Reducerea Riscului Dezastrelor Dinamica Hazardelor Naturale

C U P R I N S

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I. Terminologia utilizată în cercetarea hazardelor naturale. Clasificarea hazardelor naturale………………………………………………………………………………………………………………………6

CAPITOLUL II Vulnerabilități și rolul lor în dinamica riscurilor ……………..……………….14

CAPITOLUL III Cunoașterea și reducerea riscului ………………………………… …………21

1. Înțelegerea naturii riscului …………………………………………………………………21

2 Tendințe apărute în impactul dezastrului, tipuri de riscuri și vulnerabilități …………..24

3 Evaluarea riscului ………………………………………………………………………32

4 Realizarea hărților riscurilor ………………………………………………………..….34

5. Metodologii de evaluare a vulnerabilității și capacității ………………………………….. 36

CAPITOLUL IV. Contexte și procese legate de reducerea riscului dezastrelor : dezvoltare durabilă…………………………………………………………………………………………………………………………..40

APLICAȚII. Studiu de caz …………………………………………………………………………………………….51

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………67

INTRODUCERE

Hazardele naturale fac parte din mediul geofizic și geospațial de viață al oamenilor. Cauzele lor sunt complexe și greu previzibile, fapt ce nu schimbă natura acestora, nici impactul, ci le conferă doar calitatea de hazard, adică de fenomen cunoscut,așteptat, dar fără să poată fi contracarat și gestionat.

Societatea omenească reușește, în cel mai fericit caz,să gestioneze doar efectele acestor fenomene și să-și modeleze, în raport cu ele, comportamentul.

Evaluarea hazardelor naturale și a vulnerabilității așezărilor contribuie la luarea unor decizii mai bine fundamentate referitoare la acțiunile de pregătire a populației, reducerea pagubelor și reabilitarea regiunilor afectate de fenomene extreme.

În ultimii ani lumea a fost martoră la o succesiune interminabilă de dezastre – inundații, cutremure, alunecări sau prăbușiri de teren, erupții vulcanice, tornade, avalanșe, incendii de pădure și alte calamități naturale, care au curmat multe vieți și au produs pagube materiale importante.

O strategie de reducere a dezastrelor este o provocare globală pentru astăzi și pentru viitor. Implică toate comunitățile umane, și aproape toate eforturile umane. Implică și aproape orice fenomen fizic de pe planetă, din înaltul stratosferei până în adâncurile abisale.

Provocarea unei strategii de reducere a dezastrelor, tema acestei analize este de a găsi o cale de a trăi cu aceste fenomene, mai degrabă decât să murim din cauza lor. Puterile pământene nu sunt numai un fapt de viață, ci și o experiență de viață și un dezastru natural este numai un dezastru pentru că s-a întâmplat ca oamenii să fie în calea lui – sau n-au avut altă alegere – și au fost prinși nepregătiți când s-a întâmplat.

Tendința arată creșterea pierderilor datorită dezastrelor, rațiunea este pe cât de simplă pe atât de complexă – are de a face cu a vedea cum devin oamenii și societățile mai vulnerabili. Deși frecvența evenimentelor naturale dramatice poate fi constantă, activitățile umane contribuie la creșterea intensității lor. Depind de practica dezvoltării, protecția mediului, creșterea obișnuită a orașelor, distribuția oamenilor și avuției în locurile cele mai sigure, și de structurile guvernamentale. Activitatea umană are un impact asupra climei planetei care poate avea ca rezultat creșterea nivelului mărilor și a dezastrelor potențiale.

În teorie, hazardele naturale, incluzând cutremure, inundații, seceta, grindină, cicloane tropicale și uragane, furtuni, descărcări electrice, tsunami, erupții vulcanice și avalanșe, pot amenința pe oricine.

În practică, proporțional, tind să producă suferință celor mai săraci. Aceasta pentru că săracii depășesc cu mult numărul celor bogați și trăiesc în comunități numeroase în cartiere foarte sărace, locuind în zonele cele mai expuse la dezastre.

Prețul vieții, ca și prețul libertății este urmărit constant. Hazardele naturale sunt amenințări constante. În fiecare an speranța de viață și nivelul de trai cresc la oamenii din orașe, unde trăiește acum jumătate din populația planetei. Odată cu creșterea orașelor și populației se produc schimbări în peisaj – și perturbări în ecosistemele naturale.

O strategie de reducere a dezastrelor trebuie să fie construită înainte pe politici de dezvoltare durabilă care iau în calcul riscurile pentru dezastre și planul de a reduce aceste riscuri, implicând pe oricine și furnizând nu numai ajutor dar și speranță.

Se poate imagina o comunitate sau chiar o națiune care a trăit cu admirație pentru natură, datorită unei strategii potrivite de reducere a riscului dezastrelor.

Locuințele trebuie să fie construite cu materiale potrivite dar trebuie să fie adaptate la condițiile locale și conform normelor tehnice de construire. Casele, spitalele, școlile, piețele, fabricile, oficiile guvernamentale, infrastructurile de comunicații, alimentare cu energie electrică și produse petroliere, alte servicii critice trebuie să fie în cea mai mică măsură expuse la risc.

Locuitorii trebuie să mențină zonele împădurite sau mlăștinoase ca o formă naturală de control a inundației, ca surse de analiză locală continuă și ca zone de securitate împotriva altor amenințări precum eroziunea și alunecările de teren.

Oamenii și oficialii guvernelor trebuie să fie conștienți ca un fenomen natural care a amenințat o familie sau un amplasament poate fi o amenințare la tot. Trebuie să mențină o rețea de avertizare și de veghe, legate la sisteme expert care monitorizează semnele vremii sau instrumentele seismice.

Administrațiile publice locale trebuie să aibă asigurate structuri care să servească drept adăposturi de siguranță în caz de fenomene meteo periculoase, terenuri sigure pentru animale în caz de inundații. Școlile trebuie să învețe copii ce să facă atunci când râurile cresc, sau se produc seisme.

Utilitățile medicale trebuie să fie sigure și centrele de sănătate trebuie să lucreze cu comunitățile pentru a reduce riscul dezastrelor. Proprietarii trebuie să aibă economii mici dar sigure (asigurări) pentru a se ajuta de ele în caz de distrugeri provocate de fenomenele naturale distructive.

Aceste comunități trebuie să accepte că informația și comunicarea au fost cele mai importante pentru toți. Oamenii trebuie să asculte de obicei zilnic rapoartele despre vreme și să urmărească dezbaterile politice și economice locale de la radio, ziare sau televiziune. Similar, comunitățile trebuie să fie mai capabile să susțină propria lor apărare împotriva inundațiilor, să mențină securitatea propriei lor locuințe împotriva distrugerii, sau să adopte soluții constructive sigure..

Este necesar a se dezvolta analize concrete de „cultură a prevenirii”, atât pentru descoperire cât și pentru redescoperire, privind modul cum deciziile umane cresc sau reduc vulnerabilitatea hazardelor naturale. Studiile și experiențele în reducerea riscului dezastrelor explorează modul în care managementul dezastrelor și riscul au evoluat în ultimii ani și ia în calcul tehnologiile viitorului – senzori satelitari care pot să citească semnele care trădează activitatea vulcanică, schimbările seismice sau prăbușirea versanților cu zile sau săptămâni înainte de a se întâmpla vreo catastrofă, sau telemetre care pot monitoriza cantitatea de apă din sol care poate servi ca avertizare pentru revărsările neprevăzute în aval.

Mai mult decât toate, este o privire de ansamblu a modului cum societățile se organizează singure, a modului cum comunitățile interacționează cu altele, a modului cum autoritățile publice centrale și locale răspund la provocările hazardelor naturale.

CAPITOLUL I

1.1.TERMINOLOGIA UTILIZATĂ ÎN CERCETAREA HAZARDELOR NATURALE

Adoptarea măsurilor pentru prevenirea efectelor negative ale manifestărilor naturale extreme datează probabil de la primele contacte între om și natură, dar preocupările pentru a forma o terminologie unitară și standarde sunt mult mai recente, evoluând semnificativ doar în a doua jumătate a secolului XX și mai ales în ultimul deceniu al acestuia. Încercările de a defini și a denumi cât mai bine fenomenele naturale extreme au condus la dezvoltarea unei terminologii operaționale, utilizată astăzi de cea mai mare parte din cercetătorii implicați în această direcție.

Hazardul natural (HN) implică probabilitatea ocurenței într-un interval de timp și un areal precizate a unui fenomen natural cu potențial de a produce pagube mediului inconjurator și/sau socio-economice, inclusiv pierderi de vieți omenești. Mai precis, hazardul (H) este un eveniment amenințător sau probabilitatea de producere a unui fenomen potențial producător de pagube într-un areal, într-un interval precizat de timp.

Orice hazard implică un nivel preexistent de risc al spațiului considerat. Așadar, atribuirea calității de hazard unui fenomen natural nu este condiționată de producerea de pagube materiale sau victime, ci de potențialul unor astfel de consecințe. De altfel, aceasta poate fi considerată caracteristica esențială ce deosebește terminologic hazardul natural de evenimentele naturale extreme. În acest context, înțelesul inițial al termenului hazard a evoluat și a căpătat un sens nou. Hazardul nu este un fenomen întâmplător și nici impredictibil, ci doar manifestarea și consecințele sale sunt, în general, dificil de prognozat și controlat. Hazardul este un termen care semnifică o manifestare externă sistemului afectat, iar alăturarea termenului natural accentuează cauzalitatea exterioară omului. Probabilitatea statistică de producere a unui eveniment natural potențial producător de efecte negative definește cantitativ hazardul.

Vulnerabilitatea (V) se referă la capacitatea unei persoane sau grup social de a anticipa, rezista și reface în urma impactului unui hazard natural. Astfel, prin vulnerabilitate se înțelege “caracteristica unei persoane sau a unui grup de persoane de a anticipa, a face față, a rezista și a se reface în urma impactului cu un hazard natural”. Vulnerabilitatea implică o combinație de factori care determină gradul în care viața și proprietatea se găsesc la risc din cauza unui eveniment. Ca și hazardul, vulnerabilitatea este un indicator al unei stări viitoare a unui sistem, definind gradul de (in)capacitate a sistemului de a face față stresului așteptat. În termeni generali, vulnerabilitatea poate fi înțeleasă ca predispoziția sau susceptibilitatea unui element de a fi afectat negativ din cauze externe.

Vulnerabilitatea se exprimă pe o scară de la 0 la 1, sau de la 0% la 100%.

Vulnerabilitatea unui spațiu are la bază cauze naturale ce țin de caracteristicile intrinseci ale fenomenului, cauze economice, cum ar fi bunăstarea materială, rezervele etc. și cauze socio-psihologice, de la organizarea administrativă până la psihologia maselor. Măsura în care cele trei aspecte se combină definește vulnerabilitatea complexă a unui spațiu.

Vulnerabilitatea poate fi voluntară sau involuntară. Ea depinde de infrastructura și de condițiile socio-economice dintr-un spațiu; reducerea expunerii la hazard conduce implicit la scăderea vulnerabilității. Se consideră că expunerea la hazard (vulnerabilitatea) este rezultatul faptului că persoane sau bunuri materiale se găsesc la un moment dat, voluntar sau involuntar, într-un loc unde nu ar trebui să fie. De altfel, creșterea numărului de morți în unele țări și a valorii pagubelor materiale în altele nu se datorează unor hazarde naturale mai puternice, ci amplificării vulnerabilității populației.

Unele grupuri sociale sunt mai vulnerabile decât altele, în funcție de sex, vârstă, condiție fizică etc. De asemenea, vulnerabilitatea este strâns corelată cu poziția socio-economică. Persoanele sau societățile înstărite găsesc mult mai ușor rezervele necesare pentru a face față dezastrului, de a-și reveni și a se reface. Conceptul de vulnerabilitate este utilizat în cercetarea hazardelor naturale pentru identificarea entităților sociale cele mai predispuse a suporta efectele negative ale unor fenomene. Din punct de vedere al societății, efectele negative ale secetei sunt rezultatul vulnerabilității populației față de acest fenomen, și nu al fenomenului în sine. Dacă populația și bunurile nu ar fi expuse acțiunii unui fenomen, ori fenomenul respectiv nu s-ar produce, populația ar fi invulnerabilă.

Nu există o formulă/măsură universal acceptată pentru caracterizarea cantitativă a vulnerabilității. De altfel, tocmai caracterul relativ al acesteia este unul din conceptele-cheie care nuanțează descrierea vulnerabilității.

Riscul (R) este produsul matematic dintre hazard și vulnerabilitate, exprimând relațiile dintre un fenomen și consecințele lui. Expunerea la hazard este relativ constantă într-un areal, vulnerabilitatea implică reacția societății umane, nivelul calitativ și cantitativ al pregătirii și reacției acesteia față de pericol, iar combinația dintre cele două definește cantitativ riscul. Se consideră că riscul reprezintă “expunerea reală a unei valori, în sensul antropocentrist, la hazard”, furnizând un exemplu care ilustrează perfect raporturile dintre cei doi termeni: o persoană care traversează oceanul cu barca este supusă acelorași hazarde naturale ca și o persoană care face acest lucru cu vaporul, însă cele două persoane sunt expuse unor grade diferite de risc ca urmare a vulnerabilității diferite. Prognoza riscului implică posibilitatea precizării cât mai exacte a locului de apariție a fenomenului respectiv. Trebuie remarcat în acest context progresul însemnat al capacităților de prognoză în cazul multor fenomene, atât în privința momentului de producere, cât și a arealului susceptibil a fi afectat. Se exprimă prin produsul dintre riscul specific (Rs) și elementele de risc (Er).

Riscul specific (Rs) reprezintă nivelul pierderilor așteptate ca urmare a manifestării unui hazard natural. Rs depinde de caracteristicile hazardului și de vulnerabilitate.

Elementele la risc sau elementele expuse riscului (Er) includ populația și toate valorile materiale expuse riscului de a fi afectate de un hazard natural într-un anumit areal. Riscul total (Rt) cuantifică pierderile umane și materiale totale care ar rezulta în urma unui hazard sau dezastru natural. Se utilizează formula: Rt = E x Rs = E(H x V). Dezastrul natural implică existența inițială a unui risc major, capabil să afecteze major componentele mediului dintr-o regiune. Consecințele produse ca urmare a realizării riscului, fie ele pagube materiale sau umane, ating nivelul de dezastru când sistemul local nu își poate reveni într-un interval rezonabil de timp fără ajutor extern. Unii autori consideră că termenul de dezastru natural este sinonim cu cel de catastrofă naturală. Precizările făcute de UNISDR încă de la declanșarea programului arată că dezastrul natural trebuie privit din perspectiva consecințelor pe care le are un anumit hazard asupra sistemului economico-geografic, care fac ca acel sistem să nu poată face față impactului cu propriile forțe.

Dezastrul natural este, fără îndoială, un fenomen cu impact major asupra unei societăți de o anumită dimensiune. În privința scării dimensiunii afectat de un dezastru, aceasta poate oscila între nivelul personal sau familial (un fenomen poate reprezenta un dezastru pentru o persoană, în sensul că aceasta nu poate să facă față cu mijloace proprii) și nivelul global, planetar (acest caz este deocamdată teoretic, neexistând până în prezent un fenomen atmosferic sau natural care să nu poată fi manageriat la nivel de planetă).

Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele produse de riscurile și dezastrele naturale sunt rezultatul interacțiunii dintre trei sisteme principale și mai multe subsisteme: mediul fizic terestru (clima, ape etc.), populație (clase sociale, rase, culturi etc.) și mediul construit (clădiri, poduri etc.). Înțelegerea corectă a relațiilor dintre hazard, vulnerabilitate, risc și dezastru condiționează utilizarea corectă a terminologiei. Aceste raporturi sunt sintetizate astfel: “Hazardul poate fi privit ca situația predezastru, în care există un anumit risc de producere a unui dezastru, mai ales din cauza faptului că o comunitate umană este situată într-o poziție de vulnerabilitate”. Se evidențiază așadar trei etape în evoluția unui fenomen natural ce are potențialul să genereze consecințe negative: etapa de hazard, apoi apare riscul ca acesta să afecteze un areal vulnerabil, iar în final se poate ajunge la dezastru. Riscul se găsește la intersecția dintre hazard și vulnerabilitate.

Relațiile cantitative dintre cele trei elemente sunt ceva mai complexe. Dat fiind hazardul Hi (probabilitatea ca un eveniment cu o intensitate mai mare sau egală cu i să se producă într-un anumit interval de timp) și vulnerabilitatea Ve (predispoziția intrinsecă a elementului e de a suferi pierderi în urma unui eveniment de intensitate i), riscul Rie reprezintă probabilitatea elementului e de a suferi pagube datorită producerii unui eveniment cu o intensitate mai mare sau egală cu i: Rie = (Hi x Ve). Această relație exprimă probabilitatea ca efectele să depășească o anumită valoare în intervalul de timp considerat. Unii autori descriu succesiunea manifestărilor unui eveniment extrem astfel: hazard – risc – amenințare – impact/dezastru – faza post-impact. Cu alte cuvinte, caracteristicile de hazard există încă din faza inițială, atunci când fenomenul este pus în relație cu societatea umană, cu consecințele pe care le poate avea, vorbim deja de risc, iar impactul cu societatea sau, în unele cazuri, dezastrul reprezintă faza de apogeu a unui fenomen extrem. În final, se ajunge în faza post-impact care este, din multe puncte de vedere, la fel de importantă ca și celelalte. Riscul include probabilitatea ca un anume hazard să se realizeze, să devină realitate. Comparând hazardul cu cauza, iar riscul cu consecința se concluzionează: “hazardul (cauza) reprezintă o amenințare potențială pentru societatea umană și valorile ei, iar riscul (efectul) este probabilitatea ca un anumit hazard să se producă”. Hazardul seismic sau atmosferic poate exista într-o regiune nelocuită, dar riscul se realizează numai acolo unde există oameni și bunuri construite de aceștia.

1.2. CLASIFICAREA HAZARDELOR NATURALE

Fenomenele naturale sunt supuse clasificărilor după diferite criterii, ales în funcție de scopul urmărit. Motivația teoretică a clasificărilor rezidă în nevoia comunității științifice de a avea instrumente de lucru precise și un limbaj comun. În cazul hazardelor naturale, există însă și o multitudine de conotații practice care impun clasificări ordonate după mai multe criterii.

Rezultatele clasificărilor sunt dependente de acuratețea și obiectivitatea criteriilor. Obiectivitatea are o componentă legată strict de măsurătorile efectuate în mod curent asupra unor fenomene naturale și o alta legată de manifestarea fenomenelor respective ca hazarde. De exemplu, pentru meteorolog analiza unor căderi masive de zăpadă urmărește curent parametri precum grosimea stratului, echivalentul în apă etc. Însă din punct de vedere al caracterului de hazard și al reacției umane sunt de multe ori mai importante frecvența cu care se produc căderi masive de zăpadă într-un areal, momentul din zi sau ziua din săptămână în care se produce fenomenul, perioada dintre începutul ninsorii și momentul de intensitate maximă. Atât timp cât în evoluția unui fenomen nu sunt atinse anumite praguri specifice de magnitudine, intensitate, frecvență etc. nu se produc pagube semnificative, dar odată depășite aceste praguri pagubele cresc substanțial. Aceste praguri sunt diferite în funcție de condițiile locale, ceea ce face și mai dificilă obiectivitatea cuantificării.

Pentru cuantificarea și clasificarea hazardelor naturale în termeni accesibili percepției umane poate fi utilizată o scară care vizează următoarele aspecte: frecvența – de la rar la frecvent; durata – de la redusă la mare; extinderea areală – de la limitată la mare; declanșarea – de la lentă la instantanee; desfășurarea – de la lentă la rapidă; dispersia – de la difuză la concentrată; evoluția în timp – de la evoluția în salturi la cea constantă.

Cele mai cunoscute hazarde naturale întâlnite sunt:

Schimbarea climei

Toate regiunile planetei riscă să fie influențate de hazardele produse de schimbarea climei. Cu o mărire a temperaturii globale, este foarte posibil ca atât numărul cât și intensitatea furtunilor să se mărească în multe regiuni ale lumii. Este, de asemenea, posibil ca multe regiuni aride să devină și mai uscate iar deșerturile să înceapă să se extindă. Riscul depinde de natura schimbărilor în circulația atmosferică și de caracteristicile mediului local. Ciclul hidrologic al Pământului este atât de dinamic încât în prezent nu este posibil să se prezică efectele schimbării climei într-o locație specifică în viitor. Principala cauză a schimbării climei o reprezintă gaura mereu crescândă formată în stratul de ozon și efectul de seră.

Seceta

Un hazard natural poate fi cauzat și de lipsa unui element natural, cum ar fi ploaia, în cazul secetei. Seceta reprezintă o perioada extinsă de precipitații sub nivelul normal și golirea depozitelor de apă din sol. Acesta este de obicei rezultatul unei combinații de persistență a presiunii mari într-o regiune, care produce cer senin cu precipitații puține sau ne-existente și folosirea excesivă a apei pentru activitățile umane. Rezultatele secetei pot fi afectarea negativă a culturilor agricole, scăderea calității și existenței apei de băut și micșorarea rezervelor de hrană. Astfel, când populația e în continuă creștere și cererea de apă și hrană e și ea mare, implicațiile secetei devin din ce în ce mai serioase. De asemenea, vegetația moare datorită secetei, riscul incendiilor crește, amenințând locuințe, culturi și vieți. Seceta cauzează și deșertificarea sau mărirea deșerturilor planetei.

Uraganele

Cicloanele tropicale sunt celule de mică presiune mult intensificate care au originea și își petrec majoritatea „vieții” în oceane. În Oceanul Atlantic, ele sunt numite uragane. În Oceanul Pacific sunt numite taifune. Sunt alimentate de temperaturi mari și aer umed; când un uragan se mișcă pe uscat, tinde să-și piardă din intensitate. Furtunile tropicale devin uragane când vântul trece de 74 km/h. În unele cazuri, uraganele produc vortexuri ce seamănă cu cele ale tornadelor și care pot distruge în totalitate clădiri întregi. Ploaia torențială și valurile pot cauza inundații de-a lungul coastelor, amenințând vieți și proprietăți. Erodarea coastelor și chiar incendiile pot fi cauzate de uragane. De asemenea, uraganele cauzează contaminarea apei potabile și întreruperea serviciilor utilitare ( electricitate, gaze, comunicații, transport ) .

Zăpada și gheața

În atmosfera înaltă, ploaia este adesea inițial înghețată sub formă de zăpadă sau gheață, chiar și vara. Iarna, temperaturile din atmosfera joasa permit precipitațiilor să rămână în formă solidă. Zăpada și gheața sunt bine cunoscute hazarde pentru cei ce trăiesc în zonele muntoase sau în regiunile nordice la 35 grade altitudine nordică. Întreruperea prelungită a curentului electric, accidente rutiere, întârzierea transporturilor și șosele periculoase sunt cauzate de zăpadă și gheață în perioada de iarna. Zăpada poate fi umedă, cauzând condiții de apă și inundații sau solidă, în combinație cu ploaia cauzând polei. Zăpada solidă duce la ger și viscol, combinată cu vânturile înalte. In multe regiuni muntoase, avalanșele sunt un hazard comun provocat de zăpadă. Când depozite mari de zăpadă încep să se topească, inundațiile devin un hazard iminent pentru populațiile ce trăiesc in vale.

Furtunile

Furtunile sunt parcele organizate de aer cald și umed care au fost forțate să se ridice. Ele sunt căile frecvente ale naturii de a echilibra cantitatea de energie în atmosferă. Furtunile pot crea mai multe fenomene periculoase: ploaie torențială, vânturi puternice, grindină, fulgere și tornade. Într-o furtună, se produce mișcarea aerului pe verticală și o vastă cantitate de energie este transferată. Vânturile din urma unei furtuni la suprafața ajung la 80 km/h. Pietrele grindinei pot cauza pagube imense lanurilor și proprietăților în doar câteva secunde și pot răni oameni și animale. Precipitațiile produse sunt de obicei intense dar de scurta durată – inundațiile sunt asociate cu acest tip de precipitații. Fulgerele sunt responsabile de multe victime in fiecare an. De asemenea, ele cauzează incendii care amenință vieți și locuințe omenești. Întreruperea curentului cauzată de fulger sau vânturi poate cauza o întrerupere pe scară largă a activităților zilnice ale oamenilor.

Tornadele

Tornadele sunt coloane de aer ce se rotesc repede, asociate cu puternice furtuni. O singură furtuna poate cauza mai multe tornade și o tornadă poate avea mai multe vortexuri. Vântul este principala amenințare în cazul unei tornade, cu viteze care depășesc 330 km/h. Aceste vânturi puternice pot distruge rapid clădiri și, în unele cazuri, întregi comunități. Grindina este și ea asociată cu furtunile tornadice și este de asemenea capabilă sa cauzeze pagube enorme în scurt timp.
Tornadele se pot deplasa cu până la 100 km/h și rămân la sol pentru câteva minute. Majoritatea tornadelor apar intre orele 16.00 și 18.00 când atmosfera joasă este cea mai instabila.

Incendiile:

Incendiile în păduri și în regiunile sălbatice sunt normale în multe ecosisteme. De fapt, focul joacă un rol foarte important în unele ecosisteme ca preriile sau savanele. Totuși, când focul amenință viețile omenești sau proprietăți, este considerat un hazard natural. Pe lângă amenințările normale ale flăcărilor ce cauzează distrugerea proprietăților, focul poate trimite cantități mari de cenușă în atmosferă, cauzând poluare atmosferică pe arii extinse. Zonele afectate de incendii pot fi și locurile propice pentru instalarea alunecărilor de teren, prin distrugerea vegetației și lăsând regiunile de deal vulnerabile la căderi masive de precipitații după ce focul s-a stins. Incendiile în păduri și regiuni sălbatice sunt incendii care se extind pe mulți kilometri și care ard zile întregi.

Cutremurele:

Cutremurele apar ca rezultat al degajării presiunii acumulate în lungul faliilor. Ele sunt cele mai întâlnite de-a lungul limitelor plăcii tectonice dar pot apărea aproape oriunde. Cutremurele sunt frecvent asociate cu activitatea vulcanică. Chiar dacă de obicei durează câteva secunde, ele pot cauza pagube pe arii extinse construcțiilor, liniilor de curent electric, de comunicații și șoselelor. Focul cauzat de țevile de gaze și de căderea liniilor de curent este o cauză primară de pagube în cutremurele moderne. Când cutremurele se declanșează într-un ocean sau lac mare, se poate forma un tsunami care să inunde coastele înconjurătoare.

Inundațiile:

Inundațiile sunt volume de apă ce trec peste albiile râurilor, lacurilor sau coastele oceanelor, scufundând regiuni de pământ care de obicei nu erau scufundate. Ele sunt evenimente naturale în viata fiecărui lac, râu sau ocean. O inundație poate fi cauzată de precipitații intense și prelungite, valuri cauzate de furtuna, prăbușirea barajelor, etc. Din moment ce majoritatea populației trăiește în apropierea malurilor unui râu, lac sau ocean, inundațiile sunt o amenințare majoră pentru sute de milioane de oameni, cauzând pierderea vieților, proprietăților, contaminarea apei potabile, distrugerea recoltelor și lanurilor. Totuși, ele pot produce soluri bogate unde recoltele se pot reface. Ele pot declanșa și alte hazarde ca alunecări de teren și chiar incendii.

Alunecările de teren

Alunecările de teren sunt fenomene naturale majore în multe regiuni ale lumii. Astfel de fenomene includ căderea pietrelor și avalanșe. Clasificare alunecărilor de teren depinde de felul în care se mișcă și natura materialului mișcat. Alunecările de teren cauzează pagube imense pentru șosele, proprietăți și locuințe.

Tsunami-urile

În istorie, valurile seismice ale oceanelor au fost incorect numite valuri tidale (maree). În realitate, aceste fenomene nu sunt înrudite cu mareele în nici un fel. Astăzi, valurilor seismice li se spune „tsunami” (traducerea din japoneza: „valuri ale porturilor”). Tsunami-urile sunt definite ca valuri oceanice cu înălțimi foarte mari care călătoresc pe distanțe mari. Ele sunt imperceptibile in interiorul oceanelor dar devastatoare pentru zonele costiere.

Vulcanii:

Vulcanii sunt cratere pe suprafața pământului prin care erupe magma. Ele se găsesc în limitele plăcii tectonice dar exista și pe „locurile fierbinți” ale Pământului, cum ar fi insulele Hawaii. Unii vulcanii erup exploziv, alții încet. Vulcanii explozivi prezintă multe potențiale amenințări incluzând gazele toxice, valurile piroclastice (fragmente de roca fierbinte și cenușă), nori arzători (nori ce se mișcă foarte repede și ce conțin gaze fierbinți și cenușă fină) și o mare cantitate de cenușă. Valurile de pietre, cutremurele, inundațiile, alunecările de teren, incendiile și alte hazarde pot fi provocate de erupțiile vulcanice.

CAPITOLUL II

2.1. VULNERABILITĂȚILE ȘI ROLUL LOR ÎN DINAMICA RISCURILOR

În prezent, pe plan mondial, se constată tendința de creștere a pierderilor înregistrate datorită dezastrelor naturale, în condițiile în care frecvența de producere a fenomenelor dramatice este relativ constantă, în pofida realizărilor bazate pe experiență istorică îndelungată și pe dezvoltare continuă a capacității omului de relaționare cu mediul în care există. Se poate spune că suntem în continuare neputincioși în fața hazardelor naturale, că suntem siliți să trăim permanent și conștient cu riscul producerii unor astfel de fenomene devastatoare. Măsurile de alarmare și de reducere a riscurilor adoptate la toate nivelurile de responsabilitate constituie factori importanți pentru a ajuta să fie redus semnificativ numărul oamenilor care își pierd viața în dezastre, să fie diminuate pagubele materiale, păstrate condițiile de mediu favorabile vieții și activității omenești.

În ultimii ani, se afirmă pe plan mondial o schimbare conceptuală majoră în modul de abordare a răspunsului la dezastre datorate hazardelor naturale. Natura obiectivă a fenomenelor dramatice este de necontestat, dar multe asemenea fenomene sunt provocate sau potențate de relația de multe ori inadecvată a omului cu natura, practica social-umană adăugând, în majoritatea cazurilor, un plus de vulnerabilitate la cea intrinsecă. Ca urmare, menținându-se și amplificându-se capacitățile umanitare de răspuns concretizate în pregătirea intervenției și desfășurarea acesteia în timpul producerii dezastrului și post-dezastru, se dezvoltă o nouă direcție de acțiune, necesară și posibilă, respectiv concentrarea spre risc și spre intervenția adecvată pentru reducerea acestuia, respectiv a vulnerabilității comunităților la impactul dezastrelor.

Managementul specific reducerii riscului și vulnerabilității este, fără nici o îndoială, integrat managementului dezvoltării durabile și stabile. Ambele sunt încă în stadiul de fundamentare și resimt nevoia unor abordări serioase și profunde sub toate aspectele.

O strategie de reducere a riscului dezastrelor, provocare globală astăzi și pe viitor, trebuie construită pe politici de dezvoltare durabilă care implică toate comunitățile și aproape toate eforturile umane. Neîndoielnic, o asemenea strategie nu poate fi clădită decât pe mai multă cunoaștere, mai mult angajament public, parteneriat intensificat în implementarea măsurilor de reducere a riscurilor de toate genurile și la toate nivelele.

Reducerea riscului dezastrelor se bazează pe o strategie coerentă de evaluare continuă a vulnerabilității și riscului. Guvernele și comunitățile înțeleg tot mai bine că politica reducerii dezastrelor este o investiție prioritară și înțeleaptă și au adoptat măsuri menite să o fundamenteze și să o realizeze. Noul Sistem Național de Management al Situațiilor de Urgență este forma instituțională chemată să fundamenteze căile de realizare a acestui deziderat, structurile cu activitate permanentă ale sale fiind investite cu responsabilități deosebit de importante.

Astfel, ca atribuții deosebit de importante, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență „analizează, evaluează și monitorizează tipurile de risc, efectuează prognoze asupra evoluției acestora în scopul identificării stărilor potențial generatoare de situații de urgență, propunând totodată măsuri pentru avertizarea populației și prevenirea agravării situației” (OUG nr.21/2004, art. 25 alin. a), iar serviciile de urgență profesioniste „participă la identificarea, înregistrarea și evaluarea tipurilor de risc și a factorilor determinanți ai acestora…” (art.26, alin. b). Îndeplinirea acestor atribuții necesită o serie de clarificări conceptuale și metodologie bine structurată, fără de care rezultatele activității nu pot fi concludente și utile societății. Tratarea superficială sau simplist-reducționistă a domeniului nu poate însemna decât consum nejustificat de resurse, strategii și politici incoerente și ineficiente, amplificare a vulnerabilității. Mai mult, reducerea riscului de dezastre naturale necesită implicarea multor actori (structuri guvernamentale, instituții tehnice și educaționale, profesii, agenți economici, comunități locale etc.), integrați într-o planificare și angajați fără rezerve în relații multidisciplinare și schimburi de informații de interes și cu aceeași semnificație pentru toți. De aceea, definirea conceptelor cu care se operează în acest demers și susținerea utilizării mai omogene a acestora sunt absolut necesare.

2.2. CONCEPTE UTILIZATE ÎN MANAGEMENTUL RISCURILOR

Hazard = fenomen fizic, fenomen sau activitate umană de distrugere potențială, care poate produce pierderi de vieți sau răniri, distrugerea proprietății, perturbări sociale și economice sau degradarea mediului[1]..

Hazardele pot include condiții latente care pot reprezenta amenințări viitoare și pot avea diverse origini: naturale (geologice, hidrometeorologice și biologice) și/sau induse de procese umane (conflicte armate, terorism, degradarea mediului, hazarde tehnologice). Hazardele pot fi simple, secvențiale sau combinate ca origine și efecte. Fiecare hazard este caracterizat prin locația sa, intensitate și probabilitate.

Dezastru = perturbare serioasă a funcționării unei comunități sau a societății ce produce pierderi umane, materiale, economice și de mediu de mari proporții, care depășesc posibilitatea comunității/societății afectate de face față folosind resursele proprii [1].

Reducerea riscului dezastrelor (reducerea dezastrelor) = dezvoltarea sistematică și aplicarea politicilor, strategiilor și experienței pentru a minimiza vulnerabilitatea și riscul dezastrelor în societate, de a evita (preveni) sau de a limita (atenua și pregăti) împotriva impactului hazardelor, în cadrul strict al contextului unei dezvoltări durabile.

Vulnerabilitate = set de condiții și procese rezultând din factori fizici, sociali, economici și de mediu care cresc susceptibilitatea unei comunități la impactul hazardelor. [1].

Factorii pozitivi, care cresc abilitatea oamenilor și societății în care trăiesc pentru a face față eficient la hazarde, care cresc elasticitatea lor sau care reduc susceptibilitatea lor, sunt considerați drept capacități.

Risc = Probabilitatea unor consecințe periculoase sau pierderi așteptate (de vieți, oameni răniți, proprietăți, nivel de trai, activități economice perturbate sau mediu distrus) rezultate din interacțiunea dintre hazardele naturale și umane induse și condițiile de vulnerabilitate/capacitate. [1].

Dincolo de exprimarea unei probabilități de producere a unei pagube fizice, este fundamental de apreciat că riscurile au fost întotdeauna create sau există în sistemele sociale. Este important să ținem seama de contextul social în care se întâmplă riscul și că nu este necesar ca oamenii să aibă aceleași percepții și aceleași trăiri în subconștient privind riscul.

Evaluarea riscului/analiza = un proces de a determina natura și întinderea riscului prin analizarea hazardelor potențiale și evaluarea condițiilor existente de vulnerabilitate/capacitate care pot pune în evidență o amenințare potențială sau o stricăciune asupra oamenilor, proprietății, nivelului de trai și mediului de care depind. [1].

Procesul de conducere a unei evaluări a riscului se bazează pe o analiză atât a caracteristicilor tehnice ale dezastrelor și a localizării, intensității și probabilității lor, cât și pe analiza dimensiunilor fizice, sociale și economice a vulnerabilității, în timp ce se iau în calcul limita maximă a capabilităților pertinente la scenariile riscului.

Limita maximă a capabilității/Capacitate = maniera în care oamenii și organizațiile folosesc resursele existente pentru a acumula diverse bunuri pe timpul condițiilor neobișnuite, anormale și vitrege ale unui eveniment sau proces dezastruos.

Întărirea limitei maxime a capacității obișnuite creează optimismul necesar pentru a rezista la efectele hazardelor naturale și de altă natură. [1].

Managementul riscului = managementul sistematic al deciziilor administrative, de organizare, al calificării operaționale și responsabilitățile de a aplica politicile, strategiile și experiența pentru reducerea riscului dezastrelor . [1].

Reducerea riscului dezastrelor (reducerea dezastrelor) = dezvoltarea sistematică și aplicarea politicilor, strategiilor și experienței pentru a minimiza vulnerabilitatea și riscul dezastrelor în societate, de a evita (preveni) sau de a limita (atenua și pregăti) împotriva impactului hazardelor, în cadrul strict al contextului unei dezvoltări durabile. [1].

2.3. RISC ȘI VULNERABILITATE. DINAMICA INTERDEPENDENȚEI LOR

Efectul negativ luat în considerație la definirea riscurilor specifice în protecția civilă este, de regulă, nivelul probabil al pierderilor de vieți omenești, al numărului de răniți, al pagubelor produse proprietăților și activităților economice de către un anumit fenomen sau grup de fenomene, într-un anumit loc și într-o anumită perioadă de timp. Ca urmare, riscul este probabilitatea de expunere a omului și bunurilor la acțiunea unui anumit hazard de o anumită mărime și poate fi exprimat matematic ca fiind funcție de hazard, elementele expuse la risc și vulnerabilitatea acestor elemente:

R = f(H, E, V/ C)

unde: R – risc;

H – hazard;

E – elemente expuse la risc ( persoane, bunuri );

V – vulnerabilitate;

C – capacitate

Rezultă că riscul există funcție de mărimea hazardului, de totalitatea grupurilor de oameni și valorilor materiale periclitate și de vulnerabilitatea acestora și poate fi definit ca predicție matematică a pierderilor de vieți omenești, răniți, distrugeri de bunuri și afectarea activității economice, în cursul unei perioade de referință și într-o regiune dată, pentru un hazard specific.[1]

Hazardele, cel puțin cele naturale există și se manifestă obiectiv; elementele expuse la risc sunt categorial aceleași, dinamice cantitativ și calitativ. Vulnerabilitatea reflectă, pentru fiecare element în parte, cât de mult este expus în fața diferitelor hazarde, indicând nivelul probabil al pagubelor pe care poate să le producă un anumit fenomen și se exprimă pe o scală cuprinsă între 0 și 1 (0 = nici un efect produs, 1 = distrugerea totală a bunurilor și pierderea totală a vieților omenești din arealul afectat ).

Pentru analiză pertinentă la nivel comunitate/societate, utilizarea vulnerabilității ca valoare atașată fiecărui element sau categorii de elemente expuse este insuficientă, chiar și numai pentru simplul fapt că se ia în calcul vulnerabilitatea naturală a acestora, iar vulnerabilitatea comunității/societății nu este, în nici un caz suma vulnerabilităților individuale, ci rezultanta unui complex de determinări, asupra cărora, în cvasitotalitate, se poate interveni și funcție de care se poate constitui și dezvolta capacitatea de răspuns. De altfel, capacitatea/abilitatea de răspuns trebuie în mod obligatoriu luată în considerație, ea influențând considerabil asupra dimensiunii riscului.

Pe de altă parte, un dezastru este rezultatul unui impact al hazardelor asupra societății. Astfel efectele unui dezastru sunt determinate de existența unei vulnerabilități a comunității la hazard (sau invers, abilitățile ei sau capacitatea de a-i face față). Această vulnerabilitate nu este naturală; este rezultatul unui întreg șir de schimbări și constante, de factori fizici, sociali, economici, culturali, politici și chiar psihologici care alcătuiesc viața oamenilor și creează mediul în care trăiesc.

Vulnerabilitatea înseamnă un set de condiții și procese rezultând din factorii fizici, sociali, economici și de mediu, care cresc sensibilitatea unei comunități la impactul riscurilor, factori ce interacționează între ei.

Figura 2.3.1. Interacțiunea factorilor de vulnerabilitate

Factorii fizici ai vulnerabilității țin, de regulă, de domeniul bunurilor materiale (construcții, utilizarea terenurilor, producție etc.), al localizării mediului construit. Vulnerabilitatea fizică poate fi determinată luând în considerație aspecte precum nivele de densitate a populației și elementelor construite, amplasamente, proiectele și materialele folosite pentru infrastructura de strictă necesitate și pentru cazare. Deși sunt în continuă creștere și diversificare, sunt totuși cel mai ușor de evidențiat și de controlat/modificat.

Factori sociali: Vulnerabilitatea socială este legată de nivelul de bunăstare al indivizilor, comunității și al societății. Ei includ aspecte legate de nivelele de cultură și educație, de existența păcii și securității, de accesul la drepturile fundamentale ale omului, de sistemele de administrare a bunurilor, de echitatea socială, de valorile tradiționale pozitive, de structurile cunoașterii, de tradiții și credințe, de sistemele de organizare socială.

Unele grupuri sunt mai vulnerabile decât altele, mai ales acele clase și structuri defavorizate, cei foarte tineri și cei foarte bătrâni și alte segmente dezavantajate și marginalizate ale populației. Teoretic, hazardele naturale amenință pe oricine în egală măsură, practic săracii, mult mai numeroși, sunt mult mai vulnerabili, chiar numai prin simplul fapt că trăiesc în comunități mari dispuse, în general, în zonele cele mai expuse, cu posibilități reduse de evacuare.

Sănătatea publică, concentrată pe bunăstarea fizică, mentală și psihologică este un aspect al vulnerabilității sociale. Predispoziția la infecții, expunerea exagerată la boli transmisibile, lipsa mecanismelor de apărare, infrastructură de bază insuficientă, în special alimentare cu apă și sanitară precum și utilități de îngrijire a sănătății inadecvate și lipsa sau insuficiența stocurilor de rezervă sunt toate expresii ale creșterii vulnerabilității. Nivelele de cultură și instruire, sistemele de cunoștințe tradiționale, și accesul la informația despre riscuri și măsurile împotriva dezastrelor, precum și aspecte culturale, cum ar fi credințe locale, tradiții, modalități de apărare influențează vulnerabilitatea.

Vulnerabilitatea socială este legată și cu alți factori ce țin de domeniul relațiilor de putere în societate. O foarte bună coeziune socială îmbunătățește capacitățile de apărare, insecuritatea socială crește vulnerabilitatea. Structurile organizaționale și guvernamentale joacă un rol important în nivelul vulnerabilității sociale.

Factorii economici: Nivelele de vulnerabilitate sunt foarte dependente de starea economică a indivizilor, comunității și națiunilor. Săracii sunt în general mult mai vulnerabili decât cei înstăriți în orice sector al societății. Aceasta se referă atât la posibilitatea unor pierderi într-o proporție mai mare când lovește un dezastru cât și la capacitatea de redresare după dezastru. Legăturile dintre eradicarea sărăciei, consecințele asupra condițiilor redresare după dezastre naturale și starea resurselor existente de care depind ambele sunt cruciale.

Vulnerabilitatea economică include și nivelele rezervelor economice individuale, comunitare și naționale, nivelele datoriei și gradului de acces la credite și împrumuturi precum și la asigurări. O economie lipsită de diversitate este mai vulnerabilă. Similar, accesul inadecvat la infrastructurile critice și de bază socio-economice, incluzând rețelele de comunicații, utilități și alimentare, transporturi, apă, canalizare și utilitățile pentru îngrijirea sănătății cresc expunerea oamenilor la risc.

Factorii ecologici: Aspectele de mediu ale vulnerabilității acoperă o foarte importantă serie de probleme din interacțiunea aspectelor sociale, economice și ecologice care privesc reducerea riscului dezastrelor. Aspectele cheie ale vulnerabilității mediului pot fi rezumate prin următoarele cinci caracteristici:

epuizarea resurselor naturale existente

degradarea stării resurselor

pierderea flexibilității sistemelor ecologice

reducerea biodiversității.

expunerea la poluanți toxici și periculoși

Din prezentarea succintă de mai sus se pot trage cu ușurință câteva concluzii:

-vulnerabilitatea naturală a elementelor expuse riscului este irelevantă pentru analiza riscului și pentru reducerea riscului; fiind un dat natural, nu poate fi redusă și nici nu poate constitui premisă pentru proiectarea capacității de răspuns;

-vulnerabilitățile au determinări multiple, complexe și dinamice;

-factorii de vulnerabilitate sunt interdependenți;

-societățile/comunitățile vulnerabile nu au niciodată capacitate de răspuns adecvată; resursele capacității sunt marcate de dinamica factorilor de vulnerabilitate.

-vulnerabilitățile sunt realități dinamice, în certă și strânsă legătură cu hazardele, pe care, de multe ori le pot chiar „provoca” prin efectele pe care le generează, mărind astfel riscul dezastrelor, după cum se poate observa in modelul de mai jos:

O acțiune sistematică pentru reducerea riscului dezastrelor necesită un cadru de lucru

Figura 2.3.2.Interdependenta intre vulnerabilitate, hazard si riscul dezastrului

CAPITOLUL III

CUNOȘTEREA ȘI EVALUAREA RISCULUI

3.1. ÎNȚELEGEREA NATURII RISCULUI

Cunoașterea riscului este o condiție necesară pentru implicarea în reducerea riscului dezastrelor. Concentrarea pe managementul riscului, reflectă o atitudine pro-activă legată de amenințările potențiale la adresa valorilor sociale și materiale, înainte ca acestea să fie pierdute. Analiza și lecțiile învățate din experiențele dezastrelor anterioare ajută la definirea profilurilor riscurilor legate de oameni, activități și locuri care își împart atributele, în fața surselor potențiale specifice de distrugere. Înțelegerea riscului legat la abilitatea de a defini ce poate să se întâmple în viitor, oferă o serie de alternative posibile de alegere. Evaluarea riscurilor, bazată pe analiza vulnerabilității și hazardului, este un pas necesar pentru adoptarea unor politici și măsuri adecvate și de succes pentru reducerea dezastrelor.

Nivelele de cunoaștere a riscului depinde în mare măsură de cantitatea și calitatea informației disponibile și de deosebirea în percepțiile riscului de către oameni. Oamenii sunt mai vulnerabili când nu cunosc pericolele care produc o amenințare la viețile și bunurile lor. Cunoașterea riscului variază printre oameni, comunități, agenții și guverne, în funcție de percepțiile lor specifice. Acestea pot fi influențate de cunoașterea pericolelor și vulnerabilității precum și de posibilitatea de a obține informații precise și la timp despre ele.

Riscul : Probabilitatea unor consecințe periculoase sau a unor pierderi așteptate ( de vieți, oameni răniți, proprietăți, locuințe, activități economice întrerupte sau mediu distrus) rezultând din interacțiunile pericolelor naturale sau umane induse și condițiile vulnerabilitate/posibilitate.[2]

Două elemente sunt esențiale în formula riscului: probabilitatea producerii unei amenințări date – hazard și gradul de sensibilitate a elementului expus la acea sursă de risc – vulnerabilitate.

Impactul negativ, sau dezastrul, va depinde de caracteristicile, probabilitatea și intensitatea hazardului, precum și de sensibilitatea elementelor expuse bazată pe condițiile fizice, sociale, economice și de mediu. Recunoașterea vulnerabilității, ca element cheie în ecuația riscului a fost însoțit și de creșterea interesului legat de capacitățile pozitive ale oamenilor de a face față, de a rezista și de a se reface după impactul pericolelor. Această cunoaștere este reflectată de introducerea capacității în ecuația riscului, dimensiunile sociale sunt legate strâns de procesul de luare a deciziei în relație cu riscul dezastrului, deoarece ele cuprind o serie de percepții ale riscului și a cauzelor adiacente. O privire mai apropiată de natura pericolelor și de noțiunile de vulnerabilitate și capacități în contextul riscului dezastrelor, permit o înțelegere mai bună și mai cuprinzătoare a provocărilor puse de reducerea riscului dezastrelor.

Înțelegerea naturii pericolelor naturale implică luarea în considerare a celor mai multe dintre fenomenele fizice de pe planetă. Mișcările lente din interiorul pământului – convecția celulelor care conduce la mișcarea continentelor și la fabricarea fundului oceanelor – sunt atât puncte de pornire cât și puncte de reper. Ridică munți și formează peisaje. Ele produc vulcani și sunt potențiale declanșatoare de cutremure catastrofale. Ca și alte mișcări invizibile care au loc pe o scară vastă în mediul atmosferic – ciclul carbonului, ciclul apei și ciclul azotului – vulcanii și cutremurele, împreună cu progresul tehnologic, furnizează temelia națiunilor puternice, industriilor bogate și orașelor mari. Desigur, au potențialul de a le distruge. Aceasta este ceea ce se întâmplă în cazul pericolelor tehnologice și degradării mediului.

În timp ce multe riscuri naturale sunt inevitabile, dezastrele nu sunt inevitabile. Prin încercarea de a înțelege și de a anticipa riscurile viitoare prin studiul celor trecute și prin monitorizarea situațiilor prezente, o comunitate sau o autoritate publică este pusă să minimizeze riscul unui dezastru. Este o măsură de înțelepciune și una din valorile societății dacă o comunitate este capabilă să învețe din experiența altora, mai bine decât din suferința proprie. Există o abundență de cunoștințe despre natura și consecințele unor pericole diverse, frecvența așteptată, magnitudinea și potențialul impactului geografic dar mult prea puține exemple de lecții învățate din ele.

Pericolele cresc dinamic și cu varietatea crescută a impactului potențial. Datorită schimbării mediului înconjurător, multe țări și organizații regionale cheamă la o cunoaștere mai bună a caracteristicilor riscului. Cunoașterea suplimentară necesită cercetare mai concentrată pe riscuri și o înțelegere mai bună a naturii, efectelor și istoriei lor.

O parte a seriei de riscuri geografice, meteorologice, hidrologice, de mediu, tehnologice, biologice și chiar socio-politice, singure sau în interacțiune complexă, pot amenința viața și dezvoltarea durabilă. Pericolele au fost chiar împărțite în naturale, tehnologice – provocate de om și efectele negative, în creștere, ale degradării mediului.

În timp ce pericolele naturale pot fi împărțite în trei categorii principale – hidrologice, geologice și biologice – varietatea acoperirii geografice și tipurile de impact sunt uriașe. Incendiile de pădure, spre exemplu, sunt recunoscute ca risc natural dar sunt specificate și la mediu împreună cu infestarea pestei și deșertificarea. Pentru a face distincție între diverse tipuri de riscuri, multe instituții au dezvoltat cataloage de riscuri.

Alcătuirea unor relații puternice între diverse tipuri de riscuri naturale pot da impresia că eforturile de a le cataloga au fost inutile. La ce nivel poate o alunecare de teren, recunoscută ca hazard geografic, deveni o curgere de noroi, care este clasificată și ca hazard hidrologic? În acest fel, riscurile primare declanșează și un număr mare riscuri secundare sau colaterale. În multe cazuri, acestea produc comunității amenințări mai decât riscurile primare. Cicloanele tropicale pot declanșa alte riscuri, în special furtuni năprasnice, declanșare de lipsuri alimentare și alunecări de terenuri. Adesea cel mai serios impact al unei ciclon tropical este datorat de inundațiile râurilor și de coastă asociate. Similar, pagubele asociate la cutremure sunt produse și de alunecări de teren, inundații, tsunami și inundații.

Toate comunitățile – urbane sau rurale – sunt vulnerabile la multe dezastre. Oricum, anumite regiuni vor fi mai predispuse la anumite tipuri de riscuri decât altele. Inundațiile și furtunile sunt riscurile care conduc mai frecvent la dezastre în Asia, zona Pacificului, Europa și America de Nord, în timp ce seceta și epidemiile se întâlnesc mai frecvent în țările Africii. În contrast, insulele Pacificului și din Caraibe sunt mai vulnerabile la efectele cicloanelor tropicale. Evenimentele El Nino, inundațiile, erupțiile vulcanice și cutremurele afectează într-un procent mai mare țările din zona Anzilor și Americii Centrale. Chiar și într-o anumită regiune precum zona Pacificului, frecvența și intensitatea riscurilor specifice variază de la o țară la alta. Riscurile hidrometeorologice și inundațiile sunt cele mai comune și reprezintă două treimi din populația afectată de pericole naturale.

În același mod, anumite nivele ale grupurilor sociale sunt mai mult sau mai puțin vulnerabile la tipuri distincte de riscuri. În timp ce seceta afectează în principal clasele sociale sărace, impactul cutremurelor și inundațiilor este mult mai răspândit.

3.2. TENDINȚE APĂRUTE ÎN IMPACTUL DEZASTRULUI, TIPURI DE RISCURI ȘI VULNERABILITĂȚI

Peste 90 de procente din morții datorați dezastrelor naturale provin din țările în curs de dezvoltare. Statisticile privind impactul dezastrelor arată tendința globală – acum există mai multe dezastre dar procentul oamenilor care mor este mai mic, chiar dacă este afectată mai multă populație și pierderile economice cresc. Strâns legate și influențate de schimbarea percepției, riscurile și vulnerabilitatea sunt alcătuite constant din procese socio-economice și ecologice dinamice și complexe.

Aspectele actuale ale expunerii fizice a existenței umane și a bunurilor economice au fost alcătuite parțial din modele istorice ale locurilor de dezvoltare ale unui popor. Climatul benefic și condițiile solului de care au beneficiat activitățile economice sunt, în multe cazuri asociate și cu o serie de riscuri. Atât erupțiile vulcanice cât și inundațiile zonelor de câmpie au atras activități umane. Unde modelele de locuire au contribuit la configurarea scenariilor de risc, noi forțe, precum creșterea populației și migrația rurală/urbană crescută, acționează ca influențe dinamice contribuind la schimbarea modelelor ce privesc creșterea expunerii oamenilor la riscuri.

Procesele la care oamenii și bunurile sunt mai expuși la riscuri sunt condiționate și socio-economic. În special, nivelul sărăciei și impactul proceselor de dezvoltare, în special a celor asociate cu o creștere a societății globalizate, sunt reflectate, într-un anumit procent, de tendințele actuale din vulnerabilitatea socio-economică la dezastre. Ritmul vieții moderne a introdus noi forme de vulnerabilitate datorită dezvoltării tehnologice. Adăugând la nivelele descurajante ale sărăciei, apariția unor amenințări biologice virulente a produs chiar creșterea semnificativă a vulnerabilității.

Degradarea sistematică și localizată a mediului devine tot mai frecventă, scade rezistența naturală la impactul dezastrelor, mărește perioada de refacere și produc scăderea resurselor de bază, de care depind toate activitățile umane.

La nivel ecosistem, fenomene precum El Nino/La Nina, produc schimbarea climei și constituie potențialul de creștere a nivelului mărilor, afectează modelele și intensitatea riscurile meteorologice. Degradarea mediului influențează efectele dezastrelor naturale prin exacerbarea impactului lor și prin limitarea capacității naturale de absorbție și a rezistenței zonei afectate.

Riscurile biologice sub formă de plante și animale afectate de boli contagioase, infestări întinse, epidemii și pandemii, sunt vectorii principală ai scenariului de dezvoltare a dezastrului în noi și impredictibile forme. Ele exercită un impact socio-economic considerabil privind securitatea alimentară și mortalitatea umană, sănătate și productivitatea economică, printre alte lucruri.

Dezastrele datorate riscurilor tehnologice rezultând chiar din accidente majore asociate cu industrializarea și forme ale inovației tehnologice, au impact socio-economic și de mediu semnificativ. Deși riscurile tehnologice au fost parte a societății sute de ani, tendințele arată o creștere a impactului. Modernizarea, în special în sectoarele energetice, transporturi și industrial dezvoltă inovații cu riscuri asociate care nu sunt întotdeauna înțelese sau luate în calcul. Efectele adverse ale unor dezastre tehnologice, atât asupra societății cât și asupra mediului, își pot mării considerabil impactul prin asociere cu dezastre naturale.

3.2.1. TENDINȚE ÎN IMPACTUL DEZASTRELOR

Atîta timp cât nici o țară din lume nu este pe deplin sigură, lipsa capacității de a limita impactul riscurilor rămâne o mare povară pentru dezvoltarea țărilor, unde se găsesc peste 90 la sută din victimele mortale ale dezastrelor naturale.

Douăzeci și patru din cele 49 de țări slab dezvoltate trebuie să facă față unor niveluri ridicate ale riscurilor la dezastre. Ultimele șase dintre ele au fost lovite între două și opt dezastre majore pe an în ultimii 15 ani, cu consecințe pe termen lung, pentru dezvoltarea umană . Aceste cifre nu includ consecințele multor dezastre mai mici și neînregistrate care produc pierderi semnificative la nivelul comunităților locale.

Comparând ultimele trei decade, tendința arată o creștere a numărului de dezastre naturale și a populației afectate. Chiar dacă numărul dezastrelor s-a triplat față de 1970, raportat la numărul morților nivelul a scăzut la mai puțin de jumătate. Aceasta se datorează și modernizării sistemelor de alarmare și pregătirii crescute. Această statistică diferă enorm funcție de regiune și cifrele folosite în primul rând este necesar să se țină seama că dezastrele mari sunt evenimente rare care bat orice analiză statistică pe termen scurt. Poate în viața multora, sunt mai semnificative aceste dezastre zilnice, de obicei neînsemnate și nereflectate în totalitate în cifrele globale privind pierderile, dar acumulându-se în cantități mari atât ale pierderilor economice cât și ale sănătății.

Există o variație geografică considerabilă în evenimentul și impactul riscurilor naturale. Asia este afectată disproporționat cu aproximativ 43 de procente din totalitatea dezastrelor naturale din ultima decadă. Pe timpul aceleiași perioade, Asia a avut aproximativ 70 de procente din pierderile de vieți omenești datorate riscurilor naturale. Pe timpul celor doi ani El Nino din 1991-1992 și 1997-1998, numai inundațiile din China au afectat peste 200 de milioane de oameni în fiecare an. Cu toate acestea, în termeni relativi și per total, Africa are țările cele mai afectate, în special când sunt incluse seceta, epidemiile și foametea.

Cel mai teribil an în pierderi umane, din ultimul deceniu a fost 1991, când un ciclon a devastat Bangladesh omorând 139.000, ridicând numărul total de morți din acel an la 200.000 . Cicloanele sunt evenimente ciclice și continuă să lovească coastele Bangladesh dar catastrofe similare nu s-au mai întâmplat.

Aceasta se datorează cel puțin în parte sistemului de avertizare și pregătire – oficiali atenți, conștiință publică și un simț mai puternic al responsabilității comunității – puse în practică.

Cea mai mare pierdere economică globală din ultimul deceniu s-a întâmplat în anul 1995, datorită Marelui cutremur Hanshin-Awaji din Kobe, Japonia. O națiune înalt dezvoltată, pregătită și cu economie puternică a făcut față unui set de blocaje economice datorate avariilor mari produse la utilitățile principalului său port Chia și după șapte ani după acel dezastru afacerile din transportul naval din Kobe a scăzut cu 15 procente. Dar acum Kobe este reconstruit și modernizat.

3.2.2. TENDINȚE ÎN RISCURI

Până recent, intensitatea și frecvența riscurilor naturale, ca evenimente, indiferent de natura geologică sau meteorologică, au variat numai pe o perioadă lungă de timp datorită variației naturale a temperaturii globale și variației intensității activității seismice.

Astăzi, în special riscurile hidrometeorologice au crescut datorită activităților umane. Constatările Comitetului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) furnizează o nouă concepție despre schimbarea modelelor legate de riscuri. Desigur, scala activității vulcanice sau seismice nu este alterată de sursele umane induse, dar apare că schimbarea climatului nostru afectează atât frecvența cât și intensitatea riscurilor hidrometeorologice și a celor privind deplasările de masă. Cu toate că este foarte greu să fie evidențiate științific aceste schimbări, perspectivele invită la preocupare asupra acestor probleme Cifrele de mai jos arată că de obicei nu există schimbări majore în frecvență și intensitate a cutremurelor raportate. Cu toate acestea, pierderile economice produse de cutremure sunt în creștere.

3.2.2.1. Riscuri legate de vulcani

Între 50 și 60 de vulcani erup în fiecare an în lume. Erupții mari primejduiesc viețile, așezările umane și nivelul de trai a peste 500 de milioane de oameni ce s-a estimat că trăiesc lângă vulcani activi în anul 2000. acest număr va crește având în vedere că peste 60 de orașe mari se găsesc lângă vulcani potențial activi, amenințate de erupții vulcanice.

Vulcanii cu activitate înaltă sunt localizați predominant în țările în curs de dezvoltare, în special din America Latină, Caraibe, părți din Asia și sud-vestul Pacificului. În aceste țări, în ciuda îmbunătățirii capacităților de management a urgențelor vulcanice a multor agenții naționale de apărare civilă, erupțiile prezintă un risc în creștere datorită creșterii densității populației și a împletirii intense a infrastructurii în zona din jurul vulcanilor.

Caracteristicile și proprietățile chimice ale unui anumit vulcan devin mai bine cunoscute și pot fi monitorizate mai ușor. Totuși predicția unei erupții iminente rămâne încă o provocare majoră pentru vulcanologi. De aceea predicția erupțiilor vulcanice viitoare și riscurile legate de acestea trebuie să fie marcate cu o serie de alte forme de atenționări, incluzând următoarele:

Analiza riscului vulcanic.

Alarmarea și prevederea în termen scurt a erupțiilor.

Organizarea din timp și eficient evacuării populației din zonele de risc.

Dezvoltarea și aplicarea unor planuri de folosire a terenurilor și evenimentelor pentru a minimiza dezastrele unor erupții vulcanice viitoare.

Informare continuă și programe educaționale pentru populație.

Erupțiile vulcanice majore nu au loc spontan și sunt precedate de o varietate de schimbări fizice, geologice și chimice, însoțite de ridicarea magmei spre suprafață. Monitorizarea și măsurarea acestor schimbări metode stabilite științific furnizează cele mai bune oportunități de a dezvolta un sistem de avertizare. Dezastrele vulcanice recente arată că acel cost al monitorizării activității vulcanice și planificării pre-dezastru sunt mult mai mici când comparație sunt comparate cu pierderile potențiale.

Pentru ca alarmarea să devină eficientă este necesară educația și informarea continuă a populației. Aceasta include înțelegerea rezultatelor studiilor și analizelor vulcanologice, a pericolelor posibile și a planurilor locale adresate în special spre producerea condițiilor de urgență. Pot fi făcute prin folosirea broșurilor, lecturilor sau cursurilor deși cea mai bună pregătire a comunității este realizată prin exerciții periodice de alarmare și prevenire împotriva dezastrelor.

3.2.2.2. Riscuri legate de climă

Societățile cresc funcție de mediul variațiilor pe termen lung ale climei, precum El Nino/La Nina, care afectează precipitațiile și temperaturile pe o perioadă de doi-trei ani. Aceste schimbări climatice regionale, caracterul specific al fiecăruia sunt încă foarte puțin cunoscute, dezvoltă propriile lor variații în tendințele riscurilor, în special riscurile hidro-climatice asociate cu variabilitatea climatică. Predominarea secetelor și inundațiilor ca riscuri principale arată că multe țări vulnerabile în special în relație cu variabilitatea naturală curentă și extreme, permit numai schimbări climatice izolate.

Schimbările realizate în domeniul climatic vor afecta multe regiuni, în special regiunile tropicale și sub-tropicale ale planetei. Când se vorbește de probleme complexe ale schimbărilor climatice există observații care pot fi acum acceptate ca fapte. Acum este dovedit că temperatura globală crește, deși această creștere nu este egal distribuită în jurul planetei. Deoarece atmosfera devine mai caldă de o parte și de alta a planetei absoarbe o cantitate mai mare de vapori, conducând la creșterea umidității atmosferice. Ca rezultat există probabilitatea ca furtunile tropicale și cicloanele să fie însoțite de precipitații extrem de crescute.

Din păcate acești factori au un efect combinat privind evenimentul și impactul dezastrelor. În primul rând, ele afectează intensitatea și frecvența evenimentelor hidrometeorologice extreme, iar în al doilea rând cresc vulnerabilitatea societății. Schimbarea în modelele de precipitații, în umiditatea solului și în acoperirea cu vegetație sunt legate de inundații, secetă, dar și de alunecări de teren și de căderi de roci. Schimbarea climatului este datorat într-o oarecare măsură creșterii nivelului mărilor și poate produce multe furtuni și uragane devastatoare în zona de coastă. Singurele riscuri naturale care nu sunt influențate direct de schimbările climatice sunt erupțiile vulcanice și cutremurele.

3.2.2.3. Seceta

Absența unei definiții precise și universal acceptate a secetei se adaugă la confuzia care există și în cazul gradului său de severitate. Seceta este chiar uitată odată ce ia sfârșit, și toți par a fi prinși din nou nepregătiți data viitoare. Cele mai multe dintre definițiile secetei au reprezentat impactul specific. Alte definiții au reprezentat specificul regiunii Dezbaterile despre secetă se concentrează aici pe trei tipuri de secetă: meteorologică, agricolă și hidrologică. Seceta meteorologică este definită în principal prin deficitul de precipitații față de nivelul așteptat sau normal pe o perioadă mare de timp. Seceta hidrologică este foarte bine definită de rezervele de apă de suprafață și subterane, conduse către un lac de apă pentru satisfacerea cererilor normale și specifice de apă. Seceta agricolă poate fi caracterizată prin deficitul de apă disponibilă pentru operațiunile agricole specifice precum deficitul de umiditate al solului, care este unul din factorii critici în definirea producției potențiale a culturilor agricole.

Se așteaptă ca vulnerabilitatea la secetă să crească, în principal datorită influențelor dezvoltării, creșterii populației și degradării mediului care pot conduce chiar la schimbarea climei. Au fost făcute multe eforturi la nivel internațional, regional și național împotriva provocărilor secetei.

Seceta, spre deosebire de dezastrele care se produc brusc, are niște caracteristici unice care pot necesita anumite moduri de abordare adresate efectiv pentru reducerea impactului lor:

Seceta nu produce distrugeri directe ale hranei din depozite, adăposturi sau infrastructură.

Efectele sale sunt cumulative.

Este foarte greu să fie detectate atacurile ei, până când apar simptome cu impact major precum momentul în care apa din lac sau alimentele au o scădere vizibilă.

Impactul se poate întinde pe o arie geografică mai largă decât stricăciunile care rezultă din multe alte dezastre naturale și de aceea cuantificarea impactului și pregătirea eliminării dezastrului este mult mai grea

În plus, există o serie de parametri sociali și economici care afectează severitatea secetei incluzând prețul hranei, războaiele, diferite metode de intervenție, activitatea umană, vegetația, rezervele și cererea de apă, făcându-i extrem de greu de cuantificat severitatea și evidențiază definiția universală și indicatorii secetei. Riscul secetei este un produs al expunerii regiunii la pericole naturale și vulnerabilitatea sa pe perioade mari de timp cu lipsă de apă. Pentru a reduce consecințele serioase, națiunile afectate trebuie să realizeze o mai bună înțelegere a hazardelor și a factorilor care influențează vulnerabilitatea și să organizeze sisteme de alarmare cuprinzătoare și integrate.

3.2.2.4. Schimbarea climatică

Zonele de coastă sunt caracterizate printr-o mare diversitate de ecosisteme și o varietate de activități socio-economice. Potrivit unei estimări, 46 de milioane de oameni pe an, care trăiesc în zona de coastă, sunt supuși la riscul inundațiilor datorate răbufnirii furtunilor și creșterii nivelului mării. Schimbarea climei poate fi exacerbată de aceste tendințe cu un impact semnificativ asupra ecosistemelor și populației. O creștere a numărului populației poate fi previzibilă în zona de coastă. Multe comunități tradiționale și o mare parte a populației se bazează pe abundența resurselor din zona de coastă și continuă să fie atrase către aceste regiuni de coastă cu grad mare de risc.

De altfel, schimbarea climatică și creșterea nivelului mării nu sunt încă încorporate în modelele curente și planurile cadru pentru managementul zonelor de coastă.

Există o legătură directă între temperatura mărilor tropicale din oceane și frecvența cicloanelor tropicale, uragane sau taifunuri. Mai multă căldură în atmosferă reprezintă o evaporare mai mare care înseamnă mai multe căderi de ploi și mai multe inundații în unele locuri, mai mare frecvență a secetei în alte locuri, furtuni mai violente, ierni cu zăpadă în alte părți.

3.2.2.5. Degradarea mediului

Deoarece activitatea umană continuă să altereze biosfera, au loc schimbări de mediu din anumite locuri și la nivelul ecosistemelor. Degradarea mediului combină impactul actual al dezastrelor, limitează abilitatea zonei de a absorbi impactul și scade capacitatea naturală generală la impactul dezastrelor și refacere după dezastru. În plus, degradarea mediului care are loc și este destul de semnificativă pentru a altera modelele naturale într-un ecosistem, afectează și evenimentele temporale și spațiale regulate ale fenomenelor naturale. Schimbarea climatică este cel mai recent și cuprinzător exemplu.

Toxicitatea și alte forme de dezechilibru ale alterării mediului natural se adaugă și ele la degradarea mediului.

3.2.2.6. Degradarea terenurilor și revărsările rapide

Conform datelor UNEP (United Nations Environment Programme – Programului Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului ) , două treimi din Africa este teren uscat, din care peste 70 la sută este clasificat ca degradat. Aproximativ 90 la sută din pășuni și 85 la sută din terenurile agricole din țările cele mai apropiate de Sahara au fost afectate și este evident că deșertul avansează către sud și est. Deșertificarea este un catalizator important al terenurilor secătuite și al eroziunii solului. În Africa, peste 90 la sută din lemn este folosit pentru gătit și alte necesități energetice și cererea de lemn de foc a crescut considerabil de la creșterea prețului petrolului din anul 1974. După scumpirea benzinei există o urmă urbană de teren golit în jurul celor mai multe așezări. Ca efect al presiunii economice și sociale – răul făcut de secetă – a produs stricarea sistemului tradițional de folosire a terenurilor care a fost adaptat la acest mediu fragil.

Riscul la inundații, în special la inundațiile bruște, este și el exacerbat de creșterea degradării terenurilor. În Africa de Sud, excaladarea degradării terenurilor este asociată puternic cu acoperirea cu bălării (sălbăticirea) terenurilor, care însumează peste jumătate din solurile degradate din regiune.

3.2.3. TENDINTE IN VULNERABILITATEA FIZICA

Nouăzeci la sută din populația adultă a lumii trăiește în țările cele mai slab dezvoltate . În aceste țări, expunerea la pericole este deja ridicată prin densitatea concentrărilor de populație în mare parte în locuințe nesigure. Nivelul de vulnerabilitate este exacerbat și de condițiile social-economice și de mediu.

Peste 10 milioane de oameni au emigrat în ultimii ani dar acolo poate avea loc cea mai mare redistribuire de populație ca răspuns la deteriorarea situației hranei. Unele dintre aceste distribuții este posibil să aibă loc spre zonele periculoase.

Datorită concentrării populației urbane, cel mai mare potențial pentru dezastre există în sute de orașe dens populate. Peste trei sferturi din acestea sunt expuse la cel puțin un hazard natural. Cel puțin șaptezeci din aceste orașe, în medie, se așteaptă experiența unui cutremur puternic la cel puțin cincizeci de ani. Cea mai mare preocupare este pentru cele cincizeci de orașe cu cea mai rapidă creștere a populației care sunt localizate în țări în curs de dezvoltare. Orașele au fost amplaste pe locuri accesibile cu riscuri inerente precum sunt zonele de coastă, să ușureze transportul sau predispuse la inundații datorită fertilității lor și spațiului întins pentru dezvoltare. Urbanizarea și creșterea competiției pentru terenuri, duce la crearea unor construcții neregulate care se întind peste zone cu risc ridicat, precum sunt versanții unor dealuri, zone joase înșelătoare, lângă zone industriale sau pe câmpii inundabile .

Nu numai expunerea oamenilor este exacerbată prin ocuparea zonelor predispuse la hazard ci este afectată concentrarea de infrastructură industrială și utilitățile de primă necesitate. Rețeaua de comunicații și infrastructura de educație și sănătate au devenit mai vulnerabile la impactul potențial al pericolelor naturale.

3.2.4. TENDINTE IN VULNERABILITATEA SOCIO-ECONOMICA

Relația dintre riscul dezastrului și dezvoltare oferă un bun punct de începere pentru a identifica tendințele macro în vulnerabilitatea socio-economică. La un anumit grad, vulnerabilitatea socio-economică și de mediu este distribuită prin procese de dezvoltare și vice versa. Înțelegerea modului cum modelele schimbării sociale și dezvoltarea stabilesc cadrul pentru dezastrele viitoare devine crucial pentru îmbunătățirea evaluării și analizei riscului dezastrelor și esențial pentru reducerea riscului dezastrelor ca întreg.

3.2.4.1. Dezvoltarea și vulnerabilitatea

Analiza impactului dezastrelor arată că în fiecare an un procent estimat de 97 la sută din morții datorați dezastrelor naturale aparțin țărilor în curs de dezvoltare (World Bank, 2001). Deși mai mici în cifre absolute, procentajul pierderilor economice în relație cu PIB în țările în curs de dezvoltare depășește de departe pe cel al țărilor dezvoltate.

Creșterea sau nivelele permanente ale sărăciei rămân ca o sursă relevantă pentru analiza tendințelor vulnerabilității.

În Africa de Sud, nivele de sărăcie rămân înalte, în special printre populația săracă rurală, cu 63,7 la sută, 36 la sută și 37 la sută din Zambia, Zimbabwe și respectiv din Mozambic, trăind pe mai puțin de 1 dolar pe cap de locuitor pe zi.

3.2.4.2. Globalizarea ca forță dinamică

Globalizarea are un număr de caracteristici distinctive care au avut o profundă influență asupra structurii relațiilor socio-economice internaționale. Impactul globalizării asupra modelelor de vulnerabilitate este critic pentru identificarea noilor tendințe în riscul dezastrelor. Dimensiunile economice ale globalizării includ dominarea pieței mondiale ca unul din principalii factori ai ei. Impactul combinat al măsurilor de ajustare economică pentru încurajarea unei eficiențe mai bune și a competiției globale au fost reflectate prin scăderea semnificativă a locurilor de muncă și șomaj.

3. 3. EVALUAREA RISCULUI

Evaluarea riscului cuprinde folosirea sistematică a informațiilor disponibile pentru a determina probabilitatea producerii unor evenimente certe și magnitudinea posibilelor lor consecințe. Ca proces, în general se acceptă că include următoarele activități:

Identificarea naturii, locației, intensității și probabilității unei amenințări.

Determinarea existenței și gradului de vulnerabilitate și expunere la amenințare.

Identificarea capacităților și resurselor disponibile.

Determinarea nivelelor acceptabile de risc.

Figura 3.3.1 – Etapele de evaluare a riscului

Identificarea hazardelor constituie de obicei punctul de plecare pentru procesul de evaluare a riscurilor.

Atât evaluarea hazardelor cât și evaluarea vulnerabilității/capacității utilizează proceduri tip care includ colectarea datelor primare, monitorizarea, procesarea datelor și tehnici de realizare a anchetelor sociale, printre altele. În cazul evaluării dezastrelor, unde de obicei este folosită o înaltă tehnologie, adaptată pentru monitorizarea și stocarea datelor proceselor geologice și atmosferice, activitățile de evaluare sunt de obicei restrânse la o comunitate științifică. Pe de altă parte, evaluarea vulnerabilității și capacității se folosesc de tehnologii și metodologii convenționale, prin care comunitățile supuse la risc pot juca și ele un rol activ, precum este realizarea unei hărți a riscurilor la care este supusă comunitatea.

După aceste particularizări privind evaluarea hazardului și vulnerabilității/capacității urmează un set mai mare sau mai mic de proceduri care în general sunt puse sub conceptul de analiza riscului. Înțelegând prin aceasta că, analiza riscului constituie o etapă vitală a întregului proces de evaluare a riscului prin metodele de furnizare cu privire la obiective și informația tehnică din care pot fi estimate nivelele de risc.

Prin urmare, nivelele acceptabile ale riscului pot varia în funcție de contribuția relativă a opiniilor privind riscurile obiective versus riscurile percepute, la anumite scări individuale, comunitare și internaționale. Tabelul de mai jos descrie diferențele principale între evaluarea riscului și percepția riscului.

3.4. EVALUAREA HAZARDULUI

Obiectivul unei evaluări este să identifice probabilitatea producerii unui hazard specificat, în viitor, într-o perioadă de timp, precum și intensitatea sa și aria de impact. Spre exemplu, evaluarea hazardului inundației este extrem de important în proiectarea și așezarea utilităților inginerești și în zonarea pentru planificarea folosirii terenurilor. Construcția clădirilor și zonelor rezidențiale este chiar interzisă în zonele cu înalt pericol de inundație. Evaluarea inundațiilor poate fi dezvoltată pentru proiectarea și realizarea tratamentului apelor uzate precum și terenurile și construcțiile având materiale industriale de natură toxică sau periculoasă, datorită pericolului de răspândire a contaminării.

Hazardele inevitabile au tehnici bine stabilite pentru evaluarea lor. Acesta este cazul pentru hazardele datorate inundațiilor, cutremurelor și vulcanilor. Multe din tehnicile analitice utile pentru evaluarea hazardului pot fi aplicate folosind calculatoare de putere medie pachete software larg disponibile.

La hazardele seismice, zguduirea dinamică a pământului și mișcarea pământului sunt două dintre cele mai importante efecte luate în considerare în analiză. Zguduirea dinamică a pământului este o caracteristică critică pentru clădiri și construcții. Obiectivul unei evaluări statistice a hazardului cutremur este de a evalua probabilitatea ca un anumit nivel al mișcării pământului într-un loc este atins și depășit pe timpul unui interval de timp specificat. O alternativă apropiată este să se considere evoluția mișcării pământului produsă cutremur maxim posibil la cea mai nefavorabilă distanță de un anumit loc. Evaluarea unui cutremur în zonele cu activitate seismică scăzută este un subiect supus unei erori mult mai mari decât în zonele cu activitate seismică înaltă. Aceasta se întâmplă în special dacă datele disponibile pe perioada de timp sunt considerabil mai mici decât media intervalului declarat cu evenimente mari, pentru care hazardul va fi calculat.

În multe cazuri, în primul rând este posibil să se caracterizeze activitatea de ansamblu a vulcanului și potențialul său periculos din observațiile zonei prin realizarea hărților anumitor depozite vulcanice istorice și preistorice. Aceste depozite pot fi interpretate în termenii fenomenului eruptiv dar de obicei în analogie cu erupțiile vizuale observate.

Evaluările multi-hazard sunt dificil de a se realiza datorită diferențelor apropiate luate de anumite discipline în evaluarea hazardelor potențiale specifice. Dar evaluările multi-hazard sunt esențiale, spre exemplu, în cazul furtunilor tropicale. Evenimentul nu poate fi privit izolat și trebuie luate în calcul anumite componente care pur și simplu reprezintă producerea riscurilor fie separat cât și împreună. Aceste componente sunt inundații, alunecări de teren, furtuni de ploaie, tornade și vânt. Anumite hazarde vor fi măsurate în funcție de diferite scări, care fac comparația mai dificilă. Un cutremur va fi cuantificat pe baza cantității e energie eliberată (Scara Richter) sau prin cantitatea de pagube potențiale produse (Scara Mercalli Modificată), în timp ce curentul cald este măsurat folosind maximum de temperatură și furtuna de vânt folosind velocitatea vântului.

4. REALIZAREA HĂRȚILOR RISCURILOR

O dimensiune cheie a evaluării hazardului este prezentarea rezultatelor și înțelegerea valorilor adăugate de creatorii de politici. Hărțile pot fi pregătite manual folosind tehnicile cartografice standard sau cu un GIS (Geographic Information System) Anumite tipuri de hazarde vor necesita tehnici speciale de realizare a hărților. Importanța constă în înțelegerea și utilizarea mai ușoară a informației generate.

Spre exemplu, hărțile pentru prezentarea hazardului inundații au format standardizat. Zonele hazardului inundații sunt împărțite de obicei funcție de severitatea (adânc sau puțin adânc), tip (apă liniștită sau apă învolburată) sau frecvență. În cazul hazardului vulcanic, zonarea fiecărei direcții și hazardele indirecte care pot fi produse funcție de intensitatea, existența hazardului, frecvența producerii sau alte situații combinate. Fenomenul compozit și hărțile hazardelor sunt recunoscute ca instrumente importante pentru legarea evaluărilor hazardelor. Aceste evaluări combinate ale hazardelor trebuie să fie prezentate folosind o clasificare simplă, ca de pildă înălțime, risc mediu și scăzut sau nepericulos.

Unul din factorii de constrângere în realizarea hărții hazardelor nu este datorat atât de mult de lipsa de infrastructură dar este datorat în schimb lipsei capacității corespunzătoare de instruire. Hărțile hazardelor nu sunt folosite din plin acolo unde ar trebui să fie folosite, unde mulți proiectanți și factori de decizie cunosc potențialul lor. Spre exemplu, în Bangladesh, în timp ce multe entități realizează diferite proiecte, realizarea hărții hazardelor și riscurilor și în planificarea folosirii terenurilor, nu există puncte comune focalizate pe accesul mai ușor la această informație. Mai mult, comunicația este dificilă: hărțile nu sunt distribuite și datele sunt colectate rar sau nu sunt actualizate.

4.1. Evaluarea vulnerabilității și capacității

Evaluarea vulnerabilității și capacității reprezintă completări indispensabile la exercițiile de evaluare a hazardelor. În ciuda eforturilor și realizărilor considerabile reflectate în îmbunătățirea calității și acoperirii datelor științifice privind diferite hazarde, realizarea hărților și evaluarea vulnerabilității sociale, economice și de mediu a populației nu sunt dezvoltate la fel. Unele aspecte ale vulnerabilității/capacității, în special cele referitoare la natura socială a acestor concepte, pune o serie de probleme evaluării riscului.

De multe ori există o uriașă prăpastie în înțelegerea și aplicarea evaluării vulnerabilității/capacității între instituțiile care se ocupă cu aceste sarcini și autoritățile și comunitățile locale implicate în aceste exerciții.

O mare cantitate de muncă a fost concentrată pe evaluarea aspectelor fizice ale vulnerabilității. Aceasta a pus în principal în relație cu multe fenomene periculoase convenționale, precum sunt furtunile, cutremurele și inundațiile. Un procent ridicat al dezvoltării hărții vulnerabilității la un stadiu timpuriu reflectă această tendință. Aceasta a fost accentuată de utilizarea largă a tehnicilor GIS pentru integrarea spațială a diferitelor variabile încă din 1990. Suprapunerea spațială a zonelor periculoase cu infrastructura ca de pildă aeroporturi, autostrăzi principale, utilități de sănătate publică și linii electrice, printre altele, reprezintă unul dintre exercițiile comune, concentrat cu precădere pe examinarea aspectelor psihice ale vulnerabilității.

Organizația Statelor Americane (OAS) a fost unul din pionerii din America Latină în folosirea instrumentelor GIS pentru evaluarea vulnerabilității psihice, concentrată pe infrastructură și pe facilitățile critice. Un proiect pilot lansat înainte de 1980 pe aplicații GIS pentru Managementul Hazardelor în America Latină și Caraibe, a implementat peste 200 de aplicații în 20 de țări din regiune, integrând date despre hazarde, resurse naturale, populație și infrastructură. Fapt că s-a descoperit că toate aeroporturile din Guatemala sunt localizate în zone cu înaltă intensitate seismică sau că 670 kilometri de drumurile pavate din Ecuador se găsesc pe o rază de 30 de kilometri de vulcani activi, a fost instructiv, se poate spune până la urmă.

Multe inițiative îndreptate spre evaluarea cuprinzătoare a riscurilor se îndreaptă cu precădere spre statele insule din Pacific. În Insulele Cook, spre exemplu,, evaluarea riscurilor privind cicloanele tropicale și inundațiile asociate au fost întreprinse. Acestea includ atât aspectele tehnice ale realizării hărții hazardelor, evaluarea vulnerabilității construcțiilor existente, infrastructura, mijloacele de salvare și utilitățile critice cât și aspecte sociale ale pierderii potențialului economic și impactul asupra comunității. Informația evaluării riscului servește ca intrarea pentru sistemele de alarmare a comunităților pentru cicloane tropicale, ERWIN, precum și ca informație primară pentru rapoarte și materiale de susținere tehnică pentru: Codul pentru Construcții din Insulele Cook; Planul de Lucru pentru Mnangementul Dezastrelor; Planul Național pentru Manangementul Dezastrelor; Proceduri de intervenție în caz de Cicloane; Proceduri de Intervenție în caz de Tsunami.

Alt exemplu pentru această regiune este furnizat de Fiji, unde în anul 2002, au fost întreprinse câteva proiecte cuprinzătoare pentru evaluarea riscurilor. Acestea au implicat întotdeauna departamentele guvernamentale importante și agențiile de infrastructură, și includ reprezentanții din ONG-uri și sectorul privat. Participarea agențiilor internaționale și/sau consultanță care au garantat că a fost făcută modernizarea metodologiilor și tehnologiilor. Aceste evaluări ale riscurilor au folosi și concepte multidisciplinare și multi-instituționale într-o manieră activă.

5. METODOLOGII DE EVALUARE A VULNERABILITĂȚII ȘI CAPACITĂȚII

Relația dintre vulnerabilitate și capacitate a fost exprimată tot mai des în metodologiile de evaluare a riscului cu termenul de Evaluarea Vulnerabilității și Capacității (VCA). Termenul a fost extins la dezvoltare, testat și validat instrumente, metodologii și alte instrumente pentru producție în probleme privind inechitatea socială, incluzând analiza genurilor, în managementul riscului la nivel local. Aceste aspecte includ diagnoze participatorii, metode de instruire și un număr de cadre analitice precum Analiza Capabilității și Vulnerabilității (CVA) care examinează tăria și abilitățile oamenilor, precum și susceptibilitățile lor și Analiza Socio-economică și a Genurilor (SEAGA), care privește grupurile sociale dezavantajate, încorporându-le în procesul de dezvoltare mai mult prin prisma schimbării eficienței ca agenți decât ca beneficiari. IFRC a fost foarte activă în promovarea unei concepții vulnerabilitate/ capacitate.

Inițiativa RADIUS a realizat patru obiective principale

A dezvoltat scenarii de pagube datorate cutremurelor și planuri de acțiune pentru nouă studii de caz în orașe din întreaga lume.

A produs instrumente practice pentru estimarea managementului la risc seismic urban.

A crescut cunoașterea publică despre riscul seismic printre membrii societății.

A promovat schimbul de informații pentru atenuarea riscului seismic la nivel oraș.

Scenariile dezvoltate privind pagubele seismice pentru nouă orașe descriu pierderile umane, pagubele la construcții și infrastructură și efectele lor asupra activității urbane. Au participat următoarele orașe: Addis Ababa, Etiopia; Antofagasta, Chile; Bandung, Indonesia; Guayaquil, Ecuador; Izmir, Turcia; Skopje, Macedonia; Tashkent, Uzbekistan; Tijuana, Mexico și Zigong, China. Planurile de acțiune propun priorități noi pentru planificarea urbană și pentru îmbunătățirea structurilor urbane existente și activitățile de urgență. Experiențele acestor nouă orașe a fost încorporată într-un manual practic pentru estimarea pagubelor și ca îndrumar pentru proiecte-tip RADIUS, aplicabile la orice oraș. Cu aceste instrumente orașele pot conduce proiecte similare pentru a estima pagubele produse de cutremure și pot să pregătească un plan de management la risc pentru activitatea proprie, în astfel de situații. În plus, un studiu comparativ a condus la dezvoltarea mai mare a înțelegerii diferitelor aspecte contribuind la identificarea soluțiilor și răspândirea practicilor managementului la risc seismic.

O evaluare recentă a RADIUS constată că a fost făcut un progres semnificativ în managementul riscului la cutremur. A existat o creștere importantă a cunoașterii publice privind necesitatea de a reduce riscul urban și au fost începute noi programe privind managementul riscului pentru completarea proiectului. În concordanță cu analiza, orașele consideră că RADIUS a contribuit semnificativ la progresul realizat în fiecare oraș. În multe orașe cu ajutorul RADIUS au fost create noi organizații pentru managementul riscului sau au fost restructurate cele existente, pentru a promova, monitoriza și raporta implementarea recomandărilor date de proiect

Lucrul realizat de Ecociudad, un ONG peruan, furnizează alte exemple realizării hărților vulnerabilității/capacității, unde comunitatea a participat activ. Acest ONG local lucrând cu chestiuni de managementul mediului, legate de reducerea riscului dezastrelor, a susținut realizarea hărții riscurilor comunitare în Conqueta, un cartier din Lima, Peru și unul din cele mai amenințătoare alunecări de teren găsite în vecinătatea capitalei Lima, Peru.

În 2001, Managementul Urgențelor din Australia, (EMA), sub autoritatea Departamentului Secretarului General al Guvernului, în colaborare cu un număr de agenții internaționale și naționale interesate au realizat un studiu privind evaluarea rezistenței și vulnerabilității persoanelor și comunității. Nevoia pentru aceasta s-a datorat unei serii de evenimente din Victoria, Australia, cele mai semnificative fiind incendiile ținuturilor sălbatice din Shire of Yarra Ranges din suburbiile Melbourne și inundațiile din iunie 1998 din Shire of Fast Gippland. Studiul creionează excepțional de cuprinzător și este orientat pe conceptele și procesele de vulnerabilitate și rezistență pentru aplicarea practică în evaluarea riscului comunitar.

Tabelul reflectă modul cum sunt direcționate aceste îndrumare spre stabilirea unei foarte bune evaluări a riscului comunității.

Informațiile obiective stabilite din analiza riscului au fost îmbunătățite, în special prin identificarea și monitorizarea activităților implicate în evaluarea hazardului. Ridicarea percepției oamenilor asupra riscului și a contextului socio-economic și de mediu unde trăiesc, este esențial în identificarea scenariilor de risc. Noile tendințe în hazard și vulnerabilitate ridică și probleme deosebite legate de proceduri și metodologiile convenționale și cheamă la o evaluare a riscului cu aevărat integrată, cuprinzătoare și foarte dinamică.

5.1. Provocări viitoare și priorități

Noțiunile de hazard, vulnerabilitate și capacitate sunt baza pentru o strategie de reducere a riscului și constituie baza operațională pentru cultura prevenirii.

Urmpătoarele provocări și priorități constituie un domeniu de preocupare foarte important pentru realizarea reducerii dezastrelor. Acestea sunt :

Evaluarea riscului pentru luarea deciziei.

Terminologie, date și metodologie.

Vizibilizare și prioritizare mai înaltă pentru reducerea vulnerabilității și întărirea capacității.

Apariția unor noi curente în hazarde și vulnerabilitate.

5.2. Evaluarea riscurilor pentru luarea deciziei

O problemă generală este analiza și documentarea privind modul cum evaluarea riscului a contribuit la modificarea riscului și cum este utilizată evaluarea în procesul de luare a deciziei.

Datele sunt intrările principale pentru identificarea tendințelor în hazarde, vulnerabilitate, dar și alimentează evaluarea riscurilor și analiza impactului la dezatre cu informații de lucru pentru multe țări, date relevante pentru analiza riscului sunt indisponibile sau calitatea și acuratețea lor nu reflectă imaginea cuprinzătoare a situației pe care o avem la dispoziție. Există nevoia de a întreprinde măsuri de standardizare și sistematizare a problemelor legate de soliditatea acurateții/tehnice, politice, neutralitate, procese și metodologii legate de colectarea, analiza, stocarea, întreținerea și răspândirea datelor.

În domeniul metodologiei, există multe modele conceptuale diferite care încearcă să examineze astfel de lucruri. Una din prblemele majore este încă modul cum evaluarea hazardelor, vulnerabilității și riscurilor poate fi folosită în practică pentru a reduce riscul. Mecanismele de integrare sunt necesare doar dacă inițiativele propuse de rezolvare nu sunt fragmetate când sunt prezentate la factorii de decizie.

Reducerea vulnerabilității la risc cade în principal în responsabilitatea autorităților publice. Cunoașterea capacității, ca factor cheie în formula riscului dezastrelor, necesită să fie urmat prin încurajarea în viitor a unui cadru conceptual pentru a accesa acest factor. Încorporrea vulnerabilității și capacității în instrumente precum indecși de risc, de-a lungul unor obiective clare sau puncte de control și indicatori, vor îndrepta eforturile către sublinierea riscului dezastrului.

CAPITOLUL IV

CONTEXTE ȘI PROCESE LEGATE DE REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR : DEZVOLTARE DURABILĂ

Susținerea politică pentru reducerea riscului dezastrelor poate fi stabilită de liderii puterii politice și poate fi chiar realistă dacă percepțiile riscurilor și acțiunile propuse sunt în acord cu tradițiile și obiceiurile societății. Lumea interconectată de astăzi, societățile sunt confruntate cu curente rapide de schimbare. Astfel, valoarea reducerii dezastrelor poate fi realizată numai prin identificarea riguroasă și evaluarea continuă a relațiilor care există între tradițiile distinctive și condițiile umane în care trăiesc oamenii, schimbarea mediului de locuit și depinde pe deasupra de mijloacele lor de trai, și de neîndurătoarele forțe ale naturii. Cât se poate de important este faptul că reducerea riscului dezastrelor reanalizează consecințele deciziilor colective pregătite și acțiunile individuale realizate sau nerealizate.

Apariția unei culturi a reducerii dezastrelor este condiționată de contexte și procese care sunt descrise mai jos:

Contextul dezvoltării durabile, cel mai recent obiectiv;

Contextul politic, esențial pentru acțiune;

Cele trei contexte legate de infrastructura unei dezvoltări durabile:

Sistemul socio-cultural

Sistemul economic

Sistemul de mediu

Mijloacele susținerii recunosc și fac cel mai bine interconectările între obiectivele sociale, economice și cele de mediu pentru a reduce semnificativ riscul hazardelor. Aceasta determină abilitatea de a reduce în primul rând expunerea la evenimente determinate de natură sau de om, rare pe scară largă dar frecvente pe scară mai mică, și refacerea după acestea.

Următoarea direcție de urmat pentru orice țară, în special pentru țările cele mai sărace, este să construiască comunități durabile prosperând din generație în generație, cu o bază socială care să mențină sănătatea, să respecte diversitatea culturală, să fie echitabile și să țină seama de necesitățile generației viitoare. Ele trebuie să aibă sisteme de sănătoase și ecologice diverse care susțin viața și producția, economii sănătoase și diverse care se adaptează la schimbări și recunosc limitele sociale și ecologice. Aceasta nu poate fi acumulată decât prin incorporarea în strategiile de reducere a dezastrelor a unora dintre cele șase principii ale sustenabilității susținute printr-un puternic angajament politic.

Cele șase principii ale sustenabilității:

Menținerea și îmbunătățirea calității vieții

Mărirea vitalității economice

Asigurarea echității sociale și între generații

Menținerea și îmbunătățirea calității mediului

Încorporarea rezilienței și atenuării efectelor

dezastrelor în cadrul acțiunilor și deciziilor

Folosirea consensului când se iau decizii de

construire

Figura 4.1.

Motivația pentru a investi în reducerea riscului dezastrelor este în primul rând și în principal o preocupare omenească centrată pe oameni, privește îmbunătățirea standardelor de siguranță și condițiilor de viață, spre protecția față de hazarde pentru a crește optimismul comunității. O societate mai sigură pentru a rezista la dezastre poate să argumenteze ca un proces de etică și justiție socială și echitate. Este motivat și prin câștiguri economice. Dezvoltarea socio-economică este serios schimbată când fondurile insuficiente sunt diversificate de la obiective de dezvoltare pe termen mai lung la nevoi urgente de ajutorare și reconstrucție pe termen scurt. Sunt considerate drept iluzorii beneficiile cuantificate din reducerea dezastrelor. Ei văd problemele îndreptate în special spre uman și social mai puțin importante decât cele bazate pe rațiuni economice și eficiență. Altele preocupate de planificarea eficientă și de opțiunile de dezvoltare pot fi bazate numai pe o estimare atentă a câștigurilor economice și impactul sărăciei adus de dezastru, însoțit de justificarea economică pentru investițiile necesare în reducerea dezastrelor.

Practicile greșite asupra mediului, schimbările globale de mediu, creșterea populației, urbanizarea, injustiția socială, sărăcia viziunea economică pe termen scurt produc societăți vulnerabile. Impactul dezvoltării privind dezastrele poate fi pe deplin îmbrățișat dacă reducerea riscului dezastrelor produce beneficiile așteptate.

CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Escaladarea dezastrelor severe este în creștere supunând unei amenințări atât inițiativele de dezvoltare durabilă cât și pe cele pentru reducerea sărăciei. Drept consecință principiul 1 din Declarația de la Rio este în primejdie. Aceasta exprimă faptul că ființele umane este în centrul atenției pentru o dezvoltare durabilă și îndreptățiți la o viață sănătoasă și abundentă în armonie cu natura. Expunerea repetată la dezastre poate conduce la o spirală descendentă a sărăciei.

Există însă perioada reconstrucției post-dezastru care oferă timpul cel mai bun pentru a introduce reducerea dezastrelor în cadrul planurilor de dezvoltare durabilă. Însă, angajamentul politic și acceptarea socială a valorii reducerii riscului sunt necesare pentru analiza perspectivelor investitorilor care doresc să crească sustenabilitatea comunității. Când sunt percepute ca un set distinct de activități, inițiativele managementului riscului sunt plasate în competiție cu alte obiective ale dezvoltării, mai puțin decât existențele văzute ca părți integrante ale aceluiași întreg.

În Pacific, relația principală care există între riscurile dezastrelor naturale, mediu și impactul lor combinat asupra societății umane sunt special evidențiate. În Pacific, oamenii micilor state insulare sunt foarte dependenți de mediul natural și înregistrările istorice dovedesc efectele devastatoare pe care dezastrele naturale le-au produs în regiune. Există printre guvernele oficiale și oamenii de știință o creștere crescută privind potențialul de creștere a frecvenței și hazardelor hidrologice și meteorologice ca rezultat al schimbărilor climatice și privind modul cum pot afecta insulele Pacificului.

În Africa, nivelul sărăciei rămâne ridicat, în special prin sărăcia rurală. Nivelele ridicate ale datoriei externe a descurajat investirea și creșterea. În aceste condiții austere este nerealist să aștepți investiții semnificative la nivel familial sau național pentru a atenua impactul amenințărilor naturale sau de alt fel. În Africa de Sud, în pregătirea pentru Întâlnirea Mondială la Nivel Înalt pentru o Dezvoltare Durabilă (WSSD), Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC) a exprimat grija că după cei zece ani de la adoptarea înțelegerilor Conferinței ONU privind Mediul și Dezvoltarea, Africa de Sud este încă „confruntată de crize sociale, economice și de mediu”. Printre problemele fundamentale identificate, sărăcia a fost subliniată ca principala constrângere în fața dezvoltării socio-economice dar și domeniile sănătății, securității alimentare, schimbarea climatică, accesul la apă, degradarea solului și accesul la piețe au fost citate ca probleme critice. Fiecare din acești factori are legătură cu creșterea semnificativă a problemelor vulnerabilității și riscului în regiune. Într-o regiune încă puternic dependentă de agricultură pentru a menține nivelul de trai al familiilor și securitatea națională a hranei, seceta și ploile prezintă provocări serioase pentru dezvoltarea durabilă. Declarația Ministerială a Statelor Africane la W.S.S.D. exprimă că incidența crescută a dezastrelor naturale din Africa constituie un obstacol major pentru eforturile majore ale continentului African de a realiza o dezvoltare durabilă, în special având în vedere capacitatea insuficientă de a prevedea, monitoriza, interveni și atenua efectele dezastrelor naturale. Reducerea vulnerabilității popoarelor africane împotriva dezastrelor naturale și riscurilor de mediu a fost menționată ca necesitate pentru a realiza scopurile reducerii sărăciei ale Declarației Mileniului alături de alte necesități incluzând creșterea economică, accesul la sursele de energie și la serviciile medicale de bază. Evenimentele extreme ale vremii, precum inundațiile și seceta induse de schimbările climatice sunt scoase în evidență.

În America Latina și Caraibe, sectorul medical a recunoscut că reducerea riscului este o problemă cheie pentru îmbunătățirea activității sectorului medical. Uraganele și cutremurele care au afectat regiunea în ultimul deceniu au convins Organizația Pan Americană a Sănătății (PAHO) că o cultură a prevenirii trebuie să includă atenuarea efectelor avariilor structurale și nestructurale din sistemele de utilități medicale și alimentare cu apă. Aceasta a fost văzut mai clar după prăbușirea unui spital pe timpul unui cutremur în Mexico în anul 1995, acțiunea necesită investiții capitale semnificative, o decizie la îndemâna miniștrilor și organizațiilor financiare. Ca rezultat, numai un număr limitat de spitale a fost reprofilat, ilustrând odată în plus că dezastrele necesită un consens larg și decizii politice la nivel înalt.

În America Centrală hazardul natural a fost exacerbat de nivelul înalt de vulnerabilitate al regiunii, orice angajament susținut de a reduce riscul trebuie să fie luat în considerare în consens cu reducerea sărăciei. Creșterea atenției este cerută în prezent de urmărirea globală a riscului în opoziție cu o serie de condiții restrictive ale managementului dezastrelor. U.N.D.P. ( United Nations Development Programme ) în El Salvador propune folosirea managementului riscurilor ca un concept unitar în realizarea programului său pentru următorii cinci ani de guvernare. Cadrul conceptual folosit în Lower Lempa Valley implementat de Ministerul Mediului din Salvador a fost elaborat în contextul noțiunii de risc global și total, unde reducerea riscului este privită ca o componentă a dezvoltării investiției. Severitatea fenomenului El Nino/la Nina din anii 1997-1998 au condus la stabilirea Programului Regional pentru Prevenirea și Reducerea Riscului (PREANDINO) cu obiectiv de promovare a dezvoltării prevenirii riscului dezastrelor și politici de atenuare a efectelor și aranjamente instituționale noi îndreptate spre încorporarea prevenirii în planurile de dezvoltare. Miniștrii mediului și alte personalități reprezentative din țările Latino Americane și Caraibiene au accentuat nevoia de acțiune pentru a reduce vulnerabilitatea dezastrelor și promovarea unei culturi a cunoașterii riscului prin mijloace educative, îmbunătățind răspândirea informației și folosirea sistemelor de alarmare.

4.1. Contextul politic

Angajamentul politic este o calitate esențială pentru eforturile susținute de reducere a riscului. Numai bunăvoința politică poate acorda reducerii dezastrelor locul pe care îl merită. Obținerea angajamentului politic de la autoritățile publice este unul din cele patru obiective neîndeplinite ale ISDR pentru reducerea efectivă a impactului dezastrelor. Acest obiectiv necesită să fie îndreptat spre coordonarea crescută a strategiilor managementului riscului și alocarea resurselor potrivite incluzând dezvoltarea noilor mecanisme financiare. Reducerea dezastrelor trebuie să fie în concordanță cu o chestiune politică ce privește un domeniu al guvernului incluzând sănătatea, agricultura și mediul.

Pentru a fi fezabilă, reducerea dezastrelor trebuie să arate că se adresează nevoilor de supraviețuire pe termen scurt și imediate precum și acordarea atenției prevenirii și capacității de realizare a obiectivelor pe termen lung. Această concepție este ilustrată de eforturile întreprinse în orașele Manizales și Medelin din Columbia.

Acolo, răsunetul clopotului morții și pagubele economice datorate alunecărilor de teren și inundațiilor au scăzut considerabil fapt datorat inițiativelor întreprinse de municipalitate, împreună cu universitățile, sectorul privat și grupurile comunitare, prin reîmpădurire, culturi de plante de acoperire, sisteme de drenare îmbunătățite și lucrări inginerești. În unele cazuri, aceste investiții sunt chiar generatoare de câștiguri prin producție și turism.

Schimbarea politică, reforma economică și dezvoltarea politicilor publice pentru a proteja oamenii și resursele sunt soluții fundamentale pentru tratarea cauzelor mai puțin decât simptomele. Politicienii care întreprind politici neregretabile și aplică principii precaute în materie de protecția mediului trebuie să aibă aceeași poziție și față de reducerea dezastrelor.

În mod similar, publicul care exercită o mare presiune pentru a se pune în evidență schimbările mediului politic trebuie să devină o forță politică făcând presiuni asupra guvernelor pentru a proteja populația de dezastre. Dacă devine o problemă populară, reducerea riscului dezastrelor va câștiga teren.

Atâta timp cât reducerea dezastrelor nu va avea aprobarea politică, lumea trebuie să fie informată de consecințele deciziilor politice care pot avea impact dezastruos. Spre exemplu, proiecte hidrotehnice uriașe pot schimba peisajul și percepția comunității privind riscul, astfel crește vulnerabilitatea prin reducerea capacității oamenilor de a evalua și anticipa amenințările legate de hazarde.

4.2. Legături la infrastructura unei dezvoltări durabile. Contextul socio-cultural

Legăturile dintre dezastre și sistemul socio-cultural sunt o componentă principală în reducerea riscului dezastrelor și un stâlp al dezvoltării durabile.

Termenul cultură este înțeles într-un număr mare de moduri și reprezintă o noțiune extrem de complexă.

Există diferențe între grupuri de oameni, și aceste diferențe reflectă o varietate de factori incluzând limba, sistemele socio-economice și politice, religia etnicitatea precum și experiența istorică și relațiile cu natura. Fiecare grup cultural are propriul său set de experiențe și perspective. În plus, relațiile dintre oameni și grupuri de diferite culturi sunt adesea întipărite în anumite seturi de valori, relația inegală a autorității devine cu unele grupuri dominantă iar cu altele marginalizată. Toți acești factori sunt foarte relevanți în contextul dezastrelor naturale.

A devenit din ce în ce mai evident că majoritatea cauzelor producerii dezastrelor sunt complexe și că alături de natură oamenii sunt un factor cauzal. Privind dincolo de credințe, multe și multe dezastre sunt înțelese în termenii componentelor lor culturale și sociale. Diferențe vaste în vulnerabilitatea dezastrelor printre țări și în cadrul societății își au rădăcinile într-un set inegal de relații de autoritate, conducând la distribuția și accesul inegal la prosperitate printre diferite culturi sau sisteme politice.

Este important ca proprietatea afectată de dezastre să nu fie golită de populația locală care poate fi chiar mai săracă decât ar fi în caz că intervenția externă nu s-ar fi petrecut. Există o creștere apreciabilă a nevoii ca activitățile pentru reducerea dezastrelor să se bazeze pe o concepție de participare mai selectivă implicând comunitățile locale, pe cât posibil, considerându-le ca un stâlp de sprijin și nu ca ținte pasive pentru intervenție.

Sensul comun al soluțiilor dintr-un sistem cultural sunt uneori contrare la cele care pot fi sensuri comune în altele. Structurile socio-culturale locale și condițiile culturale precum acordurile de înrudire, drepturile vamale, relațiile comunităților și familiei și sistemele de conducere aproape întotdeauna persistă pe timpul dezastrelor și este important ca acestea să nu fie nedeterminate. Spre exemplu, este important să se recunoască faptul că relațiile cu moartea și boala sunt un proces puternic cultural. Unde deciziile privind domenii precum ceremoniile funerare sunt impuse grupurilor culturale pot apare probleme serioase care pot produce necazuri și pot avea consecințe sociale, legale și psihologice pe termen lung.

Anumite nevoi și roluri ale bărbaților și femeilor trebuie și ele să fie luate în calcul. Bărbații sunt văzuți ca generatori de câștiguri pe când femeile asigură coeziunea socială și continuitatea prin acordarea protecției copiilor, bătrânilor și invalizilor. Anumite priorități, percepții și abilități de a face față unor situații anormale necesită atenție gândind să maximizăm succesul managementului riscului și să obținem o dezvoltare durabilă.

În multe culturi, atașamentul de locurile natale este un important element critic, astfel că deciziile de a muta oamenii trebuie făcute cu mare grijă. În unele cazuri, oamenii s-au simțit mai speriați de risc în zonele în care au fost mutați decât dacă ar fi rămas (chiar unde riscul de moarte este relativ mare). În multe cazuri oamenii sunt foarte refractari când trebuie să părăsească o casă în care au investit cea mai mare parte din timpul și banii lor și care constituie moștenirea principală pentru copii lor.

În alte cazuri, comunitățile gazdă au avut sentimentul că au fost înșelați de cei care au fost relocați și apar deseori reacții violente. Problema relocării comunităților la risc trebuie să fie făcută științific prin măsurile de prevenire cele mai atractive și rezonabile dar poate fi puternic opusă perceptelor culturale.

Schimbarea culturală este o problemă importantă în reducerea dezastrelor ca și continuitatea culturală. Spre exemplu, cooperarea intercomunitară privind dezastrele a fost extrem de comună printre comunitățile tradiționale din insulele Pacificului și susținută în mare măsură prin ceremonialul schimburilor comerciale. Aceste rețele de schimb sunt în continuare de natură comercială, s-au concentrat adesea în capitalele coloniale, au înlocuit formele tradiționale de schimb, guvernele coloniale au înlocuit rețelele politice tradiționale și misionarii au descurajat schimburile, considerându-le amenințări la creștinism.

Ajutorul umanitar a redus și el nevoia de a susține asemenea rețele. Oricum, datorită migrației multor insulari din Pacific, în locuri precum Australia, California și Noua Zeelandă, noile rețele de schimb au fost dezvoltate.

Mulți cercetători din țările în curs de dezvoltare și din comunitățile locale au constatat că o largă paletă de măsuri pentru reducerea dezastrelor au existat cu mulți ani în urmă, chiar din perioada pre-colonială, uneori. O varietate de factori socio-culturali sau economici menționați au erodat treptat aceste măsuri, subminând susținerea culturală și activitățile sociale care poate au contribuit la o expunere egală la risc printre membrii comunității.

4.3. Contextul economic

La nivel global 80 de cutremure au produs pierderi economice de 9 miliarde de dolari și pierderi asigurate de aproape 900 de milioane. Statisticile asigurărilor sunt dominate de furtuni și inundații. Acestea însumează peste două treimi din toate evenimentele și peste 92 la sută din toate pierderile asigurate. Furtuna tropicală Allison (SUA) a produs o pierdere de 6 miliarde de dolari (din care mai mult de jumătate au fost asigurate). Taifunul Nari a produs avarii mari la Taipei (Taiwan, Provincie a Chinei) și a generat o pierdere asigurată de 600 milioane de dolari.

Sursa: MunichRe, Topics (2001)

Legăturile dintre dezastre și sistemul economic, alt stâlp de susținere al unei dezvoltări durabile , sunt desigur un stimulent financiar pentru reducerea dezastrelor. Desigur, popoarele au făcut întotdeauna investiții pentru a obține, și apoi pentru a proteja, acele resurse care reprezintă cele mai mari valori pentru ei. Acesta este principiul de bază al asigurării sau alte eforturi de a împărți riscul în rândurile unei comunități incluzând relația cu proprietatea sau responsabilitatea pentru protejarea bunurilor.

Științele economice și cunoașterea importanței dezastrelor care cresc în severitate și frecvență prin acțiuni umane, reprezintă stimulente pentru dezvoltarea băncilor și instituțiilor de asistență internațională pentru a integra reducerea riscurilor în strategiile lor de dezvoltare și la dezvoltarea formelor noi de investiții financiare.

4.3.1. Domeniile de acțiune specifică la aspectele economice ale reducerii dezastrelor

Evaluarea stricăciunilor dezastrelor naturale și pierderilor potențiale (incluzând perspective istorice)

Costuri considerate și beneficii ale managementului dezastrelor naturale (costuri efective a resurselor alocate)

Evaluarea riscului hazardelor la nivelul proiectat de apreciere al tuturor proiectelor potențiale de investiții, incluzând analizele cost-beneficiu care estimează implicațiile vulnerabilității hazardului ale nivelelor alternative de calitate totală și tărie precum și reapariția caracteristicilor specifice unor dezastre.

Evaluarea financiară între calitatea și cantitatea de măsuri structurale de atenuare a efectelor.

Crearea de stimulente, împărțire a costurilor și redresare pentru reducerea dezastrelor.

Luarea în considerație a finanțării și transferului riscului dezastrelor.

Punerea în aplicare a unor dispoziții legale la anumite nivele de dezvoltare economică și capacitate guvernamentală

Determinarea politicii de prețuri proiectate pentru folosirea rațională a resurselor (apă, energie).

Planificarea managementului riscului implică o estimare a impactului dezastrelor asupra economiei, bazate pe hărți cu cele mai probabile pericole și date macroeconomice. Acestea includ evaluări ale costurilor dezastrelor, evaluarea costurilor și beneficiilor reducerii dezastrelor și măsuri de mutare a riscului (incluzând valoarea sistemelor de prevedere implicate) și stimulente ale comunității internaționale care conduc spre proiecte de reducere a dezastrelor. Datorită repetării și frecvenței hazardelor naturale, un efort concentrat va fi necesar întotdeauna pentru a interveni eficient și de a evalua frecvența de acoperire a asistenței de urgență, precum și prospectarea reducerii stricăciunilor în viitor.

4.3.2. Evidențierea beneficiilor economice ale eforturilor de reducere a dezastrelor

În Caraibe, evidența empirică arată că este semnificativ mai costisitor să fie proiectată și construită o structură la standarde care ar putea să reziste la vânturile maxime așteptate sau la forțele seismice pentru locația considerată decât să se construiască la un standard mai redus și să sufere avarii. Sursa: OAS, 1993.

Elveția, cu mulți ani în urmă a recunoscut valoarea pădurilor în protejarea bunurilor economice importante (drumuri, industrie, infrastructură, turism) precum și stabilitatea umană și oamenii împotriva avalanșelor și alunecărilor de teren. Economia adusă prin protecția oferită de păduri a fost estimată între 2 și 3 miliarde de dolari pe an.

Sursa: OFEFP, Elveția, 1999.

În SUA,după inundațiile din Midwest 1993, guvernul a plătit rezidenților loviți de inundații și pentru mutarea proprietăților materiale în afara zonei cât a plătit în ultimii 100 de ani pentru inundații. Aceste plăți au dus la reducerea semnificativă a pretențiilor Programului Național de Asigurare la Inundații (NFIP) și disponibilitatea pentru rezolvarea problemelor altor terenuri inundate. În general susținerea economică a eforturilor de atenuare a efectelor dezastrelor mai ridicată evaluează riscul utilizând instrumente potrivite în asigurarea mediului de plată.

Sursa: Annual Hazards Research and Applications Workshops, University of Colorado, 2001.

Beneficiile pe termen lung ale managementului dezastrelor față de costurile pe termen scurt pentru reconstrucție, repetate după fiecare dezastru, trebuie să fie bine documentate. Având în vedere costurile economice exorbitante și costurile sociale ale producerii dezastrelor, planificarea pe termen lung a reducerii hazardelor este, din ce în ce mai mult, un ghid de principii și condiții esențiale (norme tehnice specifice) pentru susținerea investițiilor fizice în cazul reamplasării, reconstrucției sau construcției..

Îmbunătățirea, aplicarea și reglementarea cadrului de lucru al reducerii dezastrelor incluzând asigurarea, realizarea normelor tehnice specifice și planificarea folosirii terenurilor în fața dezastrelor va asigura acea infrastructură bine așezată și construită pentru a minimiza stricăciunile precum și pentru a reduce costurile reparațiilor. Aceasta implică o politică de asigurare publică, stimulente de piață și reglementare pentru reducerea riscului și vulnerabilității, protecție împotriva fluctuațiilor prețurilor de asigurare/reasigurare, mărirea procentului de acoperire al asigurării la costuri rezonabile și mecanisme de oprire a pierderilor financiare.

Relația între dezastre, reducerea riscului și globalizare necesită de asemenea să fie cercetat în viitor pentru a explora pe de o parte efectele nefaste ale dereglării și relațiilor economice și pe de altă parte efectele benefice asociate cu oportunitățile comerciale și competitivitatea economică.

Într-o lume globalizată, potențialul reducerii riscului ca element esențial pentru construirea competitivității, protejarea investițiilor și securitatea oportunității comerciale, în același timp cu asigurarea că nu sunt create noi riscuri și afacerile nu sunt întrerupte, vor fi pe deplin înțelese.

Deși mai mic în date absolute, procentajul pierderilor economice în raport cu produsul național brut (PIB) din țările în curs de dezvoltare depășește cu mult pe cel al țărilor dezvoltate. Acest fapt devine chiar mai relevant în cazul statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS-Small Islands Developing States).

4.4. Contextul de mediu

Al treilea sistem cu care reducerea dezastrelor este mai strâns legat este sistemul de mediu, încă un stâlp al dezvoltării durabile. Dezastrele nu afectează numai mediul construit ci și mediul natural. În plus, degradarea mediului crește intensitatea hazardelor naturale și este chiar factorul care transformă hazardul, sau extremele climatice precum o ploaie torențială puternică într-un dezastru. Spre exemplu, inundațiile râurilor și lacurilor sunt agravate sau chiar produse de despăduriri care produc eroziuni și blocări de râuri. Sărăcia și vulnerabilitatea hazardului sunt legate integral de această situație. Săracul este silit să exploateze resursele de mediu pentru supraviețuire, de aceea crește atât riscul cât și expunerea la dezastre, în special a acelor produse de inundații, secetă și alunecări de teren.

Mediul natural furnizează soluții de creștere a protecției împotriva impactului dezastrelor. De aceea succesul reducerii dezastrelor trebuie să mărească calitatea mediului, care include protecția resurselor naturale și deschide spațiul, managementului apelor uzate și reducerea poluării.

Politicile de mediu de succes trebuie să accentueze măsurile efective de reducere a dezastrelor. Aceasta trebuie să determine o acceptare a unor grade de perturbare naturală pentru a evita cele mai mari consecințe ale evenimentelor extreme și o apreciere a soluțiilor alternative pentru o abordare exclusiv inginerească.

4.4.1. Legarea mediului cu activitățile de reducere a dezastrelor

Evaluarea problemelor de mediu legate de hazarde, cartografierea zonelor cu mediu sensibil, descrierea caracteristicilor de mediu și tendințelor de dezvoltare din aceste zone, evaluarea impactului și nevoilor pentru date suplimentare.

Examinarea beneficiilor de mediu pentru a fi realizate de activități de reducere a dezastrelor în toate sectoarele.

Monitorizarea pentru a furniza informații pentru scopuri de luare a deciziilor, e.g. îndepărtarea terenului predispus la dezastre din planurile de dezvoltare (planurile de folosire a terenurilor permit guvernelor locale să adune și să analizeze informația despre sustenabilitatea terenurilor pentru dezvoltare, astfel că limitările suprafețelor predispuse la dezastru sunt studiate de către realizatorii de politici, investitorii potențiali și membrii comunităților).

Instrumente de mediu propuse pentru reducerea dezastrelor: regularizarea (zonarea, reglementarea subdiviziunilor, norme tehnice de construire, ordine speciale), stimulente (stimulente privind taxele, transferuri de drepturi de dezvoltare, înlesniri, cumpărarea terenurilor, acorduri voluntare, donații, drepturi, înțelegeri, deducții caritabile), programe (conservarea/refacerea ecosistemelor, viața sălbatică, mlaștini), controlul hazardului și atenuarea efectelor, managementul zonelor de coastă.

Există o creștere a recunoașterii că prin urmărirea principiilor unui management de mediu înțelept, protecția crescută la hazarde pot fi obținute beneficii economice din mediul natural. Aceasta poate fi însoțită de construirea capacităților naționale și locale, schimb de experiență și informații regionale și angajarea partenerilor internaționali în programe și investiții.

Abundența de informații și cunoștințe atât din studiile de mediu cât și din managementul dezastrelor trebuie să aibă beneficii mutuale. Ambele domenii sunt multidisciplinare și dinamice prin apropierea lor și analizele raporturilor sociale și de mediu. Instituțional, ambele au fost, și continuă să fie în mare măsură, conduse de sectorul public și ONG-uri. În ambele domenii se perfecționează tot timpul instrumente asemănătoare precum indexarea vulnerabilității, mecanisme de inventariere, programe educaționale pentru cunoaștere publică și evaluarea impactului.

Cuprinderea obiectivelor ce trebuie realizate pe termen lung pentru a gestiona creșterea, dezvoltarea și folosirea terenurilor implică încorporarea componente efective de mediu în strategiile de reducere a dezastrelor. Adaptat, managementul susținut și integrat al resurselor naturale, incluzând schemele de reîmpădurire, folosirea corespunzătoare a terenurilor și stabilirea judicioasă a spațiilor de locuit, trebuie să crească reziliența comunităților la dezastre în cazul revenirii tendințelor actuale de degradare a mediului și relația cu managementul dezastrelor într-un mod cuprinzător. Beneficiile secundare așteptate de la introducerea proiectelor de mediu în programele de reducerea dezastrelor includ acceptare socială, fezabilitate politică și rațiune economică.

Reducerea dezastrelor și managementul mediului trebuie să devină priorități naționale. Entitățile responsabile pentru reducerea dezastrelor trebuie să aibă mandate de mediu clare. Programele de mediu coordonate și inter-agenții sunt necesare pentru a promova o strategie de rezolvare holistică a problemelor, justificarea protecției și refacerii funcțiilor naturale ale sistemelor, evaluarea programelor subsidiare pentru a crea stimulente certe pentru sustenabilitate. Gestiunea sistemelor de mediu care produc informații adecvate pentru luarea deciziilor trebuie să reflecte obiectivele reducerii dezastrelor. În plus studiile sunt necesare pentru a îmbunătăți sistemele de gestiune a unei economii ecologice. Mutarea resurselor de mediu și serviciilor în cifre economice convenționale este încă o foarte mare provocare.

Atât reducerea dezastrelor cât și mediul au multe lucruri în comun, reducerea dezastrelor comunitare trebuie privită mai mult ca o experiență câștigată în promovarea politicilor de mediu. Cadrul comunitar a făcut promovarea agendei sale pe 30 de ani. Astăzi, rolul strategiilor de mediu de a obține o dezvoltare durabilă nu mai este chestionată îndelung și politica de reducere a dezastrelor trebuie să urmeze aceeași cale.

Pe teritoriul României hazardele se diferențiază pe principalele trepte de relief in funcție de etajarea factorilor fizico-geografici și de repartiția neuniformă a populației și a activităților economice. Gradul de echipare al întreprinderilor, vechimea instalațiilor și nivelul de pregătire al angajaților au un rol important în declanșarea hazardelor tehnologice în România, existând în fiecare județ obiective care se încadrează în directiva Seveso II.

Modificările globale climatice, considerate o prioritate de cercetare în Strategia europeană pentru dezvoltare durabilă generează incertitudini noi și apariția sau intensificarea unor hazarde complexe. Modificarea condițiilor de mediu prin despăduriri, distrugeri ale perdelelor forestiere, ale sistemelor de irigații și alte acțiuni antropice generează o accentuare a impactului hazardelor. În aceste condiții, activitățile de cercetare necesită abordări interdisciplinare și inițierea unor sisteme geografice informaționale (GIS) performante care să fie permanent actualizate.

5. APLICAȚII

Studiu de caz: MANAGEMENTUL INUNDAȚIILOR ÎN JUDEȚUL PRAHOVA

Managementul inundațiilor este o activitate intersectorială, multidisciplinară și cuprinde managementul resurselor de apă, amenajarea teritoriului și dezvoltarea urbană, protecția naturii, dezvoltarea agricolă și silvică, protecția infrastructurii de transport, a construcțiilor și a zonelor turistice, protecția individuală etc. – fiecărui sector revenindu-i realizarea unor acțiuni specifice.

Ca urmare, la nivel mondial se utilizează noțiunea mai completă de management al inundațiilor care include atat managementul riscului la inundații cât și managementul situațiilor de urgență generate de inundații.

Managementul riscului la inundații înseamnă aplicarea unor politici, proceduri și practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza și evaluarea lor, tratarea, monitorizarea și reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel încât comunitățile umane, toți cetățenii, să poată trăi, munci și să-și satisfacă nevoile și aspirațiile într-un mediu fizic și social durabil.

Gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale este o activitate de interes național având în vedere frecvența de producere și dimensiunea efectelor acestor tipuri de risc.

Figura 5.1.- Efectele devastatoare ale inundatiilor

Prin gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, se înțelege identificarea și monitorizarea, înștiințarea factorilor interesați, avertizarea populației, evaluarea, limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc

Diminuarea consecințelor inundațiilor este rezultatul unei combinații ample, dintre măsurile și acțiunile premergătoare producerii fenomenului, cele de management din timpul desfășurării inundațiilor și cele întreprinse post inundații (de reconstrucție și învățăminte deprinse ca urmare a producerii fenomenului).

5.1. IDENTIFICAREA, ANALIZA SI EVALUAREA RISCULUI LA INUNDAȚII ÎN JUDEȚUL PRAHOVA

Identificarea riscurilor de producere a inundațiilor este o activitate complexă și reprezintă o primă etapă în cadrul managementului inundațiilor.

La nivel teritorial activitatea de identificare a riscului de producere a inundațiilor este implementată prin „Schema cu riscurile teritoriale”, care se întocmește de către comitetul județean pentru situații de urgență Prahova cu sprijinul comitetelor locale și cuprinde toate tipurile de risc ce se pot manifesta în zona de competență.

Riscul la inundații ca și oricare alt risc nu poate fi redus până la o valoare nulă, ci doar, până la o valoare acceptată prin monitorizarea riscului, atenuarea sau diminuarea efectelor riscului și transferul acestuia.

Analiza riscului de producere a inundațiilor este o altă etapă importantă în managementul inundațiilor și este implementată la nivel local prin „Planul de Analiză și Acoperire a Riscurilor” și Planul de apărare împotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcții hidrotehnice și poluări accidentale, planuri care se întocmesc de către fiecare comitet local pentru situații de urgență, respectiv comitetul județean pentru situații de urgență Prahova cu sprijinul grupurilor de suport tehnic și altor organe de specialitate.

Analiza riscului presupune identificarea punctelor critice unde se poate manifesta evenimentul, zonele care pot fi afectate, intensitatea și amploarea evenimentului, frecvența producerii acestora și gravitatea consecințelor.

În ultimii ani, în țară s-au produs inundații care au provocat adevărate dezastre prin afectarea imobilelor comunităților, a comunităților și a vieții social-economice a acestora.

În județul Prahova se pot produce inundații în rețeaua hidrografică compusă din:

– cursul râului Prahova

– cursul râului Teleajen

Aceste cursuri de apă, împreună cu afluenții lor, generează o rețea hidrografică cu o lungime de 1786 km , cu o suprafață de 3350 km2 împărțită în doua bazine hidrografice individualizate pe principalele cursuri de ape , precum si 12,6 km2 lacuri ( artificiale si naturale ) .

Alimentarea râurilor mici se face, în principal, din precipitații și într-o măsură mai mică din straturile acvifere.

De aceea, pe aceste râuri, regimul de scurgere se caracterizează prin mari fluctuații de debite, reflectând regimul precipitațiilor, evidențiindu-se ape mari de primăvară și viituri pluviale în timpul verii și al toamnei.

Pentru prevenirea inundațiilor în aceste bazinele hidrografice ale raurilor mentionate mai sus cat si pe cele ale afluentilor lor s-au realizat lucrări de îndiguire si de refacere a digurilor, ce au urmarit scoaterea de sub efectul inundațiilor, din revărsări ale cursurilor de apă, un număr de 137 localități ( orase, comune inclusiv sate ) și peste 63.500 ha terenuri agricole din județul Prahova.

Lucrarile s-au realizat in perioada 2007-2009 in urmatoarele puncte :

Teleajen – zona Bucov, Doftana – zona Câmpina, Prahova – zonele Gherghița și Măgureni, Bucovel – zonele Bucov și Plopu, Ghighiu – zona Boldești Grădiștea, Bălăcuța – zona Boldești Scăieni, Valea Câmpului, Cacova, Șipot – zona Breaza, Iazul Morilor – zona Bucov, Valea Cerbului – zona Bușteni, Vărbilău – zona Dumbrăvești, Provița – zona Măgureni, Telega, Runcu, Valea Scorții – zona Scorțeni, Telega – zona Cocorăștii Mislii, Cricovul Dulce – zona Șirna, Bătrâneanca – zona Starchiojd, Lopatna – zona Carbunesti.

Acumularile de la Paltinu si Maneciu asigură regularizarea debitelor pe cele doua râuri importante, acesta caracterizându-se prin viituri artificiale, create prin descărcarea volumelor acumulate.

În ultimii ani, județul Prahova s-a confruntat cu probleme generate de precipitații sub formă de aversă, căzute în cantități mari (max. în 24 de ore – 113,7 ltr. / mp. inregistrat in anul 2005 ), în special în bazinul raului Teleajen .

Aceste precipitații, căzute într-un interval de timp relativ scurt, au generat scurgeri masive de pe versanți, cu concentrări rapide de debite, care au inundat zonele depresionare ale localităților și au produs revărsarea pârâurilor mici, neamenajate din punct de vedere al apărării împotriva inundațiilor, provocând pagube importante.

În toamna anului 2005, datorită precipitațiilor și a viiturilor produse, au fost afectate 36 de localități, iar valoarea pagubelor produse a depășit 206.485 milioane lei, reprezentând: 673 case și gospodării și anexe gospodărești, 44.325 ha teren agricol, 3 obiective social–economice, 67,7 km drumuri naționale și județene, 8 poduri și 6 construcții hidrotehnice. Astfel de situații au fost în localitățile: Busteni, Comarnic, Ploiesti, Slanic, Nedelea, Moara Domneasca , Râfov, Goga , Sicrita , Mălăesti și in general toate localitatile aflate pe cursul inferior al râului Telejean .

Zonele de manifestare a inundațiilor în județul Prahova

Bazinul râului Prahova cu pâraiele aferente:

Pe zona cursului superior in zona orașelor Sinaia, Comarnic, Breaza, zona localității Lunca Mare in zona pârâului Doftana ;

Pe zona cursului inferior in zona localităților Nedelea, Pucheni si Adâncata .

Bazinul râului Teleajen cu pâraiele afluente:

– municipiul Ploiești – zona limitrofă pârâului Dambu ;

– zona comunelor Rafov (in satele Moara Domneasca, Goga ) si Ciorani ( in satul Cioranii de jos )

5.2. PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ALE MANAGEMENTULUI SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ GENERATE DE INUNDAȚII ÎN JUDEȚUL PRAHOVA

Din punct de vedere operațional, managementul inundațiilor diferă foarte mult în funcție de tipul de inundație, planificarea tactică și acțiunea forțelor de intervenție variind semnificativ în funcție de acest criteriu.

Riscul producerii inundațiilor datorită ploilor abundente și topirii bruște a zăpezii se datorează, pe de o parte, caracteristicilor cursurilor de apă, amplasării unor importante obiective în zone inundabile, iar pe de altă parte insuficienței lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundațiilor.

Principalele activități ale managementului inundațiilor constau din:

5.2.1. Activități preventive (de prevenire, de protecție și de pregătire)

Urmare a evenimentelor produse, se pot executa acțiuni preventive, concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor potențiale generate de inundații prin:

pregătirea componentelor de la nivel local cu atribuții privind managementul situațiilor de urgență prin executarea de exerciții de alarmare publică cu tema: „Activități întreprinse de C.L.S.U., C.O.A.T. și S.V.S.U. pentru limitarea și înlăturarea efectelor inundațiilor”, precum și informarea populației prin transmiterea mesajelor referitoare la riscurile specifice și modul de acțiune la primirea semnalelor de înștiințare și alarmare;

aplicații practic-demonstrative cu tematică din domeniul situațiilor de urgență pe grupuri de localități ( de exemplu in zona a orasului Valenii de Munte cu participarea localităților din zonă pina la barajul de la Maneciu )

evitarea construcției de locuințe și obiective sociale, culturale, economice în zonele potențial inundabile;

adaptarea dezvoltărilor viitoare la condițiile de risc la inundații;

promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor și a terenurilor agricole și silvice;

realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore, elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundații și a programelor de măsuri, introducerea sistemului de asigurări);

identificarea și delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundații, înscrierea acestor zone în planurile de urbanism general și prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea și atenuarea riscului la inundații, realizarea construcțiilor și utilizarea terenurilor;

implementarea sistemelor de prognoză, avertizare și alarmare pentru cazuri de inundații;

întreținerea infrastructurilor existente de protecție împotriva inundațiilor și a albiilor cursurilor de apă;

execuția lucrărilor de protecție împotriva afluirii albiilor râurilor în zona podurilor și podețelor existente;

comunicarea cu populația și educarea ei în privința riscului la inundații și a modului ei de acționa în situații de urgență;

actualizarea Planului județean și a planurilor locale de apărare împotriva inundațiilor, fenomenelor meteorologice periculoase, accidentelor la construcții hidrotehnice și poluări accidentale;

dezvoltarea bazei materiale pentru Centrele operative cu activitate temporară (aparate fax, rețele de fibră optică, internet);

pregătirea personalului din administrația publică cu responsabilități în domeniul managementului situațiilor de urgență la Centre Zonale de pregătire și la centrele de pregătire organizate de către I.S.U.J. Prahova;

pregătirea șefilor S.V.S.U. și a membrilor compartimentelor de prevenire de către I.S.U.J. Prahova;

instruirea elevilor privind modul de acțiune la producerea unor situații de urgență;

concursuri școlare cu tematică de protecție civilă „Cu viața mea apăr viața”.

5.2.2. Activități de management operativ (managementul situațiilor de urgență) ce se întreprind în timpul desfășurării fenomenului de inundații:

Comitetul Județean pentru Situații de Urgență prin Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Serban Cantacuzino” al județului Prahova întreprinde următoarele măsuri specifice:

măsuri de mobilizare și coordonare a factorilor de conducere din localitățile afectate;

atenționarea și avertizarea Comitetelor Locale pentru Situații de Urgență privind situația meteorologică și hidrologică;

coordonarea tehnico-operativă și participarea efectivă, în punctele importante, pentru evacuarea populației, a animalelor și a bunurilor din gospodăriile acestora;

coordonarea activității de realizare și supraînălțarea unor diguri de protecție sau a unor breșe de evacuare controlată a apei acumulate;

amenajarea taberelor de sinistrați și instalarea corturilor pentru cazarea sinistraților;

Figura 5.2.2 – Aspecte din interventiile ISUJ la inundatii

executarea evacuării apei din case, fântâni și gospodăriile cetățenilor cu mijloace ale ISUJ Prahova, ale unor agenți economici locali, S.C Apa Nova SA, Hidro Prahova SA ), ale primăriilor locale, după caz;

coordonarea și executarea unor transporturi de alimente și apă minerală de primă necesitate către comunele afectate, descărcarea și distribuirea de ajutoare;

prepararea și distribuirea de hrană;

prepararea și asigurarea alimentării cu apă potabilă a populației cu ajutorul instalațiilor mobile de filtrare a apei în localitățile grav afectate de viitură;

colectarea și transportul de ajutoare de primă necesitate (cazarmament și veselă) către comunele care se confrunta cu lipsa acestor materiale și care găzduiesc evacuați.

5.2.3. Activități ce se întreprind după trecerea fenomenului de inundații

Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Prahova, prin Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Serban Cantacuzino” al județului Prahova întreprinde următoarele măsuri:

evacuarea apei din fântâni și dezinfectarea fântânilor afectate;

coordonarea acțiunii de deschidere a vanelor de fund la stațiile de desecare;

coordonarea Comitetelor Locale pentru Situații de Urgență în vederea aplicării în practică a măsurilor de limitare, înlăturare a efectelor inundațiilor și a aplicării unor măsuri profilactice pe linie medicală și sanitar-veterinară ce se impun pentru această situație prin grupele operative constituite pe zone afectate;

revizuirea activităților de management al inundațiilor în vederea îmbunătățirii procesului de planificare a intervenției pentru a face față unor evenimente viitoare în zona afectată, precum și în alte zone.

Prefectul și primarii au următoarele atribuții specifice pentru gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale in conformitate cu prevederile Legii nr.481/2004 privind protectia civila .

5.3. Lucrări provizorii cu rol de apărare împotriva inundațiilor, ce se realizează pe timpul apelor mari

Apărarea taluzului exterior al digurilor împotriva bătăilor de valuri

Valurile acționează asupra taluzului exterior al digurilor datorită forței lor dinamice și care este cu atât mai puternică, cu cât înălțimea valurilor este mai mare.

Valurile atacă porțiunile de dig care sunt perpendiculare pe direcția vânturilor dominante, în special în zonele lipsite de perdele de protecție, sau cu perdele de densitate redusă și în care taluzul digului este mai abrupt, formându-se eroziuni ale taluzului digului, prin spălarea pământului din corpul acestuia.

Fenomenul este periculos, eroziunile de taluz se pot dezvolta, provocând chiar ruperea digului dacă taluzul exterior al digului este foarte înmuiat.

Apărările de taluz se execută din pari și fascine, pe două tipuri de lucrări, funcție de gradul de erodare al taluzului:

– unde eroziunea este mai accentuată se bat două rânduri de pari, între care se așează fascine, lestate cu saci umpluți cu pământ;

– în zonele unde fenomenul de erodare al taluzului este incipient, se foloșeste salteaua de fascine, asezată pe taluz, sub nivelul zonei erodate și fixată cu pari din lemn.

Pentru reducerea efectului de spălare a pământului din corpul digului de către valurile ce se lovesc de taluz cu putere și în mod repetat, se căptușesc zonele erodate cu geotextil fixat la 30 – 40 cm sub nivelul apei liniștite, cu pari din lemn, la 1,5 m distanță unul față de celălalt.

În jurul parilor se împletesc fascine pe o înălțime de cca. 50 – 70 cm, astfel încât valul să se spargă pe cleionajul în spatele căruia se așează 1 – 2 rânduri de saci umpluți cu pământ.

Apărarea împotriva infiltrațiilor prin corpul digului, înmuierilor și grifoanelor

Presiunea apelor mari asupra digurilor produce în interiorul acestora schimbări, care dacă nu se cunosc la timp, pot deveni periculoase. Coloana de apă apăsând numai dintr-o parte, pătrunde ușor în corpul digului și apare pe taluzul interior, după ce umezește și înmoaie pământul din corpul digului. La început apa apare pe taluzul interior sub forma unor pete umede. Infiltrațiile mărindu-se, în dreptul petelor de apă apar unele șiroiri (scurgeri).

Apa fiind în mișcare prin corpul digului, antrenează particulele fine, creându-se niște canale foarte subțiri. Acest proces se accentuează treptat și dacă nu se intervine la timp, în corpul digului se pot forma caverne, ajungându-se la surparea acestuia și deversarea lui, ceea ce conduce la rupere.

Aceleași efecte pot apare și din cauza unor galerii de rozătoare, resturi vegetale putrezite, sau chiar a unor supraînălțări și supradimensionări succesive, caz în care pot apare neomogenități de materiale în corpul digului, grade diferite de compactare etc.

Deoarece acțiunile de căutare pe taluzul exterior al digului a orificiilor de intrare a apei nu dau rezultate, majoritatea lucrărilor de apărare împotriva infiltrațiilor și scurgerilor prin corpul digului se fac pe taluzul interior:

a. în cazul scurgerilor izolate, cu debit continuu, sau a grifoanelor, situate în treimea inferioară sau mijlocie a taluzului interior, se folosesc butoaie din tablă, deschise la ambele capete, așezate peste zona scurgerii sau a grifonului, în jurul cărora se pune pământ bătut. Apa se ridica în butoi și, prin greutate proprie, oprește scurgerea.

b. în cazul când mai multe scurgeri sau grifoane sunt apropiate, concentrate pe o zonă, se execută, sub limita inferioară a ultimei scurgeri un diguleț circular, tip potcoavă, din saci umpluți cu pământ și impermeabilizați cu folie de polietilenă. În unele cazuri, digulețele din pământ sunt sprijinite cu pari din lemn. Apa acumulată în diguleț, prin greutate proprie, crează contrapresiune și oprește scurgerea prin dig.

c. în cazul scurgerilor multiple, extinse pe o suprafață mai mare a taluzului interior, se executa lucrări de impermeabilizare a taluzului exterior al digului cu geotextil sau bentomat AS 50, ambele materiale fiind lestate cu pământ galben. Modul de utilizare a celor două tipuri de material este asemănător: se taie de pe rolă o fâșie cât lungimea taluzului exterior al digului, care se fizează de coronament cu pari din lemn, apoi se derulează pe taluz până dincolo de piciorul taluzului. Pentru ca derularea să fie completă și materialul să acopere fidel suprafața taluzului se folosesc dulapi ușori, de grosime mică, 4 dulapi la o fâșie de 5 m lățime, cu care patru oameni împing simultan spre piciorul taluzului. Fâșia se lesteazã cu saci umpluți cu pământ. Bentomatul poate fi întins și cu barca cu vâsle, dar procedeul este anevoios în condiții de vegetație lemnoasă abundentă în zona dig-mal.

Apărarea împotriva pericolului de depășire a coronamentului digurilor

Pentru a evita depășirea coronamentului digului, cu o lamă deversantă de 10 – 15 cm, se realizează un «dig iepuresc din saci umpluți cu pământ» și impermeabilizați cu folie de polietilenă. Digul iepuresc se realizează pe coronamentul digului de bază, lângă linia de intersecție a coronamentului cu taluzul exterior.

Execuția începe cu cosirea ierbii și îndepărtarea cu sapa a resturilor vegetale de pe traseul viitorului dig iepuresc, pentru asigurarea aderenței la coronamentul digului existent.

Pe lungimea de cea mai joasă cotă, se întinde folia de polietilenă pe care se așează primul rând de saci, folia rămânând rulată pe coronamentul digului, spre ax. După așezarea sacilor pe folie se trece restul din folia rulată peste saci și, în spatele primului rând se construiește digul iepuresc din saci, pe două rânduri. După finalizare, pe înălțimea necesară, digul se acoperă cu folia care se derulează și se fixează din loc în loc cu saci cu pământ, pentru a nu fi luată de vânt.

5.4. Concluzii și propuneri pentru modernizarea sistemului de prevenire și operativ, în vederea dezvoltării capacității componentelor sistemului de management și reacție pentru reducerea riscurilor și asigurarea unei intervenții oportune în zona de competență

Concluzii:

Probleme privind implementarea măsurilor și aplicarea deciziilor:

comunicarea cu comitetele locale pentru situații de urgență este greoaie, din cauza neasigurării permanenței la sediul primăriilor pe timp de noapte și în afara programului de lucru;

lipsa stocurilor de apărare de la comitetele locale pentru situații de urgență;

rețeaua de pluviometrie și hidrometrie insuficientă;

gradul avansat de colmatare al râurilor mici, lipsite de lucrări hidrotehnice cu rol de apărare;

prognozele radar ajung cu întârziere mare față de momentul de producere a fenomenelor prognozate.

Propuneri:

A. În sarcina Consiliilor locale:

Instituția Prefectului județului Prahova să solicite Guvernului României suma de bani necesară pentru înființarea unui centru zonal de primire și cazare a persoanelor sinistrate;

Achiziționarea de bărci de salvare de către S.V.S.U din localitățile amplasate în bazinele hidrografice ale râurilor care pot provoca inundații, ca urmare a unor precipitații mari căzute într-un interval de timp relativ scurt, care pot genera scurgeri masive de pe versanți cu concentrări rapide de debite mari;

Prevederea în bugetele locale a unor sume de bani destinate pentru achiziționarea în regim de urgență a unor produse, materiale și servicii de strictă necesitate care să fie folosite pe timpul intervențiilor desfășurate pentru limitarea și înlăturarea efectelor produse de unele situații de urgență de mare amploare;

Asigurarea la nivelul județului a unui stoc de materiale de primă urgență necesare cazării sinistraților (cazarmament, veselă, bucătării rulante);

Revizuirea și reactualizarea permanentă a planurilor locale de apărare;

Marcarea pe planurile de situație extrase din P.U.G. – uri a zonelor inundabile din revărsări de cursuri de apă, cât și din scurgeri de pe versanți, precum și a punctelor critice:

– zone cu deșeuri;

– zone cu material lemnos;

– poduri și podețe cu secțiuni neîntreținute/subdimensionate;

– construcții hidrotehnice de interes local neîntreținute corespunzător;

– baraje locale neîntreținute, a căror avariere poate conduce la mari pagube în aval de acestea;

– zone care pot fi afectate din scurgeri de pe versanți, ca urmare a neîntreținerii sau nerealizării rigolelor și șanțurilor de scurgere.

Instruirea serviciilor voluntare pentru situații de urgență pentru a participa la acțiuni operative pe timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice periculoase;

Completarea stocurilor de materiale și mijloace pentru intervenții în situații de urgență generate de inundații și fenomene hidrometeorologice periculoase;

Inventarierea lucrărilor și construcțiilor executate în zonele vulnerabile, fără autorizație de construire și aviz de amplasament; respectarea prevederilor legale privind executarea lucrărilor în albiile minore și majore ale cursurilor de apă;

Verificarea modului în care este asigurată scurgerea apelor mari pe cursurile de apă, permanente și nepermanente, în zona podurilor și podețelor și prin sanțuri și rigole de scurgere, în localități, de către deținătorii acestora;

Supravegherea permanentă a comportamentului barajelor și lucrărilor hidrotehnice în vederea asigurării funcționării normale și pentru a se iniția măsurile corespunzătoare de apărare și de avertizare a populației în situația apariției unor evenimente deosebite;

Menținerea stării de salubritate pe cursurile de apă, în vederea evitării blocajelor de albii la ape mari și asigurarea debitelor salubre, în perioadele secetoase;

Responsabilizarea consilierilor locali pentru avertizarea populației din toate satele aparținătoare comunelor privind posibilitatea producerii de fenomene hidrometeorologice periculoase.

B. În sarcina ministerelor:

Studierea posibilităților de asigurare a localităților situate în zonele cu risc mare la inundații cu rețea de iluminat public de siguranță ;

Asigurarea monitorizării evoluției situațiilor de urgență create de inundații prin executarea recunoașterilor aeriene;

Dotarea fiecărei subunități de pompieri cu:

cel puțin 2 bărci cu motor;

cel puțin 4 motogeneratoare de curent electric transportabile cu instalațiile de iluminat aferente;

cel puțin 3 motopompe transportabile;

cel puțin 3 motopompe remorcabile;

motopompe de capacitate medie (cel puțin 200 m³/h);

pompe submersibile de mare capacitate (cel puțin 300 m³/h);

cel puțin 6 mijloace portabile de înștiințare și alarmare;

Dotarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență Județean Prahova cu:

cel puțin 3 microbuze pentru transportul persoanelor la punctele de lucru;

cel puțin 2 autoturisme de teren 4×4 cu sistem de remorcare;

cel puțin 1 motopompa de mare capacitate(cel puțin 1000 m³/h);

cel puțin 2 grupuri electrogene de capacitate mare;

containere cu materiale de intervenție pe tipuri de dezastre;

cel puțin 10 corturi gonflabile;

cel puțin 4 instalații de potabilizare a apei;-

Punct de Comandă mobil dotat cu aparatura necesară captării, analizei și transmiterii imaginilor de la locul evenimentelor la dispeceratul unității.

Promovarea unui program privind regularizarea scurgerilor de pe versanți;

Reanalizarea modului de delimitare a suprafețelor de teren, la punerea în posesie, pentru asigurarea:

canalelor pentru colectare și a rigolelor de scurgere a apelor pluviale;

zonelor de protecție a albiilor minore.

Eliminarea autorizațiilor de construcție a locuințelor în zonele inundabile;

Îmbunătățirea condițiilor de scurgere pe cursurile de apă neamenajate, prin implicarea consiliilor locale;

Reactualizarea anuală a profilelor longitudinale și transversale, pentru reactualizarea punctelor critice, în special a șeilor de pe coronament și pentru determinarea gradului de colmatare a cursurilor de apă;

Stabilirea debitelor capabile a albiilor minore în diferite secțiuni, semnificative pentru tronsonul apărat;

Îndesirea rețelei de pluviometre, în colaborare cu camerele agricole de pe lângă primării;

Montarea mirelor hidrometrice amonte de centrele populate;

Reanalizarea zonelor de inundare dirijată, atât în ceea ce privește amplasarea lor, cât și eliminarea excesului de umiditate în cel mai scurt timp;

Mărirea timpului dintre elaborarea prognozelor radar și momentul de producere a fenomenelor prognozate;

Modernizarea sistemului de avertizare–alarmare, prin introducerea sirenelor electronice;

Dotarea sediilor primăriilor cu pluviometre performante și instruirea salariaților acestor instituții privind transmiterea datelor cu caracter meteorologic;

Dezvoltarea sistemului informatic de recepționare, prelucrare și transmitere a datelor cu caracter hidrometeorologic la nivelul comitetele locale și centrele operative pentru situații de urgență ;

Reînnoirea și completarea stocurilor de materiale și mijloace de apărare cu:

mijloace de iluminare (proiectoare), montate pe mașini;

girofare portabile, pentru intervenție;

buldoexcavatoare pe pneuri;

saltele tip “INCOMAT”, pentru acționarea operativă în scopul limitării eroziunilor;

REGULI DE COMPORTARE IN CAZUL PRODUCERII INUNDATIILOR

Înainte de producerea unei inundații:

Informați-vă despre semnalele de alarmare și despre procedurile de evacuare ;

În cazul riscului iminent de inundație opriți dispozitivele de încalzire, de alimentare cu gaz și electricitate ;

Mutați mobila, echipamentele electrice și alte obiecte personale la etajele superioare ;

Puneți substanțele toxice într-un loc sigur, astfel încât să se evite poluarea ;

Părăsiți locuința și îndepărtați-vă către locurile lipsite de pericol dinainte stabilite ;

Pe timpul producerii inundațiilor:

Acționați cu calm, încercând să păstrați și calmul celor din jur și așteptați intervenția formațiunilor de salvare

Avertizați-vă vecinii și ajutați în special persoanele cu dizabilități, copiii și bătrânii

Informați-vă despre pericol și evoluția sa

Nu folosiți telefonul decât în situații urgente, pentru a nu încărca rețeaua

Părăsiți cât mai repede locuința atunci când vi se cere de către cei însărcinați cu operațiunile de evacuare

Folosiți itinerariul indicat de către cei responsabili

Nu o luați pe scurtături, riscați să intrați într-un loc periculos

Faceți aranjamentele necesare pentru animalele domestice (evacuați-le din gospodărie și pe cele din fermele zootehnice, în afara zonei de pericol)

Luați cu dumneavoastră numai ce este absolut necesar (acte de identitate, medicamente și obiectele de valoare), pentru a nu îngreuna operațiile de evacuare

Dacă ați fost surprins de inundație, urcați-vă către părțile superioare ale locuinței (etaj, pod, acoperiș)

Respectați cu strictețe dispozițiile și regulile de comportare precizate de cei însărcinați cu conducerea operațiunilor de salvare, adăpostire și coordonare a punctelor de evacuare

După producerea inundațiilor:

Ajutați pe cei răniți

Ascultați radioul și urmați instrucțiunile celor însărcinați cu operațiunile de salvare

Fiți atenți înainte de a intra în casă. Verificați soliditatea structurii (crăpături ale pereților, tavanelor, geamuri sparte și alte dărâmături periculoase)

Nu rămâneți într-o casă unde există apă stătută

Fiți atenți să nu vă electrocutați, nu atingeți firele electrice

Nu consumați decât apă îmbuteliată sau fiartă

Consumați alimente numai după ce au fost curățate și fierte

Nu folosiți instalațiile de apă, gaze, electricitate, decât atunci când vi se permite acest lucru

Efectuați lucrări de înlăturare a efectelor inundației, curățarea locuinței și a mobilierului, dezinfectarea încăperilor, repararea avariilor

Acordați atenție asigurării unor condiții minime de igienă personală și colectivă; în acest mod evitați crearea unor focare de epidemie

Rămâneți în locuințele afectate de dezastru numai cu avizul organelor de protecție civilă

De asemenea, după retragerea apelor din anumite zone, mai multe pericole rămân. În această situație trebuie să vă amintiți:

drumurile pot fi închise din cauza distrugerilor sau a faptului că sunt încă acoperite de ape, sau au fost plasate diguri pentru protecție; în acest caz, alegeți alt drum;

ascultați în permanență emisiunile postului național de radio pentru a fi la curent cu evoluția evenimentelor, starea drumurilor accesibile, și eventualele măsuri de luat în caz că se impune evacuarea zonei (rute de evacuare, puncte de adunare etc);

rămâneți în permanență pe teren ferm; apa care băltește poate prezenta riscul de electrocutare (dacă există cabluri inundate sau împământări);

inundațiile pot cauza modificări ale zonelor cunoscute, prin afectarea drumurilor de acces, a potecilor sau pot ascunde resturi ce devin foarte alunecoase; în aceste cazuri circulați cu o atenție sporită;

fiți prudenți; în orice moment se pot declanșa inundații secundare prin scurgerea apei din zonă. Fiți atenți și recepționați informările și avertizările formațiunilor de protecție civilă care conduc operațiunile la nivel local.

5.6. SEMNIFICAȚIA CULORII CODURILOR AVERTIZĂRILOR METEOROLOGICE ȘI HIDROLOGICE

a. Avertizări meteorologice

COD ROȘU – sunt prognozate fenomene meteorologice de intensitate foarte mare (vânt, ploi abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituri majore.

COD PORTOCALIU – sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare (vânt, ploi abundente, descărcări electrice, grindină, caniculă, ger). Există risc de viituiri pe râurile mici.

COD GALBEN – Fenomenele meteorologice prognozate (averse, descărcări electrice, intensificări de vânt, temperaturi ridicate) sunt obișnuite pentru zona respectivă, dar temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități. Există risc de creșteri de debite și niveluri.

COD VERDE – Nu sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase.

b. Avertizări hidrologice

COD GALBEN – Risc de viituri sau creșteri rapide ale nivelului apei, neconducând la pagube semnificative, dar necesită o vigilență sporită în cazurile de activități sezoniere și/sau expuse la inundații. Depășire COTE DE ATENȚIE.

COD PORTOCALIU – Risc de viituri generatoare de revărsări importante susceptibile de a avea impact semnificativ asupra vieții colectivităților și siguranței bunurilor și persoanelor. Depășire COTE DE INUNDAȚIE.

COD ROȘU – Risc de viituri majore. Amenințare directă și generalizată asupra siguranței persoanelor și bunurilor. Depășire COTE DE PERICOL.

c. Semnalele de alarmare

Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde între ele.

Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeași intensitate, cu durata de 2 minute.

CONCLUZII FINALE

Inundațiile ce se produc instantaneu (ruperea unui baraj/dig sau ploaia torențială cu cantitate mare de apă pe unitatea de timp și suprafață) sunt provocate de volume extreme de apă ce apar brusc și curg rapid, acoperind mari suprafețe.

Datorită instalării lor rapide, inundațiile instantanee sunt dificil de prevăzut și le oferă oamenilor puțin timp pentru a scăpa în locuri mai înalte și a lua cu ei apă potabilă, alimente, îmbracaminte groasă, mijloace de comunicare și alte articole esențiale pentru asigurarea supraviețuirii.

Sprijinul oferit populației afectate de inundații de către serviciile specializate ale autorităților, încă din primele ore de la producerea dezastrului are ca obiective principale, într-o primă fază, salvarea vieții oamenilor aflați în condiții de risc maxim prin acțiuni de evacuare din zonele izolate/periculoase, acordarea primului ajutor și a serviciilor de asistență de bază, și, în măsura posibilului, salvarea bunurilor materiale ale acestora. În faza următoare, se acționează pentru asigurarea asistenței victimelor în ceea ce privește accesul la apa potabilă, alimente de bază, adapost, salubritate, îngrijiri medicale de bază, prevenirea apariției și răspândirii epidemiilor.

Deoarece imobile, mijloace de transport, unelte, animale și culturi se pierd sau sunt distruse în timpul inundațiilor, ulterior va fi necesară asistența pentru reconstrucția și refacerea bunurilor.

Ca urmare se impune o mai bună comunicare cu comitetele locale pentru situații de urgență și mărirea stocurilor de apărare ale acestora, deasemeni o mai mare atenție în decolmatarea râurilor mici și a prognozelor radar care ajung cu întârziere față de momentul de producere a fenomenelor prognozate.

BIBLIOGRAFIE

Balteanu D, Alexe Radita . Hazarde naturale si antropogene, editura Corint , Bucuresti 2000

Balteanu D., Serban Mihaela , Modificarile globale ale mediului, Centrul de Invatamant la Distanta CREDIS, Universitatea din Bucuresti (2003)

H.G. nr. 1489/2004 privind organizarea și funcționarea Comitetului Național pentru Situații de Urgență;

H.G. nr. 1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, cu modificările și completările ulterioare;

H.G. nr. 1491/2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență;

H.G. nr. 2288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcții de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale și organizațiile neguvernamentale privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență;

H.G. nr.1286/13.08.2004 privind aprobarea Planului general de măsuri preventive pentru evitarea și reducerea efectelor inundațiilor;

H.G. nr. 1854 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații;

Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă;

Ordin comun nr. 638/420/2005 al ministrului administrației și internelor și al ministrului mediului și gospodăririi apelor pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice și poluări accidentale;

Ordin  nr. 823/1427 din 15 august 2006 pentru aprobarea procedurilor de codificare a atenționărilor și avertizărilor meteorologice și a avertizărilor și alertelor hidrologice;

O.U. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15 / 2005;

ANEXA 1

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL RISCURILOR

Forma de învățământ: MASTERAT

Acordul conducerii facultății:

________________________

Către,

Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică,

Subsemnatul …………………………………….. student în anul ………, specializarea ………………….

vă rog să-mi aprobați elaborarea lucrării de disertație cu titlul: ….………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………….

sub coordonarea ……………………………………………………………….

Menționez că practica de documentare se va efectua la …………………………………….

Data: ………………. Semnătura: …………………

Acordul cadrului didactic coordonator

………………………………………

(semnătura)

Domnului Decan al Facultății de Inginerie Mecanică și Electrică

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI ANEXA 2

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL RISCURILOR

LUCRARE de DISERTAȚIE

Conducător științific:

Absolvent:

Ploiești

2010

ANEXA 3

LUCRARE de DISERTAȚIE

Tema lucrării de disertație:

REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR – O ABORDARE POSIBILĂ ÎN CONDIȚIILE NOILOR TENDINȚE ÎN DINAMICA HAZARDELOR NATURALE

Se înaintează spre susținere Comisiei examenului de disertație.

Șef Catedră:

Conf.dr.ing. NICOLAE VIOREL

Conducător științific:

Sef lucr. dr. ing. TOADER LIVIU

Absolvent:

Vasile Marian Adrian

Ploiești

2010

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI ANEXA 4

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL RISCURILOR

APROBAT,

ȘEF DE CATEDRĂ

TEMA

1. Tema lucrării de disertație a fost alocată studentului Vasile Marian Adrian având titlul: „REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR – O ABORDARE POSIBILĂ ÎN CONDIȚIILE NOILOR TENDINȚE ÎN DINAMICA HAZARDELOR NATURALE ”.

2. Termenul de predare a lucrării: 08.03.2010

3. Elementele inițiale ale lucrării: ___________________________

4. Enumerarea problemelor care vor fi rezolvate: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________________________________

6. Consultații pentru realizarea lucrării (cu indicarea părților din lucrare pentru care se solicită consultația): ________________

7. Data eliberării temei: __________________

Conducător științific,

(Semnătura)

Tema a fost primită

pentru îndeplinire

Data: ______________________

Semnătura studentului: ____________

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI ANEXA 5

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI ELECTRICĂ

Specializarea: MANAGEMENTUL RISCURILOR

Apreciere

privind activitatea absolventului : VASILE MARIAN ADRIAN

în elaborarea lucrării de disertație cu titlul: ,, REDUCEREA RISCULUI DEZASTRELOR – O ABORDARE POSIBILĂ ÎN CONDIȚIILE NOILOR TENDINȚE ÎN DINAMICA HAZARDELOR NATURALE”

Conducător ștințific:

Sef lucr. dr. ing. TOADER LIVIU