Reducerea Riscului de Recidiva Dupa Inchisoare
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: Locul Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” între programele corecționale și utilitatea sa în modelarea personalitații condamnaților ……………………..…………………..…………………………………………….…………..…..pag.1
CAPITOLUL AL II-LEA: Evaluarea Programului “Reducerea riscului de recidivă după închisoare”–modulul de bază aplicat în cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu …….………………………………………………………………………………………….…….pag.4
2.1. Evaluarea centrată pe proces………………………….………………….……..….pag.4
2.2. Evaluarea grupului de participanți la program………………………….………….pag.7
2.3. Evaluarea centrată pe obiective…………………………………………………..….pag.9
2.4. Evaluarea percepției participanților și a partenerilor……………………………..pag.11
2.5. Studii de caz…………………………………………………………………………..pag.14
2.6. Limite/dificultăți în aplicarea Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” la nivel local…………………………………………………………………….….pag.19
CAPITOLUL AL III-LEA: O experiență transnațională relevantă cu privire la importanța cooperării la nivel local între penitenciar și alți actori în vederea implementării unor programe eficiente de facilitare a integrării sociale a deținuților……………..………pag.20
3.1. Sistemul Penitenciar din Spania………………………………………….….. .…. .pag.20
3.2. Centrele de inserție socială……………………………………………………….…pag.22
3.3. Prezentarea Organismului Autonom de Muncă în Penitenciare și Formare pentru Angajare……………………………………………………………….………………………… pag.23
3.4.Implicarea ONG-urilor în sistem…………………………………..…………………pag.25
3.5. Consiliul Social Penitenciar………………………………………..……….………..pag.26
CAPITOLUL AL IV-LEA: Concluzii și propuneri care ar putea conduce la creșterea gradului de reintegrare socială a persoanelor care se liberează din penitenciar……………………………………………………………………………………………..pag.28
4.1. Concluzii……………………………………………….…………………………….pag.28
4.2. Propuneri…………………………………………………………………………….pag.29
ANEXĂ
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Ideea elaborării unor programe de pregatire pentru liberare, a unui set de instrumente în acest sens, a pornit de la nevoile exprimate peste tot în Europa de factorii implicați în prevenirea recidivei, în special de cei care au dificila misiune de a-i ajuta pe foștii deținuți să se reintegreze în comunitate și societate. Procesul de tranziție de la viața din închisoare la viața în libertate presupune într-adevăr multe provocări. O dată eliberați, foștii deținuți se confruntă cu probleme precum găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe, stabilirea de relații sociale, obținerea accesului la servicii medicale, probleme ce le afectează capacitatea de a deveni cetățeni care respectă legea.
Lucrarea de față încearcă să fie un studiu privind persoanele care urmează să se libereze din penitenciar și îndeosebi a problemelor cu care această categorie de persoane se confruntă atunci când revin în libertate din perspectiva Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”.
Motivația mea în elaborarea prezentei lucrări a plecat tocmai de la problemele cu care persoanele încarcerate în Penitenciarul Târgu-Jiu, care au participat laProgramul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” se confruntă, dar și de la motivele pe care aceste persoane le-au invocat ca reprezentând obstacole în rezolvarea acestor probleme, respectiv: „sunt fost deținut, un infractor, cine mă va lua în seamă, cine mă va angaja, nu am nicio șansă!”.
Pornind de la aceste aspecte mi-am propus să fac o analiză a modului de aplicare, la nivel local, a Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” în anii 2011-2014, o evaluare a rezultatelor acestuia, totodată încercând să identific noi surse de sprijin pentru foștii deținuți, astfel încât rata de recidivă a acestora să se diminueze. În acest scop am realizat și o analiză a sistemului penitenciar spaniol, pe care am avut ocazia a-l explora și cunoaște în contextul unei vizite de studiu din cadrul proiectului „Viața după gratii”, pentru a identifica modele de bună practică care ar putea fi preluate și în România.
De asemenea, prin cele trei studii de caz abordate, am dorit să evidențiez faptul că, solicitând sprijin de specialitate și deci participând la Programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, chiar și persoanele deținute care au fost condamnate pentru diferite fapte, pot să-și însușească noi abilități, să devină mai optimiste privind reintegrarea socială, mai perspicace în evaluarea propriilor nevoi și chiar pot găsi soluții la problemele cu care acestea se confruntă, un astfel de program oferindu-le o nouă viziune de viață.
CAP. I. Locul Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” între programele corecționale și utilitatea sa în modelarea personalitații condamnaților
Potrivit Strategiei Naționale de reintegrare a persoanelor private de libertate, reintegrarea socială a acestora „reprezintă un proces care își are începuturile în faza execuțional-penală. Un rol esențial al serviciului penitenciar este acela al pregătirii persoanelor private de libertate pentru perioada post-detenție. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară corelarea nevoilor persoanelor private de libertate cu programele de educație, asistență psihologică și asistență socială și demersul de incluziune socială. Totodată, pentru succesul componentei de reintegrare socială este necesar concursul comunităților locale, în dubla lor calitate: de parteneri ai serviciului penitenciar și de beneficiari ai întregului proces de reintegrare socială a persoanelor private de libertate sau care au executat pedepse privative de libertate”.
Prin urmare, în cadrul proiectului de asistență tehnică PHARE 2006 „Continuarea dezvoltării sistemului de probațiune din România” al cărui beneficiar este Ministerul Justiției – Direcția Națională de Probațiune și Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost elaborat programul de pregătire pentru liberare și asistență post-penală a deținuților – „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”.
„Proiectul își propunea în principal să contibuie la dezvoltarea instituțională a sistemului național de probațiune și a sistemului penitenciar, printr-o abordare comprehensivă a asistenței pre-eliberare cu asistența post-penală, cu accent deosebit pe coordonarea și cooperarea între instituțiile locale cu atribuții în procesul de reinserție socială a foștilor deținuți. În acest proces rolul esențial revine serviciilor de probațiune care, din perspectiva noului Cod Penal și de Procedură Penală, vor supraveghea modul în care o parte din deținuții liberați condiționat respectă obligațiile impuse de instanță în sarcina lor, dar și agenților cu competențe în domeniul incluziunii sociale care prin atribuțiile specifice, dar și resursele alocate pot contribui la pregătirea persoanelor private de libertate pentru reintregrarea cu succes în comunitate. În acest fel, se oferă șansa ca persoanele private de libertate să poată beneficia, din partea instituțiilor competente, într-un interval de timp corespunzător, de un răspuns imediat și coerent la nevoile lor, iar aceste instituții vor dispune de personalul și instrumentele adecvate pentru a putea oferi o asistență eficientă”.
Programul RRR, care își propune pregătirea deținuților pentru o reintegrare prosocială după liberare și reducerea riscului lor de recidivă, a fost special conceput pentru a fi derulat în colaborare, de către practicienii din penitenciar și din serviciile de probațiune.
Programul„Reducerea riscului de recidivă după închisoare” este un program de grup, de scurtă durată, care face parte din ansamblul de programe și intervenții de asistență și consiliere, care se derulează în penitenciare pe două dimensiuni egale ca importanță: pregătirea pentru liberare și asistența post-penală.
Scopulprogramului îl reprezintă prevenirea recidivei după închisoare, prin pregătirea deținuților pentru liberare și asistența post-penală în vederea reintegrării lor sociale.
Obiectivele programului vizează: identificarea naturii și originii problemelor care reprezintă o barieră în calea reintegrării sociale;evaluarea gândirii și a comportamentelor problematice; dezvoltarea motivației pentru schimbare; dezvoltarea încrederii în eficacitatea personală a celor asistați; identificarea resurselor individuale și comunitare, necesare reintegrării sociale; formularea de obiective personale, a unui plan de acțiune și a unui sistem de acțiune pentru atingerea obiectivelor; pregătirea pentru a face față eventualelor eșecuri sau impedimente; desistarea post-penală, accesarea și valorificarea resurselor.
Așa cum reise din cele de mai jos, programul, presupune parcurgerea a două etape, fiecare cu secțiunile sale specifice: o etapă inițială și etapa desfășurării propriu zise.
Etapa inițială se referă la: prezentarea programului și informarea tuturor potențialilor beneficiari, cu privire la posibilitatea parcurgerii acestuia; aderarea voluntară a deținuților la programul de grup, prin solicitarea parcurgerii programului și semnarea unui acord de participare și constituirea grupului/grupurilor de lucru (formate dintr-un număr de 6-10 membri) și pregătirea derulării programului.
Etapa desfășurării propriu zise se compune din trei module și anume:
I. Modulul de bază – careconstă în 6 sesiuni de grup, având obiective distincte:
Sesiunea 1 – Introducere și evaluare – obținerea unui profil cât mai detaliat al problemelor și nevoilor personale, identificarea aspectelor disponibile pentru procesul de schimbare, evitarea tensiunilor, a atitudinilor moralizatoare și critice, demontarea rezistențelor, exploatarea punctelor forte, stabilirea regulilor de grup.
Sesiunea 2 – Evaluare – examinarea motivației infracționale.
Sesiunea 3 –Stabilirea obiectivelor – formularea de obiective, legate de activitatea infracțională, relevante în procesul de schimbare. Explorarea valorilor, atitudinilor, a modului de gândire, a problemelor, lacunelor informaționale, puncte forte și obstacole
Sesiunea 4 –Planuri individuale de acțiune – utilizarea tehnicilor de consiliere, în vederea sprijinirii deținutului în elaborarea propriului sistem de acțiune în etapa post-penală, în vederea susținerii eforturilor de schimbare.
Sesiunea 5 – Prevenirea recidivei – competențe implicate în prevenirea recidivei: autodeterminarea, abilități de interacțiune socială, solicitarea sprijinului, reacția adecvată în fața eșecului, evaluarea riscurilor, gândirea alternativă, centrarea pe consecințe.
Sesiunea 6 – Piața – Participarea unui reprezentant al partenerilor comunitari a căror prezență o reclamă problemele identificate ale participanților, în vederea furnizării informațiilor și a modalităților concrete de sprijin după liberare.
2. Modulele opționale individualizatecarenuau un format standard, răspunzând nevoilor și circumstanțelor individuale ale deținuților, putând fi desfășurate în grup sau individual, în cadrul penitenciarului sau al serviciului de probațiune. Acestea abordează următoarele domenii: situația financiară / găsirea unui loc de muncă, adicții (alcool, droguri, jocuri mecanice, de noroc, dependența PC), stabilitatea locativă, viața de familie/relaționare, documente de identitate / tipuri de suport social și sănătate fizică și integritate mentală.
3. Partea de asistență post-penalăcare presupune menținerea contactului persoanei liberate cu consilierul de probațiune implicat în desfășurarea modulelor anterioare, în vederea continuării intervenției, conform planului de acțiune întocmit. În eventualitatea unor astfel de situații, procedura este că serviciul de probațiune care înregistrează o astfel de cerere de continuare a intervenției, să solicite penitenciarului, unde persoana a executat pedeapsa, dosarul individual privind parcurgerea programului de către aceasta.
Programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” se adresează deținuților care parcusiunea 6 – Piața – Participarea unui reprezentant al partenerilor comunitari a căror prezență o reclamă problemele identificate ale participanților, în vederea furnizării informațiilor și a modalităților concrete de sprijin după liberare.
2. Modulele opționale individualizatecarenuau un format standard, răspunzând nevoilor și circumstanțelor individuale ale deținuților, putând fi desfășurate în grup sau individual, în cadrul penitenciarului sau al serviciului de probațiune. Acestea abordează următoarele domenii: situația financiară / găsirea unui loc de muncă, adicții (alcool, droguri, jocuri mecanice, de noroc, dependența PC), stabilitatea locativă, viața de familie/relaționare, documente de identitate / tipuri de suport social și sănătate fizică și integritate mentală.
3. Partea de asistență post-penalăcare presupune menținerea contactului persoanei liberate cu consilierul de probațiune implicat în desfășurarea modulelor anterioare, în vederea continuării intervenției, conform planului de acțiune întocmit. În eventualitatea unor astfel de situații, procedura este că serviciul de probațiune care înregistrează o astfel de cerere de continuare a intervenției, să solicite penitenciarului, unde persoana a executat pedeapsa, dosarul individual privind parcurgerea programului de către aceasta.
Programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” se adresează deținuților care parcurg ultimele trei luni ale pedepsei. Este de recomandat ca la grup să fie incluse persoanele condamnate din regimurile deschis și/sau semideschis și să nu fie admiși deținuții cu tulburări grave de personalitate. La grup pot participa și unul sau doi deținuți care au dificultăți de scriere cu condiția ca aceștia să fie sprijiniți în rezolvarea sarcinilor bazate pe hârtie și creion.
Programul, din momentul în care începe selecția participanților, durează trei luni, perioada asistenței post-penale putând continua atâta timp cât există nevoi care să impună acest lucru, dar nu mai mult de 1 an de zile. De asemenea, este important ca foștii deținuți să se adreseze serviciilor de probațiune pentru asistență post-penală în primele patru săptămâni de la liberare.
Deoarece implementarea programului se face de către personalul din penitenciar împreună cu cel din probațiune, pe baza colaborării inter-instituționale, este esențială existența unei viziuni comune asupra programului, o înțelegere împărtășită a rolurilor, o alocare a lor în raport cu experiența, expertiza și nu în ultimul rând, cu conținutul și obiectivele programului în integralitatea sa.
CAP. II. Evaluarea Programului“Reducerea riscului de recidivă după închisoare” – modulul de bază aplicat în cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu
2.1. Evaluarea centrată pe proces
Ca urmare a participării, în perioada 02-06.11.2009, la cursul de formare profesională, privind livrarea programului “Reducerea riscului de recidivă după închisoare” a reprezentantului Serviciului de Probațiune Gorj – Ramona Coman și al Penitenciarului Târgu-Jiu – Mirela Brînzan, s-a procedat la implementarea programului, inițiat fiind cu modulul de bază, așa cum este prevăzut a fi desfășurat – în penitenciar.
În acest sens, în urma înștiințării instituțiilor publice locale, a fost desemnat câte un reprezentant, în scopul participării la întrunirea inițială, privitoare la program, care a avut loc în incinta Penitenciarului Târgu-Jiu, pe data de 30.09.2010.
În acest cadru, a fost prezentat, de către reprezentanții Serviciului de Probațiune Gorj și ai Penitenciarului Târgu-Jiu, conținutul și modul de aplicare al programului, precum și modalitățile concrete de implicare ale fiecărui partener din comunitate.
Ca urmare, s-a convenit asupra unui draft comun al unui Protocol de colaborare între instituțiile publice locale, protocol redactat de către Serviciul de Probațiune Gorj și transmis, ulterior, partenerilor, spre semnare.
Apoi, echipa formată din facilitatorii de program ai celor două instituții, s-a reunit în vederea punerii în aplicare a programului “Reducerea riscului de recidivă după închisoare“, program derulat de către această echipă de facilitatori de patru ori în Penitenciarul Târgu-Jiu, respectiv în anii 2011, 2012, 2013 și 2014.
Așa cum era de așteptat, implementarea programului în cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu a avut ca punct de pornire consolidarea relației profesionale de colaborare între consilierul de probațiune și reprezentantul penitenciarului. În acest sens, s-a avut în vedere, clarificarea responsabilităților fiecărui membru al echipei de implementare, a fost studiat textul fiecărei sesiuni și au fost împărțite exercițiile, pentru ca fiecare dintre facilitatori să aibă aceeași pondere în derularea sesiunii. În același timp, ne-am pregătit și pentru a ne completa reciproc sau pentru a interveni în caz de blocaj. Pe de altă parte, a fost stabilită, de comun acord, modalitatea de informare a potențialilor participanți despre existența programului.
Cu privire la maniera de informare, au fost elaborate pliante referitoare la program, care conțineau toate datele necesare atragerii atenției deținuților, care au fost expuse în locuri accesibile acestora. De asemenea, reprezentantul penitenciarului a elaborat o listă cu deținuții care îndeplineau criteriile de eligibilitate, aceștia fiind ulterior aduși într-un loc, în Clubul penitenciarului pentru deținuți, unde, le-au fost prezentate, pe larg, date privind programul de
grup, referitoare la: scopul, obiectivele, modalitățile de desfășurare, persoanele informate având, astfel, posibilitatea exprimării, în scris, a acordului privind înscrierea la program, în condițiile în care erau interesate de acesta. De fiecare dată, dintre persoanele eligibile a participa la program au existat și unele care au ales a nu semna acordul de participare relatând fie că nu doresc să participe ca urmare a faptului că sunt implicate în alte activități, fie că sunt delegate a munci, la GAZ, motiv pentru care nu puteau asigura participarea la program.
Astfel, în urma studierii fișelor de evaluare finală a modulelor de bază a programelor derulate s-a constatat faptul că dintre persoanele eligibile, au răspuns pozitiv la motivarea echipei de facilitatori, alegând să participe la acest program și semnând acordul de participare, 10 deținuțiîn anul 2011, 8 deținuți în anul 2012, 7 deținuți în anul 2013 și 10 deținuți în anul 2014, în total 35 de persoane private de libertate și l-au finalizat 32 de persoane.
Relația profesională reprezentant penitenciar – consilier de probațiune s-a dovedit a fi una foarte bună pe parcursul derulării tuturor celor patru programe, colaborarea realizându-se în mod eficient atât în ceea ce privește livrarea programului către deținuți, cât și referitor la modul în care aceștia din urmă au fost stimulați și încurajați să colaboreze și ei, pe parcursul derulării sesiunilor.
Pentru desfășurarea sesiunilor din modulul de bază, personalul de implementare a programului a realizat întâlniri pregătitoare, în cadrul cărora au fost împărțite sarcinile între cei doi facilitatori, a fost elaborată modalitatea de livrare a fișelor de lucru și s-au discutat diverse maniere de rezolvare a unor eventuale situații dificile. De asemenea, și la finalul fiecărei sesiuni s-au împărtășit păreri între facilitatori, referitoare la măsura în care sesiunea și-a atins scopul, fiecare dintre aceștia venind cu noi idei de îmbunătățirea a manierei de derulare a programului.
Facilitatorii au aplicat programul așa cum a fost el conceput, menținându-i astfel integritateași asigurându-i eficiența. Modificările aduse nu au afectat în niciun fel obiectivele programului și nici nu au alterat conținutul acestuia. Acest lucru nu înseamnă însă că a avut loc o abordare rigidă din partea practicienilor, dimpotrivă, aceștia au dovedit pe parcursul programului, de multe ori, creativitate și flexibilitate, cu alte cuvinte au încercat de fiecare dată să plieze conținutul activităților pe stilul de învățare, pe caracteristicile personale ale fiecărui beneficiar, dar, totodată, și pe specificul grupului de beneficiari ai programului.
În cadrul sesiunilor, exercițiile interactive i-au stimulat pe majoritatea participanților, aceștia reușind să parcurgă exercițiile propuse, să dezbată temele puse în discuție, să solicite
informații noi, care să vină în sprijinul unei mai bune adaptări la viața socială, după liberarea din penitenciar.
Totodată, participanții au fost stimulați să se implice în conștientizarea, planificarea și rezolvarea propriilor probleme, analizându-se alternativele la aceste probleme și identificându-
se cea mai bună soluție, astfel încât să evite să ajungă în situația de a mai comite noi infracțiuni. Prin urmare, participanții și-au însușit demersul etapizat de rezolvare de probleme într-o manieră adecvată.
S-au întâmpinat unele dificultăți legate de dezbaterile în cadrul grupului a unor situații personale, participanții manifestând temeri legate de faptul că alți deținuți ar putea să-i judece în afara grupului. Din acest motiv, atât în anul 2011, cât și în anul 2012, câte unul dintre participanți, care nu a fost dispus să comunice nici un fel de informații legate de viața sa, a ales să renunțe la acest program. Și în anul 2014 unul dintre participanți, încă de la prima sesiune, a comunicat facilitatorilor faptul că va renunța la parcurgerea programului, apreciind că nu va face față solicitărilor acestuia deoarece își ordonează ideile și scrie cu dificultate și nu dorește să fie în această postură în fața celorlalți participanți. De asemenea, pe parcursul derulării programului din anul 2013, la sesiunea nr. 4, s-a constatat delegarea la muncă a unuia dintre participanți, acesta exprimându-și dorința de a continua totuși programul. S-a stabilit, astfel, ca sesiunile nr. 4 și nr. 5 să fie recuperate de către beneficiar în mod individual cu sprijinul facilitatorului din cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu, urmând a se alătura celorlalți participanți la sesiunea Piața, care urma să fie programată la o dată și o oră care să-i permită acestuia prezența.
Referitor la colaborarea cu instituțiile din sfera incluziunii sociale, se poate aprecia faptul că a fost una benefică, atât în ceea ce privește relaționarea facilitatorilor cu reprezentanții acestor instituții, cât și în legătură cu relaționarea acestor instituții cu beneficiarii programului. Pentru obținerea unor rezultate optime, s-a realizat în fiecare an, mai întâi, o întâlnire între facilitatori care au analizat și ales (în funcție de nevoile exprimate ale participanților) instituțiile care se impunea să participe la sesiunea ”Piața”, iar apoi, o întâlnire între facilitatori și reprezentanții acestor instituții în vederea informării acestora cu privire la așteptările beneficiarilor. Astfel, în cei patru ani de aplicare a programului, la sesiunea ”Piața”, au participat alături de facilitatori și reprezentanții celorlalte componente ale sistemului acțiune din cadrul programului: Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Gorj, Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Instituția Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, Instituția Prefectului – Direcția Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor Gorj, Primăria Târgu-Jiu – Direcția Publică de Protecție Socială, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și Baroul Gorj.
În cadrul sesiunii ”Piața”, discuțiile au fost eficiente, centrate pe aspectele practice ce vizau atingerea scopului programului și a obiectivelor sesiunilor, în esență pe identificarea unor soluții reale care să vină în sprijinul participanților.
Ca arie de îmbunătățire, în urma aplicării modulului de bază al programului în anul 2011, evaluarea finală a acestuia, a scos în evidență necesitatea întocmirii unor fișe de monitorizare a fiecărei sesiuni din modulul de bază, acestea urmând să constituie o resursă în aprecierea reală și obiectivă a eficienței programului, aspect concretizat la aplicarea programului din anul 2012 și la aplicările din anii ce au urmat.
Totodată, dată fiind preocuparea față de desfășurarea în parametri de calitate a activității, raportat la nevoile individuale ale participanților, s-a convenit a se acorda un timp lărgit în vederea parcurgerii tuturor temelor propuse de program pentru sesiunea nr. 3, astfel că aceasta a fost prelungită și la o altă dată ulterioară, în anul 2012 și 2013.
De asemenea, tot după parcurgerea programului din anul 2011 s-a simțit nevoia elaborării unui chestionar care să evidențieze gradul de satisfacție al beneficiarilor programului. Și acest aspect a fost pus în practică la finalul modulului de bază al programului derulat în anul 2012, devenind ulterior o practică și pentru programele ce au urmat.
2.2. Evaluarea grupului de participanți la program
Raportându-ne la cei patru ani de aplicare a programului, grupul participanților la program în anul 2011 a fost format din 10 persoane private de libertate de sex masculin cu vârste cuprinse între 24 și 64 de ani, respectiv: o persoană cu vârsta de 24 de ani, patru persoanecu vârsta de 25 de ani, o persoană cu vârsta de 28 de ani, o persoană cu vârsta de 32 de ani, o persoană cu vârsta de 40 de ani (care a renunțat la participarea la program în prima sesiune) și o persoană cu vârsta de 64 de ani. Dintre aceștia, două persoane au fost încarcerate pentru săvârșirea de fapte de furt calificat, două persoane pentru fapte de tâlhărie și restul persoanelor pentru fapte de distrugere, trafic de influență, înșelăciune, ucidere din culpă, ultraj și o faptă prevăzută de Ordonanța 195/2002, fiind condamnate la pedepse cuprinse între 1 an și 6 luni și 7 ani și 3 luni. Privitor la regimul de detenție, dintre participanții la program, 8 persoane se aflau în regim semideschis și două persoane în regim deschis.
În anul 2012, au răspuns pozitiv la motivarea echipei de facilitatori, participând la program 8 persoane private de libertate de sex masculin cu vârste cuprinse între 24 și 46 de ani. Dintre aceștia doua persoane aveau vârsta de 24 de ani, ceilalți având vârste de 27, 30, 34, 40 (care a ales să renunțe la program după prima sesiune), 42 și 46 de ani. Cinci persoane private de libertate se aflau în detenție pentru sâvârșirea de fapte de furt calificat, iar celelalte trei persoane pentru fapte de distrugere, prevăzute de Legea 143/2000 și OUG 195/2002, fiind condamnate la pedepse cuprinse între un an și 9 luni și 4 ani. Toate persoanele participante la program se aflau în regim semideschis.
În anul 2013 grupul de participanți la program s-a constituit din 7 persoane private de libertate, de sex masculin cu vârste cuprinse între 23 și 36 de ani. Dintre aceștia, două persoane aveau vârsta de 23 de ani, o persoană vârsta de 24 de ani, o altă persoană vârsta de 26 de ani, altă persoană vârsta de 30 de ani și celelalte două persoane vârsta de 36 de ani. Trei dintre participanții la program se aflau în detenție pentru săvârșirea de fapte de furt calificat, iar ceilalți patru pentru fapte de complicitate la tâlhărie, raport sexual cu o minoră, fapte prevăzute de OUG 195/2002 și Legea 143/2000, având de executat pedepse cuprinse între 10 luni și 3 ani și 6 luni. Totodată, privind grupul de participanți la program, 5 persoane se aflau în regim semideschis și 2 persoane în regim deschis.
În anul 2014 au semnat acordul de participare la program 10 deținuți, de sex masculin, cu vârste cuprinse între 22 și 69 de ani, respectiv vârste de 22, 26, 35, 36, 41 (care a ales să renunțe la program după prima sesiune), 43, 45, 51, 62 și 69 de ani. Dintre aceștia două persoane se aflau în detenție pentru comiterea de fapte furt calificat, alte două persoane pentru fapte de omor calificat, alte două pentru fapte de înșelăciune, iar ceilalți trei pentru fapte de luare de mită, OUG 195/2002 și vătămare corporală gravă, fiind condamnați la pedepse cuprinse între un an și șase luni și 9 ani și 3 luni. De asemenea, din grupul de participanți, 9 persoane se aflau în regim semideschis și o persoană în regim deschis.
Prin urmare, raportat la toți cei patru ani în care a fost aplicat programul RRR, modulul de bază, sub coordonarea echipei de facilitatori Ramona Coman – consilier de probațiune și Mirela Brînzan – reprezentant al Penitenciarului Târgu-Jiu, numărul de persoane private de libertate care a finalizat modulul de bază a fost de 32.
Structura grupului de participanți în anii 2011-2014, care a finalizat modulul de bază al programului RRR se prezintă astfel:
În funcție de sex: 32 de deținuți de sex masculin
În funcție de vârstă:
În funcție de infracțiunea săvârșită:
În funcție de regimul de detenție:
De asemenea, în urma verficării în sistemul penitenciar de către reprezentantul Penitenciarului Târgu-Jiu, dintre persoanele care au finalizat modulul de bază al programului RRR, la sfârșitul anului 2014, s-a constatat faptul că au recidivat 4 persoane, 3 dintre beneficiarii grupului din anul 2011 și un beneficiar al programului derulat în anul 2012, fiind încarcerați pentru săvârșirea unor fapte similare cu cele din trecut, respectiv, furt calificat în cazul a două persoane, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în cazul unei alte persoane și distrugere în cazul celei de-a patra persoane.
Chestionați cu privire la motivele revenirii în penitenciar, cei condamnați pentru săvârșirea de fapte de furt calificat au precizat că au recurs la acestea pe fondul lipsei banilor, în timp ce persoana condamnată pentru ultrajcontra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice a arătat că a luat parte la un conflict în lumea interlopă, iar cel condamnat pentru distrugere a menționat că a săvârșit această faptă pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
2.3. Evaluarea centrată pe obiective
Astfel, în cei patru ani în care a fost derulat Programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, 2011-2014, toate persoanele aflate în detenție care au participat la programul de consiliere de grup (cu excepția celor trei cazuri menționate mai sus care au renunțat la participare încă de la prima sesiune) au și finalizat modulul de bază, derulat în
cadrulPenitenciarului Târgu-Jiu, în perioadele 16.02.2011-06.04.2011, 22.02.2012-04.04.2012, 13.02.2013 – 27.03.2013 și 05.03.2014-16.04.2014.
Persoanele condamnate incluse în program s-au integrat în grupul de participanți, au contribuit la rezolvarea exercițiilor, manifestând interes în a dobândi cunoștințe noi și utile pentru sine, în scopul menținerii comportamentului pozitiv.
Cu toate că unii beneficiari au manifestat un stil mai alert în ceea ce privește rezolvarea sarcinilor de lucru și în perceperea noțiunilor expuse în cadrul sesiunilor, iar alții mai lent, este de menționat că toți au dovedit preocupare pentru a asimila cunoștințe și abilități utile, facilitatorii programului de grup orientându-se către sprijinirea fiecărui participant, pentru a se asigura parcurgerea, la parametri optimi, a ședințelor de consiliere.
S-a constatat faptul că participarea la program a oferit beneficiarilor posibilitatea dobândirii și dezvoltării de abilități, precum: autoevaluarea propriilor nevoi și probleme (cele mai des întâlnite probleme identificate de participanți au fost cele legate de ocuparea unui loc de muncă, probleme financiare), cărora urmau să le facă față ulterior liberării, identificarea resurselor de care dispuneau și a aspectelor pozitive, utile în procesul de schimbare (abilități posibil a fi fost dobândite, prin intermediul unor exerciții, precum: „Lista de evaluare a problemelor”, „Analiza câmpului de forțe”, „Etichete”, „Priorități”) – începând cu sesiunea nr. 1.
Alte abilități pe care au avut posibilitatea a și le dezvolta, în cadrul sesiunii nr. 2, sunt reprezentate de: conștientizarea motivelor personale, care au condus la comiterea infracțiunii, scuzele pe care le-au folosit, pentru a-și justifica fapta comisă (aspecte realizate prin intermediul exercițiilor: „Evaluarea infracțiunii, „Motivele comiterii infracțiunii”, „Completarea propoziției”, „Lucruri bune și lucruri rele”, dar și „Scuze individuale”).
În sesiunea nr. 3, în cadrul exercițiilor: „Evaluarea impulsivității”, „Obiective personale”, „Graficul treptelor”, „Exercițiu privind terminarea propoziției”, participanții au avut posibilitatea a-și fixa obiective corelative cu fosta activitate infracțională, care să conducă la evitarea comiterii de alte fapte penale.
În sesiunea nr. 4, pe baza informațiilor acumulate, a abilităților dobândite, membrii grupului și-au construit propriile planuri de acțiune, prin utilizarea unor obiective al căror realism a fost evaluat, răspunzând la următoarele întrebări: „Ce doresc să realizez cu adevărat?, Cum voi ști dacă am reușit?, Pot să mă descurc singur și care va fi ajutorul decare voi avea nevoie pentru a reuși?, Este realist ce-mi propun?, Ce modificări sunt necesare a fi efectuate?, Care sunt termenele-limită în care voi întreprinde demersurile propuse?”.
În sesiunea nr. 5, pentru a învăța cum să lupte cu prevenirea recidivei, participanții au lucrat următoarele exerciții: „Semne de avertizare” și „Matricea schimbării”, pe baza acestora și
a Planurilor individuale de acțiune, stabilindu-se informațiile de care vor avea nevoie a le obține în cadrul sesiunii nr. 6 – „Piața”.
S-a constatat faptul că beneficiarii au asimilat conceptele propuse în discuție, înțelegând sensul acestora (fapt demonstrat prin înlocuirea lor cu situații sau noțiuni similare)
și transformându-le în abilități, la niveluri diferite de dezvoltare, unele necesitând ameliorări constante și progresive. Astfel, exercițiile derulate în cadrul programului au reliefat faptul că aceștia reușesc a transpune conceptele generale în unele particulare, adaptate la propria conduită și factori de risc. Aceștia au înregistrat progrese în procesul de consiliere, din punct de vedere al dezvoltării personale, consolidându-și abilitățile de problematizare, de reflectare la propriile situații de viață, în vederea gestionării pozitive a acestora, devenind mai receptivi și în ceea ce privește disponibilitatea soluționării problemelor cu care se vor confrunta pe viitor, astfel încât experiența condamnării lor să nu se mai repete, abilitățile dobândite având posibilitatea de a fi dezvoltate ulterior și valorificate în circumstanțe similare de viață.
În vederea soluționării problemelor cu care au apreciat că se vor confrunta ulterior liberării, membrilor grupului li s-a oferit posibilitatea parcurgerii modulelor opționale post-liberare, beneficiarii specificând că au dobândit utile instrumente și concepte pentru ei, astfel încât să fie abilitați a-și soluționa, în manieră individuală, ulterior, problemele, dispunând și de consistente resurse externe: sprijinul familiilor lor, deținerea unei calificări profesionale, unii dintre aceștia lucrând anterior. În cazul unui singur beneficiar al programului derulat în anul 2011, s-a constatat solicitarea sprijinului din partea Serviciului de Probațiune Gorj în vederea unei mai bune reintegrări sociale.
2.4. Evaluarea percepției participanților și a partenerilor
Impresiilepersoanelor care au parcurs programul au decurs și din analiza chestionarelor finale de evaluare a programului de către beneficiari, chestionare aplicate în anii 2012-2014, acestea relevând, în cea mai mare măsură aprecieri, toți cei 23 de beneficiari răspunzând afirmativ la întrebarea: V-a plăcut programul pe care tocmai l-ați finalizat?
Mai pe larg, în urma analizării amănunțite a chestionarelor completate de participanții la program, 19 beneficiari au apreciat ca fiindu-le utilă pentru viitor în mare măsură participarea la program, în timp ce 4 beneficiari au considerat participarea la program ca fiindu-le utilă doar într-o mică măsură. De asemenea, din cei 23 de respondenți, 21 au apreciat modulul de bază al programului RRR ca fiind interesant și doar două persoane l-au considerat neinteresant.
Persoanele care au caracterizat programul ca fiind interesant au oferit și exemple privitatoare la aspectele care le-au atras atenția în mod deosebit, mulți participanți numind anumite exerciții parcurse în cadrul programului,alții apreciind fișa privind evaluarea
impulsivității, câțiva au fost încântați de faptul că au avut ocazia de a se exprima liber fără a fi judecați, în timp ce alții au apreciat în mod pozitiv felul în care facilitatorii le-au furnizat informațiile legate de program și i-au pus în valoare, totodată ținând cont de solicitările lor, chiar și în ceea ce privește luarea unor pauze.
Cu privire la aspectele mai puțin plăcute întâlnite în cadrul programului, beneficiarii au exprimat nemulțumiri legate de încărcătura prea mare a informațiilor din cadrul sesiunilor, care uneori erau greu de asimilat, faptul că uneori erau puși în postura de a împărtăși membrilor grupului aspecte legate de viața lor personală, fiind astfel expuși riscului de a fi judecați în afara programului, faptul că în anumite momente ale programului nu puteau fi clarificate nemulțumiri personale legate de comisia pentru liberare, temeri legate de faptul că instituțiile participante la sesiunea „Piața” nu le vor oferi sprijin real în cazul în care îl vor solicita, ulterior liberării.
20 dintre participanții la program au considerat că întotdeauna au fost tratați cu preocupare și respect de către coordonatorii programului, în timp ce 3 persoane au apreciat că de obicei s-a întâmplat acest lucru.
De asemenea, 19 beneficiari au evaluat explicațiile facilitatorilor oferite de-a lungul derulării programului referitor la temele dezbătute ca fiind foarte clare, 3 beneficiari ca fiind destul de clare și unul ca fiind aproape clare.
Referitor la clarificările oferite de către facilitatori pe parcursul programului atunci când au avut nevoie, 20 de beneficiari au arătat că întotdeauna au primit lămuriri atunci când au solicitat, în timp ce 3 beneficiari au apreciat că de obicei au primit astfel de lămuriri.
Cu privire la gradul de încărcare al sesiunilor programului, 12 persoane l-au evaluat ca fiind prea mare, 7 persoane au considerat ca fiind destul de multe informații într-o singură sesiune și 4 persoane au apreciat că au fost suficiente informații astfel încât să poată fi înțelese.
Totodată participanții la program, în număr de 8 au arătat că după finalizarea fiecărei sesiuni s-au gândit întotdeauna la aspectele discutate în cadrul programului, 7 s-au gândit doar de obicei, 6 uneori și 2 aproape niciodată.
În ceea ce privește aplicarea cunoștințelor însușite și a abilităților dobândite în cadrul programului după finalizarea acestuia, toți beneficiarii au răspuns afirmativ.
La întrebarea „Ce schimbări a produs programul în situația ta personală?”, beneficiarii au dat răspunsuri concretizate în: „m-a făcut să mă gândesc la grupul meu de prieteni, la felul în care acesta mă influențează”, „am învățat să-mi pun ordine în gânduri”, „am învățat să-mi stabilesc obiective pe care să le pot atinge”, „am înțeles că trebuie să fiu mai puțin impulsiv”,
„am realizat că e bine să ceri ajutor atunci când ai probleme”, „am învățat lucruri noi, utile
pentru viitorul meu”, „m-a făcut să mă gândesc la greșelile mele” etc.
Privitor la reprezentanții instituțiilor prezente în cei trei ani la sesiunea „Piața”, 12 din participanți au apreciat informațiile oferite de către Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Gorj ca pliindu-se cel mai bine pe nevoile lor, 3 participanți au considerat că informațiile oferite de reprezentantul Inspectoratul Școlar Județean Gorj ca fiind cele mai utile, 2 participanți au considerat că reprezentantul Instituției Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor le-a oferit cele mai clare informații în raport cu nevoile lor, 2 participanți au apreciat informațiile furnizate de către reprezentantul Instituției Prefectului – Direcția Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor Gorj, 2 participanți au arătat că reprezentantul Primăriei Târgu-Jiu – Direcția Publică de Protecție Socială a răspuns cel mai bine nevoilor lor prin informații adecvate, un participant s-a arătat mulțumit de informațiile furnizate de către reprezentantul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj și un participant a considerat ca fiindu-i cele mai utile informațiile prezentante de reprezentantul Baroului Gorj.
În ceea ce privește temele pe care beneficiarii programului ar dori să le abordeze în discuțiile cu consilierul de probațiune, după liberare, în cazul în care s-ar hotărî să ceară sprijinul Serviciului de Probațiune Gorj, participanții au ales în număr de 12 angajarea, 4 au considerat că nevoia de locuință ar fi un subiect pe care l-ar aborda, 4 au apreciat că probleme legate de documente de identitate și de confruntarea cu birocrația ar fi tema potrivită și 3 persoane au menționat viața de familie.
În unanimitate participanții au arătat că ar recomanda acest program și altor deținuți, considerând că prin intermediul acestuia pot afla lucruri noi, utile pentru o viață de dorit social, fiind un timp utilizat într-un mod plăcut.
De asemenea, participanții au oferit programului nota zece în număr de 9, nota nouă în număr de 6, nota opt în număr de 4 și nota 7 în număr de 4.
Concluzionând, modulul de bază al programului RRR a primit în general aprecieri, majoritatea participanților considerând a le fi util în conștientizarea cognițiilor și ale trăsăturilor de personalitate disfuncționale, care i-au condus către comiterea infracțiunilor. Au constatat dobândirea de importante abilități de a se confrunta cu realitatea imediată post liberare, iar reprezentanții instituțiilor partenere le-au furnizat informații utile în ceea ce privește dobândirea unei autonomii personale în gestionarea propriei vieți într-un mod dezirabil social.
În cadrul sesiunii „Piața”, s-a putut remarca o fructuoasă colaborare, între instituțiile participante și membrii grupului de consiliere, dovedită prin încrederea cu care aceștia din urmă au adresat întrebări de clarificare, de sprijin, asimilând datele cheie, referitoare la atribuțiile și reperele de contact pe care vor trebui să le acceseze, în situația în care vor
considera că va fi nevoie să-și soluționeze anumite probleme cu care se vor confrunta.
De cealaltă parte, s-a putut observa modul în care reprezentanții instituțiilor invitate au răspuns cu preocupare și disponibilitate întrebărilor participanților la grup, oferindu-le toate informațiile și asigurarea că vor beneficia, în momentul ulterior liberării, de sprijinul necesar, în cazul contactării acestor instituții.
Așa cum am arătat și mai sus, colaborarea dintre reprezentantul penitenciarului și consilierul de probațiune a fost una fructuoasă, realizându-se o eficientă livrare a programului către deținuți, totodată aceștia din urmă fiind stimulați a se implica în activitățile programului într-un mod adecvat.
Prin urmare, apreciem utilitatea parcurgerii programului de către persoanele implicate în acesta, echipa formată din cei doi specialiști al Serviciului de Probațiune Gorj și al Penitenciarului Târgu-Jiu dovedind o eficientă conlucrare profesională și implicare în vederea atingerii obiectivelor programului, instituțiile partenere constituind resursa majoră în accesarea, ulterior liberării, a serviciilor comunitare, în scopul acoperirii nevoilor și problemelor persoanelor care au parcurs un regim de detenție.
2.5. Studii de caz
În continuare, voi apela la un tip de abordare calitativă – metoda studiului de caz, pentru a se surprinde eficacitatea intervenției pe aspectele enunțate.
Studiu de caz nr. 1
P.C., în vârstă de 60 de ani, condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, recidivist ca urmare a săvârșirii unei alte fapte de înșelăciune, în perioada 16.02.2011-06.04.2011, a parcurs programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, modulul de bază, desfășurat în cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu.
Pe parcursul derulării programului, P.C. a avut o evoluție pozitivă, implicându-se în toate activitățile și manifestând o bună relaționare atât cu ceilalți participanți la program, cât și cu facilitatorii. La începutul programului, persoana aflată în detenție a arătat în fișa de evaluare a nevoilor faptul că ar putea avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă, a unei locuințe, are unele probleme medicale, dar și cu actele de identitate, totodată evidențiind faptul că nu știe unde să ceară ajutor pentru a găsi o rezolvare la problemele sale.
În cadrul sesiunilor, P.C. a evaluat infracțiunea pentru care a fost condamnat, a identificat factorii care pot să-i sporească șansele de a evita să comită infracțiuni după liberare,
a găsit punctele sale forte, a identificat modalități alternative de a se confrunta cu eșecul, și-a evaluat gradul de impulsivitate, și-a creat o listă a posibilelor situații riscante și a semnelor de avertizare, a învățat să-și formuleze obiective SMART.
De asemenea, ca și obiective și-a stabilit refacerea tuturor documentelor personale, evaluarea și stabilizarea stării de sănătate, identificarea unei locuințe și a unui loc de muncă. În sesiunea „Piața” a avut ocazia de a lua toate informațiile necesare în vederea rezolvării problemelor sale după liberarea din penitenciar, prin apelarea la instiuțiile partenere, reprezentanții acestora asigurându-l de faptul că va beneficia de sprijinul lor. Totodată, a fost încurajat a se adresa, după liberare, Serviciului de Probațiune Gorj, în vederea continuării programului RRR, cu unul dintre modulele opționale individualizate din cadrul acestuia.
Prin urmare, în data de 14.11.2011, P.C. s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune Gorj pentru a solicita sprijin. În urma discuțiilor cu acesta a reieșit faptul că după liberarea din Penitenciarul Târgu-Jiu, în data de 18.10.2011, s-a găsit în situația de a nu avea unde să locuiască, înainte de a fi încarcerat producându-se divorțul de soția sa și toate bunurile aflându-se pe numele fostei soții, aceasta a refuzat a-i acorda sprijin după liberare. De asemenea, P.C. a precizat că are doi copii, ambii fiind plecați din România, unul fiind stabilit în Italia și unul în America, motiv pentru care nu le-a putut solicita sprijinul. A găsit totuși înțelegere la unul dintre verișorii săi, care de altfel l-a vizitat și în penitenciar, pe parcursul executării pedepsei, dar ar dori să încerce să se descurce singur, pentru a evita să fie o povară, în acest sens având nevoie în primul rând de o locuință și mai apoi de un loc de muncă.
Pe baza informațiilor primite în cadrul sesiunii „Piața” a programului RRR, P.C. s-a adresat instituției partenere, respectiv Primăria Târgu-Jiu – Direcția Publică de Protecție Socială, în vederea obținerii unui spațiu de locuit. Acesta a fost găzduit/instituționalizat la „Casa Iris” din Târgu-Jiu, beneficiind totodată de masă din partea „Cantinei de ajutor social”.Ulterior s-a adresat și Serviciului de Probațiune Gorj, menționând faptul că are nevoie de sprijin în vederea identificării unui loc de muncă.Având în vedere solicitarea sa, P.C. a precizat că are 12 clase, ulterior parcurgând un curs de proiectant. Avea 24 de ani de vechime în muncă, conform spuselor sale și a avut ultimul loc de muncă, în urmă cu 9 ani, la o firmă de construcții, unde a ocupat postul de administrator.
În vederea ocupării unui loc de muncă, P.C. a studiat împreună cu consilierul de probațiune lista locurilor de muncă vacante la momentul respectiv, pusă la dispoziție de A.J.O.F.M. Gorj. În urma studierii acestei liste au fost identificate câteva locuri de muncă pentru care persoana eliberată din penitenciar ar fi fost eligibilă. De asemenea, acesteia i s-a pus la dispoziție adresa și numărul de telefon al A.J.O.F.M. Gorj, precum și lista actelor necesare în vederea înscrierii în baza de date a acestei instituții ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă.
Cu privire la actele sale, P.C. a menționat că și le-a pierdut pe toate odată cu producerea divorțului, fiind distruse de fosta soție, cu excepția cărții de identitate. Totodată, a arătat că dispune de diplomă de bacalaureat, întrucât a făcut demersurile necesare pentru eliberarea unui duplicat pe care l-a și obținut de la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, unde a absolvit studiile liceale.
Referitor la celelalte acte necesare în vederea înscrierii în baza de date a A.J.O.F.M. Gorj ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, s-au purtat discuții în vederea găsirii unor soluții. În sensul refacerii cărții de muncă, s-a stabilit obținerea unor adeverințe de la societățile la care P.C. a lucrat sau de la I.T.M. Gorj; Cu privire la adeverința medicală, P.C. a precizat că a mers la medicul de familie care i-a eliberat o adeverință din care rezulta că este „inapt de muncă” pe fondul unui infarct miocardic suferit în trecut, aceasta folosindu-i la întreprinderea demersurilor pentru obținerea ajutorului social. Având în vedere această situație, în contextul dorinței manifestate de P.C. de a identifica un loc de muncă, s-a ajuns la concluzia de a solicita o nouă adeverință din partea medicului de familie din care să rezulte faptul că este inapt pentru anumite munci fizice, munci grele, dar apt pentru altele, mai ușoare, cum ar fi munca intelectuală, aceasta fiindu-i necesară pentru obținerea unui loc de muncă.
Aceste acte, P.C. și-a luat angajamentul de a le strânge până la sfârșitul lunii noiembrie, ulterior înscriindu-se în baza de date a A.J.O.F.M. Gorj.
De asemenea, a fost contactat telefonic un reprezentant al A.J.O.F.M. Gorj în vederea facilitării primirii lui P.C. și comunicării unor detalii legate de angajare, acesta urmând să meargă în aceeași zi la sediul instituției. Cu această ocazie reprezentantul A.J.O.F.M. Gorj, ne-a asigurat că există posibilitatea identificării unui loc de muncă pentru această persoană, în acord cu specializarea sa.
După ce a fost completată fișa de consemnare a întrevederii, iar P.C. și-a dat acordul de a participa la unul dintre modulele opționale individualizate din cadrul programului RRR privind angajarea/ocuparea unui loc de muncă, acord care a fost semnat și de către reprezentantul A.J.O.F.M. Gorj, s-a stabilit o nouă întrevedere pe data de 29.11.2011. La această dată P.C. nu s-a mai prezentat la sediul S.P. Gorj, considerând că, în condițiile în care beneficia de tot sprijinul A.J.O.F.M. Gorj, nu mai îi este necesară parcurgerea modulului opțional individualizat.
Prin urmare, deși persoana liberată din penitenciar nu a parcurs efectiv modulul opțional individualizatdin cadrul programului RRR privind angajarea, s-a putut observa faptul că în cadrul programului a dobândit abilitățile necesare rezolvării problemelor sale.
Studiul de caz nr. 2
T.C., în vârstă de 25 de ani, condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni pentru săvârșira infracțiunii de furt calificat, în perioada 05.03.2014-16.04.2014, a parcurs programul „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, modulul de bază, desfășurat în cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu.
Pe parcursul derulării programului RRR, modulul de bază, tânărul nu a pierdut nicio ocazie de a se implica activ în toate activitățile programului, de multe ori împărtășind membrilor grupului din experiențele sale de viață într-un mod sincer.
Pentru a cunoaște felul în care tânărul a reușit a se integra social după liberarea din penitenciar, acesta a fost intervievat la sfârșitul lunii noiembrie 2014. Cu această ocazie, T.C. a arătat că nu-și cunoaște mama, care a părăsit familia când el avea o vârstă fragedă, iar tatăl său s-a recăsătorit. Ulterior, în urma unui accident acesta a decedat și a rămas să locuiască cu soția tatălui său, în casa tatălui acesteia. Deși stabilea bune relații cu mama vitregă, tânărul a precizat că avea relații tensionate cu tatăl acesteia care nu-l plăcea și nu era de acord cu prezența sa în locuință. Pe acest fond, de multe ori tânărul mergea să locuiască pe la prieteni, iar în clasa a XII-a s-a implicat alături de o parte din băieții din anturajul său în săvârșirea mai multor fapte de furt calificat.
La începutul programului, persoana aflată în detenție a arătat în fișa de evaluare a nevoilor faptul că ar putea avea dificultăți în găsirea unei locuințe și a unui loc de muncă, reușind să finalizeze cursurile liceale în penitenciar, totodată având nevoie să-și reînoiască actul de identitate.
În cadrul sesiunilor programului, T.C. a dat dovadă de receptivitate la informațiile primite și implicare în efectuarea exercițiilor, solicitând lămuriri pertinente la temele puse în discuție, arătându-și astfel și mai mult implicarea. De asemenea, și-a propus ca după liberare să găsească soluții la problemele sale legate de locuință și angajare.
Deși nu a solicitat sprijinul Serviciului de Probațiune Gorj, tânărul a precizat că a reușit să se descurce după liberarea din penitenciar, fiind susținut de mama sa vitregă, care i-a permis revenirea la locuința sa, cu condiția ca T.C. să-și găsească un loc de muncă și să contribuie la cheltuielile familiei. În aceste condiții tânărul a precizat că mai întâi și-a reînnoit actul de identitate, ulterior, după mai multe încercări eșuate, a reușit să se încadreze în muncă la o spălătorie auto din Târgu-Jiu. Deși nu câștigă foarte mulți bani, tânărul este mulțumit că are un loc de muncă, putând astfel să beneficieze de un spațiu de locuit. Pentru anul următor și-a propus să meargă să muncească în domeniul agriculturii, în Germania.
Și în acest cazse observă faptul că tânărul a reușit să găsească o soluționare la problemele sale, chiar dacă nu a apelatla sprijinul Serviciului de Probațiune Gorj.
Studiu de caz 3
C.M., în prezent în vârstă de 29 de ani, care a parcurs programul RRR desfășurat în Penitenciarul Târgu-Jiu, modulul de bază, în perioada 22.02.2012-04.04.2012, a fost intervievat la sfârșitul lunii noiembrie 2014, pentru a se constata modul în care acesta s-a reintegrat în societate.
Conform datelor obținute de la Penitenciarul Târgu-Jiu, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar pe parcursul detenției a absolvit cursul de calificare de „confecțoner articole din piele și înlocuitori”.
În cadrul interviului, tânărul a arătat că deși provine dintr-o familie monoparentală, mai având patru frați, mediul familial în care a crescut a fost unul stabil. Are o relație de uniune consensuală de mai bine de 5 ani din care a rezultat un copil, pe perioada detenției fiind vizitat și susținut atât de concubină, cât și de mama sa. Susține că prima data a fost încarcerat la vârsta de 19 ani, tot pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat.
Tânărul a identificat ca și factori care au condus la săvârșirea faptelor de furt calificat consumul de alcool, anturajul, dar și absența resurselor financiare.
În cadrul programului RRR, C.M. a arătat în fișa de evaluare a nevoilor faptul că ar putea avea probleme cu consumul de alcool, în trecut obișnuind să consume frecvent băuturi alcoolice, dar și în ceea ce privește identificarea unui loc de muncă.
Pe parcursul derulării sesiunilor, C.M. s-a implicat într-un mod activ în rezolvarea sarcinilor, a fost receptiv la informațiile primite, relaționând în mod eficient cu facilitatorii și ceilalți participanți la program, reușind să însușească abilități noi, reflectând la propriile situații de viață în vederea gestionării pozitive a acestora pe viitor.Totodată și-a stabilit ca și obiective evitarea consumului de băuturi alcoolice, înțelegând că are un efect negativ asupra conduitei sale, dar și identificarea unui loc de muncă.
După liberarea din Penitenciarul Târgu-Jiu, în data de 18.06.2012, C.M. a revenit la locuința mamei sale din Târgu-Jiu, alături de concubină și fiul său, fiind susținut financiar atât de concubina sa, încadrată în muncă la Direcția de Servicii Comunale Gorj, dar și de mama sa, pensionară.
Pe baza informațiilor primite la sesiunea „Piața”, a mers la A.J.O.F.M. Gorj în speranța identificării unui loc de muncă, însă susține că erau foarte mulți oameni înaintea sa, motiv pentru care a renunțat a mai aștepta să vorbească cu un reprezentant al acestei instituții, demoralizat și de faptul că are doar cinci clase și un curs de calificare care nu-i oferă mari perspective. Ulterior, a relatat că a depus un dosar de angajare, cu actele solicitate la Direcția de Servicii Comunale Gorj, însă în urma interviului a fost refuzat pe motiv că are cazier, în condițiile în care un astfel de post era vizat de mai mulți oameni, care nu aveau cazier.
În aceste condiții C.M. a precizat că a început să lucreze în domeniul construcțiilor și amenajărilor interioare alături de un verișor, mult mai experimentat decât el în aceste domenii, care avea nevoie de încă o persoană în echipa sa, iar în prezent face același lucru, fiind mulțumit de venituri obținute.
Cu privire la consumul de băuturi alcoolice, C.M. a menționat că nu a renunțat în totalitate la acest viciu, însă este mult mai ponderat, consumând doar ocazional și în cantități reduse băuturi alcoolice, pentru a evita problemele.
Și în acest caz, este de observat faptul că, deși a întâmpinat unele obstacole, C.M. a reușit să găsească o rezolvare la problemele sale, acest lucru fiind posibil și în condițiile susținerii primite din partea membrilor familiei sale.
2.6. Limite/dificultăți în aplicarea Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare” la nivel local
*de timp și spațiu, în sensul că este destul de dificilă identificarea unui spațiu propice derulării unui astfel de program, care include mai mulți beneficiari în Penitenciarul Târgu-Jiu, care să fie liber, motiv pentru care sesiunile nu au putut fi planificate încă de la începutul programului;
*absența resurselor materiale;
*au existat unele probleme legate de teama beneficiarilor de a vorbi despre nevoile și problemele lor de față cu alți deținuți, motivându-și temerile prin faptul că în afara programului ar putea fi judecați sau tratați într-un mod neadecvat de aceștia. Din acest motiv trei beneficiari au renunțat la participarea la program;
*legate de sprijinul pe care instituțiile sociale îl pot oferi persoanelor care se liberează din penitenciar, în sensul ineficienței serviciilor oferite de acestea. Se conturează aici lipsa de încredere a beneficiarilor de a se adresa acestor instituții, în sensul că au mai apelat la serviciile acestora și nu au putut, spre exemplu să identifice un loc de muncă etc.;
*în legătură cu faptul că instituțiile participante la sesiunea „Piața” nu au reprezentant care să se ocupe exclusiv de problemele persoanelor care se liberează din penitenciar, astfel că, de multe ori sunt aglomerate cu sarcini multiple și nu reușesc să răspundă imediat solicitărilor foștilor deținuți;
*faptul că beneficiarii programului încearcă uneori să reducă discuțiile la problemele din cadrul penitenciarului – legate de liberare, de comunicarea cu cadrele etc.
*faptul că la un astfel de program pot participa persoane între care există mari diferențe de gândire, de comportament, cu diverse niveluri intelectuale și probleme diverse, astfel încât fiecare necesită o atenție specială (unii dintre beneficiari nu știu, nu pot sau nu vor să se exprime verbal sau în scris); Astfel de beneficiari pot distrage și atenția celorlalți.
CAP. III. O experiență transnațională relevantă cu privire la importanța cooperării la nivel local între penitenciar și alți actori în vederea implementării unor programe eficiente de facilitare a integrării sociale a deținuților
În perioada 27.05.2013-31.05.2013, am participat la o vizită de studiu în Madrid, Spania, în cadrul proiectului „Viața după gratii”, implementat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu parteneri naționali și transnaționali, respectiv: Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică Catalactica, SC Technical SRL, Fedes-Irecson, SC Global Commercium Development SRL, Administrația Națională a Penitenciarelor, Comune di Padova – SettoreServiziSociali, Italia, RECOOP Veneto, Italia, Instituto de Formacion Integral, Spania. Obiectivul general al acestui proiect a fost facilitarea accesului la o formă de calificare și reintegrarea socială a persoanelor private de libertate.
La această vizită de studiu au participat: personal din penitenciare, personal din sistemul de probațiune, asistenți sociali din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, precum și reprezentanți ai unor ONG-uri.
Pentru a cunoaște sistemul spaniol de penitenciare și pentru a putea identifica bune practici care ar putea fi transferate și în România, în cadrul deplasării au fost efectuate vizite la două importante unități penitenciare, respectiv la Penitenciarul Navalcarnero și la Penitenciarul Aranjuez, precum și la Centrul de Inserție Socială „Josefina Aldecoa”, s-au purtat discuții cu reprezentanți ai unor ONG-uri, cu reprezentanți ai Organismului Autonom pentru Munca în Penitenciare și Formare pentru Angajare.
3.1. Sistemul Penitenciar din Spania
Administrația Penitenciarelor, aflată sub autoritatea Administrației Generale de Stat, dispune de o organizație de penitenciare și Centre de reintegrare socială răspândite în toate regiunile spaniole.
Fiecare penitenciar dispune de o structură proprie, similară tuturor penitenciarelor, compusă din: Director de penitenciar și cinci subdirecții – Subdirecția de Tratament, Subdirecția de Securitate, Subdirecția de Regim de detenție, Subdirecția Medicală și un Administrator.
Penitenciare sunt entități administrative și funcționare cu propria lor organizare. Ele sunt organizate în unități, module și departamente, care facilitează viața deținuților, relațiile acestora cu exteriorul, precum și diversele activități orientate pentru a-i reintegra din punct de vedere social.
Situația numărului de unități, la nivelul anului 2013, se prezenta astfel: 68 de penitenciare, 13 centre de reintegrare socială independente, 19 centre de reintegrare socială subordonate unor penitenciare și 2 penitenciare – spital de psihiatrie. Mai existau comunități terapeutice și unități externe subordonate unui penitenciar.
Referitor la sistemul de executare a pedepsei, acesta presupune în Spania, trei faze, respectiv: instrucția unui proces judiciar, tabloul executării pedepsei și executarea pedepsei. Așadar, o persoană care a săvârșit o infracțiune fie este arestată preventiv, fie intră în libertate provizorie, iar după judecarea sa, atunci când apare o sentință definitivă persoana este condamnată sau liberată. După pronunțarea sentinței apare procesul de clasificare într-un grad penitenciar – I (persoane care prezintă un grad sporit de periculozitate/neadaptare pronunțată la regimul celorlalte categorii), II (regimul normal de penitenciar) sau III ( regim de semilibertate într-un centru de reintegrare socială). Acest lucru se realizează de către o comisie în Penitenciar (formată din directorul penitenciarului, care este șeful comisiei, directorul de tratament, asistentul social, psihologul, șeful de tură și educatorul), care propune în ce grad va fi încadrată persoana condamnată și penitenciarul în care își va executa pedeapsa, în funcție de mai mulți factori: delict, durata pedepsei, de cât timp se află în Spania, situația sa etc. Ulteior, Secretariatul General al Instituțiilor Penitenciare, hotărăște dacă propunerea este aprobată sau nu.
În Spania, prin mandat constituțional (art. 25.2) se prevede că întregul sistem de tratament în închisoarevizează reabilitarea și reintegrarea socială, fiind conceput ca un set de acțiuni menite la realizarea directă a acestui scop.
Sistemul de intervenție penitenciară include: activități terapeutice de îngrijire, activități de formare, educație formală, muncă, activități culturale, activități de agrement și sport.
Munca reprezintă un instrument de bază privind reinserția deținuților, asigurând pregătirea pentru o integrare adecvată pe piața muncii după detenție.
Unitățile penitenciare din Spania oferă deținuților posibilitatea formării profesionale pe durata detenției, facilitând astfel reintegrarea în societate și delimitarea de mediul infracțional.
Instituția penitenciară a dezvoltat un traseu integrat de inserție profesională, care cuprinde o serie de acțiuni pentru includerea treptată pe piața muncii a persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii.
Traseul integrat de reinserție profesională include următoarele acțiuni: activități de formare profesională pentru ocuparea forței de muncă,dobândirea de experiență în atelierele de producție din închisoare,orientare ocupațională,acompaniament privind plasamentul locurilor de muncă,sprijin pentru auto-ocuparea forței de muncă. Cele două elemente de bază ale acestui traseu sunt: formarea pentru ocuparea forței de muncă și activitățile productive din
închisoare. Rolul implementării acestor acțiuni revine centrelor de inserție socială.
3.2. Centrele de reinserție socială
Centrele de inserție socială sunt entități penitenciare care se adresează:persoanelor condamnate care își execută pedeapsa în regim deschis, persoanelor condamnate care se află într-un proces avansat de reinserție, persoanelor condamnate cu anumite tipuri de pedepse alternative la detenție cum ar fi localizarea permanentă.
Centrele de reinserție socială pot funcționa autonom sau pot aparține centrelor de detenție. Ele au ca obiectiv esențial potențarea capacității de inserție socială pozitivă a persoanelor condamnate prin desfășurarea unor activități și programe de tratament care favorizează integrarea în mediul social. De asemenea, ele se concentrează pe reeducare și reinserție socială ca fiind scopurile principale al pedepselor privative de libertate și facilitează inserția socială și familială a deținuților, contracarând efectele nocive ale încarcerării. Prin concepția, rațiunea, strategia și eficacitatea lor centrele de reinserție socială reprezintă modele de bună practică în ceea ce privește procesul de intervenție penitenciară în regim deschis.
Centrul de Inserție Socială „Josefina Aldecoa”, pe care am avut ocazia a-l vizita, este un centru penitenciar autonom, inaugurat în anul 2011. Se află la 28 km de Madrid (A-5), pe lângă Penitenciarul Navalcarnero. Aparține Organismului Autonom pentru Munca în Penitenciare și Formare în vederea Angajării.
Informațiile primite de la d-na Isabela del Valle Alonso (reprezentant al Departamentului de Formare și Inserția Persoanelor Private de Liberate din Madrid) au evidențiat faptul că în Centrul de Inserție Socială „Josefina Aldecoa” erau găzduiți deținuți care își ispășeau pedeapsa în regim deschis (gradul III) sau se aflau într-un proces avansat de reintegrare, care erau liberați condiționat sau respectau metode alternative la pedeapsă cum ar fi localizarea permanentă. Prin urmare, unele persoane din centru, spre exemplu, mergeau zilnic la muncă în afara centrului și se întorceau aici doar seara, pentru a dormi, erau găzduite persoane cu brățări telematice, care nu dormeau în centru, brățara fiind conectată la un aparat care era așezat în casa persoanei condamnate pentru a arăta câte ore stă efectiv acasă, persoane care erau internate pentru un tratament, putând astfel să obțină libertatea condiționată etc.
În centrele de inserție socială nu există medic, persoanele găzduite aici putând folosi sistemul de sănătate public, mergându-se pe premisa că orice activitate care poate fi făcută în afara centrului este binevenită. Astfel, aceste persoane sunt în contact cu familia, cu munca,
cu societatea în general, putând aplica ce au învățat în penitenciar, în cadrul unor programe, ateliere de lucru etc.
În centrele de inserție socială se desfășoară, cu beneficiarii acestora, diferite programe/cursuri vizând munca în echipă, prevenția riscurilor, formarea profesională și educare, căutarea unui loc de muncă în afară, programe de sănătate și programe adresate dependenților de droguri etc.
Am reținut, de asemenea, faptul că în centrele de inserție socială se formează echipe de rezidenți din centru, acestea fiind responsabile fie cu paza pe sectoare, fie cu rezolvarea conflictelor, cu curățenia etc. Aceste echipe gestionează activitatea din centru a celorlalți beneficiari. O dată pe săptămână, la centru se prezintă psihologul și asistentul social, care se întâlnesc cu reprezentanții acestor echipe și investigează ce anume s-a întâmplat pe parcursul săptămânii trecute.
În Centrul de Inserție Socială „Josefina Aldecoa” erau găzduite 340 de persoane. De asemenea, în perioada respectivă se desfășura un program de formare profesională într-un centru din exteriorul acestuia, totodată având o colaborare cu o Organizație din afară care căuta locuri de muncă pentru beneficiari. Acest program se întindea pe o durată de 6 luni și oferea beneficiarilor posibilitatea de a primi suma de 150 euro/lună.
O altă activitate desfășurată în Centrul de Inserție Socială „Josefina Aldecoa” se refera la un curs de bucătărie bazală, care se întindea pe o durată de 4 luni, fiind început în Penitenciar și continuat în centrul de inserție socială, beneficiarii fiind pregătiți pentru a munci ca bucătari. Acest curs era finanțat de o entitate bancară, iar în anul 2012 a fost finalizat de 1300 de persoane.
3.3. Prezentarea Organismului Autonom de Muncă în Penitenciare și Formare pentru Angajare
Activitățile de muncă și de formare profesională a deținuților sunt realizate de Organismul Autonom pentru Munca în Penitenciare și Formare pentru Angajare (Organismo Autónomo de Trabajo Penitenciario y Formación para el Empleo), organism care oferă o metodologie completă a inserțieideținuților:formare;informare;consiliere;orientare profesională;sprijin pentru plasarea forței de muncă. Depinde de Secretariatul General al Instituției Penitenciare, funcționarea organismului fiind reglementată prin Decretul Regal 868 din 15 iulie 2005, modificat prin Decretul Regal din 31 august 2012.Este distinct de Secretariatul General al Instituțiilor Penitenciare; cele două instituții au o conducere comună și un obiectiv comun (reinserția persoanelor condamnate); diferența dintre cele două instituții o reprezintă faptul că Organismul Autonom are dreptul de a desfășura unele activități comerciale, beneficiile financiare astfel obținute fiind reinvestite în activitățile de bază ale organizației (formarea profesională a deținuților și ocuparea unui loc de muncă).
Organismul Autonom pentru Munca în Penitenciare și Formare pentru Angajare (OATPFE) se ocupă, printre altele, de organizarea muncii productive în penitenciare, organizarea atelierelor de lucru, angajarea deținuților etc. Deținuții care muncesc într-un atelier de lucru încheie un contract de muncă special și au condiții de muncă asemănătoare celor din
afara unității penitenciare, tocmai pentru a se acomoda cu acest mediu de lucru și cu cerințele tehnice și organizaționale.
Același Organism Autonom se ocupă și de formarea profesională a deținuților și de ghidarea lor în vederea găsirii unui loc de muncă. Cursurile de formare profesionale se pot organiza atât în interiorul, cât și în exteriorul unităților penitenciare.
Sursele de finanțare ale OATPFE sunt: activitatea comercială, fonduri europene – Programul Operațional pentru Incluziune Socială (Organism Intermediar), Ministerul Muncii și Securității Sociale – anual se stabilește un acord de colaborare și fonduri private – Fundacion La Caixa (bancă privată).
Munca productivă facilitează integrarea socială a deținuților, prin lucrări practice în cadrul atelierelor din penitenciare, odată ce a avut loc liberarea lor. Ele oferă instrumente de lucru și abilități care să le permită să concureze în condiții egale cu ceilalți cetățeni. Toate acestea sunt completate cu formarea pentru inserția pe piața forței de muncăcare se organizează în penitenciare.
Departamentul de formare și inserție pe piața forței de muncă pune la dispoziție resursele necesare pentru toate penitenciarele și centrele de reintegrare socială, cu scopul de a crește șansele de angajare a deținuților și de a-i sprijini în procesul de căutare de locuri de muncă. În acest sens, se planifică scheme de formare pentru ocuparea forței de muncă în penitenciare și centrele de reintegrare socială, planuri de formare în afara penitenciarului și în folosul comunității (Programul Reincopora- care presupune construirea de metode de reintegrare socială timp de 6 luni, care vizează facilitarea încadrării în muncă a persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate) și programe de acompaniament pentru inserția pe piața muncii (sunt dezvoltate de firme specializate, prin contracte de consultanță și asistență tehnică pe baza unor cerințe tehnice și clauze administrative; sursele de finanțare sunt reprezentate de Fondul Social European și au o durată de 2 ani; scopul este de a oferi sprijin individualizat deținuților care încep etapa de eliberare sau de probațiune și de a facilita angajarea lor).
De menționat este și faptul că legislația din Spania privind sistemul penitenciar promovează acordarea de facilități fiscale pentru întreprinderile care angajează persoane care au fost deținute, ceea ce reprezintă un stimulent pentru angajatori.
Totodată, în Spania, am reținut că în contextul crizei economice, care a determinat impermeabilitatea sectorului privat în ceea ce privește contractarea persoanelor aflate în risc de excluziune socială, această barieră a fost depășită prin realizarea unor întâlniri între Consiliul Social al Penitenciarelor din Spania și reprezentanții unor companii private cu scopul de a facilita sensibilizarea mediului de afaceri pentru angajarea foștilor deținuți. În acest cadru au fost prezentate exemple din diverse companii care au în structura lor de personal foști deținuți care sunt lideri în domeniile lor de activitate.
3.4. Implicarea ONG-urilor în sistem
Cadrul legislativ privind programele desfășurate de ONG-uri/entități colaboratoare în penitenciare este dat de Instrucțiunea nr. 2/2012 emisă de Organismul Autonom de Muncă și Prestații Penitenciare. Prin urmare, există un număr de 769 de ONG-uri/entități colaboratoare și 7896 de colaboratori care desfășoară 1018 programe adresate deținuților încadrați în gradul II. De asemenea, există un număr de 248 de ONG-uri/entități colaboratoare și 974 de colaboratori care desfășoară 310 programe adresate deținuților încadrați în gradul III.
Aspectele cele mai notabile ale modalităților în care ONG-urile pot interveni în mediul penitenciar sunt următoarele: ONG-urile care doresc să intervină în mediul penitenciar trebuie să-și prezinte programele în fiecare Centru Penitenciar; despre aceste programe sunt informate Comisiile de Tratament, ulterior fiind aprobate de către Agenția Autonom de Muncă și Prestații Penitenciare; programele trebuie să fie evaluate anual.
Așa cum am arătat și anterior, un rol foarte important în dezvoltarea sistemului de reintegrare socială a deținuților îl reprezintă colaborarea instituțiilor penitenciare cu ONG-uri, asociații, instituții publice, fundații, entități publice și private. Această colaborare urmărește ca deținuții să desfășoare diverse activități în afara centrelor de detenție, implicarea societății în activitatea de inserție socială a deținuților, normalizarea acestora după ce vor fi eliberați. Un aspect important îl reprezintă și implicarea deținuților înșiși în activități de voluntariat (îngrijire bătrâni, împărtășirea experiențelor în școli sau alte instituții etc.). Pentru a crește șansele deținuților de a se reintegra în societate este necesar ca pentru fiecare dintre aceștia să fie întocmit un plan individualizat, orientat spre acoperirea propriilor nevoi.
Spre exemplu, Penitenciarul Aranjuez, pe care l-am vizitat, colabora cu 150 de voluntari și 8 ONG-uri și aveau în desfășurare programe speciale, cum ar fi Modulul Mixt (pentru familie – părinți și copii cu vârsta până la 3 ani), familia putând beneficia de acest modul după ce părinții au fost evaluați și s-a constatat că nu sunt agresivi, permițându-li-se să locuiască împreună într-o zonă din cadrul penitenciarului special amenajată, unde familia stătea singură într-o cameră, iar copiii mergeau la grădinița din cadrul instituției penitenciare.
Existau, de asemenea, programe pentru mamele deținute care au copii în vârstă de până la 3 ani, programe pentru persoanele dependente de diverse substanțe, programe de reinserție în câmpul muncii, Modulul „Respect” etc. Acest ultim modul amintit, care a apărut în ultimii ani în sistemul spaniol și care a reprezentat o inovație, și-a propus să creeze pentru deținuți spații speciale, adecvate pentru ca aceștia să-și dezvolte abilitățile și să devină mai responsabili. Participarea la acest modul este voluntară, iar deținuții se concentrează pe probleme bazale,cum ar fi igiena, relațiile interpersonale, promovarea responsabilizării, sănătatea etc. Prin urmare, acest modul reprezintă un sistem dinamic de intervenție, în cadrul căruia un rol important îl joacă deținuții înșiși prin participarea la diverse activități și prin autoresponsabilizare.
S-a mai reținut că Penitenciarul Aranjuez beneficiază de un real sprinjin din partea Fundația ”Horizontes Abiertos”, care are voluntari în cadrul penitenciarului și care sprijină activitățile de integrare socială a deținuților.Reprezentanții acestei fundații au vorbit despre modul în care se implică în penitenciar în desfășurarea unor activități cu deținuții, organizează cursuri și excursii pentru deținuți și copiii acestora.
Totodată și în Penitenciarul Navalcarnero, pe care l-am vizitat, se aflau în desfășurare diverse programe de către ONG-uri și de către personalul din penitenciar și anume programe vizând pictura, grădinăritul, tâmplărie, zidărie și programe de gastronomie, existând ateliere productive în acest scop, unde se află un singur angajat din afară, responsabil cu instruirea participanților, restul angajaților fiind din rândul deținuților. Spre exemplu, în atelierul de gastonomie, sub îndrumarea unui bucătar, deținuții pregăteau masa pentru toți deținuții din penitenciar, dar și pentru beneficiarii Centrului de Inserție Socială „Josefina Aldecoa”.
Pentru finanțarea activităților care au ca beneficiari direcți persoanele private de liberate, ONG-urile au la dispoziție diverse surse. Cu titlu exemplificativ, trebuie subliniată linia de finanțare de 0,5 % din impozitul pe venit prezentat sub forma unui apel național.
3.5. Consiliul Social Penitenciar
Prin Ordinul ministrului de interne nr. INIT/319/2008 a fost înființat Consiliul Social Penitenciar (CSP), care are ca și obiectiv promovarea participării și a colaborării societății civile la dezvoltarea politicilor penitenciare în materie de reintegrare socială. Acesta se întrunește de cel puțin 2 ori pe an și constituieun model de bună practică util și transferabil în sistemul românesc.
Consiliul Social Penitenciar (CSP) este alcătuit din secretarul general, directorii direcțiilor din cadrul Secretariatului General pentru Penitenciare, respectiv: Reintegrare socială, Medical, Coordonare Teritorială, Mediu Deschis, 10 ONG-uri (pentru o perioadă de 4
ani) și secretarul, care este un funcționar al Direcției de Reintegrare Socială (Tratament și Gestiune de Penitenciare). Acest consiliu se întrunește de cel puțin două ori pe an.
Există și Consiliul Social Penitenciar Local, care se găsește în toate centrele penitenciare, centrele de reintegrare socială sau centrele de tratament, care este un organ consultativ, ce oferă unităților penitenciare și ONG-urilor/entităților sociale un cadru de întâlnire, participare și consiliere. Acesta își propune promovarea participării și a colaborării societății civile la dezvoltarea politicilor penitenciare în materie de reintegrare socială.
În general, aceste consilii analizează modul în care ONG-urile/entități colaboratoare se pot ocupa de diferite programe în Penitenciar, cum pot susține efectiv aceste programe, iar atunci când un ONG nu mai poate face față solicitărilor penitenciarului respectiv, caută un altul. Totodată, în consilii se discută diferite probleme care apar și modul în care ele pot fi rezolvate.
În concluzie, sistemul penitenciar spaniol este orientat spre pregătirea persoanelor deținute pentru integrarea pe piața muncii după eliberarea din penitenciar. Această pregătire include atât activități de formare profesională, muncă în atelierele de producție din penitenciar, cât și orientare ocupațională și consiliere vocațională. Astfel, se mizează pe o pregătire constantă pentru momentul în care deținuții vor ieși din penitenciar, totodată fiind încurajați să interacționeze cât mai mult cu exteriorul. Se urmărește, de asemenea, ca deținuții să nu perceapă personalul din penitenciare și voluntarii ONG-urilor/entităților colaboratoare ca pe niște inamici, ci ca pe niște oameni care îi vor ajuta în procesul de schimbare, care este în favoarea lor.
CAP. IV. Concluzii și propuneri care ar putea conduce la creșterea gradului de reintegrare socială a persoanelor care se liberează din penitenciar
4.1. Concluzii
Așa cum se desprinde și din cuprinsul lucrării de față, persoanele care se liberează din penitenciar se confruntă cu numeroase probleme, cărora de cele mai multe ori nu reușesc să le facă față, recidivând.
Suntem într-un moment, în care,întreaga societate trebuie responsabilizată cu privire la modul în care trebuie tratați foștii deținuți, fiind esențială adoptarea unui mănunchi coerent de acțiuni orientate spre soluționarea problemelor cu care aceștia se confruntă.Este foarte important ca structurile locale ale instituțiilor centrale, administrația locală și prestatorii de servicii din rândul societății civile să lucreze în mod coordonat și transversal, în vederea asigurării unei cât mai bune reintegrări a foștilor deținuți.
Totodată, drumul spre reintegrare nu începe în ziua în care deținutul este pus în libertate, ci mai degrabă în ziua în care este încarcerat. Un plan coordonat de prevenire a recidivei trebuie să țină seama de nevoile individuale ale deținuților și să acopere aspecte legate de locuință și angajare, pregătire profesională, acces la servicii medicale, relații sociale și de familie și alți factori importanți, cum ar fi gestionarea propriilor resurse financiare. Toate aceste acțiuni pot fiincluse într-o abordare integrată și cuprinzătoare, într-un program, asemeni Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”.
O astfel de abordare, care ține seama de diferitele nevoi ale foștilor deținuți, presupune totodată, o acțiune concertată a factorilor locali interesați, în cadrul unui parteneriat local. Realizarea unui astfel de parteneriat, funcționarea efectivă și durabilitatea acestuia constituie provocări ce pot fi depășite prin înțelegerea comună a problemei și asumarea unui angajament comun pentru soluționarea ei. Este, de asemenea, important să se știe atribuțiile fiecărui partener și să fie înțelese misiunea și modul de organizare și funcționare al fiecăruia dintre aceștia.
Prin urmare, din punctul nostru de vedere, aplicarea Programului „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, în Penitenciarul Târgu-Jiu, în anii 2011-2014 s-a dovedit a fi un succes, din cele 32 de persoane private de libertate care au parcurs acest program,modulul de bază, doar patru persoane recidivând până în prezent.
4.2. Propuneri
Având în vedere faptul că majoritatea participanților la programul RRR au apreciat că cea mai stringentă nevoie este cea legată de identificarea și ocuparea unui loc de muncă, ar fi benefică realizarea unor studii periodice, la nivel național privind nevoile specifice de formare
vocațională ale persoanelor aflate în detenție, calificările și nivelul educațional al acestora, precum și analiza nevoilor pieței muncii.
De asemenea, efectuarea unor studii periodice care să identifice nevoile de formare specifice ale personalului/profesioniștilor din penitenciare, serviciile de pobațiune și celelalte instituții care au atribuții în ceea ce privește reintegrarea socială a persoanelor private de libertate, ar crea un cadru propice pentru o bună gestionare a relațiilor cu deținuții și persoanele liberate din penitenciar, astfel încât aceștia să fie motivați să nu mai recidiveze.
Dezvoltarea de rețele integrate de incluziune socială, asemenea celei create în cadrul programului RRR, pentru persoanele care au executat pedepse privative de libertate, reprezintă un real suport în munca consilierului de probațiune privind misiunea sa de a sprijini această categorie de persoane să aibă o conduită adecvată în societate după liberarea din penitenciar. În acest contex ar fi de dorit să se pună accent și pe formarea personalului din penitenciar, din sistemul de probațiune și din domeniul serviciilor sociale, care să lucreze ca echipe mixte în vederea realizării de planuri de prevenție, evaluare și integrare a persoanelor private de libertate, respectiv creșterea gradului de colaborare interinstituțională și planificarea optimă a serviciilor de reinserție socio-profesională pentru deținuți. Ar fi oportun ca în cadrul fiecărei instituții cu atribuții în ceea ce privește reintegrarea persoanelor liberate din penitenciar, cu care serviciile de probațiune colaborează să existe specialiști care să se ocupe exclusiv de problemele acestor persoane, astfel încât să nu fie supraaglomerați de alte atribuții și să pună pe un plan secund problemele acestora.
Binevenită ar fi, în opinia noastră, și oferirea de suport persoanelor private de libertate care urmează să se libereze prin programe specifice de dezvoltare a competențelor școlare, profesionale și inserție profesională, ținându-se cont de nevoia exprimată de aceștia cu privire la identificarea și ocuparea unui loc de muncă. De asemenea, furnizarea de cursuri de calificare/recalificare deținuților, care să fie în acord cu cerințele pieței muncii ar crește șansele lor de reintegrare socială după liberare, mai ales dacă în penitenciare ar fi realizate și ateliere pentru practică și chiar ateliere de producție, asemenea modelului spaniol.
Pe de altă parte, asemenea modelului spaniol, gândirea și punerea în aplicare a unor programe de sensibilizare a angajatorilor în vederea preluării și angajării persoanelor liberate din penitenciar, prin care să fie eliminate stereotipurile și reticențele privind această categorie
de persoane, ar fi oportună. De asemenea, pentru creșterea gradului de integrare socială a foștilor deținuți, angajatorii ar putea fi motivați să primească în rândul personalului lor foști deținuți, prin: oferirea de facilități fiscale (scutiri de taxe și impozite), simplificarea procedurilor de obținere a facilităților fiscale, oferirea de ajutoare financiare, subvenții, indemnizații pentru angajare, de programe de formare profesională mai multe și mai diversificate cu acces gratuit, suport logistic și psihologic (cazare, masă, consiliere).
Tot asemenea modelului spaniol, ar fi de dorit implicarea ONG/urilor în sistem, care prin voluntari ar putea sprijini în mod real reintegrarea socială a foștilor deținuți.
ANEXĂ
CHESTIONAR FINAL
EVALUAREA PROGRAMULUI ”Reducerea riscului de recidivă după închisoare”,
Modulul de bază
DE CĂTRE BENEFICIAR
1. V-a plăcut programul pe care tocmai l-ați finalizat?
Da Nu
2. În ce măsură apreciați ca fiind utilă pentru dumneavoastră participarea la acest program?
• în mare măsură
• în mică măsură
• deloc
3. Apreciați că programul la care ați participat a fost interesant ?
Da Nu
4. Daca DA, oferiți un exemplu concret sau mai multe, privitor la ce v-a plăcut
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
5. Vă rugăm să numiți ceva ce nu v-a plăcut, în derularea programului.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
6. Ați fost tratat cu preocupare și respect de către coordonatorii programului?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
7.V-au fost explicate clar, de către coordonatorii programului, temele discutate în cadrul acestuia?
○ ○ ○ ○
Foarte clar Destul de clar Aproape clar Neclar
8.Dacă pe parcurs, ați avut nevoie de clarificări cu privire la temele discutate, acestea v-au fost oferite?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
9. Cum apreciați gradul de încărcare al conținutului sesiunilor?
• prea multe informații într-o singură sesiune
• destul de multe informații într-o singură sesiune
• suficiente informații, pentru a putea fi înțelese
• prea puține informații într-o singură sesiune
10.După finalizarea fiecărei sesiuni v-ați gândit la aspectele discutate în cadrul programului?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
11.Credeți că veți aplica cunoștințele însușite și abilitățile dobândite după finalizarea programului?
DA NU
12. Ce schimbări a produs programul în situația dvs. personală?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
14.Care dintre reprezentanții instituțiilor prezente la sesiunea ”Piața” v-a oferit cele mai clare informații cu privire la nevoile dumneavoastră?
*Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj
*Direcția Publică de Protecție Socială
*Instituția Prefectului, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor
*Instituției Prefectului – Direcția Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor Gorj
*Inspectoratul Școlar Județean Gorj
*Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj
*Baroul Gorj
15.Ce teme ați dori să abordați în discuțiile cu consilierul de probațiune, în cazul în care vă hotărâți să cereți sprijinul Serviciului de Probațiune, după liberare?
• Angajare
• Situația financiară și datoriile
• Abuzul de droguri
• Nevoile de locuință
• Nevoile legate de sănătatea mintală
• Probleme legate de documentele de identitate și de confruntarea cu birocrația
• Viața de familie.
Alta …………………………………………………………………………………………………………..
16. Ai recomanda acest program și altor persoane? Dacă da, de ce ?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
17. Da o notă de la 1 la 10 programului. Motivează nota acordată.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
NUME ȘI PRENUME:
DATA COMPLETĂRII:
SEMNĂTURA:
BIBLIOGRAFIE
Durnescu, Ioan; Lewis, Sam; Mc Neill, Fergus; Raynor, Peter; Vanstone, Maurice, „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, Editura Lumina Lex, București, 2009;
Durnescu, Ioan; Ene, Theodora; Florian, Gheorghe; Poledna, Sorina; Witec, Smaranda, „Metodologie de lucru pentru programele de pregătire pentru liberare și asistență post-penală”, Editura Lumina Lex, București, 2009;
Ghid de bune practici privind reintegrarea deținuților, București, aprilie 2014, redactat în cadrul Proiectului „Viața după gratii”
Dosar de penitenciar P.C.
Dosar de penitenciar T.C.
Dosar de penitenciar C.M.
Dosarele de penitenciar ale participanților la program
Portofoliile individuale ale participanților la Programul RRR
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2012
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2013
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2014
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2011
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2012
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2013
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2014
Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Liberate, 2012-2016, (sursa :http ://anp.gov.ro/documents/10180/577191/Anexa+1+
Strategie.pdf/24b6e043-1675-4356-a6a1-b64e781ea40b, accesată în data de 06.12.2014)
http://www.oatpfe.es/ (accesată în data de 09.12.2014)
http://www.institucionpenitenciaria.es/(accesată în data de 09.12.2014)
BIBLIOGRAFIE
Durnescu, Ioan; Lewis, Sam; Mc Neill, Fergus; Raynor, Peter; Vanstone, Maurice, „Reducerea riscului de recidivă după închisoare”, Editura Lumina Lex, București, 2009;
Durnescu, Ioan; Ene, Theodora; Florian, Gheorghe; Poledna, Sorina; Witec, Smaranda, „Metodologie de lucru pentru programele de pregătire pentru liberare și asistență post-penală”, Editura Lumina Lex, București, 2009;
Ghid de bune practici privind reintegrarea deținuților, București, aprilie 2014, redactat în cadrul Proiectului „Viața după gratii”
Dosar de penitenciar P.C.
Dosar de penitenciar T.C.
Dosar de penitenciar C.M.
Dosarele de penitenciar ale participanților la program
Portofoliile individuale ale participanților la Programul RRR
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2012
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2013
Fișele de evaluare a sesiunilor programului derulat în anul 2014
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2011
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2012
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2013
Fișa de evaluare finală a programului derulat în anul 2014
Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Liberate, 2012-2016, (sursa :http ://anp.gov.ro/documents/10180/577191/Anexa+1+
Strategie.pdf/24b6e043-1675-4356-a6a1-b64e781ea40b, accesată în data de 06.12.2014)
http://www.oatpfe.es/ (accesată în data de 09.12.2014)
http://www.institucionpenitenciaria.es/(accesată în data de 09.12.2014)
ANEXĂ
CHESTIONAR FINAL
EVALUAREA PROGRAMULUI ”Reducerea riscului de recidivă după închisoare”,
Modulul de bază
DE CĂTRE BENEFICIAR
1. V-a plăcut programul pe care tocmai l-ați finalizat?
Da Nu
2. În ce măsură apreciați ca fiind utilă pentru dumneavoastră participarea la acest program?
• în mare măsură
• în mică măsură
• deloc
3. Apreciați că programul la care ați participat a fost interesant ?
Da Nu
4. Daca DA, oferiți un exemplu concret sau mai multe, privitor la ce v-a plăcut
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
5. Vă rugăm să numiți ceva ce nu v-a plăcut, în derularea programului.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
6. Ați fost tratat cu preocupare și respect de către coordonatorii programului?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
7.V-au fost explicate clar, de către coordonatorii programului, temele discutate în cadrul acestuia?
○ ○ ○ ○
Foarte clar Destul de clar Aproape clar Neclar
8.Dacă pe parcurs, ați avut nevoie de clarificări cu privire la temele discutate, acestea v-au fost oferite?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
9. Cum apreciați gradul de încărcare al conținutului sesiunilor?
• prea multe informații într-o singură sesiune
• destul de multe informații într-o singură sesiune
• suficiente informații, pentru a putea fi înțelese
• prea puține informații într-o singură sesiune
10.După finalizarea fiecărei sesiuni v-ați gândit la aspectele discutate în cadrul programului?
○ ○ ○ ○ ○
Întotdeauna De obicei Uneori Aproape niciodată Niciodată
11.Credeți că veți aplica cunoștințele însușite și abilitățile dobândite după finalizarea programului?
DA NU
12. Ce schimbări a produs programul în situația dvs. personală?
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
14.Care dintre reprezentanții instituțiilor prezente la sesiunea ”Piața” v-a oferit cele mai clare informații cu privire la nevoile dumneavoastră?
*Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj
*Direcția Publică de Protecție Socială
*Instituția Prefectului, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor
*Instituției Prefectului – Direcția Comunitară Județeană de Evidență a Persoanelor Gorj
*Inspectoratul Școlar Județean Gorj
*Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj
*Baroul Gorj
15.Ce teme ați dori să abordați în discuțiile cu consilierul de probațiune, în cazul în care vă hotărâți să cereți sprijinul Serviciului de Probațiune, după liberare?
• Angajare
• Situația financiară și datoriile
• Abuzul de droguri
• Nevoile de locuință
• Nevoile legate de sănătatea mintală
• Probleme legate de documentele de identitate și de confruntarea cu birocrația
• Viața de familie.
Alta …………………………………………………………………………………………………………..
16. Ai recomanda acest program și altor persoane? Dacă da, de ce ?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
17. Da o notă de la 1 la 10 programului. Motivează nota acordată.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
NUME ȘI PRENUME:
DATA COMPLETĂRII:
SEMNĂTURA:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reducerea Riscului de Recidiva Dupa Inchisoare (ID: 129481)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.