Redistribuirea Terenurilor Comunei

CUPRINS

INTRODUCERE

1 ANALIZA SURSELOR DE LITERATURĂ CU PRIVIRE ȘI PROIECTAREA GOSPODĂRIILOR ȚĂRĂNEȘTI

1.1 Scopul și sarcinile lucrărilor de organizare a teritoriului

1.2 Organizarea integrală a teritoriului în țările UE și CSI

1.3 Bazele teoretice ale consolidării terenurilor agricole

1.4 Bazele teoretice ale organizării gospodăriilor țărănești

2 CONDIȚIILE NATURALE ȘI ECONOMICE ALE GOSPODĂRIEI

2.1 Date generale despre comună

2.2 Condițiile naturale

2.3 Caracteristica folosirii existente a terenurilor comunei

2.4 Caracteristica ramurilor de bază a gospodăriei din comună

3 REDISTRIBUIREA TERENURILOR COMUNEI

3.1 Inventarierea terenurilor și întocmirea schemei de repartizare a fondului funciar al comunei

3.2 Reglementarea loturilor de pe lângă casă

3.3 Determinarea dimensiunilor loturilor cotă – parte

3.4 Determinarea loturilor cotă – parte

4 FORMAREA PROPRIETĂȚII FUNCIARE A UNITĂȚILOR AGRICOLE CONSOLIDATE (UAC

4.1 Sistematizarea UAC

4.2 Consolidarea terenurilor UAC

4.3 Determinarea suprafeței terenurilor UAC

4.4 Amplasarea și formarea folosințelor funciare în UAC

4.5 Determinarea tipurilor și suprafețelor necesare a folosințelor agricole ale UAC

4.6Proiectarea hotarelor proprietății funciare a UAC

Proiectarea asolamentelor în UAC

5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1 Respectarea securității muncii în UAC

5.2 Organizarea instruirii angajaților în timpul muncii

5.3 Rolul specialistului în domeniul securității muncii

5.4 Instrucțiunea pe securitatea muncii

6 OCROTIREA NATURII

6.1 Protecția naturii de impactul negativ al proiectului

6.2 Protecția solurilor împotriva eroziei

7 EFICIENȚA ECONOMICĂ A ROIECTULUI

7.1 Producerea și distribuirea producției în fitotehnie și zootehniei

7.2 Calcularea bilanțului humusului în asolament

7.3 Determinarea indicilor economici de bază

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

COMPONENȚA PROECTULUI

1. Memoriu explicativ

2. Partea grafică

Borderoul materialului grafic

ADNOTAȚIE

Proiectul de licență este elaborat pentru redistribuirea terenurilor și proiectarea gospodăriilor țărănești în loclitatea Podgoreni raionul Orhei.

Folosind informația inițială despre suprafețele terenurilor agricole și numărul de cetățeni care au dreptul la primirea cotei echivalente s-a determinat cota-parte echivalentă pentru fiecare categorie de folosință și suprafața totală a Asociației de Gospodării Țărănești.

Împroprietărirea țăranilor cu pământ și organizare cît mai rațională a producerii, va da posibilitate pe viitor de a ridica economia țării. Deci, rezultatul urmărit este de a scoate Republica Moldova din situația economică creată, după dezmembrarea fostei Uniuni Sovetice și ridicarea peții de desfacere.

Pe baza planului pedologic și respectând regulamentele în vigoare au fost calculate suprafețele pentru Gospodăriile Țărănești și elaborat proiectul de amplasare a lor.

Pentru a folosi mai eficient sectoarele de arătură a fost elaborat un asolament pentru toată suprafața Asociației de Gospodării Țărănești.

Aici a fost calculat volumul de producție și cheltuielile de muncă, determinîndu-se varianta rentabilă .

Au fost efectuate calculele economice necesare pentru determinarea eficienței economică a măsurilor propuse, deasemenea au fost elaborate compartimentele «Securitatea activității vitale» și „Protecția naturii”.

INTRODUCERE

Una din cele mai importante părți ale reformei economice din Republica Moldova este reforma agrară, adoptată la 15 februarie 1991 de către Parlamentul Republicii, orientată spre schimbare relațiilor organizatorico-economice și juridice ,care s-au format de-a lungul deceniilor la sate, spre obținerea libertății social-economice a țăranilor, spre extinderea exportului de producție a Complexului Agroindustrial, spre ridicarea nivelului de trai, spre înbunătățirea condițiilor de muncă și a producției lucrărilor din agricultură.

Organizarea teritoriului localității Podgoreni constă în soluționarea problemelor privatizării funciare, consolidării terenurilor agricole, înlăturarea neajunsurilor amplasării existente a unităților economice din cadrul comunei, crearea condițiilor pentru utilizarea rațională, concretă și eficientă a resurselor funciare și asigurarea protecției lor precum și pentru amplasarea teritorială a producerii. Reeșind din această concepție și din acea că relațiile de piață asigură creșterea economică, în Moldova a fost primită strategia de trecere la economia de piață.

Deasemenea proiectul mai include și o etapa importantă în organizarea teritoriului ca consolidarea terenurilor agricole. Acesta este un proces complicat, de lungă durată, costisitor care are ca scop ridicarea nivelului de viață al populației din sectorul rural,combaterea eroziunii solurilor și sporirea fertilitații lui creînd condiții favorabile pentru activitatea economică a gospodăriilor țărănești.

Pentru aceasta rolul principal al organizării producerii le revine gospodăriilor țărănești. Ca rezultat a fost pusă temelia bazei legislative de dezvoltare a antreprenoriatului particular în gospodăriile sătești care este primul pas spre reforma agrară în Moldova. Legea principală de reglementare a ordinii întemeierii și funcționării gospodăriilor țărănești în Republica Moldova este legea despre gospodăria țărănească.

Conform punctului 2 al Legii date «Gospodăria țărănească» prezintă forma de organizare și producere, prelucrarea și realizarea producției agricole, având la bază pământul luat în arendă, proprietate privată sau altă formă.

Insă pentru formarea gospodăriilor țărănești este necesar de a efectua anumite calcule, prezentate diferite materiale cadastrale, juridice.

Pentru aceasta în gospodărie au fost precăutate redistribuirea fondului funciar, în care sînt indicați beneficiarii de teren și proprietarii străini.

Ca rezultat al redistribuirii, se determină fondul de privatizare, care și este baza pentru formarea gospodăriilor țărănești.

Legislația Republicii Moldova nu limitează sfera de activitate a gospodăriilor țărănești numai în domeniul producerii agricole.

În perioada trecerii la economia de piață în agricultură au început să se dezvolte pe larg gospodăriile țărănești și asociațiile de gospodării țărănești. Formarea acestor gospodării la rând cu dezvoltarea în noile condiții economice a gospodăriilor agricole (agrofirmelor) trebuie să se evidențieze formele cele mai eficiente de organizare a producției în aceste condiții.

Pentru proiectarea amplasării gospodăriilor țărănești în republică sunt deja elaborate și întărite acte legislative și normative, însă nu întotdeauna în proiect se iau în vedere particularitățile teritoriale ce aduce la încălcarea normelor de proiectare, aici se are în vedere proiectarea unor loturi cu lungimea de 700-l000m, iar cu o lățime mică de 18-30m. În afară de aceasta laturile se proiectează în unele cazuri de-a lungul pantelor ce aduce la spălarea solurilor și evident la creșterea pagubelor. În proiectul dat au fost precăutate următoarele întrebări de bază:

1. Redistribuirea terenurilor comunei

2. Atribuirea terenurilor în scopuri agricole.

Redistribuirea terenurilor a constatat în delimitarea intravilanului, amplasarea fondurilor funciare a intravilanului realizarea privatizării mici și organizarea rațională a folosirii intravilanului.

Atribuirea terenurilor în scopuri agricole a constatat în elaborarea proiectului amplasării gospodăriilor țărănești noi formate. Totodată au fost precăutate aspectele optimizării parametrilor dimensionali a gospodăriilor țărănești în scopul asigurării stabilității și eficienții producerii, în același timp au fost precăutate posibilitățile de arendare a suprafețelor funciare necesar și organizarea rațională a producerii în condițiile cooperării.

1 ANALIZA SURSELOR DE LITERATURĂ CU PRIVIRE AGRICOLE ȘI ORGANIZAREA GOSPODĂRIILOR ȚĂRĂNEȘTI ȘI CONSOLIDAREA LOR

Scopul și sarcinile lucrărilor de organizare a teritoriului

Organizarea teritoriului cuprinde un ansamblu de măsuri și lucrări cu caracter tehnic economic, organizatoric ce se preconizează pe teritoriul administrativ sau pe zone naturale, economice cu scopul reglementării precum și stabilirea unor parametri raționali ale unităților agricole premergător Organizării Teritoriului fiecării unități .

Noțiunea de organizare a teritoriului este inserabilă de fundamentul său tehnic și economic, scopul său fiind acela de a asocia unei rentabilități crescânde a resurselor în scopul creșterii producției agricole și reducerii prețului de cost al pământului, prosperitatea economică și socială, creșterea nivelului de trai a locuitorilor unui sat ori orășel.

Sarcina principală de Organizare a Teritoriului constă în formarea unor așa forme de organizare a teritoriului care să asigure folosirea deplină, rațională, eficientă a fiecărui sector de pămînt. Lucrările de organizarea teritoriului îmbină aplicarea într-un sistem unitar a măsurilor economice , organizatorice, tehnice și juridice avînd ca scop reglementarea și corectarea formelor teritorial existente, prin înlăturarea neajunsurilor în folosirea terenurilor.

Aceste lucrări au ca efect reducerea cheltuielelor anuale de producție , cheltuielelor de transportare a producției a materiei prime , la amplasarea mașinelor și forțelor de muncă și la reducerea cheltuielelor de administrație.

Lucrările de organizare o teritoriului cuprind următoarele probleme:

Studiul cantitativ și calitativ al folosințelor de teren pe deținători și baza de ținere a acestora.

Determinarea posibilităților de mărire a suprafețelor cultivate și măsurile pentru ameliorarea și transportarea unor folosințe.

Delimitarea fondului funciar pe ramurile economiei naționale și pe deținători.

Stabilirea propunerilor privind trecerea unor terenuri dintr-o subdiviziune în alta , precum și schimbările între deținători.

Comasarea și apropierea satelor de centrele de producție ale tuturor terenurilor, grupate la distanțe mari greu de exploatat și greu economici.

Rectificarea și amplasarea rațională a hotarelor terenurilor agricole și neagricole cu scopul corectării hotarelor neraționale sau din forme neadecvate folosirii cu randament scăzut ale masivelor agricole.

Corectarea sau reamplasarea rețelei de drumuri pentru a asigura legături mai economice între centrele de producție și așezările populate.

Ca parte a activității economice și sociale organizarea teritoriului a apărut și sa dezvoltat în urma dezvoltării antropice pentru folosirea pământului, de aceia organizarea teritoriului își concretizează funcția sa în stabilirea unei soluții optime de dezvoltare în profilul teritorial care se integrează în sistemul unic de planificare a dezvoltării societății și a mediului. Organizarea teritoriului are un caracter și un conținut complex, cuprinde amplasarea coordonată pe teritoriu a forțelor de producție, a rețelei de așezare, populare, a achitării tehnice a teritoriului în condițiile folosirii raționale a resurselor funciare și în special a fondului în cadrul tuturor ramurilor economice naționale și a diferitor întreprinderi.

Principalele probleme care se rezolvă prin acțiunea de organizare a teritoriului sunt:

Asigurarea stabilității teritoriale a întreprinderilor agricole a întreprinderilor mici, dispersate la distanțe mari față de centrul de producție;

Rectificarea unor hotare sinuoase care produc greutăți în organizarea procesului de producție;

Dimensionarea și amplasarea pe teritoriu a categoriilor de folosință a pământului, în funcție de condițiile naturale și cerințele economico-sociale, specifice fiecărei unități agricole;

Stabilirea și amplasarea măsurilor și lucrărilor de combatere a eroziunii, în vederea menținerii și sporirii capacității de producție;

Amplasarea judicioasă a culturilor (pe terenul arabil) în funcție

de con

Rectificarea și amplasarea rațională a hotarelor terenurilor agricole și neagricole cu scopul corectării hotarelor neraționale sau din forme neadecvate folosirii cu randament scăzut ale masivelor agricole.

Corectarea sau reamplasarea rețelei de drumuri pentru a asigura legături mai economice între centrele de producție și așezările populate.

Ca parte a activității economice și sociale organizarea teritoriului a apărut și sa dezvoltat în urma dezvoltării antropice pentru folosirea pământului, de aceia organizarea teritoriului își concretizează funcția sa în stabilirea unei soluții optime de dezvoltare în profilul teritorial care se integrează în sistemul unic de planificare a dezvoltării societății și a mediului. Organizarea teritoriului are un caracter și un conținut complex, cuprinde amplasarea coordonată pe teritoriu a forțelor de producție, a rețelei de așezare, populare, a achitării tehnice a teritoriului în condițiile folosirii raționale a resurselor funciare și în special a fondului în cadrul tuturor ramurilor economice naționale și a diferitor întreprinderi.

Principalele probleme care se rezolvă prin acțiunea de organizare a teritoriului sunt:

Asigurarea stabilității teritoriale a întreprinderilor agricole a întreprinderilor mici, dispersate la distanțe mari față de centrul de producție;

Rectificarea unor hotare sinuoase care produc greutăți în organizarea procesului de producție;

Dimensionarea și amplasarea pe teritoriu a categoriilor de folosință a pământului, în funcție de condițiile naturale și cerințele economico-sociale, specifice fiecărei unități agricole;

Stabilirea și amplasarea măsurilor și lucrărilor de combatere a eroziunii, în vederea menținerii și sporirii capacității de producție;

Amplasarea judicioasă a culturilor (pe terenul arabil) în funcție

de condițiile pedoclimatice și cerințele economice;

Repartizarea pe brigăzi permanente de producție a terenului agricol;

Stabilirea investițiilor pentru realizarea categoriilor de folosință proiectate și pentru dotarea unității respective cu mijloace de producție necesare .

Întregul complex de măsuri asigură folosirea integrală și eficientă a pământului, stabilind investițiile necesare pentru aceasta și creează condiții optime de organizare a procesului de producție.

Din punct de vedere al conținutului organizarea teritoriului în cadrul unităților agricole are următoarele părți componente:

Adoptarea indicatorilor de profil la condițiile specifice fiecărei părți (corelate cu baza de producție și eventuala îmbunătățire a organizării unităților și subunităților de producție);

Amplasarea, dimensionarea și sistematizarea centrelor de producție;

Amplasarea și dimensionarea categoriilor de folosință;

Organizarea terenurilor categoriilor de folosință cuprinzând:

a) Organizarea teritoriilor arabil.

b) Organizarea teritoriilor plantațiilor multianuale (vii și livezi).

c) Organizarea teritoriilor pagiștilor naturale.

Din punct de vedere al conținutului și treptei de abordare a problemelor se deosebesc 3 trepte (nivele) ale organizării teritoriului:

Sistematizarea teritoriului (planul general de O.T).

Organizarea teritoriului interunității (intergospodărească).

Organizarea teritoriului în cadrul unității (intragospodărească).

Principiile de bază ale organizării teritoriilor sunt:

" Paza inviolabilității teritoriilor ce se efectuează prin inventarierea și înregistrarea terenurilor, precum și prin confruntarea suprafeței deținute cu datele înscrise în baza juridică;

Respectarea condițiilor naturale și economice specifice fiecărei zone și unități agricole în parte, principiu ce se respectă prin executarea studiului terenului, folosind măsurătorile topografice, studiul solului, climei și vegetației, prin lucrările de cercetare pedologică și prin analiza economică a unităților în momentul întocmirii proiectelor;

Crearea condițiilor teritoriale, de să permită îndeplinirea planurilor anuale de producție și a celui de dezvoltare în perspectivă pe ansamblul economiei cît și pe fiecare unitate în parte;

c) Aplicarea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii în scopul obținerii unor randamente ridicate ale producției agricole.

Strânsă interdependență a lucrărilor de organizarea teritoriului cu organizarea procesului de producție pe baza celor mai avansate metode de folosire a pământului și de organizarea unității agricole respective.

Proiectarea de organizarea teritoriului este o parte componentă a științei organizării teritoriului. Obiectul proiectării de organizarea teritoriului sunt legile folosirii pământului în producția obștească și metodele de proiectare condiționată de aceste legi îndreptate spre folosirea rațională și eficientă a pământului.

Organizarea teritoriului î-și concentrează funcția în stabilirea unor soluții optime de dezvoltare și organizare corectă a teritoriului, ce se integrează într-un sistem unic de planificare. Rolul organizării teritoriului este destul de complex și se manifestă în asigurarea cadrului necesar pentru o repartizare convenabilă a forțelor de producere, folosirea rațională a resurselor funciare și mai ales a fondului funciar.

Scopul organizării teritoriului constă în stabilirea unei așa ordine în proprietatea funciară, care să permită obținerea unei recolte înalte și stabile cu cheltuieli minime, transportarea acestei recolte consumatorilor cu pierderi minime și ridicarea nivelului de trai a populației în această unitate agricolă.

Actualmente organizarea teritoriului rezolvă și alte probleme cum sunt:

Păstrarea și ridicarea fertilității solului;

Prevenirea proceselor de erozie a solului și lichidarea consecințelor procesului de erozie;

c) Păstrare landșafturilor existente și crearea unor landșafturi caracteristice pentru zona dată;

d) Îmbunătățirea condițiilor de muncă și de odihnă a lucrătorilor;

e)Crearea condițiilor pentru introducerea unor metode științifice de optimizare a unității agricole.

Sarcina și conținutul lucrărilor de organizare a teritoriului în cadrul unității se dezvoltă și se complică în continuu odată cu dezvoltarea societății umane. Intensificarea producției agricole, care are la bază chimizarea, mecanizarea complexă, care e strâns legată de organizarea teritoriului și se bazează pe ea.Lucrările de îmbunătățiri funciare duc de o schimbare considerabilă a terenurilor agricole a formelor și raportului dimensiunilor solelor și componenței asolamentelor.

Odată cu trecerea de la o simplă lărgire a suprafețelor agricole de folosirea intensă a solurilor, a apărut necesitatea de a perfecționa lucrările de organizare a teritoriului.

Fiind o măsură de stat organizarea teritoriului cuprinde organizarea folosirii rațională a pământului nu numai în scop agricol, dar și în industrie, transport și alte ramuri ale economiei naționale.

În conformitate cu codul funciar a Republicii Moldova lucrările de organizarea teritoriului includ formarea noilor folosințe funciare și reglementarea celor existente , înlăturarea fărâmițării și a altor neajunsuri în amplasarea terenurilor, precizarea și schimbarea hotarelor folosințelor funciare, organizarea intergospodărească a teritoriului asociațiilor agricole, cooperativelor agricole și a altor gospodării agricole, organizații și întreprinderi cu introducerea asolamentelor economic argumentate și amplasarea tuturor folosințelor funciare (fânețe, pășuni, livezi etc ), precum și elaborarea măsurilor de prevenire a eroziei solului, delimitarea și sustragerea sectoarelor de pământ stabilirea limitei orășenești, sătești petrecerea explorărilor topografo-geodezice, pedologice, geobotanice etc.

Trecerea la economia de piață privatizarea fondului funciar, schimbările care dau loc în structură de gospodărie duc la perfecționarea de organizarea teritoriului și crearea unei structuri noi de asolamente.

Din analiza problemelor pe plan mondial organizarea teritoriului apare ca o ipoteză valabilă în toate situațiile indiferent de sistemul social, forma de guvernământ, deoarece în totdeauna și pretutindeni se constată forme imperfecte de folosire a resurselor.

De și nivelul organizării teritoriului este condiționat de orânduirea economică și socială într-o accepțiune foarte largă, cuprinde complexul măsurilor de punere în valoare a resurselor.

Nu există țări teritoriul în care problema economiei de teren să nu fie pe primul plan. Politica folosirii raționale a pământului reglementare amplasării și concentrării maxime a construcțiilor, măsurile de reglementare a dezvoltării așezărilor urbane și rurale, măsurile de amenajare sunt elementele direct influințate condiționate de organizarea teritoriului.

Este urmarea directă a faptului subliniat și la conferința Națiunilor Unite asupra mediului uman și anume, că „ s-a atins un stadiu când printr-o rapidă accelerare a științei și tehnologiei, omul a căpătat puterea de a transforma mediul în care trăiește diferite feluri și la o scară ne mai întâlnită. El poartă responsabilitatea solemnă a protejării și îmbunătățirii mediului înconjurător pentru generațiile prezente și viitoare.” In această acțiune rolul hotărâtor revine organizarea teritoriului.

Este util să evidențiem că așa cum arată Rene Caurtin și Pierre Moilrt, organizarea teritoriului este o acțiune în politica de ansamblul privind dezvoltarea națiunii. In acest sens organizarea teritoriului nu este nici o concepție izolată, nici o concepție dominată, organizarea teritoriului implică o acțiune a cărei rezultate sunt vizibile, durabile și se înscriu în politica de menținere a echilibrului unui teritoriu.

Pentru lichidarea problemelor am considerat clasificarea organizării teritoriului în funcție de următoarele criterii de bază:

Conținutul și treapta de abordare a problemelor;

Fondul funciar sau ramura economică pentru care se execută.

Trebuie de subliniat necesitatea ca organizarea teritoriului să fie considerată ca un proces continuu, dinamic deoarece trebuie să se facă revizii periodice pentru a reflecta schimbările care se pot produce. Evoluția economică și socială necesită ce forme spațiale de organizarea teritoriului să fie puse de acord în proporții armonioase cu formele mai progresive de organizare a altor mijloace de producție cu întregul sistem de măsuri economice, astfel ca în totalitate să corespundă unei organizări mai raționale a spațiului. Fiecare nouă organizare să se efectueze într-o formă mai bună la un nivel corespunzător condițiilor create și perspectivelor de dezvoltare.

1.2 Organizarea integrală a teritoriului în țările UE și CSI

Noțiune de organizare și amenajare a teritoriului are un conținut larg în țările europene. În franceză «amenagement du territoire» sau în germană «Ordneing im landlichen Raum», înseamnă îmbunătățirea repartiției în cadrul geografic național și activităților economice în funcție de resursele naturale, cele care produc alimente, energie și materii prime necesare industriei.

Organizarea și amenajarea fondului funciar în țările europene este înțeleasă și tratată ca un complex de măsuri sociale, economice, juridice și tehnice cu scopul principal de a îmbunătăți structura proprietăților agrare prin: comasarea în loturi mari a puzderiilor de mici parcele, creșterea continuă a exploatațiilor agricole, mecanizarea maximă a lucrărilor agricole pentru creșterea productivității muncii în agricultură și pentru a asigura un nivel corespunzător de viață în sate.

Penă după al doilea război mondial, exploatațiile agricole din țările Comunității Economice Europene unde s-a practicat codul civil al lui Napoleon, erau foarte pulverizate.

De exemplu: o proprietate cuprindea între 60 și 130 parcele, câte . dispersate, între ele la 3-. După război toate țările europene au elaborat vaste programe de organizare și amenajare a teritoriului, care vizau în principiu următoarele obiecte:

• Creșterea productivității muncii în agricultură prin introducerea mecanizării;

• Repartizarea surplusului forțelor de muncă în domeniul industriei, transportului, serviciului și alte sectoare;

• Ridicarea nivelului de civilizație și bunăstare la sate pentru a frâna exodul spre orașe.

Programele de organizare și amenajare a teritoriului nu se limitează la conținutul tehnic, topografic și de ameliorații funciare, ele reprezintă esența politicii agrare a statelor Comunității Economice Europene ce confirmă concentrare a Producției agricole.

Lucrările de organizare a teritoriului cu comasarea parcelelor și amenajarea terenurilor în 1960 erau avansate: în Italia cuprindeau 19%, în Franța 28%, Luxemburg 73%, iar în Belgia, Olanda și Germania erau comasate între 50-60% din terenurile agricole.Concentrarea pulverizării proprietății agrare în ultimii 16 ani în câteva țări europene se prezintă în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 – Starea de pulverizare a proprietății funciare în unele țări UE

Asocierea între lucrările de organizare a teritoriului și cele de îmbunătățiri funciare poartă numele de organizare integrală. Scopul organizării integrale constă în păstrarea unei anumite populații active în sate.

Mărimea exploatațiilor agricole în țările Europene se limitează exclusiv la forța de muncă a familiei.

Munca salariată în agricultura țărilor puternic industrializate s-a considerat ne corespunzătoare, deoarece mărimile proprietății agricole cu muncitori salariați ridică mari probleme sociale: de pe altă parte salariile în exploatările agricole nu pot ajunge la nivelul celor din industrie.

Proprietățile prea mici nu pot rezista la concurența peții, și ca atare au

alte ocupații de bază din care își asigură existența.

În Olanda în anul început să se organizeze numai ferme de 40-. considerate optime pentru 1-1.5 brațe de muncă dotate cu 3 tractoare, o combină pentru recoltarea cartofilor, o combină pentru recoltarea sfeclei de zahăr, depozit special pentru păstrarea producției agricole și tehnicii.

În economia de piață, statele Comunității Economice Europene și cele nordice duc o politică de protecție a agriculturii. O politică agrară responsabilă este considerată pe principiul asigurării, aprovizionării în orice situație de calamități naturale, de crize sociale, pornind de la necesitățile fiziologice optime umane. Ca metode pentru stabilirea populației rurale și securitatea alimentară se folosesc următoarele măsuri:

prețuri capabile să ocupe toate cheltuielile de producție și să asigure un beneficiu pentru a continua modernizarea.

facilitatea pentru crearea de exploatații agricole de mărime variabilă, care pot folosi tehnica și știința.

Intensificarea și specializarea producției, exploatațiilor agricole pe l -2 produse marfă Scăderea preturilor produselor industriale necesare agriculturii prin retehnologizarea și automatizarea industriei.

Organizarea și amenajarea teritoriului pe comune se încordează într-o acțiune mai largă, denumită structura agrară. Îmbunătățirea structurii agrare este obiectul politicii statelor Comunității Economice Europene, ca un proces în continuu transformare și dezvoltare, prin care se urmărește ca în activitatea de producție a exploatărilor agricole să se mărească productivitatea muncii și în același timp să scadă consumul de muncă livadă și de cheltuieli materiale.

Principalele măsuri pentru ameliorarea structurii agrare în țările Comunității Economice Europene sunt:

Comasarea zecilor parcele ale exploatațiilor agricole și creșterea continue a mărimii acestora.

Organizarea teritoriului comunal cu rețeaua de drumuri consolidate și pentru dirijarea apelor cu lucrări de ameliorare a solurilor.

Evacuarea acaretelor în câmp, la terenul comasat pentru exploatațiile de peste . legate de sat cu solele, apa curentă, electricitate și telefon.

Intensificarea producției agricole prin specializarea fermelor familiale pe maximum 1-2 produse marfa și cooperarea între ele.

Scutiri de impozite fermierilor din zonele nefavorabile. U Crearea ajutorului la bătrânețe.

Înbunătățirea structurii agrare în are un șir de legi la bază ca instrumente pentru aplicarea politicii agrare și anume:

Legea organizării teritoriului din 1953 cu completări în 1974;

Legea agriculturii din anul 1955 care cuprinde politica prețurilor, creditelor, impozitelor, cu scopul de a nivela dezavantajele agriculturii în raport cu restul ramurilor economiei;

Legea amplasării investițiilor de construcții din 1962;

Legea sistematizării teritoriului și dezvoltării rurale din anul 1965;

Anual, statutul german execută lucrările de organizare și amenajare integrală a teritoriilor rurale, cheltuind 2-3 miliarde mărci din bugetul statului, acordă credite ieftine pentru construcții și mașini agricole, de zeci de miliarde.

În Franța obiectivele organizării teritoriului și dezvoltării rurale la nivelul comunelor și al exploatărilor agricole constau din:

comasarea parcelelor fiecărui proprietar și dimensionarea exploataților pentru a le asigura un venit acceptabil;

executarea drumurilor consolidate a lucrărilor de ameliorare a solurilor și alte lucrări de infrastructură în vatra satelor; Modernizarea continue a exploatațiilor agricole;

politica de protejare a zonelor agricole față de dezvoltarea urbană.

În toate țările Comunității Economice Europene, denumit planul «Planul Mansholt» prevedea ca până în anul 1980 să scadă forța de muncă în agricultură la 5%, iar mărimea unei ferme familiale de 1-2 brațe de muncă să nu fie mai mică decât următoarele dimensiuni:

* 80- pentru culturi prăsitoare și cerialiere;

* 40-60 capete vaci de lapte;

* 150-200 taurine la îngrășat;

* 450-600 porci la îngrășat;

* 10000 păsări ouătoare sau 100 mii pui pentru carne.

Practica ultimilor decenii a demonstrat că numai creditele pe 30-50 ani cu dobânzi de 2-6% au dat posibilitatea înzestrării fermelor mari cu mașini și instalații moderne care să fie mânuite de proprietarul fermei și fiul său.

Economiștii germani au analizat rezultatele obținute în fermele de 40- și au constatat că venitul pe brațul de muncă nu atinge decât jumătate din venitul unui muncitor la prima treaptă de calificare.

Raportul Ministrului Agriculturii și Alimentației a Silviculturii din Germania pe anul 1986-1987 arată că între anii 1977-1987 prețul mijloacelor de producție necesară agriculturii au crescut cu 21%, în aceiași perioadă prețurile produselor agricole au crescut cu 13%. Raportul verde mai însemna că un consumator a cheltuit pentru alimentație 43,3% din venitul său, în anul 1950, 22% în 1977, și numai 17% în anul 1986. Media venitului agricol pe fermele familiare de 30- cu 1,5 brațe de muncă în anul 1986-1987 au fost de 24800 mărci, respectiv 1378 mărci lunar, pe un activ în același an venitul mediu lunar în industrie era de 3008 mărci.

In prezent se caută noi căi de concentrare a producției agricole pe calea asociațiilor țărănești, care creează întreprinderi mari, total mecanizate și automatizate, cu o înaltă productivitate a muncii.

Comisia Economică Europeană recomandă trei forme principale de cooperare:

1. cooperarea între gospodării specializate prin raportul vânzare-cumpărare;

2. crearea unor ramuri în comun asociațiilor de ramură;

3. unificarea unor gospodării întregi într-o singură întreprindere

În Italia și Franța în ultimele decenii s-au dezvoltat cooperativele agricole de producție cu proces integrator de producție, prelucrare și desfacere.

Privitor la reorganizarea structurii agrare în Germania de est, după modificare în raportul delegației române din iunie 1992 se acordă: «în conformitate cu prevederile Legii de adoptare a agriculturii, transformarea fostelor cooperative de producție. Din noile Landuri s-au realizat și se realizează prin împărțirea patrimoniului între membrii asociației, transformarea între asociații binevole de producție sau în asociații pe bază de capital.

Procesul de transformare a avut loc nu printr-o lichidare fizică sau financiară, ci printr-una juridică, aflată în curs de definitivare.

Conținutul activității de organizare și amenajare a teritoriilor pe comune și pe grupe de comune în țările Comunității Economice Europene constă într-un complex de măsuri tehnice, economice, sociale și juridice cu scopul principal de a îmbunătăți structura proprietății funciare.

Legislația organizării și amenajării teritoriului și a întregii politici funciare, cuprinde următoarele:

proiectarea organizării și amenajării teritoriului cu rețeaua de drumuri,

reconstruirea exploatărilor agricole de forme și dimensiuni care să permită mecanizarea tuturor proceselor de producție, reducerea cheltuielilor de expluatare și a investițiilor specifice, în scopul organizării unui venit pe brațul de muncă în agricultură cât mai apropiat de media venitului din industrie,

inventarierea proprietăților funciare la scară mare pe comune, sub aspectul tehnic-topografic, calitativ pe clase de calitate și a drepturilor de proprietate.

După război toate țările Comunității Economice Europene și din nordul Europei au elaborat vaste teritorii care vizau următoarele:

creșterea productivității muncii în agricultură prin organizarea teritoriului și folosirea mecanizării în toate procesele de producție;

ridicarea nivelului de civilizație în sate prin asumarea înnoirea lor, pentru a frâna exodul spre orașe;

tot felul de facilități pentru creșterea continuă a mărimii exploataților agricole, care pot folosi tehnica și știința;

prețuri capabile să acopere toate cheltuielile de producție și să asigure un beneficiu pentru a continua modernizarea.

Țările Comunității Economice Europene le-au trebuit 40-50 ani ca să mărească suprafața proprietăților familiale de la 5- până la 20- și să comaseze sutele de parcele prin uriașe eforturi de investiții în organizarea și echiparea teritoriului înnoirea satelor, dotarea cu mașini, instalații și construcții moderne a exploatațiilor agricole.

1.3 Bazele teoretice ale consolidării terenurilor agricole

Pentru prima dată,în Republica Moldova,noțiunea de consolidare a fost formulată în cadrul Codului Funciar,aprobat prin Legea nr.828-XII din 25.12.91 ca un complex de acțiuni juridice și tehnice,întreprinse în scopul optimizării dimensiunilor,amplasamentului terenurilor și organizării sistemului de măsuri în vederea combaterii eroziunii solului și sporirii fertilității lui,creînd condiții propice pentru activitatea economică a gospodăriilor țărănești (de fermier),a întreprinderilor și cooperativelor agricole de producție,care cultivă pămîntul aflat în proprietate privată.

O altă formulare a noțiunii de consolidare a terenurilor este dată de Programul de consolidare a terenurilor agricole.În acest Program,consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de măsuri economice,juridice,tehnice,organizatorice și ecologice,orientate spre folosirea rațională a terenurilor agricole,sporirea eficienței sectorului agricol.în ansamblu.și,ca rezultat,a nivelului de viață în comunitățile rurale.

Conținutul consolidării terenurilor,formulat de Programul de consolidare a terenurilor agricole,este mai aproape de scopul final al procesului de consolidare,de nivelul de viață în comunitățile rurale.Deasemenea,noțiunea de consolidare este completată cu măsuri organizatorice și ecologice.

Folosirea rațională a terenurilor agricole are o mare importanță pentru sectorul rural,totodată ar fi o eroare să ne limităm numai la acestea.De o importanță mare pentru Republica Moldova,inclusiv din punctul de vedere ecologic,sînt și fondul forestier,fondul apelor,construcțiile,amenajările,etc.

În contextul celor expuse,consolidarea terenurilor reprezintă un complex de măsuri organizatorice,tehnice,economice,ecologice,juridice solicitate de comunitatea rurală în scopul celei mai raționale,eficiente utilizări,exploatări a fondului funciar,în ansamblu,și,ca rezultat,al ridicării nielului de viață în comunitățile rurale.

Obiectul consolidării este determinat de scopul și conținutul consolidării.Însă,în baza noțiunii de mai sus putem constata că obiect al consolidării sînt toate terenurile amplasate în sectorul rural al republicii,indiferent de categoria lor de destinație.

În conformitate cu legislația în vigoare,subiecți ai dreptului de proprietate asupra pămîntului sînt:

pentru terenurile proprietate privată-persoanele fizice și juridice;

pentru terenurile proprietate publică-statul sau unitățile administrativ-teritoriale.

În calitate de persoane fizice,subiecți ai consolidării terenurilor,sînt proprietarii de terenuri,în calitate de persoane juridice-întreprinderile agricole,create pe principii individuale,cooperatiste, asociative,etc.

În Republica Moldova cele mai răspîndite forme organizatorico-juridice sînt:

cooperative agricole;

societăți cu răspundere limitată;

gospodării țărănești;

alte forme organizatorico-juridice.

Consolidarea terenurilor reprezintă un proces complicat,de lungă durată,costisitor,care necesită implicarea atît a forțelor de muncă,cît și a mijloacelor financiare.Asemenea acțiuni nu pot fi efectuate fără un control strict,mai ales,asupra rezultatelor obținute.Este evidentă necesitatea unui monitoring asupra procesului de consolidare,precum și a stabilirii unor criterii ce ar permite evaluarea acțiunilor întreprinse.

Procesul de consolidare este foarte necesat,deoarece aproximativ 1,1 mil. de proprietari dețin 1,7 mil.ha terenuri agricole dispersate în cca. 3 mil. de parcele cu suprafața medie de 0,3- amplasate la o distanță de 3- de localitățile rurale. Aceste parcele cu o lățime de 5-10 metri și o lungime de cca. 350 de metri nu permit respectarea asolamentului și implementarea tehnologiilor agricole moderne ceea ce duce la degradarea rapidă a solului. După datele ministerului în Republica Moldova sînt parcelate excesiv cca. 682 mii hectare de terenuri agricole, situate preponderent în centrul țării.Acest fenomen este una din problemele de bază care împiedică consolidarea terenurilor agricole,însa putem menționa și altele,cum ar fi:

Arenda terenurilor pe o perioada relativ mica;

Parcelarea terenurilor;

Dispersarea parcelelor;

Abandonarea terenurilor

Terenurile persoanelor decedate;

Necorespunderea planurilor cadastrale cu titlurile de autentificare a terenurilor detinatorului de teren sau cu cele din natura;

Neinformatizarea populatiei,etc.

Cea mai eficientă soluție aplicată în aceste probleme este procesul de reparcelare a terenurilor agricole.Principalele metode de reparcelare sînt:

metoda vînzării-cumpărării,care constă în:

1.ținerea tratativelor;

2.legalizarea contractelor;

3.înregistrarea contractelor de vînzare-cumpărare ;

4.examinarea variantelor vînzării-cumpărării la consiliul local.

metoda comasării sectoarelor,care constă în:

1.alcătuirea listei participanților;

2.înregistrarea sectoarelor comasate ;

3.întocmirea planului sectoarelor propuse pentru schimb;

metoda de schimb,care constă în:

1.alcătuirea listei sectoarelor de teren propuse pentru schimb;

2.alcătuirea listei sectoarelor de teren cerute pentru schimb;

3.alcătuirea planului sectoarelor de teren pentru care s-au încheiat înțelegerile de schimb;

4.aprobarea planului de către consiliul local;

5.înregistrarea notarială a schimbului;

6.înregistrarea contractelor de schimb ;

metoda arendei de lungă durată,care constă în:

1.elaborarea listei sectoarelor de teren propuse pentru arendă;

2.elaborarea listei sectoarelor de teren cerute pentru arendă;

3.elaborarea planului sectoarelor arendate;

4.aprobarea planului sectoarelor arendate de către consiliul local;

5.înregistrarea contractelor de arendă ;

metoda rectificării hotarelor,care constă în:

1.elaborarea listei sectoarelor de teren care necesită rectificarea hotarelor;

2.stabilirea cauzelor rectificării hotarelor;

3.alegerea metodelor rectificării hotarelor;

4.elaborarea proiectului;

5.legalizarea noilor drepturi asupra pămîntului;

6.înregistrarea noilor drepturi asupra pămîntului;

metoda asocierii,care constă în:

1.ținerea tratativelor cu consiliul rational;

2.ținerea tratativelor cu primăria;

3.întocmirea planului sectoarelor associate,elaborat în rezultatul tratativelor cu proprietarii sectoarelor de teren;

4.aprobarea planului de consiliul local;

5.legalizarea contractelor tranzacțiilor funciare.

Etapele consolidării terenurilor sînt:

-inițierea proiectului de consolidare a terenului;

-elaborarea proiectului;

-stabilirea situației existente;

-elaborarea planului desfășurat de consolidare a terenului;

-realizarea planului desfășurat de consolidare;

-etapa finală.

Bazele teoretice a organizării gospodăriilor țărănești

Gospodăria țărănească (de fermieri) este un sistem economic al Republicii Moldova, un subiect independent cu statut de persoană juridică care ca rezultat al folosirii terenurilor și a altor bunuri aflate în proprietate privată sau luate în arendă produce, prelucrează și vinde producția agricolă.

Gospodăria țărănească (de fermieri) reprezintă o formă de activitate liberă de antreprenor ce se realizează pe principiile avantajului economic. Gospodăria țărănească (de fermieri) se înființează pe principii binevole. Pentru ținerea gospodăriilor țărănești (de fermieri), cetățenilor Republicii Moldova li se atribuie terenuri în proprietate privată sau li se dau în arendă în conformitate cu legislația în vigoare. Conform articolului 12 Codul Funciar «Cu privire la atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată și drepturile proprietarilor cotelor de teren echivalent».Comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate privată:

1. Membrilor de colhozuri, salariaților din sovhozuri sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice;

2. Persoanelor care locuiesc în localitățile rurale care au fost transferate din întreprinderi agricole în organizații de construcție și transport colhoznice și intergospodărești, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice;

3. Salariaților din întreprinderile zootehnice intergospodărești, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice;

4. Pensionarilor care au lucrat anterior la întreprinderile agricole din localitatea respectivă: bărbații -25ani, femeile – 20de ani;

5. Veteranilor celui de-al doilea război mondial, foștilor ostași -internaționaliști, familiilor persoanelor care și-au pierdut viața ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova , care locuiesc în localitățile rurale – la locul de trai;

6. Persoanelor care au adus pământ în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele, cu condiția că se vor stabili în localitatea respectivă.

Proiectul pentru amplasarea gospodăriilor țărănești (de fermieri) prevede:

– Amplasarea loturilor cota-parte ale cetățenilor, care au dreptul asupra lor,

pe terenurile fondului de privatizare pentru repartizarea lor pe teren;

– Acordare de ajutor organelor de autoadministrare locală la atribuirea loturilor de pământ cotă-parte, respectându-se cerințele actelor legislative, economico-organizatorice și tehnice, regulamentelor și recomandațiilor în vigoare cu privire la pământ.

În calitate de comanditar al lucrărilor de elaborare a proiectului evoluează Ministerul Agriculturii și industriei prelucrătoare a Republicii Moldova, pot fi agenții și primării, gospodării, persoane particulare și sponsori.

Proiectul îl elaborează Institutul de Proiectări pentru Organizarea teritoriului, în baza comenzilor clienților în conformitate cu contractele cu ei.

Clientul acordă elaboratorului concurs la efectuarea lucrărilor, efectuează finanțarea la timp, coordonarea, recepționarea lucrărilor și poartă răspundere pentru valorificarea proiectului. Inginerul cadastral al primăriei pregătește tema pentru proiectare împreună cu institutul de proiectări. Proiectul pentru amplasarea gospodăriilor țărănești (de fermieri) constă din memoriul explicativ, materialele de calculare și planul de proiect.

Lucrările de elaborare a proiectului se împart în lucrări de pregătire, geodezice pe teren, geodezice de birou, și elaborarea proiectului.

Transpunerea proiectului pe teren se face ca un gen de lucrări independente, în conformitate cu un contract separat încheiat cu clientul, cu eliberarea ulterioară a titlurilor de proprietate asupra terenurilor conform datelor geodezice obișnuite la elaborarea proiectului.

Fixarea hotarelor și modul de eliberare a documentelor ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenurilor sunt stabilite de «Instrucțiunea referitoare la îndeplinirea, înmânarea și păstrarea titlurilor de autentificare a terenurilor».

Lucrările pregătitoare constau din următoarele etape:

Colectarea și studierea materialelor cartografice, cum ar fi ridicările foto-aeriene, evidența grafică, proiecte pentru amplasarea gospodăriilor țărănești (de fermieri) și formelor lor colective, executate anterior.

Obținerea din primărie a deciziei și a planului lotului de pământ, coordonate cu întreprinderea agricolă, cu privire la repartizarea terenurilor pentru organizarea gospodăriilor țărănești (de fermieri).

Stabilirea genurilor de lucrări inginerești de cercetare, necesare pentru elaborarea materialelor cartografice și de plan la scara cerută, metodelor de ridicare și de realizare a lor.

Precizarea dimensiunilor cotelor de teren echivalent care se atribuie, din punct de vedere a categoriilor de terenuri (arabil, vii, livezi) se face în baza disponibilității terenurilor în gospodărie, precum și a numărului de persoane ce au dreptul la cota-parte de teren și dimensiunile ei.

În conformitate cu aceasta se determină numărul necesar de puncte-hectare pentru toți părtașii, cărora li se atribuie terenuri în natură. După aceasta se determină numărul de puncte-hectare pe întregul lot ce se repartizează, adunându-se produsele ariilor contururilor la gradul lor de fertilitate.

La atribuirea terenurilor cotă-parte, cu luarea în considerație a categoriilor de folosire, operația analogică se face pe fiecare categorie separat, cum ar fi pe arabil, livezi, vii și alte plantații multianuale cu evidențierea cotei ce se atribuie și calității sale.

Participarea la pregătirea temei de proiectare, în aceste împrejurări, poate să apară problema atribuirii de terenuri diferitor grupe de oameni datorită cărora va avea drept urmare elaborarea inițială a unui proiect de zonare a teritoriului care se execută ca un gen independent de lucru contra plată separată.

Înainte de fixarea punctelor de reper ale rețelei geodezice se efectuează coordonarea obligatorie cu Ministerul Telecomunicațiilor și Informaticii, cu centrele de purificare a apei etc. Coordonarea se face pe baza cartografică și pe plan, care se anexează la decizia cu privire la repartizarea loturilor de pământ pentru amplasarea gospodăriilor țărănești (de fermieri).

Lucrările geodezice pe teren se încep cu recunoașterea terenului, pe acele loturi care sunt preconizate să fie repartizate părtașilor.

La recunoaștere se stabilesc pe teren hotarele loturilor, se proiectează loturile instalării reperelor de bază ale rețelei planimetrice și trasării de drumuiri cu teodolitul precum și cotele de calculare a coordonatelor punctelor de pe hotarele loturilor atribuite.

Prelucrarea în birou a măsurărilor de pe teren se face la calculatoare. Executanții lucrărilor pe teren pregătesc și predau spre prelucrare la computer următoarea informație inițială:

– Schema de lucru a bazei planimetrice cu valorile unghiulare și liniare măsurate,

– Coordonatele inițiale ale reperelor bazei planimetrice,

– Unghiurile și direcțiile inițiale și finale ale liniilor dintre reperele bazei planimetrice.

După materialele lucrărilor geodezice se calculează suprafețele totale ale loturilor atribuite de pământ și se perfectează baza topografică la scara 1:5000, 1:2000 pe care se fac calcularea suprafețelor contururilor de terenuri, indicii calitativi și se proiectează gospodăriile țărănești (de fermieri), înainte de a începe proiectarea gospodăriilor țărănești (de fermieri) se întocmește schema organizării antierozionale a teritoriului, care prevede amplasarea rețelei rutiere, evacuatoarelor și cursurilor de apă înierbate, perdelelor forestiere de protecție și instalațiilor hidrotehnice. Schema se întocmește pentru suprafața bazinului hidrologic al vâlcelei, văii uscate s-au pentru o parte a ei, cu evidențierea reliefului localității, învelișului pedologie, manifestării proceselor erozionale, și regularizarea obligatorie a scurgerii apelor de la cumpăna lor până în vale. Distanța dintre granițele proiectate de regularizare a scurgerii apelor se ia în dependență de pantă: până la l grad – 500m; l-3grade – 350m; 3-5grade – 250m; 5-7grade – 150m; mai mare de 7grade – 80m.

Rețeaua rutieră se proiectează reieșind din asigurarea de acces către fiecare lot cu lățimea de 6-7m. care asigură circulația transportului în două sensuri. Căile de acces tranzit și incluse se proiectează cu lățimea de 3-5m. Drumurile transversale versanților se proiectează cu înclinare inversă în scopul acumulării funcțiilor de transport cu cele ale instalațiilor hidrotehnice.

Perdelele forestiere de protecție se proiectează cu lățimea minimă: de protecție contra vântului 6-., de regularizare a scurgerilor apelor 3-13m.

Loturile cotă-parte se proiectează luându-se în considerație bonitatea învelișului de sol pe masivul ce se repartizează. Punctele -hectare ale loturilor proiectate nu trebuie să divizeze de la cele medii ponderate pe gospodărie mai mult de 0.5%. La proiectarea loturilor cotă-parte este necesar să se aibă în vedere următoarele:

• Loturile cotă-parte să se amplaseze cu părțile lungi de-a curmezișul

versantului,

• Lățimea loturile cotă-parte nu trebuie să depășească o jumătate din distanță dintre granițele de regularizare a scurgerii apelor,

• Raportul dintre lățimea și lungimea lotului să fie în limitele l :2 – l :5 optimal fiind 1:3.

• Fiecare lot cotă-parte trebuie să fie asigurat cu căi de acces liber.

În timpul proiectării se stabilește lățimea fâșiei de pământ în așa mod ca în lotul dat să se proiecteze un număr întreg de cotași. După lățimea dată și punctele-hectare necesare se stabilește lungimea lotului, care se expune pe plan. In cazul când se amplasează pe două sau mai multe varietăți de sol pentru ele se determină punctele-hectare, suma cărora nu trebuie să depășească ce-a calculată pentru proiectare. După proiectare tuturor loturilor pe masiv se face controlul după parametrii obținuți prin calcule și rezultatele măsurării pe teren, în cazuri necesare diferența se aruncă proporțional, în formă de corecție în linii în dependență de dimensiunile lor. La atribuirea lotului cu întregul set de categorii de terenuri prelucrabile proiectarea se va începe de la plantațiile multianuale, pentru căi de dorit ca ele să fie atribuite în rânduri întregi în limitele parcelei, în rezultatul cărui fapt pot să apară suprafețe în plus sau neajuns, care se pot compensa cu terenuri arabile. Hotarele loturilor plantațiilor multianuale se proiectează pe linia din mijlocul fâșiei dintre rânduri.

Loturile proiectate se numerotează pe plan și cu aceste numere se introduc în computer datele, conform cărora se stabilesc coordonatele punctelor bornelor de hotar și parametrii pentru transformarea proiectului pe teren și utilizate la eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor. La elaborarea proiectului se determină regimurile de utilizare a terenurilor ocupate cu elemente existente sau proiectate de infrastructură.

La eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenului la el se anexează copia planului proiect cu reflectarea în el a tuturor categoriilor de pământ, în direcția primăriei se dau recomandări pentru utilizarea terenurilor, inclusiv a celor situate pe loturile infrastructurii.

Proiectul elaborat pentru amplasarea loturilor se examinează la adunarea membrilor gospodăriilor țărănești (de fermieri). Examinarea se perfectează prin proces-verbal. După ce s-a examinat, se introduc corectări, în urma observațiilor, și proiectul se prezintă spre coordonare, în modul stabilit cu Departamentul Protecția Mediului înconjurător al Republicii Moldova.

Gospodăriilor țărănești (de fermieri) se înregistrează de către organele autoadministrară locale după ce ia fost eliberat titlu de stat de proprietate asupra terenului sau după ce a fost legalizat contractul de luare în arendă a terenului. După înregistrarea gospodăriilor țărănești (de fermieri) ca producător independent deschide cont de decontare și alte conturi de bancă, își face sigiliu, stabilește relații de afaceri cu alte întreprinderi, instituții, organizații și cetățeni.

Gospodăria țărănească (de fermieri) se înființează pe principiile binevole prin atribuirea terenurilor în proprietate privată sau darea în arendă a terenurilor. Pentru ținerea gospodăriilor țărănești (de fermieri) se atribuie în proprietate privată terenuri conform articolelor 12 și 13 ale Codului Funciar («Atribuirea terenurilor din intravilan în proprietate privată și drepturile proprietarilor cotelor de teren echivalent» și «Formele de gospodărire»), membrilor colhozurilor, sovhozurilor, sau altor întreprinderi cu profil agricol, inclusiv pensionarilor din aceste unități economice, persoanelor ce au fost repartizate și ulteriori realizate persoanelor care și-au pierdut pământul gospodăriilor colective și care nu mai lucrează în ele, toate fiind împroprietăriți cu condiția să-și stabilească domiciliu în localitatea respectivă și să se ocupe de agricultură. Membrii gospodăriilor țărănești (de fermieri) au dreptul:

Să gospodărească de sine stătător terenul,

Să dispună de producția obținută și de veniturile dobândite de pe urna

realizării producției.

Să efectueze lucrări de irigare, desecare, lucrări tehnice pentru culturile

agricole și alte lucrări de ameliorare, să construiască iazuri în corespundere cu legislația prind ocrotirea naturii,

Să schimbe terenul cu autorizația organului autoadministrației locale, Să de-a în arendă terenul său, o parte din el în caz de incapacitate temporară

de muncă, de înscriere la o instituție sau incorporări. Membrii gospodăriilor țărănești (de fermieri) sunt obligați:

Să folosească eficient terenul conform destinației lui speciale, să-I sporească fertilitatea, să înfăptuiască un complex de măsuri pentru protecția solului, să nu admită ca urmare a activității sale economice, înrăutățirea stării ecologice, atât pe terenul propriu, cât și pe terenurile altor proprietari,

Să achite la timp impozitul funciar și arenda pentru teren;

Să nu încalce drepturile altor proprietari, posesori funciari sau arendați;

Să recupereze în mod stabilit, paguba pentru scăderea fertilității terenului admisă din vina lui;

Să păstreze bornele de hotar și obiectele rețelei geodezice de stat aflate pe terenul lui;

Să respecte organizarea teritoriului în regimul proprietății funciare stabilit.

În cazul când obligațiile fixate se încalcă conducătorul gospodăriei țărănești (de fermieri) poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare.Activitatea gospodăriei țărănești (de fermieri) se întemeiază pe munca individuală a membrilor ei. Din necesități de producție, pentru executarea lucrărilor în gospodărie pot fi angajați pe baza de contract și alți cetățeni.

Remunerarea muncii cetățenilor angajați prin contract se efectuează în primul rând fără să fie raportată la rezultatele activității gospodăriei și nu trebuie să fie mai joasă decât minimul stabilit de stat. înscrierile vizând vechimea de muncă a Membrilor gospodăriei țărănești (de fermieri) și a cetățenilor angajați, sunt trecute în carnetul de muncă de către conducătorul gospodăriei țărănești (de fermieri) și sunt legalizate de organul autoadministrării locale.

Relațiile de muncă în gospodăriile țărănești se stabilesc de către de către membrii gospodăriei. Litigiile de muncă dintre conducătorul gospodăriei, membrii ei și cetățenii care lucrează pe bază de contract se soluționează conform legislației în vigoare . bunurile gospodăriei țărănești aparțin tuturor membrilor ei cu drept de proprietate comună în raport cu cotele-părți ce le au în proprietatea privată și se asigură pe principiu benevole potrivit legii.

Gospodăria țărănească (de fermieri) își încalcă activitatea dacă:

membrii gospodăriei adoptă o decizie privind încetarea activității acestora;

terenul gospodăriei, pe parcursul a doi ani din ziua înregistrării, nu este folosit în scopuri agricole fără motive justificate;

nici un membru al gospodăriei sau vreun moștenitor al acesteia nu dorește să conțină activitatea;

terenul gospodăriei este retras în modul stabilit de lege pentru necesitățile statului și ale societății;

gospodăria este reorganizată sau falimentată.

Decizia privind suspendarea activității gospodăriei țărănești este adoptată de organele administrării locale iar în caz de faliment de instalațiile judecătorești.

Litigiile vizând încetarea activității gospodăriei țărănești sunt soluționate prin decizia instanțelor judecătorești. Retragerea în modul stabilit de lege a terenului gospodăriei țărănești pentru necesitățile statului și ale societății este efectuată cu acordul membrilor ei și numai după ce organele autoadministrării locale au repartizat în locul terenului retras un lot de pământ echivalent.

În caz că gospodăria încetează activitatea până la expirarea termenului de înlesniri fiscale gospodăria achită suma integrală a impozitului cuvenit, iar bunurile ei sunt folosite pentru retribuirea muncii cetățenilor angajați rin contracte de muncă, cât și pentru achitarea vărsămintelor în bugetul de stat, rambursarea împrumuturilor bancare și achitarea cu ceilalți creditori.

2 CONDIȚIILE NATURALE ȘI ECONOMICE ALE COMUNEI

2.1 Date generale despre comună

Satul Podgoreni este amplasat în Nordul raionului Orhei. Distanța pînă la raion este de 36km, și se leagă de raion prin drumul raional Orhei – Rîbnița. Piața de desfacere a satului este orașul Rîbnița și Orhei. Drept centru administrativ – gospodăresc al satului este însuși centrul satului Podgoreni.

Localitatea dispune de o școală medie, o casă de cultură, 2 biblioteci, punct medical, grădiniță de copii, o multime de ateliere de prestări de serviciu, un oficiu poștal și 3 magazine.

La momentul actual în comună activează următorii agenți economici:

Tabelul 2.1 – Structura agenților economici în localitate

Acum referindu-ne la consolidarea acestei comune am facut cercetări și am găsit că în anul 1997 populația satului constituia 3649 de cetățeni, însă conform datelor recensămîntului din 2004 numărul populației scade pînă la 3427 de persoane, 48.74% fiind bărbați și 51.26% – femei.

În satul Podgoreni au fost înregistrate 1844 de gospodării. Membrii acestor gospodării alcătuiau 3427 persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane. Gospodăriile erau distribuite în dependență de numărul de persoane, ce le alcătuiesc:25%-1 persoană, 21.45%-2 persoane, 17.65%-3 persoane,20.62%-4 persoane, 10.07%-5 persoane si 5.21%-6 și mai multe persoane.

2.2 Condițiile naturale

Referindu-ne la relieful comunei îl putem caracteriza ca un relief moderat fragmentat, reprezentat prin podișuri, dealuri joase și vîlcele largi. Altitudinile absolute se cuprind între 200-300m, altitudinea maximă fiind de 290m deasupra nivelului mării.

Clima este temperat continentală, cu ierni domoale și veri lungi și călduroase. Temperatura medie a anului este de 8ºC, media lunii ianuarie fiind de 4-5ºC, iar a lunii iulie-+21ºC. Precipitațiile medii anuale constituie 500-600mm, o mare parte din ele cad în perioada lunilor mai-iunie. Predomina des seceta și suhoveiul.

Teritoriul se caracterizează prin soluri fertile, în special predomină cernoziomurile tipice, levigate și obișnuite, deasemenea și soluri cenușii și cenușii închise de pădure. Bonitatea medie a solului este de 54 puncte.

Vegetația solului se caracterizează prin păduri de foioase ce predomină specii de stejar,fag și carpen. Deasemenea flora este prezentată de circa 5000 de specii. Răspîndirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice.

Se întilnesc multe izvoare cu apă potabilă aflate la adîncimi de 0.5 și 10-15m.

2.3 Caracteristica folosirii existente a pămînturilor comunei

Localitatea Podgorenini, r-nul Orhei are o suprafață de 2073 hectare, dintre care: arabil-906 hectare; plantații multianuale- 355 hectare, inlusiv vii – 77 hectarea și livezi – 278 hectare; pășunile ocupă suprafața de 219 hectare, suprafața plantațiilor forestiere constituie 239 hectare, iar sub ape – 39 hectare.

Din suprafața totală a localității terenurilor cu destinație agricolă ocupă o suprafață de 1480 hectare; a terenurilor satelor, orașelor, municipiilor aparțin 233 hectare; terenurilor destinate industriei, transporturilor constituie 12,57 hectare; terenul fondului silvic este pe o suprafață de 239 de hectare; terenurilor fondurilor apelor au o suprafață de 39 hectare; și terenurile fondurilor de rezervă aparțin 321 hectare.

În unitatea agricolă se cultivă culturi de cîmp ca: grîu de toamnă, grîu de primăvară, orz, ovăs, floarea soarelui, porumb atît boabe cît și la masă verde, sveclă de zahăr, lucerna pe pante mari și alte culturi caracteristice zonei date.

Legumicultura nu este punctul forte a comunei, din cauză că sistema de irigare nu mai funcționează ea a fost disființata odată cu reforma agrară, împroprietărirea țăranilor cu pămînt. Populația se ocupă cu legumicultura doar pe loturile de lîngă casă numai pentru satisfacerea necesarului propriu. Puțin proprietari se ocupă cu creșterea legumelor în sere, pentru a fi realizate în orașul Orhei și Rezina unde există o piață de desfacere a produselor alimentare.

Deasemenea pe teritoriul comunei o mare importanță economică o au plantațiile multianuale, suprafețele de livadă și vie ce au fost sădite în comună ridică nivelul de trai a populației prin realizarea producției pe piețele teritoriului Republicii.

Din cauza migrației populației la oraș, sau în alte țări a lumii, terenurile agricole nu mai sînt prelucrate la nivelul corespunzător, sau mai mult sînt abandonate din cauza insuficienței mijloacelor financiare a oamenilor. Deaceea cea mai sigură și cea mai optimă soluție ar fi consolidarea acestor terenuri și puse în circuitul agricol, pentru a spori nivelul economic al comunei, și nivelul de trai a populației băștinașe.

2.4 Caracteristica ramurilor de bază ale gospodăriei din comună

Ramurile de bază a comunei reies din necesarul gospodăriei și domeniu de activitate. În gospodărie sunt ramuri ca: viticultura și pomicultura, culturile tehnice (floarea-soarelui, sfecla de zahăr, tutunul), culturile de cîmp, înzestrarea tehnică și tehnologică a sectorului agrar; producerea semințelor și materialului săditor; prestarea serviciilor de mecanizare.

Condițiile climaterice ale comunei necesită respectarea cerințelor agrotehnice de succesiune a culturilor agricole, asigurarea folosirii egale a resurselor tehnico-materiale ale muncii, asigurarea maximală a pieței de desfacere. În același timp, există diferențe însemnate în nivelul de eficiență al producerii diferitelor producții agricole, cu potențial de export. Pornind de la aceasta, politica agrară a gospodăriei trebuie, pe de o parte, să asigure condițiile pentru dezvoltarea stabilă a sectorului agrar drept complex multiramural, iar, pe de altă parte, să stimuleze dezvoltarea celor mai eficiente și de perspectivă ramuri din punct de vedere economic, asigurînd, concomitent, formarea structurii optimale a sectorului de producere agricolă.

3 REDISTRIBUIREA TERENURILOR COMUNEI

3.1 Inventarierea terenurilor și întocmirea schemei de repartizare a fondului funciar al localității

Fondul funciar al comunei se caracterizează prin suprafața, componența și raportul terenurilor agricole.

Pentru a determina suprafața terenurilor pe categorii de folosință se efectuează o trecere în revistă a tuturor contururilor terenurilor gospodăriei.

Pentru determinarea mărimii fondului de privatizare al comunei și al cotei echivalente se efectuează inventarierea terenurilor agricole. Scopul acestor lucrări a fost împroprietărirea țăranilor cu pămînt și realizarea reformei agrare.

Înainte de a îndeplini lucrările de inventariere a terenurilor și alcătuirea schemei de redistribuire a fondului funciar efectuează lucrări de determinare a hotarelor beneficiarelor funciare, a punctelor locative, pentru care se pregătesc materialele redistribuirii raționale a terenurilor. Drept materiale de bază servesc: planul cartografic, datele economice și juridice despre gospodărie, concluziile beneficiarilor și primăriei. Lucrările de inventariere a terenurilor și alcătuirea schemei se efectuează în hotarele terenurilor comunei de către Institutul de Proiectări în domeniul Organizării Teritoriului împreună cu specialiștii direcției complexului agroindustrial al gospodăriei primăriei și comisia funciară și se elaborează în următoarea ordine:

lucrări pregătitoare,

alcătuirea schemei de distribuire a terenurilor,

– acordarea și întărirea schemei,

perfectarea materialelor.

Lucrările pregătitoare includ: alegerea, analiza și pregătirea materialelor precum și a datelor despre beneficiarii funciari și populația comunei.În calitate de bază cartografică servesc planul evidenței grafice la scara 1:10000 sau 1:25000 și proiectul organizării intragospodărești a teritoriului. Pe planul evidenței grafice se precizează împreună cu specialiștii serviciului cadastral raional, conducătorul primăriei și gospodăriei, componența folosințelor funciare agricole și se aduce în conformitate cu bilanțul funciar la momentul elaborării schemei.

Datele despre beneficierile funciare și populație se întocmesc în formă de adeverință întărită cu ștampilă.

Ca rezultat al lucrărilor de inventariere se întocmește schema de reorganizare a fondului funciar al comunei în care au fost evidențiate următoarele fonduri:

– suprafața fondului de rezervă,

suprafața loturilor individuale,

suprafața pășunilor și fînețelor,

suprafața transmisă mănăstirilor,

fondul pădurilor,

fondul apelor,

fondul de privatizare.

Fondul de rezervă s-a atribuit pînă la 5% din suprafața terenurilor prelucrate. Loturile individuale au fost atribuite conform „Legii pentru modificarea și completarea Codului Funciar” din 10 februarie 1995. Articolul III al Legii sus numite a prescris de a atribui pînă la 1 aprilie 1996 fără plată loturi individuale de pe lîngă casă persoanelor domiciliate în localitățile rurale care sunt angajate în sfera socială.

Tabelul 3.1-Componența și raportul folosințelor

Pentru măsurile antierozionale se atribuie pînă la 10% din suprafața terenurilor prelucrate.

3.2 Reglementarea loturilor de pe lângă casă

Reforma agrară din 1992 s-a inceput cu redistribuirea terenurilor pe categorii de folosință în scopul creării condițiilor pentru realizarea privatizării funciare la noile condiții. Reforma agrară prevede crearea fondurilor de privatizare, urmată de reorganizarea gospodăriilor agricole existente și de concentrarea administrării funciare in cadrul organelor de administrare locale.

La 10 februoarie 1995 de Parlamentul Republicii Moldova a fost adoptată „Legea pentru modificarea și complectarea Codului Funciar,, conform căreia ( art. III) autoritățile administrativ publice locale , vor atribui pînă la 1 aprilie 1996, fară plată în proprietate privată loturile de pe lîngă casă:

persoanele domicialite în localitățile rurale , care sunt angajate în sfera socială și au familii, a căror componenșă este mai mare de trei membrii cîte pentru fiecare membru începînd cu al patrulea, însă nu mai mult de pentru o familie;

pensionarilor, invalizilor și altor persoane domiciliate în localitățile rurale care nu lucrează în aceste localități sau nu sunt încadrate în muncă , fiecărei familii cu un singur membru și flecarii familii cu mai mulți membri, însă nu mai mulți de trei membrii cu .

Consecutivitatea îndeplinirii lucrărilor pentru reglementarea loturilor de pe lîngă casă este:

1.Se alcătuiește lista curților care au loturi de pe lîngă casă cu indicarea suprafețelor pe cartiere (mahalale). Suma suprafețelor pe diferite categorii trebuie să coincidă cu datele curților cadastrale a gospodăriei.

2.Se alcătuiește proiectul lărgirii contururilor obștești și a fondului terenurilor de pe lîngă casă, care este amplasat în limitele satului avînd în vedere următoarele:

sectoarele să fie unite într-un număr minim de masive;

loturile de pe lîngă casă să fie alipite de curte (sau aproape de ea);

folsirea livezilor și viilor se lasă fară schimbări;

– terenurile schimbate trebuie să aibă aceleași fertilitate;

– fondul de rezervă se recomandă de a fi format din sectoare comode înăuntrul satului pentru formarea curților noi.

Fondul funciar al comunei pote fi împărșit în terenuri obștești, loturi individuale de pe lîngă casă, terenuri ale gospodăriei agricole și pămînturile beneficiarilor străini. Reglementarea terenurilor de pe lîngă casă se efectuează cu ajutorul datelor ridicărilor de teren și a ridicărilor din avion.

a)este determinată suprafața reală și se compară cu normele în vigoare;
proiectăm alăturarea suprafețelor de prisos la terenurile obștești și formarea unor
masive compacte și mari;

pentru folosirea rațională a sectoarelor unite în scopuri obștești sau pentru eliberarea loturilor de pe lîngă casă, pentru noi gospodării, se elaborează diferite propuneri;

pentru folosirea individuală în afara limitelor satului sînt concentrate hotarele grădinilor, și livezilor.

Suprafața fondului de rezervă pentru dezvoltarea socială a satului alcătuiește pînă la 5% din suprafața terenurilor agricole. Acest fond este 321 ha, se prevede de a fi folosit în formă de arendă temporară de către producătorii agricoli și este destinat pentru lărgirea satului.

Fondul de privatizare este alcătuit de terenurile gospodăriei agricole existente excluzind terenurile atribuite intravilanului și suprafața destinată lucrărilor antierozionale (pînă la 10% din suprafața terenurilor) se determină fondul de privatizare, care alcătuiește: arătură – 815 ha; livadă – 278 ha; vie – 77 ha. Numărul persoanelor cu drept de a primi cota echivalentă este de 900.

3.3 Determinarea dimensiunilor loturilor cotă – parte

Determinarea dimensiunilor loturilor cotă-parte este o suprafață de teren agricol exprimat in hectare sau bal-ha, atribuită unui lucrător a gospodăriei care are dreptul la o cotă-parte conform legislației în vigoare.

Mărimea cotei se determină ca raportul dintre suprafața terenului și numărul de cote întregi pe gospodărie.

Bonitatea medie pentru diferite categoriide folosință se determină ca bonitate medie ponderată cu relația:

Bmed=, (3.1)

în care Bi,B1,B2, Bn este bonitatea diferitor varietăți de sol;

S1,S2, Sn este suprafața acestor varietăți de sol.

Conform formulei donitatea medie este de 54 baluri. Numărul persoanelor cu drept de a primi cota echivalentă este de 900. Calculu mărimii cotei-parte este prezentat in tabelul 3.2.

Tabelul 3.2 – Determinarea mărimii cotei-părți

3.4 Dimensionarea loturilor cotă parte

Sectoarele pentru proiectarea gospodăriilor țărănești sunt delimitate prin Decizia Comisiei Funciare a primăriei. Suprafața acestor sectoare trebuie să permită proiectarea tuturor parcelelor gos podăriilor țărănești. Pe arătură suprafața sectorului trebuie să fie egală cu suma tuturor cotelor echivalente plus 10% necesare pentru lucrări și măsuri antierozionale (în bal-hectare). La vii și livezi suprafețele trebuie să fie puțin mai mare ca suma suprafețelor cotelor echivalente, fiindcă la proiectarea cotelor trebuie delimitate rînduri întregi de vie și livadă.

Calculul corespunderii suprafețelor se efectuiază în dependență de numărul de cote pentru proiectare și de calitatea terenului selectat.

Tabelul 3.3 – Calculul corespunderii suprafeței reale a sectoarelor suprafeței necesare pentru proiectarea gospodăriilor țărănești

Pînă la începerea proiectării gospodăriilor țărănești se întocmește schema organizării antierozionale a teritoriului, care prevede amplasarea rețelei rutiere, evacuatoarelor și cursurilor de apă înerbate, fâșiilor forestiere de protecție și instalațiilor hidrotehnice.

Schema se întocmește pentru suprafața bazinului hidrografic al vîlcelei, văii uscate sau pentru o parte a ei, cu evidențierea reliefului localității, învelișului pedologic, manifestării proceselor erozionale, și regularizarea obligatorie a scurgerii apelorde la cumpăna lor pînă în vale.

După determinarea direcției laturii lungi, care conform cerințelor antierozionale trebuie să fie paralelă cu direcția curbelor de nivel, se allege raportul optim între lungimea și lățimea parcelei. Acest raport se recomandă 1:2 pînă la 1:7. considerănd dimensiunile cotei echivalente se fixează lățimea sau lungimea și, respective, se determină lățimea sau lungimea.

Dacă pe suprafața unui contur sunt două și mai multe varietăți de sol la amplasarea parcelelor trebuie de calculate produsul bal- hectare pentru fiecare porțiune de parcelă. Dacă suma este mai mare sau mai mică se modifică lățimea pînă la o coincidență satisfăcătoare (abaterea admisibilă constituie 5%).

Proiectarea se începe cu plantațiile multianuale – vii sau livezi, pentru a delimita parcele cu număr de rînduri întrgi. În cazurile cînd mărimea cotei echivalente nu corespunde cu un număr de rînduri întregi, suprafața cotei se micșorează sau se majorează pînă se obține numărul întreg de rîhduri.

Proiectarea parcelelor pe arătură se începe cu amplasarea elementelor antierozionale – a fîșiilor forestiere, a benzilor înerbateși a drumurilor. Fiecare parcelă trebuie să aibă aces la un drum. Conturul de arătură se divizează în cîteva fății în așa mod, ca lățimea fiecărei fîșii să includă un număr întreg de deținători de cote.

Rezultatele proiectării parcelelor sunt prezentate în tabelul 3.4

Tabelul 3.4 – Suprafețele și dimensiunile parcelelor gospodăriilor țărănești

4 FORMAREA PROPRIETĂȚII FUNCIARE A UNITĂȚII AGRICOLE CONSOLIDATE (UAT)

4.1 Sistematizarea unității agricole consolidate

Neajunsuri ale beneficierii – sunt abetrile în dimensiuni și structură, incomodități în amplasarea și structura masivelor de tere și a hotarelor lor, care influințează negativ asupra utilizării pământului și organizării producerii.

La examinarea structurii beneficierilor și proprietăților funciare ale Gospodăriilor țărănești din localitatea Podgoreni raionul Orhei s-a detrminat că drept neajuns ar fi îndepărtarea mare dintre sectoarele de arătură și plantații multianuale.

Deasemeni drept neajuns este și suprafața mică a beneficierii care conform datelor tabelului 4.1 este de 48,70 ha arătură; 5,45 – ha vie; 16,01 – ha livadă, ceea ce este insuficient, deoarece confor literaturii și a utilizării terenurilor agricole în țările care dezvoltă agricultura suprafața medie a unei gospodării țărănești se recomandă a fi:

pentru grăunțoase 60-70 ha/om;

pentru legumicultură 1,2 – 2 ha/om;

pentru viticultură – 2-3 ha/om;

pentru pomicultură – 2,5 – 4 ha/om;

pentru bacifere – 0,5 – 1 ha/om;

pentru creșterea vitelor cornute 10 – 11ha/om;

pentru creșterea porcinelor 19 – 20 ha/om.

După cum observăm Asociația Gospodăriei Țărănești nu are dimensiunile raționale.

Un alt neajuns ar fi după cum am menționat îndepărtarea dintre sectoare și de centrul gospodăresc. Însă pentru a diminua cît de puțin acest neajuns neam străduit să selectăm sectoarele plantațiilor multianuale cît mai compact posibil.

La formarea beneficierii funciare se tinde spre o beneficiere compactă, cu o configurație comodă ne divizată de către obstacole naturale sau artificiale.

Compactă se consideră beneficierea funciară care cu suprafața sa un perimetru minim. Coeficientul compacticității se calcuează după formula:

К = __П___, (4.1)

4√ S

Conform formulei date coeficientul compacticității pentru arătură, vie și livadă este următorul:

Ka = 560/423 = 1.32

Kl = 428/116 = 3.69

Kv = 226/73 = 3.09

Drept metodă de sistematizare a beneficierilor și proprietăților funciare este consolidarea. Pentru a calcula cheltuielile de transport se calculează distanța medie de transportare, care depinde de suprafața beneficierii și amplasare față de centrul gospodăresc.

4.2 Consolidarea terenurilor unității agricole

Proiectul de consolidare a terenurilor agricole cuprinde un complex de masuri avind drept scop formarea unor terenuri compacte in spatiu si stabilite in timp in vederea folosirii lor rationale.

Proiectul de consolidare poate fi elaborate atit de catre intreprinderi de stat sau municipale, cit si de catre intreprinderi private, selectate, prin concurs, de Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, in baza Regulamentului cu privire la atestarea specialistilor in domeniul consolidarii terenurilor agricole, aprobat de Guvern.

Regulamentul cuprinde toate cheltuielile de consolidare a terenurilor agricole intreprinse cu participarea primariei la examinarea si evaluarea terenului, perfectarea Proiectului de consolidare, autentificarea drepturilor asupra terenurilor, motivata de implimentarea acestuia, inregistrarea in registrul bunurilor imobiliare tinut de oficiile cadastrale teritoriale se vor suporta de la bugetul de stat, de la bugetul unitatii administrativ-teritoriale respective sau din alte surse de finantare .

Actiunile ce tin de vinzarea-cumpararea terenurilor agricole, schimbul de terenuri agricole, alte actiuni intreprinse de catre persoanele fizice sau juridice in afara proiectului de consolidare, fara concursul primariei, nu vor putea fi calificate ca activitati de consolidare a terenurilor agricole si nu vor beneficia de privilegiile acordate de stat, conform legislatiei in vigoare si prezentului Regulament.

Elaborarea Proiectului de cosolidare prin contracte directe intre persoanele interesate si executorii lucrarilor se efectuiaza din contul persoanrlor interesate.Autentificarea si inregistrarea drepturilor se realizeaza in conformitate cu punctual 5 al prezentului Regulament.

Pe baza materialelor prezentate de autoritatea administratiei publice locale,Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare decide referitor la forma si continutul Proiectului de consolidare ce urmeaza a fi implimentat:

a)consolidare complexa;

b)consolidare in grup;

c)consolidare individuala.

Metodele principale de reparcelare a terenurilor agricole sint:

a) vinzarea-cumpararea terenurilor ;

b) schimbul de terenuri;

c) arenda de lunga durata;

d) asocierea;

e) comasarea;

f) redefinirea hotarelor.

Vînzarea-cumpararea

În baza chestionarelor sint identificati proprietarii care doresc sa cumpere sau sa vinda terenuri, preferintele acestora ce tin de amplasament etc.

În baza unui graphic coordonat cu autoritatile administratiei publice locale,grupul de lucru poarta discutii cu fiecare proprietar de teren care a solicitat vinzare-cumparare,propunindu-le diferite variante,pentru a se ajunge la o intelegere a partilor.

Proprietarilor care au solicitat vinzarea li se aduce la cunostinta situatia privind piata funciara din localitatea data,din alte localitati ,din raion in ansamblu.Acestora li se explica factorii care influienteaza asupra pretului de piata a terenurilor.

Proprietarilor care au solicitat cumpararea terenurilor li se aduc la cunostinta,in primul rind,variantele de cumparare.De asemenea,li se explica influienta diferitilor factori obiectivi asupra pretului de piata a terenurilor agricole,preturile reale din localitate,din localitatile vecine,din raion in ansamblu,facilitatile de care dispun partile contractului de vinzare-cumparare in cadrul proiectului etc.

În majoritatea cazurilor,in procesul aplicarii metodei de vinzare-cumparare, terenurile cumparate sint amplasate la distante mari unul fata de celalalt.In asemenea conditii ,cind actiunea nu si-a atins scopul final,metoda de consolidare prin vinzarea-cumparare va continua in procesul consolidarii terenurilor prin metoda schimbului.

Arenda de lunga durata

Aplicarea,in cadrul proiectului ,a arendei de lunga durata in calitate de metoda de consolidare a terenurilor presupune urmatoarele:

a) determinarea proprietarilor disponibili de a transmite terenuri in arenda;

b) determinarea persoanelor disponibile de a arenda terenuri;

c) stabilirea amplasarii spatiale a terenurilor care fac obiectul relatiilor de arenda.

Terenurile obiect al arenzei pot fi amplasate la distante mari unul fata de altul (dispersate), devenind astfel neaplicabile pentru arenda.

În asemenea conditii,grupul de lucru va selecta proprietarii de teren care sint disponibili sa negocieze schimbul in scopul consolidarii terenurilor prin metoda arenzii de lunga durata.Acest schimb va fi provizoriu,avind o durata egala cu termenul contractului de arenda.

Asocierea

Consolidarea prin asociere prevede incheierea, de catre proprietarii care lucreaza terenurile agricole proprii in mod individual, a unui contracted asociere, in scopul utilizarii mai rationale a terenurilor, sau a unui contract de prestare a serviciilor agricole cu alte intreprinderi. Forma organizatorico-juridica a asocierii este determinata de catre proprietari in mod benevol.

Schimbul

Schimbul,ca metoda de consolidare,se efectueaza in doua etape:

a) selectarea tuturor cazurilor acceptate pentru efectuarea schimbului;

b) divizarea schimburilor negociabile in echivalente si neechivalente.

Schimbul echivalent este aplicat in cazul in care partile convin (negociaza) tranzactia fara compensari ale valorii terenurilor.Partile implicate sint informate despre procedura de schimb,amplasarea sectoarelor etc.

Partile schimbului neechivalent vor fi informate despre valoarea de piata a terenurilor care urmeaza a fi schimbate,despre cuantumurile aproximative ale compensarilor pe care le pot obtine,despre conditiile schimbului etc.

Grupul de lucru va propune partilor implicate in schimb mai multe variante pentru a fi analizate,negociate si acceptate.

Schimbul de terenuri in conditiile de arenda poate fi efectuat,ladecizia proprietarilor,atit pe perioada de arenda,cit si prin modificarea drepturilor de proprietate initiale(schimbarea dreptului de proprietate).

În scopul impulsionarii aplicarii metodelor de reparcelare a terenurilor agricole,pot fi utilizate terenurile destinate agriculturii proprietate publica din domeniul privat al unitatilor administrative-teritoriale.In acest caz,in calitate de parte a schimbului apare consiliul local respective.

Comasarea

Consolidarea terenurilor agricole cu hotare commune prin comasare se efectueaza onformitate cu art. 12 al Legii nr. 354- XV din 28octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor immobile.

Proiectul de comasare a terenurilor agricole este parte integranta a Proiectului de consolidare si include :

Partea grafica;

Partea textual(nota de argumentare a elementelor de proiect);

Partea grafica a proiectului de comasare reflecta amplasarea spatial a terenurilor care urmeaza a-si pierde identitatea (numarul cadastral),fiind incluse in terenul consolidate.Terenul consolidat prin comasare va primi un numar cadastral nou.

Redefinirea hotarelor

Metoda redefinirii hotarelor este utilizata in cazurile in care amplasarea spatial a terenurilor mai multor proprietari,in hotarele existente,nu corespunde,din diferite motive(pericol de eroziune,surplus de ape subterane etc.),posibilitatilor de exploatare rationala.Totodata,in conditiile unei alte amplasari spatial problema poate fi solutionata pozitiv.

În conditiile consolidarii terenurilor prin metoda redefinirii hotarelor , proprietarii de terenuri renunta la hotarele existente ale terenurilor si accepta,benevol,hotarele noi,stabilite prin consultari prealabile.

Renuntarea la hotarele existente in scopul aplicarii metodei consolidarii prin redefinirea hotarelor se efectueaza in baza unei decizii a proprietarului,autentificata de persoana cu functii de raspundere a autoritatii administratiei publice locale.

În conditiile redefinirii hotarelor,in baza deciziilor proprietarilor de renuntare la hotarele existente si a deciziei consiliului local,proprietarii de terenuri vor fi reautentificati in drepturi asupra terenurilor prin titlu de autentificare a dreptului detinatorului de teren.Documentele de drept asupra terenurilor anterioare vor fi anulate in baza deciziei proprietarului si a consiliului local.

Oficiile cadastrale teritoriale vor fi înregistrate titlurile de autentificare a drepturilor detinatorilor de terenuri in hotarele redefinite, în conformitatecu legislatia în vigoare.

În proiectul dat consolidarea are loc în baza asocierii și arendei de lungă dupată.

4.3 Determinarea suprafeței terenurilor unității agricole consolidate

Gospodăria țărănească reprezintă o sistemă organizatorică în care cantitativ și calitativ se îmbină munca, pămîntul, resursele materiale și financiare. O îmbinare optimă a acestor factori asigură obținerea producției cu cheltuieli minime și un venit curat maxim. Devierile de la această îmbinare optimă pot duce la scăderea productivității muncii, majorarea cheltuielilor și scăderea venitului curat. Nici unul din factorii enumerați mai sus nu sunt fixați, deoarece pe parcursul activității sale gospodăria țărănească are dreptul:

Să folosească munca salariată a angajaților;

Să arendeze sectoare de pămînt cu încheierea contractelor de arendă;

Să includă în resursele materiale și financiare cota valorică care revine la un lucrător, pentru a forma fondurile de producere a gospodăriei la rănd cu creditele bancare și ajutorul sponsorilor.

Fiecare gospodărie țărănească este în drept să-și aleagă direcția de activitate de sinestătător, precum și structura și volumul de producție. Sarcina acestei părți a proiectului este de a elabora și argumenta un așa model de activitate, care să asigure îmbinarea optimă a tuturor factorilor de producție. Specializarea gospodăriei este determinată reeșind din condițiile concrete ale comunei și din tradițiile istorice ale acestei comune.

Specializarea gospodăriei poate fi:

– în fitotehnie și pomicultură;

-în fitotehnie, zootehnie și pomicultură;

-în zootehnie, pomicultură și viticultură etc.

În proiect consolidarea se efectuiază pentru 54 cote – echivalente, care se prelucrează de către 26 de persoane. O persoană muncește anual 1900 om/ore; la producerea producției agricole și prelucrarea terenurilor vor participa doar 22 persoane cu un volum total de 41800 om/ore; deoarece o persoană este liderul asociației, 2 persoane se vor ocupa de realizarea producției și o persoană este contabilul.

Calculul volumului producției agricole, cheltuielilor de muncă și a suprafețelor funiareale ale gospodăriei tărănești este efectuat în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1 – Calculul volumului producției, cheltuielilor de muncă și suprafețelor gospodăriei țărănești

Amplasarea și formarea folosințelor funciare în unitatea agricolă consolidată

În conformitate cu legislația RM gospodăria țărănească poate fi formată atît de o persoană aparte cît și de un grup de persoane pe terenurile primite ca cotă parte sau arendate. Gospodăria țărănească, înregistrată conform legislației în vigoare, trebuie să aibă denumire, care să conțină cuvintele „gospodărie țărănească” și denumirea de firmă .După înregistrarea gospodăriei țărănești în organele administrației publice locale, ea devine persoană juridică și poate să-și perfecteze ștampila, blanchete de firmă și alte documente pentru evidența contabilă, analiză și planificare, deschiderea contului în bancă.

Amplasarea și formarea folosințelor funciare ale gospodăriei țărănești este o problemă destul de importantă și destul de dificil de realizat în mod optimal. Pe de o parte, folosințele funciare ale gospodăriei țărănești trebuie să fie amplasate în așa mod, ca să fie crete condiții optime pentru producerea producției agricole. Pe de altă parte așa condiții trebuie create și pentru alte folosințe și terenuri.

Cerințele generale pentru proiectarea folosințelor funciare în condițiile Moldovei sunt următoarele:

– fiecare folosință funciară trebuie să fie formată dintr-un număr minim de sectoare pe un masiv amplasat compact;

– în cazuri cînd folosința funciară este formată din mai multe sectoare, ele trebuie să fie la distanțe minime unul față de altul și avînd o comunicare cît mai reușită.

Pe proiect se delimitează hotarele categoriilor de folosință ale folosințelor funciare a gospodăriilor țărănești cu culoare roșie.

Hotarele trebuie să fie proiectate rectilinii, sub un unghi de 90o și să se sprijine pe limitele naturale și artificiale existente (drumuri, șosele, fîșii forestiere etc.),folosind de asemenea formele de relief – cumpăna apelor, talveguri etc.

4.5 Determinarea tipurilor și suprafețelor necesare a folosințelor agricole ale unității agricole consolidate

Componența, raportul și suprafața terenurilor agricole ale gospodăriei țărănești determină specializarea și dimensiunile ei.

De gospodăria țărănească sunt întărite doar cîteva categorii de folosință – arătură, vii, livezi și pomușoare. Se includ terenurile loturilor de lîngă casă (grădinile). Mai pot fi întărite toate tipurile de construcții amplasate în perimetrul acestor terenuri, inclusiv elementele infrastructurii sociale și productive cu excepția celor cu destinație intergospodărească și de uz comun.

Calculele agroeconomice includ:

determinarea necesarului de nutrețuri pentru animale;

determinarea suprafețelor culturilor furajere pentru toate categoriile de nutrețuri;

determinarea suprafețelor pentru celelalte culturi de cîmp sau legumicole necesare pentru achitarea contractelor.

Determinarea categoriilor și suprafețelor folosințelor funciare a gospodăriilor țărănești sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2 – Determinarea categoriilor și suprafețelor folosinței funciare a gospodăriei țărănești

4.6 Proiectarea hotarelor proprietății funciare a unității agricole consolidate

Hotarul reprezintă o linie care desparte două teritorii care formează unități distincte administrative și economice sau separă două proprietăți funciare.

Hotarele sunt de patru feluri:

hotare naționale – sunt hotarele țării.

hotare administrative – delimitează teritoriile administrative raionale, orășănești, comunale.

hotare ale unităților economice – delimitează hotarele unităților agricole , industriale, unităților forestiere etc. în cazul cînd două hotare administrative coincid pe planul cadastral se reprezintă hotarul de rang superior.

hotare ale proprietăților funciare – delimitează sectoarele de teren ale proprietarilor, posesorilor vecini.

Hotarele beneficierelor funciare trebuie să fie amplasate pe teren în așa mod încît să se formeze condiții bune pentru organizarea teritoriului și să se asigure folosirea rațională a pămîntului fără a crea condiții de eroziune a lui. Hotarele folosințelor funciare se întăresc cu borne de hotar care trebuie să fie amplasate la o distanță una de alta care asigură vizibilitatea reciprocă, dar să nu depășească 1000m. pe locuri deschise hotarele care nu coincid cu hotarele naturale sau cu cele artificiale se arată printr – o brazdă adîncă de pămînt..

Proiectarea hotarelor se îndeplinește în următoarea ordine:

pe arătură – hotarele se amplasează liniar, fără cotituri, formînd unghiuri de 90o.

pe plantații multianuale – hotarele se amplasează în dependență de relief și lungimea rîndurilor cu scopul de a exclude apariția și dezvoltarea pericolului erozional, de aceea, în cele mai dese cazuri ele coincid cu linia cumpenei de apă, talveguri, cu elementele rețelei hidrografice

Proiectarea asolamentelor în unitatea agricolă consolidată

Problema organizării raționale a sistemului de asolamente constă în crearea condițiilor optime pentru ridicarea fertilității solului, sporirea producției globale, folosirea rațională a tehnicii și a resurselor de muncă.

Proiectarea sistemului de asolamente presupune determinarea tipului și numărului de asolamente, dimensionarea masivelor de arătură și amplasarea lor pe teritoriul gospodăriei și întărirea lor pe brigăzi.

Sistemul de asolamente este veriga principală în agricultură și include alte sisteme ca:

de prelucrare a solului;

de întroducere a îngrășămintelor;

de producere a semințelor;

de protecție cu fîșii forestiere și alte lucrări antierozionale;

de îmbunătățiri funciare.

Asolamentele pot fi:

de cîmp ;

furajere;

cu destinație specială.

Proiectarea asolamentelor de cîmp depinde de dimensiunile terenurilor arabile, componența culturilor de cîmp, organizarea lucrărilor în agricultură, nivelul de mecanizare, structura organizatorică a gospodăriei etc.

Asolamentele furajere sunt acelea care au în componența lor mai mult de 50%culturi furajere. Particularitățile proiectării asolamentelor furajere constau în aceea că ele trebuie proiectate în apropierea fermelor pentru a micșora cheltuielile la transportarea nutrețurilor. Suprafața asolamentelor furajere depinde de necesitatea în culturi furajere de bază. Asolamentele furajere pot fi:

de pe lîngă ferme – pot fi folosite pentru creșterea rădăcinoaselor, tuberculilor, bostanilor etc.

de pe lîngă taberele de vară de întrținere a animalelor – au destinația de a asigura animalele cu masă verde în perioadele secetelor de vară.

de pășune și fînețe – trebuie să aprovizioneze cu fîn și masă verde sectorul zootehnic.

Aceste asolamente se proiectează pe terenurile erodate fiind folosite ca asolamente antierozionale.

Asolamentele cu destinație specială au în componența lor culturi cu cerințe speciale față de relief, sol, regim hidric sau care necesită tehnologii speciale. Aceste culturi sunt legumele, tutunul, plantele medicinale. Cele mai răspîndite sunt asolamentele legumicole, care trebuie amplasate în apropierea surselor de apă pe soluri fertile.

La proiectarea sistemului de asolamente se analizează cîteva variante de diferite combinații de asolamente și diferite scheme de rotație a culturilor. Varianta optimă se consideră aceea la care se obține venitul maxim cu cheltuieli minime.

Amenajarea teritoriului asolamentelor include următoarele lucrări:

amplasarea sectoarelor și a parcelelor;

amplasarea sectoarelor de lucru;

amplasarea fîșiilor de protecție;

amplasarea drumurilor;

amplasarea taberelor de cîmp și surselor de alimentare cu apă.

Amenajarea teritoriului asolamentului trebuie să contribuie la:

crearea condițiilor pentru tehnologiile progresiste și ridicarea fertilității solului;

prevenirea și excluderea proceselor de eroziune a solului;

crearea condițiilor optime pentru organizarea lucrărilor de cămp cu mecanisme înalt productive;

obținerea unor recolte înalte și stabile la principalele culturi agricole;

minimalizarea investițiilor capitale și cheltuielilor anuale pentru lucrările de amenajare a teritoriului asolamentelor.

În cadrul acestui proiect am proiectat un asolament structura căruia este prezentată în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 – Structura asolamentelor

5 SECURITATEA ACTIVITĂȚII VITALE

5.1 Respectarea securității muncii în unitatea agricolă consolidată

În unitatea agricolă consolidată se respectă toate regulile de securitate a muncii. La executarea lucrărilor descrise în proiect , lucrătorii primesc îmbrăcăminte specială, salopete și mijloace de protecție individuală.

În gospodăria Podgoreni protecția muncii este ogorganizată de liderul gospodăriei. El elaborează ordin numind specialistul principal de protecție a muncii și responsabili pe sectoarele de producere pentru organizarea lucrărilor de folosire a mașinilor, mecanismelor în corespundere cu regulile securității muncii.

Persoana responsabilă pentru amenajarea și funcționarea lucrărilor de protecție a muncii este specialistul de protecție a muncii.Toate felurile de instructaje se efectuiază în acest cabinet. Deasemenea stabilește mărimea sumelor necesare pentru asgurarea potecției muncii. Aceste sume se stabilesc în contract sau în ordinul încheiat între administrația și comitetul sindical.

Cabinetul pentru protecția muncii este amenajat mediu. El se găsește în clădirea brIgăzii de tractoare. In acest cabinet sunt instalate diferite panouri de echipament pe protecția muncii individuală de diferite tipuri de extensoare. La celelalte centre de producție deasemenea sunt amenajate cabinete cu placate de protecția muncii în domeniul respectiv. La depozitul de îngrășăminte minerale și chimicale se găsesc în regulă toate mijloacele de protecție și igienă. Aici îmbrăcămintea specială se păstrează în încăperi speciale amenajate, lucrătorii pot primi duș, mijloacele de protecție individuală.

Răspunzătorul este obligat ca să fie la curent ca pe teritoriul unde se petrece lucrările să nu fie afectat cu diferite obiecte și comunicații electrice neizolate.

În gospodăria agricolă Podgoreni săptămîna de lucru este de 40 ore, adică 8 ore pe zi, ceia ce este în conformitate cu constituția Republicii Moldova.

Instructajul introductiv trebuie săi petreacă specialistul de protecție a muncii sau specialistul șef sau chiar conducătorul întreprinderii, cu o persoană sau mai multe care doresc să se angajeze la lucru în această întreprindere.

Instructajul se face în cabinetul de protecție a muncii sau în cabinetul specialistului șef unde este material didactic. Instuctajul are caracter de lecție, unde li se explică angajaților despre procesul tehnologic în gospodărie, desore legislația și disciplina muncii, ordinea zilei de muncă.

5.2 Organizarea instrucțiunii angajaților în timpul muncii

Regulamentul privind modul de organiyare a instruirii în domeniul protecției muncii stabilește modalitatea de organizare a instruirii în domeniul protecției muncii este obligatoriu și se aplică asupra tuturor unităților economice , ministerelor , departamentelor,și altor organe ale administrației de stat și administrației publice locale.

În articolul 18 din legea protecției muncii și articolul 153 din codul muncii e arătat că administrația întreprinderii e obligată săși instruiască angajații în domeniul protecției muncii. Instruirea se face conform regulamentului N° 898 care e în vigoare de la l ianuarie 1995.

Regalamentul organizării instruirii prevede următoarele feluri de instructaje și de instruiri:

instrutajul introductiv;

primar la locul de lucru:

periodic; neprogramat; zilnic;

și instruiri ale lucrărilor de profesii periculoase ale personalului administrației, a împuterniciților comitetelor sindicale, a elevilor și studenților.

Instructajele de încadrare sunt instructajul introductiv și instructajul primar la locul de lucru.

Instructajul introductiv trebuie să-1 facă specialistul de protecție a muncii sau specialistul șef al întreprinderii cu o persoană sau cu mai multe care doresc să se angajeze la lucru în acelaș timp la această întreprindere. Instructajul se face în cabinetul de protecție a muncii sau în cabinetul specialistului șef. Conținutul instructajului introductiv are caracter de lecție aproximativ pînă la două ore. Se explică procesele tehnologice din această întreprindere, tehnico-utilajele și inventarul pentru realizarea lor. Echipamentul și mijloacele de protecție: normele și parametrii proceselor tehnologice, securitatea electrică, securitatea antiincendiară, ajutorul prim medical, signalizarea la întreprinderi.

Instructajul introductiv se înregistrează în fișa individuală de protecție a muncii sau în catalogul special pentru înregistrarea instructajului introductiv.

Instructajul introductiv e valabil pe tot timpul cît angajatul va lucra în această întreprindere fără întrerupere. După înregistrarea instructajului introductiv conducătorul întreprinderii are dreptul juridic de a semna ordinul de încadrare a noului angajat.

Instructajul primar la locul de lucru. După înregistrarea instructajului introductiv înainte de a începe lucrul angajatul trebuie să asculte instructajul primar la locul de lucru pe care trebuie să-1 facă șeful de sector.

Conținutul instructajului la locul de lucru se deosebește de conținutul instructajului introductiv, care a fost ca o lecție cu noținni generale despre producerea în gospodărie. Acum se explică și se arată concret cum trebuie să îndeplinească lucrul și să evite accidentele de muncă. Li se explică cerințele îndeplinirii procesului de muncă, ordinea operațiilor, parametrii tehnologici, regulile expluatării utilajului, instrumentului cu care pot apărea în timpul lucrului, explică folosirea echipamentului de protecție individuală și a mijloacelor de protecție colectivă.

5.3 Rolul specialistului în domeniul securității muncii

Noțiunea de accident uman de muncă cuprinde pierderea capacității de muncă parțială sau totală din cauza unei traume subide care sa întâmplat în timpul exercitării sarcinii de lucru dată de întreprindere angajatului fie pe teritoriul întreprinderii sau în afara ei – în deplasare. Spre deosebire de pierderea imediată a capacității de muncă și chiar a sănătății în accidentele de muncă, angajații își mai pot pirde capacitatea de muncă și sănătatea lent- pe neobservate, din cauza condițiilor nefavorabile de lucru care pot provoca boli profesionale: cardiovasculare, reumatice, orbirea, asurzirea și a altor boli. Analiza traumatismului pe ultimii doi ani este prezentată în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1 – Analiza traumatismului pe ultimii trei ani

Pentru prevenirea accidentelor de muncă în producție este necesar prin utilizarea mijloacelor moderne de evitare a acestora. In agricultură securitatea muncii pe mașinele agricole se asigură prin utilizarea mijloacelor de îngrădire, de Protecție și de blocare cu siguranță de semnalizare cu aplicarea sistejmelor de dirijare de la distanță cu folosirea echipamentului de protecție industrial.

Unele traume sau produs la transportarea încărcăturilor. Tractoarele în comparație cu automobilele au o stabilitate și o dirijare redusă. La ele mecanismul de frînare funcționează tot mai slab. Pentru conducerea tractoarelor cu remorcă sunt aduse următoarele persoane: la tractoarele cu anvelope vechimea în muncă mai mare de doi ani, la tractoarele cu șinile mai mare de un an, trebuie să aibă permis de conducere la locul de muncă, tractorul și remorca trebuie să fie înregistrate de Stat cu numele corespunzător; toate remorcile trebuie să fie asigurate cu frînă cu care se dirijază din cabină. La tractor și remorcă este efectuat controlul tehnic anual.

Elaborarea instrucțiunii pentru protecția muncii

Primăria satul Podgoreni raionul Orhei

Aprobat:

Ordinul primarului

Nr.125 din 15 mai 2013

Instrucțiunea Nr.109

pentru securitate și sănătate în muncă pentru lucrătorii din

plantații multianuale

Instrucțiunea se elaborează de catre conducatorii de sectii, sectoare și alte subdiviziuni sub conducerea specialistilor principali ai ramurilor de producție agricolă. Instructiunile se semnează de persoanele responsabile pentru protecția muncii și se aprobă de angajator. Organizațiile ce nu dispun de specialiști necesari pentru elaborarea instructiunilor vor apela la serviciile unor persoane juridice specializate in acest domeniu. Instructiunile se inregistrează intr-un registru, se multiplică și se distribuie salariaților pentru aplicare.

I. Instructajul introductiv general

Instructajul a fost efectuat la data de,,___,,______________de către__________ avind funcția de____________________________________________________ Materialul predat___________________________________________________

(numărul sau denumirea instrucțiunilor, normelor de pritecția muncii,

_________________________________________________________________

altor acte normative di care se constitue programul instructajului)

Semnătura celui instruit__________________________

Semnătura celui care a efectuat și verificat însușirea instructajului_____________

Prupuneri referitoare la angajarea persoanei instruite________________________

II.Instructajul la locul de muncă

Instructajul a fost efectuat la data de,,___,,______________de către__________ avind funcția de____________________________________________________ Materialul predat___________________________________________________

(numărul sau denumirea instrucțiunilor)

Semnătura celui instruit_________________

Semnătura celui care a efectuat și verificat însușirea instructajului____________

La desfășurarea de sine stătător a activității este__________________________

(admis sau neadmis)

IV. Instructajul periodic

__________________________________________________________________

(denumirea intreprinderii, instituției, organuzației)

Proces-verbal Nr.________

De verificare a cunoștințelor in materie de protecție a muncii din,,___,,__________

Comisia de examinare in componența:____________________________________

(funcția, numele, prenumele)

Membrii comisiei____________________________________________________

(funcția, numele, prenumele)

în baza Ordinului nr._____ din,,____,,___________ 20____ a efectuat verificarea conștiințelor in materie de protecția muncii și a stabilit:

Președintele comisiei ___________________ _______________________

(semnătura) (numele, prenumele)

Membrii comisiei ___________________ _______________________

(semnătura) (numele, prenumele)

___________________ _______________________

(semnătura) (numele, prenumele)

1. Cerințe generate

1.1. La efectuarea lucrarilor de proiectarea plantațiilor multianuale se admit persoane care au implinit varsta de 18 ani, au trecut controlul medical au fost atestate acordandu-le o categorie de calificare pentru pomicultor, precum și au primit instructajul la incadrarea in muncă.

1.2. Muncitorul e dator să treacă controlul medical periodic la fiecare 6 luni și să fie supus verificarilor cunostințelor in domeniul protecției muncii la fiecare 12 luni.

1.3. Muncitorul trebuie sa cunoască bine și să respecte cerințele instructiunii.

1.4. Incalcarea cerințelor instructiunii atrag după sine răspundere in conformitate cu legislatia in vigoare.

2. Cerințele securității inainte de inceperea lucrului

2.1. De controlat starea bună de funcționare a mijloacelor de muncă.

2.2. De controlat prezența trusei medicale la locul de muncă.

2.3. De primit informație de la șeful sectorului despre locul de odihna, primirea mesei și a apei potabile.

2.4. De ținut cont in timpul lucrului de cerintele antiincendiare.

3. Cerintele de securitate in timpul lucrarilor

3.1. De folosit mijloace de muncă după destinație.

3.2. De respectat normele generate de lucru la taiat.

3.3. La efectuarea lucrarilor mecanizate de taiere a pomilor se interzice prezența persoanelor străine pe tarla sau parcelă.

3.4. La scoaterea ramurilor dintre randuri este necesar ca muncitorii sa-și schimbe parcela sau tarlaua de lucru.

4. Cerințele de securitate in caz de accident

4.1. In caz de accident se recomandă imediat de stopat procesul de muncă a accidentatului și de anunțat administrația.

4.2. Să se acorde primul ajutor victimei pană la sosirea medicului.

4.3. Se intreprind acțiuni in vederea lichidării consecințelor accidentului.

4.4. Se comunică conducătorului lucrărilor despre cele întîmplate

5. Cerințe la finalizarea lucrărilor

5.1 La tăierea mecanizată de pregătit mecanizmul de lucru în poziție de

trasnsport;

După muncă uneltele se ambalează respectiv sau sunt predate

conducătorului;

Despre toate defecțiunile depistate în timpul lucrărilor trebue să fie informat

conducătorul lucrărilor.

Elaborat, diplomat _______________ /Radu Victoria/

Coordonat, conducător științific _______________/Scutaru Viorica/

Verificat, lector universitar _____________ /Martin Alexandru/

6 OCROTIREA NATURII

O dată cu apariția agriculturii influența omului asupra biosferei a crescut considerabil .

Din timpurile cele mai vechi în Moldova omul continuă să cultive pământul. Pe parcursul a mai multor secole, influența omului asupra naturii, a schimbat considerabil condițiile naturale. E suficient de menționat că tot teritoriul folosit astăzi în economia națională consistente până la 95 la sută din suprafața Republicii Moldova, dintre care numai 86 la sută constituie cota pământurilor prelucrate în sfera agriculturii. Terenurile Republicii Moldova sunt cele mai valorificate din toată Europa. Deci, posibilitățile de extindere a terenurilor arabile practic au fost epuizate. Parțierea volumului global al producției agricole poate fi soluționată numai pe cale a folosirii pământurilor, incluse deja în circuitul agricol.

În procesul de valorificare a naturii omul nu întotdeauna a folosit să continue să folosească rațional condițiile și resursele materiale ale teritoriului. De exemplu: aratul în masă și valorificarea intensivă a pământurilor de țelină și pârloagă, inclusiv versanții priporoși și abrupți, suprafețele mari de pădure au fost tăiate, desecate mlaștinile, s-au arat luncile râurilor mari și mici, luându-se de zonele lor de protecție. Toate aceste activități nechibzuite ale omului au contribuit la degradarea echilibrului n natură.

Aceste activități negative ale omului au provocat apariția unor procese și fenomene nefavorabile naturale, cum sunt sporirea aridității clime, uscarea excesivă a solului a debitului râurilor, micșorarea numărului speciilor de plante și animale, unele din care au dispărut, altele sunt pe calea dispariției, intensificarea proceselor de eroziune și a alunecărilor de teren. Drept rezultat a degradării naturii de către om în trecut, avem în prezent intensificarea unor calamități negative naturale, care în ultimii ani pentru republica noastră au devenit frecvente, ca secetele, ploile torențiale abundente, inundațiile, grindina, furtunile, înghețurile, care au adus pagube colosale mari nu numai economiei naționale, dar au provocat și victime umane.

În legătură cu acestea în ultima instanță au fost scoase din circuitul agricol, integral sau parțial zeci și sute de mii hectare de pământuri roditoare.

6.1 Protecția naturii de impactul negativ al proiectului

În toate etapele dezvoltării societății umane, pământul a fost, este și va fi principalul obiect de producție. Suprafețele pământului sunt limitate, pierderea fiecărui hectar de sol fertil aduce daune societății, de aceea o problemă principală a fost și este menținerea capacității solului la reproducerea în procesele de folosire.

Cea mai mare importantă resursă a omenirii este solul. Docuciaev a scris: că cernoziomul rusesc este mai scump ca cărbunele de pământ, petrolul și chiarca aurul. In comparație cu aurul se poate de înțeles nu numai în sensul figurat alcuvântului dar și direct. In sensul direct – fără aur omul poate trăi dar fără sol nu.

Solul este expus cu un diferit sens de acțiune. Fiecare acțiune care aduce la încălcarea funcției fizice, fizico-dinamice, chimice, biologice și biochimice aduce la impuriflcarea solului. Impuriflcarea solului trebuie apreciată nu numai ca pătrunderea unor substanțe: elemente, microorganizme dăunătoare, dar și ca încălcarea echilibrului determinat, care nu pot fi restabiliți.

în timpul de bază factorii principal la ridicarea roade culturilor agricole este aplicarea îngrășămintelor minerale, ameliorarea chimică, pesticide. In rezultatul intensificării producției agricole sporește impuriflcarea solului.

Folosirea incorectă a substanțelor chimice duce la încălcarea echilibrului ecologic a sistemelor naturale și schimbările nefavorabile în mediul înconjurător. Prin urmare, erozia vântului și apei pot f pricinile de bază a impurificării solului.

Scurgerile și băligarul proaspăt folosite pentru irigație și îngrășare, impurifică solul cu hlorizi, azot, amoniac și alte substanțe chimice dăunătoare, microorganisme patogene.

In fiecare an se intensifică impuriflcarea solului cu pesticide. E necesar de folosit o sistemă rațională de pesticide.

Transportul, și el este un izvor puternic de impurificare a solului, cu gaze de eșapament a motoarelor cu ardere internă, în aer se aruncă o cantitate mare de diferite substanțe toxice, care în cele din urmă într-un grad considerabil se așează pe învelișul de sol.

Grosolan se încalcă normele sanitare și regulile de colectare, transportare

și utilizare a gunoiului comunal. In multe blocuri (răpi, luncă, pășuni, în jurul localităților sătești, în pădure) spontan se formează gunoiști care impurifică volumul de sol.

Pentru prevenirea impurificării solului e necesar:

de a organiza regulat curățenia localității de deșeuri comunale;

de a exploata mai efectiv construcțiile de epurare existentă;

de a folosi pentru irigație numai apă, care corespunde curățeniei igienice;

de a respecta regulile elaborate și metodele folosite a substanțelor chimice

de protecție a plantelor, îngrășămintelor, deșeuri de la fermele zootehnice;

de a efectua repararea capitală a depozitului pentru păstrarea îngrășămintelor minerale și chimicatelor otrăvitoare;

Tehnica după lucrul cu chimicatele toxice și îngrășăminte trebuie de dezinfectat numai pe pelierul special;

La prelucrarea plantelor cu pisticide este interzis:

de a mări dozele și multiplicarea de folosire a preparatelor;

de a prelucra culturile folosite în formă de verdeață, în afara prelucrării semințelor lor și solurilor până la răsărire;

prelucrările aerozale a semănăturilor nu mai aproape de l00m de la localitatea rurală, încăperile zootehnice, izvoarele de scurgere cu apă;

de a prelucra aceste sectoare numai cu ajutorul aparatelor terestre (cu excepția

Pe pământ există o cantitate mare de apă în stare liberă. Ea prezintă o părticică a planetei noastre – hidrosfera.

Impurificarea apei în prezent este atât de importantă, că devine o alarmă în toate țările lumii, în același timp, și în țara noastră.

6.2 Protecția solurilor împotriva eroziuni

Eroziunea solului prezintă un proces de transformare fizică a particulelor de sol. Energia de bază (forța motrică) de transformare și distrugere a solului servește energia apelor și a vânturilor.

Procesul de eroziune a solului joacă un rol destul de important la formarea solurilor. Acest proces acționează în permanență și este neîntrerupt deoarece prezintă o derivată a factorului climateric și de relief.

Deosebim următoarele tipuri de eroziune:

eroziunea de vânt și eroziunea de apă, alunecări de teren, de zăpadă și biologică.

Eroziunea de apă și de vânt se referă la numărul tipurilor de bază a distrugerii solului. După eroziunea de apă în calitate de distrugător a solului este picăturile de ploaie și curenții de apă. Eroziunea de apă are următoarele forme: picurătoare, de scurgere de mal.

Eroziunea de apă poate să apară în rezultatul alegerii incorecte a înclinației canalelor de irigare și a brazdelor de pe urma roților instalației de irigare .

Eroziunea de apă apare cel mai mult pe pantele pământului cu căderea ploilor torențiale des sau primăvara după topirea zăpezii. Eroziunea de vânt apare în condițiile climei uscate.

Eroziunea solului aduce mari pagube. In rezultatul distrugerii solurilor epuizându-se stratul productiv, dăunează semănăturile agricole scot, se scot în afara terenurilor îngrășămintele agricole, scot în afara terenurilor îngrășămintele, se petrece impurificarea mediului înconjurător se încalcă echilibrul ecologic și degradează sistemele naturale .

În prezent avem suprafețe considerabile de soluri erodate, care cresc în permanență și suprafețe mari de ravene crescătoare și alunecări de teren. Analizând situația anilor 1965, 1975 și 1995 putem observa că problema eroziunii solului a devenit o problemă de nivel statal.

În rezultatul eroziunii solului scade fertilitatea solului, se micșorează suprafața terenurilor agricole din cauza ramificării ramurilor crescătoare se activează procesul de formare a alunecărilor de teren, a prăbușirii terenurilor, se înrăutățește calitatea bazinelor de apă și a apei, etc., se înrăutățește calitatea elementelor teritoriale, se pierde sau se micșorează roadă culturilor agricole.

Măsurile de preîntâmpinare a proceselor irigate de erodare, cât și pentru ameliorarea solurilor sunt următoarele:

protecția solului de eroziunea apelor;

protecția solului de eroziunea eoliană;

măsuri de combatere a salinizării solului;

preîntâmpinarea proceselor negative de prăbușire a solului;

preîntâmpinarea degradării cernoziomurilor pentru irigare;

protecția solului de alunecări de teren;

protecția solului de înnămolire;

combaterea degumificării solului;

combaterea acidizării solului;

combaterea poluării solului cu toxice și alte substanțe chimice;

preîntâmpinarea distrugerii neargumentate la atribuirea terenurilor în scopuri neagricole.

În scopul mișcării pierderilor de erodare a solului și de combatere a ereziei preventive se efectuează un șir de măsuri antierozionale, care pot fi grupate în patru tipuri de bază:

agrosilvice;

agrotehnice;

hidrotehnice;

organizaționale

Măsuri agrotehnice

Măsurile agrotehnice antierozionale se petrec în cazul prelucrării solului, concomitent cu aplicarea tehnologiei eroziunii de cultivare a plantelor. Ele constau din efectuarea unor operații de prelucrare a solului care favorizează și creează condițiile micșorării și reținerea procesului de eroziune. Măsurile agrotehnice de bază sunt:

crearea suprafeței de microadâncituri de reținerea a scurgerii la suprafață;

crearea tranșeelor de drenare, cârtițare;

semănatul îndesita al culturilor;

semănarea brazdelor în fâșii, crearea culisilor;

introducerea dozelor adăugătoare de îngrășăminte, direcția de prelucrare perpendiculară a pantelor;

efectuarea combinată a câtorva operații de prelucrare în cadrul unei lucrări (irigarea ecologică, aratul de plantaj, afânarea fără întoarcere a brazdei).

Măsurile antierozionale agrosilvice.

Măsurile antierozionale agrosilvice sunt orientate spre reglarea scurgerii la suprafață, reținerea lor, micșorarea vitezei vântului, anogenizarea distribuirii precipitațiilor de iarnă, orientarea direcției de prelucrare a solului, îmbunătățirea condițiilor microclimaterice a suprafeței protejate. Totodată plantațiile silvice pe sectoarele de teren spălate malurile ravenei de contribuire la întărirea rezistenței solului de erodare.

Sistemul de rețele agrosilvice constau din perdele de cumpănă de construcție penetrabilă cu lățimea 3-., perdele de protecție de-a lungul pantei sau perele amplasate pe pantele cu relief liniștit, ele servesc pentru micșorarea vitezei vântului, perdele de reglare a scurgerii la suprafață se amplasează perpendicular pantei, cu lățimea 4-12m., ele se îmbină cu construcții hidrotehnice de cartare și evacuare a apei.

Măsuri antierozionale hidrotehnice

Măsurile hidrotehnice contau din construirea canalelor, bazinelor de captare și evacuare a apei, altor construcții inginerești pentru micșorarea pericolului de erozie. De exemplu: terasele pantelor, înclinarea inversă a elementelor teritoriale, crearea rețelelor de fântâni, crearea barajelor, etc. n construcțiile hidrotehnice au un volum maximal de reținere a scurgerii de apă, dacă măsurile agrotehnice se ameliorează la l000cm3, perdelele agrosilvice-2000cm3, rețeaua ocupând 2-4% din suprafață, atunci cele hidrotehnice pot opri și evacua întreg volumul potențial de scurgere la suprafață.

Măsurile antierozionale organizaționale constau în coordonarea măsurilor antierozionale prevăzute după tipuri executanți, etc., amplasarea elementelor teritoriile de producere, controlul modului de îndeplinire a măsurilor antierozionale.

7 EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROIECTULUI

7.1 Producerea și distribuirea producției în fitotehnie și zootehnie

Calculul volumului producției agricole în gospodăria țărănească și distribuirea ei permite de a estima cît de bine este organizat procesul de producție, cum se asigură respectarea contractelor de vînzare a producției și cum sunt aprovizionați cu toate cele necesare pentru alimentare a lucrătorilor gospodăriei date.

Calculele producerii și distribuirii producției în gospodăria țărănească sunt prezentate în tabelul 7.1.

Tabelul 7.1 – Producerea și distribuirea producției agricole

7.2 Calcularea bilanțului humusului în asolament

Codul Funciar al Republicii prevede pedepse pentru folosirea nechibzuită a terenurilor agricole ce conduce la scăderea fertilității solului pînă la redistribuirea cheltuielilor pentru lichidarea daunei.

Indicatorul de bază care caracterizează fertilitatea solului este conținutul de humus în sol. Humusul se formează pe calea mineralizării rămășiților vegetale ale culturilor agricole, precum și a îngrășămintelor minerale și organice.

Dificitul de humus se va recupera prin intriducerea îngrășămintelor organice.

Calculul bilanțului de humus este prezentat în tabelul 7.3.

Conform calculelor tablului 7.3 dificitul de humus este de – 653,7 acest deficit se împarte la coeficientul de humificare a îngrășămintelor organice (0,08) și calculăm necesarul de îngrășăminte:

653,7 : 0,08 = 8171,25 q – îngrășăminte; prețul unui qental este de 10 lei

8171,25 * 10 = 81712,5 lei – necesar pentru a procura îngrășămintele.

Tabelul 7.2 – Calculul bilanțului de humus

7.3 Determinarea indicilor economici de bază

Indicii economici de bază ai eficienței producției în gospodăria țărănească sunt: venitul global mediu anual și mediu lunar care revine la un lucrător.

Prețul de realizare în scopuri didactice se primește prețul mediu de piață

Cheltuielile de producere pentru diferite tipuri de producție sunt diferite:

lapte, carne bovine, carne porcine, păsări – 40%din costul producției;

livadă – 60% din costul producției;

vie – 60%;

culturi prășitoare – 55%;

legume – 55%;

culturi semănate des – 50%.

Venitul curat al gospodăriei țărănești se formează din venitul total de la realizarea producției minus plata pentru arerndă, impozitul funciar, cheltuielile pentru cumpărarea îngrășămintelor organice și alte cheltuieli.

Pentru calculul plății de arendă conform legii cu privire la arendă sunt prevăzute diferite modalități. Plata pentru arendă pentru 1ha de plantații multianuala poate constitui 6000 lei, pentru arătură circa 1500 lei. În variantul I plata pentru arendă constituie – 31,6 * 6000 = 189600 lei, pentru varianta II – 48,6*6000 = 291600 lei. În contractul de arendă poate fi inclusă și plata pentru arendă ca un procent din recoltă.

Venitul mediu anual la un lucrător este raportul dintre venitul net pe gospodărie la numărul de lucrător.

Pentru a determina indicatorii economici de bază este necesar de a calcula venitul total de la realizarea producției, care este prezentat în tabelul 7.3. și de a calcula impozitul funciar calculele impozitului funciar sunt prezentate în tabelul 7.4. Calculul indicatorilor economici ai activității de producere este prezentat în tabelul 7.5

Tabelul 7.4 – Calculul impozitului funciar

Tabelul 7.5 – Calculul indicatorilor economici ai activității de producere a gospodăriei țărănești

CONCLUZIE

Proiectul de licență este elaborat pentru redistribuirea terenurilor, proiectarea gospodăriilor țărănești și consolidare lor în localitaea Podgoreni raionul Orhei.

Folosind informația inițială despre suprafețele terenurilor agricole și numărul de cetățeni care au dreptul la primirea cotei echivalente s-a determinat cota-parte echivalentă pentru fiecare categorie de folosință și suprafața totală a asociației de gospodării țărănești.

Organizarea teritoriului localității Podgoreni constă în soluționarea problemelor privatizării funciare, înlăturarea neajunsurilor amplasării existente a unităților economice din cadrul comunei, elaborarea metodelor de consolidare a gospodăriilor agricole noi create, crearea condițiilor pentru utilizarea rațională, concretă și eficientă a resurselor funciare și asigurarea protecției lor precum și pentru amplasarea teritorială a producerii.

În urma inventarierii terenurilor se poate spune că:

– loturile individuale constituie 125 ha;

– fondul de rezervă – 321 ha;

– fondul de privatizare – 1170 ha, dintre care:

– arătură – 815 ha;

– via – 77 ha;

– livadă – 278 ha;

– pășune – 219 ha;

Proiectul dat este elaborat pentru 54 de persoane. Asociația de gospodării țărănești este formată din 54 de cote. Suprafața cotei pentru o persoană este de 1,30 ha, dintre care:

arătură – 0,91 ha;

vie – 0,09 ha;

livadă – 0,30 ha.

Pentru proiectarea cotelor sau ales următoarele sectoare: arătură 50,31 ha din care 1,61 ha sunt atribuite pentru drumuri.

Consolidarea terenurilor se va efectua prin metoda de asociere și arendă de lungă durată. Pentru consolidare se elaborează două variante de activitate și mai rentabilă conform calculelor economice sa dovedit a fi varianta II unde se propune un asoolament de cîmp și arendarea a circa 48,6 ha de livadă.

BIBLIOGRAFIE

Botnarenco, I. Consolidarea terenurilor agricole in Moldova (teorie, metode, practică). Chișinău: Editura Pontos. 2009, 340p.

Filatov, L.S., Geimein, S.M. îndrumar de tehnica securității. Chișinău: Cartea Moldoveniască. 1988, 374p.

Grigoriev, S. Ghid didactico-metodic de protecție a muncii. Chișinău: Tipografia UASM. 1998, 392p.

4 Moraru, T., Horjan, O., Scutaru, V., Indicații metodice pentru efectuarea
lucrărilor de laborator la disciplina „ Proiectarea de organizare intergospodărească
a teritoriului" și pentru elaborarea proiectului de curs „Proiectarea gospodăriilor
țărănești". Chișinău: Tipografia UASM. 2005, 36p.

5 Nour, D. Lungu, P., Legislația Funciară. Chișinău: Editura Călin și Doina. 1996,
409p.

6 Timariu, G. Organizarea integrală a teritoriului. Din experiența țărălor
Comunității Economice Europene. București: Editura tehnică Agricolă. 1990, 80p.

BIBLIOGRAFIE

Botnarenco, I. Consolidarea terenurilor agricole in Moldova (teorie, metode, practică). Chișinău: Editura Pontos. 2009, 340p.

Filatov, L.S., Geimein, S.M. îndrumar de tehnica securității. Chișinău: Cartea Moldoveniască. 1988, 374p.

Grigoriev, S. Ghid didactico-metodic de protecție a muncii. Chișinău: Tipografia UASM. 1998, 392p.

4 Moraru, T., Horjan, O., Scutaru, V., Indicații metodice pentru efectuarea
lucrărilor de laborator la disciplina „ Proiectarea de organizare intergospodărească
a teritoriului" și pentru elaborarea proiectului de curs „Proiectarea gospodăriilor
țărănești". Chișinău: Tipografia UASM. 2005, 36p.

5 Nour, D. Lungu, P., Legislația Funciară. Chișinău: Editura Călin și Doina. 1996,
409p.

6 Timariu, G. Organizarea integrală a teritoriului. Din experiența țărălor
Comunității Economice Europene. București: Editura tehnică Agricolă. 1990, 80p.