Redactat de: Nucă Nicoleta, Drept, Zi, An IV, Grupa 3 [624453]

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI
FACULTATA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE
SPECIALIZAREA DREPT

Urmele criminalistice în cazul utilizării
unei arme de foc

Redactat de: Nucă Nicoleta, Drept, Zi, An IV, Grupa 3
Coordonator: Lector univ.dr. Silviu Jîrlăianu

GALAȚI – 2020

1. Considerații generale asupra armelor de foc
Concepul general de armă este definit ca fiind orice dispozitiv a cărui funcționare determină
aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri
incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește
în una dintre categoriile prevăzute de lege1. Potrivit legii armele de foc sunt reprezentate de armele
ale cărui principiu de funcționare are la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din
detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături. Sunt asimilate armelor de foc, ansamblurilor,
subansamblurilor și dispozitivele care pot con stitui și pot funcționa ca arme de foc. Muniția reprezintă
ansamblu de proiectil, și după caz încărcătură de azvârlire, capsa de aprindere precum și celelalte
elemente de asamblare care îi asigură funcționarea și realizarea scopului urmărit.
1.2 Funcționar ea armelor de foc
Funcționarea armelor de foc se bazează pe foc, adică pe puterea gazelor degajate în urma arderii
prafului de pușcă de a arunca proiectilul din țeavă. Obligatoriu toate armele de foc au următoarele
componente, fără de care nu pot funcți ona: țeavă; închizător pentru fixarea muniției; mecanism de
percuție. În funcție de fabricant și de calibrul muniției folosite, armele de foc au și alte accesorii, cum
sunt: mecanismul de alimentare; dispozitive de ochire; patul sau crosa armei, dar pen tru a putea fi
folosită ea are nevoie de muniție, înțelegând prin aceasta cartușele. Cartușul se compune din: tub;
proiectil; încărcătură.
Funcționarea oricărei arme de foc poate fi explicată schematic astfel: se introduce un cartuș în țeava
armei, se a cționează mecanismul de percuție, apăsându -se pe trăgaci, percutorul este eliberat și
lovește capsa cartușului, substanșa inițiatoare a capsei aprinde pulberea, proiectilul este impins din
cartuș și propulsat prin canalul țevii cu o viteză mare2.
2. Urmele criminalistice în cazul utilizării unei arme de foc
Urmele criminalistice în cazul utilizării unei arme de foc sunt acele modificări ce apar pe diferite
obiecte, inclusiv pe corpul omenesc, în urma folosirii armelor de foc, ca rezultat al fenomenelor care
însoțesc împușcătura. Urmele tragerii cu arma (de împușcare) pot fi grupate în două categorii:
1. Urme principale;
2. Urme secundare.

1 E. Stancu, P. Ciobanu, Criminalistică. Tehnică criminalistică , Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 52.
2 Ibidem , p. 67. 1

Sunt cazuri în care armele de foc crează urme în formă de tăiere sau împungere fără urme
suplimen tare evidente și fără a rămâne la locul faptei nici arma și nici proiectilele și tuburile trase. În
cazurile acestea se pune problema dacă urma respectivă este produsă de o armă de foc sau nu. Resturi
de urme suplimentare care nu se văd cu ochiul liber se ridică cu o hârtie fotografică fixată și umezită
cu un strat de parafină, cu hârtie de filtru sau cu o pânză de in. O tragere efectuată cu arma de foc
lasă urme care se datorează factorilor primari și factorilor suplimentari ai împușcăturii. Factorii
primari sunt determinați de acțiunea directă a proiectilului, spre deosebire de factorii suplimentari
care sunt determinați de acțiunea pulberii, a compoziției, capsei și a reziduurilor de pe țeavă1.
2.1 Urmele formate pe diferite obiecte
Urmele produse de glonț pe diferite obiecte prezintă trăsături caracteristice în raport de existență
pe care o opun obiectele la pătrunderea glonțului, distanța de la care s -a tras un ghiul sub care a fost
atins obiectul , calibrul armei, etc. La fel ca și la trecerea glonțului prin corpul omului distingem un
orificiu de intrare, canal și un orificiu de ieșire, cu precizarea că dacă glonțul a rămas în obiectul atins
nu ne vom mai afla în prezența orificiului de ieșire.
1. Urmele formate în sticlă: avem în vedere foia de sticlă care este străbătută de glonț. Se distinge
un orificiu de intrare, un canal și un orificiu de ieșire, mai mult sau mai puțin perceptibile datorită
grosimii sticlei. Dacă sticla este mai groasă, se disting toate cele trei elemente în care orificiul de
intrare este mai mare decât diametrul glonțului, un canal foarte scurt și un orificiu de ieșire cu
diametrul mult mai mare decât al celui de intrare și forma con ică cu baza mare spre direcția în care a
plecat glonțul. În jurul orificiului se crează fisuri radiale întretăiate de mai multe fisuri concentrice ce
capătă aspect de pânză de păianjen2.
2. Urme în lemn: glonțul poate trece prin scăndură de dif erite grosimi și lasă urme caracteristice
ce diferă în raport cu viteza glonțului, construcția acestuia precum și de rezistența opusă de lemn.
3. Urme în metal: glonțul poate trece prin foi de tablă prin diferite grosimi, iar când este special
constru it (gloanțe perforate) poate străbate și blindaje de oțel.
3. Urmele principale
Sunt urmele care au ca rezultat acțiunea fenomenelor dinamice ce însoțesc împușcătura și se
clasifică în:
– Urmele gloanțelor;

1 A. Ciopraga , I.A. Iacobuță, Criminalistică, Ed. Junimea, București, 2001, pp.160 -161.
2 Idem. 2

– Urmele tuburilor arse; – Urmele ghearei extractoare;
– Urmele percutorului (pe capsa tubului); – Urmele dintelui oprit;
– Urmele de perforare; – Urmele de pătrundere.
– Urmele închizătorului; – Cartușele;
– Arma abandonată la locul faptei;
– Orificiile produse de gloanțe: de intrare; de ieșire, urmele ricoșeurilor.

1. Urmele gloanțelor
Urmele principale fac parte din urmele primare ale împușcăturii. Proiectilul sau glonțul es te format
din următoarele componente: partea anterioară, care se deformează la contactul cu un obiect dur;
porțiunea de ghidaj formată din zona cilindrică a proiectilului care se înșurubează în ghinturile armei
asigurând prin mișcare giratorie păstrarea di recției; porțiunea finală și fundul proiectilului. Proiectile
prezintă unul sau două jgheaburi în porțiunea de ghidaj, fie pentru a asigura prinderea proiectilelor
de tub, fie pentru a ușura înșurubarea proiectilului în ghinturi. Dintre urmele lăsate de g lonț, utile
sunt cele pentru stabilirea tipului de armă urmele ghinturilor și urmele câmpului.
2. Urmele tuburilor arse
Sunt urme de sine stătătoare care oglindesc caracteristici de ordin general și individual deosebit de
utile pentru identificarea ar mei și muniției folosite de tragere1. Pentru identificarea de gen și
individuală a armei și muniției se cercetează: sertizarea glonțului în tub care se face prin presare și
uneori pr in cherneruire, aceasta din urmă dă naștere unui număr de trei adâncituri semisferice pe gâtul
tubului și pe partea inferioară a glonțului.
3. Urmele percutorului (pe capsa tubului)
Capsa existentă pe rozeta tubului imprimă urma percutorului. Această u rmă se imprimă pe fundul
cartușului sub forma unei adâncituri în care se descifrează toate caracteristicile vârfului percutorului
pe capsă: profunzime, plasament și formă(care poate fi ovală, rotundă, pătrată , triunghiulară)2.
4. Urmele de perforare
Alt grup de urme care apar în situația în care proiectilul a traversat întregul corp sau ținta. Perforările
se formează când glonțul sau alicea au o viteză mare și deci o putere mare de pătrundere. Orificiile
pot fi: străpunse când glonțul trece prin obstaco l, formând un orificiu de intrare și de ieșire, precum
și un canal care le unește; oarbe, atunci când proiectilul se oprește în obstacol la o anumită adâncime,
formând numai un orificiu de intrare și un canal, și tangente sub forma unei adâncituri de o anu mită
profunzime. Urmele de perforare a corpului sau a obiectelor moi, mai puțin dure și cu o anumită
grosime le sunt specifice trei elemente: orificiul de intrare, canalul și orificiul de ieșire.

1 F. Ionescu, Criminalistică, Ed. Universitară, București, 2008, p. 333;
2 Idem. 3

4. Urmele secundare
Urmele secundare ale utilizării unei arme de foc sunt urmele care se formează ca rezultat al arderii
încărcăturii explozive, a acțiunii reziduurilor tragerii asupra obiectelor situate pe direcția de înaintare
a glonțului și al antrenării de către cămașa glonțului a unei anumite cantități de s ubstanțe sau
impurități din canalul țevii și din mediile pe care le străbate.
Acestea sunt:
a) urmele de ardere (pârlire)
b) urmele gazelor (de rupere)
c) urmele de funingine;
d) particule de pulbere arsă și nearsă;
e) inele de metalizare;
f) inele de ștergere (particule de unsoare);
g) inelul de frecare.

1. Urmele de ardere (pârlire)
Se formează la tragerile cu țeava apropiată sau la tragerile de la distanțe mici, sau cu țeava lipită.
La ieșirea din canalul țevii gazele supraîncălzite, la o temperatură ce se r idică la 2500șC dar și o
presiune de 3000 kg f/cm², provenite din arderea încărcăturii explozive se autoaprind la contactul
oxigenului din aer, dând naștere unei flăcări care provoacă arsuri împrejurul orificiului de intrare.
Uneori acțiunea flăcării mod ifică dimensiunile și forma orificiului de intrare, care devine mai mare,
cu marginile arse și neregulate.
2. Urmele gazelor (de rupere)
Constau din deteriorări mecanice și chiar de dislocări de material provocate la suprafața țintei de
forță de expans iune a gazelor, care la ieșirea din țeava armei continuă să aibă o presiune foarte
ridicată. Limita de acțiune a presiunii gazelor depinde de categoria de armament folosită la tragere,
astfel, la puștile mitralieră și la carabine provocă rupturi pănă la o distanță de 10 -12 cm, la pistoalele
mitralieră până la 3 -7 cm, iar la armele de putere mică până la 1 -3 cm1.
3. Urmele de funigine
Urmele de funigine sau de afumare, sunt rezultatul arderii pulberii explozive, a celei de inițiere, și
a substanțelor grase folosite la întreținerea armei. O mare parte din acestea sunt transformate în
microparticule de funingine care sunt antrenate de gaze și depuse radial pe su prafața obiectelor sub
forma unui strat care înconjoară orificiul de intrare.

1 A.E. Frant, Criminalistică. Curs universitar , Ed. Universul Juridic, București, 2019, p. 78.
4

4. Particule de pulbere arsă și nearsă
Această categorie de urme se formează datorită arderii incomplete a unei anumite cantități de
încărcătură explozivă. Arderea incomplet ă se produce atunci când cantitatea de pulbere explozivă
este prea mică sau veche, ori umedă, când capsa nu poate aprinde întreaga cantitate de încărcătură
sau când țeava este prea scurtă sau retezată. Particulele de pulbere nearsă sunt antrenate de jetul de
gaze pe direcția de zbor a proiectilului și se depun atât pe obiectele întâlnite în cale, cât și pe mâna
trăgătorului. Granulele de pulbere nearsă și cele incandescente se depun pe suprafața țintei în jurul
orificiului de intrare, formând un tatuaj de de dimensiuni și densități variabile, în funcție de distanța
de tragere1.
5. Inele de metalizare
Este urmă secundară care apare indiferent de distanța de tragere. Acesta i -a naștere atunci când
glonțul străbate obstacol e dure, fiind alcătuit din micropaticule metalice desprinse de pe cămașa
glonțului, care se depun de jur împrejurul orificiului de intrare.
Evidențierea inelului de metalizare se face cu ajutorul radiațiilor infraroșii sau roetgen. Prin
examinarea acestei categorii de urme se obțin date referitoare la orificiul de intrare a glonțului,
direcția de tragere și natura obiectului care a lovit ținta.
6. Inele de șergere (particule de unsoare)
Apar pe suprafața țintei doar în cazul tragerilor cu arme de foc bine întreținute, care au pe canalul
țevii o anumită cantitate de ulei sau vaselină. O parte din unsoare este preluată de glonț pe cămașa sa
și depusă în jurul orificiului de intrare, iar o alta este antrenată de gaze și proiecta tă sub formă de
stropi pe suprafața țintei, pe o zonă mai întinsă sau mai restrâsă, în funcție de distanța de la care se
trage. Numărul stropilor de ulei scad odată cu numărul tragerilor, până dispar complet.
Pentru descoperirea acestora se folosește cercetarea în radiații ultraviolete, sub acțiunea cărora
dobândesc o fluorescență bleu -albătruie. Prin examinarea de laborator a urmelor de unsoare, se
determină distanța de tragere, și în coroborare cu alți factori suplimentari, succesiunea împușcăturilor .
5. Concluzii
Armele de foc reprezintă o categorie aparte de agenți vulneranți, urmele produse prin împușcare
ocupând un loc deosebit în criminalistică. Prin complexitatea de construcție și acțiune, armele de foc
și urmele pe care le produc, când sunt descoperite, ajută la incadrarea juridică a faptei, urmele armelor
de foc fiind descoperite în general, în cadrul cercetării la fața locului, pe corpul și îmbrăcămintea
persoanei care a tras cu arma, precum și asupra celei căreia s -a tras cu arma, pe armă, în interiorul
țevii, pe tub și glonț.

1 A.E. Frant, op.cit., p. 80. 5

6. Bibliografie

A. Tratate, cursuri, monografii

1. Ciopraga A., Iacubuță I., Criminalistică , Ed. Junimea, București, 2001
2. Frant A.E., Criminalistică. Curs universitar , Ed. Universul Juridic, București, 2019
3. Ionescu F., Criminalistică , Ed. Universitară, București, 2008
4. Stancu E., Ciobanu P., Criminalistică. Tehnică criminalistică , Ed. Universul Juridic, București,
2017

6