RECUPERAREA UNUI PACIENT ÎN VÂRSTĂ, ÎN CAZUL RUPTURII DE MENISC [304270]
Universitatea TRANSILVANIA din Brașov
Facultatea de Educație fizică și Sporturi Montane
Departamentul Kinetoterapie și Motricitate specială
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Prof. Univ.dr.Silviu CIOROIU
Absolvent: [anonimizat]
2020
Universitatea TRANSILVANIA din Brașov
Facultatea de Educație fizică și Sporturi Montane
Departamentul Kinetoterapie și Motricitate specială
RECUPERAREA UNUI PACIENT: [anonimizat], ÎN CAZUL RUPTURII DE MENISC
Coordonator științific:
Prof. Univ.dr.Silviu CIOROIU
Absolvent: [anonimizat]
2020
NOȚIUNI INTRODCTIVE
Generalități
"Kinetoterapia” este o [anonimizat], fiziologie, biochimie, biomecanică, psihologie, pe baza cărora se elaborează o metodologie specifică pentru cercetarea științifică.
Actualitatea temei
Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se unește cu coapsa. Funcționarea sa este complexă. Articulația genunchiului trebuie să fie mobilă și suplă pentru a permite flexia și extensia membrului inferior. [anonimizat], [anonimizat].
Figura 1. Articulația genunchiului
Figură preluată din sursa: https://anatomie.romedic.ro/articulatia-[anonimizat], sărirea, [anonimizat], oprirea- [anonimizat], meniscale și musculare.
[anonimizat].
[anonimizat]:
a) Leziuni ale părților moi:
tegumente și țesut celuar subcutanat: contuzii, arsuri, plăgi
tendoane și mușchi: rupturi, întinderi, secționări
vase și nervi: rupturi, secționări
b) Leziuni osoase:
fisuri, fracturi ale: rotulei, [anonimizat]
c) Leziuni articulare :
[anonimizat] o leziune a meniscului articulației genunchiului frecvent întâlnită. Fiecare genunchi are doua meniscuri în forma literei C: un menisc lateral în porțiunea externă a genunchiului și un menisc medial în porțiunea internă a genunchiului.
[anonimizat], [anonimizat] o solicitare prea mare a ligamentului, în timp ce mușchiul cvadriceps este contractat.
Motivul alegerii temei
Tema proiectului meu este denumită „Recuperarea unui pacient: [anonimizat], în cazul rupturii de menisc ” și este rezultatul curiozității mele în domeniul kinetoterapeutic.
[anonimizat] a [anonimizat], vârstnice, care practică activități sportive de plăcere sau în cazul unor mișcări eronate în cadrul unei activități. Cazul pe care l-am ales face referire la recuperarea prin kinetoterapie a unui pacient: [anonimizat], în cazul rupturii de menisc.
[anonimizat], [anonimizat], astfel se remarcă ruptura de menisc, fiind unul dintre accidentele des întâlnite.
Obiectivele lucrării
În cadrul acestei lucrări este cunoscut ca orice program kinetic are ca scop prevenirea pacientului la starea funcțională avută înaintea accidentului sau a îmbolnăvirii. De asemenea, este necesar ca profesionistul în kinetoterapie să fie capabil să aleagă cele mai importante obiective generale, specifice propriei sale intervenții, pentru ca la finalul acesteia rezultatele terapiei să fie optime.
Un rol important îl are aplicarea corectă a mijloacelor kinetice, posturi, drenaje, imobilizări, tehnici de facilitare pentru relaxare sau stimulare, pentru ca rezultatele la finalul terapiei să fie satisfăcătoare.
Printre principalele obiective ale kinetotarapiei se regăsesc și obiectivele prezentei lucrări, precum:
obținerea gradului nenesar de relaxare;
reducerea sensibilității;
corectarea posturii corpului și a segmentelor sale;
reabilitarea coordonării, a controlului și echilibrului;
o bună respirație;
creșterea antrenamentului la efort;
creșterea forței;
recuperarea mobilității;
creșterea rezistenței musculare.
Sarcinile cercetării
Documentarea bibliografică de specialitate;
Alegerea subiectului de cercetare;
Studierea și analizarea mijloacelor folosite;
Studierea și analizarea testelor de evaluare inițială, pe parcurs și finală;
Realizarea unui program de recuperare;
Aplicarea programului de recuperare pentru 6 luni;
Înregistrarea și preluarea de date;
Sintetizarea informațiilor în formă grafică;
Participarea la discuții cu specialiștii din domeniu;
Conceperea concluziilor în urma evaluărilor obținute;
Redactarea lucrării.
CAPITOLUL I – ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI PATALOGIA GENUNCHIULUI
1.1. Anatomia genunchiului –noțiuni introductive
Genunchiul este situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei și are un rol complex. Această articulație, responsabilă de susținerea greutății corpului, trebuie să permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, ramânând în același timp stabilă.
Funcțiile articulației genunchiului
Genunchiul este situat între extremitatea inferioară a femurului și extremitatea superioară a tibiei și are un rol complex.
În consecință, această articulație este responsabilă de susținerea greutății corpului, trebuie să permită membrului inferior efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, ramânând în același timp stabilă.
Funcțiile care generează numeroase presiuni gestionate de ansamblul structurilor osoase, ligamentare sunt: mersul, alergarea, sărirea, accelerarea bruscă, rasucirea pe călcâie, frânare, oprirea. Presiunea exercitată asupra genunchiului în timpul mersului poate atinge de patru ori greutatea.
Obezitatea reprezintă un factor agravant (masa de grasime în jurul articulației și echilibrul compromis, cartilaje care suferă, ligamente prea solicitate) al uzurii articulației. Mișcările de rotație ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care pot fi intense și care pot să favorizeze fisurarea lor. Ligamentele încrucișate joacă un rol capital în controlul stabilității. Acestea împiedică mișcările „dezordonate” ale tibiei în raport cu femurul.
Ruptura acestora, traumatism destul de obișnuit în cazul practicării unui sport (rubgy, schi, fotbal) este provocată de o solicitare prea mare a ligamentului, în timp ce mușchiul cvadriceps este contractat.
Semne și simptome asociate genunchiului
durere
imobilitate
1.1.1. Oasele și articulațiile
Genunchiul este locul de întalnire a celor doua oase importante ale membrului inferior: femurul și tibia.
Figura 2. Anatomia genunchiului
Figură preluată din sursa: https://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului
Patela (sau rotula, așa cum se numește în mod obișnuit) este formată dintr-un os situat în fața genunchiului.
Articulația genunchiului este o articulație sinovială. Articulațiile sinoviale sunt înconjurate de capsula liamentară și conțin un lichid, numit lichid sinovial care lubrifiazaă articulația.
Capatul distal al femurului se articulează cu capătul proximal al tibiei pentru a forma această articulație. Doua formațiuni rotunjite numite condili femurali se găsesc la acest capăt al femurului. Acești condili se sprijină pe suprafața tibiei. Această suprafață poartă numele de platou tibial. Jumătatea exterioară (cea mai îndepărtată de celălălt genunchi) poartă numle de platou tibial lateral, iar jumatatea interioară (cea mai apropiată de celalalt genunchi) se numește platou tibial medial. Patela alunecă de-a lungul unui șant special format de cele două condile femurale, numit șantul patelofemural.
Osul mai mic al gambei, fibula, nu intră de fapt în alcătuirea articulației genunchiului. Prezintă totuși o articulație mică prin care se articulează cu fața laterală a tibiei. În mod normal aceasta articulație se mișcă foarte puțin.
Cartilajul articular este un material care acoperă capetele osoase ale oricărei articulații. Acest material are grosimea de aproximativ 0,6 cm la nivelul majorității articulațiilor mari. Are o culoare albă și strălucitoare sș o consistență de cauciuc.
Cartilajul articular este o substanță alunecoasă care permite suprafețelor să alunece una pe cealaltă fară a produce leziuni la nivelul lor. Funcția cartilajului articular este să absoarbă șocul și să ofere o suprafață foarte netedă pentru a facilita mișcarea. Există cartilaj articular, oriunde în organism, două suprafețe osoase se articulează. La nivelul genunchiului, cartilajul articular acopera capatul femurului și al tibiei sș suprafața posterioară a patelei.
1.1.2. Ligamentele și tendoanele
Ligamentele sunt benzi puternice de țesut conjunctiv care conectează capetele osoase între ele. Două ligamente importante se găsesc pe parțile laterale ale articulației genunchiului. Acestea sunt ligamentul colateral medial și ligamentul colateral lateral. În interiorul articulației genunchiului, alte două ligamente importante se întind între femur și tibie: ligamentul încrucișat anterior în fața și ligamentul încrucișat posterior în spate.
Ligamentele, luate împreună, sunt cele mai importante structuri care controlează stabilitatea genunchiului.
Ligamentul încrucișat posterior (LIP) -cel mai rezistent dintre cele patru ligamente majore- asigură stabilitatea genunchiului, limitează alunecarea posterioară a tibiei pe femur și previne răsucirea ei spre exterior. LIP poate fi vătămat în mai multe moduri, cele mai frecvente fiind în cazul căderilor pe unul sau ambii genunchi (cu vârful piciorului îndreptat în jos), în urma accidentelor de mașină (atunci când tibia se lovește puternic de tabloul de bord) sau în cazul hiperextensiei severe a genunchiului.
Leziunile de ligament încrucișat posterior sunt clasificate în trei grade, gradul 3 reprezentând ruptura completă. Leziunile LIP sunt mult mai puțin frecvente decât leziunile LIA, LIP sufera de obicei leziuni parțiale cu potențial de vindecare spontană.
Simptomele leziunii LIP sunt asemănătoare cu cele ale vătămării LIA. Tratamentul nechirurgical este rezervat leziunilor de gradele 1 si 2, intervenția chirurgicală fiind necesară în cazul leziunilor complexe de gradul 3.
Ligamentul colateral medial (LCM) – este situat pe partea internă a genunchiului, între femur și tibie. LCM se poate întinde excesiv sau rupe în cazul în care se aplică o forță mare direct pe partea externă a genunchiului care-l împinge spre interior, dacă genunchiul este îndoit ori răsucit violent sau în cazul unei activități care implică o schimbare bruscă de direcție. Simptomele care apar în urma traumatismului se manifestă prin:durere, umflare, imflamație în partea internă a genunchiului, învinețire, sensibilitate, sângerare, rigiditate, instabilitate la mers. Leziunile LCM pot fi tratate acasă cu odihnă, gheață și medicamente antiinflamatoare.
1.1.3. Leziunile de menisc
Două tipuri speciale de ligamente numite meniscuri se găsesc între femur și tibie. Aceste structuri sunt numite uneori cartilajele genunchiului, dar meniscurile diferă de un cartilaj articular care acoperă suprafața articulară.
Cele două meniscuri ale genunchiului sunt importante din douĂ motive:
ele fucționează ca o garnitură care uniformizează forța greutății corpului pe o suprafață mai mare;
ajută ligamentele în menținerea stabilității genunchiului.
Meniscurile înconjoară capătul rotund al femurului pentru a umple spațiile dintre acesta și capătul plat al tibiei. Meniscurile acționează ca o garnitură, ajutând la distribuția greutății femurului asupra tibiei.
În plus față de protejarea cartilajului articular, meniscul ajută ligamentele în menținerea stabilității genunchiului.
Meniscul face articulația genunchiului mai stabilă acționând ca o aparătoare împotriva unui cauciuc.
Meniscurile sunt mai groase în partea exterioară, iar această grosime ajută la menținerea capătului rotund al femurului deasupra suprafeței plate a tibiei.
Meniscurile transformă suprafața tibială într-o priză superficială.
Figura 3. Meniscurile genunchiului
Figură preluată din sursa https://www.doctorortoped.ro/afectiuni/ruptura-de-menisc
Meniscul crește stabilitatea genunchiului și protejează cartilajul articular de la o concentrare excesivă a forței.
Luate împreună, ligamentele genunchiului sunt cele mai importante structuri care stabilizează articulația. De reținut că ligamentele conectează oasele între ele. Fără ligamentele puternice și strânse care să conecteze femurul de tibie, articulația genunchiului ar fi prea lată.
Tendoanele sunt similare ligamentelor doar că tenodoanele conectează mușchii de oase. Cel mai mare tendon al genunchiului este tendonul patelar. Acest tendon conectează patela cu tibia. Acesta acoperă patela și se continuă în sus spre coapsă.
Este numit tendonul cvadriceps deoarece se atașează mușchiului cvadriceps pe fața anterioară a coapsei. Mușchiul biceps sural de pe fața posterioară a coapsei de asemeni are tendoane care se atașează, în diferite locuri ale articulației genunchiului. Aceste tendoane sunt uneori folosite ca grefe de tendon pentru înlocuirea ligamentelor rupte de la nivelul genunchiului.
1.1.4. Mușchii
Mecanismul extensor este motorul care mobilizează articulația genunchiului și permite omului să se deplaseze. Se găsește pe fața anteriară a articulației genunchiului și este format din patelă, tendonul patelar, tendonul cvadricepsului și mușchii cvadriceps.
Cei patru mușchi cvadriceps de pe fața anterioară a coapsei sunt mușchii care se atașează tendonului cvadriceps. Când acești mușchi se contractă, ei întăresc articulația genunchiului, ca în cazul în care persoana se ridică din poziția șezândă.
Modul în care rotula se potrivește în interiorul șanțului patelofemural de pe fața anterioară a genunchiului și alunecă când genunchiul se flectează, poate afecta funcționarea globală a genunchiului. Patela funcționează ca un punct de sprijin, crescând forța exercitată de mușchii cvadricepsului atunci când genunchiul se extinde.
Când mușchii cvadriceps se contractă, genunchiul se extinde. Mușchii triceps sural sunt mușchii care se găsesc pe fața posterioară a coapsei. Când acești mușchi se contractă, genunchiul se flectează.
1.1.5. Nervii
Cel mai important nerv de la nivelul genunchiului este nervul popliteu de pe fața posterioară a genunchiului. Acest nerv mare traversează membrul inferior până la gamba și picior, inervând senzitiv și motor zona.
Nervul se împarte deasupra genunchiului formând nervul tibial și nervul peroneal. Nervul tibial continuă pe fața posterioară a gambei în timp ce nervul peroneal traversează pe partea exterioară a genunchiului care apoi trece anterior până la nivelul piciorului. Ambii a nervi pot fi lezați de traumatismele genunchiului.
1.1.6. Vasele de sânge
Vasele de sange majore din jurul genunchiului traversează alături de nervul popliteal pe fața posterioară a membrului inferior. Artera poplitee și vena poplitee sunt cele mai mari vase de sânge de la acest nivel. Dacă artera poplitee este lezată fără a putea fi reparată, cel mai probabil membrul respectiv nu va putea fi salvat. Artera poplitee transportă sânge spre gambă și picior. Vena poplitee transportă sângele înapoi spre inimă.
1.1.7. Patologii asociate genunchiului
– entorsa: aceasta reprezintă elongația, chiar ruptura ligamentelor laterale și/sau încrucișate (mișcarea de torsiune prea intensă sau mișcare în sens contrar);
Figura 4. Entorsă la genunchi
Figură preluată din sursa: https://biblioteca.regielive.ro/licente/medicina/entorsa-la-genunchi-cu-hemartroza-354386.html
– luxația rotulei: în cazul unei mișcări de răsucire, rotula se deplasează spre exteriorul genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei în mod firesc atunci când genunchiul este întins.
Figura 5. Luxația rotulei
Figură preluată din sursa: http://www.lectiadeortopedie.ro/traumatologia-membrului-inferior/luxatia-acuta-a-rotulei/
– sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate în urma unui traumatism grav sau a unei succesiuni de șocuri ușoare.
Figura 6. Ruptură de menisc
Figură preluată din sursa: https://www.magazinulortopedic.ro/blog/ruptura-de-menisc-leziune-a-genunchiului-des-intalnita-la-sportivi
– tendinite fragmentate: acestea sunt inflamații ale tendonului cauzate de micro-traumatisme și sunt frecvente la sportivi și în timpul adolescenței.
Figura 7. Tendinita genunchiului
Figură preluată din sursa: http://www.lectiadeortopedie.ro/tendinita/tendinita-genunchiului/
– acumularea lichidului sinovial este rezultatul unei creșteri semnificative a cantității de lichid sinovial în articulația genunchiului. Acest fenomen este o reacție de apărare care apare în urma unei inflamații, a unei entorse, a unei fracturi . Funcția lichidului sinovial secretat este aceea de a elimina resturile de cartilaje care se descompun în cavitatea articulară. Acumularea lichidului sinovial determină umflarea genunchiului, vizibilă cu ochiul liber
Figura 8. Chistul Baker – acumulare de lichid sinovial în zona genunchiului
Figură preluată din sursa: https://bodygeek.ro/chistul-baker-acumulare-de-lichid-sinovial-in-zona-poplitee-sau-in-spatele-genunchiului
– artroza este o boala provocată de o uzură precoce a cartilajului: acesta se deteriorează și nu se mai regenerează. Spațiul articular se reduce, iar articulația nu mai amortizează șocurile provocate de mișcare, ceea ce duce la o deformare ireversibilă a articulațiilor.
Artroza este o boală cronică cu evoluție lentă. Aceasta se manifestă cu precădere la femei, cu excepția cazurilor în care persoanele sunt la o vârstă avansată, când frecvența apariției este identică.
Figura 9. Gonartroza (artroza genunchiului)
Figură preluată din sursa: https://www.doctorortoped.ro/afectiuni/gonartroza
– osteoartrita este cea mai frecventă dintre artritele care afectează genunchiul. Se mai numește și boala degenerativă articulară și este caracterizată de degradarea cartilajului articulației, ceea ce duce la expunerea osului în articulație.
Figura 10. Osteoartrita la genunchi
Figură preluată din sursa: https://topremediinaturiste.ro/remedii-naturiste-pentru-artrita-la-genunchi/
CAPITOLUL II- RUPTURĂ DE MENISC
2.1. Generalități
Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului care poate apărea la oricine, dar care afectează în special persoanele care practică sport în mod regulat și persoanele în vârstă.
Meniscul poate fi rupt în timpul mișcărilor bruște de rotație ale genunchiului prin forțe traumatice întâlnite în practicarea sporturilor sau a altor forme de exerciții fizice. Acțiunea traumatică este adesea o mișcare de răsucire a genunchiului în timp ce piciorul este fixat de pământ. La adulții în vârstâ meniscul poate fi traumatizat după diferite fisuri degenerative suferite.
Figura 11. Ruptură de menisc
Figură preluată din sursa: http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Leziunea-de-menisc
2.2. Cauzele rupturii de menisc și tipurile de leziuni
Rupturile de menisc pot să apară din următoarele cauze:
răsucirea forțată a genunchiului
oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului
mișcarea de torsiune, cu talpa fixată pe sol și cu flexarea parțială a genunchiului (în cazul ridicării de greutăți sau la sportivii care practică tenis)
pivotarea ciudată a genunchiului în timpul unei ridicări bruște de pe scaun sau dintr-o poziție ghemuită
înaintarea în vârstă, deoarece meniscul se uzează și poate fi lezat mai ușor
alte leziuni ale genunchiului, așa cum este cazul rupturii de ligament care se poate produce concomitent cu ruptura de menisc
Leziunile meniscului sunt de două tipuri și pot fi clasificate astfel:
leziuni netraumatice – odată cu înaintarea în vârstă, meniscul se uzează și devine mai subțire și mai fragil.
Din această cauză pot să apară rupturile de menisc degenerative, cauzate de o simplă pivotare incorectă a genunchiului, la ridicarea de pe scaun. Ruptura de menisc nu este frecventă în rândul copiilor.
leziuni traumatice – acestea pot să apară la persoanele care practică mult sport (fotbal, tenis, schi, rugby) și în cazul unui contact direct (tackling). În acest caz, genunchiul este suprasolicitat, iar leziunile pot să apară din cauza ridicării bruște dintr-o poziție ghemuită.
Ruptura meniscului poate avea diferite forme, așa cum este prezentat în imaginea de mai jos.
Figura 12. Ruptură de menisc prezentată în diferite forme
Figură preluată din sursa: https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-menisc/
2.3. Simptome și semne ale rupturii de menisc
Pacientul poate percepe un zgomot sau un „click”, atunci când apare leziunea de menisc. Cei mai mulți oameni își pot desfășura în continuare activitatea de zi cu zi, în ciuda leziunii de menisc. Mulți atleți continuă să joace cu o leziune. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni treptat mai rigid, mai umflat și mai dureros.
Cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc sunt :
durerea;
rigiditatea;
umflarea genunchiului;
blocarea genunchiului;
senzație de instabilitate a genunchiului;
neputința genunchilor de a face o mișcare completă de flexie/extensie.
Fără tratament, o bucată de menisc se poate desprinde și se poate deplasa în articulație. Acest lucru poate duce la apariția genunchiului blocat (pacientul neputând face flexie/extensie completă de genunchi.
2.4. Diagnosticare
Pacienții care au suferit o ruptură de menisc trebuie să se prezinte la spital, la doctorul ortoped.
Diagnosticarea rupturii de menisc se stabilește prin următoarele metode:
examen clinic – palparea genunchiului și testarea durerii de genunchi resimțite de către pacient. Ulterior, se execută câteva mișcări de genunchi pentru a stabili cu exactitate zona afectată, iar cele mai folosite teste sunt testele McMurray și Apley. Doctorul ortoped îndoaie genunchiul pacientului, îl rotește și îl aduce în poziția întins astfel încât să pună presiune pe menisc. Dacă această mișcare generează durere și genunchiul trosnește la repetarea testului, înseamnă că există o ruptură de menisc.
teste imagistice – în urma examenului clinic efectuat de către medicul specialist pot fi efectuate radiografii ale genunchiului și un RMN pentru a confirma diagnosticul rupturii de menisc. Radiografiile pot stabili dacă există și alte cauze care produc durere la nivelul genunchiului, iar RMN-ul oferă o imagine mai clară asupra țesuturilor moi și a articulației genunchiului.
Figura 13. Ruptură de menisc –RMN
(Figură preluată din sursa reala)
2.5. Tratament în cazul rupturii de menisc
Tratamentul pentru ruptura de menisc este prescris de către medicul ortoped și depinde de tipul rupturii, dimensiune și localizare. Alți factori care se iau în considerare pentru tratarea rupturii de menisc sunt vârsta pacientului și tipul de activitate desfășurat.
Tipuri de tratament:
1) Tratamentul nechirurgical
Dacă ruptura de menisc este de mici dimensiuni, iar simptomele nu persistă, este necesar doar un tratament conservator, fara intervenție chirurgicală. Mai exact, acest tratament este cunoscut drept Protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation) și cuprinde:
rest (repaus) – trebuie luată o pauză de la activitatea care a cauzat leziunea meniscului. Medicul poate recomanda folosirea unei cârje pentru a nu pune presiune pe genunchiul afectat
ice (gheață) – aplicarea unei comprese cu gheață timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi. Gheața nu trebuie aplicată direct pe piele.
compression (compresie) – aplicarea unui bandaj elastic în jurul genunchiului pentru a preveni inflamarea ulterioară
elevation (ridicare) – în timp ce pacientul stă așezat pe spate pe durata repausului, genunchiul trebuie ridicat și poziționat deasupra nivelului inimii pentru a reduce inflamarea.
2) Tratament chirurgical
Dacă leziunea meniscului este puternică, iar simptomele nu dispar după tratamentul conservator, este necesară intervenția chirurgicală pentru vindecarea rupturii de menisc.
Artroscopia -in prezent nu este indicata doar in scop diagnostic, pentru ca ruptura de menisc poate fi stabilita cu certitudine prin examenul clinic si RMN. Aceasta este una dintre cele mai comune intervenții chirurgicale artroscopice. Presupune realizarea unei incizii de aproximativ 1 cm și introducerea unei camere în miniatură. Cu această cameră doctorul ortoped poate vizualiza clar interiorul genunchiului, în timp ce, printr-o altă incizie, introduce instrumentele artroscopice cu care va efectua repararea sau excizia porțiunii de menisc rupt.
Figura 14. Intervenție chirurgicală artroscopică a genunchiului
Figură preluată din sursa: http://www.lectiadeortopedie.ro/ruptura-de-menisc/comment-page-2/
O altă procedură este menisectomia
Aceasta poate fi parțială (îndepărtarea porțiunii rupte a meniscului), subtotală sau totală (îndepărtarea întregului menisc). În cazul în care este afectat și unul dintre ligamentele încrucișate, este necesară și tratarea ligamentului, astfel încât să fie prevenită posibila apariție a artrozei.
În cazul operației pentru repararea meniscului, perioada de recuperare este de aproximativ trei luni. În cazul exciziei unei porțiuni din menisc, perioada de recuperare este de aproximativ patru săptămâni, în funcție de mai mulți factori.
Implantul de menisc artificial și transplantul de menisc
În cazul în care o porțiune de menisc este îndepărtată și apar leziuni de cartilaj, porțiunea lipsă poate fi înlocuită prin implant de menisc artificial. Pe de altă parte, atunci când are loc o meniscectomie subtotală sau totală, cartilajul se uzează în timp. În această situație, meniscul poate fi înlocuit prin transplant de menisc din banca de țesuturi.
Implantul cu menisc artificial ACTIFIT este recomandat atunci când pacientul are o margine meniscală intactă, cu cornurile anteriorare și posterioare prezente, care permit atașarea cu ușurință a meniscului artificial.
Pentru această operație, pacientul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
să aibă mai puțin de 55 de ani;
celelalte tratamente nu au putut să reducă durerea și tumefierea de la nivelul genunchiului;
nu există artroză la nivelul articulației genunchiului, ci doar leziuni locale;
nu există deviații de ax ale genunchilor (în interior sau în exterior);
genunchiul are ligamentele stabile.
Operația de menisc este necesară când durerile se intensifică, iar pacientul nu își poate mișca normal genunchiul. Orice tip de leziune de menisc trebuie operată din stadiul incipient la pacienții tineri pentru a evita agravarea și apariția altor probleme, așa cum este artroza.
Uneori, medicul poate recomanda imobilizarea genunchiului după operație cu gips sau cu orteză. De asemenea, medicul poate recomanda folosirea unor cârje.
2.6. Complicații ale rupturii de menisc
Complicațiile care pot surveni în urma unei rupturi de menisc sunt:
Durere persistentă a genunchiului;
Mișcare restrictivă a genunchiului;
Osteoartrită.
Prevenire:
Purtarea de încălțăminte adecvată pentru activitățile sportive și suprafața pe care se desfășoară respectiva activitate;
Intinderea mușchilor importanți ai piciorului prin exerciții potrivite;
Învățarea tehnicilor corecte pentru activitatea sau mișcarea care se execută (a sări sau a ateriza corect pe o suprafață)
2.7. Program și obiective ale tratamentului kinetic
2.7.1. Obiectivele tratamentului recuperator
Reducerea durerii, este factorul determinant în cadrul recuperării ;
Caștigarea stabilității, principala funcție a genunchiului;
Câștigarea mobilității;
Coordonarea mișcării membrului inferior.
2.7.2. Mobilitatea genunchiului
Mobilitatea genunchiului operat, este limitată. Pentru redarea mobilității genunchiului operat se urmărește reducerea flexum-lui și creșterea amplitudinii flexiei. În timpul imobilizării genunchiului după operație, se pot face mobilizării pasive constînd dintr-un complex de procedee terapeutice, care se schimbă alternativ ca:
Tracțiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei poziții vicioase articulare asociate cu caldură pentru a ușura durerea rebela articulară pentru scăderea presiunii interarticulară;
Tracțiuni discontinue, care se aplică în timpul nopții sau în perioada de repaus;
mobilizare pasivă asistată, care se execută în relaxare parțială sau totală de care cu mișcării ample articulare;
mobilizării autopasive, care sunt o combinație de exerciții pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea să le repete de mai multe ori pe zi;
mobilizarea activă executată de pacient, care constituie baza Kinetoterapiei recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice.
2.7.3. Tratamente recuperatorii
Masajul genunchiului
Masajul genunchiului operat se execută prin cumularea unei serii de manevre ce se adresează la începutul musculaturii coapsei șî gambei urmînd încălzirea zonei prin creșterea circulației sanguine locale.
Uneori este necesar să se insiste asupra acestor regiuni datorită procesului de hipotrofie musculară ce poate aparea în timpul imobilizării post-operator. Asupra acestor regiuni ce se aplică manevrele de netezire și frămîntare, care au rol tonifiant major, contribuind la recuperare. După aceea se trece la masajul propriu-zis al articulației genunchiului.
Se incepe cu manevrele de introducere ținînd genunchiul bolnav în flexie și netezind de la articulația genunchiului în sus spre mușchiul cvadriceps care în afecțiunile articulare ale genunchiului prezintă aproape întotdeauna o atrofie pronunțată. În continuare se trece la fricțiune în sus, în jos, lateral sau circular. Se procedează în felul următor: se aplică policele pe ambele margini ale sacului capsularm cuprinzând cu celelalte degete fosa poplitee, întorcându-se pe același drum, până la tuberozitatea tibiei. În partea inferioară se execută fricțiunea mai mult în sens orizontal.
Masajul părții posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a pătrunde cu degetul mediu și index lângă tendoanele mușchilor flexari în profunzime și frecționând orizontal, vertical și circular.
Masajul se incepe cu netezirea, după care urmează Kinetoterapia.
Tratamentul prin hidro – termoterapie( tehnică, efecte)
Hidroterapie
Se intelege prin hidroterapie aplicarea în scop profilactic și curativ a unui numar variat de proceduri, care au la bază apa la diferite temperaturi și sub diferite stări de agregație, ca și unele tehnici strâns legate de aceasta.
Dușul cu aburi
Dușul cu aburi, constă în proiectarea vaporilor supraâncălziți asupra unor regiunii limitate. Tehnicianul trebuie să fie atent ca nu cumva să stropească pacientul cu picături de apă fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun și pe porțiunea metalică a dușului. Înainte de a aplica jetul asupra bolnavului, tehnicianul și-l testează pe palmă pentru a verifica cât de fierbinte este apa. Durata dușului cu aburi este de 3-6 minute, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu un masaj . La sfârșit se aplică o procedură de răcire-spălare sau duș de 18-20 ⁰ C.
Modul de acțiune: dușul cu aburi are o acțiune puternică asupra circulației, provocând hieremie și resorbție locală.
Dușul –masaj
Acesta constă în aplicarea mai multor dușuri rozetă la temperatura de 38-40°C, concomitent aplicându-se și masajul, conform tehnicii obișnuite. Pentru aplicarea lui există instalații speciale cu 4-6 dușuri verticale, în rozetă, situate unul lângă altul, care se pun simultan sau separat în funcție. În lipsa unei instalații speciale, se poate efectua și cu un duș mobil, la capătul căruia se aplică o rozetă. Durata masajului este de 8-15 minute. Bolnavul este culcat dezbrăcat complet pe un pat special de lemn. Se deschid dușurile și în timp ce apa curge pe corp, tehnicianul execută masajul conform tehnicii cunoscute.
Modul de acțiune: dușul-masaj provoacă o hiperemie importanță, mai ales în regiunea tratată, are un important efect resorbant și tonifiant.
Baia kinetoterapeutică
Este baie caldă, la care se asociază mișcari în toate articulațiile bolnavului. Se efectuează intr-o cadă mai mare ca cele obișnuite, care se umple ¾ cu apă la temperatura de 36-37⁰ C și mai rar 38⁰ C. Bolnavul este invitat să se urce în cadă și, timp de 5 minute, este lăsat liniștit. După aceasta, tehnicianul execută (sub apa) la toate articulațiile, toate mișcările posibile. Tehnicianul stă la dreapta bolnavului.Toate aceste mișcari se execută într-o perioadă timp de 5 minute. După aceea bolnavul stă în repauz, după care este invitat să repete singur mișcarile imprimate de tehnician. Durata băii este de 20-30 minute, după care bolnavul este șters și lăsat să se odihnească.
Baia cu masaj
Într-o baie umplută apr.3/4 cu apă la temperatura de 36-39⁰ C, se execută masajul asupra regiunii indicate, prin tehnica cunoscută. Aceasta și baia kinetoterapeutică este indicată în redorile articulare cu tendințe la anchiloză.
Termoterapie
Compresele cu aburi
Avem nevoie de: două bucăți de flanelă, o bucată pânză simplă sau un prosop, o pânză imperneabilă, o găleată cu apă, la temperatura de 60-70° C.
Se plasează pe regiunea interesată o flanelă uscată peste care se aplică o bucată de pânză sau prosopul înmuiat în apa fierbinte și bine stors, iar peste aceasta se aplică cealaltă flanelă. Totul se acoperă cu bluză imperneabilă sau se aplică un termofor.
Durata totală a procedurii este de minim 20 de minute și de maximum 60 de minute.
Tratamentul prin electroterapie (tehnică, efect)
Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiază utilizarea acțiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau profilactic.
Curenții de joase frecventă
Curenții dinamici utilizând aplicația tranzversală a electrozilor (articulația între cei doi poli) preferând formula:
difazat fix: care rezultă din suprapunerea a doi curenți monofazați cu un decalaj de ½ perioadă. Vârfurile impulsurilor sunt asemănătoare însa rămânând la un anumit nivel, de unde rezultă o curba asemănătoare cu aceea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de forma ½ sinusoidală.
perioada scurtă : la intervale regulate de 1 secunde, se alternează brusc monofazatul fix de 50 de impulsuri pe secunda, cu difazatul fix de 100 impulsuri pe secundă. Durata este de un minut.
perioada lungă: este o forma specială de suprapunere a doi curenți de 50 impulsuri. Alternanța dintre monofazat și difazat, în cazul perioadei lungi, se face între 3 și 10 secunde. Durata este de 2 minute. Apoi se face inversarea polilor cu repetarea formulei. Se fac 1-3 aplicații pe zi.
2.7.4. Exerciții de recuperare kinetoterapeutice
Genunchiul bolnav este introdus pentru două săptămâni într-un aparat de sustenție gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul articular. În perioada aceasta se execută un program de recuperare in cazul rupturii de menisc al pacientului:
Exerciții de “încălzire”
Contracția mușchilor ischiogambieri (din partea posterioară a coapsei)
10 Repetări
Figura 15. Exercițiul- 1
Pentru acesta nu e nevoie să faceți nici o mișcare. Doar stați întins pe spate cu genunchii flectați aproximativ 10 grade. Trageți călcâiele către dumneavoastră, neridicându-le de pe podea. Ramâneți așa 5 secunde, apoi relaxați-vă și reluați ciclul.
Contracția cvadricepsului
10 Repetări
Figura 16. Exerciul-
Va asezati pe burta, sub glezna (pe partea cu genunchiul operat) avand un prosop rulat. Impingeti glezna in jos, incercand sa atingeti podeaua. Astfel veti contracta muschiul cvadriceps. Mentineti pozitia de contractie pentru 5 secunde, apoi relaxati-va.
Ridicarea piciorului, din pozitia “stand pe spate”
10 repetari
Figura 17. Exercițiul- 3
Așezați-vă pe spate cu genunchiul sănătos îndoit. Contractați genunchiul operat și începeți ușor să ridicați piciorul cu genunchiul întins (în extensie) până ajungeți la circa 15 cm de podea. Ramâneți în această poziție pentru 5 secunde. Apoi continuați ridicarea piciorului (cu genunchiul drept) înca 15 cm (în trepte). Mențineți poziția 5 secunde de fiecare dată. La final faceți mișcarea inversă pentru a ajunge la poziția inițială.
Acest execițiu, într-un stadiu mai avansat îl puteți face adaugând greutăti pe gleznă. Începeti cu o jumatate de kg și ajungeți până la 2 kg în 4 săptămâni.
Contracția mușchilor fesieri
10 Repetări
Figura 17. Exercițiul- 4
În timp ce stați culcat pe spate, încordați mușchii feselor pentru 5 secunde. Luați 5 secunde pauză, apoi repetați.
Ridicarea piciorului, din poziția “stând în picioare”
10 Repetări
Figura 18. Exercițiul- 5
Sprijiniți-vă dacă este necesar și ridicați încet piciorul înainte păstrând genunchiul drept. Reveniți la poziția inițială. Într-un stadiu mai avansat, acest execițiu îl puteți face adăugând greutăți pe gleznă. Începeți cu o jumătate de kg și ajungeți până la 2 kg în 4 săptămâni.
Exerciții cu grad mediu de dificultate
Extensia terminală a genunchiului, din poziția “stând pe spate”
10 Repetări
Figura 19. Exercițiul- 6
Întindeți-vă pe spate, cu un prosop sub formă de rolă sub genunchi. Îndreptați genunchiul (înca susținut de rola de prosop) și țineți-l așa 5 secunde. Reveniți încet la poziția inițială.
Acest execițiu, într-un stadiu mai avansat îl puteți face adăugând greutăți pe gleznă. Începeți cu o jumatate de kg, până la 2 kg în 4 săptămâni.
Ridicarea piciorului, din poziția “stând pe spate”
5 seturi de câte 10 repetări
Figura 20. Exercițiul- 7
Așezați-vă pe spate cu genunchiul sănătos îndoit. Ridicați încet piciorul (cu genunchiul întins) până când acesta ajunge la aproximativ 30 cm de podea. Coborâți-l încet pe podea și relaxați-vă.
Acest execițiu, într-un stadiu mai avansat îl puteti face adăugând greutăți pe gleznă. Începeți cu o jumatate de kg, și ajungeți la 2 kg în 4 săptămâni.
Genuflexiuni parțiale, cu ajutorul scaunului sau ținându-vă de o bară
10 Repetări
Figura 21. Exercițiul- 8
Sprijiniți-va cu mâinile de spătarul unui scaun sau a unei bare și țineți picioarele la o distanță de aproximativ 15-30 cm de scaun sau bară. Îndoiți genunchii și apropiați-vă de podea. Nu vă lăsați mai jos de un unghi de 90 de grade (flexia genunchilor nu trebuie să depășească 90 grade). Țineți spatele drept. Mențineți poziția coborâtă 5-10 secunde. Reveniți apoi încet și relaxați-vă.
Întinderea cvadricepsului
10 Repetări
Figura 22. Exercițiul- 9
Stați în picioare cu genunchiul afectat/operat îndoit și trageți ușor călcâiul spre fese până când o să simțiți o întindere în partea din fața a coapsei. Țineți așa timp de 5 secunde.
Exerciții avansate
Îndoirea parțială a unui genunchi
10 Repetări
Figura 23. Exercițiul- 10
Stați în picioare și sprijiniți-vă de spătarul unui scaun sau a unei bare. Îndoiți genunchiul sănătos ducându-l în spate, și atingeți podeaua cu vârful degetelor. Lăsați-vă în jos îndoind genunchiul operat și păstrând talpa piciorului aplicată pe podea. Ridicați-vă apoi la poziția inițială și relaxați-vă.
Pasul în față
10 Repetări
Figura 24. Exercițiul- 11
Pășiți înainte, urcând pe un scaun înalt de aproximativ 15 cm sau pe o treaptă a unei scări, începând pasul cu piciorul operat. Coborâți apoi, revenind la poziția inițială. Creșteți înălțimea scaunului sau a treptei pe masură ce forța musculară crește.
Pasul în lateral
10 Repetări
Figura 25. Exercițiul- 12
Pășiți în lateral, urcând pe un scaun înalt de aproximativ 15 cm sau pe o treaptă a unei scări, începând pasul cu piciorul operat. Coborâți apoi, revenind la poziția inițială. Creșteți înălțimea scaunului sau a treptei pe masură ce forța musculară crește.
Extensia terminală a genunchiului, în poziția stând jos
10 Repetări
Figura 26 Exercițiul- 13
În timp ce stați pe un scaun, puneți și sprijiniți călcâiul piciorului afectat pe un alt scaun mai puțin înalt. Acum îndreptați genunchiul, tțneți-l 5 secunde, și apoi reveniți încet la poziția inițială.
Întinderea mușchilor ischio-gambieri, din poziția stând pe spate
10 repetări
Figura 27. Exercițiul- 14
Întindeți-vă pe spate. Îndoiți șoldul, apucând coapsa chiar deasupra genunchiului. Îndreptați încet genunchiul până când simțiți o senzație de întindere în spatele genunchiului și coapsei. Țineți timp de 5 secunde. Relaxați-vă. Repetați cu celălalt picior. Dacă nu simțiți această îndindere, îndoiți șoldul un pic mai mult și repetări.
Întinderea mușchilor ischio-gambieri, în poziția stând pe spate și cu piciorul pe perete
10 repetări
Figura 28. Exercițiul- 15
Așezați-vă lângă o ușă cu un picior întins. Puneți călcâiul pe perete. Cu cât sunteți mai aproape de perete, cu atât este mai intensă întinderea musculară. Cu genunchiul îndoit, deplasați-vă șoldurile înspre perete. Acum, începeți să îndreptați genunchiul. Când simțiți o senzație de întindere în spatele genunchiului, mențineți această poziție timp de 5 secunde. Relaxați-vă. Repetați cu celălalt picior.
Exerciții pe bicicletă
Incepeți să pedalați câte 10 minute pe zi
Figura 29. Exercițul- 16
Dacă aveți acces la o bicicletă staționară, poziționați șaua astfel încât piciorul dumneavoastră să efectueze o rotație completă (genunchiul să fie întins complet când pedala este jos). Setați o rezistență mică la pedalare pentru început. Pe masură ce progresați, creșteți rezistența. Creșteți durata pedalăâii cu cate un minut pe zi, până ajungeți la 20 de minute pe zi.
Mobilizarea articulațiilor –kinetoterapie
DIN DECUBIT LATERAL : mișcare activ liberă de abducție din CF a membrului operat (3 serii a 10 repetări).
DIN CULCAT DORSAL : – contracții izometrice de cvadriceps și fesieri (30 mișcări pe oră – contracție 6s/relaxare 3s);
flexii/extensii din articulația gleznei (patru serii a zece repetări);
flexii și abducții din CF (patru serii a zece repetări). Se efectuează exerciții cu toate articulațiile membrului sănătos.
DIN STÂND SPRIJINIT DE SPĂTARUL PATULUI: mișcare activo-pasivă de flexii/abducții/ extensii/ circumducții din CF (din fiecare, două serii a zece repetări). Mersul se execută cu ajutorul a două bastoane canadiene, fără sprijin pe piciorul afectat. După îndepartarea gipsului pacientul va purta o fașă elastică numai la deplasare și noaptea, pentru a stabiliza genunchiul și a-l feri de mișcări nedorite.
Programul de recuperare se întinde pe durata a patru săptămâni:
În prima săptămână sunt 5 ședinte:
DIN DECUBIT DORSAL: – contracții izometrice de cvadriceps și fesieri; flexii și abducții din CF (mișcare activă );
ușoare flexii ale articulației genunchiului. Profesorul introduce
ambele mâini sub zona poplitee și execută cu multă atenție această mișcare la circa 30 grade , având grijă ca talpa pacientului să rămână permanent pe planul patului.
DIN DECUBIT DORSAL: – ―pompaje pe minge, fără a forța flexia; flexia gambei pe coapsă (în lanț chinetic închis);
flexii și abducșii din CF (3 serii a 12 repetări).
DIN DECUBIT DORSAL: – contracții izometrice de cvadriceps, fesieri și ischiogambieri; flexii/extensii ale articulațiilor gleznei și degetelor (metatarsiene, falangiene și interfalangiene);
flexia gambei pe coapsă prin alunecare (4 serii a 15 repetări);
flexii/ abducții/ circumducții din CF cu genunchiul întins
(miscare activ-rezistivă cu lest).
DIN DECUBIT COSTAL : mișcare activ-pasivă de abducție din CF cu genunchiul întins (trei serii a zece repetări).
DIN STÂND LA SPALIER: la exercițiile cunoscute se adaugă: ridicări pe vârfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sănătos;
ridicarea piciorului pe prima șipca și flexia gambei pe coapsă
cu ușoară presiune pe talpă (2 serii a 10 repetări, lucrând fără durere)
mersul se face cu sprijin ușor (circa30%) pe piciorul operat.
În a doua săptămână sunt 5 ședințe.
Toate mișcările devin active, lucrându-se în continuare pentru tonifierea cvadricepsului, a tendonului și a fesierilor. În ultima ședință pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.
DIN STÂND LA SPALIER : – 3 serii a 10 repetări pentru fiecare mișcare din CF activ-rezistivă cu last de 500g ; ridicări pe vârfuri, piciorul operat în sprijin 60% ;
joc de gleznă cu sprijin circa 60% ;
ridicarea piciorului pe prima șipca și flexia gambei pe coapsă
prin exercitarea unei ușoare presiuni pe suprafața plantară.
În a treia saptămână sunt 5 ședințe.
Toate exercițiile devin active, iar pentru mișcările din CF se introduce un sac cu nisip de 750 grame.
DIN STÂND LA SPALIER : mișcări active din CF cu genunchiul întins (trei serii a opt repetări):
cu spatele – flexi;
lateral – abductii;
cu fața – extensii.
În a patra saptămână sunt 5 ședințe
Se continuă exercițiile mai sus menționate, la care se adaugă :
DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioară a feței anterioare a coapsei) : mișcarea activă de flexie a gambei pe coapsă, cu tensiuni finale realizate de către profesor.
DIN AȘEZAT LA MARGINEA BANCHETEI:
flexia gambei pe coapsă, mișcare condusă și controlată de profesor. Timp de două luni sunt interzise exercițiile ce implică un lanț kinetic deschis.
DIN AȘEZAT LA MARGINEA BANCHETEI :
flexia și extensia gambei pe coapsă (3 serii a 15 repetări) ;
flexia și extensia articulației genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este așezată planta membrului operat.
Mișcările din așezat ale articulației genunchiului devin rezistive prin introducerea săculețului cu nisip. La sfârșitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe piciorul operat.
Se continuă programul kinetic cu exerciții pentru mobilizarea articulară și tonifierea musculară, utilizând o serie de activități complexe distractive sau capacitează atenția și răbdarea pacientului pentru o perioadă mai lungă de timp.
Se face:
Pedalaj de bicicletă;
Mișcare laterală abducție-adducție;
Mers pe plan ascendent;
Mers pe bandă sau pe bandă rulantă.
Figura.30 Exercițiul 1- Flexia- extenisa
Figura.31 Exercițiul 2- Extenisa pasivă a genunchiului
Figura.32 Exercițiul 3-Întinderea musculaturii
Figura.33 Exercițiul 4- Streching la perete
Figura.34 Exercițiul 5- Flexia piciorului cu genunchiul întins
Figura.35 Exercițiul 6- Genoflexiuni la perete cu o minge între genunchi
Figura.36 Exercițiul 7-Pas pe treaptă( din lateral/din față)
Figura.37 Exercițiul 8 –Stabilatea genunchiului
CAPITOLUL III- ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
3.1. Data, locul și subiecții cercetării
Locul de desfășurare: derularea experimentului, a avut loc în cabinetul de practică individual, situat în baza de tratament numit Kinetic Plus, a profesorului Rares Marian Cojocaru, kinetoterapeut principal. Sala de kinetoterapie este dotată cu: aparate de gimnastică, spaliere, bănci de gimnastică, scripeți, planșe de melacart pentru ușurarea mișcărilor, bicicletă ergometrică, polikinet Kettler, mingi medicinale, gantere, haltere, saci cu nisip, tăpii metalice, suluri de corecție, plăci cu rotile și alte aparate create din imaginația personală sau colectivă.
Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
Tabel nr.1 Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
De asemenea toți pacienții au beneficiat de tratamente asociate:
diadinamice
fizioterapie
ultrasunete
masaj
Programul recuperator care este constituit din mijloacele descrise anterior vizează următoarele obiective generale:
păstrarea calităților fiziologice ale tuturor grupelor musculare și articulațiilor
netraumatizate;
stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice, prin diferite
proceduri (datorită intensificării irigării sanguine);
combaterea/prevenirea contracturilor și refracțiilor musculare;
rezolvarea procesului inflamator;
prevenirea instalării tulburărilor secundare;
prevenirea instalării/înlăturării unor deprinderi greșite datorate încercării de
suplinire a funcției deteriorate;
recuperarea mobilității și a forței musculare ale segmentului traumatizat;
îmbunătățirea stării fizice și psihice generale;
restabilirea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și specifice;
îmbunătățirea calității de efort;
readaptarea la efort maximal local și general;
perfecționarea desprinderilor specifice sportului practicat;
reluarea treptată a activității sportive;
îndepărtarea excesului ponderal (care solicită în mod deosebit articulațiile membrului inferior în general, și cea a genunchiului traumatizat în general)
Aceste obiective enumerate anterior eu fost impartite realizându-se și un exemplu de program pentru fiecare dintre cele trei etape. Programele au fost îmbunătățite continuu, structurile de exerciții fiind schimbate periodic pentru a se evita stările negative de plictiseală care ar putea afecta starea psihică a pacientului, astfel pacienții au colaborat la executa programelor propuse cu o stare psihică bună.
3.2. Planul lucrării
Etapele de desfășurare ale studiului
Studiul s-a desfășurat în mai multe etape succesive sau concomitente după cum
urmează:
• Etapa I în care s-a urmărit completarea permanentă a cunoștințelor prin studierea bibliografiei;
• Etapa a II-a în care s-a pornit de la selectarea subiecților și pregătirea prealabilă a locului de desfășurare a studiului, a materialelor și aparatelor. Utilizând mijloace specifice metodelor de cercetare, s-a efectuat explorarea și evaluarea subiecților. Au fost evaluate fișe individuale la care au fost anexate permanent observații, modificări care au apărut de-a lungul timpului, atât în programul de ecuperare cât și în evoluție clinică și funcțională a subiecților.
A fost necesară studierea documentației medicale personale ce cuprind: diagnostic, indicații de tratament medicamentos, fizioterapie și kinetoterapie. De asemenea au fost elaborate planuri generale de tratament pe baza cărora s-au stabilit obiective de etapă ce au fost finalizate prin explorare și evaluare. Aceasta a urmărit aprecierea rezultatelor obținute și a impus adoptarea unor noi măsuri terapeutice pentru etapa ulterioară;
• Etapa a IlI-a în care s-a aplicat programul de recuperare constituit din metode și tehnici specifice kinetoterapiei. Mijloacele kinetoterapiei abordate în alcătuirea programelor ce aparțin gimnasticii medicale (în special gimnastica articulară, gimnastica de târâre, gimnastica de echilibru, gimnastica respiratorie),masajului, mecanoterapiei, scripetoterapiei, suspensoterapiei, alături de acestea fiind folosite cu succes și mijloacele ajutătoare din educația fizică.
• Etapa a IV-a în care s-a realizat măsurarea (explorarea și evaluarea) finală, iar pe baza datelor înregistrate și prelucrate s-a putut face interpretarea lor
comparativă și dinamică evoluției pacienților pe întreaga durată a studiului. Materialul obținut a constituit baza elaborării și redactării lucrării.
Astfel, principalele mijloace de tratament selecționate și folosite pentru fiecare din cele trei etape ale recuperării sunt:
Pentru etapa I:
masajul;
exerciții active și cu rezistență progresivă pentru articulațiile sănătoase din
pozițiile culcat, șezând, stând pe piciorul sănătos;
exerciții active și cu rezistență progresivă pentru articulațiile gleznei și șoldului
membrului inferior corespunzător genunchiului afectat din aceeași poziție ca mai sus;
exerciții pasive și active de flexie – extensie a genunchiului traumatizat din
decubit dorsal și decubit ventral;
exerciții izometrice cu intensitate medie pentru genunchiul lezat, din
decubit lateral, decubit ventral, decubit dorsal sau șezând cu gamba în
afara planului de sprijin;
exerciții active de rotație internă și externă în articulația șoldului corespunzător
genunchiului traumatizat, din decubit dorsal și decubit ventral;
Pentru etapa a II-a:
masajul;
exerciții pentru tonifierea și dezvoltarea musculaturii extensoare a genunchiului: flexii -extensii din poziția stând sau stând cu sprijin la scară fixă;
exerciții izometrice pentru musculatura extensoare a genunchiului cu încărcătură medie, dar cu durată mare, din pozițiile stând într-un picior cu genunchiul ușor flectat,
șezând pe plan mai ridicat cu gamba în afara planului de sprijin;
exerciții pentru recuperarea totală a mobilității articulare a genunchiului
traumatizat;
exerciții aplicative: mers peste obstacole, urcat și coborât scări;
Pentru etapa a III-a:
masajul pentru tonifierea și dezvoltarea musculaturii extensoare a genunchiului flexii extensii din poziția stând sau stând cu sprijin la scară fixă;
exerciții de flexie – extensie a genunchiului din poziția stând și stând pe un picior cu creșterea progresivă a amplitudinii și al numărului de repetări;
exerciții variate de mers pe vârfuri, pe călcâie, pe merginea externă sau internă a pantei;
exerciții variate de alergare: cu schimbarea direcției controlată;
exerciții de sărituri selecționate din sporturi ajutătoare: elemente de atletism adaptate, sărituri, alergări, ciclism, înnot
3.3. Mijloace folosite în procesul de recuperare
După o intervenție chirurgicală, înainte de a părăsi sala de operație, o fașă elastică și o pungă de gheață vor fi aplicate la genunchi. Punga cu gheață va contribui la reducerea durerii și umflăturii. Crioterapia ar trebui să fie utilizată încontinuu pentru primele 3-4 zile după operație.
Timp în care durerile s-au ameliorat, pacientul va incepe kinetoterapia:
3 reprize/zi a câte 3 seturi de 10 repetari: contracții izometrice ale mușchiului cvadriceps. Fiecare contracție are o durată de 6 secunde.
Figura 38. Exercițiul de recuperare -1
Figură preluată din sursa: https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/protocoale-recuperare/protocoale-recuperare-genunchi/sutura-menisc
3 reprize/zi a câte 8 seturi de 10 repetări: flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. În decubit dorsal, cu genunchiul în extensie, pacientul ridică piciorul la 45-60 de grade și menține poziția 6 secunde. Excercițiile se execută cu multă blândețe. După fiecare ridicare pacientul își poate relaxa musculatura 2-3 secunde.
3 reprize/zi a câte 8 seturi de 10 repetări: abducția coapsei pe bazin la 45-60 grade. În decubit lateral cu genunchiul în extensie, pacientul ridică piciorul la 45-60 de grade și menține poziția 6 secunde. Excercițiile se execută cu multă blândețe. După fiecare ridicare pacientul îsi poate relaxa musculatura 2-3 secunde. Se repetă același exercițiu și în decubit dorsal.
antrenarea adductorilor este foarte importantă în scăderea durerii anterioare a genunchilor. Pentru antrenarea adductorilor se folosesc o serie de aparate special concepute pentru aceste grupe de mușchi.
Exemplu de exercițiu: pacientul așezat pe spate, confortabil, cu mâinile la ceafă, o pernă sau o minge ținută strâns între genunchii flectați, 6-10 secunde. Acest exercițiu se repetă de 10 ori. Aceste exerciții sunt recomandate doar în sala de kinetoterapie, după 14 zile de la operatie.
4-6 reprize/zi a câte 10 minute de flexie pasivă și extensie activă 0-45 grade: la marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lăsat în jos pasiv sub acțiunea forței gravitaționale, și ridicat prin contracția ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) în ambele faze.
Figura 39. Exercițiul de recuperare -2
Figură preluată din sursa: https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/ruptura-menisc/#
pacientul poate folosi activ o bicicletă ergonomică, pedalând cu ambele picioare (se așează pe scaun în poziția cea mai înaltă și confortabilă). Se caută folosirea unei biciclete cu suport pentru degetele de la picioare. Se recomandă pedalatul zilnic în jur de 15-45 minute, crescând rezistența, atât cât poate fi tolerată.
Mișcări de întindere zilnice, 20-30 minute (se recomandă aceste mișcari de întindere după și înainte de pedalat). Fiecare exercițiu trebuie făcut în 3 seturi a câte 15 repetări zilnice.
Figura 40. Exercițiul de recuperare -3
Figură preluată din sursa https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/protocoale-recuperare/protocoale-recuperare-genunchi/sutura-menisc/
Antrenamentul de întinderi trebuie făcut cu blandețe, fără a forța;
Se adresează în special musculaturii posterioare a coapsei și gambei;
Pacientul trebuie să urmeze câteva ședinte de fizioterapie, în primele 10 zile postoperator, pentru a scădea inflamația și durerile.
3.4. Metode și tehnici de cercetare utilizate
Pentru testarea genunchiului am utilizat metode de bilanț articular și bilanț muscular.
Bilanț articular
Genunchiul cuprinde trei articulații: femurotibială și femurotuliană care participă la mișcările genunchiului și articulația tibioperonieră superioară ce participă la mișcările gleznei. în articulația genunchiului se realizează mișcări de flexie – extensie, dar și o ușoară rotație internă și externă.
Flexia – mișcarea gambei în plan sagital în jurul axului transversal. Gradul de mobilitate (0° – 140°) cu șoldul extins, (0° – 140°) cu șoldul flectat, iar pasiv poate ajunge la 160°.
Poziția de testare – șezând cu genunchiul în afara mesei de testare sau din decubit ventral cu vârful în articulația genunchiului, cu brațul fix așezat pe partea laterală mediană a coapsei și brațul mobil pe gamba spre maleola externă.
Extensia – propriu – zis nu există. Numai în cazul patologic de genul recurvatum avem o extensie a genunchiului. Ca și la articulația cotului, și la genunchi se măsoară deficitul de extensie. Rotația internă (0° – 30°) apare în timpul flexiei după 70° și este o mișcare spre interior a labei piciorului în ax vertical ce trece prin tibie.
Poziția de testare: – șezând cu genunchiul în afara marginei banchetei la un unghi de 90°;
Decubit ventral cu genunchiul flectat la 90°. Goniometrul se așează paralel cu fața plantară a piciorului, cu vârful în dreptul calcaneului, brațul fix pe linia mediană a labei piciorului ce trece prin metatars III. Brațul mobil urmărește mișcarea spre interior a labei piciorului.
Rotația externă (0° – 40°) se evidențiază în mișcarea de extensie a genunchiului.
Rotațiile interne și externe vor crește în amplitudine cu 5° -10° în cadrul mobilizărilor pasive.
Bilanț muscular
Bilanțul muscular (testing muscular) reprezintă un sistem de tehnici de examen manual pentru evaluarea forței fiecărui mușchi sau a unor grupuri musculare. De reținut că orice evaluare a stării mușchiului cu ajutorul unor aparate mecanice, electrice, electronice nu mai intră în cadrul acestui bilanț clinic muscular.
Scopul acestui bilanț este multiplu:
ajută la elaborarea atât a diagnosticului complet funcțional, cât și la precizarea nivelului lezional (măduvă, plex, trunchi nervos) al bolii neurologice
Pentru executarea unui bilanț muscular corect, sunt necesare câteva condiții:
un testator bine antrenat în aceste manevre și perfect cunoscător al anatomiei
funcționale a sistemului muscular;
să nu obosească bolnavul – eventual se face în ședințe succesive;
sa fie executat în condiții de confort: cameră calda, liniște, pe o masă specială
de testare, prin poziționări corecte ale pacientului, etc;
retestările să fie făcute de același testator ;
înregistrarea rezultatului testing-ului muscular să fie exprimată într-un sistem de cotare .
Cotarea bilanțului muscular
Forța 5 (normală): mușchiul poate executa mișcarea pe toată amplitudinea contra unei forțe exterioare(rezistență opusă de testator), egală cu valoarea forței normale.
De obicei testatorul nu opune rezistență pe toată amplitudinea de mișcare, ci la punctul cursei maxime, unde îi va comanda pacientului: „Ține!”, încercând să-i remobilizeze segmentul spre poziția de zero anatomic. Forța aplicată de testator trebuie să fie progresivă, pentru ca pacientul să aibă timp să-și contracteze la maximum musculatura. Apariția unei dureri face inutilă testarea.
Forța 4 (bună): reprezintă capacitatea mușchiului de a deplasa antigravitational, complet segmentul contra gravitației (fără altă contrarezistență).
Forța 3: reprezintă un adevărat prag funcțional muscular, care ar indica minima capacitate funcțională pentru o muncă minimă ce ar cere mobilizarea, în toate direcțiile a segmentelor.
Forța 2 (mediocră) : permite mușchiului să mobilizeze segmentul, dar cu eliminarea gravitației. Testarea manuală a forței 2 cere testatorului să știe precis cum trebuie poziționați pacientul și segmentul respectiv pentru a pune în evidență forța „mediocră”. în general se utilizează planuri de alunecare (placi de plastic, melacart, lemn talcat, etc), pe care segmentul respectiv alunecă ușor.
Forța 1 (schițată): reprezintă sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a tendonului sau observarea unei ușoare tremurături a acestuia.
Forța 0 (zero): mușchiul nu realizează nici un fel de contracție. Pentru mușchii profunzi nu se poate face diferențierea între forțele 1 și 0.
3.5. Mijloace de evaluare- testarea mișcării genunchiului
Flexia genunchiului –mușchii principali:
mușchiul biceps femoral;
semimembranos;
mușchiul biceps femoral;
semimembranos.
Poziția de testare
F.G. – decubit homolateral, membrul inferior fiind susținut de testator în ușoară Abducție;
F.A. -decubit ventral;
F.O. – Poziția decubit ventral, testatorul cu palma așezată posterior deasupra genunchiului, nu va palpa nici o contracție atunci când subiectul va simula o flexie a genunchiului;
F.1. – aceeași ca la F.O, dar testatorul va palpa o ușoară contracție;
F.2. – F.G. – subiectul va efectua o flexie a genunchiului prin alunecare pe planul patului, testatorul fixând coapsa;
F.3. – F.G. – subiectul va efectua flexia genunchiului, testatorul fixând coapsa;
F.4. – A.G. – subiectul va efectua flexia genunchiului contra unei rezistențe aplicate la capătul distal al gambei;
F.5. – aceeași mișcare ca la F.4. dar contra unei rezistențe mai mari.
Extensia genunchiului-mușchii principali:
mușchiul cvadriceps crural, care este format din patru mușchi:
mușchiul drept anterior;
mușchiul crural;
mușchiul vast intern;
mușchiul vast extern.
Poziția de testare
F. G. – decubit homolateral cu piciorul opus sus inut de tensor;ț
A.G – decubit dorsal cu gamba atârnată în afara planului de sprijin;
F.O. – poziția decubit dorsal, cu genunchiul ușor flectat și suținut de testator, cu palma sub genunchi; subiectul va căuta să efectueze o extensie a gambei, dar testatorul nu va palpa nici o contracție la nivelul mușchiului și tendonului cvadricepsului;
F.l. – aceeași manevră ca la F.O., dar se va palpa o ușoară contracție a mușchiului cvadriceps;
F.2. – F.G. – subiectul va executa extensia cu gamba în flexie, va executa extensia genunchiului prin alunecarea gambei pe planul patului;
F.3: – A.G. – subiectul execută extensia completă a genunchiului;
F.4. – A.G. – subiectul execută extensia contra unei rezistențe mici aplicată la capătul distal al gambei;
F.5. -A.G. – aceeași mișcare dar contra unei rezistențe mai mari.
3.6. Prezentarea subiecților
Aceste metode de evaluare și explorare au fost utilizate atât pentru aprecierea incapacității funcționale cât și pentru stabilirea obiectivelor de etapă, în programele
de recuperare, în etapa intermediară s-a folosit testarea articulară și măsurarea circumferințelor:
circumferința mediorotuliană (drept/stâng);
circumferința coapsei 10 cm, suprarotulian (drept/stâng);
circumferința gambei 10 cm, subrotulian (drept/stâng);
mobilitate în: flexie (pasivă/activă); înainte-înapoi.
în cadrul evaluării prin palpare s-a stabilit:
mobilitatea anormală calcară (laxitate sau ruptură ligamentară sau
osoasă);
șocul rotulian. în evaluarea staticii și mersului s-au luat în calcul:urcarea și coborârea scărilor,mersul (fără sprijin, cu sprijin în baston sau cârje).
Prezentarea fișelor pacienților și măsurătorile efectuate
Fișa de examen nr.l
Nume:S
Prenume:I
Sex: M
Vârstă: 43 ani
Activitate sportivă: sportiv
Diagnostic: leziune menisc intern genunchi stâng
Istoricul pacientului: suferă un traumatism forte în timpul unui meci de fotbal
Epicriza: pacientul în vârstă de 43 de ani, se internează în clinica noastră în urma unui traumatism prin cădere de la același nivel, acuzând durere și impotență funcțională parțială la nivelul genunchiului stâng. Se intervine artroscopie unde se decelează. Leziune în toarța de cos menisc intern stâng. Se practică rezecție cu regularizare.
După 10 zile revine pentru scoterea firelor. Intră în programul recuperator preoperator timp de 1 lună.
Reintră în serviciul sălii de recuperare pe data de 26.01.2009.
Tratament recuperator: masaj, electroterapie, exerciții kinetice
Obiectivele recuperării:
păstratea calităților fiziologice ale tuturor grupelor musculare;
stimularea procesului de reducere a elementelor lezate ale genunchiului;
resorbția inflamației;
prevenirea instalării unor deprinderi greșite: ex: mersul cu genunchiul în flexe;
recuperarea mobilității articulației genunchiului (în principal flexia și ultimele grade de extensie);
refacerea forței musculare (musculatura celor 4 fețe);
Observații:
valorile înregistrate în cadrul testingului sunt luate la data intrării în tratament, la o testare intermediară și la ieșirea din tratament.
Legendă:
„+++”- durere puternică
„++” – durere moderată
„+” – durere difuză
„-„ – lipsa durerii
Indicații pentru recuperare
Alegerea metodelor și mijloacelor de kinetoterapie a ținut seama de:
creșterea mobilității articulației genunchiului lezat;
creșterea forței musculare la membrele inferioare;
reeducarea posturii corecte;
reeducarea echilibrului static și dinamic;
reeducarea și corectarea mersului;
îmbunătățirea stării fizice și psihice generale.
Dintre metodele și mijloacele descrise s-au folosit:
exerciții pasive;
exerciții active cu ajutor,
exerciții cu rezistență;
exerciții la aparate;
exerciți aplicative.
Programul ședinței de tratament va fi alcătuit pentru întreaga perioadă a recuperării, iar din acest program se vor detalia programe pentru fiecare etapă în
parte.
Stadiu:
1 a început pe data de 26.01.2009
2 a început pe data de 5.02.2009
3 a început pe data de 21.02.2009
Termină programul kinetic pe data de 28.02.2009
Fișa de examen nr.2
Nume:C
Prenume: I
Sex: F
Vârsta: 27 ani
Activitate sportivă: jucatoare de baschet la echipa”CSM Oradea ”
Diagnostic: sechele algofuncționale traumatice, ruptură ligament încrucișat anterior genunchi drept.
Istoricul pacientului: în timpul unui antrenament, execută o întoarcere pe piciorul de sprijin.
Durata durerii: se produce inflamația articulației genunchiului drept, în urma controlului de specialitate are indicația de intervenție chirurgicală fiind suspect de ruptură ligamentară (L.I.A.)
Se constată la intervenția chirurgicală că ruptura ligamentară s-a produs pe fondul uzurii articulației. Intră în tratament pe data de 19.02.2019.
Tratament recuperator: masaj, electroterapie.
Legendă:
„+++"- durere puternică
„++" – durere moderată
„+" – durere difuză
„-„ – lipsa durerii
Observații:
Valorile înregistrate în cadrul testingului sunt luate la data inițială (data luării sub observație), la o testare intermediară, apoi la testarea finală.
Obiectivele recuperarii:
păstrarea calităților fiziologice ale tuturor grupelor musculare și articulațiilor netraumatizate ale membrului inferior;
stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice legate, folosind diferitele proceduri balneo-fizioterapeutice (datorită îmbunătățirii irigării sangvine);
combaterea contracțiilor și refracțiilor musculare;
accelerarea resorbției procesului inflamator.
prevenirea instalării unor deprinderi greșite datorită încercării de suplinire a funcției deteriorate;
recuperarea mobilității și a forței musculare a genunchiului traumatizat
Indicații pentru recuperare:
Alegerea metodelor și mijloacelor de kinetoterapie a ținut seama de:
creșterea mobilității articulației genunchiului lezat;
creșterea forței musculare la membrele inferioare;
reeducarea posturii corecte;
reeducarea echilibrului static și dinamic;
reeducarea și corectarea mersului;
îmbunătățirea stării fizice și psihice generale.
Metode și mijloace folosite:
exerciții pasive;
exerciții active conduse;
exerciții cu rezistență;
exerciții la aparate;
exerciții applicative
Programul ședinței de tratament va fi alcătuit pentru întreaga perioadă a recuperării, iar din acest program se vor detalia programe pentru fiecare etapă în parte.
Stadiu:
1 a început pe data 19.02.2019
2 a început pe data 29.02.2019
3 a început pe data 5.03.2019
Termină programul kinetic pe data de 12.03.2019
Fișa de examen nr.3
Nume: P
Prenume: A
Vârsta: 30 ani
Sex: M
Activitate sportivă: jucator de handball la echipa “Corona Brasov”
Diagnostic: sechele algofuncționale, ruptură de menisc extern
Istoricul pacientului: în timpul unui meci de antrenament efectuează o aruncare la poartă prin săritură. Este dezechilibrat de un adversar și la aterizare calcă greșit, suferind un traumatism post traumatic la genunchiul drept.
În urma examenului de specialitate se constată leziune de menise extern drept. Este
internat într-o clinică de specialitate unde se intervine chirurgical artroscopic. Intră în serviciul nostru de recuperare pe data de 24.04.2019.
Tratament recuperator: masaj, electroterapie.
Legendă:
„+++”-durere puternică
„++”- durere moderată
„+”- lipsa durerii
Obiective recuperatorii:
păstrarea calităților fiziologice ale tuturor grupelor musculare și articulaților
netraumatizate ale membrelor inferioare;
stimularea procesului de vindecare a elementelor anatomice lezate ale genunchiului
prin diferite proceduri balneofizioterapeutice și kinetoterapeutice;
combaterea, prevenirea contracțiilor musculare;
accelerarea resorbției inflamatorii;
prevenirea instalării tulburărilor secundare (ganalgie cronică intermitentă, entorse
recidivante, redoare, nesiguranță articulară la efort etc);
prevenirea instalării unor deprinderi greșite: mersul cu genunchiul în flexum pentru a evita durerea apărută la mobilizare;
recuperarea mobilități articulației genunchiului drept;
refacerea forței musculare a membrului inferior traumatizat (semimembranos, semitendinos, croitor, drept intern și pe vastul intern).
Observații:
Valorile înregistrate în cadrul testingului sunt luate de la data inițială (data luării sub observație) în stadiul I și până la ieșirea din tratament (stadiul 3)
Indicații pentru recuperare
Alegerea metodelor și mijloacelor de kinetoterapie a ținut seama de:
creșterea mobilității articulației genunchiului lezat;
reeducarea posturii corecte;
reeducarea și corectarea mersului;
îmbunătățirea stării fizice și psihice generale.
reluarea treptată a activităților sportive.
Dintre metodele și mijloacele descrise s-au folosit:
exerciții pasive;
exerciții active conduse;
exerciții cu rezistență;
exerciții la aparate;
exerciții aplicative.
Programul ședinței de tratament va fi alcătuit pe întreaga perioadă a recuperării, iar din acest program se vor detalia programe pentru fiecare dintre cele 3 etape în parte.
Stadiu:
1 a început pe data 24.04.2019
2 a început pe data 1.05.2019
3 a început pe data 7.05.2019
Termină programul kinetic pe data de 22.06.2019
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII
4. 1. Prezentarea rezultatelor teoretice finale propuse (tabele,grafice)
Pe baza rezultatelor obținute la testarea inițială, testarea intermediară și cea finală s-au realizat tabele conținând dinamica valorilor goniometrice ale flexiei (pasivă/activă) obținuteîn urma măsurării circumferințelor în cele trei etape pentru fiecare subiect în parte.
Din tabele s-au extras elementele pentru analiza statistică și pentru reprezentarea grafică. Reprezentarea grafică prezintă dinamica valorilor măsurate în cele trei etape pentru flexia pasivă comparativ cu flexia activă.
Reprezentarea grafică a fost făcută pentru fiecare subiect în parte și commentat.
4.2 Analiza rezultatelor inițiaie-finale
Subiectul S.I cu fișa de examen numărul "1" , diagnosticat cu Leziune menisc intern genunchistang, ruptură ligament încrucișat anterior stâng. In urma unui examen amănunțit se completează diagnosticul cu „Ruptură ligament încrucișat anterior – stâng cu recomandarea de intervenție chirurgicală”.
După intervenția chirurgicală reintră în evidență serviciului de recuperare pe data de 26.01.2009, dată de la care începe tratamentul recuperator postoperator.
Ca tratamente asociate a efectuat electroterapie și masaj. La testările inițiale (stadiul I) și finale (stadiul III), s-au obținut valorile înregistrate în fișa de examen numărul 1 din cap.III. Astfel s-a evidențiat că durerea a diminuat considerabil sau chiar absența durerii în condiții de repaus sau mers pe teren plat.
Pe baza tabelului 1 s-au realizat grafice care reprezintă dinamica valorilor măsurate
în cele 3 etape pentru circumferințele membrului inferior (mediorotulian, circumferința
coapsei 10 cm, suprarotulian, circumferința gambei 10 cm cu subrotulian) la ambele membre inferioare comparative.
Din tabelul numărul 1 rezultă că:
Subiectul C.I cu fișa de examen numărul "2" , diagnosticat cu sechele algofuncționale traumatice, ruptură ligament încrucișat anterior genunchi drept.
Se constată la intervenția chirurgicală că ruptura ligamentară s-a produs pe fondul uzurii articulației.
.După intervenția chirurgicală reintră în evidență serviciului de recuperare pe data de 19.02.2019, dată de la care începe tratamentul recuperator postoperator.
Ca tratamente asociate a efectuat electroterapie și masaj. La testările inițiale (stadiul I) și finale (stadiul III), s-au obținut valorile înregistrate în fișa de examen numărul 2 din cap.III. Astfel s-a evidențiat că durerea a diminuat considerabil sau chiar absența durerii în condiții de repaus sau mers pe teren plat.
Pe baza tabelului 2 s-au realizat grafice care reprezintă dinamica valorilor măsurate
în cele 3 etape pentru circumferințele membrului inferior (mediorotulian, circumferința coapsei 10 cm, suprarotulian, circumferința gambei 10 cm cu subrotulian) la ambele membre inferioare comparative.
Din tabelul numărul 2 rezultă că:
Subiectul P.A cu fișa de examen numărul "3" , diagnosticat cu sechele algofuncționale, ruptură de menisc extern.
În urma examenului de specialitate se constată leziune de menisc extern drept. Este internat într-o clinică de specialitate unde se intervine chirurgical artroscopic.
După intervenția chirurgicală reintră în evidență serviciului de recuperare pe data de 24.04.2019, dată de la care începe tratamentul recuperator postoperator.
Ca tratamente asociate a efectuat electroterapie și masaj. La testările inițiale (stadiul I) și finale (stadiul III), s-au obținut valorile înregistrate în fișa de examen numărul 3 din cap.III. Astfel s-a evidențiat că durerea a diminuat considerabil sau chiar absența durerii în condiții de repaus sau mers pe teren plat.
Pe baza tabelului 3 s-au realizat grafice care reprezintă dinamica valorilor măsurate în cele 3 etape pentru circumferințele membrului inferior (mediorotulian, circumferința coapsei 10 cm, suprarotulian, circumferința gambei 10 cm cu subrotulian) la ambele membre inferioare comparativ.
Din tabelul numărul 2 rezultă că:
4.3. Analiza comparativă a rezultatelor (inițial-final)
Din analiza comparativă a rezultatelor inițiale și finale s-au constatat următoarele aspecte:
inițial, bilanțul articular a evidențiat un deficit de flexie, care s a recuperat în totalitate;
deficitul de extensie s-a recuperat în totalitate;
mersul, inițial era efectuat cu bastonul, iar în final au fost recuperate în totalitate;
după spitalizare, la intrarea în tratament ambulatoriu, pacienții au prezentat
redoarea articulară care a dispărut treptat spre mijlocul perioadei de tratament, după aplicarea mijloacelor asociate kinetoterapiei (crioterapie, electroterapie, ortezare,etc).
Analizând rezultatele comparative, se poate concluziona că deficitul funcțional al genunchiului după sechelele algo funcționale s-a recuperat în totalitate prin exercitii de kinetoterapie.
4.4. Interpreterea statistică a rezultatelor cercetării
Tabele care conțin dinamica valorilor obținute în urma măsurării circumferințelor
membrului inferior.
Stadiul de recuperare: Valoare Inițiala/ Intermediar/Final
Tabelul nr.1 fișa de examen nr.l
Diagrama nr. 1
Tabelul nr.2 fișa de examen nr.2
Diagrama nr. 2
Tabelul nr.3 fișa de examen nr.3
Diagrama nr. 3
CONCLUZII
Pe parcursul desfășurării cercetării s-a avut permanent în vedere realizarea obiectivelor propuse în etapa inițială și verificarea ipotezelor cercetării. Se poate astfel realiza stabilirea unor elemente concluzive și cu posibilități de generalizare în ceea ce privește alcătuirea și conținutul schemelor folosite în aplicarea mijloacelor kinetoterapiei în recuperarea sechelelor posttraumatice ale genunchiului.
Desfășurarea cercetării prin aplicarea programelor concepute confirmă ipotezele de lucru astfel:
Programele concepute pentru combaterea atrofiei musculare a musculaturiimembrului inferior, pentru obținerea stabilității genunchiului (prin tonifierea musculaturii stabilizate a genunchiului), pentru recuperarea mobilității articulare a genunchiului traumatizat, a mișcării controlate și abilității și-au dovedit eficacitatea prin rezultatele obținute.
Au fost selectate cele mai eficiente structuri de exerciții din care au fost alcătuite programe aplicate în cadrul procesului de reeducare – recuperare a pacienților. Structurile care nu dădeau randament au fost înlocuite cu altele noi care și-au dovedit eficacitatea în urma testărilor intermediare și finale.
De asemenea, programele concepute au contribuit la:
păstrarea calităților fiziologice ale tuturor grupelor musculare și articulațiilor netraumatizate;
accelerarea resorbției inflamatiei;
prevenirea instalării tulburărilor secundare, entorse recidivante, nesiguranță articulară la efort;
combaterea/prevenirea contracturilor și refracțiilor musculare;
îmbunătățirea stării fizice și psihice;
restabilirea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, săriturile) și specifice ramurilor sportive (practicate în perioada anterioară traumatismului de pacient);
îmbunătățirea calităților de efort;
readaptarea la efortul maximal local și general;
Se evidențiază raportul între mijloacele aplicate, ședințele de kinetoterapie și constanța participării subiecților la programul de recuperare.
Din prezentarea grafică a dinamicii evoluției la fiecare subiect, se constată la finalul programului de recuperare o evoluție constant pozitivă pe parcursul tratamentului ceea ce a făcut ca la terminarea acestuia toți subiecții să își poată relua activitatea sportivă, integrându-se treptat în specificul activității.
În urma experimentului efectuat s-au putut formula următoarele concluzii:
aplicarea precoce a tratamentului recuperator, diminuează durata acestuia;
mijloacele și procedeele folosite în cadrul programelor, trebuie individualizate și particularizate;
trebuie selectate acele mijloace și procedee kinetice, care să corespundă îndeplinirii obiectivelor propuse;
aceste programe, judicios alcătuite, pot asigura o recuperare integrală și rapidă a sportivului, în activitatea competițională.
PROPUNERI
In urma efectuării acestui studiu propun următoarele recomandării:
Protejarea genunchiului posttraumatic prin orteze, la reluarea antrenamentului.
Evitarea alergării pe teren accidentat pentru evitarea recidivelor.
In momentul reintegrării în activitatea sportivă se va avea în vedere evitarea solicitării la maximum a membrului posttraumatic, reintegrarea să se facă treptat.
Continuarea programului kinetic pe grupe specifice de mușchi pentru ameliorarea atrofiei musculare și pentru creșterea masei muscular.
BIBLIOGRAFIE
CIOROIU G, (2006), Esențial în anatomie și biomecanică; Editura Universității
Transilvania, Brașov;
CIOROIU G, (2012), Hidrokinetoterapia deficientelor fizice; Editura Universității
Transilvania, Brașov;
CIOROIU G, (2012), Kinetoterapie de la teorie la practică; Editura Universității
Transilvania, Brașov;
Baciu Clement – „Kinetologia pre – și postoperatorie", Editura Sport-Turism,
București, 1981
Baciu, Clement – „Anatomia funcțională a aparatului locomotor", Editura
Medicală, București, 1981
Ionescu, A. – „Gimnastica medicală", Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1964 și Editura AII, 1994
Ionescu, A. – „Masajul – procedee, tehnici, metode, efecte, aplicații în sport,
Editura AII, 1995
MOLDOVAN E, (2016), Măsurare și evaluare în kinetoterapie, Brașov
Sbenghe, Tudor – „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare",
Editura Medicală, București, 1987
VoiculescuJ.C- „Anatomia și fiziologia omului", Editura Medicală,
București, 1971
CIOROIU SILVIU GABRIEL, Note de curs, Universitatea Transilvania din Brasov, 2020
BIBLIOGRAFICE ÎN FORMAT ELECTORNIC
https://ro.wikipedia.org/wiki/Genunchi, (accesat în 20.11.2019);
https://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului, (accesat în 20.11.2019);
https://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului.jpg, (accesat în 20.11.2019);
https://www.doctorortoped.ro/afectiuni/ruptura-de-menisc.jpg, (accesat în 20.11.2019);
http://drstroiavictoria.ro/considgen.html , (accesat în 21.11.2019);
https://ro.scribd.com/document/227855064/Anatomia-Genunchiului-Uman,
(accesat în 21.11.2019);
https://biblioteca.regielive.ro/licente/medicina/entorsa-la-genunchi-cu-hemartroza-354386.jpg, (accesat în 21.11.2019);
http://www.sfatulmedicului.ro/Anatomia-membrelor-inferioare/anatomia-genunchiului_5674, (accesat în 22.11.2019);
http://www.lectiadeortopedie.ro/traumatologia-membrului-inferior/luxatia-acuta-a-rotulei.jpg, (accesat în 22.11.2019);
https://www.magazinulortopedic.ro/blog/despre-ligamentele-genunchiului-si-leziunile-acestora, (accesat în 27.11.2019);
http://www.lectiadeortopedie.ro/tendinita/tendinita-genunchiului.jpg,
(accesat în 27.11.2019);
https://bodygeek.ro/chistul-baker-acumulare-de-lichid-sinovial-in-zona-poplitee-sau-in-spatele-genunchiului.jpg, (accesat în 7.12.2019);
https://www.academia.edu/25587989/Ruptura_de_menisc, (accesat în 11.12.2019);
https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-menisc,
(accesat în 21.12.2019);
https://www.doctorortoped.ro/afectiuni/gonartroza.jpg, (accesat în 23.12.2019);
https://topremediinaturiste.ro/remedii-naturiste-pentru-artrita-la-genunchi.jpg,
(accesat în 12.01 2020);
http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Leziunea-de-menisc,
(accesat în 13.01.2020);
https://www.healthline.com/health/meniscus-tears#symptoms, (accesat în 15.01.2020);
http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Leziunea-de-menisc.jpg,
(accesat în 20.01.2020);
https://ioanadeea.wordpress.com/2010/05/03/ruptura-de-menisc-program-si-obiective-ale-tratamentului-kinetic, (accesat în 6.02.2020);
https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-menisc.jpg,
(accesat în 10.02.2020);
https://www.webmd.com/pain-management/knee-pain/meniscus-tear-injury,
(accesat în 11.02.2020);
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4095015/, (accesat în 12.02.2020)
http://www.lectiadeortopedie.ro/ruptura-de-menisc/comment-page-2.jpg,
(accesat în 20.02.2020);
http://www.lectiadeortopedie.ro/ruptura-de-menisc/comment-page-2/,
(accesat în 2.03.2020);
https://youtu.be/y4gGNESZ9og, (accesat n 2.03.2020);
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/protocoale-recuperare/protocoale-recuperare-genunchi/sutura-menisc/.jpg, (acesat în 3.03.2020).
ANEXE
ANEXA 1:
Acord pacient
ANEXA 2
Bilet de externare
ANEXA 3:
Bilet de iesire din spital
ANEXA 4:
Ruptura de menisc –RMN
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: RECUPERAREA UNUI PACIENT ÎN VÂRSTĂ, ÎN CAZUL RUPTURII DE MENISC [304270] (ID: 304270)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.