Recuperarea Scoliozelor

CAPITOLUL II

RECUPERAREA SCOLIOZELOR

2.1 MATERIAL ȘI METODE ÎN CADRUL CERCETĂRII

Studiul s-a realizat la Spitalul de Copii din județul Brașov pe un lot de 8 pacienți având diagnosticul de scolioză dorsolombară levoconvexă. Din lotul studiat 5 pacienți sunt de sexul feminin și 3 pacienți sunt de sexul masculin cu vârsta cuprinse între 11-14 ani.

Măsurarea în condiții standard, a eșantionului stabilit, cu ajutorul unor teste are ca scop, constatarea și apoi evidențierea evoluției parametrilor cercetați.

Prin aceste teste se urmărește:

examenul clinic general;

examenul antropometric;

măsurători specifice:

– dezechilibru toracal

– săgețile cervicală- toracală – lombară

– hemitorace drept și stâng.

Cercetarea realizată în lucrarea de față a fost organizată după următoarele metode: metoda antropometrică și metoda somatică.

a) Metoda somatoscopică

În cadrul examenului somatoscopic constă în inspecția și controlul vizual, examinarea prin palpare și percuție pentru a depista o deficiență fizică a copilului. Examinarea somatoscopică s-a realizat prin inspecția globală și inspecția parțială pe segment.

Obiectivul inspecției globale a fost de a descoperi deficiențele fizice sau de atitudine ale corpului unde s-au apreciat caracteristicile generale ale corpului:

a) atitudinea corpului;

b) comportamentul motric, static și dinamic;

c) creșterea și dezvoltarea corpului pentru a identifica copiii normostaturali, hipostaturali și hiperstaturali, normoponderali, hipoponderali și hiperponderali;

d) particularitățile tegumentelor ce permit observarea pe suprafața tegumentelor a eventualelor cicatrice ca rezultat al arsurilor, intervențiilor chirurgicale și degerăturilor;

e) tipul constituțional ce cuprinde totalitatea caracteristicilor funcționale și morfologice ale corpului.

La examinarea somatoscopică în plan frontal s-au urmărit cu mare atenție elementele de asimetrie a corpului pe când la examinarea somatoscopică în plan dorsal s-a observat poziția asimetrică a capului, a umerilor, unghiurile omoplaților, poziția bazinului și în special a apofizei spinoase. În plan dorsal, în cadrul examinării profesionale a copilului, poate fi apreciată localizarea și gravitatea deformației scoliotice unde unghiurile omoplaților și vârfurile apofizelor spinoase se marchează cu puncte pentru a permite o evidențiere mai bună a conturului general al deformației.

Scopul examinării somatoscopice din profil este de a depista deficiențele de atitudine ale corpului și a le confirma pe cele constatate. Poate fi utilizată și radiografia în cazul în care la examinarea somatoscopică nu a fost posibilă aprecierea localizării sau a gradului de complexitate a acesteia. Examinarea radiografiei coloanei vertebrale permite urmărirea dezvoltării vertebrelor și coastelor, localizare, forma și gravitatea scoliozei.

b) Metoda antropometrică

Examinarea antropometrică include măsurarea exactă a curburilor scoliozei prin intermediul diferitelor aparate de măsură. Metoda cea mai simplă de măsurare este cu ajutorul unui sistem de linii reciproc perpendiculare ce permit stabilirea în centimetri a nivelului vârfului curburii sau curburilor scoliotice și mărimea acesteia sau mărimea acestora, caracterizată prin curbura laterală în centimetri de la baza curburii până la vârful acesteia.

În cazul scoliozelor de gradul întâi și a atitudinii scoliotice a corpului cu tendințe de progresare se observă o asimetrie funcțională a stării mușchilor, mai ales a celor situați de partea convexității curburii. În cazul scoliozelor de gradul doi și de gradul trei forța musculară a mușchilor situați pe partea convexă a curburii nu se diferă de puterea mușchilor simetrici, dar de multe ori o poate depăși. Scopul îmbunătățirii poate fi considerat creșterea asimetriei funcționale a mușchilor din contul intensificării activității grupelor de mușchi din partea convexă a curburii.

2.2 OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE RECUPERARE A SCOLIOZELOR OPERATE SAU NEOPERATE

a) Ameliorarea posturii realizată prin posturi fixe menținute corectoare sau hipercorectoare și exerciții de corectare posturală care se axează pe înclinarea pelvisului pentru delordozare, pe scăderea cifozei dorsale folosind exerciții de întindere a coloanei precum și scăderea curburii scoliotice realizată prin poziționarea corpului și a membrelor pentru corectarea curburilor, cu ,,ruperea” poziției apoi urmată iar de poziționarea corectoare.

b) Autocontrolul ținutei este un factor de mare importanță în recuperarea deficiențelor fizice și reprezintă conștiința unei ținute corecte a corpului. Pacientul trebuie să fie instruit bine astfel încât să ajungă în situația să-și supravegheze în permanență poziția, corectând totodată orice tendință de recidivă.

c) Creșterea flexibilității coloanei este importantă deoarece coloana scoliotică este o coloană rigidă având o mobilitate mai redusă în zona scoliotică.

d) Creșterea forței musculare se face prin tonifierea musculaturii abdominale, tonifierea fesierilor mari și tonifierea dar și reechilibrarea musculaturii paravertebrale, fiind un obiectiv principal în cazul scoliozelor.

e) Gimnastica respiratorie este un obiectiv de mare importanță pentru că scolioticii au o reducere importantă a funcției respiratorii care este determinată pe de o parte de diformitatea toracelui care duc ulterior la o hipoventilație alveolară, iar pe de altă parte reducerea funției respiratorii se datorează imobilizărilor îndelungate în aparatele corectoare.

f) Gimnastica de asuplizare preoperatorie se aplică pacienților care vor fi supuși unor intervenții chirurgicale iar pentru o mai bună recuperare, coloana vertebrală trebuie să fie cât mai apropiată ca atitudine de cea normală. [Sbenghe, 1987, pag 534, Baciu, 1981, pag 138-pag 144]

2.3 MIJLOACELE ȘI METODELE PROGRAMULUI DE RECUPERARE

În recuperarea deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale principiul de bază este de a nu face rău iar inițierea procesului de recuperare trebuie efectuată doar când avem siguranța ca vom îmbunătății starea de sănătate. [Popescu, 2004, pag 144, Sbenghe, 1999, pag 421]

Kinetoterapetul are o responsabilitate mare in procesul de aplicare a mijloacelor de recuperare, el fiind cel care aplică și conduce exercițiul fizic recomandat în funcție de afecțiunea respectivă. Kinetoterapeutul trebuie să aibă un contact cu pacientul în permanență, pentru a urmări intensitatea recuperării și progresele realizate, să colaboreze cu medicul curant în caz de necesitate. În momentul în care survine durerea, fiind un simptom negativ, exercițiul fizic este contraindicat în acel moment. [MÎRZA, 2005, pag 138]

În literatura de specialitate s-au prezentat o serie principală de obiective ale kinetoterapiei aplicate copiilor din ciclul primar: recuperarea posturii și aliniamentului corpului, relaxarea, creșterea forței musculare și a mobilității articulare, coordonarea, controlul și echilibrul, reeducarea respiratorie și a sensibilității, antrenamentul la efort. [SBENGHE, 1999, pag 421, SBENGHE, 1987, pag 564].

Exercițiul fizic este foarte important în cadrul metodelor fizice de tratament care se aplică persoanelor cu scolioză.[MÎRZA, 2007, pag 303]

Pentru fiecare etapă se vor stabili sarcinile precise ale kinetoterapeutului, căile și mijloacele de realizare dar și obiectivele în vederea recuperării scoliozei pentru fiecare pacient în parte. Obiectivele urmărite din faza precoce, imediat după stabilizarea stării generale și depășirea tulburărilor acute legate de deficiență sau de intervențiile operatorii sunt: menținerea mobilității articulare și a forței musculare, prevenirea pozițiilor vicioase, facilitarea respirației dar și colaborarea cu restul echipei medicale pentru a preveni escarele, ADL-urile (activities of daily living). Exercițiile efectuate zilnic având o intensitate progresivă pentru fiecare pacient în parte mențin sau pot crește capacitatea de efort cardio-vascular și readaptarea la verticalitate. [MARCU, 1995, pag 127, BIRTOLAN, 1978, pag 168].

În cazul metodelor fizice și kinetoterapeutice aplicate la copii, un rol important îl are părintele deoarece acesta trebuie să fie atras ca și coterapeut în procesul de recuperare, pentru că recuperarea nu se face numai de către kinetoterapeut, ci de întreaga familie. [FIRFIȚĂ, 1980, pag 276].

În momentul în care părintele a conștientizat importanța recuperării și este de partea kinetoterapeutului, atunci recuperarea este mai eficientă, dar în situația în care părintele nu a înțeles cât de important este participarea sa la actul terapeutic, rezultatele nu vor fi întotdeauna cele dorite. De multe ori părinții își pierd speranțele dar când văd că încep să se vadă rezultate, ei au încredere în ceea ce face kinetoterapeutul și îi oferă ajutorul necesar, deoarece copilul va urma și va respecta anumite cerințe și la domiciliu: va trebui să fie poziționat corect, va trebui să aibă o alimentație corespunzătoare. În concluzie, pentru a avea un rezultat eficient în scopul recuperării este foarte important colaborarea dintre părinți și kinetoterapeut. [BUCUR, 1982, pag 95, BUDICĂ, 2005, pag 235].

Pentru a putea stabili un program de recuperare și a unor proceduri balneofiziokinetoterapeutice corespunzătoare pentru fiecare pacient se va ține cont și de eventualele afecțiuni asociate pe care le prezintă pacientul dar și de instruirea și modul de viață al acestuia [KISS, 1999, pag 256].

Recuperarea scoliozei include un regim rațional motric, anumite proceduri de întărire și de călire a organismului, un regim de corecție activă, măasuri ortopedice, masaj, regim de corecție pasivă, fiziototerapie [DELEANU, 1978, pag 186, IONESCU, 1964, pag 192].

Prin gimnastica medicală recuperarea este foarte importantă deoarece ea are rolul de a corecta deviația coloanei vertebrale și de a menține rezultatul, adică prevenirea recidivelor sau a perioadelor cu evoluție nefavorabilă, să oprească evoluția scoliozelor și să reducă tulburările funcționale și asimetriile corpului.

În recuperarea scoliozelor exercițiile fizice au ca scop principal creșterea tonusului muscular al spatelui, autocontrolul atitudinii corecte a corpului în ansamblu, detorsionarea corpilor vertebrali și reducerea gibozității costale prin mobilizarea coloanei vertebrale, dezvoltarea mobilității cutiei toracice, redresarea bazinului și echilibrarea centurii scapulare.

Mijloacele folosite pentru a îndeplini aceste obiective se realizează prin intermediul exercițiilor statice și dinamice fiind executate prin mișcări ale trunchiului, ale membrelor superioare și inferioare , prin exerciții de redresare și relaxare dar și prin exerciții de respirație [FOZZA, 1980, pag194].

Un rol important în recuperarea scolizei îl are fizioterapia prin termoterapia locală, masaj, hidrokinetoterapia și electroterapia locală. Prin masaj se obține o decontracturare și relaxare a musculaturii spatelui iar scopul principal al masajului este obținerea efectului antalgic.

Termoterapia este folosită ca o procedură locală de relaxare musculară ce permite creșterea metabolismului tisular local prin vasodilatație cutanată și musculară. Pentru a obține un efect mecanic se folosește terapia folosind ultrasunetele iar prin atingerea traductorului cu suprafața de contact și efecutarea unor mișcări circulare se obține un micromasaj celular care permite creșterea temperaturii locare.

Electroterapia locală se adresează durerii ca și simptom dar și contracturii musculare fiind și ea sursă generatoare de durere, galvanizarea este indicată in recuperarea scoliozei datorită efectelor antalgice și decontracturante. Curenții diadinamici sunt curenți de joasă frecvență și prin intermediul efectului antalgic au o participare importantă datorită contracțiilor musculare pe care le induc formele excitomotorii (RS-ritm sincopat, PL-perioada lungă, PS-perioada scurtă). Curenții de medie frecvență reprezentați de curenții interferențiali au o contribuție importantă în pregătirea musculaturii pentru programul de kinetoterapie prin folosirea unor frecvențe excitomotorii în forma spectru [KISS, 2012, pag 97].

2.4 PROGRAM DE EXERCIȚII FIZICE PENTRU CORECTAREA SCOLIOZELOR

1) Din șezut pe mingea Bobath, cu picioarele depărtate și brațele în interiorul coapselor, se prinde cu mâna o ganteră de 1-2 kg și se execută flexia antebratului pe braț iar cu cealaltă mână se menține echilibrul poziționând-o la spate (Fig. 2).

Fig. 2 Șezut pe mingea Bobath cu flexia antebrațului pe braț

2) Din decubit ventral pe mingea Bobath , cu membrele inferioare întinse și sprijinte în degete, se prinde în fiecare mână câte o ganteră de 1-2 kg și se ridică brațele de la nivelul solului până la nivelul umerilor (Fig. 3).

Fig. 3 Decubit ventral pe mingea Bobath cu ridicarea brațelor până la nivelul umerilor

3) Din șezut pe mingea Bobath, tălpile în contact cu solul iar palmele prind umerii, se execută bascularea bazinului înainte și înapoi, astfel încât trunchiul să se mențină drept (Fig. 4).

Fig. 4 Bascularea bazinului pe mingea Bobath

4) Din ortostatism, cu membrele superioare pe lângă corp iar în fiecare membru se află câte o ganteră de 1-2 kg, se face abductia membrelor superioare simultan până când se formează o linie dreaptă (Fig. 5).

Fig. 5 Abducția membrelor superioare din ortostatism

5) Din decubit dorsal, cu mânile pe lângă corp, se face flexia gambei pe coapsă a unui membru inferior iar talpa rămâne în permanență în contact cu solul. Se repetă și cu celalalt membru inferior. Acest exercițiu corespunde primei faze a programului Williams (Fig. 6).

Fig. 6 Decubit dorsal cu execuția flexei gambei pe coapsă

6) Din decubit dorsal, cu membrele inferioare în flexie, se aduce câte un genunchi la piept apoi se revine la poziția inițială după care se aduc la piept ambii genunchi (Fig. 7).

Fig. 7 Decubit dorsal cu execuția flexiei coapsei pe abdomen

7) Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate, se extinde membrul inferior drept și se execută flexia plantară a piciorului apoi se revine la poziția inițială. La fel se execută și cu membrul inferior stâng.

8) Din decubit dorsal cu genunchii flectați, palma membrului superior drept atinge membrul inferior stâng și se ridică trunchiul de pe partea dreaptă cu mențiunea că membrul superior stâng se află în adducție. Se repetă și cu membrul superior stâng.

9) Din decubit dorsal cu genunchii flectați, palmele în contact cu coapsele, se ridică trunchiul de pe saltea apoi se revine la poziția inițială.

10) Din decubit dorsal cu mâinile la ceafă și genunchii flectați se execută flexia coapsei drepte pe abdomen astfel încât cotul membrului superior stâng să atingă genunghiul membrului inferior drept cu mențiunea că membrul superior drept se află în contact cu salteaua. Exercițiul se repetă și pe partea dreaptă.

11) Din decubit dorsal cu genunchii flectați și membrele superioare în adducție, se ridică bazinul de pe saltea, se menține câteva secunde, după care se revine la poziția inițială.

12) Din decubit lateral pe partea dreaptă, cu membrul inferior drept flectat, iar membrul inferior stâng extins și piciorul în flexie dorsală, se execută abducția membrului inferior stâng până se obține o linie orizontală dreaptă, după care adducția se face lent. Exercițiul este la fel și pe partea stângă.

13) Din sprijin pe palme și pe genunchi, se execută extensia membrului superior stâng și extensia membrului inferior drept apoi se revine la poziția inițială (Fig. 8).

Fig. 8 Extensia membrului superior stâng și extensia membrului inferior drept din sprijin pe palme și genunchi

14) Din sprijin pe palme și genunchi, cu brațele avansate și privirea în saltea, se fac balansări cu lordozare puternică apoi se revine la poziția inițială (Fig. 9).

Fig. 9 Lordozare puternică a coloanei vertebrale

15) Din decubit dorsal cu membrele superioare în exetensie, se ridică trunchiul împreună cu membrele superioare și cele inferioare astfel încât membrele superioare să atingă gleznele membrelor inferioare (Fig. 10).

Fig. 10 Membrele superioare ating gleznele

16) Din sprijin pe palme și pe genunchi se execută răsucirea trunchiului spre partea stângă cu ducerea brațului stâng lateral-sus și cu mâna în supinație iar privirea urmărește deplasarea mâinii stângi.

17) Din sprijin pe palme și pe genunchi se execută arcuirea trunchiului spre partea stângă apoi se revine la poziția inițială.

18) Din decubit ventral cu mâinile sub bărbie se execută ducerea membrului inferior stâng în diagonală apoi se revine la poziția inițială (Fig. 11).

Fig. 11 Decubit ventral cu ducerea în diagonală a membrului inferior stâng

19) Mers pe vârfuri cu membrul superior stâng în regiunea cervicală și membrul superior drept la spate (Fig. 12).

Fig.12 Mers pe vârfuri cu o mână pe cap si cealaltă la spate

20) Mers pe vârfuri cu ducerea membrului superior stâng în extensie iar a membrului superior drept în jos, cu arcuire pe fiecare pas (Fig. 13).

Fig. 13 Mers pe vârfuri cu arcuire pe fiecare pas

21) Stând cu mâinile încleștate înainte, se duc brațele înainte sus cu ridicarea pe vârfuri și întindere maximă pe verticală, inspirație, apoi cu brațele întinse prin lateral se revine în poziție relaxată cu expirație.

22) Mers pe vârfuri înapoi cu trunchiul drept și membrele superioare pe lângă corp.

23) Din ortostatism se execută genoflexiuni cu ducerea brațelor întinse înainte cu o minge medicinală de 1 kg în mâini apoi se revine la poziția inițială cu ducerea brațelor sus cu autoîntindere.

24) Din decubit dorsal cu mâinile sub ceafă, membrele inferioare întinse, se execută ușoare cercuri în ambele sensuri prin apropierea și depărtarea picioarelor având o respirație ritmică.

25) Din decubit ventral cu bărbia sprijinită pe fața dorsală a palmei, se întinde membrul inferior drept cât de mult se poate în timp ce membrul inferior stâng se scurtează apoi se revine la poziția inițială.

26) Din atârnat la spalier se ridică membrele inferioare la piept apoi se revine la poziția inițială (Fig. 14).

Fig. 14 Atârnat la spalier cu ridicarea membrelor inferioare la piept

27) Mers în echilibru pe o suprafață îngustă cu un săculeț de nisip pe cap și cu brațele în abducție.

28) Șezând pe bancuța de gimanastică, tălpile pe sol având distanța dintre genunchi egală cu distanța dintre umeri, se execută mișcarea de translație a trunchiului (Fig. 15).

Fig. 15 Mișcarea de translație a trunchiului din poziția stând pe băncuța de gimnastică

29) Din sprijin pe palme și genunchi se face o deplasare înainte cu o mână și genunchi opus, apoi cu mâna și genunchiul de aceeași parte.

30) Din decubit ventral, fruntea pe sol, membrul superior drept pe șold iar membrul superior stâng pe umăr se execută ridicarea capului și a pieptului cu extensia membrului superior stâng și a membrului inferior drept către înapoi.

31) Mers în echilibru pe o porțiune îngustă cu o minge medicinală pe cap susținută din lateral cu mâna stângă.

32) Șezând pe băncuța de gimnastica având tălpile pe sol și palmele pe coapse, se execută extensia membrele superioare în supinație și extensia capului urmată de inspir apoi se revine la poziția inițială cu expir. (Fig. 16)

Fig 16. Extensia membrelor superioare din poziția șezut

33) Atârnat asimetric la spalier cu membrul superior stâng mai sus decât membrul superior drept și membrele inferioare flectate, se execută ducerea genunchilor spre stânga.

34) Mers pe călcâie cu prinderea bastonului asimetric la spate (membrul superior stâng prinde porțiunea superioară a bastonului iar membrul superior drept prinde porțiunea inferioară a bastonului).

35) Sprijin pe genunchiul drept, piciorul stâng îndoit înainte cu talpa pe sol, mâna dreapta prinde mâna stângă și se duc pe cap după care se execută răsucirea trunchiului spre stânga cu inspirație apoi se revine la poziția inițială cu expirație.

36) Din decubit dorsal cu genunchii flectați și tălpile pe sol, membrul superior drept în abducșie și membrul superior stâng în prelungirea trunchiului, se execută împingerea pieptului înainate cu desprinderea omoplaților de pe sol în inspir apoi se revine la poziția inițială cu expir.

37) Din decubit ventral cu membru superior stâng în prelungirea trunchiului iar membrul superior drept pe lângă corp, se execută adducția membrului superior stâng în timp ce membrul superior drept execută abducția. (mișcarea brațelor este ca la înot). (Fig. 17)

Fig. 17 Mișcarea brațelor asemănător înotului

38) Din decubit ventral, cu membrele superioare în prelungirea trunchiului se execută adducția membrelor superioare apoi abducția membrelor superioare.

39) Mers fandat lateral pe partea dreaptă cu membrele superioare extinse înainte.

40) Din ortostatism se prinde bastonul asimetric la spate (membrul superior stâng prinde porțiunea superioară a bastonului iar membrul superior drept prinde proțiunea inferioară a bastonului) se execută înclinarea trunchiului de partea dreaptă urmată de inspir apoi se revine la poziția ințială urmată de expir după care răsucirea trunchiului se face pe partea stângă urmată de inspir, revenire cu expir.

41) Din ortostatism la spalier membrele superioare prind șipca de la nivelul umerilor având spatele drept, se execută ridicarea pe vârfuri în inspir apoi se revine la poziția inițială urmată de expir.

42) Din ortostatsim la spalier membrele superioare prind șipca de la nivelul umerilor având spatele drept și se execută sprijinul pe călcâie urmat de inspir apoi se face revenirea la poziția inițială urmată de expir.

43) Din șezut pe mingea Bobath, se fac răsuciri spre partea dreaptă, apoi se revine la poziția inițială. (Fig. 18)

Fig. 18 Răsuciri spre partea dreaptă din poziția șezut

44) Din atârnat la spalier, se excută balansări spre dreapta și stânga ale coloanei vertebrale.(Fig. 19)

Fig. 19 Balansări din poziția atârnat

45) Din decubit dorsal, se execută contracția mușchilor abdominali, apoi se relaxează.(Fig. 20)

Fig. 20 Contracția musculaturii abdominale

46) Din decubit dorsal pe o saltea, coatele flectate la 90º, se execută flexia antebrațului pe braț (inspir) apoi se revine la poziția inițială (expir). (Fig. 21)

Fig. 21 Flexia antebrațului pe braț din decubit dorsal

47) Din sprijin pe palme și pe genunchi, se execută mișcarea de lateralitate a trunchiului spre partea dreaptă. (Fig. 22)

Fig 22. Răsucire spre partea dreaptă

48) Din ortostatism, mâinile sprijinte pe șipca spalierului, se execută genoflexiuni astfel încât spatele sa rămână în permanență drept, apoi se revine la poziția inițială. (Fig 23)

Fig. 23 Genoflexiuni cu sprijin la spalier

2.5 SCOLIOZELE "ÎN S"

Prezintă două curburi, iar la enunțarea ei se menționează mai întâi curbura principală apoi curbura de compensare. Aceste deformări vor produce asimetrii mari la nivelul centurii pelvine, centurii scapulare și trunchiului, necesitând un tratamentul care va fi complex și de lungă durată, cu asocierea tratamentului ortopedic și igienic.

Corectarea scoliozei "în S"

Mijloacele folosite vor fi identice cu cele menționate la scoliozele "în C", însă cu anumite particularități datorită poziționării centurii scapulare și centurii pelvine spre aceeași direcție. Pozițiile asimetrice la nivelul membrelor superioare se vor obține fixând membrul superior de partea curburii concave deasupra liniei umerilor și în plan posterior. În redresarea curburii scoliotice lombare se vor folosi poziții derivate cu membrul inferior de partea curburii convexe menținut în extensie sau abducție.

Îndoirile laterale se vor executa de partea convexității, răsucirile se execută după ce bazinul a fost fixat, spre concavitatea curburii scoliotice. La nivelul membrelor superioare se vor executa tracțiuni ale membrului de partea concavității, în plan posterior, deasupra liniei umărului. Membrul de partea convexității, la nivelul umărului, în plan posterior. La nivelul membrelor inferioare se vor executa mișcări asimetrice prin ridicări ale membrului inferior de partea convexității.

În tabelul 1 se va exemplifica un program de exerciții pentru corectarea scoliozei ,,în S" cu convexitatea toracală de partea dreaptă iar cea lombară de partea stângă.

Tabel 1. Exerciții pentru corectarea scoliozei în ,,S´´ dorso-lombară dextroconvexă

2.6 MIJLOACELE GIMNASTICII CORECTIVE (KINETICE)

2.6.1. Exercițiile statice

Sunt indicate pozițiile corective sau corecte ale trunchiului, centurii scapulare și pelviene. Pozițiile corective cele mai indicate sunt pozițiile derivate din cele fundamentale (stând, pe genunchi, șezând, culcat, atârnat) care se obțin prin modificările trunchiului, dar mai ales ale membrelor superioare și inferioare. Fixările asimetrice ale membrelor superioare și inferioare au un rol corectiv asupra asimetriei toracelui. Astfel, pozițiile asimetrice prin modificările membrului superior se obțin fixând sau menținând membrul superior din partea concavității curburii dorsale deasupra liniei umerilor și în plan posterior.

Pentru redresarea pasivă sau activă a curburii scoliotice lombare se folosesc pozițiile derivate prin modificarea membrului inferior din partea concavității, activ sau static, care duc la înclinarea bazinului de partea opusă inversarea curburii scoliotice lombare.

2.6.2 Exercițiile dinamice

Constau din modificarea caracteristică a fiecărei regiuni a corpului.

Exercițiile de trunchi constituie mișcările de bază în tratamentul scoliozelor. Aceste exerciții constau din extensii, îndoiri laterale și răsuciri de trunchi. Mișcările de extensie urmăresc lordozarea coloanei vertebrale, favorizează derotarea corpurilor vertebrale torsionate. Totodată, mișcările de extensie exercită simțul de simetrie al trunchiului și poziția corectă a trunchiului.

Îndoirile laterale se execută doar de partea convexității – atât la nivelul regiunii toracale, cât și lombare, urmărindu-se reducerea curburilor laterale ale coloanei vertebrale. Aceste mișcări trebuie bine localizate deoarece accentuează curba inversă.

Răsucirile trunchiului se realizează spre partea concavă a curburii scoliotice. Executarea lor cere o musculatură bine dezvoltată și totodată trebuie să fie bine localizate. Cele mai bune mișcări de derotare se execută din pozițiile care fixează bazinul.

Exercițiile de membre superioare vor duce la amplificarea mișcărilor de trunchi. Aceste mișcări, corectând îndeosebi curbura scoliotică dorsală, constau în tracțiuni sau fixări ale membrelor superioare din partea concavității deasupra liniei umărului și în plan posterior. Membrul superior de partea convexității execută mișcări sub sau la nivelul liniei umărului și în plan posterior.

Exercițiile de membre inferioare sunt compuse din ridicări asimetrice ale membrului inferior din partea convexității. Acestea se obțin prin poziționarea diferită a membrelor inferioare la sol, prin repartiția inegală a greutății corpului prin mișcări de amploare și intensitate diferită. Aceste mișcări redresează bazinul și corectează curbura scoliotică lombară, ușurând derotarea corpurilor vertebrale din această regiune.

Exercițiile de respirație au un rol deosebit corectiv, întrucât în scolioza în ,,S", deformația toracelui este mai accentuată decât în scoliozele ce prezintă o singură curbură. Exercițiile de respirație restabilesc activ cutia toracică prin inspirații și expirații ample. Mișcările de trunchi și membre superioare, concordate cu sensul scoliozei, favorizează efectul corectiv al exercițiilor de respirație. Pentru coordonarea respirației se va amplifica respirația diafragmatică. Aceste exerciții sunt foarte indicate în cazul asocierii tratamentului ortopedic.

Exerciții aplicative pot fi sub formă de:

a) Exerciții de mers – cu caracter corectiv asupra curburilor dorsale și lombare prin executarea variantelor de mers cu obiecte portative și dispunerea asimetrică a greutății corpului în deplasare.

b) Exerciții de târâre – executate din șezând, pe genunchi cu sprijin pe palme și decubit.

c) Exerciții de echilibru – cu caracter evident corectiv întrucât solicită sinergic mușchii cu acțiune antagonistă de la nivelul trunchiului.

d) Suspensiile – acționează asupra articulațiilor corpurilor vertebrale redresează curburile coloanei vertebrale prin întinderea acesteia. Efectele suspensiilor pasive sunt spectaculoase în momentul execuției, dar sunt trecătoare și uneori chiar accentuează în curbările coloanei vertebrale.
De aceea cele mai bune și eficiente sunt suspensiunile asociate cu mișcări accentuate sub forma de pendulari, răsuciri etc.

e) Exerciții de redresare – se pot efectua pasiv și activ. Redresările pasive ale curburilor se obțin prin tracțiuni longitudinale de partea concavității sau prin presiune perpendiculară pe convexitatea arcului scoliotic. Când deviația este însoțită de gibozitate costală, presiunea se exercită în sensul diagonalei mari a toracelui.

Redresările active sunt exerciții de autocorectare a atitudinii corpului în general și îndeosebi a asimetriei centurii scapulare și trunchiului.

f) Exercițiile de relaxare sunt indicate pentru a se observa decontracturarea musculaturii din partea concavă a scoliozei. Ele se pot executa împreuna cu redresările pasive.

g) Exerciții cu obiecte portative – cele mai bune obiecte portative în cazul scoliozelor sunt: bastonul, mingea medicinală și extensorul.

2.6.3. Programul Schroth

Copiii cu scolioză au, cel mai adesea, reduceri mai mult sau mai puțin importante ale funcțiilor respiratorii și cardiace, de ordin restrictiv. Programul Schroth cuprinde integritatea gimnasticii respiratorii în programul kinetoterapiei și dirijarea conștientă a mișcărilor respiratorii înspre segmentele toracice corespunzătoare curburilor coloanei vertebrale, în scopul corectării acestora.

Principalele tipuri de mișcări care se execută în cadrul unui program complex sunt următoarele:

exerciții în decubit dorsal executate cu membrele superioare;

exerciții în decubit dorsal cu genunchii flectati;

exerciții în decubit ventral

Dintre acestea se vor alege 1-2 exerciții astfel încât programul să fie mai variat și să dureze cel mult 20 minute în cadrul ședinței de kinetoterapie.

2.6.4. Gimnastica de autocontrol

Se desfășoară în fața oglinzii, solicitându-se din plin colaborarea bolnavului. În general se utilizează doua procedee:

a. Poziția de "drepți", în fața oglinzii, cu membrele superioare în rotație externă și bărbia retropropulsată. Copiii se controlează singuri și cu ajutorul terapeutului.

b. Diferite posturi dirijate prin poziționarea deosebita a membrelor superioare și inferioare, pentru corectarea curburilor coloanei vertebrale.

c. Diferite mișcări în fața oglinzii: ridicări alternative și simultane pe vârfuri, cu sau fără ridicarea membrelor superioare prin înainte; mers pe vârfuri cu baston sau minge medicinală ținută deasupra capului brațele întinse etc.

Toate aceste exerciții se vor face cu educarea atentă a respirației de către kinetoterapeut.