Recuperarea ȋn scolioză la copiii și adolescenți [622162]

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINTE SOCIO -UMANE SI EDUCATIE FIZICA SI
SPORT
DEPARTAMENTUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
MASTERAT KINETOPROFILAXIE SI RECUPERARE FIZICA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR : ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. DR. MIRELA DAN MIRICA ANA -MARIA

ARAD 2018

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINTE SOCIO -UMANE SI EDUCATIE FIZICA SI
SPORT
DEPARTAMENTUL DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
MASTERAT KINETOPROFILAXIE SI RECUPERARE FIZICA

Recuperarea ȋn scolioză la copiii și adolescenți

COORDONATOR : ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. DR. MIRELA DAN MIRICA ANA -MARIA

ARAD 2018

Introducere

“Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,
deși aproape toți se nasc cu ea”
HIPOCRATE

Tema aleasa de mine se numeste „Recuperarea ȋn scolioz ă la copiii și adolescenți ”.
Am ales aceasta tema deoarece multe persoane, ȋn special copii sufer â de aceasta
deformare cauzat ă de malformații congenitale,anumite boli degenerative,traumatisme ale
coloanei vertebrale dar mai ales cauzata de postura incorectă adoptată în copilărie.Deoarece
nu toata lumea este familiara cu aceste deformatii,cum ar fi scolioza,cifoza sau cifoscolioza
multi parinti nu dau importanta copiilor cu aceste deviatii,nestiind ca in timp pot fi afectate
și celelalte organe interne,determinând durere și alte complicații medicale.
Coloana vertebrală reprezintă componenta cea m ai importantă a aparatului locomotor
cât si a scheletului osos.Ea este punctul de ancorare pentru celelalte componente ale corpului
uman, reprezintand elementul esențial de menținere,ce dispune de un mare grad de
mobilitate ce intereseaza articulațiile in tervertebrale;Din aceasta cauza trebuie sa prevenim
si sa tratam orice deformare a acesteia.
Desi nu pare a fi o boala foarte grava ea afecteaza viata individului destul de mult,iar
alegandu -mi aceasta tema am incercat sa gasesc cele mai bune metode de re cuperare ale
coloanei vertebrale,prin care să stopăm evoluția deficiențelor acesteia.

CAPITOLUL I
Noțiuni de anatomie și biomecanică a coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este un segmenta axial al scheletului fiind așezată pe linia mediană și
posterioară a trunchiului. Coloanal vertebrală este alcatuită din 33 -34 vertebre, fiind grupate în
cinci regiuni: cervicală -7 vertebre; toracală -12 vertebre; lombară -5verteb re; sacrală – 5 vertebre;
coccigiană -5 vertebre. Vertebrele din regiunea sacrală sunt sudate între ele, formând osul sacru;
iar cele din regiunea coccigiană formează împreună osul coccis. Măsoară în lungime în medie 74
cm la bărbat și 64 cm la femeie. Lățim ea sa variază, fiind maximă (în medie 11 cm) la baza sacrului .

Figura 1.1:Scheletul trunchiului –
normă anterioară (după Voll)
1. Vertebre cervicale; 2. Sternul;
3. Vertebre lombare; 4. Sacrul; 5.
Coccigele; 6. Porțiunile osase ale
coastelor.
Figura 1.2:Scheletul trunchiului:
normă posterioară (după Voll)
1. Vertebre cervicale; 2. Vertebre
toracale; 3. Vertebre lombare; 4.
Sacrul; 5. Coccigele; 6. Porțiunea
osoasă a coastei.

Coloana vertebrală este alcătuită din 344 de suprafe țe articulare, 23 de discuri
intervertebrale și 365 de ligamente cu 730 de puncte de inser ție. Asupra coloanei vertebrale
actioneaza nu mai putin de 730 de mu șchi cu ac țiune direct ă.
Piesel e osoase din coloanal vertebrală se numesc vertebre,iar piesele fibro -cartilaginoase se
numesc discuri intervertebrale .
Vertebrele sunt dispuse în patru regiuni topografice: cervicală, toracală, lombară și
sacrococcigiană, constituite din vertebre regionale cu anumite proprietăți morfologice,
corespunzătoare fiecărei regiuni. La nivelul fiecărei regiuni vertebrele sunt adaptate condițiilor
dinamice specifice. Modificări substanțiale au suferit primele două ver tebre cervicale, ca urmare
a rolului lor în realizarea mobilității capului.Vertebrele aflate între două regiuni întrunesc în
structura lor caracterele ambelor regiuni între care se găsesc, fiind numite vertebre de tranziție .1

Fig. 1.3. coloana vertebrală (după Voll)2

1 Anatomia omului Volumul I CHIȘINĂU Centrul Editorial -Poligrafic Medicina 2007 MIHAIL
ȘTEFANEȚ
2 Cuculici, G. P. (2015) atlas de anatomie umana, Editura Callisto, Bucuresti

Vertebrele, care și -au păstrat independența și mobilitatea : vertebrele cervicale, toracale și
lombare, se numesc vertebre adevărate . Cele sacrale și coccigiene, fiind sudate între ele, și sunt
numite vertebre false.
Corpul vertebral are forma unui segment de cilindru cu două fețe – superioară și inferioară.
Vertebrele vin în contact una cu alta prin intermediul unui disc intervertebral. Cele două suprafețe
prezintă central o zonă spongioasă a nucleului pulpos.
Arcul vertebral are o forma neregulat ă. O apofiză spinoas ă apare posterior și median , lateral
două apofize transverse iar deasupra și dedesubt c âte dou ă apofize articulare . Totalul apofizelor
articulare dispuse vertical sunt de patru. Lamele vertebrale sunt situate între apofiza spinoasă și
apofizele articulare Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.
Indiferent de regiune, vertebrele au caracteristici morfofuncționale legate de indeplinirea
funcției de a suporta greutatea capului, trunchiului și a membrelor superio are și funcției de a
asigura o mobilitate suficientă.
Suprafe țele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebr ă la alta, solicit ările
dinamice determină forma lor , în regiunea cervicala și în cea lombar ă, iar diametrul transversal
este propor țional mai mare dec ât cel anteroposterior .
În coloana vertebrală sunt prezente tipurile de uniri – diartrozele intervertebrale, discurile
intervertebrale, simfizele intervertebrale – acestea permite să realizeze mișcări complexe și mișcări
destul de variate care rezultă din mișcările cumulate ale tuturor articulațiilor intervertebrale:
înclinare laterală (lateroflexia), flexie – extensie, rotația și circumducția. Fiecare vertebră prezintă
șase grade de libertate, impuse de cele 3 axuri, iar dis cul funcționează precum o articulație
universală.
Componentele segmentului de mișcare sunt: discurile intervertebrale, ligamentul
longitudinal anterior și cel posterior, articulațiile zi gapofizale, ligamentele galbene și mușchii
intervertebral i. Elementele componente se influențează reciproc, fiind reciproc dependente. În
compoziția motosegmentului din regiunea toracică ,articulațiile costovertebrale sunt incluse.
Vertebrele adiacente contactează prin intermediul a trei puncte de sprijin cu o m obilitate redusă:
unul impar – nucleul pulpos, și două pare – articulațiile zigapofizale. Din punct de vedere al
biomecanicii, această interdependență este optimă, pentru că toate cele trei puncte se află
permanent în același plan și mișcările dintre verte bre se efectuează numai în jurul și de -a lungul
axurilor ce trec prin aceste puncte. Numărul motosegmentelor nu corespunde numărului de
vertebre acesta fiind variat . Cu excepția vertebrelor C și S, fiecare vertebră deservește două

segmente motorii succesi ve. Acestea reconstituie unitatea coloanei vertebrale ca organ axial prin
suprapunere de 23 de ori.

1.1. Articulația coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este unită nemijlocit cu craniul, cu coastele și cu oasele coxale.
Vertebrele se unesc între ele prin articulații cu mobilitate redusă, iar din sumația mișcărilor
posibile, în acestea se realizează mișcările ample ale coloanei ca î ntreg.
Fiecare vertebra adevărată se articulează cu vertebra adiacentă în trei puncte:
– două, situate posterior, joncționează cu apofizele articulare,
– al treilea punct, situat anterior, unește corpurile vertebrelor prin discurile
intervertebrale.
Această unire formând doi piloni – unul anterior ce este constituit din corpurile
vertebrelor și discurile intervertebrale, și unul posterior,ce este format din arcurile vertebrelor
și articulațiile intervertebrale.
În structura coloanei verte brale se deosebesc câteva tipuri de uniri (fig. 13)
– sindesmoze – ligamentele lungi și scurte;
– sinelastoze – ligamentele galbene;
– sincondroze – discurile intervertebrale;
– sinostoze – dintre vertebrele sacrale;
– simfize – dintre sacru și cocc is;
– diartroze – dintre apofizele articulare.

Fig. 1.4. Unirile vertebrelor,aspect lateral:
1 – discus intervertebralis;2 – lig. supraspinale; 3 – lig. interspinale; 4 –
articulation zygapophysialis; 5 – lig. longitudinale anterius; 6 – lig.
longitud inale posterius; 7 – for. intervertebrale

Vertebrele adevărate se articulează între ele prin procesele articulare și corpurile lor.
Corpurile vertebrelor adiacente se unesc prin intermediul a 24 de discuri fibro -cartilaginoase
intervertebrale și al ligamentelor vertebrale longitudinale posterior și anterior. Primul disc este
situat între axis și cea de -a 3-a vertebră cervicală, iar ultimul se află între corpul celei de -a 5-a
vertebre lombare și baza sacrului. Înălțimea discurilor diferă de la o regiune la alta a coloanei: 5 –
6 mm pentru cea cervi cală, 2 – 3 mm pentru cea toracală și 10 – 18 mm pentru cea lombară, astfel
constituind un indicator direct proporțional al mobilității coloanei vertebrale în diferite segmente.
Discurile intervertebrale sunt mai înalte în partea anterioară în regiunile ce rvicală și lombară , iar
în cea toracală în partea posterioară .
Discul intervertebral , este alcatuit din patru părți :porțiunea centrală (nucleul pulpos); inelul
fibros; două plăci terminale cartilaginoase, ce se află nemijloci u la granița dintre disc și cor pul
vertebrei, cu ajutorul cărora, prin difuziune și osmoză, are loc nutriția și metabolismul discului și
al corpurilor vertebrelor .

Nucleul pulpos , are o consistență gelatinoasă, amortizând și distribuind presiunea în timpul
mișcărilor și diminuând presiunea verticală suportată de corpurile vertebrelor. Nucleul pulpos
dirijează mobilitatea dintre corpurile vertebrelor iar acesta se deplasează întotd eauna în direcție
opusă celei pe care o ia coloana vertebrală. În timpul flexiei ventrale, nucleul pulpos se deplasează
dorsal, iar în extensie nucleul se deplasează ventral. În discurile cervicale și lombare nucleul
pulpos se deplas ează către partea posterioară a discului, iar în cele toracale n ucleul pulpos este
localizat mai aproape de partea anterioară.
Fig. 1 .5. Discul intervertebral și articulațiile intervertebrale.
Secțiune orizontală între vertebrele II și III lombare;
aspect superior (A) și anterior (B):
1 – articulatio zygapophysialis deschis; 2 – lig. longitudinale posterius;
3 – nucleus pulposus; 4 – lig. longitudinale anterius; 5 – anulus fibrosus;
6 – lig. fl avum.

Inelul fibros este alcătuit din lamele de fibre de colagen asezate concentric și încrucișat în jurul
nucleului pulpos. Înaintea nucleului pulpos sunt distribuite 15 – 20 lamele , iar 7 – 10 înapoia
acestuia. Legătura dintre discu rile verebrale cu lamelele osoase ale corpurilor vertebrelor adiacente
se realizează prin intermediul fasciculelor Sharpey. Circumferința posterioară a ine lului fibros este
mai slab dezvoltată în comparație cu cea anterioară în regiunea cervicală și lombară. D eoarece
discul este puțin mai lat decât corpurile vertebrelor adiacente porțiunile anterolaterale ale discurilor
intervertebrale sunt ușor proiemină î n afara marginii vertebrelor .
Lamelele cartilaginoase ale discului intervertebral sunt reprezentate de un cartilaj epifizar,
permițând creșterea în înălțime a corpului vertebral. La acest nivel se găsește stratul de creștere
endocondrală a nucleulu i de osificare al corpului vertebral. Ele fiind formate din cartilaj hialin.
Ligamentul longitudinal anterior se desfășoară pe fața anterioară a coloanei vertebrale până
la vertebra a II -a sacrală. El se prezintă bine dezvoltat în regiunea lombară și foarte slab în cea
cervicală . Acesta aderă la corpurile vertebrale și mai puțin la discurile intervertebrale.
Ligamentul longitudinal posterior se întinde pe fața posterioară a corpurilor vertebrelor,
prin interiorul canalului rahidian, acesta lărgindu-se la nivelul discurilor și îngust ându -se la nivelul
corpurilor vertebrale. Dacă ligamentul longitudinal anterior sare peste discurile intervertebrale cel
posterior se prinde de discuri. Ligamentul longitudinal se fixează doar pe corpurile vertebrelor,
apoi cel posterior sare peste partea mijlocie scobită a corpurilor vertebrale. Aceste ligamente au
rol și la menținerea curburilor coloanei vertebrale.
Articulatiile lamelor vertebrale – Între lamele vertebrale nu ex istă propriu zis
articulații,dar ele sunt unite prin ligamente speciale denumite ligamente galbene, ce sunt alcătuite
din fascicule de fibre elastice, permițând prin structura lor apropierea și îndepartarea lamelor
vertebrale una față de alta.
Articulatiil e apofizelor spinoase – La fel ca și lamele vertebrale apofizele spinoase sunt
legate între ele prin dou ă feluri de ligamente: ligamentele interspinoase și ligamentul supraspinos.
Ligamentele interspinoase se gasesc între dou ă apofize spinoase iar ligament ul supraspinos se
prezintă ca un cordon ce se întinde pe tot lungul coloanei vertebrale. În regiunea cervical ă,
ligamentul supraspinos este foarte bine dezvoltat iar prin extremitatea lui proximal ă se inser ă pe
protuberan ța occipital ă extern ă; el are denumi rea de ligamentul cervical posterior cu rolul de a
menține pasiv capul și gâtul pentru a nu se flecta inainte.
Articulatiile apofizelor transverse – Apofizele transverse se unesc prin ligamente
intertransverse.
Articulatiile apofizelor articulare sunt plane iar acestea permit doar simpla alunecare a
suprafe țelor articulare una peste alta.
Articulatia occipitoatlantoida este o diartroz ă bicondilian ă iar s upraf ețele articulare ale
occipitalului sunt reprezentate prin cei doi condili occipitali, care pr ivesc in jos ,inainte și în afar ă
având o form ă convex ă în toate sensurile.

Suprafetele articulare ale atlasului sunt reprezentate de cele doua cavitati glenoide au o
forma concava in toate sensurile și privesc în sus, înainte și înauntru . Cartilajul hialon acoperă
toate cele patru suprafețe articulare. Suprafe țele articulare se unesc între ele printr -o capsul ă
subțire, care este întărită de dou ă ligamente, unul anterior și altul posterior .
Aparatul ligamentar principal al coloanei vertebral e are in componență două ligamente :
ligamentul vertebral comun posterior și ligamentul vertebral comun anterior . Acestea formeaz ă
două benzi ce se întind pe toata lungimea coloanei vertebrale.

1.2. Mușchii coloanei vertebrale

Mișcările coloanei vertebrale sunt date de un mare numar de mușchi, care aceștia inseră fie
pe coloana vertebrală, fie la distanță de ea, cum ar fii unii mușchi ai gâtului și mușchii abdominali.

Muschii gatului se enumeră:muschiul sternocleid omastoidian; m. scaleni; m. drept anterior
al capului; micul drept anterior al capului; lungul gatului;
Muschii abdomenului sunt: marele drept al abdomenului; marele oblic al abdomenului;
micul oblic al abdomenului; transversul abdomenului; muschii lomboiliaci .
Muschii posteriori ai trunchiului se găsesc :muschiul trapez; m. marele dorsal; romboidul;
unghiularul; micul dintat posterosuperior; micul dintat posteroinferior; muschii cefei ; muschii
spinali, care se gasesc in șanturile vertebrale formate d in apofizele spinoase și coaste fiind î n numar
de trei: iliocostalul, lungul dorsal si spinotransversalul; m. intertransversali si m . Interspinosi .
Fig. 1.6 mușchii coloanei vertebrale

1.3. Curburile coloanei vertebrale

Coloana vertebral ă se prezint ă în plan sagital patru curburi alternative astfel:
– curbura cervicală , are o convexitatea ventral ă, prezintă maximum de curbur ă la nivelul
vertebrelor 6 -7 cervicale
-curbura dorsal ă, are o convexitatea dorsal ă, prezintă maximum de curbura la nivelul
vertebrelor 5 -6 torac ale
– curbura lombar ă are o convexitate ventral ă, prezintă maximum de curbura la nivelul
vertebrelor 3 -4 sacra le.
– curbura pelvin ă are o convexitate dorsal ă, ce prezintă maximum de curbura la nivelul
vertebrelor 3 -4 sacrate.
In plan frontal coloana apare o u șoară curbur ă la nivelul vertebrelor 3 -4 toracale, având o
convexitate spre dreapta, datorită crosei aortei ce se sprijin ă pe aceast ă curbur ă.
Toate aceste curburi normale, au un rolul de sus ținere, dar mai dau și o elasticitate coloanei
în cazul șocurilor, fiind amortizate .
Aceast ă form ă se mentin e datorit ă tonicitatii musculare, elasticita ții ligamentelor și
discurilor, dar ș i datorit ă îmbin ării anatomice a celor 24 de segmente osoase din care este compusa
coloana vertebrala, segmente care isi adapteaza unul altuia diferitele suprafete articulare.
Curburile normale ale coloanei vertebrale reprezintă rezultatul turtirii u șoare a discului
posterior în regiunea cervical ă și lombar ă dar ș i rezultatul turtirii u șoare a corpului vertebral
anterior în regiunea dorsal ă. La adult coloana vertebrală are unele curburi în plan sagital purtând
denumirea de curburi antero -posterioar e , iar altele în plan frontal fiind denumite curburi laterale .
Până în luna a treia, embrionu l uman are o singură curbură fiind orientată cu
convexitatea posterior, avand denumirea de curbur ă dorso -lombară.În luna a patra mai apare și
curbura sacro -lombară sau unghiul sacro -lombar având o convexitatea anterioară. După naștere
apar și c elelalte curburi ale coloanei vertebrale iar acestea sunt legate de evoluția posturală și
dinamică a individului.
La nou -născut și la sugar există numai o singură curbură toracică , principală. Când copilul
începe să șadă, sub influența tonicității muș chilor cefei, axtensorilor și a redresorilor capului apare
curbura cervicală . Când copilul face primii pași, odată cu ortostatismul, prin determina rea de
tonicitatea mușchilor spinali apare și curbura lombară .

CAPITOL UL II.
SCOLIOZA

Definiție:
Scolioza este o deviație laterală, incomplet reductibilă a coloanei vertebrale, cu evoluție
progresivă și cu consecințe asupra morfologiei și functionalității acesteia. Scolioza se manifestă în
trei planuri: frontal, sagital si orizontal (pe o suprafată mai mare sau mai mică) cu rotația corpilor
vertebrali, astfel încât apofizele spinoase ale vertebrelor sunt rotate spre concavitatea scoliozei, iar
corpii vertebrali spre convexitate, fără pierderea continuității osteo -articulare.3
Scoliozele pot fi formate din una sau mai multe curburi, acestea apar inițial în plan frontal,
iar apoi asociază și rotația vertebrelor. Convexitatea este cea care dă denumirea direcției scoliozei .
Deformarea coloanei vertebrale este vizibilă clinic încă din stadii incipiente/medii, dar cel
care impune instituirea măsurilor de corectare nu este aspectul estetic , ci evoluția deformării și
consecințele acestor modificări de statică vertebrală care în s tadiile avansate se observ ă prin :
– Reducerea volumului cutiei toracice și modificarea formei , cu instalarea sindromului de
insuficiență toracică, ce se manifest ă prin insuficiență respiratorie restrictivă și/sau
insuficiență cardio -circulatorie
– Schimbarea dispunerii și raporturilor anatomice între organele interne toracice și
abdominale . Aceste transformări afect ând semnificativ calitatea vieții copilului și
adolescentului sub toate aspectele: medical, personal, social, profesional și evolutiv.

2.1. Clasificare

În 90% din cazuri etiologia bolii este necunoscută (scolioză idiopatică) iar în procent de
10% pot fi depistate cauzele ei.
DUPĂ ETIOPATOGENIE, scoliozele se împart în două categorii: structurale și
nestructurale.

3 Revista de Medicină Școlară și Universitară, Vol III, Nr. 2, aprilie 2016

– Scoliozele nestructurale sau scolioze funcționale sau atitudine scoliotică , fiind
reprezentate de o deviație simplă laterală a coloanei vertebrale, reductibilă și fără rotația
vertebrelor.
– Scoliozele structurale fiind caracteriz ate prin persistența curburilor, a rotației
vertebrelor dar și a deformărilor vertebrale și costale la flexia anterioară a coloanei
vertebrale, în clinostatism ori la suspendare .
Majoritatea scoliozelor structurale sunt cele idiopatice sau genetice – infantile ( fiig cuprinse
intre 0-3 ani), juvenile ( apar la 3-10-12 ani) , de adolescenta (10 -12-20 de ani) și ale adultului.
Toate celelalte fiind –congenitale(defecte vertebrale sau costale), neu romusculare (miopatice,
polimiopatice etc), posttraumatice , meyenchimale, etc – totalizează de -abia 20 -25%.
Scoliozele funcționale se caracterizează prin :

– atitudinea scoliotică;
– scolioza profesională și din tulburările de auz și vedere;
– scolioza statică:este reprezentată prin asimetrie de bazin (redoare a șoldului); prin
ascensionarea congenitală a omoplatului; prin inegalitatea membrelor inferioare;
– scolioza antalgică (sindrom ul vertebral din discopatia vertebrală).
Scoliozele funcționale denumite și atitudini scoliotice nu sunt însoțite de modificări de
structură vertebrală ,reducându -se spontan sau prin intervenție minimă. Scoliozele structurale sau
Fig. 2.1. postura scoliotica si postura
normala

osoase constau într -un um ăr mai ascensionat, omoplatul mai proeminent, asimetria discretă a
trunchiului taliei, un șold ușor ascensionat și chiar un ușor dezechilibru lateral al trunchiului.
Atitudinea scoliotică nu este însoț ită de o rotație a vertebrelor.
Subiectul își poate corecta poziția , deviația dispare în anteflexie și se păstrează simetria
regiunilor paravertebrale, dar în decubit ventral, la redresarea trunchiului contra unei rezistențe, se
contractă simetric mușchii extensori. Rahitismul î n poziție culcată devine rect iliniu. Atitudinea
scoliotică se asociază frecvent cu atitudinea cifolordotică , iar această situație se întâlnește în cazul
unei creșteri rapide, insuficiență ligamentară, igiena vertebrală deficitară sau, uneori, inegalitete
de membre inferioare cu dezechilibru al bazinului .
Scoliozele structurale sau osoase se clasifică:
1. Scolioz ă congenital ă caracterizată:
– cu malforma ții vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare, nanism
– fară malforma ții vertebrale : scolioz ă idiopatic ă a nou -nascutului
2. Scolioza ce apare în cursul cre șterii:
– afecțiuni genetice : sindromul Marfan, , boala Lobstein, boala Marquio boala Ehlers -Danlos,
boala Recklinghausen,
– afecțiuni musculare (miopatii ): distrofii musculare, miopatii metabolice sindroame miotonice,
miopatii congenitale
– afecțiuni neurologice : boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
– rahitismul
3. Scolioze secundare ale unor afec țiuni dob ândite:
– osoase: cum ar fi traumatisme (fracturi -luxatii), costectomii, toracoplastie,
– neurologice: neurofibromatoza, scolioze tetanice siringomielita, tumori vertebro -medulare,
poliomielita
– empiem toracic cu retrac ție fibroas ă
4. Scoliozele idiopatice (esențiale); fiind cele mai frecvente (75%);
Scolioza idiopatică în raport cu localizarea, gradul, suplețea și data apariției curburii primare, se
clasifică la randul ei în diferite forme anatomoclinice:

• După localizarea curburii primare, Ponseti si Friedman au descris 5 mari categorii:
– Scolioza dorsală fiind cea mai inestetică și mai gravă prin consecințele
cardiopulmonare. Prezină o curbur ă accentuată, ce este situată la dreapta și care
evoluează cu atat mai sever, cu cât apare mai precoce.
– Scolioza dorsolombară prezintă curbur a primară mai moderată, fiind situată de
obicei la dreapta și prezintă dou ă curburi de compesație adiacente.
– Scolioza cu dublă curbură sau combinată . Aceasta conține o curbură dorsală mai
importantă, fiind de obicei la dreapta și alta lombară stangă, curb uri ce au tendință
de echilibrare reciprocă și prograsivă satisfăcătoare.
– Scolioza lombară, este mai moderată, are o curbură ce predomin ă la stânga iar la
adolescenți, are o evoluție lipsită de complicațiile celorlalte localizări, dar cu
discartroză secundară severă.
– Scolioza cervicodorsală, are prognoză bună, dar este inestetică.
La valori unghiulare analoage, gravitatea evoluției este variabilă, curburile dorsale și
dorsolombare fiind cele mai severe.
• După gradul curburii, Stagnara a făcut o clasif icare evolutivă și orientativ terapeutică:
scolioza foarte ușoară sub < 30° , scolioza medie sub < 50° , scolioza gravă sub <
90° și scolioza foarte gravă peste > 90°, prin tulburările cardiorespiratorii secundare.
Indiferent de formă, are un potențial evo lutiv, uneori imprevizibil.
• Dupa suplețea curburii, Zațepin le -a clasificat în scolioză mobilă (gradul I),
scolioză partial mobilă (gradul al II -lea) și scolioză fixată (gradul al Ill -lea).
• În funcție de vârsta debutului curburii primare scoliozele se împa rt astfel:
– Scolioza infantilă, care apare în primii 3 ani de viață, este în general foarte
gravă, având o evoluție lungă, cu excepția scoliozei sugarului. Deviația de obicei se
localizează în regiunea dorsolombară stangă, apărând de preferința la sexul mas culin.
Evoluția este relativ caracteristică: forma reversibilă spontan sau a
sugarilor, uneori chiar fără tratament (Keim) sau form ă ireversibilă, îndelung evolutivă
și agravată de criza pubertară, după părerea lui James. Unele curburi dorsale, ajungând
la sfârșirul creșterii depăsesc 100° și sunt foarte rigide (Cotrel).
– Scolioza juvenila, apare la 3 ani și primele semne de pubertate, apare mai precoce la
fete (10 – 11 ani). Curbura primară, este dorsală dreaptă de obicei și are o evoluție
gravă. Cotrel îm parte forma juvenilă în 3 subgrupe: grupa 1, între 4 -7 ani, fiind cea mai
gravă și cu caractere asemănătoare aceleia infantile, grupa a 2 -a, între 8 și 10 ani, este

formă intermediară și grupa a 3 -a, între 11 -12 ani, ce are o evoluție mai simplă, similară
scoliozei adolescenților.
– Scolioza adolescenților este cea mai frecvent ă formă, ce apare după primele semne
de pubertate. În general, curbura dorsală dreaptă sau dublă curbură sunt moderate și nu
au suficient timp să evolueze până la sfarșitul creșterii so matice.
– Scolioza adultului; poate să progreseze și după oprirea creșterii somatice, în urma unei
forme idiopatice peste 500 sau neuropatice, agravându -se cu circa 1 -20 anual. În
general, evoluează la adulții cu curburi toracice, toracolombare sau lombare
dezechilibrate, cu o musculatură slabă și accentuată, la femei în perioada gravidității și
a alăptării .
Scoliozele nestructurale (functionale)
Acestea pot fi provocate de inegalita ți ale membrelor inferioare, de anchiloze ale șoldului în
poziții vicioase, sau pot fi provocate și de contracturi musculare paravertebrale antalgice ca în
hernia de disc etc.Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive și pot dispărea odată cu corectarea
cauzei care le -a produs.
Scoliozele nestructu rale, func ționale se caracterizeaz ă prin faptul c ă devia ția lateral ă a
coloanei vertebrale este complet reductibil ă clinic și radiologic în pozi ția culcat.
Scoliozele structurale
Cauzele scoliozelor structurale pot fi neurologice, musculare, genetice, con genitale,
metabolice, dar marea majoritate a scoliozelor au cauza necunoscuta .
Scoliozele structurale constau intr -o inflexiune lateral ă a rahisului având o rază mare de
curbur ă ce antreneaz ă un aspect discret asimetric al ansamblului spatelui: prezintă un um ăr mai
ridicat , omoplatul mai proeminent, asimetria usoră a triunghiului taliei, un șold u șor ridicat ș i chiar
un ușor dezechilibru lateral al trunchiului. In scoliozele structurale coloana vertebrala prezinta
modificari ce se accentueaza in perioada de crestere sau de -a lungul evolutiei bolii de baza care
duc la deformari ale corpilor vertebrali. Gibozitatea este prezentă pe partea convexitatii curburii.

2.2. Etiologie

– Factorul ereditar
Boala este frecventă la pacien ții cu antecedente heredocolaterale de scolioză. Tulburarea
elasticită ții părtilor moi determinată genetic, duc la afectarea func ției locomotorii dar ș i a

metabolismului colagenului. La gradul unu de rudenie pentru forma scoliozei s-a observat o
predilectie genetică .
– Factorii neuro -musculari este o tulburare de matura ție a proprioceptiei și a echilibrului postural,
sub incidentă genetică , fiind predominentă feminină.
-Factori de creștere si antropometrici
Creșterea asimetrică a coloanei vertebrale este intâlnită frecvent pentru a explica apariția
unei scolioze. Dacă creșterea porțiunii anterioare a coloanei vertebrale(corpul vertebral) este mai
mare decît cea a porțiunii posterioare(arcul vertebral), atunci apariția scoliozei este obligatorie.

2.3.Evoluție și progmostic :
Scoliozele nestructurale nu sunt evolutive . Acestea dispar împreună cu disparitia sau
corectarea cauzei care le -a produs.
Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, indiferent de etiologie, acestea sunt cu
atat mai grave cu cat v ârsta de debut este mai mic ă. Atunci când se inchei e osificarea scheletului
inceteaz ă și evolu ția scoliozei. Scoliozele structurale se p ot accentua la femei in perioada de
sarcina, alaptare si menopauza, în urma unor eforturi profesionale sau în urma degenerescentei
discale.
2.4. Factorii de risc

Factorii care cresc riscul unei persoane de a dezvolta scolioza, includ:
– istoria familiala . Se cunoaste faptul c ă scolioza este o afec țiune ereditară . Copii, cu mame
ce au avut scolioz ă, prezint ă un risc crescut de a dezvolta scolioza.
– sexul f eminin . Fetele cu varsta între 10 și 16 ani sunt de 7 ori mai predispuse dec ât baie ții
să facă scolioza ce necesite tratament.
Scolioza apare mai frecvent la persoanele care au:
– vertebre împinse spre înainte, mai obi șnuita în partea inferioar ă a coloanei vertebrale
– lipsa sau scurtarea membrelor superioare sau inferioare
– alte tulbur ări legate de dezvoltarea tisulara in viata intrauterin ă

2.5. Metode de examinare clinico -functionale

Testul inclinarii spre anterior ( testul Adam)
Acest test este considerat un examen clasic al pacientului cu scolioza. Pacientul se aple acă
înainte și cu bra țele întinse s ă încerce s ă ating ă solul. Acest test arată anomalii anatomice ale
coloanei, ca prezenta unei gibozitati tor acice sau o devia ție a axului coloanei vertebrale.
Testul firului cu plumb
Este un test rapid vizual prin care se verific ă dacă coloana este vertical ă. La un pacient ce
prezintă scolioz ă, firul cu plumb se va sprijin i pe apofiza vertebrei cerviale C7 care ajunge la
dreapta sau la stanga liniei mediane în loc s ă fie situat în mijlocul liniei interfesiere.

Examinarea radiologica
Pentru a determina varsta scheletului este necesara realizarea unei radiografii de pumn, care
in urma compararii cu normele radiologice standard arat ând dacă scolioza pacientului poate sau
nu progre sa. Daca este nenvoie, medicul poate de asemenea sa ceara radiografii ale intregii
coloane in incidenta anteroposterioara si laterala.

Fig.2.2. a.Scolioza in C – toracala sinistroconvexa(spre stanga)
b.Scolioza in S – toracal dextroconvexa(spre dreapta)

CAPITOLUL III
Tratament

Tratamentul scoliozelor este compus dintr -o asociere a kinetoterapiei, fizioterapiei si masajului
terapeutic sau a tratamentului chirurgical, în funcție de nivelul evolutiv al bolii și de vârsta
pacientului. Trebuie spus faptul că în studiul unei scolioze se ține con t în primul rand de vârsta osteo –
articulară și după de vârsta cronologică a pacientului.
A) Profilactic
• Alimentație corectă ce este bogată în vitaminele A, D , C, P, Calciu, Magneziu si
expunerea organismului la factorii naturali (aer, apa , soare) la ore potrivite din zi;
• Amelioarea și antrenarea func ției respiratorii de la varsta ;
• Nefolosirea premergatoarelor, a rotobilulul i;
• Parin ții nu trebuie s ă grăbeasc ă mersul copilului ;
• Trebuie să învețe corect mersul ;
• Înotul de la v ârstă fraged ă;
• Control periodic medical pentru a descoperi malformatiile congenitale ale scheletului si
ale aparatului locomotor observând inegalitatile membrelor inferioare;
• Depistarea timpurie (0 – 3 luni) a eventualelor tulburari in neurodezvoltare (NTD) sau
a bolilor neurologice ;
• Tratarea din timp și corect a bolilor infec țioase ale copilariei : rujeola, hepatitele virale
repetate sau cu o evolu ție lungă, gripele cu complica ții secundare;
• Verificarea acuitatatii vizuale și a celei auditive care duc la poziții asimetrice ale capului
și gâtului, care deregleaz ă postura corect ă, mai ales la gradinita si scoala;
• Corectarea pozitiilor vicioase ale copiilo r atat acasa, cat si la gradinita si scoala ;
• Evitarea purt ării greut ăților în aceea și mână.
• Eliminarea, daca este cazul, a sporturilor si a jocurilor "asimetrice" .

3.1. Obiectivele tratamentului:
1. Corectarea posturilor vicioase prin: posturări corective și hipercorective cu caracter
antalgic.
2. Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.

3. Dezvoltarea musculaturii ce necesită menținerea corectiei posturii obținute prin
exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medica le.
4. Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, împreună cu a umerilor și a
bazinului, prin executarea unor posturi corecte.
5. Pe tot parcursul rcuperării se execute menținerea si corectarea posturilor si aliniamentului
corpului.
6. Treptat apare cresterea si refacerea mobilitatii articulare și musculare.
7. Acolo unde este suferind se realizeaza tonifierea musculaturii afectate în regim de
scurtare și de alungire.
8. Exercițiile si gimnastica medicala corectează și menține tonusului muscular.
9. La nivelul lombosacrat apare cresterea forței și rezistenței.
10. Educarea si reeducarea constientizata de către pacient, a senzatiilor de echilibru, de
verticalizare și de inclinare a corpului; senzația de mișcare rectilinie; de rotatie; de
vizualizare; și senzația de lateralitate.
11. Reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul
grupelor musculare.

3.2.TRATAMENT IGIENO -DIETETIC:
O greutate corporală optima este necesar mai ales la pacientii suprap onderali, deoarece
greutatea poate accentua devia țiile coloanei vertebrale.
3.3.TRATAMENTUL BALNEOLOGIC :
Bolnavul cu SCOLIOZA poate beneficia de tratament balneo -fizical in statiuni profilate pe
tratamentul afectiunilor aparatului locomotor precum: Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
etc., unde asocierea factorilor naturali ca apa mineral ă, nămol terape utic, climatul este benefic ă
iar împreun ă cu programele de kinetoterapie adecvate, contribui e la recuperarea func țional ă.
Tratamentul balnear urmărește urmatoarele obiective:

* încetinirea procesului degenerativ
* îmbunat ățirea circula ției generale și locale
* Ameliorarea sau mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare.
Tipuri de ape:
* Ape termale algominerale aflate in stațiunile Felix, 1 Mai, Geoagiu ;
* Ape s ărate concentrate în stațiunile Sovata, Amara, Techirghiol ;
* Ape sarate iodurate in stațiunea Bazna
* Ape sulfuroase s ărate aflate în stațiunile Calimanesti, Govora ;
* Ape sulfuroase termale la Herculane
Terapia cu namol ac ționeaz ă termic, fizic și chimic.Statiunile sunt:
* Techirghiol c e conține nămol sapropelic;
* Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova ce conțin nămoluri de lacuri sarate;
* Govora care are nămol silicos și iodat;
* Geoagiu având nămoluri feruginoase.

3.4.TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE:

Rolul electroterapiei este de a reduce retrac țiile și contrac țiile prin încălzirea profund ă a regiunii
(ultrasunete, diadinamici), de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și sclerozate
(ionizarile cu iodura de potasiu 4 -5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenil butazona), de a
diminua efectele dureroase.
Electroterapia locala se adreseaza at ât durerii ca simptom dar ș i contracturii musculare fiind și ea
o sursă generatoare de durere (electroterapie antalgica patogenica).
Unele d intre procedeele mai importante de electroterapie amintim: galvaniz ările, ionoterapia
electrica, faradizarea, curentii diadinamici, fototerapia si ultrasunetele.
Ultrasunetele s unt folos ite în special pentru micromasajul celular, cresterea temperaturii locale
prin frecarea indusa de bombardamentul cu ultrasunete, efectul fibrolitic ce dezorganizeaza
procesele incipiente de fibrozare.
Galvanizarea transversal ă este decontracturant ă și antalgi că, iar efectul antalgic este potentat de
folosirea unor solu ții medicamentoase cu efect anestezic de suprafata (xilina, novocaina).

Mărimea electrozilor trebuie să acopere integral zona de tratat, intensitatea curentului sa fie la
prag și durata tratament ului suficient de mare (peste 20 de minute).
Curentii diadinamici are efect antalgic și acționeaz ă prin contrac țiile musculare pe care le induc
formele excitomotorii (RS, PS, PL). și aici, dozarea intensitatii și durata ședintei este esențialș
pentru efect ul terapeutic.
Curentul interferential in aplicatie statica, dar mai ales dinamica, folosind frecvente
excitomotorii în forma SPECTRU, aduce o contributie substantiala în pregatirea musculaturii
pentru programele de kinetoterapie.

3.5.TRATAMENTUL PRIN MASAJ:

MASAJUL este o procedura terapeutica a BFT, care consta in manevre executate pe suprafata
corpului cu o anumita intensitate si intr -o anumita ordine, in functie de regiunea masata, de
evolutia bolii si de starea generala a organismului, in scop terapeutic, igienic sau sportive.

3.6.KINETOTERAPIA:

Kinetoterapia urmareste echilibrarea musculaturii paravertebrale si a bazinului. Sunt eficiente
exercitiile simetrice, lucrând abductorii și adductorii coapsei, dar și mușchii paravertebrali
lombari, urmărind cresrea pacientului un simț al poziției corecte a bazinului și a tonifi eri
muschii lor care se ocupă cu echilibrarea acestuia.
Mod ificarea lungimii si tonusului muschilor care mentin echilibrul bazinului
In ceea ce priveste mobilizarea coloanei vertebrale in atitudinile scoliotice, se execută î ntinderea
în lungime prin suspensii , acestea fiind simetrice și sunt executate la spalier prin exercitii
active de auto -întindere în pozi țiile pe spate culcat, sezand sau stand.
Kinetoterapia atitudinilor scoliotice trebuie completat ă și cu exerci ții pentru antrenarea
capacitatii generale de efort, ca sporturi si jocuri sportive, indeo sebi inot, volei, baschet.
Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa preceada tonificarea musculara. Pentru mobilizarea
coloanei vertebrale se folosesc urmatoarele procedee:

a) Intinderea in lungime.
b) Flexia laterala.
c) Derotarea.
d) Presiunea directa asupra gibozitatii.

3.7.Mijloace si metode folosite: GIMNASTICA MEDICALA

Complexul de exercitii se adreseaza scoliozei.
1. Mers cu bratul drept sus, iar brațul stângul pe sold se executa arcuirea bratului drept spre
stangain ritmul pasilor;
2. Mers cu bratul drept pe crestet, brațul stâng pe sold, din 3 in 3 pa și se execut ă arcuirea
trunchiului spre stanga;
3. Mers cu un baston asezat diagonal la spate, iar cu mâna dreapta se apucă de sus și cu
stânga de jos;
4. Din pozi ția stând se execut ă îndoirea trunchiului spre stanga, facând o arcuire, iar mana
dreapta sus și stânga pe șold (de 10 ori);
5. Din pozi ția stând piciorul st âng sprijinit lateral pe un suport, iar cel drept pe sol, m âna
dreapt ă sus, st ânga pe șold. Din aceasta poziție se execute î ndoirea trunchiului spre
stânga, cu expira ție, revenire cu inspira ție (de 10 ori);
6. Din pozi ția stând așezat cu un baston poziționat diagonal la spate, apucat cu m âna dreapt ă
de sus și stânga de jos, execut ă întinderea bra țelor înapoi făcând extensia trunchiului cu
inspira ție și revenire cu expiratie (de 10 ori);
7. Din pozi ția pe genunchi, cu m âna dreapt ă pe cre ștet și mâna stângă pe șold, se va executa
îndoirea trunchiului spre st ânga, cu inspiratie și revenire cu expira ție; se execută de 10
ori;
8. Din pozi ția pe g enunchi, sprijin ind pe palme, se execut ă ducerea piciorului drept întins
înapoi cu inspira ție și revenire cu expiratie ; se executa de 10 ori

9. Din pozi ția pe genunchi, cu sprijin pe palme, execut ând ducerea bra țului drept oblic sus,
cu inspiratie, iar revenire a cu expira ție; se execută de 10 ori
10. Din pozi ția pe genunchi, sprijin ind pe palme, se execut ă deplasare a mâinilor spre st ânga,
cu revenire în pozi ția initial; executandu -se de 10 ori;
11. Din pozi ția pe genunchi, cu sprijin pe palme, fac simultan ridic area br ațului drept întins
sus și piciorul st âng întins înapoi ; acest execițiu se execute de 10 ori
12. Depărtat cu fata la oglind ă: aplecarea lenta a trunchiului înainte cu spatele în extensie,
bratele lateral și revenire . Se execute aceea și mișcare cu ducerea bra țelor înainte sus, și
revenire cu bra țele lateral. Se fac inspira ții profunde.
13. Mers pe v ârfuri cu m âinile așezate pe cap încleștate și întoarse cu palma în sus, coatele
fiind trase înapoi.
14. Mers pe v ârfuri dar înapoi, mainile libere pe l ânga corp , iar trunchiul drept.
15. Atarnare relaxata cu fa ța la spalier, trecere în atarnare activ ă cu departarea și apropierea
ritmic ă a picioarelor.
16. Înainte culcat cu bratele in prelungirea trunchiului, mainile inclestate, picioarele
departate: extensia trunchiului cu ridicarea bratelor inainte sus si intindere voluntara:
revenire.
17. Pe spate culcat, mainile sub ceafa, picioarele ridicate la 45 -90* departarea ampla si
apropierea picioarelor intinse cu respiratie ritmica.
18. Pe genunchi sprijinit pe palme, deplasare inain te cu o mana si genunchi opus, apoi cu
mana si genunchiul de aceeasi parte.
19. Atarnat activ cu spatele la spalier, cu picioarele intinse inainte spre 90* ; departarea si
apropierea picioarelor, cu respiratie ritmica.

3.8.TERAPIA OCUPATIONALA:

Aceast ă terapie este utilizată pentru a evita pasivitatea bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi,
dezvoltâ ndu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind tot odata la readaptarea
functionala la efort.

Principalele efecte urm ărite prin aplicarea tera piei ocupationale sunt:
– mobilizarea unor articula ții și cresterea amplitudinii mi șcărilor;
– dezvoltarea fortei musculare;
– restabilirea echilibrului psihic.
Ȋn cazul pacien ților cu scolioz ă vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contribu ție la
atingerea obiectivelor terapeutice propuse. De exemplu: inotul, voleiul, baschetul, bedmintonul
sunt foarte indicate in cazul pacientilor cu scolioza.
Inotul este un mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale și de
dirijare a dezvolt ării simetrice a toracelui ȋnsă trebuie sa fie făcut simetric și multi ani l rând(braț,
spate, fluture) .
Pacientilor care practica volei, bedminton sau baschet or să-și foloseasc ă mai mult m âna de pe
partea unde se afl ă concavitatea curbu rii scoliotice deoarece umarul de pe acea parte este cazut.

CAPITOLUL IV
CERCETARE PRIVIND DEVIAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE ÎN PLAN
FRONTAL, SCOLIOZA ÎN RÂNDUL COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR

4.1. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectivele cercetării
– evidențierea deficiențelor coloanei vertebrale în plan frontal
– depistarea incidenței scoliozei în rândul elevilor la vârsta copilăriei și adolescenței
– identificarea incidenței scoliotice în funcție de sex și vârstă
– identificarea incidenței scoliozei "în C" și a scoliozei "în S"

Metodele de cercetare utilizate
Ca metodă de cercetare s -a utilizat metoda observării și înregistrarii datelor obținute în urma
evaluării a 50 de subiecți diagnosticați cu scolioză, metoda prelucrări matematico -statistice a
datelor obținute în urma evaluării, metoda înregistrării si prelucrării datelor obținute în urma
consultării registrelor de la Complexul de servicii comunitare pentru copii cu dizabilități Argeș ,
metoda grafică și metoda evaluării.
1. Metoda observării și înregistrării datelor a constat în măsurarea parametrilor
obtinuți în urma evaluării complete a pacienților conform unei metodologii cunoscute care au
respectat normele i nternaționale aplicate și la noi în țară. Datele au fost înregistrate pe o perioada
de 10 luni pentru fiecare caz în parte.
2. Metoda prelucrării matematico -statistice a datelor obținute a constat în prelucarea
rezultatelor obținute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați conform
metodelor de calcul.
3. Metoda înregistării și prelucrării datelor obținute în urma consultării registrelor de
la „Complexul de servicii comunitare copii cu dizabilități Argeș , constă în culegerea, clasificarea,
descrierea și prelucarea datelor cu scopul analizei acestora.
4. Metoda grafică constă în reprezentarea grafică a variațiilor parametrilor urmăriți și
a indicilor măsurați. Această metodă premite o mai bună vizualizare a datelor obținute.
5. Metoda evaluării con stă în stabilirea unor valori a datelor culese pe baza judecării
după anumite criterii a rezultatelor măsurătorii.

4.2. PREZENTAREA CAZURILOR
Dintre cei 50 de pacienti diagnisticati cu scolioza in urma evaluari voi prezenta inregistrarile
datelor a 4 subiecți.

CAZUL 1

Nume și Prenume : C.Z.
Vârsta: 11 ani
Sex: masculin
Data începerii tratamentului recuperator: 14.05.2017

Diagnostic :
– Retard psihomotor cu hemipareză dreaptă obstetricală,
– scolioză stîngă, lungă "în C" de 20 de grade ,

Examinarea somatoscopica:
– în plan frontal se observă o înclinare generală spre partea dreaptă
– hemispatele stâng prezintă gibozitate iar scapula stâ ngă este proeminentă
– hemispatele drept prezintă coaste proeminente și scapula dreaptă este înfundată
– cap și gât înclinate spre partea dreaptă
– mersul cosit determină înclinarea bazinului

Programul de recuperare
Programul kinetic, în primele 4 luni de tratament, a fost conceput având 3 ședințe pe
săptămână cu durata unei de 20 de minute.
Exercițiile prevăzute au vizat mi șcări de elongație. Datorită dureri ușoare la mobilizare, nu a
permis repetarea exercițiului decât de 3 -4 ori.
În următoarele 8 luni durata ședinței a crescut cu 5 minute, iar exercițiile s -au putu executa
la 7-8 repetări iar ședințele au durat câte 30 de minute.
În următoarele 10 luni s -a instituit programul kinetic cu aceeași durată de 30 de minute,
program repetat de 4 ori pe săptămână, pacientul putând realiza activ toate exercițiile din grila
recomand ată. În următoarele 8 luni pacientului i s -a mărit durata ședinței la 40 de minute, numărul
repetării exercițiilor ajungând la 10.
În prezent, pacientul execută întreaga grilă de exerciții recomandate cu repetarea fiecăruia
de 10 ori, ședințele f iind programate în fiecare zi din zilele lucrătoare.
Trăgând linie, pacientul a înregistrat o bună evoluție a recuperării mișcărilor grosiere, a celor
de finețe, a utilizării în condiții optime a hemicorpului drept și la reducerea curburii scoliot ice cu
2 grade. Pacientul nu mai acuză dureri. Programul kinetic va continua în vederea ameliorării
curburii scoliotice și prevenirea maririi gradului scoliotic.

Examenul antropometric

Indici antropometrici La începutul
programului de
recuperare
Înălțime 150 cm
Greutate 39 kg

Lungimea membrului inferior drept 70 cm
Lungimea membrului inferior stâng 70 cm
IMC -ul 17,3
P.toracic în repaus 70 cm
P.toracic în inspir 71 cm
P.tocacic în expir 70 cm
Elasticitatea toracică 1 cm
Frecvența respiratorie 22 respirații/minut
Frecvența cardiacă 80 bătăi/minut
Tab. 4.1. examen antopometric – Caz 1

Testing -ul muscular
Tab. 4.2. testing muscular – caz 1

CAZUL 2

Nume și Prenume : C.R.
Vârsta : 13 ani
Sex: feminin
Data începerii tratamentului recuperator: 12.07.2017
Poziția de testat Mișcarea testată Forța inițială Forța
finală

Decubit dorsal
– Flexi brațului drept
– Flexi brațului stâng

– Add braț drept
– Abd braț stâng

– Flexie membru inferior drept
– Flexie membru inferior stâng

– Add membru inferior drept
– Abd membru inferior stâng

F 2
F 4

F 2
F 4

F 2
F 3

F 2
F 4
F 4
F 5

F 4
F 5

F 4
F 5

F 4
F 5

Stând
– Extensia brațului drept
– Extensia brațului stâng

– Extensie membru inferior drept
– Extensie membru inferior stâng

F 2
F 4

F 2
F 4
F 4
F 5

F 4
F 5

Diagnostic :
scolioză toracală "în C" dreapta de 25 de grade, căpătată în urma deschiderii toracelui din timpul
intervenției chirurgicale pe cord.

Examinarea somatoscopica:
– în plan frontal se observă o înclinare toracală spre stânga
– hemitoracele drept prezintă gibozitate iar scapula dreaptă este proeminentă
– hemitoracele stâng prezintă coaste proeminente și scapula stângă este înfundată
– cap și gât înclinate spre partea stângă
– umărul drept este mai ridicat decât cel stâng

Programul de recuperare
Programul kinetic, în primele 3 luni de tratament, a fost conceput având 2 ședințe pe
săptămână cu durata unei ședințe de 15 de minute.
Exercițiile prevăzute au vizat mișcări de elonga ție din țezând și exerciții de reeducare a
funcției respiratorii. Pacienta a acuzat dureri puternice la mobilizare, ceea ce nu a permis repetarea
exercițiului decât de 2 -3 ori.
În următoarele 5 luni s -au efectuat 3 ședințe pe săptămână, durata ședinței a crescut cu 10
minute, iar exerci țiile s -au putu executa la 4 -6 repetări iar ședințele au durat câte 25 de minute. În
următoarele 5 luni s -a instituit programul kinetic cu o durată de 30 de minute, program repetat de
4 ori pe săptămână, pacienta putând realiza activ toate exerci țiile din grila recomandată. În
următoarele 5 luni pacientei i s -a marit durata ședinței la 35 de minute, numărul repetării
exercițiilor ajungând la 10.
În prezent, pacientul execută întreaga grilă de exerci ții recomandate cu repetarea fiecăruia de
10 ori, ședințele fiind programate în fiecare zi din zilele lucrătoare.
Trăgând linie, paciena a înregistrat o bună evolu ție a recuperării postoperatorii și a reducerii
curburii scoliotice cu 1 grad . Pacientul nu mai acuză dureri. Programul kinetic va continua în
vederea ameliorării curburii scoliotice și prevenirea maririi gradului scoliotic.

Examenul antropometric
Indici antropometrici La începutul programului de
recuperare
Înălțime 155 cm
Greutate 45 kg
Lungimea membrului inferior
drept 75 cm
Lungimea membrului inferior
stâng 75 cm
IMC -ul 18,7
P.toracic în repaus 76 cm
P.toracic în inspir 77 cm
P.tocacic în expir 75 cm
Elasticitatea toracică 2 cm
Frecvența respiratorie 24 respirații/minut
Frecvența cardiacă 80 bătăi/minut
Tab. 4.3. examenul antopometric – Caz 2

Testing -ul muscular
Tab. 4.4. testing muscular – caz 2

CAZUL 3
Nume și prenume : A. P.
Varsta : 16 ani
Sex: masculin
Data începerii tratamentului recuperator: 15.07.201 7

Diagnostic :
Scolioză "în S" cu curbura principală toracală stângă de 130 de grade și curbură compensatorie
lombară dreaptă de 60 de grade.

Examinarea somatoscopică generală
– subponderal
– torace voluminos, dsproporțional cu restul corpului
– în plan frontal se observă o înclinare toracală spre dreapta
– hemitoracele stîng prezintă gibozitate iar scapula stângă este proeminentă
– hemitoracele drept prezintă coaste proeminente și scapula dreaptă este înfundată Poziția de testat Mișcarea testată Foțta inițială Forța finală

Decubit dorsal – Flexi brațului drept
– Flexi brațului stâng

– Add braț drept
– Abd braț drept
– Add braț stâng
– Abd braț stâng

– Flexie membru inferior drept
– Flexie membru inferior stâng

– Add membru inferior drept
– Abd membru inferior stâng

– Flexia toracelui pe bazin F 4
F 4

F 4
F 4
F 4
F 4

F 4
F 4

F 4
F 4

F 3 F 5
F 5

F 5
F 5
F5
F5

F 5
F 5

F 5
F 5

F 4

Stând – Extensia brațului drept
– Extensia brațului stâng

– Extensie membru inferior drept
– Extensie membru inferior stâng

– Înclinarea toracelui spre dreapta
– Înclinarea toracelui spre stânga F 4
F 4

F 4
F 4

F 2
F 4 F 5
F 5

F 5
F 5

F 3
F 5
Decubit dorsal – Extensia toracelui F 3 F 4

– cap și gât înclinate spre partea dreaptă
– umărul stâng este mai ridicat decât cel drept și prezintă gibozitate proeminentă
– rotirea toracelui cu hemitoracele stâng mult torsionat anteriot iar cel mult drept mult posterior
– în plan sagital se observă curbura toracală stângă accentuată
– rotirea toracelui
– planta membrul inferior stâng nu face contact cu solul decât cu vârful degetelor (poziționarea
plantei pe sol provoacă durere, determinând o posturare în regim de hipercorectare a curburii
scoliotice lombare)

Examinarea somatoscopică segmen tară
– musculatura membrele superioare și inferioare are un aspect hipotrof
– oasele membrelor sunt proeminente, cu forme scoase în relief

Progarmul de recuperare
Programul kinetic, în primele 4 luni de tratament, a fost conceput având 2 ședințe pe săptă mână
cu durata unei ședințe de 10 de minute.
Exercițiile corective prevăzute au vizat mișcări de elongație din țezând, elongații prin atârnări
la spalier și exerciții de reeducare a funcției respiratorii. Pacientul a acuzat dureri puternice la ori ce
cel de mobilizare, ceea ce nu a permis repetarea exercițiului decât de 2 -3 ori, iar atârnările la spalier
au fost repartizate în 4 serii de -a lungul antrenamentului a cate 5 atârnări. Fiecare atârnare a durat
doar 2 -3 secunde din cauza durerii apărute.
În următoarele 5 luni s -au efectuat 3 ședințe pe săptămână, durata ședinței a crescut cu 5
minute, iar exercițiile s -au putu executa la 4 -6 repetări iar ședințele au durat câte 15 de minute. În
următoarele 4 luni s -a instituit programul kinetic cu o durată de 20 de minute, program repetat de
4 ori pe săptămână, iar exercițiile s -au putut executa la 6 -8 repetări. În următoarele 5 luni pacientei
i s-a marit durata ședinței la 20 de minute, numărul repetării exercițiilor ajungând la 10. În
următoarele 4 luni de tratament, programul a fost conceput având incluse 5 ședimțe pe săptămână,
durata ședinței a fost de 25 de minute.

Examenul antropometric
Indici antropometrici La inceputul programului de
recuperare
Înălțime 157 cm
Greutate 44 kg
Lungimea membrului inferior
drept 76 cm
Lungimea membrului inferior
stâng 76 cm
IMC -ul 16,2
P.toracic în repaus 96 cm
P.toracic în inspir 96 cm
P.tocacic în expir 95cm
Elasticitatea toracică 1 cm
Frecvența respiratorie 27 respira ții/minut
Frecvența cardiacă 83 bătăi/minut
Toracal grad scolioză 130
Lombar grad scolioză 60
Tab. 4.5. Examen antopometric – Caz 3

Testing -ul muscular
Tab.4.5. testing muscular – caz 3

CAZUL 4

Nume și prenume : L.U.
Vârsta: 9 ani
Sex: feminin
Data începerii tratamentului recuperator: 3.05.2017

Diagnostic :
Autism, sindrom Asperger, scolioză lombară stângă de 20 grade, cauzată de membrul inferior
stâng mai scurt cu 1,5 cm decât membrul inferior drept. Poziția de testat Mișcarea testată Foțta inițială Forța finală

Decubit dorsal
– Flexi brațului drept
– Flexi brațului stâng

– Add braț drept
– Abd braț drept
– Add braț stâng
– Abd braț stâng

– Flexie membru inferior drept
– Flexie membru inferior stâng

– Add membru inferior drept
– Abd membru inferior stâng

– Flexia toracelui pe bazin

F 3
F 4

F 4
F 3
F 4
F 4

F 3
F 4

F 4
F 4

F 2
F 4
F 5

F 5
F 4
F 5
F 5

F 4
F 5

F 5
F 5

F 3

Stând
– Extensia bra țului drept
– Extensia bra țului stâng

– Extensie membru inferior drept
– Extensie membru inferior stâng

– Înclinarea toracelui spre dreapta
– Înclinarea toracelui spre stânga

F 4
F 3

F 3
F 4

F 3
F 2
F 5
F 4

F 4
F 5

F 4
F 3

Decubit dorsal

– Extensia toracelui
F 2
F 3

Examinarea somatoscopica:
– evaluare în p lan frontal, posterior: scapule proeminente, omopla ți depărtati și desprinși
– evaluare în plan frontal, anterior: – spina iliacă anterosuperioară dreaptă u șor ridicată
– evaluarea din profil: – curburile sagitale ale coloanei vertebrale u șor șterse

Programul de recuperare
Programul kinetic de recuperare a fost conceput în vederea recuperării medicale a scoliozei și
ajutarea membrului inferior stâng să ajungă la lungimea membrului inferior drept. Pacientei i s -a
recomandat practicarea înotul și să po arte încălțăminte specială cu talpa papucului stîng mai înaltă
cu 2 centimetrii decât talpa papucului drept, urmând ca pe parcursul evolu ției, înălțimea tălpii
papucului stâng să scadă. De asemeni, i s -au prescris exerci ții specifice de hidrokinetoterapie.
Programul kinetic, în primele 6 luni de tratament, a fost conceput având 3 ședințe pe săptămână
cu durata unei ședințe de 20 de minute. Exerci țiile corective prevăzute au vizat mi șcări de
elongație din țezând, elonga ții prin atârnări la spalier, exerci ții corective și exerciții destinate
stimulării pricesului de cre ștere a membrului inferior stâng (exemplu: atârnarea pacientei cu capul
în jos și membrul inferior stâng suspendat timp de 10 secunde, revenire în ortostatism unipodal pe
piciorul drept timp de 20 de secunde). Pacienta a acuzat dureri lombare u șoare la executarea
mobilizărilor hipercorective, ceea ce a permis repetarea exerci țiului de 5 -6 ori. În următoarele 5
luni s -au efectuat 4 ședințe pe săptămână, durata ședinței a crescut cu 10 minute, iar exercițiile s –
au putu executa la 7 -8 repetări iar ședințele au durat câte 30 de minute. În următoarele 4 luni s -a
instituit programul kinetic cu o durată de 40 de minute, program repetat de 5 ori pe săptămână, iar
exercițiile s -au putut executa la 10 repetări.
Trăgând linie, pacientul a înregistrat modificari remarcabile, membrul inferior stâng ajungând la
o diferență de 1 cm de membrul inferior drept, iar scolioza a scăzut cu 2 de grade. După primele
5 luni, pacienta nu a mai acuzăt dureri în timpul mobilizărilor hipercorective. Programul kinetic
va continua.

Examenul antropometric

Indici antropometrici La inceputul programului de
recuperare
Inaltime 140 cm
Greutate 30 kg
IMC -ul 15,3
Lungimea membrului inferior
drept 70 cm
Lungimea membrului inferior
stâng 68,5 cm
P. toracic in repaus 70 cm
P.toracic in inspir 73 cm
P.tocacic in expir 68 cm
Elasticitatea toracica 5 m
Frecventa respiratorie 22 respiratii pe minut
Frecventa cardiaca 73 batai/minut
Grad scolioză 20
Tab.4.7. Examen antopometric – Caz 4

Testing -ul muscular
Tab. 4.8. testing muscular – Caz 4

4.3. POPULAȚIA INVESTIGATĂ ȘI REZULTATELE CERCETĂRII

1. Populatia investigată cu devia ții ale coloanei vertebrale

Cercetarea s -a efectuat pe un număr de 50 de pacienți cu vârstă cuprinsă între 9 și 17 ani atât de
sex masculin cât și de sex feminin de la „ Complexul de servicii comunitare pentru copii cu
dizabilități , în perioada 1mai 2017 – 1 martie 2018 . Cei 50 de pacienți au fost diagnosticați cu
diverse deviații ale coloanei vertebrale ca scolioze, diferite afecțiuni asociate cum ar fii
cifoscolioze, cifoze și hiperlordoze.
Reprezentarea graficului trierii lorului în funcție de procentajul înregistrat pentru fiecare deficiență
arată astfel:
Poziția de testat Mișcarea testată Foțta inițială Forța finală

Decubit dorsal – Flexi brațului drept
– Flexi brațului stâng

– Add braț drept
– Abd braț drept
– Add braț stâng
– Abd braț stâng

– Flexie membru inferior drept
– Flexie membru inferior stâng

– Add membru inferior drept
– Abd membru inferior stâng

– Flexia toracelui pe bazin F 5
F 5

F 5
F 5
F 5
F 5

F 4
F 5

F 5
F 5

F 4 F 5
F 5

F 5
F 5
F 5
F 5

F 5
F 5

F 5
F 5

F 5

Stând
– Extensia bra țului drept
– Extensia bra țului stâng

– Extensie membru inferior drept
– Extensie membru inferior stâng

– Înclinarea toracelui spre dreapta
– Înclinarea toracelui spre stânga
F 5
F 5

F 5
F 5

F 4
F 5
F 5
F 5

F 5
F 5

F 5
F 5
Decubit dorsal

– Extensia toracelui

F 5
F 5

Graf. 4.1. afectiuni asociate

Reiese c ă deviațiile cele mai frecvente ale coloanei vertebrale la copii și adolescenți se
înregistrează în plan frontal, scoliozele pure înregistrând un procent de 50%.
În ceea ce privește frecvența apariției deviațiilor coloanei vertebrale în rândul băieților și fetelor,
s-a realizat graficul următor:

Graf. 4.2.distributia pe sexe
50%30%10%10%grafigul afectiunilor asociate
scolioze cifoze hiperlordoze cifoscolioze
60%40%repezentatia grafica pe sexe
Fete
Baieti

Se evidențiază frecvența crescută a apariției deviațiilor coloanei vertebrale în rându fetelor decât
în rândul baieților. Procentajul arată că 40% dintre băieții incluși în proiectul de cercetare prezintă
deviații ale coloanei vertebrale ;însemnând un număr de 20 de pacienți din totalul de 50, în timp ce
restul de 60% însemnând un număr de 30 de paciente este reprezentat de fete.

În ceea ce priveșt e frecvența apariției deviațiilor coloanei vertebrale în rândul copiilor și
adolescențolor la diferite vârste cuprinse în intervalul 9 -17 ani, s -a realizat graficul următor:

Graf. 4.3. distribuția pe vârste

Din reprezentarea grafică reiese că la vârsta de 17 ani se înregistrează rata cea mai mare a apariției
deviațiilor coloanei vertebrale, 2 0% dintre pacienții având vârsta de 17 ani.
Pentru eviden țierea apari ției deviațiilor coloanei vertebrale corelate cu vârsta și sexul
pacienților, s -a realiz at graficul următor:

4%4%
10%
16%
6%
10%14%16%20%Distributia pe varste
9 ani
10 ani
11 ani
12 ani
13 ani
14 ani
15 ani
16 ani
17 ani

Graf. 4.4.distribuția după vârste și s exe
2. Popula ția investigată cu scolioză

Dintre cei 50 de pacienți diagnosticați cu scolioza 28 au scolioza in S iar 22 scolioza in C

Graf. 4.5 distribuția pe tipuri de scolioză

2
135
234 46
0 124
1234 4
2 258
357810
024681012
9 ani 10 ani 11 ani 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani 16 ani 17 aniReprezentarea grafica dupa varsta si sexul pacientilor
fete baieti total
44%
56%Distributia subiectilor cu scolioza
Scolioza in C
Scolioza in S

2.a. Scoliozele "în C"
În ceea ce prive ște forma scoliozelor ʺʺîn C, s -a întocmit următorul grafic:

Graf. 4.6 distributia scoliozelor ȋn C

Din acest grafic reiese ca rata scoliozelor toracale ʺîn Cʺ de partea stângă este majoritară .

Graf. 4.7.distribuția pe sexe a scoliozelor ȋn C

13.6%
18.2%
13.6%
9.1%
18.2%
27.3%distributia scoliozelor in C
Scolioza in C lombara dr.
scolioza in C lombara stg.
scolioza in C toracala dr.
scolioza in C toracala stg.
scolioza in C totala dr.
scolioza in C totala stg.
63.6%36.3%distributia pe sexe
fete
baieti

Rata scoliozelor ʺîn Cʺ este mult mai mare în rândul fetelor, 14 dintre pacienții cercetați fiind fete,
față de cei 8 băieți găsiți cu acest diagnostic .

2.b. Scolioze "în S"

Graf.4.8. distibu ția scoliozelor ȋn S

Scoliozele "în S" pot prezenta convexitatea în zona toracală de partea dreaptă cu compensarea în
zona lombară de partea stângă, sau convexitatea în zona toracală poate fi de partea stângă și astfel
compensarea în zona lombară va fi de pa rtea dreaptă.
Din cercetarea realizată reiese că scolioza " în S" este preponderent toracală dreaptă, procentajul
fiind de 39,2% , însemnând 17 pacienți din 2 8

39.2%
60.7%Scolioza in S
toracal stanga
toracal dreapta

DISCUȚII

Cercetarea și -a propus să demonstreze frecvența crescută a scoliozelor în rândul
deviațiilor coloanei vertebrale, frecvența crescută a cazurilor de scolioză în rândul persoanelor de
sex feminin față de cel al persoanelor de sex masculin și depistarea acestei deviații la vârsta
sfârșitului puseului de creștere.
Astfel, studiul a demonstrat că din lotul de 50 de pacienți, 25 au diefite forme de
scolioza asociate cu diverse deviatii, insemnând 50% din totalul de cazuri . Vârsta cu procentajul
cel mai mare la care a f ost depistată deficiența, este cea de 17 ani (2 0%), urmată îndeaproape de
vârsta de 16 ani (1 6%), iar vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani a înregistrat cea mai slabă frecvență a
depistării decifiențelor de statică, acumulând un total de 8%.
În ceea ce privește tipul scoliozelor, s -a depistat că scoliozele "în C" ȋnregistreaza un
procentaj de44% și scoliozele "în S" înregistrează 56%%, Și în rândul scoliozelor s -a demonstrat
că fetele sunt mai afectate decât băieții, acestea înregistrând un p rocent de 6 0%.
La fiecare formă a deviației scoliotice, luată în parte, s -a demonstrat că frecvența cea mai
crescută a depistării se înregistrează în răndul pacienților de sex feminin cu vârsta cuprinsă între
15 și 17 ani.

CONCLUZII

1. Scoliozele se prezintă ca fiind abateri de la normal ale coloanei vertebrale nu numai
în plan frontal, ci și în plan sagital și orizontal , daca sunt n edepistate și netratate, ele pot deveni o
problemă acută, gravă, cu multiple efecte negative asupra trunchiului, a membrelor superioare
și inferioare, precum și asupra funcționării unor organe interne.
2. Examinarea unui tânăr cu scolioză trebuie să cuprindă: date de identitate, anamneza,
măsurători, examen radiologic , dar t ratamentul trebuie să fie complex: ortopedic, kinetic,
electroterapeutic și fizioterapeutic. S -a dovedit că un rol deosebit de important îl are înotul.
3. Un procent mare de tineri cu vârste între 9 – 17 ani, sunt purtător ii acestui tip de deficiență,
dintre care, studiul arată că 6 0 % sunt fete.
4. Educarea atitudinii corecte a corpului trebuie începută încă de la vârstele copilăriei și continuată
de-a lungul întregii vieți a individului.
5. Rezultatele depind de alegerea mijloacelor de corectare și mai ales de complexitatea
factorilor terapeutici folosiți pentru obținerea unei atitudini corecte.

Concluziile finale la care am ajuns sunt următoarele:

1. Programul propus pentru recuperarea scoliozei în apă, a urmărit corectarea deficienței fizice și
a sporit redresarea deviațiilor neanatomice.
2. Pozițiile, mișcările și exercițiile au fost executate în direcții, planuri, axe și unghiuri precise, iar
apa opunând rezistenț ă și ajutând în recuperarea mai rapidă.
3. Au fost selecționate cele mai eficiente poziții, mișcări, exerciții, obiecte portabile și aparate fixe,
care au ameliorat sau corectat deficiența.

RECO MANDARI PRACTICO -METODICE

1. Propunem o serie de exerciții kinetice grupate în complexe ce s -au dovedit
eficiente în rândul copiilor și adolescenților.
2. Asocierea hidrokinetoterapiei la metodele kinetice face ca participarea copiilor și
adolescenților să fie mai bună, mai activă și motivantă.
3. Hidrokinetoterapia, solicită organismul în mod armonios și simetric cu efect bun
asupra scoliozelor, mai ales în faza de debut și deosebit ca valențe profilactice.
4. Recomandam înotul, care întrunește o serie de calități deosebit de valoroase
din punct de vedere al tratamentului scoliozelor:
▪ se face în condiții de descărcare maximă a coloanei vertebrale,
▪ constituie o excelentă gimnastică respiratorie,
▪ dezvoltă musculat ură prin solicitare egală, simetria centurilor și trunchiului.
▪ se recomandă stilurile de înot simetrice și complexele din
exemplele anterior prezentate.

Trebuie urmărite pe tot parcursul programului de recuperare următoarele:

1. Creșterea tonusului grupelor musculare din partea convexității, în condiții de scurtare (să se
lucreze concentric);
2. Creșterea tonusului grupelor musculare din partea concavității, în condiții de lungire (să se
lucrează excentric);
3. Creșterea elasticit ății și mobilității cutiei toracice;
4. Creșterea posturii liniei umerilor, omoplaților și al bazinului – formarea reflexului de ținută
corectă.

Bibliografie :
1. Dumitru Dumitru -Ghid de reeducare functionala, Ed. Sport -Turism, 1981
2. Dinculescu Traian -Balneokinetoterapie, Ed. Medicala, 1963
3. Esentialul in Reumatologie, Sub coordonarea Ruxandra Ionescu, Ed. Amaltea, 2006
4. Manual de tehnica a masajului terapeutic, Anghel Diaconu, Ed. Medicala , 2008
5. Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, T . Sbenghe, Editura Medicala,
1987
6. Electroterapie, Editura Medicala, A. Radulescu, 2004
7. Bilantul articular si muscular, Luminita Sidenco, Editura APP, 1999
8. Termoterapie, Cinteza D, Editura Libra Vox, 2003
9. Kiss Iaroslav -Fiziokinetoterapie si recuperare m edicala, Ed. Medicala, 2002
10. Marcu Vasile -Masaj si kinetoterapie, Ed. Sport -Turism, 1983
11. Paun Radu -Tratat de medicina interna, Reumatologie, Ed. Medicala, 1999
12. Popescu Eugen -Compendiu de reumatologie, Ed. Medicala, 2000
13. Sbenghe Tudor -Kinetologie profila ctica, terapeutica si de recuperare, Ed Medicala,
1987
14. Sbenghe Tudor -Recuperare medicala la domiciliul bolnavului, Ed. Medicala, 1996
15. Prof. Dr. Dinu Antonescu, Dr. Corneliu Obrascu, Prof. Alexandrina Ovezea –
Corectarea coloanei vertebrale, Ed. Medicala, 1 993
16. Anatomia omului Volumul I CHIȘINĂU Centrul Editorial -Poligrafic Medicina 2007
MIHAIL ȘTEFANEȚ
17. Cuculici, G. P. (2015) atlas de anatomie umana, Editura Callisto, Bucuresti
18. Revista de Medicină Școlară și Universitară, Vol III, Nr. 2, aprilie 2016