RECUPERAREA ÎN INFARCTUL MIOCARDIC Student : Căriman Alin Sergiu 2 Definiție: Infarctul micardic acut (IMA) reprezintă evoluția gravă a cardiopatiei… [609101]

RECUPERAREA ÎN INFARCTUL MIOCARDIC

Student: [anonimizat]

2

Definiție:
Infarctul micardic acut (IMA) reprezintă evoluția gravă a cardiopatiei
ischemice. Această evoluție poate fi schimbată favora bil de o serie de factori ce
țin de pacient: [anonimizat]. Este o necroză miocardică produsă prin scăderea
severă a fluxului coronarian într -o regiune miocardică (suprafața să fie de minin
1–2 cm² pentru a putea fi identificată cu un IMA). Este un sindrom cli nic, ECG
și biologic caracteri zat prin scăderea bruscă a flu xului sanguin miocardic cu
necroză miocardică consecutivă. Fără semne clinice și ECG obligatorii, dar cu
dovezi enzimatice prezente.

Faza I de recuperare (intrespitalicească)

Faza I a infarctul ui miocardic debutează în unit atea de terapie coronariană
intensivă, coronariană intermediară și se termină la nivelul sapoanelor obișnuite
de spital.
Treapta I începe deja la câteva ore de la internarea bolnavului, în
momentul în care durerea toracică a d ispărut, bolnavul este stabili zat
hemodinamic și fără tulbur ări severe de ritm. Înaintea mobilizării trebuie să ne
asigurăm de fiecare dată că frecvența cardiacă de repaus nu depășește 120 bătăi/
minut (de preferat sub 100 bătăi/ minut) și că tensiunea art erială sistolică
depășește 90 mmHg.

Obiective:
1. Să se asigure bolnavului capacitatea de autoîngrijire
2. Obținerea independenței în sensul deplasării, în spital și înafara acestuia, fără
ajutor din partea altor persoane.
3. Limitarea efectelor generale ale decubitului.
4. Combatere a repercursiunilor psihologice ale imobilizării.

3
5. Pregătirea funcțională a aparatului cardiovascular pentru trecerea la
următoarea etapă.
6.Reabilitarea constă din reluarea de către bolnav, asistat de medic, cadre medii
sau kinetoterapeut, a măsurilor de autoîngrijire, a unor efortur i mici, a
ortostatismului și a mersului inclusiv pe scări. Costul energetic al etalei este
redus, inițial 1 – 2 METs, ulterior 2 – 4 METs.

Mijloace:

– mobilizări pasive;
– mobilizări active anali tice ale membrelor;
– mers;
– ADL -uri;
– exerciții de stretching

Perioada de trecere dintre faza I și faza a -II-a de recuperare (aproximativ
1-2 săptămâni)

Obiective:
1. conservarea rezultatelor și nivelul de efort atins în timpul fazei
intraspitalicești a recuperării
2. instruirea fami liei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptată față de bolnav
3. instruirea bolnavului în vederea monitorizării efortului prin FC, intensitatea
efortului (Scala Borg)
4.obținerea efectelor psihice benefice
5. instruirea pri vind reluarea activității sexu ale

Mijloace:

4
– exercițiile fizice pe care bolnavul le -a efectuat în spital, de 2 ori/ zi,
10-20 minute;
– prestații casnice, gospodărești: aspirat, călcat, activități de bucătărie,
spălat cu mașina;
– mersul nesupravegheat

Faza a II-a de recuperare

Perioada de convalescență începe după 3 – 6 săptămâni de la debutul
infarctului și corespunde capacității bolnavului de a urca un etaj fără semne de
intoleranță la efort. Ea durează 8 – 10 săptămâni, interval după care, dacă
evoluți a este favorabilă, boln avul își poate relua activitatea profesională.
Această perioadă este cea mai importantă în recuperarea fizică, deoarece
urmărește să redea bolnavului maximul posibil din capacitatea sa fizică,
compatibilă cu starea funcțională a cord ului.

Obiective:
1. reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea
utilizării periferice a O2;
2. creșterea capacității de efort maximal (VO2Mx) prin aceeași ameliorare a
utilizării periferice a O2;
3. ameliorarea performanț ei cardiace maxime apre ciate prin debitul cardiac
maximal (opțională);
4. dezvoltarea circulației coronariene colaterale;
5. obținerea unor efecte psihologice favorabile, care aă contribuie la recâștigarea
încrederii în sine, alungarea 6. îngrijorării și a nxietății legate de rel uarea
activității profesionale și de rezolvarea problemelor complexe ale vieții.

5
Mijloace:
– exerciții izometrice;
– exerciții de rezistență care angajează grupe musculare mari: alergarea
pe loc, urcat pe scăriță, bicicleta ergometrică sau de exterior;
– jocuri recreative;
– exerciții analitice libere;
– contracții intermediare;
– plimbări;
– activități zilnice curente.

Faza a III -a de recuperare (faza de întreținere)

Denumită și faza de menținere a recuperării fizice, are ca scop menține rea
și eventual amelio rarea condiției fizice și a parametrilor funcționali caracteristici
obținuți în faza a II -a. Se desfășoară în paralel cu terapia medicamentoasă
cronică și măsurile de profilaxie secundară a cardiopatiei ischemice, concurând
împreună c u acestea la încetinir ea progresiunii arterosclerozei sau la regresiunea
acesteia. Faza a III -a urmează imediat fazei a II -a a recuperării, începând de
regulă la 8 – 12 săptămâni de la debutul IMA. Acest moment este caracterizat
sau definit prin mai mulți parametri.
Este vorba despre consumul energetic care, în momentul în care
capacitatea de efort atinge 7 METs, este considerat a fi suficient de mare pentru
a asigura bolnavului după un accident coronarian acut sau după by pass aorto –
coronarian, o viață act ivă, inclusiv relizare a activității profesionale

Obiective:
1. Menținerea, și chiar, creșterea capacității de efort maximă în raport cu
severitatea afectării
2. Reorientarea profesională în raport cu capacitatea maximă de efort câștigată.

6

Mijloace:
– mobilizări active;
-exerciții de rezistență la cicloergometru;
-elemente din jocuri sportive
– jocuri sportive dar fără caracter competițional