Recuperarea cifozei din boala Sch aeuermann cu mijloacele [612367]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Program de studii Kinetoterapie și Motricitate Specială

Recuperarea cifozei din boala Sch aeuermann cu mijloacele
gimnasticii

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]
2018

3
CAPITOLUL Ι

De corectat in toata lucrarea schaeuermann!!!!!

cifoza adolescentilor
-din cadrul maladiei S. -Prin pierderea elasticitatii nucleului pulpos si
inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la micsorarea spatiului
intervertebral. Deoarece, in partea posterioara micile articulatii mentin bine
vertebrele, aceasta ap ropiere se face mai mult in partea anterioara. Sporirea
presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere duce la
tulburari in dezvoltarea epifizitelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme.

1. ACTUALITATEA TEMEI

Kinetoterapia reprezintă componenta metodologică relativ recentă, cu efecte deosebit de
importante în procesele de refacere ale elementelor osoase, articulare, musculare, ale
aparatului cardio -vascular, endocrin, respirator, afectate de boli sau traumatism e de naturi
diferite.
Maladia Scheuermann a fost identificată de către savantul de origine daneză, specializat pe
chirurgie ortopedică și radiologie Holger Werfel Scheuermann, în anul 1920, care a denumit
afecțiunea drept cifoză dorsală juvenilă sau ost eocondropatia vertebrală juvenilă.

2. MOTIVAREA TEMEI ALESE

În momentul de față recuperarea prin mijloacele kinetoterapiei este foarte raspândită
pe întreg globul, cunoscându -se foarte bine efectele sale extrem de benefice, incontestabile.
Incidența scăzută a tulburărilor de statică a cifozei din afecțiunea Scheuermann , de
aproximativ 6,4‒ 8,2% , în rândul populației planetei a reprezentat pentru mine o adevărată
provocare în găsirea unui program de recuperare fizical kinetic.

4
Însă, în ultimii ani s -a constatat că procentul persoanelor afectate de osteocondropatie
vertebrală juvenilă este într-o continuă creștere, așadar, consider că trebuie acordată atenție
deosebită pe viitor acestei afecțiuni aparent rară.
Pe de altă parte, maladia Scheuermann afectează cu prepondere nță tinerii cu vârste
cuprinse între 10 – 20 de ani, aflați în perioada de creștere, lucru care m -a determinat să concep
un program kinetic pentru această categorie de vârstă, și nu n umai, cu scopul de a facilita
recuperarea și a imbunătății viața acestora și integrarea lor socială fără probleme.

CAPITOLUL ІІ
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

1. ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală reprezintă este cunoscută și sub denumirea de rahis și este practic
„o coloană lungă, mediană și posterioară, formată prin suprapunerea celor 33 -34 de piese
osoase numite vertebre”. ( Victor Papilian, vol 1, anatomia omului)
Din punct de vedere to pograf ic co loana este alcătuită din piese vertebrale, împărțite
după cum urmează:
– 7 vertebre cervicale ( C1 -C7),
– 12 vertebre toracale (T1 -T12),
– 5 vertebre lombare (L1 -L5),
– Os sacru, alcătuit din 5 vertebre sudate între ele ( S1-S5) ,
– Os coccige , alcătuit din 4 sau 5 vertebre false (Co1 -Co5) .

5

Fig.1 : Anatomia coloanei vertebrale
(https://sorinblajlugoj.wordpress.com/2015/04/24/repararea -coloanei -vertebrale -cu-
terapia -bowen/ , accesat la data de 19.02.2019)

1.1.Morfometria coloanei vertebrale

a) lungimea totală/ longitudinală a coloanei diferă de la 73 -75 de centimetre la barbați și
între 60-65 centimetri la femei, reprezentând aproximativ 40% din lungimea corpului
uman.
b) lățimea/ diametrul transversal este de 10 -12 centimetri la nivelul bazei osului sacru și
scade atât în sus, cât și în jos de la acest nivel ,
c) diametrul sagital este cel mai mare la nivelul vertebrelor lombare și scade de sus în
jos. Diametrul antero -posterior al vertebrei L5 este de 7 centimetri, la nivelul
vertebrelor toracale este de aproximativ 6 centimetri, iar la nivelul vertebrelor
cervicale de 4 centimetri. ( Victor Papilian, vol 1, anatomia omului)
1.2. Curburile coloanei vertebrale
În plan sagital au convexitatea înainte în cazul lordozelor sau cu convexitatea înapoi
în cazul cifozelor. Coloana umană prezintă patru curburi, respectiv:
– o curbură lordotică cervicală,

6
– o curbură cifotică toracală,
– o curbură lordotică lombară,
– o curbură cifotică sacrococcigiană.
Dacă în perioada intrauterină coloana vertebrală a fătului este strict cifozată, după
naștere apare o mică curbură în zona lombară, care practic diferențiază cifoza cervico -toracală
de cifoza sacrococcigiana, ca mai apoi, între lunile 3 -5 de viată ale bebelușului, datorită
tendinței de ridicare a capului se instalează lordoza cervicală. La vârsta de aproximativ 2 ani,
odată cu mersul și ortostat ismul apare și lordoza lombară, așadar curburile sagitale iau naștere
de-a lungul vieții postnatale.
Curburile din plan sagital ale coloanei vertebrale au rolul de a crește rezistența
acesteia. ( http://medicinafizica.ro/coloanavertebrala.html )

Fig.2: Curburile coloanei vert ebrale (https://anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala , accesat la
data de 20.02.2019)

În plan frontal sunt puțin pronunțate, respectiv:
– curbura cervicală cu convexitatea spre stânga,
– curbura toracică cu con vexitatea spre partea dreaptă – aceasta este cea mai pronunțată
pe seama mușchilor mai bine dezvoltați și care tracționează mai puternic membrul
superior drept,
– curbura lombară cu conv exitatea spre partea stângă.

7
1.3.Rolul rahisului
În primul rând, coloana vertebrală are rol ul de a proteja măduva spinării, prin corpurile
vertebrale în partea anterioară și posterior de arcurile vertebrale.
Pe de altă parte, coloana are rolul de a menține poziția corpului verticală, respectiv
ortostatism ul, aceasta susține capul, trunchiul, dar și membrele superioare, apoi greutatea se
transmite către pelvis și membrele inferioare. Tocmai din acest motiv se explică diametrul
mare ș i grosimea apreciabilă a vertebrelor lombare.

Taina avramescu. – biomecanica anatomica a miscazrlor

2. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
Etimologia cuvântului „biomecanică” provine din limba greacă de la „bios”= viață și
„meckhanikos”=plin de resurse, inventiv, ingenios.
Biomecanica, după cum afirmă Emil Budescu în lucrarea „Biomecanică generală” ,
reprezintă știința a naturii care se ocupă cu studiul leg ilor obiective ale mișcărilor corpurilor
materiale vii și ale structurilor care contribuie la mișcări.
Biomecanica necesită studiul a trei mari domenii precum: anatomia omului , prin
cunoașterea formei si structurii corpului uman , informații legat e de osteologie , artrologie,
miologie ; fiziologia , care s e ocupă de funcțiile organismelor vii și furnizează cunostințe
necesare pentru întelegerea conexiuni lor care duc la obținerea funcțiilor motricității,
echilibrului ș i posturii corpului omenesc ; mecan ica, prin aplicarea principiilor mecanicii la
analiza mișcării corpurilor materiale sub acțiunea diferitelor forțe de interacțiune, dar și
furnizează date cu privire la modalitățile de investigare cantitativă a mișcă rii unui corp.

3. DESCRIEREA CIFOZEI DIN AFEC ȚIUNEA SCHEUERMANN
Hipercifoza din maladia Scheuermann , denumită și cifoza juvenilă apare a desea în
intervalul de vârste 11 -18 ani, fiind mai frecventă la sexul masculine, însă au fost identificate
situații în care boala a debutat înaintea vâr stei de 10 ani. În intervalul 10 -20 de ani apare
cifoza toracală proeminentă și vertebrele capătă aspect cuneiform (sursa:
https://ioanadeea.wordpress.com /2010/05/01/maladia -scheuermann -hipercifoza -juvenila/ ,
accesat la data de 21.02.2019).

8

Fig. : Aspectul cifotic al spatelui în maladia Sch aeuermann
(http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana -vertebrala/maladia -scheuermann/ , accesat la data
de 23.02.2019)

Din punct de vedere etiologic nu s -au stabilit cu exactitate factorii declanșatori ai acestei
boli, însă cercetătorii au pus apariția maladiei pe seama : deficitelor musculare primare, foarte
importante sunt și cauzele genetice, traumatisme de natură mecanică asupra coloanei
vertebrale, carență de vitamină A, ritmul accelerat de creștere a organismului la pubertate,
influențarea hormonului de cre ștere prin afectări metabolico -endocrine, dar și dezechilibre
biologice și chimice în formarea colagenului și matricei cartilajului dintre vertebre.
Acestă formă de cifoză este reprezentată de modificări degenerative ale coloanei
vertebrale. Aces te deformări au de cele mai multe ori corpul vertebral cuneiform, precum și
neregularități la plăcile de acoperire și altele.
Yogananden a emis teoria conform căreia datorită acțiunii presiunii mari asupra
nucleului pulpos, materialul fibrocartilag inos pătrunde la nivelul pachetului venos și arterial
de la nivelul corpului vertebral, după care asupra vaselor medulare, ce determin ă apariția
ischemiei medulare.
În perioada 11 -18 ani, când debutează această maladie, pe seama creșterii rapide a
adolescentului, apar atât modificări endocrine, precum și insuficiența musculară și
ligamentară ce susțin musculature spatelui. Are loc practice o creștere accelerate a scheletului,
moment în care mușchii nu pot ține pasul cu oasele, apărând aspectul de spate cifozat, cu
creșterea presiunii din partea anterioară a corpului vertebrelor.

9
4. Tabloul clinic al maladie i Scheuermann
4.1.Evoluția clinică a bolii
În ceea ce privește tabloul clinic al acestei afecțiuni cifotice , s-au identificat două
categorii de evoluție a bolii.
Formă tipică – coloana vertebrală este afectată în mod deosebit la nivelul toracelui
inferior. Aceasta presupune blocarea a 2,3 sau chiar mai multe vertebre vecine, fapt ce
determină apariți a unei cifoze structural.
În acest caz principalele semne sunt în primul rând durerea, urmată de redoare, cele două
imbinându -se spre stadiul final al bolii.
Formă atipică – aceasta este întâlnită în mod special la nivelul colo anei lombare.
Principalele semne ale instalării boli sunt reprezentate de modificări în fizionomia vertebrelor,
dar și îngustarea spațiilor intervertebrale, fapt ce determină mai târziu apariția nodulilor
Schmorl.

Fig. : Nodul Schmorl ( http://grupointernacionalcabezaraquis.blogspot.com/2015/11/evolucion -de-
las-curvaturas -de-la.html , accesat la data de 21.02.2019)

În cazul acestei forme atipice apare discalgia, instabilitate la nivelul segmentelor din
regiunea lombară, dar și spondiloartralgie, însă foarte gravă este apariția fenomenului de
stenozare a canalului medular.
4.2.Forme clinice de osteocondropatie juvenilă
Forma localizată presupune afectarea coloanei vertebrale lombare, dar care nu
implică mai mult de trei vertebre.

10

Fig. : Form ă localizată a maladiei Scheuermann ( https://www.bio -ortoclinic.ro/scheuermanns –
disease/?lang=en , accesat la data de 21.02.2019)

Forma difuză privește coloana vertebrală toracală și sunt afectate mai mult de 3
vertebre consecutive, fiind cea mai frecventă în maladia Sc heuermann.
4.3.Principalele simptome apărute în osteocondropatia vertebrală juvenilă
Simptome generale , prin dureri nontraumatice cu iradiere în zona toracală și lombară;
dificultate și senzația de greutate în timpul efortului fizic, dar care se diminuează odată cu
repausul ; redoare. Pot apărea, în unele cazuri și inegalitatea membrelor inferioare, pe seama
asocierii tulburărilor de statică precum hiperlordoză lombară și scoliozei.
Semnele radiologice , unde se observă cifoza instalată; vertebrel e toracale din partea
inferioară au aspect cuneiform; precum și noduli intraspongioși cunoscuți sub denumirea de
noduli Schmorl; diametrul sagital al corpului vertebrelor crește; plăcile cartilaginoase prezintă
neregularități .
La radiologia de bază se poate identifica o cifoză toracică mai mare de 45°,
comparativ cu curbura normală care are între 25 -40°, iar trei vertebre succesive au aspect
cuneiform ce depășește 5%.

11
Fig. Aspectul cuneiform al vertebrelor ( http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana –
vertebrala/maladia -scheuermann/ , accesat la data de 22.02.2019)
Curbura maximă a cifozei din această maladie este ide ntificată la nivelul vertebrelor
T7-T8.
Se observă și spondiloză la nivelul vertebrei lombare L5, dar și scăd erea spațiilor
dintre vertebre ( conform https://ioanadeea.wordpress.com/2010/05/01/maladia -scheuermann –
hipercifoza -juvenila/ , accesat la data de 22.02.2019).

5. Complicații neurologice apărute în osteocondropatia vertebrală juvenilă
În cadrul osteocondropatiei vertebrale juvenile apar mai multe complicații, precum:
5.1.Durere și sindrom miofascial care apar datorită lezării în mod direct a recept orilor
durerii din cadrul periostului spinal, dar și a ligamentelor, meningelui, în special în
timpul efectuării efortului fizic, dar care sunt abolit e total în repaus.
În cazul sindromului miofascial , acesta apare datorită afectării musculaturii din
proximitatea coloanei vertebrale, ce debutează prin durere și poate duce chiar la parestezii la
nivelul membrelor inferioare.
Din cauza încarcerării pachetului vasculo -nervos între discurile vertebrale herniate,
durerea este foarte puternică , afectează L2 -L3-L4, iar reflexul osteo -tendinos rotulian este
abolit în totalitate.
5.2.Tulbur ări ischemice medulare de tip acut se manifestă prin durere la nivelul
toracelui inferior. În plus, apare parapareză flască, fapt ce duce la abolirea reflexului
rotulian, dar și al celui ahilian, de la câteva minute la câteva ore. Apar și tulburări
senzitive de tip conductor și apare fenomenul de retenț ie urinară.
Următoarea etapă presupune transformarea paraparezei flască în parapareză spastică ,
moment în care reflexele osteo -tendinoase se îmbunătățesc și apar fenomene piramidale.
5.3.Tulburări ischemice medulare lent progresive care apar sub influența ischemiei
medulare lente. În cazul anumitor pacienți, la început poate apărea claudicație
medulară intermitentă, fiind asociată cu afectări sensitive de tip conductor sau
segmentar. Parapareza spastică apărută este însoțită de hipe rflexie rotuliană,
hiperflexie ahiliană, dar și semne piramidale, creșterea tonusului musculaturii,
precum și dereglări ale mușchilor sfincterieni. (Scheuermann H: Kyfosis dorsalis
juvenilis. Ugeskr. laeger 1920 , Thomas G Lowe -Current Concepts Review –

12
Scheuermann Disease; J Bone Joint Surg Am. 1990 , Sachs B, Bradford D, Winter R,
Lonstein J, Moe J, Willson S: Scheuermann kyphosis. J Bone Joint Surg Am 1987).

6. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ
La pacienții diagnosticați cu boala Scheuermann s -au identificat o serie de efecte,
precum:
a) Incapacitatea sau scăderea dramatică a capacității de efort a pacientului, în cele mai
grave cazuri chiar și ortostatismul sau deplasarea pot devin imposibile.
b) La pacienții cu hemiplegie capacitatea de a susține și suporta greu tatea corpului de pe
partea paralizată sunt afectate major.
c) Controlul și menținerea verticalității corpului, dar și al echilibrului sunt perturbate sau
chiar abolite în unele cazuri.
d) Apar modificări în structura ligamentelor, S -a observant o îngroșare semn ificativă a
ligamentului desfășurat de -a lungul coloanei vertebrale anterioare, respectiv
ligamentul longitudinal anterior. Scurtarea acestui ligament produce inevitabil
deformarea coloanei vertebrale.
Dacă ligamentul se îngroașă în timpul cop ilăriei, și implicit în perioada de creștere și
dezvoltare a corpului, afectează în mod direct creșterea vertebrelor, fapt c educe la creșterea
exagerată pe partea posterioară a vertebrelor și mult mai mica decât în mod anatomo –
fiziologic pe fața anterioar ă a vertebrelor.

Fig. : Inegalitatea creșterii vertebrale în afecțiunea
Scheuermann( https://www.scoliosisassociates.c , accesat la data de 24.02.2019)
Inegalitatea creșterii vertebrei dintre fața anterioară și cea posterioară produce o
blocare vertebrală.

13

Fig. : Coloana vertebrală vedere laterală stânga și posterioară
(http://medicinafizica.ro/coloanavertebrala.html , accesat la data de 23.02.2019)

6.1.Musculatura spatelui

a. Mușchiul trapez
-origine : -fibrele superioare – protuberanța occipitală, treimea internă a curburii occipitale
superioare, porțiunea superioară a ligamentului cervical posterior.
-fibrele mijlocii – partea inferioară a ligamentului cervical posterior, apofizele
spinoase a C7 și ale primelor vertebre dorsale.
-fibrele inferioare – apofizele ale ultimelor vertebre dorsale, ligamentul supraspinos
corespun zător.
-inserție :- fibrele superioare – marginea posterioară a treimii externe a claviculei .
-fibrele mijlocii – marginea internă a acromionului, buza superioară a marginii
posterioare a spinei scapulei .
-fibrele inferioare – marginea posterioară a spinei scapulare .

14
-inervație : ramuri anterioare ale nervilor spinali C3 -C4.
-acțiune: -fibrele superioare – ridică umărul și participă la bascularea scapulei ș i rotesc capul de
partea opusă .
-fibrele mijlocii – trag scapul a spre coloană și înclină coloana .
-fibrele inferioare – ridică trunchiul și intervin în cățărare .
b. Marele dorsal
-origine : pe treimea posterioară a crestei iliace, apofizele spinoase ale vertebrelor toracice T7 –
T12, apofizele spinoase ale v ertebrelor lombare L1 -L5, sacru , pe fața externă a ultimelor 4
coaste și unghiul inferior al scapulei .
-inserție: șanțul intertubercular al osului hu merus .
-inervație: nervul m arelui dorsal C6 -C8.
– acțiune: când ia punct fix pe coloană – coboară brațul ridicat, realizează extensia, adducți a și
rotația internă a brațului.
c. Ridicătorul scapulei
-origine : apofizele transverse ale primelor 4 vertebre cervicale .
-inserție: marginea spinală a sca pulei deasupra rădăcinii spinei,
-inervație: ramuri din C3 -C5.
– acțiune : ridică scapula în totalitate și implicit umărul, imprimă mișcarea de rotație a scapulei
și menține în poziție scapula
d. Romboidul mare
-origine : apofizele spinoase ale vertebrelor dorsale 2 -5.
-inserție: arcada aponevrotică – de la spina scap ulei la unghiul inferior, este legată de omoplat
pintr -o membrană fină .
-inervație: nervul angularului și romboidului C5 .
– acțiune : adducția și ridicarea umărului, rotește scapula .
e. Romboidul mic
-origine : partea inferioară a ligamentului cervical posterior, apofizele spinoase ale vertebrei
C7, primele 5 vertebre dorsale .
-inserție: rădăcina spinei scapulei .
-inervație: nervul angularului și romboidului C5 .
– acțiune : adducția și ridicarea umărului, rotește scapula în jurul unghiului său lateral .
f. Dințatul posterior superior
-origine : procesele spinoase ale vertebrelor C6 -C7.
-inserție: fața externă a coastelor 2 -5 prin patru digitații (la nivelul unghiului costal) .

15
-inervație: nervii intercostali 2 -5.
– acțiune : ridicător al coastelor – inspiratorie.
g. Dințatul posterior inferior
-origine : procesele spinoase ale vertebrelor T10 -T12, procesele spinoase ale vertebrelor
lombare L1 -L2.
-inserție: fața externă a coastelor 9 -12 (la nivelul unghiului costal) .
-inervație: nervii intercostali 9 -12.
– acțiune : coboară coastele – expiratorie.
h. Ilio -costal
-origine : marginea superioară a unghiurilor posterioare ale ultimelor 6 coaste .
-inserție: marginile superioare ale unghiurilor posterioare ale primelor 6 coaste, apofiza
transversă a C7.
-inervație: nervii rahidieni .
– acțiune : prin contracție bilaterală realizează extensia coloanei, iar prin contracție unilaterală
înclină coloana de partea respective.
i. Spino -spinosul
-origine : apofizele spinoase ale L1-L2 și T11-T12.
-inserție: apofizele spinoase ale primelor 4 -8 vertebre dorsale .
-inervație: nervii rahidieni.
– acțiune : extensia coloanei vertebrale și leagă procesele spinoase între ele .
j. Sacro -lombarul
-origine : Tendonul masei comune, partea mijlocie a crestei sacrului, apofizele spinoase ale
vertebrelor lombare, T11-T12, ligamentul supraspinos, partea posterioară a buzei interne a
crestei iliace, creasta externă a sacrului .
-inserție: marginile inferioare ale unghiurilor posterioare ale ultimelor 6 sau 7 coaste .
-inervație: nervii rahidieni.
– acțiune : extensia coloanei vertebrale ș i ridicarea bazinului .
k. Pătratul lombar
-origine : ligamentul ilio -lombar și 5 cm pe creasta iliacă .
-inserție: partea internă a marginii inferioare a ultimei coaste, vârfurile apofizelor transverse
ale primelor 4 vertebre lomba re.
-inervație: nervii rahidieni + D12, L1, L2 .

16
– acțiune : extensia coloanei vertebrale ș i ridicarea bazinului . (Ghid practic de evaluare
articulară si musculară in kinetoterapie – Elena -Luminița Sidenco) si buhociu cartea cu
muschii

Fig. : Musculatura spatelui ( http://www.corpul -uman.com/wp –
content/uploads/2012/08/Muschii -spatelui.jpg , accesat la data de 24.02.2019)

Poza cu muschii spatelui, erecto rii spinali ) netter) si cartea dnei buhociu!!!!
Capitolul 3
7. Obiectivele programului recuperator în maladia Sch aeuermann
Unul dintre primii pași în sensul elaborării programului de recuperare fizical -kinetice
este cel de identificare a principalelor obiective ce doresc a fi urmărite pentru pacientul afectat
de osteocondropatia vertebrală juvenilă.
Am identificat câteva obiective pe care voi încerca să le aplic pacienților diagnosticați
cu această maladie, respectiv :

17
a. Îmbunătățirea principalelor funcții vitale ale organismului, precum respirația,
alimentația, etc.
b. Combaterea durerii.
c. Conștientizarea im aginii generale a schemei corporale personale.
d. Creșterea și facilitarea mobilității articulare.
e. Menținerea unei greutăți corporale normale sau slăbitul în greutate la persoanele
supraponderale.
f. Imbunătățirea funcționalității generale ale organismului.

Fig. : Postura corectă a corpului din ortostatism (
https://www.masajterapeutic.ro/postura -si-stresul/ , accesat la data de 13.03.2019 )
7.1.Tratamentul medicamentos în maladia Sch aeuermann
În cadrul bolii osteocondropatice vertebrale juvenile tratamentul medicamentos este
utilizat pe perioadă îndelungată și trebuie administrat cu strictețe pe perioada și la intervalele
de timp recomandate de medic.
Principalele medic amente sunt cele antiinflamatorii , precum Ibuprofen sau
Diclofenac ; medica ție cu rol analgezic și miorelaxant , cel mai adesea utilizându -se
anaglezicele prin infiltrări ; vasodilatatoare antiischiemice: Pentoxifilin ă, Pentilină, Actovegin,
Corticosteroizi ; vitamine: Calciu, Vitamina D, Colecalciferol; stimulente ale metabolismului:
Nerabolil, Retabolil.
Bibliografie pdf osteocondro vert juvenila
7.2.Tratamentul fizical kinetic în maladia Sc haeuermann
Este deosebit de importantă includerea pacientului , încă de la momentul identificării
patologiei, într -un program kinetic individualizat.

18
În cadrul tratamentului kinetoterapeutic se urmăresc mai multe obiective, printre care:
– Scurtarea musculaturii spatelui, în special cea de la nivel toracal.
– Alungirea musculaturii toracale anterioare.
– Îmbunătățirea capacității funcționale a aparatului respirator.
– Diminuarea rigidității coloanei vertebrale,
– Creșterea mobilității articulare cu scopul îmbunătățirii mobilității intervertebrale.
Programu l de recuperare fizical -kinetică, se elaborează în funcție de particularitățile
bolnavului, precum stadiul de evoluție al bolii și de eventualele afecțiuni asociate, astfel încât
pentru fiecare stadiu de evoluție al maladiei se elaborează un program de rec uperare
individualizat.
Un aspect deosebit de important, care trebuie urmărit în elaborarea programului de
recuperare kinetică este acela că exercițiile trebuie să evolueze de la ușor la greu, precum și de
la simplu la complex, în funcție de pos ibilitatea individuală.
Prima etapă a recuperării debutează cu reeducarea posturii corporale, prin introducerea
unor poziții care să abolească postura incorectă a pacientului. În primă fază kinetoterapeutul
începe prin exerciții cu mobilizări pa sive, unde terapeutul realizează integral mișcarea,
pacientul asistând pasiv; urmate de exerciții pasivo -active, terapeutul este ajutat par țial de
către pacient în realizarea mișcării ; apoi mi șcări active, în cadrul cărora kinetoterapeutul doar
asista boln avul, acesta realizând independent mișcarea, dar și exerciții active cu încărcare sau
rezistență.

19

Fig. : Reeducarea posturii normale a corpului
https://activelife.ro/activelife/totul -despre -coloana -vertebrala -si-postura -corporala -corecta/ ,
accesat la data de 14.03.2019)
7.3.Tratamentul recuperator prin hidrokinetoterapie
Hidrokinetoterapia este o metodă de tratament recuperator practicată sub forma unor
exerciții corective în unități acvatice precum bazine cu apă încălzită sau termală, căzi de baie
obișnuite sau special construite, bazine în aer liber, piscine interioare, piscine subterane cu
ape termale, etc.
Pentru acest tip de recuperare fizicală este indicat ca apa s ă fie la temperatura optimă,
respectiv cât mai apropiată de temperatura corpul ui, aceasta să se încadreze între 30 ‒ 38°C și
să nu oscileze cu mai mult de 2‒3°C în 24 de ore.
Microclimatul din incinta spațiilor destinate hidrokinetoterapiei trebuie să respecte o
ventilație optimă, precum și o temperatură corespunzătoare, umiditatea relativă să se
încadreze între 35‒65% și concentrația de dioxid de carbon din aer să nu depășească 1‰.
https://www.scribd.com/doc/90743866/Hidrokinetoterapie -curs
Manevrele în hidrokinetoterapie se aplică invers față de programele kinetice obișnuite
deoarece programul începe prin executarea mișcărilor activ, liber, urmate de exerciții active
supravegheate îndeaproape de către kinetoterapeut cu privire la corectitudinea direcției

20
mișcării î n plan, dar și execuția în sensul anatomo -fiziologic de mișcare, realizând exercițiile
până la amplitudinea maximă posibilă, ca la final, terapeutul să realizeze mobilizări pasive în
sensul și direcția pe care bolnavul nu le poate executa singur.

Fig. : Hidrokinetoterapie ( https://cyd.ro/hidrokinetoterapia/ , accesat la data de 10.02.2019)
Un alt element extrem de important, urmărit în cadrul exercitării exercițiilor în apă
este presiunea hidrostatică. Aceasta poate facilita realizarea mișcărilor, dar poate reprezenta și
o contrarezistență, îngreunând într -o oarecare măsură reali zarea exercițiilor recuperatorii.
Beneficiile hidrokinetoterapiei :
– Se poate aplica și în grup, fapt ce îmbunătățește viața socială a individului.
– Ajută la diminuarea durerilor și redorilor date de boală.
– Stimulează relaxarea musculară.
– Crește complianța țe suturilor conjuctive.
– Facilitează și îmbunătățește mobilitatea articulară.
– Efecte benefice asupra circulației sangvine.
– Facilitează reeducarea respirației.
Înotul este unul dintre sporturile cele mai recomandate în foarte multe afecțiuni și bo li
care au o patologie derivată sau specifică cifozei toracale , dar este și o activitate extrem de
benefică prin prisma antrenamentului la efort al individului.
C. Baciu, Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, București, 1974(p.19)

21

Fig. : Hidrokinetoterapie asistata de kinetoterapeut
(http://www.drurelax.ro/kineto/hidrokinetoterapie , accesat la data de 14.02.2019)
7.4.Tratamentul recuperator prin masaj
Masajul este definit ca fiind prelucrarea manuală, sistemică și metodică a părților moi
ale corpului. Elena Buhociu, 2017, Masaj și tehnici complementare, Editura Fundației
România de Mâine, București
Este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri efectul extrem de benefic al masajului,
prin ușoara fricționare a locului dureros sau simpla mângâiere s -a observat reducerea
inflamației sau a sindromului algic.
Tehnicile de masaj utilizate în tratamentul recuperator sunt în primul rând netezirile,
urmate de fricțiuni și vibrații. Aceste manevre se aplică lent, aplicate dinspre proximal spre
distal, interesând doar musculatura, evitându -se zonele osoase ( procesele spinoase, corpurile
vertebrale), precum și discurile intervertebrale.

22
Fig. : Manevre de netezire din timpul masajului ( http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile –
coloanei -vertebrale/tehnici -pentru -masarea -terapeutica -a-spatelui_1649 , accesat la data de
15.03.2019)
Din decubit ventral sau decubit lateral se execută masajul prin aplicarea manevre lor
simple pe musculatura hipotonă a spatelui. Manevrele de masaj se aplică, de preferat, in
fiecare zi, timp de 20 -30 de minute, cu scopul de a scurta musculatura spatelui, in zona
afectată de cifoză și de alungire a musculaturii toracelui anterior, pentru c ombaterea flexiei
toracelui anterior și revenirea la o postură cât mai corecta din punct de vedere anatomo –
fiziologic.
7.5. Tratamentul prin terapie ocupațională
„A munci este cel mai bun tratament natural și este esențial pentru fericirea umană” ,
Hippo crate și Galen în anul 130 î.Hr., definiție ce se poate transpune noțiunii de terapie
ocupațională din perioada actuală.
Mai târziu, medicul Bernandino Ramazzini, în secolele XVll‒XVlll a înlocuit intrebarea
„Unde te doare?” cu întrebarea „ Ce muncești?, Ce ocupație ai? ”.
În anul 1902, la Dunton, în Statele Unite ale Americii apare ideea de terapie
ocupațională, ce presupune legătura dintre ocuparea forței de muncă și sănătatea pacientului,
căruia i se indică activități precum grădină rit, activități în ateliere sau în zone de agrement.
În ziua de astăzi terapia ocupațională este o ramură a recuperării fizicale, care are
scopul de a reintegra și readapta individul bolnav la activitățile uzuale, normale, din viața de
zi cu zi . Activitățile și exercițiile din cadrul acestei terapii sunt alese în funcție de tipul
afecțiunii de care suferă, de gravitatea bolii, dar și de eventualele alte afecțiuni.
Terapia ocupațională presupune acea tehnică de recuperare a individului, dinamică, în
care pacientul trebuie să participe activ pentru revenirea cât mai rapidă la viața cotidiană.
Terapia ocupațională are rolul de a recâștiga parametrii funcționali normali în ceea ce
privește sistemul respirator, digestiv, circula tor, învățarea și însușirea unei posturi cât mai
corecte din punct de vedere anatomo -fiziologic, păstrarea unei posturi corecte în timpul
activităților de acasă, de la muncă sau din timpul recuperării prin mijloacele acestei terapii.
Mihaela Zăvăleanu, 2016, Terapie ocupațională – Elemente de terapie ocupațională pentru
kinetoterapeuți, Editura Universitaria, Craiova

23

Fig. :Terapie ocupațională prin joc
( http://www.abnews.ro/centru -de-terapie -ocupationala -infiintat -prin-proiectul -alba-iulia-
360/, accesat la data de 15.03.2019)
7.6. Tratamentul prin electroterapie
Electroterapia se aplică bolnavului cu rolul de a reduce spasmele musculare, are efect
analgezic la polul pozitiv al electrozilor, dar și de creștere a excitabilității celulare.
În cazul de față se va utiliza electroterapia analgezică, urmărind combaterea sau controlul
durerii apărute la nivelul coloanei vertebrale, în zona afectată de maladia Schaeuermann. Însă,
în unele situații datorită complicațiilor apărute la nivelul coloanei vertebrale pot apărea
dezechilibre la nivelu l centurii scapulo -humerale și/sau la nivelul centurii pelvine.
Principalele tipu ri de curenți aplicați în tratarea cifozei din afecțiunea Schaeuermann
sunt:
Curenții de joasă frecvență și de medie frecvență utilizați în combaterea durerii.
Curenții de joasă frecvență ‒ se realizează prin implusuri electrice de diferite forme (
triunghiulare, dreptunghiulare sau trapezoid), succedate ritmic, cu frecvențe cuprinse între 0‒
1000 ciclii/sec, cu efect exc itator.
Prin efectele lor extrem de benefice, curenții de joasă frecvență se utilizează în tratarea
hipotoniei musculaturii abdominale ( curenții Tens, Trabert).

Fig. : Forma impulsurilor curenților de joasă frecvență ( cartea electro sidenco )

24
Curenții de medie frecvență aparțin intervalului cuprins între 1000‒100.000 Hz.
Principalele efecte sunt cele excitomotorii de profunzime, ce determină hipertrofia unității
motorii, dar și creșterea numărului unităților motorii active.
Alte efect e importante ale curenților de medie frecvență: excitabilitate neuromusculară,
vasodilatator, analgezic, trofic.
Sunt indicați în afecțiuni de tip nevralgii, nevrite, paralizii, etc.
Curenții continui – galvanici , sunt folosiți în p areze, probleme de natură neuro
vegetativă, nevralgii , hemiplegii, acrocianoze, angioneuropatii( tulburări funcționale la nivelul
nervilor), arteriopatii periferice, distrofii simpatice reflexe, analgezic, excitant, resorbtiv,
trofic, crește vascu larizația locală, crește vasodilatația zonei străbătute , crește metabolismul
local, etc.
Curenții galvanici sunt contraindicați în: leziuni tegumentare, intoleranța organismului la
curentul continuu, TBC cutanat, pacienți cu material de osteosinteză, etc.
Elena Luminița Sidenco, Electroterapie, carte de cautat

Fig. : Ședință fizioterapie ( http://trinc.ro/listings/petru -rares -39-piatra -neamt -cabinet –
kinetoterapie -hotnog -madalin/ , accesat la data de 13.03.2019)

Capitolul 4
ORGANI ZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

25

4.1. Lotul studiat și metodele utilizate
În conținutul acestui capitol voi încerca să abordez noțiunile ce țin de sexul pacienților(
feminin sau masculin), mediul de viată al acestora ( rural sau urban), precum și grupa de
vârstă a bolnavilor, cât și stilul de viață al acestora.
4.1.1. Sexul
Pentru realizarea acestui studiu am an alizat 25 de pacienți, în perioada 15 iunie 2018 – 5
iunie 2019 din cadrul Fundației Longevita, cămin ce se ocupă cu recuperarea și îngrijirea
persoanelor trecute de 40 de ani . Analiza a fost realizată în perioada de voluntariat sub
îndrumarea atentă a a domnului doctor Traian Login .
Din acest lot toți prezintă dureri ale spatelui, în special la nivelul toracelui, dureri
lombare, redori articulare în zona coloanei dorsale, prezența aspectului de „cocoașă” , flexia
trunchiului, postura specifică c ifozei, etc.
Dintre cei 40 de pacienți luați în studiu 15 sunt bărbați și 10 sunt femei.
Număr pacienți Sex pacienți
15 Bărbați
10 Femei
Tabel 1: Numărul pacienților și repartiția pe sexe (arhivă personală)

Grafic 1: Repartiția pe sexe a pacienților (arhivă personală)
4.1.2. Mediul de proveniență

26
Dintre persoanele analizate în prezentul studiu, 15 persoane provin din mediul urban și
10 persoane provin din mediul rural, dintre care 10 bărbați au trăit la oraș și 7 femei, doar 5
bărbați provenind de la sat și 3 femei.
Sexul Bărbați Femei
Mediul urban 10 7
Mediul rural 5 3
Număr total pacienți 15 10
Tabel 2: Mediul de proveniență al pacienților (arhivă personală)

Grafic 2: Mediul de proveniență al pacienților (arhivă personală)
4.1.3. Vârsta
În ceea ce privește vârsta pacienților studiați în afecțiunea de tip Schaeuermann în
lucrarea de față, lotul de 25 de pacienți cuprinde bolnavi cu vârste între 30-78 de ani, după
cum urmeză:
– vârste între 20 ‒ 30 de ani‒ 4 pacienți.
– vârste între 31‒ 40 de ani‒ 5 pacienți.
– vârste între 41 ‒ 50 de ani‒ 6 pacienți.
– vârste între 51‒ 60 de ani‒ 5 pacienți.
– vârste între 61 ‒ 70 de ani‒ 3 pacienți.
– vârste peste 60 de ani ‒ 2 pacienți.
024681012141618
Mediul urban Mediul ruralNumăr total
Bărbați
FemeiMediul de proveniență

27

Grupa de varst ă Num ărul de pacienți
între 20‒ 30 ani 4
între 31‒ 40 ani 5
între 41‒ 50 ani 6
între 51‒ 60 ani 5
între 61‒ 70 ani 3
Peste 70 de ani 2
Tabel 3: Incidența pe grupe de vâ rstă (arhivă personală)

Grafic 3: Incidența pe grupe de vârstă a pacienților (arhivă personală)
4.1.4. Stilul de viață sau ocupația
În ceea ce privește stilul de viață sau profilul ocupațional al pacienților, 18 dintre cei 25
de pacienți au un stil de viață sedentar, atât din perspectiva modului de petrecere a timpului
liber, cât și din punct de vedere al ocupației sau locului de muncă. Doar 7 persoane din cei 25
au un stil de viață activ, fac mișcare, practică activități fizice sau au un loc de muncă dinamic,
activ.
Stil de viață Sedentar Activ
Numărul de persoane 18 7
Număr total pacienți 25
Tabel 4: Stilul de viață al pacienților (arhiva personală) 01234567
20-30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani 61-70 ani peste 70 aniGrupe de vârstă pacienți
Numărul de
pacienți

28

Grafic 4: Incidența în stilul de viață ( arhivă personală)
4.2. Parametrii clinici urmăriți
Pentru elaborarea unui program kinetic cât mai eficient în tratarea cifozei toracale din
afecțiunea Scheuermann am urmărit mai mulți parametrii clinici precum:
– Sindromul vertebral dural, unde am urmărit tulburările de ritm cardiac ale pacienților,
capacitatea respiratorie redusă a acestora, pr ecum și eventualele afecțiuni
gastrointestinale.
– Sindromul vertebral static, unde am evaluat atitudinile cifotice, cifozele toracale,
atitudinile scoliotice, scoliozele și cifozele lombare.
– Sindromul vertebral dinamic, unde am analizat limitările de mobil itate pentru flexie,
extensie, rotație laterala și înclinare laterală.
Tuturor acestor tulburări le -am acordat un punctaj în funcț ie de gravitatea afectărilor,
de la 0, ceea ce presupune o afectare mare, la 4 reprezentând o afectare mică .

Parametri i
clinici
Tulburări

Punctaj

Sindromul
vertebral
dural Capacitate respiratorie redusă 3
Tulburări de ritm cardiac 4
Afecțiuni gastrice și intestinale 4
Atitudine cifotică 1 02468101214161820
Sedentar Dinamic Stilul de viață

29

Sindromul
vertebral static Cifoză 1
Atitudine scoliotică 2
Scolioză 1
Cifoză lombară 1

Sindromul
vertebral
dinamic
Limitarea
mobilității la: Flexie 1
Extensie 0
Rotație laterală 3
Înclinare laterală 2
Total 30
Tabel: Parametrii clinici urmăriți ( arhivă personală)
Sunt determinate 3 grade de gravitate: 0 -10 puncte – cu gravitate mare, 11 -20 de puncte –
cu gravitate moderată și între 21 -30 de puncte – cu o gravitate mică.
4.3. Tratamentul aplicat
În cadrul acestui capitol, am avut în vedere următoarele obiective cu privire la
tratamentul aplicat:
 Înlăturarea redorii și rigidității coloanei vertebrale, în special la nivel toracal. ;
 Creșterea stabili tății și mobilității articulare la nivel ul coloanei vertebrale, prin
redarea mobilității intravertebrale.
 Creșterea tonusului muscular ‒ tonifierea musculaturii spatelui.
 Alungirea musculaturii toracelui și a părții anterioare a gâtului.
 Câștigarea amplitudinilor de mișcare cât mai mari la nivelu l cervical, toracal și
lombar.
 Recuperarea capacității respiratorii cât mai normale.
Programul recuperator se bazează pe exerciții statice, cât și dinamice, exerciții de
respirație, exerciții îngreunate cu obiecte, precedate de hidrokinetoterap ie, electroterapie,
precum și masaj.
Tipuri de exerciții utilizate în recuperare:
– Exerciții izometrice‒ sunt exerciții statice realizate prin însușirea unei poziții corecte
în ortostatism , în decubit dorsal, decubit ventral, precum și în atârnat sau așezat.

30
– Exerciții dinamice‒ acestea se realizează în mod special prin realizarea de extensii ale
coloanei, extensii de gât, de cap și membre superioare.
Pentru îngreunarea exercițiilor sunt u tilizate obiecte precum: mingi medicinale,
baston, dar și la diferite aparate, precum la scara fixă, în fața oglinzii pentru a urmării
eventualele greșeli din timpul execuției și autocorectar ea acestora prin redresarea
pasivă, pasivo -activă sau activă .
Indicat este ca exercițiile să fie executate cu respirații corecte, pentru a îmbunătății
capacitatea de efort, pentru antrenarea musculaturii inspiratoare și expiratoare,
corelarea efortului fizic cu respirația.
( poza cu coloana cifozata)
Exerciții:
Mers
1. Mers pe toată talpa , cu o minge între palme la spate , privirea înainte.
Respirație în 8 timpi, 4 pași pe inspir, 4 pași pe expir.

2. Mers pe toată talpa, cu bastonul prins la nivelul omoplaților. La la treilea pas ridică
ridică alternativ genunchii la pie pt.

3. Mers pe vârfuri, cu mâinile incrucișate la nivelul cefei, ridică alternativ genunchii la
piept.

4. Mers pe toată talpa, cu bastonul la spate, ținut între coatele îndoite.

5. Mers pe vârfuri, flexia brațelor la 180° cu arcuire pe expir, punerea mâinilor pe umeri
pe inspir.

Ortostatism
6. Ortostatism, mâna dreaptă pe șold, membrul superior stâng flectat la 180°. Execută
înclinarea trunchiului spre dreapta cu arcuire pe expir, revenire pe inspir. Mișcarea se
realizează identic și de partea stângă.

7. Ortostatism, cu o minge ținută între palme la nivelul pieptului. Pacientul realizează
flexia brațelor pe toată amplitudinea și urmărirea mișcării cu privirea.

31

8. Ortostatism, brațele flectate la 180°, cu o minge ținută între palme. Se realizează
înclinarea trunchiului spre dreapta pe inspir, revenire pe expir. Mișcarea se efectuează
și de partea stângă.

9. Ortostatism, cu un baston ținut la spate la nivelul bazinului. Se realizează balansarea
bastonului dintr -o parte în alta pe amplitudine cât mai mare.

10. Ortostatism, cu fața la scara fixă, membrul inferior drept în triplă flexie, cu piciorul pe
a doua șipcă, mâinile prind șipca de la nivelul pieptului. Execută flexia brațe lor și a
trunchiului la spalier pe inspir, revenire pe expir. Realizează aceeași mișcare și cu
celălalt membru inf erior sprijinit pe șipca a doua.

11. Ortostatism, cu fața la spalier, cu o bandă elastică de rezistență prinsă de șipca de la
nivelul pieptului. Pacientul realizează abducția simultană a brațelor.

12. Ortostatism, cu fața la spalier, cu o bandă elastică de rezistență prinsă de șipca de la
nivelul pieptului. Execută flexia brațului drept simultan cu extensia braț ului stâng cu
arcuire. Mișcarea se realizează și de partea opusă.

Așezat
13. Așezat pe pat, mâinile prinse la nivelul cefei, răsuciri laterale pe expir, revenire pe
inspir.

14. Așezat pe pat, mâinile încrucișate la nivelul cefei, kinetoterapeutul în spatele
pacientului, extensia coatelor cu rezistență din partea terapeutului.

15. Așezat pe scaun, cu gantere de 0,5 kilograme în mâini , abducția membrelor superioare
la 90 ° pe inspir, revenire pe expir.

16. Așezat pe un scaun cu spătar, cu un baston ținut la nivelul bazinului. Pacientul
realizează extensia brațelor cu amplitudine cât mai mare pe inspir, revenire pe expir.

Decubit ventral

32
17. Decubit ventral pe pat, cu capul în afara planului patului, cu un baston prins la nivelul
omoplatilor. Extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

18. Decubit ventral, brațele flectate la 180° cu un baston prins în mâini. Se execută
extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

19. Decubit ventral, cu brațele flectate la 180°, cu o minge ținută între palme. Bolnavul
execută extensia trunchiului pe inspir și revenire pe expir.

20. Decubit ventral, brațele flectate la 180°, pacientul realizează extensia trunchiului pe
inspir, revenire pe expir.

21. Decubit ventral, brațul drept extins deasupra capului, brațul stâng pe lângă corp.
Realizează tragerea brațelor spre înapoi cu arcuire pe i nspir, revenire pe expir.
Efectuează aceeași mișcare și de partea opusă.

22. Decubit ventral pe pat, realizează prinderea gleznelor cu mâinile, realizează extensia
trunchiului cu arcuire pe inspir, revenire pe expir.

Decubit dorsal

23. Decubit dorsal pe pat, brațele flectate la 180°, ridicarea alternativă a genunchilor la
piept pe inspir, revenire pe expir.

24. Decubit dorsal pe banca de gimnastică, apucă cu mâinile margine a băncii. Execută
târârea pe bancă prin tragere.

25. Decubit dorsal pe banca de gimnastică, pasarea unei mingi de mici dimensiuni dintr -o
mână în alta pe sub banca de gimnastică.

Atârnat la scara fixă

26. Atârnat cu fața la scara fixă, pacientul realizează forfecarea membrelor inferioare.
Menținerea poziției 10-15 secunde.

33
27. Atârnat cu spatele la scara fixă, ridicarea membrelor inferioare întinse pe expir,
revenire pe inspir.

28. Atârnat cu spatele la scara fixă, ridicarea genunchilor flectați la piept pe expir,
revenire pe inspir.

Balneofizioterapia
Această metodă terapeutică se referă la metodele de tratament activ, prin exercitarea de
exerciții fizice și de educare a bolnavului.
Prin aceasta se urmărește corectarea poziției cifotice, recâștigarea mobilității coloanei
vertebrale, combatere a contracturilor musculare, diminuarea sau chiar combaterea durerilor,
tonifierea musculaturii paravertebrale.
Efecte: analgezice, hiperemiante, creșterea elasticității țesuturilor.
Tipuri: Împachetări cu parafină, împachetări cu nămol ( la o temperatură de 38 -40°C), băi de
lumină ( razele infraroșii, ultraviolete), băi kinetotrapeutice ( o cadă umplută ¾ cu apă la
temperatura de 35 -38°C, stă 5 minute în apă, apoi timp de 5 -10 minute se realizează mișcări
pasive ale articulațiilor coloanei, apoi se odihne ște 5 minute, după care 10 minute realizează
mișcări active).
(
https://www.academia.edu/36034787/METODE_DE_RECUPERARE_BALNEOFIZIOTER
APEUTICE_IN_CIFOZE )
Electroterapia
Folosește în scop profilactic și curativ curentul electric sub diverse forme de aplicare,
dar și cu intensități diferite.
Principalele scopuri ale aplicării electroterapiei:
– Reduce retracțiile și contracțiile musculare, prin aplicarea curentului diadinamic sau
sub forma ultrasunetelor.

34
– Asuplizarea musculaturii și ligamentelor retractate și/sau sclerozate, prin ionizări cu
iodură de potasiu 4 -5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1%.
– Limitarea durerii.
Electroterapia în afecțiunea S cheuermann se concentrează pe durere ca simptom,
prin electroterapie antalgică simptomatică, cât și contracturii musculare ca sursă ce
provoacă durerea, prin electroterapie antalgică patogenică.
Se pot aplica diverse forme de electroterapie:
a) Galvanizări ‒ indicat prin acțiunea asupra fibrelor nervoase motorii, polul negativ
este activ și produce scăderea pragului de excitabilitate a fibrelor motorii, crește
excitabilitatea și efectul stimulant.
Aplicația trebui e să dureze aproximativ 30 de minute pentru un efect optim. Este o
procedură decontracturantă și antalgică.
Efecte:
 Analgezice – dozarea unei intensități „la prag” – 0,1 mA/ .
 Antihiperestezice – dozarea unei intensități „sub prag”.
 Vasodilatatoare – dozarea unei intensități „peste prag” – peste 0,1 mA/ .
 În stadiile acute – intensități „sub prag”.
 În stadiile cronice – se aplică intensități „peste prag”.
b) Ionizări ‒ aplicarea ionoforezei este asemănătoare cu cea de la galvanizare, cu
diferența că în ac est caz materialul hidrofil, intermediar, este îmbibat cu soluție
medicamentoasă.
Efecte:
 Analgetic – folosirea soluțiilor medicamentoase cu efect analgetic, precum
xinină sau novocaină.
Electrozii trebuie să acopere integral zona de tratat , curentul să fie de intensitate „la
prag”, durată de minim 20 de minute.
c) Curenți diadinamici ‒ curenți de joasă frecvență , indicați la începerea ședinței
deoarece ridică pragul sensibilității la durere și inhibă simpaticul.
Forme :
 Monofazat fix (MF) – cu efect excitator, îmbunătățește tonusul muscular,
vibrațiile produse acționează ca un masaj profund , tonifiază pereții arteriali
prin acțiunea vasoconstrictoare.

35
 Difazat fix (DF) – este cea mai analgetică formă de curent, îmbunătățește
circulația arterială prin inhibarea simpaticului. Utilizat în introducerea
aplicațiilor electrice.
 Perioadă scurtă (PS) – are efect excitomotor, tonic, are efect de masaj profund,
efect resorbtiv rapid, precum și analgezic de lungă durată.
 Perioadă lungă (PL) – efect analgetic, miorelaxant persistent, anticongestiv.
 Ritm sincopat (RS) – efect extrem de profund excitator.
d) Ultrasunete – curent de frecvență înaltă, cu acțiune vibratorie.
Efecte:
 Analgetice – prin intermediul SNC.
 Miorelaxant – acțiunea vibratorie asupra proprioce ptorilor de la nivelul
mușchilor și tendoanelor.
 Hiperemiant – resorbtiv și vasculotrofic prin vasodilatația arteriorelor și
capilarelor prin influențarea SNV.
 Mecanic – micramasaj celular, dezorganizează procesele de fibrozare.
(https://www.academia.edu/36034787/METODE_DE_RECUPERARE_BALNEO
FIZIOTERAPEUTICE_IN_CIFOZE )
Masajul
Principalele tehnici de masaj utilizate în combaterea cifozei din maladia Scheuermann
sunt cele relaxante pe musculatura hipotonă a spatelui, din decubit ventral sau decubit lateral.
Indicat este ca tehnicile să fie aplicate zilnic, ședința să dureze între 10 și 20 de minute, în
scopul scurtării musculaturii spatelui din zona afectată de cifoză și de alungire a musculaturii
toracelui anterior.
Pentru toate acestea se vor aplica manevre de neteziri, fricțiuni, precum și vibrații, lent,
blând, dinsp re proximal către distal, doar pe zonele acoperite de mușchi. Se evită masajul pe
zonele osoase.

Rezultate și discuții
Rezultatele muncii depuse timp de un an au fost remarcabile comparând starea inițial ă a
pacienților, cu starea psihică și de sănătate de după programul kinetic de recuperare.

36
Sindromul vertebral dural
După aplicarea programului terapeutic timp de un an s-a constatat că peste 60 % dintre
pacienți s-au recuperat în totalitate, în condițiile în care la începutul programului erau:
– 15 pacienți cu capacitate respiratorie redusă (60%),
– 7 pacienți cu tulburări de ritm cardiac ( 28%),
– 5 pacienți cu afecțiuni gastrice și intestinale ( 20%).
După programul terapeutic au rămas doar:
– 6 pacie nți cu capacitate respiratorie redusă ( 24%),
– 3 pacienți cu tulburări de ritm cardiac ( 12%),
– 2 pacient cu afecț iuni gastrice și intestinale ( 8 %).
Tabel : Rezultatele sindromului vertebral dural ( arhivă personală)

Sindromul vertebral dural Capacitate
respiratorie
redusă Tulburări de ritm
cardiac Afecțiuni gastrice și
intestinale Înainte de tratament
Procent
(%)

60%
28%

20% Nr. de
pacienți
15
7
5 După tratament
Procent
(%)
24%
12%
8% Nr. de
pacienți
6
3
2

37

Grafic : Rezultatele sindromului vertebral dural (arhivă personală)
Sindromul vertebral static.
Dintre cei 25 de pacienți, înainte de recuperare au fost:
– 14 pacienți au atitudine cifotică ( 56%),
– 20 pacienți cu cifoză ( 80%),
– 8 pacienți cu atitudine scoliotică ( 32%),
– 5 pacienți cu scolioză ( 20%),
– 11 pacienți cu cifoză lombară ( 44%).
După aplicarea programului fizical kinetic pe perioada de un an sunt:
– 3 pacienți cu atitudine cifotică ( 12%),
– 8 pacienți cu cifoză ( 32%),
– 3 pacienți cu atitudine scoliotică ( 12%),
– 2 pacienți cu scolioză ( 8%),
– 6 pacienți cu cifoză lombară ( 24%).

0%10%20%30%40%50%60%
Capacitate
respiratorie
redusăTulburări de
ritm cardiacAfecțiuni
gastrice și
intestinale Înainte de tratament
După tratamentRezultatele sindromului vertebral dural

38
Tabel : R ezultatele în sindromul vertebral static (arhivă personală)

Grafic 5: Rezultatele în sindromul vertebral static (arhivă personală)
Sindromul vertebral dinamic
0%20%40%60%80%
Înainte de tratament
După tratamentRezultatele sindromului vertebral static Sindromul
vertebral static Atitudine
cifotică Cifoză Atitudine
scoliotică Scolioză Cifoză
lombară Înainte de tratament
Procent
(%)

56%
80%

32%
20%
44% Nr. de
pacienți
14
20
8
5
11 După tratament
Procent
(%)
12%
32%
12%
8%
24% Nr. de
pacienți
3
8
3
2
6

39
În ceea ce privește sindromul vertebral dinamic, recuperarea prin kinetoterapie a avut
efect extrem de benefic.
La începerea programului de recuperare erau:
– 6 pacienți cu limitare pentru flexie ( 24%),
– 14 pacie nți cu limitare pentru extensie ( 56%),
– 5 pacienți cu limitare pentru rotație laterală ( 20%),
– 7 pacienți cu limitare pentru înclinare laterală ( 28%).
După aplicarea programului fizical kinetic sunt:
– 3 pacienți cu flexie limitată ( 12%),
– 7 pacienți cu extensie limitată ( 28%),
– 2 pacienți cu rotație laterală limitată ( 8%),
– 3 pacienți cu înclinare laterală limitată ( 12%).
Tabel : Rezultatele în sindromul dinamic (arhivă personală)
Sindromul
vertebral
dinamic Limitare
mobilitate
FLEXIE Limitare
mobilitate
EXTENSIE Limitare
mobilitate
ROTAȚIE
LATERALĂ Limitare mobilitate
ÎNCLINARE
LATERALĂ Înainte de tratament
Procent
(%)

24%
56%

20%
28% Nr. de
pacienți
6
14
5
7 După tratament
Procent
(%)
12%
28%
8%
12% Nr. de
pacienți
3
7
2
3

40

Grafic 6 : Rezultate le în sindromul vertebral dinamic (arhivă personală)
Drept urmare, se constată o remediere remarcabilă analizând evoluția celor 25 de
pacienți și a stării acestora de sănătate

0%10%20%30%40%50%60%
Flexie Extensie Rotație
laterală Înclinare
lateralăÎnainte de tratament
După tratamentRezultatele sindromului vertebral dinamic

41

Bibliogr

https://www.academia.edu/36034787/METODE_DE_RECUPERARE_BALNEOFIZIO
TERAPEUTICE_IN_CIFOZE

Biblio
Elena Buhociu, 2017, Masaj și tehnici complementare, Editura Fundației România de
Mâine, București
http://editurauniversitaria.ucv.ro/terapie -ocupaional/rasfoire – Mihaela Zăvăleanu, 2016,
Terapie ocupațională – Elemente de terapie ocupațională pentru kinetoterapeuți, Editura
Universitaria, Craiova
C. Baciu, Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, București, 1974(p.19)
Elena Luminița Sidenco, Electroterapie, carte de cautat
https://www.scribd.com/doc/90743866/Hidrokinetoterapie -curs

https://www.masajterapeutic.ro/postura -si-stresul/

https://activelife.ro/activelife/totul -despre -coloana -vertebrala -si-postura -corporala -corecta/

https://cyd.ro/hidrokinetoterapia/

http://www.drurelax.ro/kineto/hidrokinetoterapie

http://trinc.ro/listings/petru -rares -39-piatra -neamt -cabinet -kinetoterapie -hotnog -madalin/