Recuperarea Bft a Genunchiului Posttraumatic

Recuperarea BFT a genunchiului posttraumatic

Constanța 2015

1. INTRODUCERE

Genunchiul reprezintă articulația cea mai mare și cu structura cea mai complexă din corpul uman. Este articulația intermediară a membrului inferior, având rolul de a asigura ortostatismul, stabilitatea corpului precum și orientarea acestuia în funcție de denivelările terenului.

Prin poziția sa, rolul în biomecanica dinamică și statică a membrului inferior, precum și prin slaba sa acoperire cu țesuturi moi, genunchiul este predispus și vulnerabil la traumatisme directe și indirecte. Aceasta se datorează faptului este locul articulării celor mai mari pârghii ale membrului inferior (coapsa și gamba) caracterizate de o gamă largă de mișcari efectuate în timpul mersului.

De asemenea genunchiul are de suferit și în urma imobilizărilor impuse de tratamentul anumitor afecțiuni și traumatisme.

2. ANATOMIA GENUNCHIULUI

Genunchiul, prin dimensiune, poziție anatomică, prin rolul în biomecanica statică și dinamică a membrului inferior, precum și slaba acoperire cu țesuturi moi, reprezintă o articulație predispusă atât la traumatismele directe cât și indirecte.

Scheletul genunchiului este constituit din epifiza distală a femurului, de epifiza proximală a tibiei și de fața posterioară a celui mai mare os sesamoid al organismului, patela sau rotula. Prin poziția de articulație intermediară a membrului inferior, genunchiul are un dublu rol: de a asigura statica printr-o mare stabilitate în momentul de sprijin și de a asigura elevația piciorului pentru orientarea acestuia în funcție de denivelările terenului în momentul de balans.

2.1. Componența articulară

Genunchiul cuprinde trei articulații: femurotibială, femurorotuliană și tibioperonieră superioară.

a) Articulația femurotibialăreprezintă cea mai voluminoasă articulație a corpului, deci și cea mai puternică.

-Extremitatea inferioară, voluminoasă a femurului se termină în două mase osoase, divergente posterior, numite condili; cei condili sunt separați de scobitura intercondiliană și de o trohiee, unul fiind situat medial, iar celălalt lateral, având o formă asimetrică, cel medial fiind mai lung și mai îngust decât cel lateral. Anterior, suprafața articulară se continuă cu fața corespunzătoare a trohieei, în acest loc evidențându-se linia condilotrohleană, care reprezintă impresiunea formată asupra suprafețelor articulare de marginea superioară a meniscului. Cele două suprafețe (condiliană și trohleană) sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin.

-Extremitatea superioară a tibiei are ca fețe articulare două cavități glenoide, separate între ele de doi tuberculul ai masivulus osos aparținând spinei tibiale. Înapoia și înaintea spinei, între cavitățile glenoide se găsesc două suprafețe rugoase de formă triunghiulară: suprafața prespinală, mai mare și suprafața retrospinală, mai mică. Pe spina tibială se inseră capetele distale ale ligamentelor încrucișate. Cavitățile glenoide sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin.

-Fața posterioară a rotulei este divizată în două fațete laterale de o creastă teșită și este acoperită de un strat de catilaj hialin de 3-4 mm grosime. Cele două suprafețe laterale sunt în mod normal egale și raportul lor constituie ceea ce se numește indicele patelar Battstrom. Cartilajul articular este împărțit în trei suprafețe de două creste orizontale fine, corespunzând diverselor zone de contact ale osului cu trohleea în timpul flexiei.

-Deoarece între suprafețele osoase articulare ale femurului și tibiei nu există o congruență perfectă, s-a dezvoltat între ele, pe fiecare cavitate glenoidă câte un menisc. Meniscul extern are o formă circulară, iar cel intern forma unui C. Pe secțiune verticală meniscul apare prismatic triunghiular și prezintă o bază prin care se insera pe fața interioară a capsulei articulare, o față superioară în contact cu condilul femural, o față inferioară care se află pe cavitatea glenoidă tibială și o margine internă liberă și subțire, care privește spre centrul cavității glenoide. El se prezintă deci asemănător unei pene, așezată în unghiul diedru al sinusului condiloglenoid.

– Segmentele osoase care intră în constituția articulației sunt menținute între ele de o capsulă articulară, întărită de șase ligamente: anterior (ligamentul rotulian), posterior (ligamentul Wislow), lateral intern, lateral extern și două ligamente încrucișate.

b) Articulația femurorotuliană

La alcătuirea articulației femurorotuliană participă ca suprafețe articulare din partea extremității inferioare a femurului trohleea, iar din partea rotulei, fața ei posterioară, articulară.

Aparatul capsuloligamentar al articulației se confundă cu cel al feței anterioare a articulației femurotibiale.

c) Articulația tibioperonieră superioarăeste o artrodie formată din suprafețele articulare date de fața posterioară a tuberozității externe a extremității superioare a tibiei și fața internă a capului peroneului.

Cele două fețe articulare sunt menținute în contact de o capsulă fibroasă, întărită de două ligamente: ligamentul anterior și ligamentul posterior.

2.1.1. Corpurile adipoase

Au rol de umplutură. Corpul adipos infrapatelar al lui Hoffa este așezat în partea anterioară a articulației umplând golul dintre ligamentul patelar și condilii femurali. Corpul adipos posterior se situează înapoia ligamentelor încrucișate și umple golul fosei intercondiliene.

2.1.2. Sinoviala

Anterior tapetează suprafața posterioară a corpului adipos intrapatelar separândul de cavitatea sinovială. Posterior trece înaintea ligamentelor încrucișate și a corpului adipos posterior excluzându-le din cavitatea sinovială, împreună cu proeminența intercondiliană a tibiei. Pe circumferința meniscurilor sinoviala este întreruptă.

Are următoarele dependențe:

– Funduri de sac – anterior sinoviala urcă sub forma unei pungi deasupra bazei rotulei între mușchiul cvadriceps și femur și comunică cu bursa seroasă suprapatelară.

– Plicile sinoviale se formează în partea anterioară a articulației

2.2. LIGAMENTELE

Ligamentele sunt structuri articulare afectate foarte frecvent în diferite traumatisme.

Ele sunt structuri ale aparatului de contenție articulară împreună cu capsula articulațiilor în care se află incluse, sub forma unor benzi de fibre paralele ce asigură o rezistență crescută, opunându-se mișcărilor cu amplitudine excesivă sau anormale. În același timp ligamentele au o flexibilitate bună, asigurată de conținutul lor în fibre de elastină.

-Ligamentul patelar reprezintă tendonul de inserție a mușchiului cvadriceps, fiind situat pe fața anterioară a articulației și se inseră pe tuberozitatea tibiei și cuprinde patela. Retinaculele patelei sunt 2 lame fibroase, expansiuni ale cvadricepsului, fixează marginile rotulei la condilii tibiali corespunzători. Între laturile patelei și condili se interpune un dispozitiv fibros extins cu rol de frâu numit în ansamblu aripioarele rotulei.

– Ligamentul colateral tibial este atașat capsulei articulare cu care se confundă, întinzându-sede la epicondilul medial al femurului până la condilul medial al tibiei.

– Ligamentul colateral fibular este cuprins între epicondilul lateral al femurului și capul fibulei, fiind distanțat de capsula articulară.

– Ligamentul popliteu oblic este situat pe fața posterioară a articulației, detașându-se din tendonul de inserție a mușchiului semimembranos.

– Ligamentul popliteu arcuat este așezat transversal pe fața posterioară a capsulei articulare.

– Ligamentele încrucișate reprezintă cele mai importante mijloace de unire ale articulației genunchiului menținând contactul dintre suprafețele articulare:

– ligamentul încrucișat anterior (se întinde oblic în sus, înapoi și lateral din aria

intercondiliană anterioară);

– ligamentul încrucișat posterior (este orientat oblic în sus, înainte și medial,

pornește din aria intercondiliană posterioară până la condilul medial);

– Ligamentele meniscofemurale sunt atașate ligamentelor încrucișate de la cornul posterior al meniscului lateral la scobitura intercondiliană a femurului.

2.3. Componenta musculară

Mișcările genunchiului sunt efectuate de mușchii coapsei și mușchii gambei.

2.3.1. Mușchii coapsei pot fi împărțiți în mușchi situați în regiunea anterioară și mușchii situați în regiunea posterioară.

a) Mușchii regiunii anterioare a coapsei:

– Mușchiul tensor al fasciei lata:

– Inserția inferioară este reprezentată de tuberozitatea externă a tibiei, marginea

externă a rotulei și septul intermuscular extern.

-Inervația: plexul sacral.

– Acțiune: extensor al gambei pe coapsă.

– Mușchiul croitor este un mușchi superficial al coapsei și cel mai lung din organism.

– Inserția inferioară: partea superioară a feței interne a tibiei.

-Inervația: nervul musculo-cutanat extern din nervul crural.

– Acțiune: flexor al gambei pe coapsă, flexor al coapsei pe bazin, abductor și rotator

extern al coapsei.

– Mușchiul drept intern

– Inserția inferioară: porțiunea superioară a feței interne a tibiei realizând împreună

cu semitendinosul și croitoul laba de gâscă.

-Inervația: nervul obturator din plexul lombar.

– Acțiune: flexor și adductor al gambei pe coapsă.

– Cvadricepsul crural este constituit din 4 fascicule musculare: dreptul anterior, vastul extern, vastul intern și cruralul.

– Inserțiile inferioare: inserția terminală se face prin tendon comun pe baza și

marginile laterale ale rotulei care este legată prin tendonul rotulian de

tuberozitatea anterioară a tibiei. Câteva fascicule musculare ale mușchiului

cvadriceps sunt cunoscute sub numele de mușchiul tensor al sinovialei

genunchiului (subcrural) care se termină pe fundul de sac superior a sinovialei

genunchiului.

– Inervația: nervul cvadriceps din crural.

– Acțiune: extensor al gambei pe coapsă și flexor accesor al coapsei pe bazin prin

mușchiul drept anterior.

– Mușchii adductori sunt în număr de 3: marele, mijlociul și micul adductor.

– Inserții inferioare: interstițiul liniei aspre femurale.

– Inervație: nervul obturator și nervul musculo-cutanat intern pentru mușchiul

mijlociu adductor și sciaticul mare pentru marele adductor.

– Acțiune: adductori și rotatori externi ai coapsei.

– Mușchiul pectineu:

– Inserția inferioară: linia de trifurcație mijlocie a crestei aspre a femurului.

– Inervație: nervul musculo-cutanat intern din crural.Acțiune: adductor, flexor și

rotator extern al coapsei.

b) Mușchii regiunii posterioare ai coapsei

Acești mușchi sunt reprezentați de mușchii ischio-gambieri: biceps crural, semitendinos și semimembranos.

– Bicepsul crural are două porțiuni: lunga și scurta porțiune a bicepsului.

– Inserții inferioare: ambele porțiuni fuzionează într-un tendon comun care se

insera pe apofiza stiloidă a osului peroneu.

– Inervația: marele nerv sciatic.

-Acțiune: flexor și rotator extern al gambei pe coapsă.

– Mușchiul semitendinos

– Inserția inferioară: partea superioară a feței interne a tibiei formând laba de gâscă.

– Inervație: marele nerv sciatic.

– Acțiune: flexor și rotator intern al gambei pe coapsă.

– Mușchiul semimembranos

– Inserția inferioară: se face printr-un tendon direct pe partea posterioară a

tuberozității interne a tibiei, printr-un tendon orizontal pe șanțul orizontal situat

pe fața internă a tuberozității interne tibiale și printr-un tendon recurent

(ligamentul popliteu oblic) inserat pe capsula fibroasă a cndilului extern.

– Inervație: marele nerv sciatic. Acțiune: flexor al gambei pe coapsă și rotator

intern.

2.3.2.Mușchii gambei

Dintre cei care intră ca mușchi accesorii în mișcările genunchiului sunt cei doi gemeni ai tricepsului sural, popliteul și plantarul subțire.

– Mușchii gemeni

– Inseția superioară: fețele postero-laterale ale condililor femurali.

– Inervație: nervul sciatic popliteu intern.

– Acțiune: au rol în mers și alegat, ridicând călcâiul.

– Mușchiul plantar subțire

– Inserția superioară: condilul extern al femurului.

– Inervația: nervul sciatic popliteu intern.

– Acțiune: auxiliar tricepsului sural.

– Mușchiul popliteu

– Inserția superioară: partea postero-externă a condilului femural extern.

– Inervația: nervul sciatic popliteu intern și nervul tibial posterior.

– Acțiune: flexia gambei pe coapsă și rotator intern.