Recuperarea Afectiunilor Coloanei Vertebrale cu Mijloace Specifice Culturismului

Medicina

Recuperarea Afectiunilor Coloanei Vertebrale cu Mijloace Specifice Culturismului

Byadmin ianuarie 1, 2024

Recuperarea afecțiunilor coloanei vertebrale (cifoza) cu mijloace specifice culturismului

Cuprins

Capitolul 1. Introducere

Motivarea alegerii temei

1.2. Obiectivele studiului

Capitolul 2. Fundamentarea teoretică

2.1. Aspecte generale cu privire la deficiențele coloanei vertebrale

2.2. Cifoza

2.3. Scolioza

2.4. Lordoza

Capitolul 3. Cifoza deficiență întâlnită în patologia deficiențelor coloanei

vertebrale

3.1. Generalități3.2. Tipuri de cifoze

Capitolul 4. Culturismul mijloc asociat in kinetotarapie

4.1. Culturismul

Capitolul 5. Aspecte comparative între mijloacele din kinetoterapie și

mijloacele din culturism

5.1. Mijloacele din kinetoterapie

5.2. Exerciții de gimnastică corectivă pentru cifoze – lordoze (cifolordoză)

5.3. Mijloacele din culturism

5.4. Compararea exercițiilor din kinetoterapie cu cele din culturism

Concluzii

Lista figurilor si lista tabelelo

Bibliografie

Capitolul 1.

Introducere

1.1Motivarea alegerii temei

Am ales această temă deoarece cifoza este o afecțiune a coloanei vertebrale des întâlnită la toate categoriile de vârstă (adolescenți, adulți, vârstnici) pe care o putem corecta cu ajutorul mijloacelor specifice culturismului. Tema se plasează într-un plan foarte general și cuprinde indicații utile privind efectele posturale ale exercițiilor propuse, nevoie de a conștientiza rezultatele obținute, programe de creștere progresivă în intensitate sau în dificultate. Exercițiile de gimnastică terapeutică prezintă avantajul de a propune materialul si aparatura existentă in sălile de culturism si fitness. Așadar un număr foarte mare de exerciții sunt posibile cu acest echipament special ceea ce permite repetarea lor pe perioadă lungă de timp. În acest sens recomandăm metoda culturistă, iar în măsura în care va fi corect aplicată va întări sănătatea și va influența favorabil linia sculpurală, armonioasă a corpului.

Punctul de plecare a lucrării de față reprezintă dorința de acțiune, mai exact de cautarea de mijloace care să conducă la schimbarea unei stări de fapt nemulțumitoare (poziție cifotică) fapt îmbucurător avănd în vedere că nici un exercițiu oricât de elaborat ar fi nu poate înlocui efortul personal al subiectului, participarea sa activă și conștienta. Programul terapeutic are la bază exerciții funcționale, care sunt cele mai importante, în cadrul cărora se insistă pe învățare și folosirea mișcărilor de bază ce vor asigura corectarea deficienței coloanei vertebrale(cifoza), în acest sens, se pune accent pe exercițiile ce permit pacientului să-și asigure treptat o poziție corectă a coloanei vertebrale. Procesul de recuperare este condus de specialist cu o înalta calificare al căror orizont de cunoaștere poate fi îmbogațit prin literatura de specialitate ceea ce și propune lucrarea de față.

1.2 Obiectivele studiului

În demersul experimental realizat asupra deficientei coloanei vertebrale- cifoză, scopul final al lucrării este acela de a realiza o scurtare a timpului necesar pentru corectarea formei vicioase a coloanei vertebrale, un mers stabil și echilibrat, o optimizare a indicatorilor funcționali și în final o reintegrare socio-profesională adecvată obiectivată prin creșterea calității vieții.

În demersul acestei lucrari, am stabilit următoarele repere care mi-au ghidat intervenția terapeutică astfel:

1.Studierea literaturii de specialitate existentă la noi în țară dar și periodicele și informațiile de ultimă oră de pe internet cu privire la deficientele coloanei vertebrale si culturism.

2.Explicarea specialiștilor din domeniu kinetoterapiei si din domeniul culturismului pentru edificarea asupra temei, dar și a conduitei terapeutice eficiente cu privire la deficientele coloanei vertebrale-cifoza.

3.Evaluarea complexelor de exercitii specifice kinetoterapiei pentru deficientele coloanei vertebrale si redactarea unei lucrări care sa le evidențieze.

4.Stabilirea unor complexe de exercitii specifice culturismului care sa amelioreze afectiunile coloanei vertebrale (cifoza).

5.Selectia mijloacelor specifice din culturism in raport cu caracteristicile coloanei vertebrale-cifoza.

Capitolul 2.

Fundamentarea teoretica

2.1 Aspecte generale cu privire la deficientele coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este elementul esențial de menținere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce interesează articulațiile intervertebrale, avînd amplitudine variabilă de la regiune la regiune.

Curburile coloanei vertebrale au apărut ca o adaptare la ortostatism. Curbura toracală o găsim la nou-născut, curbura cervicală apare când copilul ia poziția șezând, iar cea lombară odată cu mersul. Acum apar solicitările mușchilor flexori și extensori ai rahisului pentru susținerea rahisului.Aceste afecțiuni sunt modificări patologice de ax ale coloanei vertebrale.

2.2 Cifoza

Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital (în planul vertical de simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se manifesta prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în față, provocând cocoasa, compensată fiind, printr-o hiperlordoză cervicală și lombară pentru echilibrarea coloanei. Cifoscolioza este o deviație dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară si curbură laterală.

Fig.Nr.1

2.3 Scolioza

Scolioza este o modificare a curburilor fiziologice, mai ales în regiunea lombară, în plan frontal, mai mult de 100, luând forma literei „C”, urmată uneori de o modificare compensatorie aparută în zona urmatoare, realizând litera „S”. Această deformare, observată mai bine din spatele persoanei sau din fată, se poate realiza spre dreapta sau spre stanga, în funcție de greșelile de poziție ale coloanei.

Clasificarea scoliozelor :

Scoliozele sunt împărțite în două grupe principale: scolioze funcționale (nestructurale) și scolioze structurale.

Scolioze funcționale:

A. atitudinea scoliotică

B. scolioza profesională și din tulburări de auz și vedere

C. scolioza statică:

-prin asimetrie de bazin (redoare a șoldului).

-prin ascensionarea congenitală a omoplatului.

-prin inegalitatea membrelor inferioare.

D. scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala)

Scoliozele structurale sau osoase:

A. Scolioza congenitală:

– cu malformații vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare, condrodistrofii (nanism).

– fără malformații vertebrale: scolioza idiopatică a nou-născutului.

B. Scolioza aparută în cursul creșterii:

– afecțiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala Lobstein, boala Marquio

– afecțiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii congenitale, miopatii metabolice.

– afecțiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrală infantilă.

– rahitismul.

C. Scoliozele secundare unor afecțiuni dobândite:

– osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie.

-neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita, scolioze tetanice.

– empiem toracic cu retracție fibroasă.

D. Scoliozele idiopatice(esențiale) cele mai frecvente(75%):

– scolioza infantilă – (0-3 ani).

– scolioza juvenilă – (3-14 ani).

– scolioza adolescenților (cea mai frecventă după pubertate).

– scolioza idiopatică a adultului (posibil debut în adolescență) .

2.4 Lordoza

Lordoza este o deviație a coloanei vertebrale, în plan sagital cu convexitatea anterioară, prin accentuarea curburilor fiziologice a coloanei vertebrale. Lordoza fiziologică este întalnită la nivelul coloanei vertebrale lombare și la nivelul coloanei cervicale. Lordoza devine anormală, atunci când afectează o altă parte a coloanei vertebrale sau atunci când devine foarte accentuată. Cel mai frecvent este localizată la nivel lombar, prin accentuarea curburii lombare fiziologice.

Lordoza este normală doar în regiunea cervicală și dorsolombară, dar devine anormală atunci când afectează o altă parte a coloanei vertebrale sau atunci când devine foarte accentuată.

Fig. Nr. 2

Netratate, in timp, aceste afectiuni se pot permanentiza, iar in momentul in care copilul incearca sa adopte o pozitie corecta, duc la aparitia durerilor de spate.

Capitolul 3.

Cifoza, deficiența coloanei vertebrale

3.1 Generalități

În dezvoltarea ontogenetică a omului,cele mai importante modificări ale posturii sunt legate de coloana vertebrală. Axul coloanei vertebrale asigură, în principal, poziția vertical. capacitatea coloanei vertebrale de a menține verticalitatea este dependentă de starea funcțională a musculaturii (are rol stabilizator), a articulațiilor intervertebrale și a țesuturilor adiacente. Se poate socoti cifoza când firul cu plumb, atingând vârful curburii dorsale, se gasește față de apofiza spinoasă a vertebrei C7, la mai mult de 3 cm departare.

Fig. nr. 3

Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale, în plan sagital (antero-posterior), prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientată posterior.

Există însă, cazuri rare, atipice, când coloana se încurbează invers (cifoza cervicală, lordoza dorsală sau cifoza lombară).

Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui traumatism al coloanei vertebrale. Poate sa apară la orice varstă. Cifoza ușoară implică puține probleme medicale. Dar în cazurile severe pot fi afectați plămânii, nervii și alte țesuturi sau organe determinând durere sau alte probleme medicale. Tratamentul cifozei depinde de vârsta pacientului, de cauzele ei și de complicțiile pe care le produce.

Coloana vertebrală sau scheletul axial reprezintă elementul anatomic, care joacă un rol deosebit de important în menținerea verticalității corpului omenesc. Ea are, de asemenea, un important rol static și dinamic, ca suport fix al segmentelor din jumătatea superioară a corpului și ca ax mobil al trunchiului și gâtului.

Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulațiile intervertebrale, având amplitudine variabilă de la o regiune la alta, pozițiile și mișcările ei fiind asigurate atât de musculatura proprie cât și de cea a celorlalte segmente ale corpului.

Coloana vertebrală este alcătuită dintr-un număr de 33-34 de vertebre grupate în 5 regiuni și anume :

-regiunea cervicală (7 vertebre).

-regiunea toracală (12 vertebre).

-regiunea lombară (5 vertebre).

-regiunea sacrată (5 vertebre).

-regiunea coccigiană (4-5 vertebre).

Fig. Nr. 4

În plan antero-posterior, coloana prezintă patru curburi fiziologice (lordoza cervicală – cifoza toracală – lordoza lombară și cifoza sacro-coccigiană).Aceste curburi au apărut ca o adaptare a omului la poziția de ortostatism, astfel :curbura toracală o găsim la nou-nascut; curbura cervicală apare în urma adaptării organismului uman la poziția șezând, iar cea lombară apare odată cu dobândirea poziției ortostatice și a deprinderii mersului.Tot acum apar și solicitările asupra coloanei și asupra musculaturii ce asigură menținerea ei în poziție fiziologică.

Coloana vertebrală este elementul esențial de menținere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce interesează articulațiile intervertebrale, având a7 vertebre).

-regiunea toracală (12 vertebre).

-regiunea lombară (5 vertebre).

-regiunea sacrată (5 vertebre).

-regiunea coccigiană (4-5 vertebre).

Fig. Nr. 4

În plan antero-posterior, coloana prezintă patru curburi fiziologice (lordoza cervicală – cifoza toracală – lordoza lombară și cifoza sacro-coccigiană).Aceste curburi au apărut ca o adaptare a omului la poziția de ortostatism, astfel :curbura toracală o găsim la nou-nascut; curbura cervicală apare în urma adaptării organismului uman la poziția șezând, iar cea lombară apare odată cu dobândirea poziției ortostatice și a deprinderii mersului.Tot acum apar și solicitările asupra coloanei și asupra musculaturii ce asigură menținerea ei în poziție fiziologică.

Coloana vertebrală este elementul esențial de menținere. Ea dispune de un mare grad de mobilitate ce interesează articulațiile intervertebrale, având amplitudine variabilă de la regiune la regiune.

Curburile coloanei vertebrale au apărut ca o adaptare la ortostatism. Curbura toracală o găsim la nou-născut, curbura cervicală apare când copilul ia poziția șezînd, iar cea lombară odată cu mersul. Acum apar solicitările mușchilor flexori și extensori ai rahisului pentru susținerea rahisului.

3.2 Tipuri de cifoze

În cazul copiilor și adolescenților cele mai frecvente tipuri de cifoză includ:

1. Cifoza posturală.

Acest tip apare mai ales la adolescență. Evoluția cifozei posturale este în general treptată. Apare mai frecvent la fete. Postura defectuoasă poate determina întinderea ligamentelor și o dezvoltare anormală a vertebrelor. Cifoza posturală este deseori însoțită de o curbare exagerată în sens invers a coloanei lombare, care poartă numele de ă. Hiperlordoza este modul de compensare pentru curbura exagerată a coloanei superioare.

2. Cifoza Scheuermann.

Ca și în cazul cifozei posturale, cifoza Scheuermann apare de obicei la adolescență, cel mai frecvent între 10 și 15 ani, o perioadă în care vertebrele sunt încă în creștere. Boala Scheuermann apare cu o frecvență puțin mai mare la băieți. Această afecțiune poate deforma vertebrele care au forma unei pene la radiografie și nu o formă rectangulară așa cum arată ele în mod normal. De asemenea, se pot observa și nodulii Schmorl pe vertebrele afectate. Acești noduli sunt rezultatul presiunii exercitate de discul vertebral asupra acestora. Cauzele cifozei Sceuermann nu sunt cunoscute, dar există o tendință de a aparea la mai mulți membrii ai aceleiași familii.

Unele persoane cu acest tip de cifoză prezintă și scolioză, o deformație spinală care cauzează curburi laterale. Adulții care dezvoltă cifoza Scheuermann în timpul copilăriei pot prezenta dureri pe masură ce înaintează în vârstă.

3. Cifoza congenitala.

O malformație a coloanei vertebrale în timpul dezvoltării fetale poate determina cifoza la unii sugari. Unele vertebre pot fuziona între ele sau oasele pot să nu se formeze corect. Acest tip de cifoză poate să se agraveze pe măsura ce copilul crește. În unele cazuri, cifoza congenitală poate determina paralizia parții inferioare a corpului (paraplegie).

Afecțiunile care pot detemina deformarea coloanei vertebrale la adulți includ:

– osteoporoza, este o afecțiune ce determină subțierea oaselor care se asociază cu fracturi ale vertebrelor, ducând la compresia coloanei și apariția cifozei.

– artrita degenerativă a coloanei vertebrale, care poate determina deteriorarea oaselor și a discurilor intervertebrale.a

– spondilita anchilopoetică, o artrită inflamatorie care afectează coloana vertebrală în regiunile articulare.

– afecțiuni ale țesutului conjunctiv, cum este sindromul Marfan, care poate afecta abilitatea țesutului conjunctiv de a menține articulațiile în poziție corectă.

– cancerul sau tumorile benigne care pot determina o poziționare anormală a vertebrelor.

– spina bifida ,un defect de naștere în care o parte a coloanei nu se formează complet și care determină defecte ale măduvei și ale vertebrelor.

– afecțiuni care pot determina paralizia, cum sunt encefalopatia infantilă sau poliomielita care determină o rigidizare a oaselor coloanei.

Anumite grupe populationale au un risc mai mare de a dezvolta cifoza:

– fetele la adolescență care au o postură precară au un risc mai mare pentru cifoza postural.

– baieții cu vârsta între 10 și 15 ani au un risc mai mare pentru cifoza Scheuermann.

– adulții în vârsta cu osteoporoza au un risc mai mare de fracturi spinale care pot contribui la apariția cifozei.

– persoanele care au afecțiuni ale țesutului conjunctiv, cum ar fi sindromul Marfan.

Cifoza poate determina următoarele complicații:

– Probleme de imagine corporală. Adolescenții în special, pot prezenta ăale imaginii de sine datorită prezenței cifozei sau a purtării corsetului pentru corectarea afecțiunii.

– Deformarea. Rotunjirea spatelui poate deveni proeminența în timp.

– Durerile de spate. În unele cazuri, alinierea incorectă a vertebrelor poate determina durere, care poate deveni severă sau debilitantă.

– Dificultăți de respirație. În cazurile severe, curbura poate determina cutia toacică să comprime plămânii, micșorând capacitatea respiratorie.

– Semne și simptome neurologice. Deși rare, acestea pot include slăbiciune sau paralizie, ca rezultat al presiunii spinale.

Cifozele sunt încurbări exagerate ale coloanei, cu concavitatea orientată posterior.

Fig. Nr. 5

Cifolordoza (cifoza dorsală și lordoza lombară) este o accentuare a celor două curburi vertebrale, echilibrate și compensându-se reciproc. Cifoza lombară și inversiunea vertebrală este o cifoză lombară prin retroversia bazinului, compensată dorsal.Cifoza totală este continuarea celei dorsale și lombare, însoțindu-se de înfundarea toracelui, este o cifoză lungă, întâlnită la cei cu relaxare ligamentară și musculară.

Multe sechele, după îmbolnăviri sau intervenții chirurgicale își lasă amprenta prin modificări ale atitudinii în totalitate sau numai a unor segmente ale corpului. Chiar și organele de simț pot altera această atitudine, în sensul că având auzul defectuos la o ureche, aceasta îl obligă pe cel în cauză la o atitudine asimetrică a capului, rotat într-o parte, pentru a auzi mai bine. Văzul, la rândul lui, influențează atitudinea capului și a trunchiului prin aplecarea înainte pentru a apropia ochii de obiect. Atitudinea corectă a corpului este semn al echilibrului fizic și psihic, rezultantă a dezvoltării normale și armonioase a corpului.

Cifozele au cauze multiple, unele predispozante ca:

insuficiența musculară, cum este cazul la adolescenți, care au crescut repede în înălțime, fără a avea un tonus muscular și ligamentar suficient; poziția greșită în bancă sau la locul de muncă, miopia.

la adult spondilita anchilozantă este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive și ireductibile.

vârstnicii cu osteoporoză sau osteomalacie și tasare anterioară a discurilor intervertebrale prin hipotonia paravertebralilor prezintă, de asemenea, o cifoză mai mult sau mai puțin accentuată, localizată de obicei cervico-dorsal la bărbați și dorso-lombar la femei.

După etiologia lor, cifozele se împart în:

a. Funcționale – la ele nu se constată modificări morfologice ale coloanei vertebrale. Ele sunt:

Habituale (de obișnuință, de deprindere).

De creștere – produse din cauza disproporției dintre creșterea exagerată în înălțime și nedezvoltarea corectă a mușchilor.

Profesională – sunt profesii în care predomină atitudinea cifotică. ex: munca la birou.

Compensatorii și datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

Toate acestea sunt ușor de corectat (prin probe funcționale de extensie), uneori prin simpla îndepărtare a cauzei care le-a produs.

Dacă nu sunt tratate, ele pot determina modificări anatomice în structura coloanei vertebrale și devin funcționale.

b. Patologice – prezintă modificări (deseori ireductibile) ale coloanei vertebrale; tratamentul lor este complex (ortopedic, chirurgical, kinetoterapeutic), el putând avea rezultate pozitive dacă se înlătură la timp cauza care le-a produs și se prelungește tratamentul. Tipurile de cifoze patologice sunt:

Congenitale – platispondilia, agenezia discului intervertebral, microspondilia.

Traumatice – luxația și fractura vicios consolidată, hernia de disc, cifoza histero-traumatică, sdr. lui Kummel-Verneuil.

Infecțioase – tuberculoza osoasă (morbul lui Pott), cifoza tetanică, osteomielită.

Distrofice – epifizita / osteocondrita vertebrală (boala Scheuermann), insuficiența musculo-ligamentară distrofică .

Reumatice (inflamatorii) – spondilita anchilozantă, spondilodiscartroze, canalul lombar strîmb, Tumorale – mielomul multiplu, metastaze osoase.

Paralitice (neurologice) – este compromisă musculatura regiunii, paralizia cerebrală infantilă, sindroame extrapiramidale.

Endocrine și carențiale – osteoporoza, boala Cushing, rahitism, osteomalacia

Senile – prin involuția osoasă și insuficiența musculaturii.

Psihotice – în afecțiuni psihice depresive.

Cifoze medicamentoase – administrarea îndelungată de cortizon, insulină, curară, pot determina apariția fracturilor de coloană și a cifozei consecutive.

Din punct de vedere anatomopatologic, cifozele pot fi:

a. tipice, atunci când se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsală și sacro-coccigiană).

b. atipice, atunci când se produc prin exagerarea altor curburi decât a celor normale.

În boala Scheuermann, pierderea elasticității nucleului pulpos și împuținarea substanței discului duc la o micșorare a spațiului intervertebral, deoarece în partea posterioară micile articulații mențin bine vertebrele; această apropiere se face mai mult în partea anterioară. Această sporire a presiunii la partea anterioară a unor corpuri vertebrale în creștere duce la tulburări în dezvoltarea epifizelor și la formarea de vertebre ușor cuneiforme.

Cifoza dorsală se compensează superior prin înclinarea gâtului și capului înainte, iar inferior prin accentuarea curburii lombare. Omoplații sunt depărtați de torace prin întinderea mușchiului trapez și a romboizilor și scurtarea marelui pectoral. Toracele este înfundat și umerii duși înainte.

Cifozele trebuiesc diferențiate de atitudinea cifotică, când curbura se redresează în decubit ventral sau se hipercorectează la contracția voluntară a musculaturii spatelui, iar când nu se poate corecta astfel, este o cifoză fixă sau rigidă.

Trebuie eliminate toate cauzele de miopatii care predomină la nivelul musculaturii trunchiului.

Factorii care contribuie la modificarea ținutei corecte a trunchiului sunt multiple. Între acestea trebuie menționată, în primul rând, poziția copilului în bancă, la școală sau la masa de lucru de acasă, unde își petrece o bună parte din zi, tocmai în perioada de creștere și care are influență asupra coloanei vertebrale. Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudine vicioasă, indicăm folosirea băncilor individuale care se pot modifica cu ușurință după talia elevului.

Banca de școală trebuie să aibă următoarele dimensiuni:

Înălțimea scaunului să fie egală cu lungimea gambei, laba piciorului să se sprijine pe sol.

Adâncimea scaunului să fie ceva mai mică decât lungimea coapsei, astfel ca circulația sângelui și nervii să nu fie comprimați în plica poplitee.

Înălțimea și înclinarea spătarului să fie până la nivelul omoplaților.

Înclinarea suprafeței mesei să fie astfel încât privirea să cadă perpendicular pe suprafața cărții.

Pentru prevenirea atitudinilor vicioase se recomandă:

Cunoașterea cauzelor și a împrejurărilor care determină atitudinea vicioasă și înlăturarea lor la timp.

Îmbunătățirea stării de sănătate (procedee de călire, exerciții fizice, etc).

Îmbunătățirea factorilor și condițiilor activității și odihnei zilnice.

Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitările pasive, de întindere, mai pot beneficia de băi de lumină infraroșii, masaj, iar hipotoniile musculare de termoterapie, curenți aperiodici de joasă frecvență, curenți faradici și galvanizări.

Electroterapia locală se adresează atât durerii ca simptom (electroterapie antalgică simptomatică), cât și contracturii musculare și ea sursă generatoare de durere (electroterapie antalgică patogenică).

Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim: galvanizările, ionoterapia electrică, faradizarea, curenții diadinamici, razele ultraviolete și ultrasunetele.

Ultrasunetele se folosesc în special pentru efectul mecanic, micromasajul celular, creșterea temperaturii locale prin frecarea indusă de bombardamentul cu ultrasunete, efectul fibrolitic ce dezorganizează procesele incipiente de fibrozare.

Galvanizarea transversală este decontracturantă și antalgică, efectul antalgic fiind potențat de alegerea unor soluții medicamentoase cu efect anestezic de suprafață (xilină, novocaină). Esențial este ca mărimea electrozilor să acopere integral zona de tratat, intensitatea curentului să fie la prag și durata tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).

Curenții diadinamici al căror efect antalgic este foarte bine cunoscut acționează și patogenetic prin contracțiile musculare pe care le induc formele excitomotorii (RS, PS, PL). Și aici, dozarea intensității și durata ședinței condiționează efectul terapeutic.

Curentul interferențial în aplicație statică, dar mai ales dinamică, folosind frecvențe excitomotorii în forma SPECTRU, aduce o contribuție substanțială în pregătirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie.

Cifoza moderată poate fi tratată prin reducerea stressul greutății susținute și evitarea activităților fizice extenuante. Coloana se poate normaliza fara tratament, spontan. Când cifoza este mai severa tratamentul constă din purtarea unei tije spinale sau dormitul pe un pat rigid. Tratamentul ameliorează simptomele și previne progresia cifozei. Rar, în ciuda tratamentului cifoza se înrăutățește și necesită intervenție chirurgicală pentru a îndrepta coloana. Terapia antiinflamatorie: Antiinflamatoriile pot aduce ameliorare de termen scurt a durerii la adolesceți și poate fi folosită pe termen lung la adulții cu cifoza simptomatică.

Terapia fizică:

Aceasta nu trebuie folosită pentru a modifica cursul natural al unei cifoze progresive. Un program de recuperare kinetoterapeutic specific este util totuși în ameliorarea simptomelor.

Intervenții

Aplicarea de tije:

Adolescenții cu cifoză progresivă a căror curbură a atins 45 de grade sunt candidați pentru aplicarea de tije vertebrale. Tija trebuie sa fie suficientă pentru a afecta forțele prozimal de de.formare. Se folosește tija Milwaukee cu inel la gât, curea pelvină și suruburi care conectează o pernuță la vârful posterior al cifozei. Se urmărește pacientul 3-6 luni pentru a se asigura eficacitatea tijei. Pe masură ce pacientul crește tija trebuie înlocuită. Aplicarea de tijă este menținută până se atinge maturitatea scheletului. Tijele la adulții cu cifoza Scheuermann nu sunt recomandate.

Interventia chirurgicala:

-este recomandată la pacienții cu boala Scheuermann, cu durere spinală și aspect cosmetic inacceptabil.

-la pacienții cu curburi peste 75 de grade cu durere care nu răspund la măsurile nonoperative, se indică fuziunea spinală.

-decompresia maduvei este indicată pentru pacienții cu deficite neurologice secundare chisturilor epidurale sau creșterii angulației cifozei.

-complicația cea mai frecventă este pseudoartroza și eșecul instrumentației.

Prognostic

Pacienții se prezintă la medic datorită posturii proaste a corpului.
Cei mai mulți pacienți cu cifoză prezintă istoric de diformitate. Incid.enta durerii este mică, deși 20% dintre pacienți acuză discomfort regional. La pacienții cu localizare lombară a cifozei, durerea este mai pronunțată.

Dupa tratamentul intervențional cea mai comună complicație este pseudoartroza, după eșecul instrumentației și pierderea corecției. Complicațiile care se pot dezvolta prin cifoza includ durerea cronică de spate, deformitatea progresivă și deficite neurologice.

Prezentarea celor mai importante forme clinice ale coloanei vertebrale

Platispondilia se caracterizează prin lățirea corpurilor vertebrale. Este o cifoză congenitală care se manifestă încă din copilărie printr-o suplețe anormală a rahisului și printr-o deformație cifo-scoliotică, fără dureri și contractură.

Radiografia arată lățirea în ambele dimensiuni ale mai multor corpuri vertebrale. Diagnosticul diferențial se face cu turtirea traumatică a corpilor vertebrali.

Agenezia discului (parțială sau totală), de origine congenitală, dar și inflamatorie, se manifestă tardiv, prin fenomene discrete: dureri cu caracter de lumbago, cifoză cu curbură mică, mai frecventă în regiunea cervicală și lombară, mai rar în cea dorsală.

Radiologic se observă un bloc format din două sau mai multe corpuri vertebrale, cu osificarea ligamentului intervertebral.

Cifoza cu microspondilie se manifestă radiologic prin vertebre ale căror corpuri sunt oprite în dezvoltare. Clinic există o cifoză accentuată, dar mai ales, apar tulburări nervoase determinate de compresiuni medulare grave. Tratamentul este chirurgical, cu rezecția corpului vertebral.

Epifizita vertebrală (boala Scheuermann) se caracterizează clinic prin cifoză dorsală însoțită de dureri, care apar în perioada de creștere (11-18 ani).

În perioada de creștere, când apare cifoza adolescenților și în special în cursul unei creșteri rapide, pe lângă diversele tulburări endocrine, intervine o insuficiență a mușchilor și a ligamentelor care susțin coloana. În creșterea rapidă a scheletului, mușchii nu se pot dezvolta în aceeași măsură, ci seamănă cu niște elastice întinse care nu pot face fată noilor cerințe. Coloana ia o atitudine usor cifotică, iar presiunea în partea anterioară a corpurilor vertebrale crește. Tinerii care au o cifoză cu mare curbură obosesc destul de repede și au dureri spontane și provocate de tentativele de îndreptare a coloanei, precum și la presiune.

Radiologic, cand cifoza tinde să se consolideze, vertebrele apar mai turtite anterior decât posterior și au marginile superioare și inferioare neregulate.

Diagnosticul diferențial al coloanei vertebrale va face cu:

Morbul lui Pott în faza incipientă. În cifoza adolescenților curbura este mare, nu unghiu-lară, ca în morbul lui Pott. Durerile sânt mai puțin accentuate și corespund unui număr mai mare de vertebre, contrar durerilor limitate la una, două vertebre, ca în tuberculoză. Rigiditatea coloanei nu este întovărășită de contractura mușchilor din jgheaburile vertebrale, așa cum se întâlnește în morbul lui Pott. Morbul Pott debuteaza la oricare nivel al coloanei vertebrale (al rachisului) printr-o spondilodiscită, infecție a discurilor intervertebrale. Lnfecția se ântinde apoi chiar la discurile vertebrale.

Insuficiența vertebrală care apare la fetițe între 10-15 ani, în urma unui surmenaj fizic sau psihic; insuficiența este musculară, iar radiografia nu arată nimic.

Tratamentul bolii Scheuermann

La începutul bolii, bolnavul va păstra o bună parte din zi repaus culcat și va face gimnastică foarte ușoară și masaj potrivit pentru a-și întări mușchii șanțurilor vertebrale. Se va recomanda purtarea unui aparat susținător, care va corecta pe cât posibil cifoza, care va fi scos în timpul ședințelor de gimnastică, precum și noaptea, când este indicat ca bolnavul să doarmă într-un pat de gips. Aceste îngrijiri vor continua până ce evoluția bolii se va opri, deci până la dispariția durerilor.

În același timp, se va prescrie o cură helio-marină sau măcar raze ultra-violete, medicație recalcificantă. Cand fenomenele dureroase încetează, bolnavii trebuie să facă activ gimnastică pentru corectarea cifozei, și anume: înot pe uscat cu corectarea gibozității, purtarea unei rigle sau baston între umeri și pe sub brațe, purtarea unor greutăți pe cap, canotaj cu spătar.

Cifoza din spondilita anchilozantă nu este obligatorie, dar apare la cei mai mulți bolnavi, deoarece și-au continuat munca în poziție de flexie a coloanei. Apariția cifozei se datorește în primul rând contracturii musculare. Numai în faze mai tardive se poate ajunge la o cifoză stabilă, prin anchiloză fibroasă sau osoasă.

Cifoza profesională: atitudinile cifotice dureroase, fără modificări aparente radiografice, se întâlnesc la cei care practică o profesie care cere o atitudine specială (lucrătoarele de croitorie). Durerea este de obicei interscapulară; mușchii care acoperă regiunea interscapulară se contractă, pentru a fixa omoplații să dea un punct solid de sprijin brațelor; după un efort îndelungat, mușchii aceștia se surmenează și apar dureri.

Cifoza bătrînilor se întâlnește frecvent. Contrar cifozei adolescenților care interesează ultimele vertebre toracale, cifoza bătrânilor își are sediul mai înalt, fiind numai o accentuare a curburii dorsale. În general, afecțiunea se observă la indivizi cu o vârstă înaintată (60 — 70 de ani), uneori însă poate exista și la oameni mai tineri, mai ales la cei care au de exercitat o meserie care îi obligă să stea continuu plecați.

Fig. Nr. 6

Cauzele instalării cifozei sunt: slăbirea mușchilor, ligamentelor și osteoporoza. Cifoza se instalează în cele mai multe cazuri în mod lent. Nu prezintă dureri, nici spontane, nici provocate. Cifoza este ireductibilă. Mișcările coloanei în porțiunea lombară și cervicală sunt normale.

Radiologic, la nivelul cifozei, apar modificări caracteristice cifozei (îngustări ale discurilor la partea anterioară), precum și modificări datorate osteoporozei.Diagnosticul diferențial se face cu cifozele carențiale și cu boala Paget. Tratamentul este mult îngreunat din cauza vârstei înaintate a bolnavilor, precum și a diferitelor afecțiuni cronice pe care le au.

Cifoza histero-traumatică apare consecutiv accidentelor (fie de muncă, fie din cauza războiului, fie din pricina mijloacelor de locomoție etc.) și se caracterizează printr-o cifoză, care merge de la o ușoară curbare a regiunii dorsale până la adevărate atitudini vicioase. În cazul acesta bolnavul se curbează foarte mult, așa încât privește continuu pământul, silit fiind la aceasta de către cifoza generalizată la care se poate adăuga și flexia celor două articulații coxo-femorale. Mulți dintre bolnavii amintiți au dureri de-a lungul coloanei vertebrale, o micșorare în puterea musculară a membrelor inferioare care îi silește să meargă sprijinindu-se cu unul sau două bastoane. Frecvent se asociază tulburări psihomotorii.

Obiectiv, în afară de atitudinile amintite, nu se constată nimic, nici clinic, nici radiologic. Sindromul lui Kummel-Verneuil apare după traumatisme adesea neînsemnate care ating direct sau indirect coloana vertebrală.

El evoluează în 3 stadii:

– În primul stadiu se observă, pe lângă fenomenele traumatice imediate, și dureri cu caracter nevralgic (intercostale, sciatice, abdominale) și unele tulburări motorii (contracturi, parezii).

Aceste manifestări patologice durează numai câteva zile. După acest interval, fenomenele se îmbunătățesc mergând până la dis-pariția lor.

– Al doilea stadiu este acela al unei stări relativ bune, în care bolnavul își poate începe ocupațiile obișnuite. Acest „interval liber", poate dura uneori 1—2 ani.

– În al treilea stadiu reapar durerile și se instalează diformitatea vertebrală sub forma ei cifotică, accentuându-se într-un punct printr-o proeminență a apofizei spinoase a unei vertebre. In acest stadiu, se pot ivi și fenomene de compresiune medulară, radiculară sau radiculo-cordonală.

În ceea ce privește diagnosticul diferențial, anamneza este de mare însemnătate, pentru că forma cifozei și uneori chiar aspectul radiografic sunt asemănătoare celor datorite spondilitelor infec-țioase și în special morbului lui Pott. Un alt diagnostic diferențial trebuie făcut cu platispondilia congenitala descoperită cu ocazia unui traumatism. Tratamentul este chirurgical, indicat mai ales când există fenomene de compresiune medulară.

Cifoza tetanică are o evoluție în 3 perioade:

prima de decalcificare.

a doua de diformitate.

a treia de recalcificare puternică a vertebrelor, care formează unghiul gibozității.

Tratamentul este ortopedic (imobilizare în pat de gips) sau ortopedico-chirurgical.

Cifoza medicamentoasă: administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor mijloace terapeutice de șoc folosite în special în neurologie, poate duce la apariția unor fracturi de coloană și la cifoza consecutivă. Sânt cunoscute astfel cifozele după administrarea de insulină, curară, cortizon sau după electroterapie de șoc.

Bolnavii ajung să facă de obicei aceste fracturi, după ce primesc zilnic 100-200 mg de cortizon timp de 1-2 luni. Ei pre-zintă și în acest timp o eliminare excesivă de calciu, fosfor și azot și o osteoporoză a coloanei. Pentru prevenirea acestor complicații, se recomandă administrarea concomitenta de testosteron, care favorizează retenția de calciu, fosfor și azot în timpul administrării cortizonului și limitarea dozelor de cortizon, mai ales la bolnavii predispuși spre osteoporoză (bătrîni, femei după menopauză și bolnavi cu artrite reumatice severe). Este indicat tratamentul fracturilor apărute în urma medicației de șoc și prevenirea cifozelor.

Diagnostic diferential al cifozelor

Cifozele trebuiesc diferențiate de atitudinea cifotică, când curbura se redresează în decubit ventral sau se hipercorectează la contracția voluntară a musculaturii spatelui, iar când nu se poate corecta astfel, este o cifoză fixă sau rigidă. Trebuie eliminate toate cauzele de miopatii care predomină la nivelul musculaturii trunchiului.

Prognostic

Evoluția și prognosticul depind foarte mult de anumiți factori:

Etiologia cifozei.

Momentul diagnosticului: când acesta se pune în stadiile inițiale, când nu apar modificări organice (ci numai funcționale), evoluția este favorabilă.

Cu cât tratamentul este aplicat mai precoce și este mai complex și de lungă durată, cu atât prognosticul este mai bun.

Vârsta pacientului: cifoza adolescenților are prognostic bun (dacă se iau măsuri la timp pentru a se împiedica formarea unei cifoze definitive).

Pentru prevenirea atitudinilor vicioase se recomandă:

Cunoașterea cauzelor și a împrejurărilor care determină atitudinea vicioasă și înlăturarea lor la timp

Îmbunătățirea stării de sănătate (procedee de călire, exerciții fizice, etc)

Îmbunătățirea factorilor și condițiilor activității și odihnei zilnice.

Capitolul 4.

Culturismul mijloc asociat în kinetotarapie

4.1 Culturismul

Culturismul, ca disciplină sportivă, are ca scop cultivarea analitică a musculaturii prin intermediul exercițiilor izometrice intermediare; cu obiecte grele(gantere,haltere); cu aparate elastice(extensor, cordon elastic) și la aparate speciale de culturism.În engleză termenul bodybuilding subliniează de fapt posibilitatea modelarii corpului prin metoda culturistă cu condiția respectării unor principii stiințifice.

Culturismul („construirea corpului”) este sportul dedicat dezvoltării musculaturii printr-o combinație de antrenamente cu greutăți, mărirea numărului de calorii consumate și odihnă. Culturiștii de performanță își etalează fizicul în fața unei comisii de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii (masă musculară, definire, separare, simetrie, proporționalitate etc).

Culturismul este un sport minunat, avand ca scop dezvoltarea musculaturii printr-o serie de exercitii, programe de antrenament, marirea consumului de calorii s.a. Ne putem referi la culturism si ca o stiinta, si ca in orice stiina inovatiile sunt la ordinea zilei. Apar noi exercitii, noi programe de antrenament sau alte suplimente alimentare care au ca scop dezvoltarea fizicului. Oricarei persoane trecute de varsta de 16 ani ii este recomandat acest sport, care aduce beneficii imense practicantilor.

Culturismul nu numai ca imbunatateste aspectul fizic al organismului, ci si functionalitatea acestuia. Prin culturism, persoanele isi intaresc sanatatea, si printr-o alimentatie corespunzatoare organismul se pastreaza in aceeasi forma timp de foarte multi ani. In urma unui studio facut de trustul The Telegraph s-a ajuns la concluzia ca barbatii cu muschii dezvoltati prin culturism prezinta o incidenta a mortii cauzata de tumori cancerigene cu aproximativ 40% mai mica decat barbarii care nu practica exercitii fizice regulate. Beneficii sunt si pe plan psihologic, practicantii de culturism avand o incredere in fortele proprii mult mai mare decat cei care nu practica acest sport.

Fiecare dintre noi poate avea un alt scop in urma antrenamentului de culturism. Unii dintre vor sa obtina forta marita in urma exercitiilor, altii mutere, altii definirea muschilor sau dor marire volumului de masa musculara. In functie de toate acestea s-au conceput anumite programe de antrenament realizate urmarind scopul antrenamentului si tipul somatic de care apartine individul.

In concluzie, culturismul este un sport recomandat tuturor persoanelor, cu beneficii vizibile asupra nivelului de trai al acestora. Inainte de a incepe aceste sport trebuie sa fiti foarte bine informati asupra activitatii intreprinse. Cu cat sunteti mai informati cu atat veti creste mai rapid si mai armonios, si veti fi siguri ca ceea ce faceti este corect.

Programul de antrenament este de fapt stabilirea dinainte a numarului de antrenamente pe saptamana, a grupelor musculare vizate la fiecare antrenament, a duratei antrenamentului, a numarului de serii si repetari, a exercitiilor, a ritmului de executie a miscarilor, a pauzelor dintre serii. Este bine ca programul de antrenement sa cuprinda si perioade de pauza de 1-2 saptamani la fiecare cateva luni de antrenament.

Perioada dintre anii 1940 și 1970 este adesea numită "Anii de aur" în culturism datorită schimbărilor în idealul fizic în comparație de anii de pionierat – masa musculară mai proeminentă, ca de altfel și simetria și definirea musculară. Schimbarea a fost influențată și de tulburările de dinaintea celui de-al doilea război mondial, care au inspirat un număr mai mare de tineri să devină mai masivi, mai puternici și mai agresivi ca atitudine. Aceasta a dus la tehnici de antrenament mai bune, noțiuni îmbunătățite de regim alimentar și echipament mai efectiv. Au apărut mai multe publicații și concursuri, iar popularitatea culturismului a luat amploare.

În anii 1970, culturismul s-a bucurat de o popularitate explozivă datorită lui Arnold Schwarzenegger și filmului "Pumping Iron" (Pompând fierul). Federația Internațională a Culturiștilor (IFBB) a ajuns să domine sportul, iar rolul organizațiilor AAU și NABBA s-a diminuat.

Tot în această perioadă a crescut abuzul de steroizi anabolizanți atât în culturism, cât și în multe alte sporturi. Din acest motiv, precum și din dorința de a obține recunoaștere olimpică, IFBB-ul a introdus teste antidoping stricte pentru steroizi și alte substanțe interzise.

În România, în perioada 1965-1969, s-au pus bazele culturismului din punct de vedere teoretic și practic, organizatoric și competițional, anul 1966 marcând începutul unei noi etape în viața culturismului, când se organizează sub egida Federației Române de Haltere, primul campionat național la Craiova pentru juniori și la Cluj-Napoca pentru seniori, atunci pe categorii de înălțime.

La 24 martie 1970, Biroul Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport a hotărât ca Federația Română de Haltere să-și schimbe denumirea în Federația Română de Haltere și Culturism (F.R.H.C.), pe care a menținut-o până în 1989.

Anul 1990 marchează trecerea la cea de a doua etapă în care visul culturiștilor din România se realizează: crearea la 11 ianuarie a Federației Române de Culturism. Primul președinte al Federației Române de Culturism a fost ales în persoana inginerului Eugen Baldovinescu, iar profesorul Dănuț Enuță a fost ales în funcia de secretar general. Amândoi sunt membri fondatori ai federației .

Capitolul 5.

Aspecte comparative între mijloacele din kinetoterapie și mijloacele din culturism

5.1 Mijloacele din kinetoterapie folosite în afecțiunile coloanei vertebrale Cifoza

În corectarea acestei deficiențe se folosesc exerciții cu ajutorul cărora se obține tonifierea musculaturii spatelui și gâtului în regim de scurtare și de alungirea musculaturii abdominale , precum și redresarea coloanei vertebrale.

Obiective:

– Corectarea posturilor vicioase prin: posturări corective (coordonare și autocoordonare ) și posturari hipercorective cu caracter antalgic.

– Combaterea dezechilibrelor musco-ligamentare.

– Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale.

– Constientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).

– Menținerea, corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.

– Diminuarea frecvenței respiratorii concomitent cu creșterea amplitudinii respirației.

– Creșterea sau scăderea ritmului respirator.

– Mărirea sau micșorarea pauzelor dintre inspir și expir.

– Creșterea amplitudinii mișcărilor respiratorii.

– Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat.

– Tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare și de alungire, acolo unde este suferind.

Menținerea și păstrarea tonusului muscular, prin exerciții și gimnastica medicală.

Educarea și reeducarea constientizată prin percepție a pacientului, a senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu a:

Senzației de verticalizare și de înclinarea corpului.

Senzația de mișcare rectilinie.

Senzația de rotație.

Senzația de vizualizare.

Senzația de lateralitate.

Reantrenarea pacientului la efort prin creșterea treptată a forței și rezistenței la nivelul grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare în recuperare și reantrenare , cum ar fi:

bicicleta ergonomica.

stepper-ul.

Placa de echilibru și spalierul.

aparatul multifuncțional – helcometru.

covorul rulant.

Mijloace și metode folosite în recuperarea deficiențelor coloanei vertebrale în zona cervicală

Pentru zona cervicală, în primul rând trebuie să corectăm tulburările statice ale coloanei cervicale, prin gimnastica posturală, adică prin adoptarea unor poziții cu caracter corectiv și hipercorectiv (antalgic).

Vom aplica o gimnastică kinetică pentru tonificarea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și destinse:

din decubit dorsal ridică bărbia, coborând umerii pe sol , apoi coboară bărbia, cu ceafa lipită de sol și ridică umerii de pe sol.

Exerciții de ridicarea omoplaților (tot din d.d.) și din coborarea omoplaților cu ceafa lipită de sol.

în decubit dorsal cu capul în rotație și urechea pe sol, se apropie bărbia de umăr.

din decubit dorsal și din rotație (dreapta , apoi stanga ) se ridică ușor capul de pe sol.

din decubit dorsal se efectuează ridicarea capului de pe sol, cu bărbia proiectată înainte.

din decubit dorsal cu mâinile sub ceafă, ridică capul și întinde bratele.

din decubit ventral cu bărbia sprijinită pe brațe, apoi se sprijină fruntea pe brațe.

din decubit ventral cu brațele întinse și fruntea sprijinită pe sol , se ridică capul de pe sol, cu „dubla bărbie „ .

din decubit lateral și capul sprijinit pe brațul îndoit se ridică capul contra rezistenței opuse de mâna cealaltă.

din decubit lateral revenire la poziția inițială (P.I. ) adică în decubit dorsal.

5.2 Exerciții de gimnastică corectivă pentru cifoze – lordoze (cifolordoză)

mers cu o carte pe cap.

mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor.

cu bastonul ținut la spate de la capete, mers cu extensia brațelor și ducerea bastonului înapoi.

din mers, exerciții de extensia brațelor cu arcuire sus și lateral.

din poziția stând sau sezând, exerciții cu bastonul ținut la ambele capete.

ducerea bastonului sus, cu arcuirea brațelor și privirea urmărește bastonul (de 10 ori).

un braț sus, celălalt lateral, se duce bastonul spre spate.

la fel, de partea cealaltă ( de 10 ori ).

ducerea bastonului sus.

la fel, de partea cealaltă ( de 10 ori ).

întinderea brațelor, cu ducerea bastonului sus, revenire (de 10 ori ).

bastonul spijinit pe omoplați ,aplecarea trunchiului înainte la 40–50º, cu arcuire și capul sus, după care revenire, se execută de 10 ori.

din poziția pe genunchi și sprijin pe palme se execuăa îndoirea coatelor cu coborârea pieptului și ridicarea capului – privirea înainte, întinderea coatelor(de 10 ori).

din poziția pe genunchi și sprijin pe palme se execută îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi, revenire ( repetări de 10 ori ).

din aceeași poziție (pe genunchi și sprijin pe palme ), ridicarea brațului și piciorului opus, revenire, se repetă cu membrele de cealaltă parte(repetări de 10 ori).

mers în patru labe, cu capul sus și privirea înainte.

Se vor evita exercițiile de flexie ale trunchiului și se va corecta permanent poziția spatelui, care trebuie să se mențină drept, cu umerii trași în jos și spre înapoi.

Program de exerciții: statice (de postura) și de exerciții dinamice.

mers pe călcâie.

din mers , cu ducerea alternativă a genunchilor la piept și apucarea cu mâinile de genunchi.

mers cu genunchii ușor îndoiți și palmele sprijinite pe genunchi.

din decubit dorsal cu genunchii îndoiți și tălpile sprijinite pe sol, se execută:

flexia coapsei pe bazin , alternativ cu piciorul drept si stâng( de 10 ori).

flexia simultană a coapsei pe bazin( de 8 – 10 ori).

Brațele întinse înainte, cu ridicarea trunchiului și apucarea genunchilor cu mâinile( de 10 ori ).

din decubit dorsal , întinderea genunchilor pe verticală( de 8 – 10 ori ).

din poziția pe genunchi, cu aplecarea trunchiului înainte, cu ducerea brațelor înapoi și asezarea capului pe genunchi (de 10 ori).

din poziția pe genunchi, alternativ sprijin pe un genunchi și pe talpa celuilalt picior , care este cu genunchiul îndoit , se execută aplecarea trunchiului înainte și așezarea pieptului pe coapsa orizontală(de 10 ori ).

pe genunchi , cu sprijin pe palme și așezarea șezutei pe călcâie (de 10 ori ).

pe genunchi , pe călcâie sezând , cu spijin pe palme , ridicarea șezutei și arcuirea spatelui , cu tragerea bărbiei la piept (de 10 ori).

cu spijin pe palme și ducerea alternativă a câte unui genunchi la piept, simultan cu aplecarea capului (de 10 ori).

În afecțiunea coloanei vertebrale – cifoza folosim în prima perioaăa a tratamentului metoda gimnasticii „în cifoză„ , iar în perioada de sfarșit a tratamentului, gimnastica „în lordoză„ și programul de reeducare prin exercițiile recuperatorii durează 3 luni.

Pentru că tot mai multă lume lucrează la birou sau pur și simplu nu ține seamă de postura pe care o are pe termen lung, cifoza este tot mai frecvent întâlnită. Aceasta avansează încet dar sigur.

Pentru a preveni cifoza, dar și pentru a o trata se recomandă următoarele exerciții:

1. În șezând pe un scaun, spatele drept, ducem capul spre înainte și spre înapoi.10 repetări

2. În șezând pe un scaun, spatele drept, aplecăm capul spre stânga și spre dreapta. 10 repetări

3. În șezând pe un scaun, spatele drept, răsucim capul spre stânga și spre dreapta. 10 repetări

4. În șezând pe un scaun, spatele drept, realizăm 10 rotații ale capului spre partea stânga și apoi 10 rotații

în sens invers.

5. În șezând pe un scaun, spatele drept, realizăm 10 rotații de umeri spre înapoi.

6. În șezând pe un scaun sau stând în picioare, spatele drept, realizăm 10 rotații de brațe spre înapoi.

7. În șezând pe un scaun, spatele drept, coatele îndoite și trase spre înapoi cu mâinile la ceafă, aplecăm capul spre înainte cu bărbia în piept și ducem coatele spre înainte și apoi tragem de coate spre înapoi și privim în sus. (10 repetări)

8. În șezând pe un scaun, spatele drept, coatele îndoite și trase spre înapoi cu mâinile la ceafă, întindem un braț spre înainte cu palma în sus și ducem brațul întins spre lateral și urmărim mâna cu privirea ( cotul opus rămâne tras spre înapoi); revenim cu brațul întins spre înainte, îndoim cotul și ducem mâna la ceafă și apoi se repetă spre partea opusă. 10 repetări

9. În șezând pe un scaun, spatele drept, coatele îndoite și trase spre înapoi cu mâinile la ceafă, răsucim trunchiul odata cu întinderea brațelor în lateral, revenim, după care facem în sens opus mișcarea. (10 repetări)

10. În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului, ținem un baston cu mâinile de capete, ducem brațele cu coatele întinse până deasupra capului, urmărind bastonul cu privirea și revenim. (10 repetări)

11. În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului, ținem un baston cu mâinile de capete, ducem brațele cu coatele întinse până deasupra capului, urmărind bastonul cu privirea, apoi îndoim brațele și ducem bastonul la ceafă și revenim. (10 repetări)

12. În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului, ținem un baston cu mâinile de capete, ducem bastonul spre partea stângă, cotul stâng este întins și cel drept îndoit în dreptul pieptului, revenim și realizăm în sens opus. (10 repetări)

13. În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului, ținem un baston cu mâinile de capete, răsucim trunchiul spre stânga și spre dreapta, ducând bastonul cu coatele întinse spre lateral . (10 repetări)

14. În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului, ținem un baston cu mâinile de capete, răsucim trunchiul spre stânga și spre dreapta, ducând bastonul cu coatele întinse spre lateral și oblic sus, urmărind cu privirea mâna de sus. 10 repetări

15. În șezând pe scaun cu spatele drept, cu brațele întinse înainte, ținem bastonul vertical de ambele capete cu o mână sus și una jos, realizăm mișcarea de vâslire. 10 repetări

16. În șezând pe un scaun, spatele drept, brațele îndoite ținând bastonul la ceafă, ducem bastonul spre partea stângă întinzând cotul stâng și apoi ducem bastonul spre partea dreaptă întinzând cotul drept.( 10 repetări)

17. În șezând pe un scaun, spatele drept, brațele îndoite ținând bastonul cu coatele la spate, aplecăm trunchiul spre înainte. (10 repetări)

18. În șezând sau stând în picioare, brațele întinse spre înapoi, ținând bastonul de capete la nivelul șezutei. Ducem brațele spre înapoi (le depărtăm de corp) cu coatele întinse. Atenție! Trunchiul rămâne la verticală, nu ne aplecăm spre înainte. (10 repetări)

19. În șezând sau stând în picioare, brațele întinse spre înapoi, ținând bastonul de capete la nivelul șezutei, îndoim coatele și tragem bastonul sus. Atenție! Trunchiul rămâne la verticală, nu ne aplecăm spre înainte, umerii trași spre înapoi. (10 repetări)

20. În șezând sau stând în picioare, cu brațele întinse lateral, ținând în mâini gantere de 1kg, maxim 2 kg. Se realizează cerculețe mici spre înapoi. Spatele se menține drept. (10 repetări)

21. Stând în picioare, cu brațele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini, ducem brațele prin lateral sus, schimbând orintarea mâinii atunci când brațele ajung paralele cu solul, mișcarea se continuă până brațele ajung sus după care înainte de începerea coborârii se schimbă iar orientarea mâiniilor. (10 repetări)

22. Stând în picioare, cu brațele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini, îndoim coatele după care le întindem în sus, apoi revenim. (10 repetări)

23. Stând în picioare, cu brațele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini, ducem alternativ câte un braț sus cu cotul întins. (10 repetări)

24. Culcat pe spate, brațele întinse pe lângă corp, ținând un baston de capete sau gantere de câte 1 sau 2 kg. Se duc brațele cu coatele întinse sus pe lângă urechi, apoi revenim. Atenție! Dacă sunt probleme la nivelul coloanei lombare exercițiul se face cu ambii genunchi îndoiți si cu tălpile pe sol. (10 repetări)

25. Culcat pe spate ( în cazul unei cifoze sau spate cifotic se poate pune un săculet de nisip sub omoplați), brațele întinse lateral ținând gantere de câte 1 sau 2 kg. Se duc brațele cu coatele întinse sus, apoi revenim. Atenție! Dacă sunt probleme la nivelul coloanei lombare exercițiul se face cu ambii genunchi îndoiți si cu tălpile pe sol. (10 repetări)

26. Culcat pe spate, brațele întinse pe lângă corp, ținând un baston de capete. Se duce un braț în lateral sus pe lângă ureche, în ambele părți. (10 repetări)

27. Culcat pe spate, cu un baston ținut de capete la nivelul pieptului, se întinde brațul într-o parte și în cealaltă. (10 repetări)

28. Culcat pe burtă, cu brațele întinse spre înainte, ținând un baston de capete, se ridică trunchiul. (10 repetări)

29. Culcat pe burtă, cu brațele întinse spre înainte, ținând un baston de un capăt, se ridică trunchiul prin mutarea mâinilor pe baston. (10 repetări)

30. Din poziție de cvadrupedie, se coboară bazinul pe călcâie și se întind brațele spre înainte, se menține 5 secunde și se revine (ruga mahomedană). (10 repetări)

31. Din poziția de cvadrupedie, se întind mână-picior opus, abdomenul fiind ușor contractat. (10 repetări)

32. Din poziția de cvadrupedie, se duce mâna sus prin lateral. (10 repetări)

33. În sprijin pe antebrațe și pe picioare, se menține spatele drept 5-10 secunde, după care relaxăm. (10 repetări)

34. Atârnat la scara fixă, se menține poziția cât mai mult timp posibil.
(5 repetări)

Alte mijloace cu privire la deficiența coloanei vertebrale – cifoza

Terapia ocupațională

Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine mușchii rămași indemni și recuperând funcția celor afectați de boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională la gesturile vieții curente.

Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mișcări utile și contribuind astfel la readaptarea funcțională la efort.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaționale sunt:

– mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii lor.

– dezvoltarea forței musculare.

– restabilirea echilibrului psihic.

Bolnavul cu cifoză trebuie să evite activitățile care necesită flexia coloanei cum ar fi: grădinăritul, împletitul răchitei, cusutul la mașină, roata olarului. Se mai pot include unele activități sportive: înot, volei, baschet. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluției bolii și de încadrarea rațională a ergoterapiei în complexele de recuperare și readaptare funcțională.

Gimnastica medicală

Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii paravertebrale în scurtare, din poziții care să fixeze regiunea lombară și cervicală în poziție corectă. Se lucrează, în special, din șezînd sau șezînd pe genunchi, din culcat, din pe genunchi cu sprijin pe palme și trunchiul atîrnat la scară fixă, elongații la căpăstru, redresări active cu control, în fața oglinzii, transport de greutăți pe cap.

Pentru apropierea omoplaților se fac exerciții libere sau cu diferite aparate portabile (greutăți, bastoane) cu rotarea externă a brațelor, prin contracția mușchilor mic rotund și subspinos, cu apropierea omoplaților de linia mediană (de coloană) prin contracția trapezului și romboidului cu inspirație iar la revenire expirație. Același rezultat îl obținem lucrînd și cu brațele întinse și ridicate la orizontală, duse spre înapoi pentru apropierea omoplaților de coloană și torace.

Deblocarea toracelui, care se prezintă cu un stren înfundat, se obține prin exerciții de respirație amplă. Coastele care sunt fixate de coloana dorsală pot fi antrenate în momentul inspirului și să contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin depărtarea între ele și ridicarea lor. Toracele și respirația costală se reeducă prin mobilizări pasive, presiuni și tracțiuni asupra coastelor, ținînd cont de momentul inspirului și expirului, cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-vertebrală, și prin mișcări active de respirație. Presiunile și tracțiunile se aplică perpendicular pe axul de rotație a articulației costovertebrală, la nivelul arcului posterior sau la nivelul deplasării coastelor mai mari.

Mișcările pasive cu presiuni și tracțiuni pe claviculă și stern vizează mobilizarea toracelui în partea lui superioară, iar cînd sunt aplicate pe regiunea laterală, vizează mobilizarea toracelui în partea mijlocie și inferioară.

Alte două sporturi sunt importante în tratamentul profilactic al deformarilor:

înotul.

gimnastica respiratorie.

Înotul trebuie să fie simetric și făcut mulți ani la rînd (bras, spate, fluture, delfin). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale și de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.

Gimnastica respiratorie, în apă, se face sub forma de inot sau programe specializate. Exercițiile se execută timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pînă la bărbie, membrele inferioare întinse și atingînd fundul bazinului cu vîrful degetelor de la picioare. Această gimnastică asuplizează curburile, nivelează centurile, stimulează autocontrolul și favorizeazș dezvoltarea simetrică a toracelui și cresterea capacității vitale.

5.3. Exercitii fizice specifice culturismului

1.Tracțiuni la bara fixă.

– este exercițiu de bază pentru spate, se execută prin tragerea corpului spre bara până când aceasta este atinsă cu barbia sau pieptul. Priza este pronație, adică de sus apucat, la o depărtare ce depășește cu 15-20 cm linia umerilor.

Fig. Nr. 7

2.Ramatul cu bara de haltere.

Considerat și acesta exercițiu de bază, solicită pe lângă Marele dorsal și Rotundul mare și mic, Supraspinosul, Romboidul și Trapezul. Trunchiul se va menține aplecat cu coloana dreaptă sau în ușoară extensie sub nici o formă nu se va flexa coloana vertebrală. Priza de lucru este pronație la o depărtare egală sau mai mare decât lățimea umerilor. Exercițiul în sine constă în tragerea barei spre zona ombilicală odată cu un inspir profund, revenirea facându-se controlat până la verticalizarea brațelor odată cu expirația.

Fig. Nr. 8

3.Ramatul cu un braț.

Este un exercițiu care se execută unilateral și alternativ atât pentru partea dreaptă cât și pentru cea stangă. Poziția de lucru este foarte avantajoasă deoarece sportivul are trei puncte de sprijin securizând astfel zona lombară. În general exercițiul se execută cu o ganteră, aceeași pentru cele două porțiuni ale spatelui. Din nou face precizarea că spatele trebuie menținut drept sau cu coloana în ușoară extensie. Exercițiul în sine constă în tragerea ganterei până în dreptul șoldului având grijă să nu se depărteze brațul de torace. Odată cu tracțiunea are loc și un inspir profund, mișcarea finalizându-se cu revenirea brațului la verticală și cu expirul.

Fig. Nr. 9

4.Tracțiuni în față la helcometru.

Pentru acest exercițiu este necesară o instalație cu scripeți și cabluri numită Helcometru. Exercițiul angrenează cu predilecție Marele dorsal dar și într-o măsură mai mică Bicepsul brahial. Priza de lucru va fi largă (peste lățimea umerilor) iar bara se va apuca fie prin pronație, fie prin supinație. Astfel, bara se va trage de sus spre piept, având coatele orientate spre înapoi. Revenirea se va face controlat până în momentul când trunchiul și brațele vor fi la verticală. Se va inspira profund pe tracțiune și se va expira pe revenire.

Fig. Nr. 10

5.Tracțiuni la ceafă, la helcometru.

La același aparat se va face o tracțiune de data această la ceafă, avand spatele drept, bara se va coborâ până în zona trapezului.

Fig. Nr 11

6.Ramatul din șezând la helcometru

Exercițiul reprezintă tot o mișcare de tragere de data această dinainte spre înapoi. Mânerul aparatului se va direcționa prin tragere spre zona abdominală, iar cu cât se va tinde spre zona ombilicală vor fi angrenate porțiunile mai joase ale Marelui dorsal. Desigur spatele se va menține usor extins, mai ales pe perioada de tracțiune, când se înregistrează maxima tensiune musculară.

Fig. Nr. 12

7.Extensia coloanei vertebrale din culcat ventral.

Se poate executa la sol, cu ajutorul unui partener care fixează picioarele, la lada de gimnastică sau la aparate speciale. Mâinile se pot poziționa la spate, la ceafă, încrucișate la piept, sau, pentru valoarea corectivă cu menținerea unui baston după umeri.

Fig. Nr. 13

8.Tracțiuni la helcometru cu priza îngustă.

Mișcarea de bază este tot tracțiunea cu diferența că distanța între mâini este de maxim 15cm. Aceasta face ca, Marele dorsal și Rotundul mare sa fie solicitați diferit ca pana acum, datorită unghiului de tracțiune modificat. Se va acorda mare atenție actului respirator în sensul ca pe tracțiune se va inspira profund (chiar cu o ușoara exegerare), iar pe revenire se va expira complet. Menționam că și la acest exercițiu coloana vertebrală se va menține în ușoară extensie, fiind total contraindicată cifozarea acesteia.

Fig. Nr. 14

9.Trageri la helcometru cu brațele întinse.

Acest exercițiu se abate oarecum de la metodologia specifică exercițiilor pentru spate începând de la direcția de tragere până la faptul că ambele brațe sunt întinse pe tot parcursul execuției. Este un exercițiu suplimentar care dezvoltă cu precădere mușchii Marele dorsal, Rotundul mare și porțiunea lungă a Tricepsului. Poziția trunchiului poate varia de la verticală până la 45° înclinare înainte, în toate cazurile, însă, poziția coloanei vertebrale va fi una de ușoară extensie.

Fig. Nr. 15

În corectarea deficienței coloanei vertebrale – cifoza, se folosesc exerciții cu ajutorul cărora se obține tonifierea musculaturii spatelui și gâtului în regim de scurtare și de alungirea a musculaturii abdominale, precum și redresarea coloanei vertebrale.

Obiective pentru corectarea deficientelor coloanei vertebrale

Corectarea posturilor vicioase prin: posturări corective (coordonare și autocoordonare) și posturări hipercorective cu caracter antalgic;

Combaterea dezechilibrelor musco-ligamentare;

Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale;

Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte);

Menținerea, corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperării;

Diminuarea frecvenței respiratorii concomitent cu creșterea amplitudinii respirației;

Creșterea sau scăderea ritmului respirator;

Mărirea sau micșorarea pauzelor dintre inspir și expir;

Creșterea amplitudinii mișcărilor respiratorii;

Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare , treptat;

Tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare și de alungire, acolo unde este suferind;

Menținerea și păstrarea tonusului muscular , prin exerciții și gimnastica medicală;

Educarea și reeducarea constientizată prin perceptie a pacientului, a senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu a:

senzației de verticalizare și de înclinare a corpului;

senzația de mișcare rectilinie;

senzația de rotație;

senzația de vizualizare ;

senzația de lateralitate.

14. Reantrenarea pacientului la efort prin creșterea treptată a forței și rezistenței la nivelul grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutătoare în recuperare și reantrenare , cum ar fi:

bicicleta ergonomică;

stepper-ul;

placa de echilibru și spalierul;

aparatul multifuncțional – helcometru;

covorul rulant;

Mijloace și metode folosite în corectarea tulburărilor statice ale coloanei vertebrale

Pentru zona cervicală, în primul rând trebuie să corectăm tulburările statice ale coloanei cervicale, prin gimnastica posturală, adică prin adoptarea unor poziții cu caracter corectiv si hipercorectiv (antalgic).

Vom aplica o gimnastică kinetică pentru tonificarea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și destinse:

din decubit dorsal ridică barbia, coborând umerii pe sol , apoi coboară barbia, cu ceafa lipită de sol și ridică umerii de pe sol;

exerciții de ridicarea a omoplaților (tot din d.d.) și din coborârea omoplaților cu ceafa lipită de sol;

în decubit dorsal cu capul ân rotație și urechea pe sol, se apropie barbia de umăr;

din decubit dorsal și din rotație (dreapta , apoi stanga ) se ridică ușor capul de pe sol;

din decubit dorsal se efectuează ridicarea capului de pe sol , cu barbia proiectată înainte;

din decubit dorsal cu mâinile sub ceafă, ridică capul și întinde brațele;

din decubit ventral cu barbia sprijinită pe brațe, apoi se sprijină fruntea pe brațe;

din decubit ventral cu brațele întinse și fruntea sprijinită pe sol , se ridică capul de pe sol, cu „dubla barbie „

din decubit lateral și capul sprijinit pe brațul îndoit se ridică capul contra rezistenței opuse de mana cealaltă;

din decubit lateral revenire la poziția inițială (P.I.) adică în decubit dorsal.

5.4. Compararea exercitiilor din kinetoterapie cu cele din culturism

Introducere

Exercitiile din tabelul urmator au fost selectionate din literatura de specialitate fiind cele mai benefice in recuperarea deficientelor coloanei vertebrale – cifoza.Exercitiile din culturism pe langa faptul ca scurteaza timpul de recuperare ajuta si la modificarea benefica a mai multor grupe de muschi( scurtare si alungire) fata de exercitiile din kinetoterapie la care timpul de recuperare este mai indelungat.

Fig. Nr. 16

Concluzii

În demersul lucrarii întreprinse de mine, ipotezele de la care am plecat s-au confirmat dupa cum urmează:

1. Se poate obține o recuperare functională a coloanei vertebrale daca strategia de aplicare a exercițiilor din culturism se va aborda corect păstrând cu exactitate conținutul acesteia.

2. Se poate realiza o scurtare a timpului de recuperare necesar pentru corectarea posturii coloanei vertebrale-cifoza și o tonifiere musculară dacă se va folosi predominant în programul de recuperare funcționala exercițiile din culturism.

3. Reușita recuperării este dependența de modul de abordare a pacientului de către kinetoterapeut, de felul în care terapeutul îl încurajează și-l stimulează să efectueze programul structurat chiar și în prezența durerii.

4. Folosirea exercitiilor din culturism în recuperarea acestor subiecti este benefică în sensul scurtării timpului de creștere a forței musculare.

5. Selecția acestor exerciții răspund mai bine decat cele specifice kinetoterapiei privind recuperarea deficienței coloanei vertebrale – cifoza.

6. Pe viitor doresc sa extind lucrarea pentru a realiza complexe de exerciții și pentru alte deficiențe ale coloanei vertebrale .

Lista figurilor

Figura nr.1 – Desen Cifoza……………………………………..……….……..….pg.5

Figura nr.2 – Desen Lordoza………………………………………….……………pg.8

Figura nr.3 – Testarea coloanei vertebrale cu firul cu plumb……………………….pg.9

Figura nr.4 – Coloana vertebrală……………………………..…………………..pg.11

Figura nr.5 – Comparație între coloana vertebrală cifotică si coloana vertebrala sanatoasă………………………………………………………………………….pg.14

Figura nr.6 – Pozitia cifotică a corpului la diferite varste…………..………..….pg.22

Figura nr.7 – Tracțiune la bara fixă……………………………………………….pg.38

Figura nr.8 – Ramatul cu bara fixă……………………………………………..…pg.39

Figura nr.9 – Ramatul cu un braț……………………………..……………………..pg.40

Figura nr.10 – Tracțiuni în față la helcometru………………….……..…………..pg.41

Figura nr.11 – Tracțiuni la ceafă,la helcometru……………..………….…………pg.41

Figura nr.12 – Ramatul din sezând la helcometru……………..…………..…..…pg.42

Figura nr.13 – Extensia coloanei vertebrale din culcat ventral……………………pg.43

Figura nr.14 – Tracțiuni la helcometru cu priză îngusta…………………………..pg.44

Figura nr.15 – Trageri la helcometru cu brațele întinse….………………………pg.45

Lista tabelelor

Figura nr.16 – Comparație între exercițiile din kinetotarapie și culturism…………………………………………………………………..pg.48-pg.51

Bibliografie

Albu Roxana Maria (1996). Anatomia și Fiziologia Omului. Ed.Corint. București.

Baroga L. (1969). Culturism. Ed.Consiliul Național Pentru Educație Fizică și Sport. București.

Cordun Mariana (1999). Postura Corporală Corectă și Patologică. Ed.ANEFS. București.

Delavier F. (2005). Anatomia unu corp perfect. Ed.Litera International.

Dumitru D. (1981). Ghid de Reeducare Functionala. Ed.Sport-Turism. Bucuresti.

Dumitru D. (1984). Reeducarea Functionala in Afectiunile Coloanei Vertebrale. Ed.Sport-Turism. Bucuresti.

Iaroslav Kiss (1999). Fiziokinetoterapia și Recuperare Medicală. Ed. Medicală. București.

Nica Adriana (1998). Compendiu de Medicină Fizică și Recuperare. Ed. Universitatea Carol Davila. București.

Păun R. (1999). Tratat de medicină internă–reumatologie. Ed. Medicală. București.

Popescu E. (1997). Reumatologie. Ed.Național. București.

Rădulescu A. (1991). Electroterapie. Ed.Medicală. București.

Sbenghe T. (1996). Recuperarea Medicala la Domiciliul Bolnavului. Ed.Medicală. București.

Sbenghe T. (1998). Kinetoterapia Porfilactică Terapeutică și de Recuperare. Ed. Medicală. București.

Stoenescu Gineta (1982). Culturism Pentru Femei. Ed.Sport-Turism. Bucuresti.

Suteanu S. (1977). Clinica și tratamentul bolilor reumatice. Ed. Medicală. București.

Șiclovan I. Conținutul și Metodica Antrenamentului Sportiv. Ed.Stadion. București.

Popescu D.Eugen . Ruxandra Ionescu (1999). Compendiu de Reumatologie. Ed.Tehnica. București.