Recunoasterea Riscurilor Profesionale Si a Problemelor de Sanatate Influentate sau Cauzate de Profesiune la Personalul Medico Sanitar din Sectii de Spital

Economie

Recunoasterea Riscurilor Profesionale Si a Problemelor de Sanatate Influentate sau Cauzate de Profesiune la Personalul Medico Sanitar din Sectii de Spital

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

1. Introducere

2. Risc biologic

2.1. Legislatie

2.2. Riscul de expunere infectioasa la personalul medico-sanitar

2.3. Precautii universale pentru combaterea riscului biologic

2.4. Echipament de protectie in spital

2.5.Infectia nosocomiala

3. Tulburari musculo-scheletale si oboseala profesionala

4. Stresul și oboseala profesională

PARTEA SPECIALĂ

1. Motivatia alegerii temei

2. Material si metodă

3. Rezultate și discuții

4. Concluzii

5. Recomandari

Bibliografie

PARTEA GENERALĂ

Introducere

În domeniul sanitar paleta problemelor de sănătate cauzate de expunerea profesională este bogată și cuprinde o largă varietate de afecțiuni. Acestea pot fi cauzate de riscuri diverse: biologic, chimic, fizic, ergonomic, social

Medicina muncii este disciplina medicală ce studiază relația fiziologică și patologică dintre organismul uman și muncă în vederea recomandării măsurilor care permit desfășurarea activității profesionale în condiții fiziologice și igienice pentru menținerea capacității de muncă la un nivel ridicat, prevenirea imbolnavirilor profesionale și a bolilor legate de profesie.Mai nou, Medicina muncii reprezintă știința multidisciplinară, ce studiază efectul muncii asupra sănătății angajaților și efectul sănătății angajaților asupra aptitudinii în muncă.Obiect principal este prevenția, dar este implicată și în identificarea, investigarea și tratamentul bolilor profesionale.Sănătatea și securitatea în muncă este un concept modern si reprezintă suma valorilor individuale și de grup, al atitudinilor, competențelor, comportamentelor, obiceiurilor care determină angajarea, stilul și eficiența programelor de sănătate și securitate în muncă.

În România, actul legislativ, care stă la baza activității de medicina muncii este „Legea nr. 319 din 2006, completată de multiple hotărâri de guvern. Hotărârea de guvern 355 din 2006 completată și modificată cu HG 1169/2011 privind supravegherea sănătății lucrătorilor. De asemenea trebuie menționată existența unui statut profesional specific, sub formă de lege.

Așa cum se prevede în Directiva Cadru europeană 89/391/CEE și legislația română actuală, angajatorul are obligația de a asigura evaluarea riscurilor pentru sănătatea și securitatea angajaților, supravegherea medicală corespunzătoare riscurilor pentru sănătate, de a comunica, cerceta, declara și de a ține evidența accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Legea precizează că bolile profesionale sunt afecțiuni determinate de factori: fizici, chimici, biologici, existenți în muncă precum și de suprasolicitarea diferitelor organe, aparate și sisteme ale organismului pentru îndeplinirea sarcinilor de munca indiferent de tipul contractului de muncă existent între angajator și angajat.

Sunt considerate boli profesionale și afecțiunile suferite de elevi, studenți, și ucenici în timpul practicii profesionale.Declararea, cercetarea și evidența bolilor profesionale este obligatorie în conformitate cu prevederile legii.

In jur de 320.000 lucrătorilor din întreaga lume mor în fiecare an de boli transmisibile, din care 5.000 în Uniunea Europeană. În ultimii 10 ani, mass-media a sesizat opinia publică cu privire la riscurile biologice.

Exista două preocupări majore legate de riscurile biologice: epidemii globale și organismele rezistente la locul de muncă ce ilustreaza cât de important este riscul biologic la nivel global. In spitale organismele rezistente la medicamente, amenință tot mai mult ca bolile infecțioase să se extindă.

Un numar tot mai mare de bacterii devin rezistente la antibiotice. Personalul medical este amenințat de apariția unor organisme cum ar fi stafilococul meticilino-rezistent și tuberculoză extensiv rezistentă. Organismele rezistente la medicamente duc la infecții severe, care altfel nu ar produce atâtea eșecuri de tratament.

Unele aspecte privind riscul biologic sunt încă nerezolvate.

În practică, o evaluare corespunzătoare a riscurilor biologice este dificilă. Asfel, lucrătorii sunt lipsiți de informații, datorită cunoștintelor insuficiente în acest domeniu. Efectele asupra sănătății cel mai des raportate includ: inflamarea căilor respiratorii superioare și boli pulmonare, sindromul toxic organic la praf, probleme gastro-intestinale, reacții alergice, boli cutanate și iritația ochilor și a mucoaselor.

Manipularea deșeurilor medicale în mod necorespunzător poate duce la infecții cu virusuri hepatice și virusul imunodeficienței umane (HIV).

Expunerea la mucegaiuri poate duce la astm bronșic, boli ale tractului respirator superior, cefalee, infecții diverse, boli alergice și iritative ale nasului, gâtului, ochilor, pielii.[9]

Combinația de expunere la agenți biologici și substanțe chimice crește riscul profesional de îmbolnăviri și accidente.

Principalele categorii de riscuri profesionale in unitatile sanitare sunt:

Agenții biologici profesionali: microorganisme, virusuri

Substanțele chimice inclusiv dezinfectanți, gaze de anestezie și antibiotice, antineoplazice

Radiațiile ionizante

Factori ergonomici- suprasolicitarea osteo-musculo-articulară ,poziții vicioase în timpul efectuării de activități ce presupun eforturi fizice de ridicare si transport

Munca în schimburi, ritmul de lucru , munca de noapte

Violența din partea publicului

Riscuri psiho-sociale, situații traumatice, organizarea muncii și relațiile cu colegii.

Accidentele de muncă – căderi, tăieturi, înțepături de ac, șocuri electrice etc.

Risc biologic

Legislatie

Pentru definirea riscului biologic se folosesc urmatorii termenii:

agenți biologici – microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare, care pot provoaca infecție, alergie sau intoxicație;

cultura celulara – creșterea in vitro de celulelor izolate din organisme multicelulare;

microorganism – entitate microbiologică, celulară, capabila să se reproducă sau să transfere material genetic.

Riscul infectios într-o unitate sanitară, în special într-un spital, reprezintă un aspect important. Agenții biologici pot fi clasificați în patru grupe de risc distincte în funcție de nivelul de risc pe care îl prezintă:

grupa 1 – agenți biologici nesusceptibili să provoace o boală la om;

grupa 2 – agenți biologici care pot provoca o boală omului si constituie un pericol pentru angajati; propagarea lor in colectivitate fiind improbabilă; există, in general, o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 3 – agenți biologici care pot provoca imbolnăviri grave la om si constituie un pericol pentru angajati; putand prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar există in general o profilaxie sau un tratament eficace;

grupa 4 – agenți biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol mare pentru angajati; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si in general nu există o profilaxie sau un tratament eficace.

Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută se efectuează pe baza urmatoarelor elemente:

clasificării agenților biologici, care pot constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;

recomandărilor emise de inspectorii de muncă sau autorităților de sănătate publică, ce ne arata necesitatea ca agentul biologic să fie controlat in scopul de a proteja sănătatea angajatilor care sunt sau pot fi expuși acestui agent biologici.

informații asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activități profesionale a angajatilor

efectelor alergice și toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activității angajatilor

faptului că un angajat suferă de o boală legată direct de munca sa.

În cazul în care angajatorul lucrează cu agenți biologici periculoși ar trebuie să evite utilizarea acestora, înlocuindu-i cu agenți biologici care, în funcție de condițiile de utilizare, nu sunt periculoși sau sunt mai puțin periculoși pentru sănătatea lucrătorilor.

În cazul în care rezultatele evaluării arată existența unui risc pentru securitatea și sănătatea angajaților, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.

Dacă acest lucru nu este tehnic posibil, ținâd cont de activitatea și de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să scadă riscul de expunere profesională la un nivel cât mai mic pentru a proteja adecvat sănătatea și securitatea angajatilor respectivi, prin aplicarea următoarelor:

limitarea, la un nivel cat mai mic posibil, a numărului de lucrători expuși sau care pot fi expuși;

desfasurarea proceselor de muncă și a măsurilor de control tehnic, astfel incat să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenților biologici la locul de muncă;

măsuri de protecție colectivă și/sau individuală, cand expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;

măsuri de igienă adecvate preventiei sau reducerii transferului ori diseminării accidentale a unui agent biologic in afara locului de muncă;

utilizarea semnelor care arata pericolul biologic;

elaborarea unor masuri care să fie puse in aplicare in caz de accidente cu agenți biologici prezenti;

dacă este necesar, detectarea in afara izolării fizice primare a prezenței agenților biologici utilizați in procesul de muncă;

h)utilizarea unor mijloace care permit colectarea, depozitarea și eliminarea deșeurilor in deplină securitate de către angajati, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, ușor identificabile;

măsuri care să permită manevrarea și transportul fără risc a agenților biologici la locul de munca

Dacă in urma evaluarii riscurilor profesionale se relevă existența unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziția inspectorului de muncă și a medicului de medicina muncii, informații privind:

rezultatele evaluării riscurilor profesionale;

activitățile in cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expuși la agenți biologici;

numărul de lucrători expuși;

numele și competența persoanei responsabile cu sănătatea și securitatea la locul de muncă;

măsurile de protecție și de preventie, inclusiv procedeele și metodele de lucru;

un plan de urgență pentru protecția lucrătorilor impotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4, in cazul unei defectări a izolării fizice.

Angajatorul trebuie să informeze autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București și medicul de medicina muncii cu care are contract despre orice incident sau accident care poate provoca diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca angajatilor o infecție și/sau o boală gravă. [2]

Riscul de expunere infectioasa la personalul medico-sanitar

Factorii biologici reprezentați de aproape 3000 de substanțe alergene și peste 200 virusuri, bacterii, micete și paraziți afectează sănătatea a 15% din muncitorii țărilor industrializate și între 2050% din cei ai țărilor în curs de dezvoltare. Alergiile, astmul, tuberculoza și maladiile parazitare cronice sunt cele mai frecvente tipuri de boli profesionale care rezultă din expunerea la factori biologici. Un risc profesional important pentru personalul medicosanitar îl reprezintă: hepatitele virale cu transmitere predominant parenterală (primul loc în structura morbidității profesionale infecțioase din Europa –după OMS 2005); infecția cu HIV și boala SIDA, dar și infecțiile cutanate cu streptococ sau infecțiile respiratorii virale nosocomiale (în secțiile de pediatrie, boli infecțioase și medicale).

Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului biologic de conaminare, risc influențat de specialitate, experiență, îndemanare în manopere și proceduri, precum și de respectarea condițiilor ambientale de desfașurare a muncii. Deși personalul din secțiile medicale si infirmierele au o rată mai mică de expunere la risc decât personalul din secțiile chirurgicale, sunt totuși expuși datorită contactului direct și neprotejat cu pacienții. Risnfecția cu HIV și boala SIDA, dar și infecțiile cutanate cu streptococ sau infecțiile respiratorii virale nosocomiale (în secțiile de pediatrie, boli infecțioase și medicale).

Personalul medico-sanitar este inegal expus riscului biologic de conaminare, risc influențat de specialitate, experiență, îndemanare în manopere și proceduri, precum și de respectarea condițiilor ambientale de desfașurare a muncii. Deși personalul din secțiile medicale si infirmierele au o rată mai mică de expunere la risc decât personalul din secțiile chirurgicale, sunt totuși expuși datorită contactului direct și neprotejat cu pacienții. Riscul cumulat este mai mare în secțiile chirurgicale datorită accidentelor sau manoperelor incorect efectuate.

Tabel 1. Comparație între expunerea la sânge între o secție medicală și una chirurgicală

Este considerat risc infecțios contactul tegumentului cu următoarele produse: sânge, lichid amniotic, pleural, pericardic, cefalorahidian, peritoneal, sinovial, -spermă, secreții vaginale, țesuturi, alte fluide contaminate cu sânge.

Tabel 2. Risc infecțios–căi de transmitere pentru cele mai comune infecții virale profesionale [3]

Personalul de îngrijire medico-sanitar este expus unui risc continuu de contaminare cu agenți patogeni transmisibili prin sânge, deoarece prin profesiune, vine în contact cu sânge, lichide biologice contaminate sau fluide de la persoane posibil infectate.

Riscul infecție diferă în funcție de mai mulți factori: natura agentului patogen; tipul de expunere și durata expunerii; cantitatea de sânge implicată în expunerea accidentală; nivelul viremiei din sângele sursei de infecție în momentul expunerii.

Profilaxia postexpunere accidentală presupune întreruperea actului medical, cu asigurarea securității pacientului și a persoanei posibil expuse/ contaminate / infectate. Persoana accidentată anunță imediat cadrul medical superior sau altă persoană specializată. Trebuie asigurate îngrijiri de urgență.

Sunt recomandate următoarele măsuri profilactice în funcție de expunere:

în caz de expunere cutanată: se spală imediat zona cu apă și săpun și se clătește, apoi se utilizează un antiseptic, timp de contact minim 5 minute: soluție clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluție dermică, alcool 70°

în caz de expunere percutană: se spală zona cu apă și săpun și se clătește după care se utilizează un antiseptic, timp de minim 5 minute: soluție clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluție dermică, alcool 70°.Este interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.

În caz de expunere a mucoaselor: se spală abundent, timp de cel puțin 5 minute, cu ser fiziologic sau apă în cazul absenței acestuia.[4]

Precauții universale pentru combaterea riscului biologic în domeniul sanitar

Precauțiile universale sunt măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, HVB și a altor agenți microbieni ce au cale de transmitere sangvină în timpul actului medical. Scopul aplicarii precauțiilor universale constă în prevenirea transmiterii infecțiilor cu cale de transmitere sangvină la locul de muncă al personalului medico sanitar.

Există cateva reguli de baza, acestea sunt:

Consideră toți pacienții potențial infectați

Consideră ca sangele si alte fluide biologice sunt conatminate deoarece multi pacienti nu cunosc ca sunt infestati sau sunt asimtomatici,iar testarea sistematică pt. HIV HBV s-a dovedit neeficientă

Consideră că acele și alte obiecte folosite în actul medical sunt contaminate după utiliza Contactul tegumentului cu următoarele produse trebuie considerat cu risc biologic: sânge; lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural,sinovial, LCR; sperma, secreții vaginale; țesuturi; orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Precauțiile universale utilizate in acest sens sunt:

echipament de protecție: mânuși, halate, mască etc.

spălarea mâinilor;

prevenirea accidentelor la locul de muncă: obiecte ascuțite, acele vor fi adunate în recipiente speciale; decontaminarea și dezinfecția instrumentarului

In caz de inoculare percutană accidentală prin înțepătură, tăietură, ș.a. se recomandă spălarea cu jet de apă 5 minute și aplicarea de antiseptic, dezinfectant, spălare cu apă și sapun.

In caz de expunere a mucoaselor se recomandă clătirea gurii cu apă curată; clătirea mucoasei oculare cu apă curată sau ser fiziologic.

ECHIPAMENT DE PROTECȚIE ÎN SPITALE

Echipamenul de protecție este bariera între lucrător și sursa de infecție, utilizată în timpul activității care presupune risc de infecție. Acesta este reprezentat de:

MĂNUȘILE atunci când se anticipeaza contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, abord venos sau arterial, recoltare de LCR; contact cu pacienți care sângerează sau au plăgi deschise, manevrarea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curățirii, decontaminării, intervenții care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile, abord vascular prin puncție; tegumentul pacientului cu soluție de continuitate; manipularea unor materiale potențial contaminate.

Modul de folosire al manusilor: schimbare după fiecare pacient; după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuși, apoi acestea se îndepărtează, prinzând marginea primeia prin exterior, aruncând-o în container. După îndepărtarea mănușilor, se spală mâinile din nou, 10-15 secunde, și dacă mănușile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activității încheiate.

HALATELE se folosesc în timpul tuturor activităților din secțiile spitalicești.

ȘORTURILE, BLUZELE IMPERMEABILE completează portul de halate atunci când pot există riscuri de infectie cu stropi, picături, produse biologice potențial contaminate, protejând tegumentele.

MASCA protejează tegumentele, mucoasele bucală și nazală.

PROTECTOARELE FACIALE (ochelarii, ecranul protector), protejază tegumentele, mucoasa bucală, nazală, oculară.

ECHIPAMENTELE DE RESUSCITARE protejează mucoasa bucală în instituirea respirației artificiale.

BONETELE simple (textile) sau impermeabile

CIZMELE DE CAUCIUC

SPĂLAREA MÂINILOR și a altor părți ale tegumentelor este cel mai important și uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agenilor microbieni deoarece este cea mai frecventă cauză de producere a infecțiilor intraspitalicesti.Se face in următoarele condiții:

la intrarea si iesirea de la locul de munca

la intrarea și la ieșirea din salonul bolnavilor

înainte și după examinarea fiecărui bolnav, cu atenție sporita la bolnavii cu mare receptivitate

înainte și după aplicarea tratamentului

înainte și după efectuarea unor proceduri invazive

după scoaterea mănușilor de protecție

după scoaterea măștii

înainte de prepararea și distribuirea alimentelor și a medicamentelor

după folosirea toaletei

după trecerea mâinii prin păr

după activități administrative

Procedura de spălare a mâinilor cuprinde: îndepărtarea bijuteriilor (inele, brățări) a ceasurilor, unghii îngrijite, tăiate scurt, utilizare de apă curentă, săpun, periuță pentru spălarea obișnuită, două săpuniri consecutive timp de 2 minute pe toată suprafața mâinii și în spațiile interdigitale. Se șterge mâna cu prosop de unică folosință; în cazuri de urgență se poate utiliza soluție antiseptică ca înlocuitor al săpunului.

Figura 1. Spălarea corectă a mâinilor – pliant utilizat în spitale, România

Infecția nosocomială

Infectia nosocomială este infecția contactată în spital și este boala datorată microorganismelor, ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, ce afecteaza bolnavul, personalul sanitar datorită activității sale, indiferent dacă simptomele apar, sau nu, în timp ce persoana respectivă se afla în spital.

Pentru ca o infecție să fie nosocomială, trebuie să nu existe o dovadă că infecția era prezentă sau în incubație, în spital. Trebuie considerate ca nosocomiale și infecțiile dobândite în spital dar dignosticate dupa externare.

Nu se consideră infecție nosocomială, infecția asociată cu o complicație sau o extindere a unei infecții prezente la internare dacă nu s-a schimbat agentul patogen, sau dacă semnele nu arată o nouă infecție.

Sursele din care provin infecțiile intraspitalicești sunt numeroase. Ele se pot schematiza în felul următor:

purtători de germeni aparent sănătoși din rândul personalului medico-sanitar, elevilor și studenților practicanti

bolnavii din salon, internați pentru cauze diverse chirurgical și care pot fi purtători de boli grave ca: hepatita, gripa, SIDA, etc

insoțitorii bolnavilor internați care ies și intră în spital

instrumentar sau alte soluții injectabile contaminate

lenjeria intimă și de pat, saltelele și păturile mai greu de dezinfectat

aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecția

dezinfecția incorectă a ploștilor, urinarelor, tăvițelor renale

efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale: injecții, perfuzii, cateterele prelungite, care pot provoca infecții

efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor genitale murdare

aglomerația în saloane, săli de pansamente, săli de așteptare

lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supurații

rezistența scăzută a unor bolnavi cu afecțiuni imuno-depresoarecare

abuz de antibiotice ce strică echilibrul biologic si favorizeaza aparitia de candidoze

Clasificarea infecțiilor nosocomiale:

Infecția de plagă chirurgicală

Infecția sangvină primară

Pneumonia

Infecția tractului urinar ( în urma unei sonde)

Infecția osteoarticulară

Infecția sistemului cardio-vascular

Infecția SNC

Infecția urechilor, nasului, a cavității bucale

Infecția aparatului digestiv( Hepatita A)

Infecția tractului respirator inferior( Bronșita)

Infecția aparatului de reproducator

Infecția pielii

Infecții de origine virală cu transmitere aerogenă sau transmitere parenterală

Infecțiile intraspitalicesti sunt de natură infecțioasă și se împart în 2 mari categorii:

Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni

Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta imuna scazuta la infectii

Prevenirea infecțiilor nosocomiale comportă următoarele măsuri:

controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia materialelor sanitare

dezinfecția obligatorie a blocului operatoriu, sălilor de tratamente și saloanelor

respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi

purtarea uniformei reglementare și comportamentul igienic al personalului bolnavilor și a elevilor și studenților care fac stagii în unitățile sanitare

efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la personalul medico-sanitar, elevi, studenți

educația sanitară a bolnavilor, a personalului medical

Prevenirea infectiilor nosocomiale se realizeaza prin:

măsuri de igiena spitaliceasca

conditii de cazare

microclimat

alimentație

aprovizionare cu apă

îndepartarea reziduurilor

sterilizare

curățenie și dezinfecție

alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie

aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antisepsie

izolarea bolnavilor cu risc infectios mare

supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de control, asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii cazurilor.

asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului

Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii. Atribuțiile asistentului medical privind prevenirea infecțiilor intraspitalicești

Anunță imediat asistenta șefă privind: igiena, alimentare cu apă, instalațiile sanitarea, încălzire.

Răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât și a regulilor de tehnică aseptică în efectuarea tratamentelor

Pregătește materialele pentru sterilizare și respectă condițiile de păstrare a lor

Răspunde de curățenia saloanelor

Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor

Pregătește saloanele pentru dezinfecția periodică

Respectă măsurile de izolare stabilite

Declară imediat asistentei șefe orice îmbolnăvire acută

Supraveghează respectarea a normelor de igienă de către vizitatori

Efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat și de corp a bolnavilor

Supraveghează menținerea condițiilor de igienă și a tualetei bolnavilor imobilizați

Asigură curățenia și dezinfecția aparaturii pe care o are în dotare.

Supraveghează curățenia și dezinfecția mâinilor precum și portul echipamentului de protecție de către infirmiere

Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde și după caz efectuează prelucrarea sanitară a bolnavilor internați.[5]

Tulburări musculoscheletale și aspecte de ergonomie

Riscurile profesionale legate de ergonomia muncii evaluate în mediul sanitar sunt subsolicitarea, suprasolicitarea și alternarea acestora. Factorii de risc mai frecvent întâlniți în spitale au fost: suprasolicitări fizice și neuropsihosenzoriale; poziții vicioase frecvente, datorate specificului muncii și efortului fizic prelungit; suprasolicitarea atenției.

Tulburările musculo-scheletale reprezintă un ansamblu de semne și simptome la nivelul organismului ce nu mai permit omului să se miște si sa munceasca. Repercursiunile se regasesc asupra activitatii omului la locul de munca. Acestea ar putea fi: suprasolicitari osteo-musculo-articulare prin efort fizic, pozitia ortostatica prelungita etc. Suferintele profesionale date de suprasolicitarea aparatului locomotor pot fi: -artroze, spondiloze, discopatii lombare, -deformări ale coloanei vertebrale, bursite, aponevrozite, meniscopatii (fisura, hernie, ruptura de menisc), miopatii: mialgii de efort, miogeloze (noduli, induratii), periartrite.[6]

Stresul la locul de munca. Oboseala profesională

Stresul la locul de muncă duce la disconfort sau disfuncționalități la nivel fizic, psihic, social.(conform Convenței 72 a OMS). Factorii de stres la locul de munca pot fi: stilul de conducere, cariera, decizia de control, relațiile la locul de muncă,sarcina și ritmul de muncă, program de lucru, inerfața muncă-acasă. Posibile semne ale stresului sunt: performanța în muncă, neimplicare, comportament agresiv, imatur, negativ. Simptomele stresului ca o reacție imediată acută sunt: panica, anxietatea, creșterea pulsului, transpirații, senzație de uscăciune în gură sau tremurături, iar pe o perioadă mai îndelungată poate cauza: amețeli, cefalee, tulburări de vedere, dureri ale cefei si umerilor, prurit cutanat.[7]

Oboseala profesionala are urmatoarele cauze: durata si intensitatea muncii fizice si intelectuale, conditiile de mediu, factori psihici (îngrijorarea, responsabilitatea), excesul de muncă (sarcini, suprasolicitări, durata), sentimente de apatie, plictiseala, somnolenta, greseli, starea de boală, munca in ture de noapte (22.00-06.00).

Oboseala profesională poate îmbrăca urmatoarele forme: oboseala musculara (reactia musculara scade dupa o activitate de solicitare prelungita), oboseala generala, oboseala senzoriala. Se poate manifesta sub mai multe feluri dar principalele efecte sunt: afectarea ritmului de lucru, productivitate scazuta, boli ca ulcer gastro-duodenal, HTA, diabet, nevroze.

Pentru a putea diminua oboseala sunt necesare: odihna (relaxarea organismului, repaus zilnic si saptamnal, concediu), somn cu respetarea a minim 6-7 ore pe noapte, un program de munca echilibrat, masuri ergonomice.[8].

II. PARTEA SPECIALĂ

1. MOTIVAȚIA

Scopul studiului de față este recunoașterea riscurilor profesionale și a problemelor de sănătate influențate sau cauzate de profesiune la personalul medico-sanitar din secții de spital din județul Timiș și Timișoara.

Obiective principale sunt promovarea și menținerea sănătății salariaților, respectiv protejarea grupurilor țintă împotriva efectelor adverse și nocive din mediul de muncă.

Obiective specifice:

Identificarea principalelor probleme la locul de muncă ce pot genera probleme de sănătate.

Identificarea noxelor și a condițiilor de muncă cu risc pentru sănătate la locurile de muncă studiate

Realizarea unui chestionar țintit pe risc profesional

Evaluarea impactului condițiilor de muncă asupra stării de sănătate a personalului medico-sanitar.

Realizarea unor propuneri de ameliorare a condițiilor de muncă în sectoarele din "sănătate" amintite și de reducere a morbidității personalului.

Condițiile de muncă în mediul spitalicesc și îndeosebi în secțiile cu profil chirurgical determină o simptomatologie și patologie aparte a personalului, mai mult sau mai puțin studiată din punct de vedere al medicinii muncii.

Prin specificul activității, solicitările personalului medico-sanitar de profil sunt complexe, vizând aspecte diferite:

Expunere profesională permanentă cu risc de îmbolnăvire prin boli infecto-contagioase: tuberculoză, hepatite virale, SIDA, scabie, pediculoză și alte afecțiuni. În cadrul efectuării unor manevre / intervenții există posibilitatea accidentării și contaminării (prin înțepare, tăiere, stropire cu sânge și alte produse biologice etc.) a operatorului cu germeni microbieni prezenți la locul de muncă.

Stres profesional, dat de activitatea directă cu omul aflat în suferință și de răspunderea profesională (cu implicații personale și sociale)

Solicitare neuropsihică mare (atenția, atât concentrată cât și distributivă, solicitare deosebită a vederii, tactilă, auditivă, munca în schimburi alternante, munca de noapte, ș.a.)

Solicitare posturală (ortostatism prelungit cu stare de contractură izometrică a unor grupe musculare mari ori poziție șezând de lungă durată)

Program de muncă adesea prelungit, activitate de noapte (gărzi, urgențe, zi de activitate normală după gardă)

Prin manipularea chimioterapicelor personalul este expus riscului de cancer profesional. În 2004 în țara noastră a fost declarat un singur caz de cancer profesional. Pune probleme recunoasterea etiologiei profesionale si demonstrarea ei.

2. MATERIAL ȘI METODĂ

Studiul s-a derulat in sectia de chirurgie si medicală (interne) a spitalului orasenesc F. din județul Timiș și medicina muncii a spitalului M din Timișoara.

Lotul expus (Lot C) din secția de chirurgie generală a cuprins 13 persoane, lotul secției medicale (Lot I) a cuprins 9 persoane iar lotul secției medicina muncii (Lot M) a cuprins 11 persoane.

Au fost realizate:

•observarea procesului tehnologic, a locurilor de muncă și analiza ergonomică a principalelor activități profesionale

•evaluarea mijloacelor de protecție existente:

– generale: dotare actuală, eficiență

– individuale: halate, mănuși, măști, căști, bonete etc.; eficiența acestora

•chestionar aplicat unitar întregului personal studiat (date personale, privind antecedentele patologice, principale simptome prezente ori legate de locul de muncă etc.); chestionarul este anexat mai jos.

•analiza statistică a datelor obținute s-a realizat cu ajutorul programului Organizației Mondiale a Sănătății, EPI Info, incluzând: media, deviația standard, analiza frecvențelor, teste de semnificație.

CHESTIONAR

1.Ce vârstă aveți? …………….ani

2.Sex M  F 

3.Înălțime ……… cm Greutate ……… kg

4.a. Vechimea totală în muncă? ………ani

b. Vechimea totală în spital? ….…. ani

5.Profesia? …………………………………

6.Secția spitalului …………………

7.Câte ore munciți pe zi în spital? …ore

8.Lucrați în schimb de noapte? DA  NU  Numai gărzi 

9.a.De cate ori luați masa pe zi? ……. ori

b. Ce numar de mese serviți zilnic? ……mese

10.Seara consumați mai multe alimente ? DA  NU 

11.Faceti exercitii fizice zilnic? DA  NU 

12. Ce fel de exerciții fizice?

a)Grădinărit DA  NU 

b)Sport DA  NU 

c)În gospodărie DA  NU 

13.Câte ore dormiți pe noapte? ….. ore

14.Munca dumneavoastră presupune în principiu efort predominant:

Fizic  Intelectual  Ambele 

15.Cum considerați că este mediul d-voastră de muncă, ca risc profesional?

 Risc crescut 

 Risc mic 

 Risc moderat 

 Fără risc 

16.Utilizați echipament de protecție? DA  NU 

17.Ce echipament de protectie utilizati?

 halat DA  NU 

 încălțămite DA  NU 

 manuși DA  NU 

 bonetă DA NU 

 mască DA  NU 

18.V-ați înțepat/tăiat vreodată cu urmatoarele obiecte?

 Ace seringă DA  NU 

 Fiole DA  NU 

 Sticlărie DA  NU 

 Bisturiu DA  NU 

 Altele. Care? …………………………

19.Veniți in contact cu produse biologice? DA  NU 

20.Care sunt acestea?

 urina DA  NU 

 materii fecale DA  NU 

 voma DA  NU 

 sânge DA  NU 

 LCR DA  NU 

21.Sunteți expus la factori chimici? DA  NU 

Dacă da, precizați CARE………………………………………………….

22. Aveti suficiente dezinfectante la îndemână ? DA  NU 

23.Sunteți supus suprasolicitărilor vizuale? DA  NU 

24.Vă simțiți stresat/ă la muncă? DA  NU 

25.Ați fost supus/ă violențelor la locul de muncă ?

 Fizice DA  NU 

 Verbale DA  NU 

 De către aparținători DA  NU 

 De către pacienți DA  NU 

 De către colegi DA  NU 

26.Ați fost/sunteți diagnosticat/ă cu vreo boală?

a) hipertensiune arterială DA  NU 

b) cardiopatie ischemică DA  NU 

c) infarct miocardic DA  NU 

d) dermatoze DA  NU 

precizati: ………………………….

e) TBC DA  NU 

f) astm DA  NU 

g) ulcer gastro-duodenal DA  NU 

h) boli musculo-scheletale DA  NU 

i) infecții urinare DA  NU 

j) nevroze DA  NU 

k) hepatite DA  NU 

l) precizati forma:  toxica  HVA

 HVB  HVC

m) alergii DA  NU 

n) varice DA  NU 

o) psihoze DA  NU 

p) cancer DA  NU 

q) alte boli ……………………………………………

alte precizari ………………………………

27. Menționti care din următoarele simptome apar atunci când vî desfășurați activitatea la locul de munca:

a) astenie DA  NU 

b) cefalee DA  NU 

c).greata DA  NU ⁫

d) palpitatii DA  NU ⁫

e) dispnee DA  NU ⁫

f) transpirație crescută DA  NU ⁫

g) tremor DA  NU ⁫

h) nervozitate DA  NU ⁫

i) iritabilitate DA  NU ⁫

j) neliniște DA  NU ⁫

k) dureri musculoscheletale DA  NU ⁫

l) tulburări de somn DA  NU 

28. Care din urmatorii factori credeți că sunt cei mai periculoși la locul D-voastră de muncă?

a) infecție DA  NU 

b) alergii DA  NU 

c) stres DA  NU 

d) accidente de muncă DA  NU 

29. Vă place munca D-voastră? DA  NU 

30. Ce anume vă nemulțumește în prezent legat de locul de muncă?

 Salarizarea DA  NU 

 Relațiile cu ceilalți colegi DA  NU 

 Dotarea insuficientă (aparate) DA  NU 

 Lipsa medicamentelor DA  NU 

 Programul de muncă DA  NU 

 Naveta DA  NU 

 Lipsa/insuficiența EIP DA  NU 

31. Cunoașteți care sunt precauțiile universale?

DA  NU 

32. Fumați? DA  NU  Fost fumător 

Câți ani de fumat aveți?……ani

Câte țigări pe zi fumați? ……. buc.

33. Consumați alcool? DA  NU 

34. A. Efectuați anual controlul medical periodic?

DA  NU 

34.B. Sunteți mulțumit/ă de modul cum se realizează ?

DA  NU 

35. Aveți propuneri, nemulțumiri legate de acesta?

DA  NU 

36. Dacă da, vă rog să le enumerați

3. REZULTATE ȘI DISCUȚII

În secția de chirurgie generală au răspuns la chestionar un numar de 13 de persoane, dintre care 3 medici (barbati), 6 asistente si 4 infirmiere/ îngrijitoare. Programul de lucru este 8/16, in ture sau garzi (pentru medici).

În secția de medicină internă au răspuns la chestionar 7 asistente și 2 infirmiere/ îngrijitoare. Medicii nu au dorit să participe la chestionar.

În secția de medicina muncii au participat la chestionar 5 medici, 5 asistente medicale și o infirmieră.

Personalul mediu din lotul C, I și MM lucrează în schimburi alternante, de 8 ore/16/ zi. Garzile medicilor din spitalul F sunt de 12 ore, numărul de medici fiind insuficient pentru munca dificilă din secții și numărul mare de bolnavi. La medicina muncii medicii nu au program de gardă.

Medicii chirurgi realizează intervenții chirurgicale, inclusiv de mică chirurgie și în gărzi, de unde rezultă un risc mai mare de accidente în comparație cu asistentele și infirmierele din secție. Personalul de la sală are risc crescut de afectare prin risc biologic. Asistentele recoltează sânge și alte probe biologice și administrează tratament injectabil pacienților, de unde rezultă riscul ridicat al accidentelor (răni cu ace, fiole, sticlărie, foarfece, pense), precum si transmiterea unor boli ca: hepatita virală C, HIV, tuberculoză. La acelasi risc sunt supuse și infirmierele care în plus pot dezvolta tulburari musculo-scheletale ca urmare a manipulării pacienților imobilizați, în vederea efectuării investigațiilor medicale și pentru îngrijirile curente. Personalul este supus si unui stres continuu, rezultand din munca dificilă depusă și profilul secției.

În secția de interne sunt internate toate cazurile medicale, inclusiv urgențele medicale care nu pot fi transportate în unități medicale mai îndepărtate, dar mai dotate. Și aici se lucrează în schimburi alternante, riscul biologic și cel legat de condițiile non-ergonomice fiind cele mai importante.Stresul este dat de pacienți, aparținători, problemele legate de dotarea improprie.

Personalul secției de medicina muncii, dat fiind faptul că mare parte din pacienți sunt cazuri cronice, este expus riscului biologic, dar numărul cazurilor-problemă este mai mic. Pacienții cu pneumoconioze, mai ales silicoticii pot avea asociată tuberculoza respiratorie; silicotuberculoza activă se diagnostichează adesea tardiv, timp în care personalul secției este direct expus. Medicii acestei secții nu prestează muncăde noapte.

Am chestionat personalul celor trei secții, care a acceptat voluntar să participe la studiu. Mare parte a personalului a

Figura 2. Structura pe loturi – secții de spital – a personalului investigat

Tabel 3. – Date generale

Figura 3. Distribuția numerică, pe sexe, a loturilor studiate

Figura 4. Calificarea personalului studiat, pe loturi (numeric)

Figura 5. Organizarea muncii, pe schimburi (%)

Munca în schimburi alternante are efecte asupra modului de alimentație și posibilităților de odihnă.

Numărul mediu de mese servite pe zi este de trei și variază între 2 și 5. Masa de seară este bogată la 10 persoane, cele care lucrează în schimbul de noapte.

Uz de tutun recunosc în prezent 4 persoane (12,1%), nefumătoare sunt 24 (72,7%) iar foști fumători sunt 5 (15,2%). Se fumează un număr mediu de 11,37 (DS: 6,41) țigarete pe zi. Limitele variază între 3 și 20 de bucăți, zilnic.

Consumă alcool, în cantități mici, ocazional, 5 persoane (15,2%). Restul de 28 (84,8%) nu consumă alcool.

Din întregul lot chestionat, numai 2 persoane fac sport în timpul liber. Se ocupă de grădinărit, 57,6% (19 persoane) iar muncă în gospodărie recunosc 24 persoane.

Somnul de noapte durează în medie 7 – 8 ore, dar durata acestuia după tura de noapte este de aproximativ 5 ore.

La solicitarea de a evalua tipul de efort pe care îl realizează la muncă, infirmierele/ îngrijitoarele realizează efort predominant fizic, asistentele efort mixt (fizic și intelectual, iar personalul din lotul M, realizează efort predominant intelectual.

Figura 6. Tipul dominant de solicitare profesională, pe profesiuni

Percepția riscului la locul de muncă depinde de o multitudine de factori. Nici o persoană nu consideră că nu există risc la locul său de muncă. Personalul investigat apreciază riscul propriu profesional conform figurii 7:

Figura 7. Tipul de risc apreciat individual

De importanță deosebită pentru protecția vieții și securității personalului este echipamentul individual de protecție corespunzător.

Echipamentul individual de protectie este compus din: halat, mască, bonetă, mănuși. S-a constatat că numai două piese ale echipamentului individual de protectie sunt folosite permanent: halatul și mănușile, restul pieselor fiind folosite mai rar sau chiar deloc (încălțăminte de protecție). Masca, prin natura activității, este utilizată constant de către personalul lotului C, în timpul intervențiilor chirurgicale.

Figura 8. Utilizarea EIP (numeric)

Mici accidente la locul de muncă, actual sau în trecut, recunosc toți cei intervievați. De remarcat că peste 80% dintre accidente s-au produc prin înțepare cu acul de seringă. De menționat faptul că multe din aceste mici accidente nu pot fi prevenite, chiar și prin purtarea corectă a echipamentului de protecție, respectv a mănușilor de protecție.

Figura 9. Accidente cu risc de contaminare biologică, în antecedente

Toți cei intervievați, recunosc riscul biologic. Ei vin în contact cu diverse produse biologice, conform celor declarate (Fig. 10).

Expunere la substanțe chimice recunosc în mod deosebit medicii lotului C, respectiv substanțe chimice active, fără a face referire la tipul de substanță. La formol sunt expuse 4 persoane, îngrijitoarele din toate cele trei loturi.

Expunerea la dezinfectante este recunoascută de către 10 persoane, adică 30,30%. Per total, recunosc expunerea la noxe chimice la locul de muncă 12 persoane, respectiv 36,4%. Toate acestea recunosc și faptul că în prezent există suficiente substanțe dezinfectante în spital. În figura 11 este prezentată situația expunerii la noxe chimice, în spital. De remarcat că personalul nu cunoaște ( nu afirmă ?) care sunt substanțele chimice utilizate. Deși expunerea este mai largă, personalul nu consideră anumite substanțe periculoase, deci nu le citează.

Figura 10. Produse biologice cu risc de contaminare biologică pentru personal

Figura 11. Risc chimic recunoscut prin chestionar

Solicitările profesionale recunoscute de personal, sunt prezentate în figura 12, mai jos.

Figura 12. Solicitări profesionale, recunoscute de către cei chestionați

Fiind intervievați privitor la care sunt riscurile cele mai periculoase la locul lor de muncă, personalul din cele trei loturi a răspuns în felul următor (figura 13):

Figura 13. Principale riscuri profesionale periculoase percepute de cei intervievați

Deși toți lucrează în secții de spital, percepția riscului este diferită, pentru fiecare persoană. De remarcat faptul că riscul biologic nu este recunoscut ca fiind un pericol real de către 15,2% din personal.

Violența la locul de muncă este recunoscută sub forma celei verbale, de către 42,4% dintre cei intervievați (14). Nici o persoană nu recunoaște existența unui episod de violență fizică. Situația cauzelor de violență verbală este prezentată mai jos (figura 14). De menționat că atât pacienții, cât și aparținîtorii lor sunt recunoscuți în același timp ca având un comportamentneadecvat, cu violență verbală.

Figura 14. Surse de violență verbală, în spital

Antecedentele patologice și bolile cronice actuale prezintă o paletă largă de afecțiuni, unele posibil legate de profesiune, dar nerecunoscute în acest sens. Cazul de hepatită cronică cu virus B este al unuia dintre chirurgi. Boala a fost depistată după ani de activitate profesională. Dat fiind că până de curând nu s-au realizat analize de laborator tip screening personalului din spitale, s-au depistat ulterior boli care figurează pe lista bolilor profesionale din România, dar nu s-a putut stabili retroactiv legătura cu locul de muncă.

Figura 15. Boli cronice și antecedente patologice în perioada activă profesional

Privitor la cunoașterea precauțiilor universale, doar 27 (81,8%) de persoane afirmă că au fost instruite și le cunosc.

La întrebarea “Vă place munca dumneavoastră?” toți cei 33 de subiecți au răspuns afirmativ.

Simptomatologia posibil legată de locul de muncă este prezentată îm figura 16. Simptomele de mai jos apar de regulă rar, în timpul sau după schimbul de noapte, sau când numărul de pacienți este mare iar pauzele în program nu pot fi respectate. Obosela urmează de regulă schimbului de noapte, respectiv gărzilor.

Figura 16. Principale simptome legate de locul de muncă, %

Cele mai frecvente plângeri sunt durerile musculoscheletale, la 28 de persoane (84,8%), astenia, la 19 intervievați (57,6%), cefaleea la 15 persoane (45.5%), tulburări de somn 7 persoane (21,2%) și iritabilitatea la 6 persoane (18,2%).

Deși afectarea musculoscheletală este întâlnită la un număr semnificativ de persoane, acestea nu recunosc în patologia cronică nicio suferință musculoscheletală. Este discutabil faptul că nu au o confirmare clară diagnostică, sau nu consideră că este necesar să declare în acest chestionar, dat fiind că activitatea extraprofesională implică suprasolicitare musculoscheletală.

Odihna de calitate și alimentația pot fi influențate de factori profesionali precum stres, program de muncă, activitate în forță, fără pauze, schimb de noapte. Starea de nutriție a personalului se reflectă în situația prezentată în figura de mai jos (17).

Figura 17. Statusul ponderal al celor trei loturi studiate

Normoponderali sunt aproape 60% din cei chestionați. Persoanele obeze, în număr de 5 (15,2%) se încadrează în gradul I de obezitate; restul celor investigate sunt hiperponderali.

Factorii de nemulțumire la locul de muncă au fost precizați de către toți cei chestionați. Nu există nemulțumiri legate de colegi. Mai jos, principalele plângeri, la locul de muncă (Figura 18).

Marea nemulțumire este cauzată de salarizarea insuficientă. Următoarele probleme sunt legate de dotare, în general (45%) și de insuficiența medicamentelor necesare (33%). Deficiențe privind aprovizionarea și dotarea cu EIP sunt semnalate de peste 1/3 dintre cei intervievați.

Figura 18. Principale cauze de nemulțumire, la locul de muncă

Personalului chestionat i se fac controale medicale periodice, conform legii. S-au prezentat pentru acestea în serviciul de medicina muncii numai 26 (78,8%) de persoane, care sunt mulțumite de calitatea acestora. Restul de 7 persoane nu consideră necesar controlul medical periodic și nu l-au efectuat. Referitor la aspectele de medicina muncii, nici o persoană chestionată nu are propuneri. Un singur medic dorește prioritate și atenție crescută la medicul de familie. Lipsa reacției la această întrebare cât și refuzul unui număr important de subiecți să participe la studiu evidențiază faptul că inclusiv personalul medico-sanitar nu întelege încă rolul real al serviciului de medicina muncii și refuză colaborarea reală cu acesta.

4. CONCLUZII

Activitatea profesională în cele trei secții implică zilnic contact cu bolnavi având patologie variată și cu produse biologice contaminate/ potențial contaminate cu diverși germeni patogeni. Riscul profesional major este cel infecțios.

Alături de acesta, în funcție de locul de muncă și activitatea efectiv desfășurată există, la fiecare loc de muncă, riscuri specifice care pot avea impact asupra stării de sănătate și reactivității individuale.

Activitatea personalului medico-sanitar și de îngrijire ridică probleme de adaptare la munca în schimburi alternante, oboseală frecventă, dureri musculoscheletale.

Munca efectivă implica atenție, bună manualitate (medici, asistente), forță (indeosebi infirmierele), tact și diplomație în relație cu familia și pacientul.

Personalul prezintă nemulțumiri legate de salarizare și dotarea cu aparatură, medicamente dar și cu echipament individual de protecție.

Nu au fost înregistrate diferențe semnificative statistic între cele trei grupuri, posibil date de numărul mic de subiecți dar și de existența unor elemente comune, atât la locul de muncă, cât și la stilul de viață.

Echipamenul de protecție nu este utilizat conform cerințelor locului de muncă, de către întregul personal (îndeosebi pentru profilaxia noxelor biologice și anumitor tipuri de accidente), fapt care crește riscul de îmbolnăviri profesionale.

5. RECOMANDĂRI

Cunoașterea de către întreg personalul, vizitatorii și pacienții a faptului că există pericol infecțios, de îmbolnăvire îndeosebi cu: hepatita virală C și B, SIDA, tuberculoză, in urma accidentelor de tipul răniri cu ace, fiole, sticlarie etc.

Este necesară sensibilizarea factorilor decizionali și a celor implicați direct, în vederea conștientizării existenței riscurilor în mediul de muncă în vederea aplicării măsurilor adecvate de profilaxie.

Este necesară creșterea adresabilității personalului la cabinetul de medicina muncii pentru depistarea precoce a deviațiilor de la starea de sănătate, rezolvarea lor.

La depistarea unor îmbolnăviri în rândul personalului, susceptibile de a fi profesionale, semnalarea, cercetarea și declararea acestora este obligatorie.

Respectarea întocmai a tehnicilor de lucru și a regulilor de protecția muncii pentru toți salariații secțiilor, inclusiv a precauțiilor universale.

Dotarea personalului cu mijloace de protecție individuală corespunzătoare activității și suficiente. Utilizarea obligatorie și corectă a acestora.

Dotare cu materiale igienico-sanitare și de protecție corespunzătoare.

Realizearea curățeniei numai cu mijloace umede, eventual aspirare, pentru a evita prăfuirea și posibila antrenare a germenilor.

Se vor asigura mijloace corespunzătoare de dezinfecție (dezinfectanți, lămpi ultraviolete etc.); se vor respecta circuitele pentru scăderea riscului epidemiologic.

Efectuarea examenului medical clinic de angajare, adaptare în muncă, periodic și la schimbarea locului de muncă a personalului conform HG 1169/2012.

BIBLIOGRAFIE

1. COCÂRLĂ A., TEFAS L., PETRAN MARILENA – Manual de medicina muncii, Ed. Medicală Universitară Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, 2000

2. COTRĂU M., POPA L., STAN T., PREDA N., KIRICSES-AYATAY M. – Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991

3. NAGHI EUGENIA și colab. – Patologia profesională a aparatului respirator, Ed. Universitară „Carol Davila” București, 1997

4. NICULESCU TOMA – Manual de patologie profesionala, Editura medicala, 1985

5. PARMEGGIANI LUIGI, technical editor – ILO Encyclopedia of Occupational Health and Safety, third (revised) edition, International Labour Office Geneva, Vol. 1, 2, 1985

6. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, teorie și practică, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara 2008

7. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, curs, Lito UMF Timișoara, Ed. Solness, Timișoara 2003

8. PĂUNCU ELENA-ANA – Medicina muncii, Ed. Orizonturi Universitare Timișoara, 2004

9. PILAT L. – Boli profesionale, Editura medicala, 1966

10. PREDA N.- Boli profesionale (sub redactia Pilat) 1966

11. SILION I., CORDONEANU CRISTINA – Bazele medicinii muncii – teorie și practică, Ed. Moldogrup, Iași, 2000

12. SURCEL DIDI – Revista romana de medicina muncii, nr. 1036 – Impactul medicamentului antineoplazic asupra personalului din sectiile de oncologie, 2003

13. ȘTEFLEA D. – Cronobiologia și Medicina, vol 1-2, Ed. Med.1986

14. TODEA ADRIANA, FERENCZ AURELIA, I.L.TODEA, ANABELA VASILIU – Boli profesionale în actualitate, Ed. Viața Medicală Românească, București 2000

15. www.emedicine.com/med/topic398.htm

16. www.emedicine.com/med/topic2127.htm

17. www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000134.htm

18. www.ispb.ro/conferinta/romana/morbiditatea_profesionala_in_romania.htm

19. PĂUNCU ELENA-ANA – Bolile profesionale la personalul medical, Revista Română de Medicina Muncii –vol.50, nr.12,p.24–31, 2000