Reconstructia Turistica a Orasului Constanta

Reconstrucția Turistică a Orașului Constanța

Cuprins

Introducere

Capitolul I: Constanța: Identitate teritorială

Istoric

Poziția geografică și limite

Capitolul II: Cercetări în domeniu

Capitolul III: Personalitate fizico-geografică

3.1 Elemente de geologie

3.2 Relief

3.3 Climă

3.4 Soluri

3.6 Hidrografie

3.7 Floră

3.8 Faună

4. Capitolul IV: Potențialul turistic al orașului Constanța

4.1. Potențialul turistic natural

4.2 Potențialul turistic antropic

4.2.1 Monumente arheologice

4.2.2 Monumente istorice

4.2.3 Monumente arhitecturale

4.2.4 Lăcașuri de cult

4.2.5 Figuri iconografice

4.2.6 Monumente cultural

5. Capitolul V: Forme și tipuri de turism

5.1 Turism litoral. Studiu de caz – Istoricul dezvoltării turismului litoral

5.1.1 Istoricul dezvoltării turismului litoral

5.2 Turism medical

5.3 Turism de croazieră

5.4 Turismul cultural

6. Capitolul VI: Infrastructura turistică

6.1 Rețeaua hotelieră

6.2 Analiza circulației turistice

6.3 Structuri de agreement

6.4 Infrastructura turistică de transport

6.4.1 Portul Constanța

7. Capitolul VII: Strategii de dezvoltare și promovare turistică

7.1 Programe de dezvoltare turistică

7.2 Promovarea turistică

7.3 Analiza mediului de piață

7.4 T.O.M.I.S

8. Capitolul VIII: Analiza SWOT

9. CONCLUZII

10. Bibliografie

Introducere

Orașul Constanța este situat în partea sud-estică a țării, în cadrul unității Podișul Dobrogei de Sud. Este cel mai mare oraș din județul Dobrogea, fiind centru polarizator al acestuia. Lucrarea „Reconstrucția turistică a orașului Constanța” are ca scop prezentarea imaginii noi pe care orașul o va căpăta în urma îmbunătățirii infrastructurii turistice și valorificarea potențialului natural și antropic pe care îl deține.

Am ales această temă deoarece imaginea actuală a orașului Constanța din punct de vedere turistic se confundă cu imaginea turismului litoral din stațiunea Mamaia, însă fiind unul dintre cele mai vechi orașe din România, dispune de o bogată cultură materială care nu este atent valorificată. Astfel pe lângă turismul litoral, pe deplin valorificat atât în oraș, cât și în stațiunea Mamaia, care aparține de oraș, dispune de posibilități de valoricare a turismului cultural, muzeal, de croazieră, itinerant.

Lucrarea urmărește să expună atât potențialul natural al orașului, cât și cel antropic, promovarea turistică, infrastructură turistică și strategiile pentru dezvoltarea turismului. Fiecare componentă atât a potențialului natural, cât și cel antropic a fost analizată individual, axându-se pe potențialul turistic al fiecăruia.

Punctul central al lucrării îl constă analiza strategiilor de dezvoltare a infrastructurii orașului. Fiind axată pe două criterii distincte, o dată pe dezvoltarea turismului și pe satisfacerea confortului localnicilor, am ales prezentarea primei părți ale programelor pentru dezvoltarea turistică. În ultimii 20 de ani, orașul s-a axat pe dezvoltarea turismului litoral, valorficat cu succes în stațiunea Mamaia, cunoscută drep „perla stațiunilor” de pe litoralul românesc. Începând cu anul 2013, au fost implementate cu succes programe în dezvoltarea turismului în orașul Constanța. În subcapitolul „T.O.M.I.S” sunt trecute considerațiile mele personale asupra dezvoltării turismului în viitor, precum și crearea unei indentități personale distincte.

Analiza SWOT, ce se află la sfărșitul lucrării, este realizată cu scopul de a prezenta situația actuală din turism, caracteristicile turismului atât pozitive, cât și negative, precum și oportunitățile și amenințările cu care se confruntă în prezent.

În eloborarea lucrării, am beneficiat de sprijinul celui care mi-a fost coordonator științific, Lector Dr. Mocanu Nicolae, căruia îi mulțumesc pentru încrederea și sprijinul acordat pentru realizarea acestei lucrări.

De asemenea, îi mulțumesc asistentului universitar Teodor Mădălina, pentru ajutorul oferit în realizarea hărților, în programul ArcMap.

Capitolul I: Constanța – Identitate teritorială

Istoric

Istoria orașului Constanța se conturează înca din antichitate, mai precis în anul 2 500 î.e.n, când navigatorii veniți din Milet pun bazele unei cetăți.

În antichitate a purtat denumirea de „Tomis”, fiind mai întâi un centru de schimb sub denumirea de „emporion” datorită dependenței de Histria (cetatea Histria fiind mai veche cu 100 ani). După înnisiparea Histriei, mărfurile venite de pe mare treaceau acum prin portul de la Tomis, cetatea căpătându-și statutul de oraș-stat independent: „polis”.

Perioada de ascensiune a polisului începe cu secolul III î.e.n, când i se deschid persepective mai largi de dezvoltare, reprezentate în primul rând prin schimburi comerciale: ceramică de lux, arme, ulei de măsline, vin, acestea aduse de negustorii greci, iar locuitorii polisului ofereau la schimb cereale, animale și miere de albine.

Istoria orașului a avut perioade de înlorire dar și de decădere, reprezentate istoric prin:

cuceria romană unde a avut loc un important proces de urbanizare – așezarea devenind capitală, asupra regiunii reinventându-se sub denumirea de Moesia Inferioară – distrusă apoi de invaziile goților și a hunilor;

ridicarea unei noi cetăți în perioada Imperiului Bizantin sub denumirea de Constantiana – distrusă în timpul unei invazii a avarilor;

apariția unei mici escale bizantine sub denumirea simplă de Constanța în secolul XII;

în secolul XIII devine un comptuar genovez sub denumirea de Constanza;

perioada neagră este reprezentată de înrobirea sub Imperiul Otoman dupa secolul XIV;

dupa Războiul de Indepentență din 1878, Constanța devine din nou sub egida României.

Poziția geografică și limite

Orașul Constanța se situează în extremitatea sud-estică a țării, la țărmul Mării Negre, având următoarele coordonate: 440 11’ latitudine nordică, 280 39’ longitudine estică. Suprafața teritoriului adminstradiv este de 1 121, 66 km2.

Fig. 1: Poziția geografică a județului Constanța în cadrul țării

Limitele teritoriului pot fi împărțite astfel:

în partea de nordică: limita nordică este reprezentată de către stațiunea Mamaia;

în partea sudică: orașul își are limite prin două cartiere: „Km 4” și „Viile Noi”;

în partea vestică: începând de la Stațiunea Mamaia din dreptul lacului Siutghiol până la intersectarea căii ferate Constanța-Tulcea și șoseaua naționala Medgidia-Constanța.

în partea estică: limita estică este cea mai reprezentativă deoarece aceasta este o limită naturală reprezentată de către țărmul Mării Negre.

„Orașul Constanța constituie a vatră foarte veche de așezare omenească ale căror limite au suferit schimbări importante de-a lungul timpurilor”. Principala zonă de interes este Portul Constanța, care a stat la baza evoluției teritoriale ale orașului. La acest nucleu central, s-au adăugat noi cartiere care au lărgit mult peimetrul orașului spre partea sa continentală. Așezarea orașului pe locul ce-l ocupă astăzi, a fost legată de relieful țărmului prin multitudinea materialelor de construcție și datorită hidrografiei prin prezența celor două lacuri cu apă dulce: Tăbăcăriei și Siutghiol (Mamaia).

Fig. 2: Hartă topografică a orașului Constanța la scara 1:20 000

Sursa: www.eaarth.unibuc.ro

Capitolul II: Cercetări în domeniu

Printre primele informații referitoare la orașul Constanța se numără lucrările unor învățați greci și romani precum Herodot, Aristotel, Erastotene, Ovidiu, însă aceste lucrări nu sunt cu caracter geografic, ele fiind redate sub forma unor jurnale de călătorie. Cele mai importante relatări despre orașul Constanța sunt redate în opera poetului latin Ovidiu în operele sale Tristele și Ponticele, în care sunt referiri la populația orașului, activitatea economică și viața orașului în sine.

Preocupările geografice referitoare la oraș începând cu Evul Mediu sunt restrânse. Se pot enumera cronicarii Baudrand (1682), Wagner (1684) și Ewlia Celebi, acesta din urmă fiind considerat mai important prin scriile sale precise asupra orașului, datorită călătoriilor prin sale incluziv în orașul Constanța.

Deschizătorul drumurilor către perioada modernă a fost Ion Ionescu de la Brad, prin lucrarea „Voyage agricole dans la plaine de la Doubroudja”, care reprezintă o valoare științifică documentară deosebită, datorită tratării problemelor variate ale județului cum ar fi economia și etnografia, lucrarea fiind realizată în anul 1850 în urma călătoriilor în Dobrogea. Ion Ionescu Dobrogeanu, prin lucrarea sa „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea”, cuprinde o sinteză a lucrărilor și studiilor sale cu privirea la aspectul economic și istoric al orașului.

Constantin Brătescu numit și „Geograful Dobrogei” a elaborat numeroase studii științifice de economie, cultură și viața socială a orașului precum și a satului dobrogean; cursuri de geografie generală și geomorfologie comparată în care tratează evoluția țărmului Mării Negre din zona Constanței și Schitu Costinești, realizând profile de amănunt în falezele mării. Totodată realizează geneza și răspândirea loessului din jurul orașului Constanța. El a înființat și condus alături de Constantin Moisil Arhiva Dobrogei (1916-1919) și a întemeiat revista „Analele Dobrogei” împreună cu Ioan N. Roman. Lucrarea sa de bază este „Pământul Dobrogei”. George Vâlsan și Vintilă Mihăilescu sunt încă doi reprezentanți ai scrierilor despre Dobrogea. George Vâlsan prin „Dobrogea” și „Țărmuri de mare” redă potențialul economic al zonei, iar Vintilă Mihăilescu prin „Progresele economice culturale realizate în Dobrogea sub stăpânirea românească” redă starea economică și culturală a Dobrogei, realizând o monografie regională cu caracter geografic.

Asupra portului Constanța apar în jurul anul 1900 studii geografice și economice. C. Christodorescu este inițiatorul acestor scrieri prin lucrarea „Portul Constanța, mișcare comercială și maritimă”, publicată în anul 1903, unde sunt dezbătute importul și exportul de mărfuri, organizarea și extinderea portului precum și dezvoltarea ulterioară a acestuia. V. Cotovu prin lucrarea „Portul Constanța” din 1936 reprezintă cea mai amplă și documentată lucrare asupra portului Constanța apărută între cele două razboaie mondiale.

În ultima perioadă cercetările geografice s-au îndreptat către geografia turismului, deoarece impactul turistic a avut o dezvoltare deosebită asupra orașului și a stațiunilor litorale. Pentru stațiunea Mamaia, Aurelia și Ștefan Lăpușan prin „Album cu amintiri: Mamaia 1906-2006”, Berinde Andrei cu „A fost pe vremuri o cale ferată Constanța – Mamaia” au realizat o istorie a stațiunii.

Benone Zotta prin lucrarea „Geografia municipiului Constanța” prezintă cu succes caracteristicile turismului după anul 1989, cum ar fi evoluția acestuia, formele de turism actuale, evoluția numărului de turiști asupra întregului litoral românesc. Dumitru Virgil în anul 2008, publică cartea „Constanța: ghid turistic al municipiului Constanța și al zonei litorale” în care ilustrează caracteristicile turismului actual în orașul Constanța precum și tendințele sale de evoluție.

Capitolul III: Personalitate fizico-geografică

Elemente de geologie

Geologia orașului este legată de două tipuri diferite și anume de Podișul Dobrogei de Sud și de cea a litoralului, îndeosebi țărmul Mării Negre. „Ceea ce individualizează acest podiș și îi dă personalitate geografică este faptul că reprezintă o regiune care nu a cunoscut mișcări de orogen (cutări ale scoarței)”. Astfel fundamentul este cel carbonifer al platformei prebalcanice, acoperit de depozite necutate, mezozoice și terțiare. Ca formațiune geologic, cea mai răspândită este cea a sarmațianului superior numit Kerosian.

Țărmul Mării Negre și anume faleza din dreptul Constanței este format dintr-o alternanță de calcare, argile și marne roșii peste care s-au depus formațiuni cuaternare. După sfărșitul sarmațianului, întrega zonă este acoperită cu loess, care poate atinge Constanța – Mamaia” au realizat o istorie a stațiunii.

Benone Zotta prin lucrarea „Geografia municipiului Constanța” prezintă cu succes caracteristicile turismului după anul 1989, cum ar fi evoluția acestuia, formele de turism actuale, evoluția numărului de turiști asupra întregului litoral românesc. Dumitru Virgil în anul 2008, publică cartea „Constanța: ghid turistic al municipiului Constanța și al zonei litorale” în care ilustrează caracteristicile turismului actual în orașul Constanța precum și tendințele sale de evoluție.

Capitolul III: Personalitate fizico-geografică

Elemente de geologie

Geologia orașului este legată de două tipuri diferite și anume de Podișul Dobrogei de Sud și de cea a litoralului, îndeosebi țărmul Mării Negre. „Ceea ce individualizează acest podiș și îi dă personalitate geografică este faptul că reprezintă o regiune care nu a cunoscut mișcări de orogen (cutări ale scoarței)”. Astfel fundamentul este cel carbonifer al platformei prebalcanice, acoperit de depozite necutate, mezozoice și terțiare. Ca formațiune geologic, cea mai răspândită este cea a sarmațianului superior numit Kerosian.

Țărmul Mării Negre și anume faleza din dreptul Constanței este format dintr-o alternanță de calcare, argile și marne roșii peste care s-au depus formațiuni cuaternare. După sfărșitul sarmațianului, întrega zonă este acoperită cu loess, care poate atinge grosimi de până la 30 m. C. Brătescu remarcă patru orizonturi de loess ce corespund perioadelor glaciare în alternanță cu solurile roșcate cafenii ce corespund perioadelor interglaciare. În dreptul Constanței, faleza este tăiată în loess, ca urmare a acțiunii de eroziune a Mării Negre, evoluând în terase marine. Începând din dreptul lacului Tăbăcăriei, spre sud, orientare, altitudinea și structura geologică a țărmului se schimbă (faleza se înalță – plaja se îngustează) (notă de subsol- geografia romaniei). Spre sud falezele tăiate alternează sub forme anticlinale și sinclinale, astfel acestea se pot ridica deasupra mării sau să coboare sub nivelul acesteia.

”În zona cu caracter sinclinal, unde calcarul se află sub nivelul mării, acțiunea mecanică a valurilor provoacă surpări în depozitele loessoide modificând configurația țărmului, explicând astfel prezența capurilor înalte în dreptul anticlinalelor și a golfurilor arcuite larg în dreptul sinclinalelor”.

Relief

Deși se disting trei subdiviziuni a Podișului Dobrogei: Dobrogea de Nord, Dobrogea Centrală (Podișul Casimcei) și Dobrogea de Sud (Podișul Dobrogei de Sud), orașul Constanța se încadrează în ultima subdiviziune și anume în Dobrogea de Sud. În acest sector, relieful este puternic fragmentat.

Relieful pe care este situat orașul îl constituie țărmul Mării Negre și înălțimile reduse ale Podișului Dobrogei de Sud. „În zona țărmului, este caracteristică zona terminal a platformei continentale având o pantă ușor înclinată spre mare care se încheie cu o faleză abruptă și înaltă ca rezultat al interacțiunii între apă și uscat”.

Zona continentală a fost împărțită în două, din ea desprinzându-se o peninsulă de formă alungită. Această zonă se caracterizează printr-un relief fragmentat, având o faleza cu înălțimi ce scad de la nord la sud.

Denumită și peninsula Constanța, aceasta este alungită în direcția est-vest. Totodată reliefului acestei zone este reprezentat de cel al țărmului. Particularitățile reliefului țărmului Mării Negre sunt caracterizate prin terasele marine și țărmul de tip înalt (faleza).

„Terasele marine s-au format datorită oscilaților de nivel ale Mării Negre și de mișcările epirogenetice la care a fost expusă Dobrogea”. Astfel țărmul dobrogean (inclusiv cel al orașului Constanța) a fost mai extins și mai înalt în partea estică: “În dreptul Constanței, uscatul dobrogean era, la un moment dat, mai extins spre est cu cel puțin 150 km (I.Popescu-Voinești, 1935)”. Către sfărșitul cuaternarului a avut loc o scufundare a acestei părți, rezultatul fiind modificare reliefului țărmului.

Țărmul înalt de tip faleză se conturează la sud de capul Midia (Năvodari), până la Vama Veche, având diferite variații, cuprinse între 17-30 m. Falezele sunt tăiate în pătura de loess, iar pe alocuri și în formațiunile din baza acestora – argilă roșie villafranchiană și placa de calcar sarmatic. Datorită fragmentării văilor locale marine, căt și prezența pânzelor freatice la mică adâncime, pe faleze pot apărea alunecări de teren, cât și apariția de limanuri și perisipuri.

Fig. 3: Faleza în dreptul plajei „Trei Papuci”

Sursa: https://www.facebook.com/cityofconstanta

Tendința actuală a țărmului este de retragere, din cauza fenomenului de abraziune marină și acțiunea agenților externi (mai ales a apelor subterane – alunecări de teren).

„Partea continentală a orașului o formează limita estică a Podișului dobrogean, unde relieful prezintă ușoare ondulațiuni și o pantă cu o înclinare puțin accentuată”. Se datorează eroziunii diferențiate, precum și în influența proceselor geologice și morfologice. Se pot întălni și aici alunecări de teren, în partea de sud-est a orașului, în cartierul „Viile Noi”. Datorită constituției petrografice, relieful din perimetrul continental al orașului ne apare în plan sub forma unei zone deluroase intercalată de diferite tipuri de văi adesea foarte largi și cu versante evaluate. Energia reliefului este mică, principala înălțime a orașului fiind “Dealul Constanței”, având o înălțime de 61 m, situat în partea vestică a orașului.

Clima

„Dobrogea, împreună cu orașul Constanța, se caracterizează printr-un climat temperat continental cu nuanță excesivă”. În zona litorală, climatul este influențat de către Marea Neagră. Datorită litoralului, clima din zona orașului Constanța se caracterizează prin izoterma anuală de 110C și precipitații foarte reduse, de 400 mm anual, valori sub media țării.

Parametrii climatici:

Temperatura aerului – analiza regimului de temperature a aerului s-a efectuat pe baza observațiilor de la stația meteorologică a orașului Constanța pe perioada anilor 2001-2011 (Tabel nr. 1).

Tabel nr 1. Temperatura aerului în orașul Constanța

Temperatura medie anuală a orașului este 11,20C (mai mare cu 1,20C față de medie pe țară), variațiile multianale nu depășesc 40C. „Cea mai ridicată medie anuală la Constanța a fost de 12,40C înregistrată în anii 1936 și 1937, iar cea mai mica de 9,50C în anul 1933”. Valoarea maximă a fost de 38,50C înregistrată la 10 iulie 1927, iar cea minimă de -250C a fost atinsă la 10 februarie 1929. Amplitudinea termică rezultată între cele două valori este de 63,50C, și valorile zilnice cu temperature de peste 200C înregistrate în intervalul 25 iulie-5 septembrie indică astfel un climat apropiat celui submediteranean.

„Regimul caloric al apelor Mării Negre modifică elasticitatea și termicitatea maselor de aer care trec pe deasupra sa, resimțindu-se în special în perioada iernii, când are loc schimbul de căldură rezultat din diferența de temperatură ce se crează între cele două medii active: marea și uscatul„. Astfel în perioada iernii temperatua aerului este mai mare cu 3-40C față de Câmpia Română.La Constanța se înregistrează cel mai mic număr de zile cu îngheț, 76 zile, acest lucru datorându-se tot climatului litoralului, astfel iernile sunt destul de blânde.

Regimul vânturilor este determinat de către procesele circulației atmosferice, cât și de factorii fizico-geografici: Marea Neagră și relieful dobrogean (notă de subsol, Zotta pag 39). Vânturile caracteristice sunt cele care bat din sectorul Nordic (NV, N, NE) și sunt caracterizați vara prin umiditate redusă (ariditate), iar iarna prin geruri și viscole, iar în medie, viteza acestora este de 2,6 m/s dupa scara Beaufort.

Briza marină, fenomen specific litoralului se formează în urma diferenței de încălzire dintre uscat și mare. „Aerul de mare purtat de brize deasupra litoralului este încărcat cu săruri, în special clorură de sodium și iod (acțiune tonică-terapeutică asupra organismului) ” . Viteza brizei oscilează între 2 și 5 m/s, fiind mai intense în orele de de amiază.

Umezeala aerului prezintă cele mai ridicate valori pe malul mării. Acestea depășesc 9 gr. apă la m3 de aer. Iarna, datorită răciirii aerului aceasta scade la 4 gr. apă la m3 de aer, în timp ce vara prezintă valori de de 14-16 gr. apă la m3 de aer.

Durata medie de strălucire a soarelui este de 2 300 ore la Constanța, reprezentând peste 50% din durata lui anuală, aici întâlnindu-se cele mai ridicate valori din întreaga țara. „Datorită strălucirii intense a soarelui, gradul de acoperire cu nori are cea mai slabă intensitate, mai ales vara în timpul zilei, când deasupra mării are loc o mișcare descendentă a aerului, fapt ce nu favorizează formarea norilor„.

Precipitațiile atmoferice ating valori ce ajung șa 370 mm anual, fiind mai ales sub formă de ploaie, dar și de zăpadă și grindină. Zona se caracterizează printrr-un climat secetos și prin prezența unui număr mic de zile cu precipitații, în medie 60-75 zile. Cea mai mare parte de precipitații se manifestă în luna octombrie, iar cea mai mica în luna februarie. La situația lunară, nu se manifestă mai mult de 5 zile ploaioase.

Repartiția precipitațiilor în cursul anului, este inegală după cum putem observa în Tabelul nr. 2. Din tabel rezultă faptul că anotimpurile sunt dispuse egal, vara și toamna predomină precipitațiile față de anotimpul iernii și al primăverii.

Sursa ANM 2012

Tabel nr. 2 Repartiția precipitațiilor în cursul anului la Constanța

Secetele, o altă particularitate a climei zonei Constanța sunt provocate de pătrunderea și staționarea maselor de aer tropical și subtropical continental din sud și sud-est. Dintre anii cei mai secetoși putem enumera: 1912, 1914, 1927, 1934, 1947, 1949.

Clima orașului Constanța fiind continental-excesiv, cu veri calde (maxima fiind luna iulie) și ierni blânde, având durata de stralucire a soarelui cea mai mare valoare din țară cu 2 300 ore, cantitățile de precipitații fiind cele mai scăzute, sub 400 mm/an prezintă valorile ideale pentru turismul de tip litoral.

Soluri

Datorită particularităților climatic și de relief predomină solurile tipice de climat arid, cele mai întălnite fiinde cernoziomurile și solurile bălane. Cea mai mare suprafață este ocupată de cernoziomuri. Acestea au cea mai ridicată fertilitate, formându-se în partea estică și centrală a județului pe loess-uri și argile. Pentru orașul Constanța specific este cernoziomul carbonatic, de altfel fiind și cel mai extins. „Sărăturile, a căror formare este legată de prezența apei de mare, însoțesc linia de țărm”.

Cernoziomul castaniu ocupă cea mai mare parte în sudul Constanței, care alături de cernoziomul carbonatic au o fertilitate ridicată, fiind folosite îndeosebi pentru agricultură. Deși în anii cu precipitații bogate, cenoziomurile sunt soluri productive, în anii secetoși trebuies aplicate măsuri pentru reținerea apei în sol (irigații).

3.5 Hidrografie

Hidrografia teritoriului Constanței este slab reprezentată. Caracteristicile reliefului prin altitudini reduse și cele climatice (cantitatea redusă de precipitații), au determinat lipsa unor cursuri de apă permanentă. Astfel doar câteva izvoare carstice apar la marginea falezei în nordul orașului, provenite din pânza calcarului sarmatic, dar care prezintă un debit foarte mic de apă. Izvoarele cu apă potabilă lipsesc, acest lucru a determinat autoritățile la efectuarea unor foraje, care au dus la găsirea unei pânze freatice (la adâncimi de 6-20 m) suficient de bogată pentru satisfacera nevoilor orașului pentru o sursă de apă potabilă.

Deși nu apar cursuri de apă permanente, se găsesc o serie de lacuri, izolate care și-au menținut apele dulci datorită cantităților mari de apă primite din rețeaua de izvoare proprii:

Lacul Tăbăcăriei situat în parcul cu același nume, Tăbăcăriei, situat în partea nordică a orașului aproape de stațiunea Mamaia. Are o suprafață de 108 ha și o adâncime de 1,5 – 2 m. Comunică cu lacul Siutghiol printr-un canal și se varsă în mare printr-un canal cu stăvilar.

Lacul Siutghiol poartă denumirea și de Lacul Mamaia, deoarece se află pe malul opus al Mării Negre în stațiunea Mamaia. Are o suprafață de 2 105 ha, o adâncime medie de 5-6 m (ajunând la maxim în dreptul insulei Ovidiu de 17 m). Valorificat turistic prin amenajări pentru hidrobicilcete, bărci și caiac face legătura între Constanța – Stațiunea Mamaia – Ovidiu – Palazu Mare.

Marea Neagră se situează între 44 gr 55 sec lat N și 27 gr 27 sec long estică, aceasta fiind o mare continentală, comunică cu Marea Mediterană prin strâmtoarea Bosfor și cu Marea Azov prin strâmtoarea Kerci.

Caracteristica Mării Negre o reprzintă lipsa mareelor, însă valurile marine apar datorită factorilor de care sunt influențați: intensitatea și durata de acțiune a vântului, suprafața bazinului. Valurile de-a lungul izobatei de 10 m au în medie 0,35 m, lungimi de 10-12 m și perioade în jurul a trei secunde.

„În circuitul hidrologic, mișcarea apelor se caracterizează prin prezența a doi curenți: unul de suprafață, cu ape mai puțin sărate și cu direcția de curgere dinspre Marea Neagră spre Marea Mediterană și altul de adâncime, mai sărac și cu direcție inversă”. Culoarea albăstrui-verzuie este dată de compoziția chimică a apei, dominată de ioni de clor și ioni de sulfați.

Temperatura medie multianuală a Mării Negre este corespunzătoarea cu cea a aerului pe care o depășește cu 1 gr . Valorile maxime pot atinge 28 gr în lunile iulie – august, iar cele minime pot atinge limita de îngheț, corespunzătoare gradului de salinitate, unde gradul de salinitate este mai scăzut spre țărm (19 ‰) și mai crescut spre larg. „Regimul de temperatură și de îngheț este influențat de schimbul de căldură care are loc între aer și apă”. Apele Mării Negre atât vara cât și iarna manifestă fenomenul stratificației termice: vara, are loc stratificația directă când temperaturile scad de la suprafață spre fund.

Față de orașul Constanța, Marea Neagră reprezintă cea mai importantă resursă naturală, astfel potențialul natural al Mării Negre este reprezentat prin condițiile hidro-meteorologice: rezerva de căldură, dinamica aerului și a apelor marine; potențial energetic mai ridicicat decât cel din câmpie cu 25% datorită frecvenței ridicate a vânturilor (calmul sub 5%) (notă de subsol, Geografia Fizica Vol I). Sub aspectul economic, Marea Neagră constituie suportul pentru transportul maritim, dezvoltarea industrială (Portul Constanța), turismul și balneologia.

Fig. 4: Lacul Siuthiol văzut din telegondola Mamaia

Sursa: https://www.facebook.com/cityofconstanta

3.6 Floră

Sub aspectul floristic, în orașul Constanța numărul de specii este redus. Condiționate de condițiile climatice (umiditate redusă și ariditate), speciile dezvoltate sunt cele caracteristice vegetației stepei dobrogene, specii din flora mediterană și cea balcanică. Stepa dobrogeană este caracterizată prin plante ierboase, pâlcuri neînsemnate de tufani și cârpiniță, tufișuri de copăcei, răsura, salcâm, oțetari.

Litoralul este acoperit de specii de plante ce aparțin vegetației de nisipuri și sărăturilor marine. Deși ocupă o zonă îngustă și neregulată de-a lungul țărmului, vegetația litoralului este bogată de plante xerofile și halofile dintre care amintim: saricica (Salsola Kali), varza de mare (Crampe Maritima), aliorul de mare (Euphorbia peplis), căpriță, gherin, pipirig de mare, tufe cu flori liliachii de specii precum Mulgedium Tataricum, Ecbalium Elaterium, Statice Beseri. „Specific zonei litoralului constănțean este Zygophylum fabago – plantă rară care crește numai pe nisipurile de la Constanța”. Pentru lacurile cu apă dulce Siutghiol și Tăbăcăriei este specifică vegetația de baltă.

În prezent stepa dobrogeană a ajuns la un procent de doar 10-12 % din întregul teritoriul al județului. Atât în cazul orașului cât și al întregului județ acest lucru se datorează defrișării masive la care a fost supus, destinat fiind pentru culturile agricole, podgoriilor și pomilor fructiferi.

În stațiunea Mamaia au fost plantați numeroși palmieri, rolul acestora fiind strict ornamental.

3.7 Faună

Se caracterizează prin numeroasele specii acvatice: guvizi, hamsii, calcani, scrumbii (scrumbia albastră – Scomber Scomburus), sturinoni (morunul, nisetrul, păstruga), pălămida (Sarda Sard), zărganul (Belone euxini), delfini, crabi, creveți pe care le întălnim aproape de linia țărmului, cât și specii din largul mării: calul de mare, specii ce aparțin familiei rechinilor din Marea Neagră (vulpea de mare – Raja clavat; pisica de mare – Dasyatis pastinaca; câinele de mare – Squalus acanthias).

Fauna lacurilor dulci reprezentată de: crap, șalău, plătică, știucă, biban, caras, babușca.

Fauna Mării Negre a suferit modificări în timpul perioadelor glaciare, nivelul fiind scăzut existau legături cu cu Marea Caspică (fauna salmastricolă); în timp ce în perioadele interglaciare, nivelul apei era mai ridicat, favorizând astfel fauna marina ce pătrundea din apele Mării Mediteraneene. Fauna poate fi reprezentată prin două grupe distincte de elemente faunistice: elementele faunistice ponto-caspice – guvidul (Gobiusratan), mizidacelul (Hemimysis serrate), amfipodul; elemente atlanto-mediteraneene: acul de mare pelagic (Synghnatus schmidti), calcanul (Scophthlamus maeoticus), stavidrul (Trachurus ponticus).

Atât în cazul florei, cât și a faunei, viața în Marea Negră este strâns legată de valoarea salinității, astfel începând cu 150-180 m (stratul euxinus), gradul de salinitate este foarte ridicat, lipsa curenților verticali și nearisirea aerului împiedică formarea vieții sub acest prag.

Capitolul IV: Potențialul turistic al orașului Constanța

4.1 Potențial turistic natural

„În activitatea turistică, mai mult decât în oricare altă ramură a economiei, condițiile natural au o influență importantă asupra evoluției și dezvoltării acesteia”. În cazul Constanței, aceasta beneficiază de resursă turistică foarte importantă, litoralul.

În sectorul sudic, în care se încadrează și suprafața orașului Constanța, împreună cu stațiunea Mamaia, țărmul înalt de tip faleză este săpat în loess. Particularitatea potențialului touristic natural constă în plaje largi și deschise la care s-a acționat cu diguri pentru protejare. Faleza situată în unele sectoare la aproximativ 100 m de linia țărmului este supusă procesului de abraziune marina, astfel fiind în retragere.

Litoralul românesc se destinge prin câteva elemente de potențial turistic, apreciate de turiști și care confer litoralului condiții pentru a răspunde paletei largi de motivație turistică: odihnă, agreement sportiv, cură balneară.

Marea Neagră dispune de o serie de elemente ce favorizează acțiunea curativă. Salinitatea acesteia este relativ scăzută (17 – 18 g/l) și compoziția chimică (sodium, clor, iod, brom, magneziu) favorizează balneoterapia. „Marea este lipsită de flux și reflux, iar valurile care se formează își pierd din forța lor în zona țărmului, din cauza adâncimii reduse și a platformei continentale care se continua sub apa mării, acest lucru generând o formă specială de cură, talazoterapia”.

Fig. 5: Răsărit de soare la Marea Neagră în zona plajei Modern

Sursa: www.cuget.liber.ro

O caracteristică al litoralului Mării Negre este panta de imersiune lină, de 5-150 înclinare, ce înaintează cu 50-150 m de la țărm în larg fiind ideală pentru ce neinițiați în activitatea de înot. Temperatura apei Mării Negre este mult mai ridicată față de altă mări închise sau oceane, ea fiind într-o constantă termică împreună cu atmosfera. Cea mai mare temperature a apei se înregistează în intervalul iulie-august de 22,90 C, în plin sezon balnear.

Plaja situată între nordul stațiunii Mamaia și Plaja Modern este adăpostită la baza falezei și orientarea acesteia predominant estică ceaa ce duce la expunerea ei la soare în timpul veii la 11-12 h de soare pe zi. Nisipul este fin cu conținut scăzut de carbonat de calciu format prin aluviunile aduse de Dunăre și curenții litorali. În cazul stațiunii Mamaia, plaja este deschisă, formând un mic golf unde curenții litorali au reușit sa depună mari cantități de nisip.

Fig 6: Petic de plajă în zona Cazinoului

Bioclimatul marin este rezultatul interferenței dintre climatul de stepă și influența pontică, caracterizat prin nunațe ușor excesive, de suprasolicitare a organismului. Temperatura medie anuală este de 11,20 C, cu o maximă de 21,80 în luna iulie și 0,20 C temperatura minima a lunii ianuarie, iar temperatura medie a sezonului estival dintre iunie și septembrie este de 23 – 250 C. Precipitațiile sunt scăzute cu o valoare de 137 mm în perioada estivală.

Principalele caracteristici ale climei care susțin balenoturismul sunt:

Stabilitate termică, cu variații mici de temperature în timpul zilei și a nopții, datorită faptului că se află între două întinderi de ape, marea, respeciv limanurile maritime;

Numărul mare al zilelor senine (cca. 140 zile/an) și durata mare de strălucire a soarelui favorizează băile de soare;

Puritatea aerului încărcat cu aerosoli naturali;

Intensitatea luminii solare este mărită cu 10% datorită reflecției suprafețelor mării, a lacurilr și a nisipului;

Puritatea aerului maritime permite radiației solare sa ajungă întreagă la sol;

Presiunea atmosferică ridicată permite o puternică oxigenare a sângelui.

Lacurile de apă dulce situate în nordul orașului, Tăbăcăriei și Siutghiol se încadrează potențialul turistic natural. Sunt valorficate economic prin pescuit, iar la nivelul turismului permit practicarea agrementului nautic.

În analiza potențialului natural am selectat o serie de caracteristici (Tabel nr 3) pentru a compara pontețialul natural al orașului Constanța cu încă nouă orașe situate în apropierea Constanței.

Tabel nr 3. Potențialui turistic natural

Tabel nr. 4 Analiza potențialului turistic natural

Conform Tabelului nr.4 se observă că Constanța se poziționează pe locul al doilea din cauza superiorității la nivel terapeutic al bazelor de tratament din Mangalia. Deși turismul medical este o formă de turism practicată mai mult în Mangalia, Constanța beneficiază de acealeași condiții climatice.

Fig. 7: Punctajul alocat orașelor asupra potențialului turistic natural

4.2 Potențialul turistic antropic

Fiind una dintre cele mai vechi așezări omenești din țară, potențialul antropic este vast reprezentat de către bogățiile arheologice, istorice și culturale. Acestea sunt mai puțin valorificate în prezent datorită creșterii turismului litoral. Totuși orașul ramâne printre cele mai mari orașe cu un bogat potențial antropic.

4.2.1 Monumente arheologice

Zidul roman de incintă. Orașul antic, așezat pe partea peninsulară, era ridicată deasupra nivelului mării cu aprox. 30 m. Acest lucru i-a permis sa fie ferit de atacturile de pe mare. Pentru o mai bună apărare, romanii au ridicat în secolul III, un zid de apărare, care în prezent este vizibil în drumul spre port. O porțiune a zidului a fost dezgropată, si totodată a fost găsit un turn de apărare. Sub denumirea de Turnul Măcelarilor, turnul este o adăugire mai târzie a zidului.

Fig. 8: Fotografie a părții sudice a zidului

Mozaicul roman sau mai cunoscut și sub denumirea de Edificiul roman cu mozaic se află în Piața Ovidiu. „A fost descoperit în anul 1959 și reprezintă un vast complex construit în trei terase, făcând legătura între nivelul orașului antic și cel al portului din aceeași perioadă”. Se întinde pe 100 m și are o lățime de 20 m. Constuit în sec. IV î.e.n, acesta este considera printre primele din lume ca dimensiune și tehnică.Ca funcție ocupa poziția centrală în comerț, într-o perioadă prosperă acestuia. Odată cu încetarea activităților comerciale ale cetății, edificul a fost lăsat în ruine.

Fig: 9: Edificiul roman cu mozaic

Sursa: Arhivă personanlă

Pardoseala edificiului era formată dintr-un excepțional covor de mozaic policrom (roșu, bej, cărămiziu, verde-închis, alb), decorat cu motive geometrice și vegetale. Sub mozaic se află încăperi boltite, în care pe prima boltă este înscripționat numele lui Hermes, zeul comerțului. După anul 1967, edificiul a fost reconstruit și deschis vizitării sale.

Termele sunt situate pe faleza de vest, în apropiere de Poarta nr. 1 (intrarea dinspre port), la sud de Edificiul roman cu mozaic. Au fost construite în același timp cu edificiul. Din acest complex, a fost degajată în întregime o sală mare cu suprafața de cca. 300 m2, având podeua acoperită cu blocuri de marmură, unele dintre acestea, păstrându-se și astăzi. Sub această podea era amenajat, prin canale înguste aerul cald, care încălzea sala. Accesul în sală se făcea dinspre nord și sud.

Fig. 10 Termele romane în văzute dinspre partea stradală

Sursa: Arhivă personală

Apeductele sau galeriile subterane au fost descoperite două porțiuni. O porțiune de 285 m ce pornește de la plaja Modern până în portul turistic Tomis și o porțiune de 265 m ce pornește din portul turistic Tomis până la Edificiul roman cu mozaic. Construite în timpul epocii romane din cărămidă romană și impermeabilizate cu ciment roman. Se află sub pământ la aproximativ 20 m, în apropierea nivelului mării. Acestea ar fi putut avea rol defensiv datorită lățimii de 90 m și înălțimii de 1,70 m și dispuneau de amenajări pentru îndeplinerea acestui rol.

Basilica portului a fost prima de acest gen descoperită. Este localizată în apropierea Porții I a portului. Aceasta a fost ridicată în secolul V și a funcționat până la sfărșitul secolului VI. Este un lăcaș mic, de numai 8,7 m înălțime, cu absida în interiorul zidului estic, ridicată inițial din cărămidă și pavată cu lespezi de piatră, mai târziu zidurile fiind refăcute din piatră nefasonată, iar pardoseala dintr-un strat de mortat.

Atât Basilica Traian, cât și Basilica Eminescu au fost descoperite în incintele liceelor cu același nume. Basilica Traian, descoperită a doua a suferit distrugeri importante după construcția modernă a liceului, însă o parte din aceasta încă se află în subsolul liceului. Deși există puține date despre aceasta, a fost una dintre basilicele mari ale Dobrogei, datând de la sfărșitul secolului IV.

Basilica Eminescu s-a păstrat parțial, însă cea mai bine păstrată parte rămâne cripta pictată sub altarul basilicii. Este pictată cu culori vegetale (verde, roșu, albastru, alb) și ornamentată cu motive vegetale și linii simple.

Fig. 11 Interiorul bazilicii din curtea liceului Eminescu

Sursa: www.replicaonline.ro

Basilica mică, a fost descoperită a treia si se afla între strada Traian și bulevardul Ferdinand. În cadrul Tomisului, aceasta era situată în partea nordică, într-un cartier mărginaș. Deși cercetată puțin, se știe desprea aceasta ca a fost construită în secolele V – VI și era o basilica de dimensiunii medii, având 18,8 m lățime și 35 m înălțime.

Basilica mare este cea mai importantă și mai cunoscută dintre cele cinci basilici. Situată la vest de basilica mică, aceasta datează din a doua jumătate a secolului V. Având o formă trapezoidală și o absidă semicerculară se întinde pe o suprafață de aprox. 50 m2. Este cea mai mare basilică din Dobrogea cu o lățime de 23,4 m și o lungime de 48 m fiind considerată ultimul palat episcopal tomitan.

Fig. 12 Vedere asupra bazilicii Sfântul Anton

Sursa: www.urbanconstanta.ro

Cea mai recentă descoperire arheologică în orașul Constanța este cripta pictată. Descoperită la 25 februarie 1988, în apropierea Hotelului Sport este considerată unică în țară. Cripta se afla sub o necropolă romană, dispărută cu timpul. Cavoul este dreptunghiular cu 2,8 m lungime, 2,3 m lățime și 2 m înălțime, construit din cărămidă, iar unicitatea acestui mormânt o reprezintă „pereții pictați în tehnica fresccei, într-o suită de reprezentări antropomorfe, zoomorfe, fitomorfe, respectându-se o compartimentare specifică (arcade, pereți, boltă)”. Intrarea în cavou se realiza dinspre sud, deasupra intrării fiind pictată o scenă cu patru porumbei care beau apă dintr-o cupă, încadrați de patru potârnichi si de un iepure care mănâncă struguri dintr-un coș. Pe latura de nord sunt reprezentai șapte bărbați într-un banchet funerar, în partea estică doi păuni.

În interiorul criptei s-au găsit patru sicrie construite din lemn în care se aflau patru schelete așezate cu capul către vest.

4.2.2 Monumente istorice

Farul genovez este situat pe faleza Cazinoului. A fost construit de către firma britanică care a amenajat portul Constanța în secolul XIX Danube & Black Sea Railway Co. între anii 1858-1860. Poartă această denumire în onoarea vechilor negustori genovezi care au construit între sec. XII-XIV o schelă comercială protejată de un dig. Farul a funcționat până în anul 1913, luna decembrie. Format dintr-un turn hexagonal având înălțime de 8 m, iar raza luminii albe ajunge până la 9,5 mile marine. Datorită unor probleme, acesta a trebuit sa fie restaurat în anul 1948.

Fig. 13 Farul genovez fotografiat de pe strada Ovidiu

Sursa: www.litoralulromanesc.ro

Monumentul Eroilor Dobrogeni din Primul Război Mondial se află în Cimitirul Central. A fost construit în anul 1921. Are la bază un cub de piatră, pe care se sprijină un trunchi de piramidă cu baza pătrată, deasupra căruia se află un vultur din bronz cu aripile larg deschise.

Monumentul Eroilor Războiul de Independeță este o operă a sculptorului Marius Butunoiu. Construcția este situată în parcul Casei de Cultură a Sindicatelor. Monumentul este alcătuit dintr-o statuie ce reprezintă ostași atacând și o coloană placată cu marmură albă pe care este inscripționată simbolul Contanței – delfinul ( pe două dintre laturi) și anii 1877-1977, ce reprezintă 100 ani de la terminarea războiului

Monumentul Victoriei, amplasat în parcul Primăriei este o creație a sculptorului Boris Caragea. A fost finalizat în 1968 și are o înălțime de 7,3 m fiind un turnat în bronz și așezat pe un soclu de beton placat cu travertin (2,8 m înălțime).

Monumentul Eroilor Regimului de Infanterie 34 Constanța a fost inaugurat în anul 1938, fiind o operă a sculptorului Gh. Zuanel. Monumentul reprezintă un paralelipiped placat cu marmură albă, cu o înălțime de 5,5 m. În partea superioară apare o urnă în care este sculptată o flacără.

Centrul istoric reprezentat prin Piața Ovidiu este o caracteristcă nouă a orașului Constanța. A purta diferite denumiri, de la Forum și Agora, în perioada comunismului avea numele de Piața Independenței. Schimbarea pieței în centru istoric a fost o urmare datorită concentrării istoriei antice a orașului. Începând cu vara acestui an, centrul istoric capătă o nouă amploare. Prin planul de amenajare a centrului, întreaga zona a fost pavatată cu piatră cubică în spațiul dintre Muzeul de istorie și zona cafenelelor. Circulația rutieră în această zonă a fost restricționată, fiind anexată pe drumuri lăturalnice. Aceste amenajări au fost făcute cu scopul de a atrage turiștii, oferindu-le o alternativă turismului litoral.

Fig 14 . Piața Ovidiu din anul 1902

Fig. 15 Piața Ovidiu anul 2014

Sursa: Arhivă personală

4.2.3 Monumente arhitecturale

Casa cu lei este o clădire situată pe strada Titulescu din Constanța. „Este un imobil ce evidențiază varietatea caracterelor arhitectural ale zonei peninsulare”. Influențele sale arhitectonice sunt preromantice și genoveze. Construită în anul 1897, aceasta a fost construită ca restaurant, iar apoi devenind cazino. Numele îl dobândește de la cele patru coloane în jurul său, la capătul cărora au fost sculptate capete de lei.

Fig. 16 Casa cu lei, vedere din față

Sursa: www.cugetliber.ro

Cazino Paris Constanța este considerat emblema orașului Constanța. Este considerat simbolul Constanței, odată prin faptul amplasării sale pe faleza ce îi poartă numele și pentru faptul că este prima clădire constuită după dominația turcă. În anul 1880 acesta era construit lângă Farul genovez, din lemn și căptușit cu cu scândură. Distrus de către o furtună, acesta este mutat pe locul actual. Conducătorii orașușului au decis constucția unui casino modern, asemănător celor de pe riviera franceză. Arhitectul care s-a ocupat de proiect, Daniel Renard a conceput o clădire în stil Art Nouveau, cazinoul fiind punctual de plecare al acestui curent în România. Constucțiile încep în anul 1907 și terminate în anul 1910.

Fig. 17 Cazinoul, vedere din față

Sursa: www.cugetliber.ro

Deși puternic criticat de către autoritățile și ziarele vremii, pe data de 15 august 1910, acesta este oficial inaugurat, la festivitate fiind prezent și principele Ferdinand. Pe data de 15 martie 1911, în cazinou sunt legalizate jocurile de noroc, fiind dotat cu 2 mese de biliard și 7 mese pentru jocuri de cărți. Amploarea acestuia nu a întârziat sa apară, devenind un loc luxos, accesul fiind exclusivist, permis doar unor personalități din societate. Succesul acestuia a determinat atracția oamenilor înstăriți din Europa, devenind un renume în cadrul continentului. În Primului Război Mondial a fost transformat în spital, revenind în perioada interbelică la destinația sa inițială. Ultimul program de renovare a fost în perioada 1985-1987, mobile, picturilie, decorațiunile și vitraliile au fost schimbate. În primăvara anului 2011 acesta a fost deschis pentru vizitatori pe o perioadă scurtă de timp, iar în această vară pe o perioadă de 10 zile urmează să fie deschis tot pentru vizitare.

Fig. 18: Cazinoul fotografiat din interior

Sursa: www.cugetliber.ro

Opera Oleg Danovski este singura de acest fel din întregul județ. I-a naștere în vechiul amfiteatru al Colegiului Național Mircea cel Bătrân în anul 1952. În trecut a purtat numele de teatrul Ovidius. Sala de spectacole are o capacitate de 600 locuri. În fața operei se află parcul Teatrului.

Farul nou este o constucție relativ nouă, inaugurată în anul 1960, deși fusese finalizată în 1958. Are o înălțime de 58 m, cu aspectul unei cupole piramidale, cu vârful în jos. Este perfect operațional în prezent, lumina emisă de către acesta este albă ce ajunge la 24 mile marine și la fiecare 29,8 secunde emite două sclipiri de lumină. Poziția sa geografică este 440 09’ 05’’ lat. N și 290 37’ 09’’ long. E și poartă numărul internațional E 5025. Raportat la oraș se află în zona Porta nr. 5.

Fig. 19: Farul nou

Casa de cultură a sindicatelor are rolul de a susține manifestări culturale de diferite tipuri. Se află pe Bulevardul Lăpușneanu, fiind construită între ani 1976 – 1983. Arhitectura este o îmbinare între stilul modern și elemente românesști. Clădirea are două etaje, care sunt placate cu mozaic și dale de tip venețian, iar în fața clădirii și pe laterale se află o esplanadă placată cu marcmură roșie și travertin.

Spitalul județean este specific arhitecturii constănțene datorită formei sale în fomă de Y. Prin această formă, conferă condiții ideale pentru iluminare naturală. A fost construit între anii 1963 – 1969.

4.2.4 Lăcașuri de cult

Catedrala ortodoxă Sf. Petru și Pavel este situată pe strada Muzeelor și este construită între anii 1883-1885 după planurile arhitectului Ion Mincu. Inaugurarea oficială a avut loc pe data de 22 mai 1895, din cauza nenconformismului picturilor, refăcute de G.D.Mirca. A fost construită în stil greco-roman, turnul având înălțimea de 35 m, iar fațada catedralei este impunătoarea privitorilor. Specific stilului românesc de arhitectură, fațada este împărțită în mai multe asize, delimitate prin brâie de cărămidă aparentă. Aceasta a avut nevoie de restauri în perioada 1959-1961 la nivelul cărora s-au refăcut picturile, frescele fiind refăcute în factură neo-bizantină.

Fig. 20: Catedrala ortodoxă Sf. Petru și pavel, vedere dinspre parcul arheologic

Sursa: www.bazilica.ro

Moscheea Mare situată în imediata apropiere a pieței Ovidiu, este cel mai important lăcaș de cult musulman din Constanța. Construcția sa este datorată statului român, care în anul 1910 pe locul unei foste moschei, ridică construcția de astăzi. Ceea ce este reprezentativ este materialul din care a fost construită, fiind prima clădire construită din beton armat din țara noastră. Stilul său arhitectural este o îmbinare de elemente egipteano-bizantine (minaretul și cupola) cu cele românești. Minaretul atinge înălțimea de 47 m și reprezintă un punct de belvederea asupra centrului istoric al Constanței. Moscheea a reprezentat un cadou făcut de regele Carol I către comunitatea musulmană din Dobrogea și a fost inaugurată chiar în prezenta regelui.

Fig. 21: Moscheea Mare

Sursa: www.cugeliber.ro

Biserica Sfânta Mina este „Biserica neagră a Constanței”. Construită între anii 1995-1997 în stil autentic maramureșean, este una dintre cele mai mari biserici de lemn din țară. Este amplastă pe malul lacului Tăbăcăriei și este construită după planurile arhitecturlui Nicolae Goga.

Biserica elenă Metamorphosis este situată pe strada Mircea cel Bătrân, fiind alături de Consulatul Grec. A fost construită de către comunitatea elenă din anul 1867, fiind singurul lăcaș de cult de acest gen din oraș. Nu prezintă un stil arhitectonic, constucția a fost ridicată din piatră și cărămidă, având podeaua pavată cu marmură.

4.2.5 Figuri iconografice

Bustul lui Ovidiu este amplast în Piața cu același nume, Ovidiu. „Pe numele său real Publius Ovidius Naso este primul poet care liric care trăit pe pământ românesc”. Opera îi aparține italianului Ettore Ferrari, creația fiind realizată în anul 1887 prin contribuția locuitorilor orașului. Cu o înățime totatlă de 5, 28 m împărțită în soclu (2,68 m) și statuie (2,60 m) îl prezintă pe scriitor îmbracat cu o togă, iar în mâini având un „volumen” și un „stillus”. Pe soclu este scris un pasaj din Tristele, operă ce îi aparține poetului.

Fig. 22: Busul lui Ovidiu din centrul istoric

Sursa: www.cugeliber.ro

Bustul lui Mihai Eminescu este amplasat pe faleza Cazinoului, fiind realizată în anul 1934. În amintirea perioadei de 10 zile pe care poetul a petrecut-o la Constanța în anul 1881, acestuia i s-a construit un monumet realizat de sculptorul Oscar Han.

Fig. 23 Bustul lui Mihai Eminescu, vedere dinspre faleză

Sursa: Arhivă personală

Statuia lui Anghel Saligny este amplasată tot pe faleza Cazinoului, la Poarta 1 spre intrarea în port. Realizată tot de sculptorul Oscar Han, dedicată inginerului de care se leagă numeroase construcții din Dobrogea: portul Constanța, silozurile, Podul de la Cernavodă). Statuia este turnată în bronz și a fost dezvelită în anul 1965.

Bustul lui Ion Bănescul, fostul profesor și primar al orașului Constanța este considerat întemeietorul stațiunii Mamaia, și în același timp întemeietorul turismului litoral românesc al Mării Negre. Sculptorul Dimitrie Paciulea a realizat în 1911 în parcul de lângă Colegiul Mircea cel Bătrân o lucrare pentru comemorarea fostului primar.

4.2.6 Monumente cultural

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie este a doua instituție de profil, ca mărime după Muzeul Național de Istorie din București. A fost construit pentru a împiedica contrabanada cu piesele antice descoperite în șantierele arheologice. Cel care îi pune piatra de temelie este Remus Opreanu, primul prefect al Dobrogei în anul 1878.. A cunoscut perioade de înflorire (director Vasile Pârvan în perioada 1911-1915) și de declin (incendiul din 1882), însă începând cu anul 1977, toate comorile muzeului sunt mutate definitiv în actualul sediu. Inițial clădirea construită în stil arhitectural românesc a deservit ca sediu al Primăriei până în anul 1921.

Fig. 24: Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, vedere dinsre Piața Ovidiu

Sursa: Arhivă personală

Instituția adăpostește obiecte de origine greacă, romană, bizantină și medievala (unelte și arme din piatra, bronz și fier), ceramică, elemente arhitectonice antice (coloane, capiteluri, frontoane, decoruri, etc.), sculpturi antice, vase din sticlă, statuete din bronz, bijuterii, numismatică (colecția cuprinde monede din argint, bronz și aur, unele dintre ele fiind unice), icoane, documente, hărți, machete, fotografii, telegrame, reviste, obiecte ce au aparțiunut unor personalitți ale începutului de secol XX, piese de mobilier și alte obiecte cu o mare încarcatură istorică. Aici se regăsesc piesele unicate ca Șarpele Gykon (piesă unicată în lume, reprezentând o zeitatate din mitologia romană), Grupul statuar Fortuna cu Pontos (divinități protectoare ale portului și cetății Tomis), Aedicula cu dublă reprezentare a zeiței Nemesis (una dintre cele mai remarcablie piese ale muzeului), sculptura „Gânditorul” și perechea sa, piese emblematicie din cultura Hamangia (Neolitic).

Muzeul Marinei Române originar în Mangalia începând cu anul 1965. Și-a mutat locația în Constanța în fosta clădire a Școlii Navale Superioare începând cu anul 1969. Amenajarea actuală datează din anul 1983. Prin exponatele sale specifice, muzeul oferă istoria complexă a marinei militare și cea civile. Se remarcă dintre cele 22 săli, Sala corăbiilor care deține 200 machete de nave și ambarcațiuni vechi.

Fig. 25 Panoramă Muzeul Marinei Române dispre Strada Traian

Sursa: www.constantasimplicity.ro

Muzeul de Artă este localizat pe Bulevardul Tomis. Deși datează din anul 1961, în anul 1982 expozițiile au fost mutate într-o clădire nouă. Colecția conține lucrări ale pictorilor și sculporilor naționali cum ar fi Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Pallady, Tonitza, Jalea. Situat pe același bulevard Muzeul de Artă populară inaugurat în 1975 deține piese de artă dobrogeană și diverse expoziții etnografice.

Complexul Muzeal de Științe ale Naturii cuprinde o serie de muzee împărțite inegal în oraș, și anume Delfinariul, Planetariu și Expoziția de păsări sălbatice se găsesc în partea vestică a lacului Tăbăcăriei, în timp ce Muzeul Mării și Acvariul se află pe faleza Cazinoului.

Delfinariul datează din anul 1972. Cuprinde un bazin de 4,5 m adâncime cu o capacitate de 1 200 m3, umplut prin canale cu apă transportată din Marea Neagră. Prin reparațiile efectuate în primăvara acestui an, acesta și-a mărit capacitatea și infrastructura, cu scopul de a a atrage un număr mai impresionant de turiști.

Planetariul a fost fondat în anul 1969. Se află în apropierea Delfinariul și se remarcă prin sala de proiecții prin care cu ajutorul unui aparat sunt proiectate mișcările corpurilor cerești vizibile din zona țării noastre și fenomene astronomice cum ar fi eclipsele de Lună sau Soare.

Expoziția de păsări exotice face parte din Complexul Microdeltei inaugurat în 1983 pe malul lacului Tăbăcăriei în apropierea Delfinarului. Păsările exotice sunt aduse din străinate, dominând papagalii. În amenajarea numită Microdeltă i-a naștere prin amenajări specifice o mini grădină zoologică cu exemplare de specii din fauna Dobrogei.

Muzeul Mării situat pe faleza Cazinoului în apropiere de Farul Genovez datează din anul 1972. În cadrul său sunt expose colecții de floră și faună marină, atât din Marea Neagră, cât și din alte mări. De asemenea sunt expuse hărți despre geologia Mării Negre.

Acvariul, probil cel mai reprezentativ din cele prezentate a fost inaugurat în 1958. Aflându-se vizazi de Cazinoul Constanța, dă un caracter mai mare zonei falezei. Cuprinde un număr impresionant de bazine în care pot fi observate specii de peștin din Marea Neagră, Deltei și râurilor țării, dar și specii de pești exotici. Interiorul său este dispus concentric, în mijloc fiind cel mai mare bazin, cu cel mai mare număr de pești, iar în jurul acestuia, bazine cu mărimi mai mici.

Fig. 26: Acvariul, vedere dinspre faleza Cazinoului

Sursa: Arhivă personală

Fig. 27 Harta monumentelor istorice din zona peninsulei

Capitolul V: Forme și tipuri de turism

5.1 Turismul litoral. Studiu de caz – Istoricul dezvoltării turismului litoral

Constanța

Din complexitatea de factori pe care îl deține orașul Constanța pentru dezvoltarea turismului, litoralul reprezintă punctul de atragere al turiștilor.

Turismul litoral prezent strict în oraș este valorificat prin cele 3 plaje amenajate, Modern, Trei Papuci și Tataia.situate la baza falezei cu înățime de 40 m. Plajele Trei Papuci sunt situate în nordul, respectiv centrul orașului și sunt puncte de atracție mai mult pentru locuitorii orașului, deaorece lungimea acestora este relativ mică. Cele două plaje dispun de infrastructură precară reprezentată prin câteva construcții de tip beach – bar. În schimb plaja Modern, fosta plajă Muncitorul este pe deplin valorificată din pricina poziției sale favorabile și lungiimi sale. Are o lungime de cca 1 km și o lățime de 100-150 m. Fiind situată la baza falezei este ferită de vânt și însorită tot timpul zilei. Caracteristică plajei și de altfel litoralului românesc, panta prezintă o slabă înclinare.

Stațiunea Mamaia

Stațiunea Mamaia, numită și „Perla litoralului românesc” se află în nordul orașului Constanța, aparținând admistrativ de acesta. S-a dezvoltat în lungul cordonului de nisip cu o lățime de circa 500 m, ce separă Marea Neagră de Lacul Siutghiol (notă de subsol, Dumitru, pag. 64). Calea spre stațiune se poate face din orașul Constanța, pe cele trei bulevarde, care se intersectează la începutul stațiunii printr-un sens giratoriu: Mamaia, Lăpușneanu, Aurel Vlaicu, cât și din orașul Năvodari, pe șoeaua, Hârșova – Constanța.

Plaja din stațiune are o lungime de 8 km și variază între 100 și 200 lățime. Este împărțită teritorial, fiecare parcelă apărținând unei unități hoteliere: Perla, Parc, Cazino, Palas, Dorna, etc.

5.1.1 Istoricul dezvoltării turismului litoral

Prima tentativă de a implementa o amenjare pentru practicarea turismului litoral apărea în anul 1883, atunci când la Constanța, în sudul orașului este amenajată plaja „La Vii„ ca o necesitate a vremii. Plaja se situa în apropierea falezei, iar legătură către aceasta se făcea prin o cale ferată amenajată. Începerea construirii noului port maritime a însemnat distrugerea acestei plăji.

Profesorul Ion Bănescu, primar al orașului înființează stațiunea Mamaia în anul 1905. Acțiunea este sprijinită de către autoritățile locale dar și de cele din capital: „Apogeul sezonului de băi și vilegiatură la Constanța a fost atinsă datorită lăudabilei inițiative a primarului Ion Bănescu, de a muta băile la superb plajă Mamaia” (Ziarul Dimineața, București, 21 august 1905). Însă la început stațiunea reprezenta doar un perisip pustiu, dunele de nisip atingeau 7 m iar la capătul stațiunii se afla satul Mamaia, ce era o modestă așezare de pescari. Astfel putem stabili începuturile dezvoltării turistice începând cu anul 1905, iar profesorul Ion Bănescu poate fi considerat „părintele” dezvoltării turismului în Mamaia, respectiv Constanța.

Primul an în care stațiunea a funcționat a fost 1906, prin înălțarea pavilionului de băi, constucții ce vor individualiza stațiunea. Proiectul conceput de arhitectul Petre Antonescu, reprezenta un stabiliment ce semănă cu o casă de munte din lemn și consta din două pavilionae lungi terminate cu câte un foișor, iar fiecare pavilion avea câte 56 de cabine. Aceste instlaații de altfel primele de pe litoralul românesc erau foarte importane pentru acea perioadă: „Constanța dispune azi de o plajă în rândul marilor stațiuni balneare din Orient” (Ziarul „La Roumaine”, București, 1906). De asemenea la momentul inaugurării din data de 22 august 1906, stațiunea dispunea și de o cale feroviară între Constanța și Mamaia, gara fiind situată în partea de centrală a stașiunii. Distanța străbatută fiind de o oră și jumătate. Statisticile primăriei consemnează un număr impresionant de turiști în primul an de funcțiune: 45 000 turiști.

În anii interbelici se construiesc 35 vile în jurul castelului reginei Maria și două edificii importante ale stațiunii și anume Cazinoul și Casa Bărcilor. Planul de parcelare al stațiunii, o împarte pe aceasta în două, iar nordul stațiunii între Castel și satul Mamaia este împărțit în 600 de loturi pentru vile și 12 loturi mai mari pentru hoteluri. Este construită prima vilă mai mare, având un regim de hotel, Vila Albatros, iar între anii 1936-1938 se construieșțe primul hotel din stațiuni, „Grand Hotel Rex”. Capacitatea acestora împreună cu cele 35 vile însumau 1067 locuri, iar circulația turistică în anul 1939 a fost de 11 506 turiști.

Fig. 28: Stațiunea Mamaia în perioada interbelică

După cel de-al Doilea Război Mondial, timp de peste un deceniu, nu s-au făcut amenajări noi. Hotelul București (actualul Iaki) și restaurantul cu același nume (1957), amenajarea hotelului „Albatros‟ și a restaurantului bar Cazinou (ambele în 1958) sunt primele schimbări care se fac după război.

Evoluția hoteliră se remarcă în perioada a trei ani: 1959-1962. Hotelurile sunt amplaste pe terenul unor foste mlaștini, desecate și acoperite cu nisip din lacul Siutghiol. Ansamblul hotelier se afla între punctul „Pescărie„ și extremitate stațiunii: „Modern”, „Palas”, „Pelican”, „Tomis”, „Histria” însumând o capacitate de 10 000 locuri. În același timp se constuiește șoseaua, între malul lacului Siutghiol și zona perisipului.

Între anii 1960-1961 se 5 construiesc hoteluri asemănătoare cu câte 8-10 etaje, aceastea fiind perpendiculare pe faleză, având denumirea de „hoteluri lamă”: „Aurora”, „Meridian”, „Doina”, „Flora” și „Victoria”. Hotelurile cu câte 14 etaje, „Parc” și „Perla” apar în 1962. Pe lângă constucția hotelurilor, apar magazine, bufete, tonete. De asemnea clădirea actualului Teatru de Vară este finalizată. Între construcțiile mai înalte ale stațiunii, arhitecții au alternat înălțimile construind între acestea hoteluri cu dimensiuni mai mici: „Pescăruș”, „Delfin”, „Lotus”, „Dunărea”, „Neptun”.

Fig. 29 Ansamblul plajei și a hotelului Parc

Extinderea stațiunii debutează în perioada 1966-1976, când sunt date în folosință hotelurile „Siret‟, „Bicaz‟ și „Dorna‟, iar în anul următor, în vecinătatea clubului „Castel‟ se înalță hotelurile „Național‟ și „Unirea‟ (12 etaje) și Patria (14 etaje). În anul 1968, se deschid hotelurile „Riviera‟ (14 etaje) și „Majestic‟ (10 etaje), „Astoria‟, „Metropol‟, „Mercur‟ și „Minerva‟, „Caraiman”. În anul următor, se construiesc alte 3 hoteluri plombă: „Junona‟, „Jupiter‟ și „Apollo‟. Indispensabile agrementului sunt și restaurantele; astefel, alături de Melody Bar se deschid restaurantele cu specific, Orient, Vatra și Hanul Piraților (toate construite în 1976), o sală de jocuri mecanice și popice (1968). De asemenea, în iulie 1967 își începea emisiunile estivale Radio Vacanța, unicul post de radio estival din lume care emitea zilnic în 5 limbi, intrarea în circuitul public a Satului de Vacanță (1973) și construirea primelor piscine.

În următoare perioadă de dezvoltare în perioada 1975-1985 se remarcă hotelurile „Condor”, „Vega”, „Amiral”, „Ambasador”, „Savoi” și „Lido„ care marchează o schimbare în dezvoltarea turistică prin calitatea și diversitatea dotărilor. „La începutul sezonului cald 1978, litoralul cupridea un număr de 263 hoteluri având capacitatea de 69 629 locuri”. Agrementul este îmbunătățit prin construirea de terenuri de tenis, discoteci, baze nautice pentru wind-surfing, debarcadere, tobogane acvatice. La sfărșitul sezonului estival din 1985 este inaugurat popasul turistic Mamaia, amplasat în nordul stațiunii fiind la cel mai mare și mai modern de pe întreg litoralul. Ca rezultat al dezvoltării turistice, în sezonul estival al anului 1987 pe cirulația turistică a înregistrat un număr record de 325 000 turiști, din care 90 000 turiști străini.

Penultima perioada de dezvoltare turistică începând cu anul 1990, a rezultat prin atragerea de investiții în stațiune, prin reamanajările cluburilor, tereaselor, restaurantelor, hotelurilor dar și construcția de hoteluri de 4 și 5 stele: „Phoenicia Holiday Resort” , „ Marina Regia Residence” (situate în nordul stațiunii), precum și hotelurile „Vega”, „Golden Tulip”.

Fig. 30 Stațiunea Mamaia după anii ‘90

5.2 Turism medical

Turismul medical deși este mai puternic valoricat în stațiuni precum Mangalia, Techirghiol sau Eforie Nord în Constanța bioclimatul oferă posibilitatea naturală efectuării unui turism medical.

Factorul principal terapeutic al litoralului constănțean este apa mării, prin mineralizarea sa de 15,5 g/l. Ea se folosește sub formă de băi efectuate direct în mare sau dacă este cazul sub formă de inhalații pentru o cură internă. În timpul verii, se folosește numai sub formă de băi de mare, iar combinată cu helioterapia și aeroterapia formează cura heliomarină. Apa mării acționează asupra organismului prin conjucția factorilor chimici, termici și mecanici. Este recomandată un maxim de 20 de băi pe sezon de cca. 10-20 min, de preferință între orele 10-14.

Psamoterapia sau acțiunea curativă a nisipului se efectuează prin învelirea corpului cu nisip uscat, pe o durată de 5-10 minute. Datorită granulației fine a nisipului, din stațiunea Mamaia, acestă cură este foarte benefică corpului.

Helioterapia este expunerea corpului la soare. Cele mai bune condiții pentru helioterapie în perioada estivală sunt cele cuprinse dimineața între orele 8:30-11 și 15:30-18. Acumulând un total de 2-4 h zilnic, corpul beneficiază de efectele curative ale helioterapiei. Bronzul marin reprezintă răspunsul de apărare a organismului față de radiațiile solare, în special al ultravioletelor. Astfel pe litoralul românesc sunt frecvente razele de 290 milimicroni, față de cele de 370 milimicroni specificie altor zone litorale. Razele de 290 milimicroni provoacă un bronz de 10 ori mai rapid decât celelalte raze, astfel litoralul românesc beneficiază de o atractivitate în plus.

Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre, respective Constanța și Mamaia este indicat pentru tratamentul catarelor subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronșite, laringite, rinite) scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenței, reumatismelor articulare și musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, osteitelor , mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienței glandulare, tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii și multe altele.

5.3 Turismul de croazieră

Turismul de croazieră a căpătat noi valențe începând cu anul 2000. La sfărșitul sezonului estival în 2002, în Constanța aprox, 1 500 de pasageri au beneficiat de acest tip de turism. Numărul a crescut considerabil, ajungând în anul 2007 la 16 000 turiști. Această creștere se datorează terminalul de pasagere inaugurat la Constanța în anul 2005. Tot din anul 2007, administrația portului Constanța a devenit membru cu drepturi depline al Asociației Porturilor Mediteraneene de Croazieră „MedCruise”. Sfăștitul sezonului estival din anul 2013 a înregistrat peste 35 000 turiști.

Această formă de turism beneficiază de o sezonalitate mai mare, începând din luna aprilie până la finele lunii octombrie. Cele mai frecvente linii de croazieră sunt Odessa – Constanța – Varna de către nava „Krymskaya Strela” și Constanța – Instanbul de către „Ukreferry”. De asemnea se pot face croaziere locale, către Mangalia, naționale Constanța – Delta Dunării sau chiar internationale folosind canalul Dunăre – Marea Neagră către capitalele țărilor dunărene.

5.4 Turismul cultural

Turismul cultural, fie el reprezentat de către atracție către vestigiile arheologie, istorice, arhitecturale sau muzeale este forma de turism cea mai potrivită pentru redobândirea istorică din trecut. În zona peninsulară a Constanței se regăsesc cele mai importante vestigii de aceste gen: Centrul istoric Piața Ovidiu, Cazinoul, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Moscheea Mare, Catedrala ortodoxă Sf. Petru și Pavel, Farul Genovez, Edificiul Roman, Termele romane și bazilicele.

Prin formele de dezvoltare turistică ce vor fi prezentate mai jos, precum și prin bogățiile patrimoniului cultural, turismul cultural poate fi forma cea mai ideală pentru cunoașterea istoriei orașului Constanța.

Capitolul VI: Infrastructura turistică

Prin infrastructură turistică se întelege totalitata facilităților construite având scopul de valorifica resursele turistice naturale și antropice dintr-un areal dat. Scopul infrastructurii este de a satisface cerearea turisită, realizând acest lucru prin dotările aferente și practicarea serviciilor specifice, astfel fiind îndeplinită funcția economic a turismului.

În Constanța, respectiv în stațiunea Mamaia infrastructura turistică este puternic dezvoltată, datorită prezenței litoralului Mării Negre. Stațiunea a fost supusă și va fi supusă în continuare unor proiecte de dezvoltare turistică iar stațiunea este puternic promovată atât național, cât și internațional. Cele mai frecvente structuri de cazare sunt hotelurile, atât în cadrul orașului, cât și în stațiune, baza de alimentație este bogată, întâlnindu-se mai multe tipuri de alimentație publică. Gradul ridicat de accesibilitate datorită opțiunilor diferite de transport conferă orașului o puternică dezvoltare turistică.

6.1 Rețeaua hotelieră

Industria hotelieră și respectiv calitatea serviciului de cazare influențează nu numai dezvoltarea turismului, în general ci și eficiența acestei activități. Prin atracția exercitată serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potențialului turistic, a capacității bazei tehnico – materiale, conducând la realizarea unor coeficienți superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu de atractivitate a produsului turistic și indirect de creștere a eficienței comercializării lui.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura satisfacerii nevoii pentru turism a populației. Sporirea veniturilor bănești, urbanizarea, creșterea timpului liber, etc. au provocat mutații în comportamentul consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora.

În orașul Constanța, respectiv stațiunea Mamia, ce intră în componența sa, cele mai frecvente unități de cazare sunt hotelurile, restul unităților cum ar fi vile sau pensiuni sunt în număr scăzut. Hoteluri au evoluat în funcție de contextul economic, în special în stațiuea Mamaia, fiind direct proporționale cu creșterea acestuia. În Tabelul nr. 5 sunt prezentate hotelurile din orașul Constanța., iar în Tabelul nr. 6 cele din stațiunea Mamaia.

Tabel nr. 5: Invetarul unităților hoteliere din orașul Constanța

Tabel nr. 6: Inventarul unităților hoteliere din stațiunea Mamaia

Unitățile hoteliere s-au dezvoltat începând cu anul 1990, dar ritmul acestora a fost relativ scăzut. Cea mai mare creștere a acesora s-a înregistrat în anul 2010, conform Tabelul nr. 7, ajungând la 114 unități hoteliere, față de cea din anul 2013, de doar 97.

Tabel nr. 7 Evoluția unităților hoteliere în perioada 1990-2013

În orașul Constanța nu se regăsește nici un hotel de 5 stele, iar în stațiunea Mamaia se regăsesc cinci astfel de unități, reprezentate prin hotelurile Rex, Vega, Mamaia, California, Rex. În schimb conform fig. 31, hotelurile cu ponderea cea mai mare în Municipiul Constanța sunt cele de 2, respective 3 stele.

Fig. 31: Gradul de confor al unităților hoteliere din Municipiul Constanța

Capacitate de cazare turistică a avut o perioade oscilatorii între anii 1990 și 2004, însă conform Tabelulu nr. 8, a înregistra o rată de creștere încontinuă până în anul 2010, fapt ce se datorează atingerii apogeului unităților de cazare din anul respective. După anul 2010, capacitatea a înregistrat valori scăzute.

Tabel nr. 8

Folosind programul ArcMap am dispus prezentarea principalelor hoteluri, având ca criteriu gradul de confor, atât în Orașul Constanța, cât și în stațiunea Mamaia.

Fig. 32 Harta unităților hoteliere din orașul Constanța

Fig. 33 Harta unităților hoteliere din stațiunea Mamaia

6.2 Analiza circulației turistice

Litoralul românesc însumeaza 45% din totalul capacității de cazare din România, astfel în orașul Constanța, respectiv stațiunea Mamaia, rata circulației turistice a fost pozitivă. Analizând datele sosirii turiștilor începând cu anul 1990 când s-au înregistrat 259 518 turiști, putem observa creșterea anuală în rândul turiștilor conform fig. 34, ajungând la un maxim de 424 161 turiști în anul 2008. În sezonul estival al anului 2013 s-au înregistrat 418 724 turiști, diferența între anul maxim și cel trecut fiind relativ mică. Datorită noilor construcții implementate orașului și stațiunii, se preconizeaz un număr record de turiști în vara acestui an.

Fig. 34: Sosirile turiștilor în perioada 2001-2013

Însă dacă numărul turiștilor este în creștere, numărul înnoptărilor a scăzut. Deși prezintă o rătă de creștere semnificativă până în anul 2008 conform fig. 35, acesta a scăzut până în prezent. Acest lucru se reflectă în perioada sejurlui peterecut în Constanța de către turiști.

Fig. 35: Înnoptările turiștilor în peioada 2001-2013

Conform fig. 34, în anul 2001, sejurul era în medie de 4.5 zile petrecute, ajungând în anul 2013 la doar 3 zile petrecute în zonă. Acest lucru se datorează în mare parte prețurilor crescute de pe litoralul românesc față de competitorii internaționali direcți: Bulgaria și Turcia. Ca o creșterea e sejurului se vor implementa programe în cadrul hotelurilor de all-inclusive pentru atragerea turiștilor.

Ca și numărul turiștilor sosiți, numărul înnoptărilor a crescut cu aceleași valoare.

Fig. 36: Durata medie a sejurului turistic în perioada 2001-2013

6.3 Structuri de agrement

Acestea se găsesc cu precădere în cadrul stațiunii Mamaia. În cadrul stațiuni sunt amenajate structurile de agrement specifice litoralului. Începând cu zona hotelului Perla și sfășindu-se la capătul stațiunii, se găsesc, plaje amenajate corespunzător de hotelul de care aparțin cluburi de noapte (în număr de nouă), restaurante, piscine (40 în total), terenuri de sport (în număr de zece). Terenurile de sport și piscinele sunt afiliate hotelurilor de care aparțin.

În stațiunea Mamaia funcționeazã opt baze nautice de agrement, patru la Marea Neagrã și patru pe Lacul Siutghiol. Acestea oferã turiștilor o gamã largã de servicii specifice: plimbãri cu hidrobicicleta, ridicãri cu parapanta, windsurfing, yachting, scufundãri, scutere acvatice, tractãri cu banane gonflabile, tractãri cu colaci gonflabili, agrement cu bãrci cu vele tip Catamaran si Caravelle.

Cele mai importante structure de agrement sunt cele ce se găsesc la începutul stațiunii, dinspre Bulevardul Alexandru Lăpușneanu: Telegondola Mamaia și Parcul de distracții Aqua Magic.

Aqua Magic este cel mai mare parc de distracții acvatic din Romînia și este situat la intrarea în stațiunea Mamaia, având o suprafață de 27 200 m2. Tematica parcului este potrivită oricărei categorii de vârstă, iar capacitatea de primire ajunge la 2 500 vizitatori/zi. În incinta parcului sunt amejanajte centre ce alimentație publică: restaurante, baruri, fast-food), suveniruri, presă. De asemenea datorită iluminării adecvate și prezența unei scene, se organizează spectacole.

Fig. 37 Parcul Aqua Magic, vedere din telegondolă

Sursa: www.litoralulromanesc.ro

Telegondola Mamaia este o instalație pe cabul, destinată turiștior ce doresc a vedea panorama stațiunii Mamaia. Capacitatea de transport este de 600 -1 500 persoane/h. Înălțimea cablurilor este la 50 m deaspura solului. Gondole au fiecare capacitate de căte opt persoane pe traseu. Aceasta este închisă, având ventilație naturală, protecție solară și puternic vitrată pentru a asigura o vizibilitate foarte bună.

Fig. 38 Vedere stradală asupra telegondolei

Sursa: Arhivă personală

6.4 Infrastructura turistică de transport

Constanța, datorită poziționării sale geografice, poate fi considerată o zonă de intersecție a principalelor rute de transport atât european cât și internațional, care leagă atât nordul de sudul Europei, cât și estul de vestul acesteia. Astfel transportul naval, feroviar, aerian și rutier asigură legături cu țările vecine, cele europene dar și asiatice.

Prin conferința Pan-Europeană stabilită în orașul Creta din anul 1994 , orașul Constanța este situat pe coridorul de transport pan-european cu numărul IV: Berlin-Nurnberg-Praga-Budapesta-București-Constanța-Salonic-Istanbul și totodată orașul intră în componența culuarului european VII: Constanța-Canalul Dunăre Marea Neagră-Dunăre-Main-Rhin-Rotterdam.

Transportul rutier

Orașul este tranversat de la nord la sud de două drumuri europene: E60 care leagă Constanța de capitală și E87, care leagă Constanța de Bulgaria prin Vama Veche. Ca drumuri naționale putem enumera DN 2A (București – Constanța), DN 39 care corespunde drumului european E87, DN 3 (Constanța-Murfatlar-Ostrov). În interiorul municipiului sunt însumate 410 km de străzi, împărțite în trafic mediu (320 km) și trafic greu (90 km). Întreaga rețea rutieră a fost modernizată în perioada 2003-2008, prin programul de reabilitare pus în aplicație de Primăria Municipiului Constanța și Consiliul Județean Constanța. Pentru fluidizare traficului au fost construite “sensuri giratorii” pe artelele principale și în primul rând în stațiunea Mamaia, deoarece în perioada estivală, numărul de autoturisme se dublează.

Transportul în comun este reprezentat în proporție de 80% de către Regia Autonomă de Transporturi Constanța (RATC). Alți operatori privați fac legătura între Constanța și orașele și comunele din apropiere (ex: Ovidiu, Palazu Mare, Năvodari, Agigea, Lazu, Valu lui Traian, Murfatlar), principala firmă fiind Grup Media Sud. Evoluția parcului auto este sintetizată prin creșterea numărului de vehicule destinat transportului în comun. Astfel de la începutul modernizării parcului auto în anul 1950, acesta însuma 32 de vehicule, ajungând în prezent la 160 autovehicule destinate transportului în comun. O caracteristică aparate a Regiei Autonomă de Transporturi Constanța este adoptarea în cadrul autobuzelor un sistem wireless gratuit. Programul în parteneriat cu firma de internet Digi Mobil, a început la începutul anului 2014 pe câteva dintre vehiculele parcului auto, iar în câteva săptmâni toate autobuzele dispun de adaptor wireless. Programul a fost adoptat în cadrul Primăriei Constanța în special pentru perioada estivală, pentru turiștii atât străini cât și români ce urmează să vină în cadrul orașului cât și în stașiunea Mamaia.

Autobuzele supraetajate au fost concepute pentru agrementul turistic. Acestea fac un tur turistic, numit „Constanța City Tour” și fac legătura între oraș si stațiunea Mamaia având următorul traseu: Gară – Centru – Farul Genovez – Cazino – Acvariu – Piața Ovidiu – Delfinariu – Aqua Magic – Cazino Mamaia.

Transportul feroviar încadrează atât transportul de călători, cât și cel de marfă. Principala rută feroviară este Magistrala CFR 800. Acesta magistrală face legătura între București și Constanța având ruta: București – Ciulnița – Fetești – Cernavodă – Constanța pe o lungime de 225 km. A doua rută importantă este cea Fetești – Constanța – Tulcea. Trenul cu numărul 1821, ce aparține de CFR, leagă orașul Constanța de Arad pe ruta Constanța – București – Brașov – Deva – Arad, realizând astfel legături cu Ungaria și vestul Europei.

Căile ferate din zona municipiului Constanța au o lungime de 406 km. Cea mai densă rută este Constanța – Mangalia, pe care circulă zilnic 10 trenuri, urmată de Cosntanța – București cu câte 6 trenuri.

În perioada estivală numărul trenurilor cu ruta spre Constanța se mărește ajungând până la 10 trenuri zilnic. Firma privată Regio Trans de asemenea în perioada estivală pune la dispoziție aprox. 5 trenuri de călători zilnic pe ruta Brașov – București – Constanța.

Transportul aerian

Transportul aerian este susținut de către Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu. Construit între anii 1952-1962. Aeroportul deține o poziție favorabilă față de obiectivele naționale și internaționale, amplasat la 23 km de Constanța, la 14 km de Canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră și la 100 km de Delta Dunării. Sub aspectul economic, acesta poate deveni important pentru transportul aerian de transit către Asia și Europa. Transportul aerian prezintă unele caracteristici specifice și anume:

Infrastructura – trebuie să cuprindă facilitățile aeroportului, controlul traficului aerian și sistemele aeriene de navigație, diferite spații construite (aerogară, turn de control, hangare, ateliere);

Rapiditatea – viteza de deplasare este mărită astfel timpul alocat activităților turistice este mărit față de alte tipuri de transport;

Siguranța și securitatea – sunt aspecte ce întregesc connfortul unui transport aerian.

„În perioada sezonului estival, aeroportul asigură legături cu orașe imporante ale Europei, orașul Constanța a devenit o poartă a traficului aerian internațional, mai ales a celui turistic”.

Transportul naval reprezentat încă din cele mai vechi timpuri mijlocul cel mai economicos de cărăușie, putând deplasa volume mari de mărfuri la distanțe mari, cu posibilități de legătură între porturi din țări și continente diferite, pe o cale ce nu necesită cheltuieli mari de amenajare și de întreținere. Portul Constața asigură cea mai mare parte din transportul maritime al țării.

6.4.1 Portul Constanța

„Portul Constanța a reprezentat nuceul transporturilor către orașul Constanța. Portul Constanța face parte, prin provincia Dobrogea, din vatra carpato-danubiano-pontică”. Locul prezintă condiții ideale pentru o așezare portuară, ca rezultat al releiefului prin peninsula trapezoidală cu baza mică spre mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. Astfel primii care au beneficiat de aceste condiții naturale favorabile au beneficiat geto-dacii, aceștia folosind portul natural, fără alte amenajări. Prin anexa portului către coloniile grecești, acestea au pus bazele amenajărilor ce au precedat portul actual. După cum sublinia Ion Ionescu de la Brad în anul 1850, atunci când portul se afla într-o perioadă precară a dezvoltării sale: „raritatea unui asemene colț de pământ care, pe o întindere atât de mică, a cuprins o istorie atât de bogată și sbuciumată”.

Portul a cunoscut o serie de amenajări și construcții efectuate în diferite perioade de timp după cum urmează:

1857 – construirea, lărgirea și adâncirea portului de către englezi dupa încetarea războiului Crimeii cu Imperiul Otoman, de care aparținea portul. Proiectul mai prevedea și construirea a două diguri (836 m – digul de larg) precum și dispunerea cu linii de cale ferată pentru transportul de mărfuri realizat prin podul de la Cernavodă;

1860 – construcția farului genovez, pe locul ruinei fostului far construit de către italieni;

„După răscumpărarea portului de către statul roman din annul 1881 de la fima engleză, inginerul șef al Comisiei Europene a Dunării a demarat un proiec de mărire și amenajare a portului cu o valoare de peste 20 mil lei”

1892 – proiectul lui I.B Cantacuzino prin care sporea eficiența digurilor împotriva valurilor cât și lărgirea acestuia până la 1 220 m cât și începerea constucțiilor de tip silozuri, magazii, bazin pentru exportul portului și rampe pentru calea ferată și drumuri.

Noul proiect adoptat a fost conceput pentru exportul de mărfuri, dar și pentru tranzitul de mărfuri fiind amenajat cu instalații modern pentru acest statut.

Inginerul Anghel Saligny desemnat în perioadata 1899-1910 cu lucările asupra portului a dispus: digul de larg ajungând la 1 377 m, cel de sud de 1 497 m (lumină roșie la intrate), cel de intrare 119 m (lumină verde), bazinul de petrol introdus în interiorul portului, amenajarea unei platforme portuare de 118 ha, constuirea a patru silozuri din beton cu o capacitate fiecare de 30 000 tone, instalarea aparaturii pentru orientarea și avertizarea navelor. Gara maritime a fost începută în anul 1912 dar terminate dupa încheierea războiului.

1960 – realizarea unei incinte de 523 ha cu cinci moluri și șapte bazine, trei dintre acestea având caracter petrolier, diguri de larg cu lungimea de 5 334 m, adâncime a canalului de acces cu 14,5 m.

1982 – portul Constanța ajungea la o suprafață de 16 mile marine, capacitatea de trafic calculată la 67 000 tone, spații pentru depozitare de 1 066 m2 ;

1991 – proiectele de amenajare au fost analizate, adaptate, modernizate.

Actualmente portul Constanța oferă o serie de avantaje printre care: port multifunctional facilități moderne; acces direct la coridorul pan-european VII; alternative de transport mai ieftină și mai scurtă către Europa Centrală; două terminale sub denumirile de Ro-Ro și Ferry Boat ce deservesc navigației de cabotaj țărilor riverane Mării Negre; port cu facilități vamale ce reprezintă un plus pentru transportul internațional de mărfuri

Pe lângă principalul port, orașul mai dispune de portul touristic, construit în dreptul plajei Modern. Portul turistic Tomis a fost construit în urmă cu 40 de ani, fiind conceput, în principal, pentru agrement nautic și dispune de diguri de protecție, facilități de acostare, teritoriu portuar, platforme etc. Administrația Porturilor Maritime Constanța (APMC), autoritatea care deține în administrare Portul turistic Tomis, a demarat un amplu program de modernizare și reamenajare a acestuia. Printre lucrările care vor fi realizate în cadrul programului de reabilitare se numără amenajarea gurii de acces, pentru limitarea propagării valurilor, reparații ale construcțiilor de adăpostire existente, compartimentarea acvatoriului portuar pentru delimitarea suprafețelor de apă, amenajarea platformelor, precum și construcția unor parcări auto și a unor clădiri administrative și comerciale. În urma lucrărilor de modernizare, capacitatea portului va fi de aproximativ 325 de ambarcațiuni de diferite mărimi. În prezent, doar construcția restaurantelor de tip bistro și terasă a fost finalizată, acestea încercuind portul turistic dintr-un capât în celălat.

Fig. 39 Vedere de ansamblu a portului Constanța

Portul turistic Tomis a fost amenajat începând cu anul 1958, din necesitatea de a spori turismul din zona Constanței. Situat între plaja Modern și faleza Cazionului, putând fi accesat atât dinspre plajă cât și coborând dinspre faleză dar și dinspre oraș. Portul este destinat traficului sportiv și de agrement, dar și utilizat de către pescarii amatori. Începând cu anul 2013 acesta a fost supus, împreună cu faleza, parcul Cazinoului și tot teritoriul ce marchează centrul istoric unui vast proces de modernizare. Pentrul Portul turistic proiectul intitulat „Amenajarea complexă a portului Tomis” a fost implementat cu succes. S-a dispus construirea de-a lungul celor 3 chei ale sale, terase și restaurante cu specific pescăresc dar și amenajarea unui ponton atât pentru turiști cât și pentru localnici.

Fig. 40: Portul turisitc amenajat cu restaurante de tip pescăresc

Sursa: Arhivă personală

Fig. 41 Harta transporturilor din Municipiul Constanța

Capitolul VII: Valorificarea turistică a orașului Constanța

În strategia generală de dezvoltare durabilă a municipiului Constanța, susținerea și încurajarea turismului a reprezentat o prioritate absolută. În acest sens s-au implementat și se vor implementa programe pentru modernizarea infrastructurii urbane și reabilitarea stațiunii Mamaia.

Pentru a atinge scopul, Primăria Municipiului Constanța a dispus realizarea unei infrastructuri capabile să susțină și să încurajeze activitățile turistice. Pentru stațiunea Mamaia s-au urmărit următoarele acțiuni:

Reabilitarea tramei stradale, aleilor și parcărilor;

Reabilitarea iluminatului public;

Montarea de indicatoare rutiere și indicatoare turistice noi;

Amenajarea a opt noi locuri de joacă pentru copii;

Fluidizarea traficului prin montarea a patru sensuri giratorii;

Construcția a noi parcări.

Toate aceste investiții publice în zonã au constituit atât ipoteza, cât și suportul necesar pentru investitțile private. Astfel, în ultimii patru ani, în stațiunea Mamaia s-au finalizat o serie întreagã de investiții private având ca reper fie modernizarea capacitãții de cazare și îmbunãtãțirea gamei de servicii aferente, fie crșsterea gradului de atractivitate a perimetrului prin înființarea unor noi obiective de interes turistic.

În subcapitolul ce urmează, voi prezenta principalele proiecte pentru dezvoltarea turistică prin reabilitarea infrastructurii.

7.1 Programe de dezvoltare turistică

„Riviera Tomis” cunoscuntă și denumirea de șoseaua de coastă este un proiect ce urmează a fi implementat, proiect ce valorează 44 027 euro. Proiectul este rezultatul gestionării traficului de pe Bulevardul Mamaia în perioada estivală, precum și consilidarea falezei, aflată în stare de degradare datorită fenomenului de abraziune marină. Riviera Tomis va reprezenta o șosea de coastă ce va uni Stațiunea Mamaia de Portul turistic Tomis. Proiectul prevede următoarele caracteristici:

Lungimea drumului estimată la 5,8 km;

4 benzi de circulație rutieră;

Spațiu verde amenajat împreună cu o pistă pentru bicicliști;

Iluminat public: stâlpii fiind amplasați din 25 în 25 m, prevăzuți cu sistem de captare a energiei eoliene și solare;

Locuri de parcare generând un număr total de 524 locuri împărție între zona plajei „Modern” (366 locuri), zona „Pescărie” (63 locuri) și intersectării cu Bulevardul Mamaia (56 locuri)

șase puncte de acces dispuse astfel: Strada Mihai Eminescu, Prelungirea Bucovina, Strada Ion Rațiu, Strada Yokohama și alte două puncte urmând a fi stabilite;

4 km de lucrări de apărare împotriva valurilor;

4 km de consolidare taluzurilor.

Fig. 42 Planul pentru Riviera Tomis

Sursa: www.primariaconstanta.ro

Din punct de vedere urbanistic, proiectul caută sa soluționeze o serie de problem precum lipsa locurilor de parcare pentru turiști, lipsa zonelor de agrement în zona falezei, aglomerarea străzilor în perioada estivală, erodarea falezei.

Strategia Primăriei Municipiului Constanța de reabilitare și modernizare a infrastructurii are ca obiectiv dezvoltarea turistică și implicit economic a zonei. Proiectul „Riviera Tomis” va contribui la creșterea atractivității turistice, va genera venituri suplimentare pentru bugetul local și va permite dezvoltarea durabilă a zonei falezei.

Proiectul „Restaurarea și reamenajarea promenade și a spațiilor verzi din zona Vraja Mării- Cazino – Port Tomis” are ca scop principal conform titlului reamenajarea promendei și a spațiiilor verzi din arealul dat. Valoarea totală a proiectului este de 4 000 euro. Conform comunicatului de presă al Primăriei Municipiului Constanța amenajarea se va face prin:

Reparația și refacerea zidului de spriji;

Reabilitarea aleei de promenadă a falezei;

Reabilitarea străzilor, parcului precum și a aleii pietonale;

Reabilitarea rețelei edilitare;

Reamenajarea zonei de promenadă reprezentată de faleză și parc în stilul Art Nouveau, asemenea Cazinoului cu mobilier urban, stâlpi de iluminat de epocă, umbrare.

Scopul proiectului este de a reda zonei „aerul și frumusețea de altădată”, prin mijloacele reabilitării propuse mai sus.

Proiectul „Restaurarea și reamenajarea integrată zonei istorice – Piața Ovidiu” este fundamental pentru identitatea culturală și istorică a Constanței. Conform Primăriei Constanța, amplsamentul obiectivului îl reprezintă situl urban „zona Peninsulară Constanța”, înglobând Faleza Cazinou – Poarta 1, Faleza Port Tomis, Plaja Modern și situl arheologic „Orașul Antic Tomis”. Pentu Piața Ovidu, centrul istoric al Constanței, amenajările ce au fost implementate sunt refacerea spațiului verde din jurul statuii poetului Ovidiu, iluminatul statuii acestuia, refacerea spațiului verde din fața Edificiului Mozaicului Roman, sistematizarea circulației rutiere și a parcajului în Piața Ovidiu, refacerea scărilor de acces către centru. Pentu portul Tomis, pe lângă amenajările de tip restaurant ce au fost construite s-a realizat pasarela pietonală din cadrul acestuia.

Fig 43 Fig. 44 Fig. 45

Imagini din proiectul propus

Sursa: www.primariaconstanta.ro

Obiectivul proiectului este reprezentat de către creșterea atractivității turistice a centrului istoric, în care se regăsesc cele mai importante vestigii arheologice, istorice și arhitecturale din orașul Constanța. De aasemenea reabilitarea infrastructurii publice urbane și protejarea mediului înconjurător și asigurarea unei dezvoltări durabile.

Proiectul „Amenajarea integrată a zonei de acces în Portul Turistic Tomis și Plaja Modern” a avut un cost total de 9 979 euro. Proiectul este integrat în proiectul „Riviera Tomis” și are ca aspect de realizare obiectivele propuse de către Primăria Muncipiului Constanța:

Infrastructura de acces în portul Tomis, reabilitarea și modernizarea acesteia, precum și realizarea a 215 locuri de parcare;

Reamenajrea urbanistică a zonei Bellevue (Strada Mircea cel Bâtrân – Bulevardul Ferdinand);

Amenajări de agrement turistic – cafenele, restaurante de tip pescăresc.

Proiectul a fost implementat cu success în vedrea reparației infrastructurii de acces, precum și constucția de cafenele și restaurant de tip pescăresc. În vederea proiectului general „Riviera Tomis”, lucrările pentru constucția acestuia încă nu au început. Însă în cadrul proiecului Portul Turistic Tomis face legătura între cele 3 tronsoane ce urmează a fi construite.

Fig. 46 Amenajarea scărilor de acees dinspre Piața Ovidu către Portul Turistic Tomis

Sursa: Arhivă personală

„Promenada turistică Mamaia” este un proiect elaborate în cadrul stațiunii Mamaia. În cadrul acestuia s-au reabilitat mai multe zone și anume: zona Satului de Vacanță cuprinsă între bulevardele Alexandru Lăpușneanu și Mamaia; și zona cuprină între hotelul Malibi – Piațeta Perla – Cazino Mamaia.

Pentru prima zona, cea cuprinsă între cele două bulevarde, lucrările sunt prevăzute pentru amenajarea accesului pietonal, cât și constucția unei piețe deschise în zonele cu spații verzi neamenajate din cadrul Satului de Vacanță.

Pentu a doua zonă, Piațeta Perla beneficiază de scenă în aer liber și de un mobilier urban reprezentat de bănci, coșuri de gunoi, stâlpi de iluminat, pavaje pietonale și piste pentru bicicliști. Faleza dintre Perla și Cazinou va fi de asemenea reamenajată, cu o zonă de circulație pe un singur sens, parcări în spic și piste pentru bicicliști. Piațeta Cazinou va deveni emblema „Promenadei” și este în totalitate refăcută prin schimbarea pavimentului, sistemului de iluminat și construitrea unei scene acoperită. În zona Hotelului Rex se termină amenajarea promenade, prin amenajarea unei parcări cu rol de direcționare a traficului pietonal. La nivelul hotelului, s-a amenajat o altă piațetă.

Fig. 47 Amenajarea spațiilor vezi

Sursă: www.primariaconstanta.ro

Fig. 48 Scena acoperită din Piața Cazinoului

Sursa: www.primariaconstanta.ro

Reabilitarea falezei de promenadă a fost inaugurată prin carnavalurile organizate în stațiunea Mamaia după modelul celor de la Rio. Primarul Radu Mazăre a organizat și condus aceste carnavaluri săptamânal, fiecare carnaval având o tematică diferită. Cu scopul de a atragre turiști către stațiunea Mamaia, aceste manifestări oferă o nouă perspectivă în cadrul stațiunii.

„Mamaia Teleschi”, este un proiect ce se referă la amplsarea unei instalații de agrement nautic pe Lacul Siutghiol. Amenajarea constă în:

Cabluri instalate pe o distanță de 750 metri;

Cabluri instalate susținute de către cinci stălpi;

Două pasarele cu rol de protecție;

Ponton pentru schiori

Clădire amplasată pe malul lacului cu funcție centrală: vânzări cartel, centru închiriere echipamente, vestiare, grupuri sanitare, punct de prim ajutor.

Proiectul nu este la prima încercare, el fiind realizat în anii ’70, fiind situat în același loc, însă în urma unui accident, autoritățile au decis închiderea acestuia. Deși proiectul are ca scop atragerea turiștilor și amatorilor de sporturi nautice, a întămpinat și greutăți din partea constănțenilor, deoarece investițiile pentru acest proiect erau destinate inițial renovării Cazinoului, emblema Constanței.

Accesul pietonal va fi îmbunătățit prin inaugurarea acestei veri a pasajelor pietonale, pasarelele. Acestea au ca principal scop fluidizarea traficului pietonal, îngreunat în perioada sezonului estival. În număr de trei acestea sunt dispuse la începutul zonei de promenadă, mijlocul și sfărșitul acesteia. Astfel prima este amplastă între Satul de Vacanță și are formă de iaht, cea de-a doua în zona Cazinoului, având forma de „Năvod și Pescăruși” și ultima în zona hotelului Rex, având numele de „Val Retro”.

Fig. 49 Construirea pasarelei din zona Piațetei Perla – Satul de Vacanță

Sursă: Arhivă personal

Fig. 50 Pasarelă finalizată din zona hotelului Rex

Sursa: Arhivă personală

7.2 Promovarea turistică

Unul dintre cele mai eficiente metode de promovare turistică este mediul online și anume paginile de web. Această metodă este cea mai eficientă prin accesul imediat asupra destinației turistice, rețelei hoteliere și acumularea de informații asupra obiectivelor turistice din zonă.

Fig. 51 Prezentarea primei imagini din cadrul site-ului www.turism-constanta.ro

Sursa: www.turism-constanta.ro

Unul dintre site-urile ce se ocupă de promovarea turistică a orașului Constanța și a zonei litorale este http://www.turism-constanta.ro//. Site-ul redă informații despre stațiunile întregului litoral românesc, a orașului Constanța, obiectivele turistice,hărți, istoric, unități de cazare, itinerarii propuse, precum, unitățile de alimentație pubică și structurile de agrement din fiecare stațiune. Proprietareul site-ului este Consiliul Județean Constanța, iar acesta este destinat stric pentru promovare turistică. De asemenea site-ul oferă anexate link-uri către fiecare stațiune turistică în parte.

Ca aspecte negative asupra site-ului putem enumera calitata scăzută a imaginlor, precum și dimensiunea mică a acestora deși sunt poziționate central. O altă problemă ar putea fi neactualizare site-ului începân cu anul 2010, deoarece până în prezent datorită programului de reabilitare, imaginea orașului Constanța s-a îmbunătățit considerabil.

Ca sugestii aș dori să adaug câteva aspecte personale ce ar putea fi adăugate site-ului:

Actualizarea acestuia;

Informații privind obiectivele culturale, istorice, culturale precum și costul acestora dacă este cazul;

Programele de reabilitare turistică atât în cazul orașului Constanța, cât și asupra stațiunii Mamaia introduce și redate informații desprea acestea;

Informații privind vremea de pe litoralul românesc;

Dinamizare site-ului prin introducerea unor fotografii actualizate dar și din perioade mai vechi, filmulețe de prezentare a stațiunilor.

7.3 Analiza mediului de piață

Orașul Constanța având sub autoritatea sa și stațiunea Mamaia are ca principal competitor național Orașul Mangalia în care se regăsesc stațiunule Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupite, Olimp, Neptun.

Locul ierarhic al destinației studiate față de competitori: Constanța – Mangalia

Din punct de vedere al resurselor, Constanța (împreună cu stațiunea Mamaia) are aceleași resurse naturale ca și Mangalia (Saturn,Venus,Cap Aurora, Jupiter,Neptun,Olimp) reprezentate de litoralul Mării Negre și de condițiile climatic favorabile turismului litoral. Faleza prezentă în Constanța se remarcă fiind considerată cea mai atractivă de pe întregul litoral.

La nivelul infrastructurii turistice, primul loc este ocupat de Constanța cu un număr total de 173 unități de cazare față de Mangalia cu 99 unități de cazare. Bazei de cazare I se mai adaugă bazele de agremenr reprezentate prin telegondolă, parcul de distractți Aqua Magic și ultimile probrame de reabilitare.

În vara anului trecut în medie pe wekend turiștii cazați în stațiunea Mamaia a fost de 30. 000 în perioada iunie-august, dominând ăn perioada estivală numărul turișlor cazați pe litoralul românesc.

După analiza prețului la diferite unități de cazare:

Aurora (**) – Periaoda 30 Aprilie – 11 Iunie 2014 – 200 RON noapte/turist (Mamaia)

Astra (**) – Periaoda 30 Aprilie – 11 Iunie 2014 – 170 RON noapte / turist (Mangalia)

Condor (****) – Perioada 30 Aprilie – 11 Iunie 2014 – 350 RON noapte/turist (Mamaia)

President (****) – Perioada 30 Aprilie – 11 iunie 2014 – 290 RON noapte/turist (Mangalia)

7.4 T.O.M.I.S?

Capitolul VIII: Analiza SWOT

Prezentarea situației turismului din arealul Constanței, implicit stațiunea Mamaia prin prisma analizei SWOT.

Analiza este împărțită în patru elemente distincte având următoarele aspecte:

Punctele forte:

Cadru natural ideal dezvoltării activităților turistice (plaja fină, întinsă, lipsită de pietre, lipsa mareelor și pantă cu înclinare mică);

Conceantrează o capacitate de cazare ridicată;

Vechime în tradițiile turistice (peste 100 ani);

Interesul autorităților pentru dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic, în special în stațiunea Mamaia;

Aceesibilitatea zonei permite accesul național și international prin căile de acces modern (autostrăzi, căi ferate, drumuri europene);

Permiterea în cadrul zonei geografice unor forme de turism noi: turismul itinerar, turismul de afaceri;

Patrimoniu cultural și istoric de mare valoare;

Plaja stațiunii Mamaia este atestată cu distincția de Blue Flag, ceea ce îi conferă o valoare mai mare;

Infrastructura turistică este bine dezvoltată mai ales în cadrul stațiunii Mamaia;

Prezența pe piața locală a unor touroperatori: Marea, Tui, etc.

Puncte slabe:

În perioada estivală stațiunea este foarte aglomerată, generând un inconfort atât stațiunii cât și orașului;

Insuficiente locuri de parcare pentru turiști în perioada estivală;

Prețurile ridicate ale unor hoteluri/pachete turistice determină alegerea unui alte destinații pentru petrecerea timpului liber, alta decât Constanța (Mamaia);

Lipsa infrastructurii adecvate dezvoltării turismului de croazieră;

Lipsa valorificării turistice a potențialului turistic antropic al orașului: monumente arheologice, culturale, istorice, arhitecturale;

Potrivit unor specialiști, prezența platformerlor industrial și a portului commercial în vecinătatea zonelor turistice creează unele problem de imagine și de confort și reprezintă un factor important de poluare a mediului;

Informațiile turistice lipsesc atât din zona centrului istoric și din stațiune;

Lipsa unui centru de informare turistică;

Practicarea unui turism durabil în stațiunea Mamaia;

Oferta precară a hotelurilor în ceea ce privește ofertele „all inclusive”;

Oportunități

Poziția în teritoriu la confluența a trei mari zone geopolitice, creează premizele valorificării superioare a potențialului turistic de care dispune municipiul Constanța și arealul din proximitatea sa;

Dezvoltarea porturilor turistice de agrement contriubie la dezvoltarea turismului de croazieră pe Dunăre prin canalaul Dunăre – Marea Neagră;

Posibilitatea dezvoltării turismului de afaceri prin creștera posibilităților de acces la produsele occidentale, dispuse datorită aderării la spațiul European;

Dezvoltarea produselor locale tradiționale prin crearea unor itinerarii cu caracter rural și istoric, prin vecinătatea munților Măcin, mânăstirilor din nordul Dobrogei, valențele etnofolclorice ale localităților rurale.

Amenințări

Concurența față de stațiunile locale și concurența față de țările vecine asupra turismului litoral;

Incapacitatea agenților economici la adaptarea unei piețe turistice europene;

Scăderea interesului turiștilor pentru produsele turistice de pe litoral;

Fenomenul de abraziune marină, prin distrugerea plajei și a falezei poate afecta pe viitor activitățile turistice;

Platforma industrială și portul commercial constituie un factor important de risc ce contribuie la degradarea mediului și generează poluarea aerului și a apei;

Lipsa investitorilor permanenți în turism.

În urma analizei SWOT putem constanta, că orașul Constanța împreună cu stațiunea Mamaia dispune de un cadrul natural și economic favorabil pentru activitățile turistice, îngreunat de lipsa unui cadrul al infrastructurii turistice adecvate pentru alte tipuri de turism cât și de lipsa unor oferte avantajoase pentru potențiali clienți. Oportunitățile de dezvoltare nu întărzie să apără după ultimile planuri de reconstrucție a orașului (centrului turisic) și al stațiunii.

Concluzii

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut cât și ca activități prestatoare de servicii reprezintă una dintre caracteristicile actualului, cu largi perspective de evoluție. Turismul, în calitate de activitate economică, își manifestă rolul în diferite sfere ale economiei și, în același timp are o profundă semnificație socio-umană, ce se exercită atât asupra turiștilor cât și asupra populației zonelor vizitate.

Progresul înregistrat de-a lungul timpului a făcut ca această nouă funcție să ocupe o pondere din ce în ce mai însemnată în viața economică a orașului. Zona litorală a Constanței reprezintă una dintre direcțiile principale în dezvolatrea economiei din regiune. Importanța litoralului Mării Negre din punct de vedere al turismului, al recreări și al balneoterapiei este pusă în evidență de varietatea cadrului natural, de numeroase și însemnate obiective cu caracter cultural-arheologic, precum și de înaltul grad de dotare și confort care îl confer noul system de construcții din stațiuni în comparație cu alte zone turistice din țară

Bibliografie