Reconstructia Tehno Turistica a Structurilor Post Exploatate In Zona Miniera Valea Jiului
INTRODUCERE
Teza de doctorat intitulată “Reconstrucția tehno-turistică a structurilor post-exploatate în zona minieră Valea Jiului” se dovedește de stringentă actualitate prin tematica sa, cercetările pentru noi soluții în domeniu justificându-se prin imperativele de excepțională importanță lansate pe plan național și european în domeniul reconstrucției și revalorificării structurilor miniere remanente rezultate în urma încheierii activității industriale, fiind pe agenda elaboratoriilor de strategii de dezvoltare.
Lucrarea este întocmită respectând criteriile ce vizează descrierea semnificativă a stadiului cunoșterii în domeniu pe plan național și internațional, marcată fiind de reală originalitate.
Sunt redate concludente contribuții proprii, personale, lansate cu întâietate în literatura științifică și în practica minieră, respectiv aspecte vizând conformarea inovativă a turismului industrial.
Turismul industrial este în măsură redusă valorificat la nivelul României, iar în bazinul carbonifer Valea Jiului este inexistent, cu toate că această microregiune deține un potențial infrastructural bogat datorită activității industriale practicate în cadrul acestui areal.
La nivelul Uniunii Europene turismul industrial tinde să acapareze un număr tot mai mare de turiști și în același timp oferă posibilitatea reutilizării spațiilor industriale dezafectate.
Teza de doctorat este elaborata pe parcursul a 7 capitole, cu un număr de 147 pagini, cuprinzând în total un număr de 63 figuri/desene/scheme, 2 tabele cu date și informații specifice și 78 relații/formule matematice.
În lucrarea de doctorat sunt sistematizate 66 aspecte concluzive privind problematicile tratate în cele 6 capitole de bază, respectiv un număr de 56 concluzii, propuneri și recomandări în capitolul final.
Teza de doctorat are un număr de 7 titluri de capitole, sub-capitole, paragrafe și sub-paragrafe, reflectând atotcuprinderea cercetărilor derulate în domeniu.
În ultimul capitol al lucrării (VII) sunt redate sistematizat un număr de 27 concluzii finale, 21 descrieri ale contribuțiilor științifice personale, originale, precum și un număr de 8 propuneri, recomandări și direcții viitoare de cercetare în domeniu.
Cele 3 Indexuri ale lucrării de doctorat se referă la un număr de 52 figuri, desene și scheme (din totalul de 64), 14 formule și relații matematice (din totalul de 78) și 38 concepte proprii și expresii, toate originale, creație a autorului, intrate sub incidența copy-rightului științific.
Bibliografia cuprinde un număr de 121 referințe actualizate, din țară și străinătate.
Aspectul fundamental, esențial focalizat cazuistic în cercetările derulate pe teren, în zona Văii Jiului, respective prin studiul de caz de la Exploatarea Minieră Paroșeni, și în plan teoretic, de documentare comparativă actualizată, vizează obținerea unei imagini noi, real contributive și distinct originale în legătură cu manifestarea interacțiunii determinative, procesuale și cauzale între a) infrastructurile miniere remanente ale bazinului carbonifer Valea Jiului, b) potențialul turistic al zonei și c) tendințele de creșterea a interesului față de turismului industrial manifestate la nivelul Uniunii Europene.
În lucrare se urmărește formularea căilor de optimizare a interacțiunii între aliniamentele amintite, pornind de la reutilizarea structurilor industriale rezultate în urma închiderii minelor de huilă din Valea Jiului, prin reconstrucție, astfel încât să devină obiective turistice industriale.
Capitolul I este intitulat “Stadiul cunoașterii pe plan național și internațional a exploatării și valorificării zăcămintelor carbonifere pe infrastructurile folosite de colectivitățile umane”.
În principal, în cadrul acestui capitol sunt prezentate aspecte cu privire la dezvoltarea infrastructurală, socială, economică și productivă a zonelor și regiunilor ce dețin rezerve de cărbune.
Valea Jiului reprezintă cel mai important bazin huilifer al României, iar activitatea extractivă a exercitat influențe economice, societale și infrastructurale asupra activităților convenționale desfășurate în cadrul acestei microregiuni.
Capitolul cuprinde 9 aspecte concluzive privind cunoașterea pe plan național și internațional a exploatării și valorificării zăcămintelor carbonifere.
Capitolul II este denumit “Structuri de exploatare în zona minieră Valea Jiului” și prezintă evoluția exploatării zăcămintelor de huilă în Valea Jiului.
Un aspect concludent al acestui capitol este reprezentat de caracterizarea perimetrală a unităților miniere ce compun în prezent bazinul carbonifer Valea Jiului.
Sunt prezentate date cu privire la geografia, hidrografia și geologia microregiunii cercetate.
Totodată sunt analizate riscurile și influențele exercitate de exploatarea carboniferă asupra suprafețelor utile de pe teritoriul Văii Jiului.
Deasemenea sunt redate un număr de 16 aspecte concluzive referitoare la structurile de exploatare în zona minieră Valea Jiului.
Capitolul III este intitulat “Turismul clasic-convențional în structuri aferente teritoriului minier al Văii Jiului” și prezintă liniile tehnologice turistice și influențele acestora asupra turismului clasic-convențional din Valea Jiului.
Sunt prezentate principalele argumente pentru care arealul Valea Jiului este considerat microregiune turistică și este redată multi-dimensionalitatea sistemelor turistice de complementaritate prezente în cadrul acestui teritoriu minier.
Sunt descrise principalele neconformități rezultate în urma desfășurării activității turistice actuale în cadrul acestui teritoriu și ponderea deținută de turismul clasic-convențional în situația socială, economică și productivă a Văii Jiului.
Un număr de 10 aspecte concluzive încheie capitolul, subliniind conținutul și interpretările originale ale observațiilor legate de rolul social, economic și productiv al turismului clasic-convențional pe teritoriul minier al Văii Jiului.
Capitolul IV are denumirea “Conceptul de tehno-turism la nivel internațional, național și în structurile de post-exploatare în zona minieră Valea Jiului”.
Se introduc aspecte noi cu privire la conceptul de tehno-turism și este analizată prezența turismului industrial pe teritoriul României.
Este prezentată procedura închiderii structurale a infrastructurii miniere din Valea Jiului și sunt analizate unitățile de exploatare minieră care pot fi reutilizate prin tehno-reconstrucție drept obiective tehno-turistice.
Totodată este analizată siguranța accesului și stabilității tehno-structurilor miniere remanente și este prezentat cadrul tridimensional al acestor tehno-structuri care urmează să fie introduse în circuitul turistic prin reproiectare.
Capitolul se închieie cu un număr de 11 concluzii preliminare cu privire la conceptul de tehno-turism la nivel internațional, național și în structurile de post-exploatare în zona minieră Valea Jiului.
Capitolul V are titlul “Modificări ale sistemului de transport ale construcțiilor tehno-turistice de suprafață și subteran ale complexului tehno-turistic Paroșeni”.
În cadrul acestui capitol este analizată starea construcțiilor și parametrii cinematici ai instalațiilor de transport. În urma analizei sunt prezentate soluții viabile pentru asigurarea transportului turiștiilor atât la suprafață cât și în subteran.
În esență, apare pentru prima dată în literatura de specialitate conceptul de grindă de susținere dinamico-electro-magnetică, sugestiv a fi folosită în transportul tehno-turisc subteran.
Capitolul se încheie cu sistematizarea a 12 concluzii preliminare cu privire la modificarea sistemului de transport aferent construcțiilor tehno-turistice de suprafață și subteran.
Capitolul VI denumit “Reproiectarea galeriilor subterane în vederea transformării acestora în obiective tehno-turistice” prezintă condițiile geologice și tipulor rocilor prezente în perimetrul viitorului complex tehno-turistic minier.
Totodată, sunt redate soluții și variante cu privire la proiectarea și realizarea traseului turistic minier subteran.
Sunt prezentate soluții de utilizare a spațiilor subterane și este analizată influența economică și socială a prezenței tehno-turismului minier pe teritoriul Văii Jiului.
Un număr de 8 aspecte concluzive referitoare la reproiectarea galeriilor subterane în vederea transformării acestora în obiective tehno-turistice încheie relevant conținutul analitic al demersului științific demarat în zonă.
Ultimul capitol este intitulat “Concluzii.Propuneri și recomandări. Contribuții științifice personale și originale”.
În cadrul acestuia sunt descrise cu relevanță și în context contributiv profund original, rezultatele la care s-a ajuns în urma cercetărilor derulate pentru elucidarea științifică a temei tezei de doctorat.
Lucrarea de doctorat intitulată “Reconstrucția tehno-turistică a structurilor post-exploatate în zona minieră Valea Jiului” este o provocare științifică, subliniate fiind oportunitățile de obținere de noi soluții pentru tema studiată însă, în egală măsură, și pentru dezvoltări viitoare ale cercetării inovative în domeniu.
CAPITOLUL I
STADIUL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL A EXPLOATĂRII ȘI VALORIFICĂRII ZĂCĂMINTELOR CARBONIFERE PE INFRASTRUCTURI FOLOSITE DE COLECTIVITĂȚILE UMANE
1.1 Infrastructura socială, economică și productivă pe teritoriul miner al Uniunii Europene și pe plan internațional și global
La nivel global și la nivelul Uniunii Europene industria minieră a reprezentat o ramură economică ce a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării sociale, economice și productive.
Cărbunii, în funcție de conținutul de carbon, pot fi clasificați în două mari categorii:
cărbuni superiori, din care fac parte rezervele de huilă și cele de antracit;
cărbuni inferiori, care cuprind rezervele de cărbuni bruni, de lignit și de turbă.
Dispersia rezervelor de cărbune la nivel global este inegală, deoarece conform datelor statistice peste 90% din rezervele totale de cărbune se regăsec în emisfera nordică a Terrei.
Se apreciază faptul că suprafața bazinelor carbonifere la nivel global ocupă peste 14% din suprafața totală a Pământului.
Rezervele de cărbune sunt concentrate în proporție de peste 80% pe continentul american, respectiv America de Nord și Canada, Europa și China. Aceste regiuni reprezintă în prezent cele mai dezvoltate zone urbanizate ale lumii.
Dacă la nivelul anilor 1970 producția mondială de cărbune era de aproximativ 2.130 x 106 t/an, în anii 2000 aceasta a crescut pȃnă la cca. 3.825 x 106 t/an, iar în prezent aceasta atinge valori de aproximativ 5.000 x 106 t/an.
Producția de cărbune la nivel global în ultimii 40 de ani a crescut seminficativ după cum se poate observa și în figura nr.1.1.
Fig.1.1. Producția mondială de cărbune 106 t/an
În prezent, se estimează că rezervele de cărbune de care beneficiază populația globului ajung la aproximativ 10.000 de miliarde de tone.
Unele studii de specialitate afirmă că importante rezerve carbonifere se regăsec în Euro-Asia, principalele state care dețin zăcăminte carbonifere fiind: Germania, Rusia, Polonia, Marea Britanie, Cehia, Ucraina, Kazahstan și Kîrgîzstan. Pe primul loc din punct de vedere al rezervelor carbonifere se situează continentul american, urmat de China.
Deși continentul european este deținător a cca. 28% din rezervele mondiale de cărbune, principalele țări care conduc clasamentul privind explotarea acestor zăcăminte sunt China, SUA care include și Canada datorită megalopolisului Chippits, India, Australia și Africa de Sud. Pe locul șase se situează Rusia și restul țărilor europene ca de exemplu Germania, care până nu demult reprezenta cel mai mare producător de cărbune de pe continent, Polonia și Ucraina.
Observăm că în acest clasament au apărut țări care fac parte din emisfera sudică, de exemplu Australia, Africa de Sud și Brazilia care dețin cca. 15,1%.
Datele furnizate de compania British Petroleum arată că rezervele de cărbuni la nivel global sunt repartizate conform figurii nr.1.2.:
Sursa: Compania British Petroleum (2006)
Fig.1.2. Repartiția rezervelor de cărbuni la nivel mondial
Intensificarea exploatării zăcămintelor carbonifere în ultima jumătate a secolului trecut, care continuă și în prezent, a condus la dezvoltare economică, industrială și socială fără precedent a zonelor din jurul principalelor bazine carbonifere ale lumii.
În arealele acestor importante bazine carbonifere au luat naștere cele mai mari concentrări industriale și s-au dezvoltat astfel megalopolis-uri .
De asemenea, dezvoltarea industriei carbonifere a condus și la apariția de industrii complementare în aceste regiuni, ca de exemplu industria siderurgică, chimică, industria constructoare de mașini și utilaje, etc. aceste zone devenind în prezent importante centre comerciale pe plan mondial.
În continuare, se prezintă evoluția economică, socială și productivă a principalelor regiuni situate de-a lungul celor mai importante bazine carbonifere ale lumii, începând cu continentul american, apoi Europa, Africa, Australia, iar în final se încheie cu Asia.
a. Canada reprezintă în prezent o importantă țară minieră a lumii. Cele mai extinse bazine carbonifere ale Canadei se regăsesc în zona metropolei Toronto, care este și cel mai mare oraș al Canadei fiind capitala provinciei Ontario, și în zona metropolei Vancouver.
Dezvoltarea industriei miniere în această regiune a influențat în mod decisiv apariția axei industriale pe aliniamentul Marile Lacuri – Golful Sfântul Laurențiu. În această zonă se regăsește concentrată și cea mai mare parte a populației Canadei.
Un alt factor care a influențat dezvoltarea economică și industrială a acestei zone a fost poziția geografică și prezența estuarelor care au condus la intensificarea schimburilor comerciale cu America.
Activitatea minieră generează cca. 400.000 de locuri de muncă pentru locuitorii Canadei, fiind considerat cel mai mare sector privat ale acestei țări, fără a mai lua în considerare locurile de muncă create datorită activităților complementare sau a celor care se află în stransă legătură cu această industrie, ca de exemplu în sectorul metalurgic sau în cel chimic.
Industria extractivă și cea de prelucrarea zăcămintelor carbonifere reprezintă o însemnată ramură economică din Canada, contribuind la realizarea PIB-ul țării, reprezentând până la 4% din acesta. Exportul de cărbune ocupă o pondere de cca. 14-15% din totalul exporturilor realizate de Canada.
Canada este țara care a investit semnificativ în dezvoltarea tehnologică a acestei industrii. Cunoscute companii minere ale lumii își au sediul la Vancouver, considerat și un bun centru de cercetare-dezvoltare a tehnologiei miniere .
Canada este țara care deține cca. 1.000 de companii care își desfășoară activitatea în afara granițelor.
De asemenea, titlul de cel mai dezvoltat oraș al finanțelor miniere este deținut de Toronto, unde are loc tranzacționarea la Bursa de Valori a cca. 40% din acțiunile industriei miniere globale.
Mineritul pentru statul canadian reprezintă o activitate industrială de însemnătate, generând în ultimii ani o dezvoltare economică semnificativă a acestei țări. Fiind o țară exportatoare de cărbune, industria minieră asigură peste 60% din activitatea feroviară și peste 70% din activitatea maritimă.
Pe lângă aceste cifre, industria carboniferă din Canada asigură prosperitatea altor câteva mii de firme care activează în domeniul ingineriei mediului, a transporturilor, cartografiei, informaticii și a tehnologiei.
b. SUA este țara care asigură 20% din producția mondială de cărbune și se clasează pe locul doi în lume, după China. Cea mai mare parte a resurselor carbonifere de care beneficiază SUA se află situate în partea de nord-vest și în cea de est a Americii, mai precis în Statele Alabama, Ohio, Illinois, Montana, Wyoming, Washington, Nord Dakota, Colorado, Utah, Kentucky, Iowa, Kansas, Missouri, Nebraska și Oklahoma. Aceste state, împreună cu unele regiuni ale Canadei ,din jurul Marilor Lacuri, formează două megalopolis-uri .
– Megalopolisul Chippits, care cuprinde cca. 30 milioane de locuitori și este format din orașele Pennsylvania, Chicago, Detroit, Buffalo, Cincinnati, Cleveland, Columbus, Pittsburgh și Kansas City.
– Megalopolisul Boswach care se întinde pe o suprafață de peste 140.000 km2 fiind format din cca. 42 milioane de locuitori și cuprinde următoarele orașe: Washington, New-York, Boston, Philadephia și Baltimore.
Prezența unor rezerve de cărbuni, dar și a altor depozite de minereuri în această zonă a Americii de Nord a condus la dezvoltarea unor concentrări industriale și economice. Infrastructura acestor metropole industriale este dezvoltată, multe orașe fiind porturi fluviale sau oceanice prin intermediul cărora au loc schimburi comerciale, dețin mari aeroporturi, iar rețeaua rutieră este una complexă.
De-a lungul acestor zone există trei bazine carbonifere ale Americii, care cuprind majoritatea orașelor menționate mai sus. Aceste bazine sunt: Bazinul Carbonifer, din Vest care oferă o cantitate de zăcăminte carbonifere egală sau chiar mai mare decât toate celelalte bazine carbonifere ale Americii la un loc, Bazinul Carbonifer al Munților Apalași care oferă cărbuni superiori calitativ și Bazinul Mijlociu al fluviului Mississippi.
Întrucât în cadrul acestor zone dezvoltarea industriei carbonifere a condus la crearea altor ramuri economice și industriale a generat concentrarea populației.
În aceste regiuni se regăsește 20-25% din populație și peste 50% din forța de muncă din domeniul industrei din SUA.
c. Statul care dispune de vaste rezerve minerale în America de Sud, și se plasează pe locul 10 în lume din acest punct de vedere este Brazilia. Acest stat este împărțit în cinci mari regiuni între care există diferențe economice.
Zonele Braziliei dezvoltate economic sunt în sud-est și nord-est și dețin aproximativ 70% din populația țării și orașe importante.
Aceste două zone sunt mult mai dezvoltate față de restul țării pentru că în aceaste regiuni se regăsesc majoritatea rezervelor carbonifere și feroase, iar întreaga industrie este concentrată în acest areal.
Orașele mari ale Braziliei sunt: Rio de Janeiro, Sao Paulo, Paraiba, Bahia, Montes Claros, etc., toate regăsindu-se concentrate în aceste două regiuni.
d. Europa, până în urmă cu 30 de ani, reprezenta cel mai mare furnizor de cărbune. Datorită bogatelor zăcăminte carbonifere prezente din această regiune , în special a celor de huilă, a luat naștere unul dintre cele mai importantele belturi ale lumii.
Această zonă industrială este formată din Marea Britanie, Germania, Polonia și Cehia.
e. Germania se situează pe primul loc în acestă parte a Europei și deține dezvoltate regiuni industriale: Bazinul Ruhr. Aceasta se situează de-a lungul râului Rin și cuprinde orașele: Duisburg, Gelsenkirchen, Bochum și Dortmund. Această parte a țării este dezvoltată din punct de vedere economic și infrastructural, peste 15% din populația țării fiind concentrată în această zonă.
f. Al doilea loc este ocupat de Polonia care în prezent se poziționează pe locul 9 mondial, dar în anumite perioade din trecut a fost a cincea putere.
Cărbunii din Polonia sunt de calitate superioară, principalele rezerve fiind cele de huilă și de turbă.
Cca. 85% din rezervele sale de cărbune sunt concentrate în Bazinul Silezia Superioară, în partea de sud a țării. Tot în această parte de sud este situat și al doilea mare oraș al Poloniei, Cracovia, centru industrial recunoscut. Dezvoltarea intensă a regiunii este favorizată și de existența canalelor de navigație prin intermediul cărora se asigură exportul de cărbune.
g. Marea Britanie și Cehia sunt următoarele țări ale Europei Occidentale și Centrale care valorifică acest combustibil . Aici se regăsesc cu precădere cărbuni de calitate superioară ca de exemplu huilă, cărbuni bruni și lignit, dar în proporție mult mai mică.
Marea Britanie deține următoarele bazine carbonifere: Scoției; Țării Galilor; Northumberland; Lancashire și Yorkshire;
Marea Britanie a fost prima din Europa care a exploatat această rezervă strategică, fapt ce a condus la dezvoltarea într-un ritm accelerat a infrastructurii rutiere și maritime, datorită exporturilor.
h. Cehia deține patru bazine hulifere importante: Silezia Cehă, care deține mare parte a rezervelor de huilă; Boemia; Moravia și Boemia de Nord.
Orașele situate de-a lungul acestor bazine carbonifere sunt: Kutna Hora care ocupă locul al doilea din punct de vedere economic, după Praga, Ostrava, cel de-al treilea oraș al Cehiei, Brno și Jihlava, vechi orașe miniere ale Cehiei.
Toate centrele industriale s-au dezvoltat din punct de vedere infrastructural și economic în mare măsură datorită prezenței și exploatării zăcămintelor de huilă
Infrastructura socială și cea economică bazinelor carbonifere s-au dezvoltat datorită intensificării schimburilor economice prin intermediul transporturilor rutiere, feroviare, fluviale și maritime.
Industria carboniferă din Europa a luat amploare datorită faptului că aici se regăsește cu precădere huilă, al doilea cărbune din punct de vedere al puterii calorice , după antracit.
i. Un alt gigant al Europei și unul dintre liderii mondiali privind producția de cărbune este Rusia, împreună cu o parte a Comunității Statelor Independente (Ucraina, Kazahstan și Kîrgîzstan).
Rusia este țara care deține numeroase bazine carbonifere.
De asemenea, este deținătoarea a semnificative rezerve de turbă, care deși este un cărbune inferior din punct de vedere caloric, acesta poate fi valorificat; rezervele sunt situate în Siberia, în nordul Rusiei.
Cel mai important bazin carbonifer din Rusia este Bazinul Moscovei, ce cuprinde cca. 11,5 milioane de locuitori.
Activitatea extractivă din acestă regiune a avut un rol semnificativ în dezvoltarea infrastructurală și economică, deoarece a generat și favorizat și dezvoltarea celorlalte industrii, ca de exemplu metalurgia, industria chimică și rețelele de transport.
Din punct de vedere infrastructural Moscova reprezintă o importantă capitală europeană, beneficiind de o rețea de transporturi extrem de bogată, care face legătura atât cu toate celelalte zone ale țării, cât și cu întregul continent.
Economia Rusiei se bazează într-o importantă măsură pe exporturile de zăcăminte și gaze naturale. Moscova deține în prezent de 4 aeroporturi internaționale și o rețea complexă de transport rutier.
j. Cu o pondere de cca. 5,40% din totalul rezervelor globale de cărbune, Africa de Sud este un stat african bine dezvoltat, deși continentul african este considerat regiunea cel mai slab dezvoltată economic și infrastructural de pe întreg mapamondul.
În prezent, economia Africii de Sud se bazează în proporție de cca. 40% pe industrie, iar restul ramurilor economice sunt reprezentate de agricultură și servicii. Bazinele carbonifere ale Africii de Sud exportă anual cantități impresionante, exportul de cărbune ocupă locul trei după platină și aur.
Înreaga activitatea minieră industrială a țării este concentrată în câteva zone metropolitane, acestea incluzând și orașele importante.
Principalele zone industrializate ale Africii de Sud sunt: Transvaal; Guateng unde este situat Johannesburg; Cape Peninsula; Eastern-Cape și Durban/Pinetown.
k. Australia este în prezent țara și continentul care deține cea de-a cincea poziție din punct de vedere al rezervelor de cărbune. Industria carboniferă este una solidă în Australia, având o contribuție majoră la prosperitatea economică, la infrastructură și socială a acestei țări. Principalele tipuri de cărbuni care se regăsesc în Australia sunt huila și lignitul.
Un avantaj al sistemului extractiv minier din Australia este reprezentat de tehnologizatrea acestuia, astfel încât mineritul a devenit cea mai rentabilă industrie. Exporturile de cărbune se situează pe locul al doilea după cele de aur, iar în ultimii ani aceste exporturi au contribuit la PIB-ul al acestei țări cu peste 600 miliarde de dolari australieni.
În prezent, în cadrul acestei industrii sunt angajați peste 300.000 de persoane și un număr mult mai mare depind în mod indirect de acest sistem, iar tendința actuală este de creștere și dezvoltare.
Brisbane reprezintă al treilea oraș ca mărime al Australiei și, totodată, un important oraș minier. Acesta este capitala statului Queensland și deține o populație de cca. 1,9 milioane de locuitori. Principalul bazin carbonifer din această zonă este Bowen.
Alături de bazinul carbonifer Bowen Australia deține încă alte patru importante bazine carbonifere: Newcastle, Yalourn, Wollongong – PortKembla și Morwell.
l. Asia deține cca. 26% din totalul rezervelor globale de cărbune. Cea mai importantă țară din acest punct de vedere este China care ocupă locul 3 după SUA și Rusia, aceasta fiind urmată de India, care deține în jur de 60 de miliarde de tone de cărbune, procentual ar însemna cca. 10% din rezervele totale. Alte țări asiatice care contează pe această piață sunt Indonezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud și Japonia.
m. China deține peste 12% din rezervele de cărbune, fiind cel de-al treilea exportator al lumii și primul importator și consumator de cărbune.
China reprezintă țara care deține un ridicat număr de unități miniere, cca. 30000.
Din punct de vedere calitativ zăcămintele carbonifere ale Chinei sunt foarte căutate, acestea având o putere calorică ridicată.
Exporturile masive ale Chinei au favorizat dezvoltarea economică și cea infrastructurală a țării.
Toate porturile importante ale Chinei sunt direct legate de marile bazine carbonifere prin intermediul unei rețele dezvoltate de căi feroviare.
De asemenea, au fost realizate canale de navigație fluviale care asigură transportul de cărbune până în Golful Bohai.
Rezervele Chinei sunt concentrate în partea de nord și în partea de sud a țării, iar principalele bazine carbonifere sunt: Fushun, Datong, Taiyuan, Pingshuo, Yunan, Fuxin, Jincheng, Hunan, Yangtze, Zibo, Xishan, Yangquan și Beijing. În bazinul Beijingului este situată și capitala Chinei, una din marile aglomerări urbane mondiale.
Această industrie influențează în mod decisiv economia Chinei, deoarece asigură milioane de locuri de muncă atât direct cât și indirect. În ultimii ani industria minieră a dobândit pentru această țară o importanță tot mai mare pentru că reprezintă principala sursă de energie.
Pentru asigurarea unui flux continuu și a unei legături între aceste mari bazine miniere, în ultimii ani China a dezvoltat o rețea impresionantă de autostrăzi, căi ferate și căi fluviale. Autostrăzile au o lungime totală care ajunge în prezent la cca. 100.000 km
De remarcat este că toate metropolele chineze s-au dezvoltat de-a lungul acestor bazine carbonifere, fiind și importante centre industriale, în situația în care fiecare depășesc 1,5 milioane de locuitori.
După cum se poate observa, prezența zăcămintelor de cărbune a influențat decisiv economia și infrastructura Chinei, conducând la o dezvoltare, în ultimii ani, fără precedent în niciun alt stat.
n. India este a doua țară ca importanță din punct de vedere al rezervelor de cărbune de pe continentul asiatic. Industria minieră ajută din punct de vedere economic și social, pentru că rata șomajului este ridicată.
India deține nu mai puțin de 8 bazine carbonifere importante, toate fiind situate în estul țării. Tot în această zonă sunt dezvoltate și alte industrii, ca de exemplu, industria grea și cea tehnologică.
Principalele Bazine Carbonifere ale Indiei în ordine descrecătoare din punct de veder al rezervelor cunoascute sunt: Raniganj; Jharia; Bonako; Singrauli; Pench-Kanhan; Talcher; Chanda-Wardha și Gobari.
o. Celelalte țări asiatice, Indonezia, Coreea de Nord și cea de Sud, respectiv Japonia dețin rezerve de cărbune mult mai mici decât China și India.
Rezervele carbonifere sunt predominate de prezența huilei, dar pe alocuri în Coreea de Nord se regăsesc și rezerve de lignit, în bazinele de pe coasta de nord-est.
Cele mai importante bazine sunt:
– Indonezia: bazinul Kalimantan-ului și bazinul Sumatrei de Sud;
– Coreea de Sud: bazinul Samchok;
– Coreea de Nord: bazinele Phenian, Tokchon și Anju;
– Japonia: bazinul Yubari.
Dintre aceste bazine, din punct de vedere economic, mai mare importanță o prezintă Bazinul Yubari, care se regăsește în partea de nord a insulei Kyushu.
Această insulă reprezintă unul dintre punctele cheie Beltul japonez "Pacific Setouchi", din care face parte și megalopolisul Tokkaydo.
În concluzie, din datele prezentate, rezultă că exploatarea și valorificarea zacămintelor carbonifere a adus mari beneficii economice și sociale regiunilor deținătoare.
Prin industria extractivă se asigură în prezent milioane de locuri de muncă, o dezvoltare permanentă a infrastructurii și a colectivităților umane aferente zonelor respective.
Din acest motiv extracția minieră, în plan global, reprezintă o axă prioritară de dezvoltare.
În prezent, cărbunele reprezintă principala sursă de energie, conducând detașat clasamentul energetic cu peste 75%.
1.2 Infrastructura socială, economică și productivă pe teritoriul minier al României
Zăcămintele carbonifere ale României sunt relativ reduse dacă sunt comparate cu rezervele deținute de alte țări care exploatează și valorifică aceste resurse naturale.
În România predomină cărbunii inferiori din punct de vedere ai puterii calorice, cele mai semnificative rezerve fiind cele de lignit, urmate de rezervele de huilă, turbă și antracit. Antracitul se regăsește într-o proporție mică, aproape nesemnificativă.
Deși rezervele de turba se regăsesc pe suprafețe întinse ale României, ca de exemplu în Munții Apuseni, Căliman, Harghita și în depresiunile intramontane ale Carpaților Orientali, în Depresiunea Transilvaniei, a Maramureșului, etc. acest cărbune nu este valorificat din motive economice, fiind un cărbune cu putere calorică scăzută.
În prezent, pe teritoriul României își desfășoară activitatea de valorificare a zăcămintelor carbonifere un număr de 12 mine, 26 de cariere și o singură uzină de preparare (tabelul nr.1.1).
Tabelul nr.1.1. Activitatea extractivă carboniferă din România(anul 2013)
Sursa: Strategia industriei miniere pentru perioada 2008-2020
Întreaga activitate a acestor unități este axată pe lignit și cărbune.
Deși România deține două regiuni în care se întâlnesc rezerve de antracit la Anina și la Schela, acestea nu sunt exploatate datorită tectonicii extrem de complicate din aceste zone.
Cărbunele brun este un alt tip de cărbune care deși este un superior din punct de vedere al conținutului de carbon după antracit, în prezent nu mai este exploatat.
Acesta se regăsește în cantitate redusă și doar în câteva zone ale țării ca de exemplu în zona Brad-Țebea, Comănești, Codlea, Almașului și Vulcan.
Conform datelor furnizate de către Complexul Energetic Hunedoara și SNIMVJ repartiția rezervelor carbonifere în prezent se prezintă după cum este redat în tabelul nr.1.2.
Tabelul nr.1.2. Rezervele carbonifere ale României
Sursa: Complexul Energetic Hunedoara și SNIMVJ
Exploatarea zăcămintelor carbonifere de-a lungul timpului a influențat dezvoltarea socială, economică și infrastructurală a regiunilor care beneficiază de aceste rezerve de substanțe combustibile utile.
Fiecare zonă a țării care dispune de rezerve carbonifere a cunoscut etape de evoluție din momentul identificării resurselor de cărbune și până la epuizare:
1. Prima etapă a reprezentat o dezvoltare imediată din toate punctele de vedere a regiunii respective, astfel populația zonei a crescut semnificativ, prin aducerea forței de muncă din toată țara. S-a dezvoltat infrastructura de transport, s-au dezvoltat noi industrii complementare, a progresat comerțul și s-a creat o zonă puternică și stabilă din punct de vedere economic.
2. A doua etapă a reprezentat o perioadă de stagnare care s-a întins pe parcursul a mai mulți ani, în care s-a păstrat infrastructura existentă, iar producția s-a desfășurat din inerție fără mari investiții în modernizare, dotare, utilaje mai performante, căi de acces, etc.
3. Cea de-a treia etapă și-a început acțiunea odată cu epuizarea treptată a rezervelor de cărbune, iar problemele economice și cele sociale și-au făcut apariția.
Din cauza faptului că, zonele respective își axează întreaga activitate pe industria extractivă, populația rezidentă are o pregătire preponderentă în domeniul minier, odată cu închiderea societăților miniere a apărut șomajul ridicat, plecări masive ale tinerilor în străinătate din cauza lipsei locurilor de muncă și a perspectivelor economice. Aceste fenomene au atras și degradarea infrastructurii, deoarece niciun agent economic nu mai investește într-o zonă fără perspectivă economică.
În 2014, România a adoptat măsuri cu privire la protecția socială a personalului afectat de închiderea unităților de exploatare și politici cu privire regenerarea socioeconomică a regiunilor miniere afectate de restructurare.
Măsurile și politicile sunt formulate în Strategia de Dezvoltare a Industriei Miniere pentru perioada 2008-2020 și presupun adoptarea următoarelor acțiuni:
– Promovarea dialogului individual și colectiv pentru informarea angajaților cu privire la situația și perspectiva unității;
– Formarea profesională a personalului disponibilizat, precum și a celui angajat în industria minieră, pentru mărirea șanselor acestuia pe piața muncii;
– Asigurarea protecției sociale a persoanelor disponibilizate din activitatea minieră;
– Susținerea unui program de lucrări, având ca scop ocuparea temporară a persoanelor disponibilizate în vederea menținerii acestora într-o formă de activitate care să le faciliteze accesul pe piața forței de muncă;
– Protecția socială a persoanelor disponibilizate, cu șanse minime în găsirea unui loc de muncă, ca urmare a vârstei, a lipsei de pregătire și a stării fizice;
– Protecția socială a familiilor persoanelor disponibilizate, fără șanse de angajare, în vederea prevenirii excluderii acestora și în special a copiilor de la învățământ și educație;
– Crearea de alternative viabile pentru tânăra generație, care să asigure condiții de dezvoltare a personalității celor ce rămân în zonă;
– Monitorizarea efectelor implementării politicii de protecție socială a personalului afectat de restructurare;
– Transformarea localităților pe aria cărora sunt amplasate dependințe și anexe tehnologice și terenuri reabilitate, (active) ale minelor ce urmează a fi închise, în zone favorabile dezvoltării sectorului privat;
– Reutilizarea activelor (dependințelor și anexelor tehnologice) și a suprafețelor de teren devenite disponibile prin închiderea minelor, în scopul dezvoltării de activități economice alternative în regiune;
– Asigurarea consensului local și comunitar printr-un proces de planificare strategică participativă de identificare a necesităților prioritare ,astfel încât să atragă investiții și să asigure implicarea comunității;
– Îmbunătățirea condițiilor de trai prin refacerea infrastructurii și a utilităților;
– Îmbunătățirea condițiilor de mediu și a infrastructurii, prin programe de lucrări publice;
– Exploatarea resurselor locale din sectoarele agricol, forestier, piscicol și turistic;
– Reconstrucția socio-economică a localităților din zonele cele mai afectate, în vederea transformării acestora în poli de dezvoltare și implicit de creare de locuri de munca și pentru zonele adiacente.
– Promovarea unei imagini pozitive a regiunii respective pentru atragerea de investiții și investitori;
– Acordarea de facilități fiscale investitorilor potențiali, ca de exemplu scutirea de anumite taxe și impozite către administrațiile locale pentru o perioadă de timp.
Pentru redresarea socio-economică și infrastrucurală a zonelor afectate de închiderea sectorului minier este necesar ca toate aceste acțiuni și politici să fie adoptate unitar.
În urma analizei s-a ajuns la concluzia că aceste soluțiile adoptate au reprezentat un semi-eșec.
Pentru a fi implementate politicile, era necesară dezvoltarea sectoarelor economice care să reprezinte alternative viabile pentru personalul disponibilizat din minerit, cu un anumit timp înainte de începerea etapei de restructurare.
1.3 Infrastructura socială, economică și productivă pe teritoriul minier al Văii Jiului
Pentru a beneficia de o imagine a evoluției sociale, economice și infrastructurale a acestei zone este necesară analiza a dinamicii populației, a ocupațiilor socio-profesionale și a infrastructurii existente.
Prima menționare a numărului de locuitori o avem la 1733, când o conscripție menționează prezența în Valea Jiului a circa 405 locuitori, iar cea din 1.750 indică 925 locuitori în cinci așezări: Petrila – 300 locuitori, Livezeni -160 locuitori, Jiul Românesc – 250 locuitori, Iscroni -110 locuitori și Jiu Surduc -105 locuitori.
Perioada imediat următoare este cea a colonizărilor realizate de populația din Țara Hațegului. Această colonizare este atestată prin toponimele prezente mai ales în partea centrală a depresiunii. Astfel, cei din Valea Lupului au întemeiat Lupeni, cei din Uric – Uricani, cei de la Paroș – Paroșeni, cei de la Livadia – Livezeni, cei de la Petros – Petroșani, iar cei de la Valea Dâljii – Dâlja Mare și de la Dâlja Mică.
Colonizarea este atestată prin Conscripția de la 1784-1787, aceasta indicând o creștere a numărului de la 925, în anul 1750, la 4.704 locuitori în cinci așezări (Livezeni, Petrila, Uricani, Vulcan, Câmpu lui Neag).
Intensitatea colonizării se reduce brusc în urma invaziei turcești de la 1788, astfel în anul 1818 sunt menționați doar 2.250 locuitori.
Spre mijlocul sec. al XX-lea se observă un reviriment al populației, bazat pe sporul natural, cât și pe punerea în exploatare a zăcămintelor de cărbune, astfel în anul 1854 se înregistrează 6.670 locuitori la nivelul bazinului carbonifer Petroșani.
Acest bazin carbonifer până în anul 1997, când a avut loc primul val de disponibilizări din minerit în cadrul acestei microregiuni putea fi descris drept o zonă industrială.
Prin dezvoltarea activității extractive, Depresiunea Valea Jiului a cunoscut și dezvoltare infrastructurală, economică și culturală care au scos din anonimat regiunea, devenind un important centru industrial și economic al țării.
Explotarea zăcămintelor a început în jurul anilor 1850, pe când această regiune aparținea Austriei și a reprezentat un important punct de dezvoltare economică pentru aceasta, prin exploatarea zăcămintelor carbonifere.
Legătura între Valea Jiului și nordul țării s-a realizat prin construcția căii ferate Simeria-Petroșani care s-a finalizat în anul 1870.
Dezvoltarea industriei extractive din cadrul Bazinului Carbonifer Petroșani s-a realizat inițial doar la suprafață, din cauza lipsei apoape totale a drumurilor de acces și a nivelului tehnologic slab dezvoltat.
Odată cu creșterea cererii de cărbune au avut loc și primele investiții infrastructurale prin realizarea drumurilor și a căilor de acces.
În anul 1890 au demarat lucrările la linia de cale ferată de interes local Petroșani-Lupeni care asigura legătura între minele localităților respective.
Dacă în anul 1892 când s-a finalizat linia de cale ferată Petroșani-Lupeni, în minele aferente localităților tranzitate de această cale ferată, își desfășurau munca aproximativ 250 de angajați care produceau anual 250.000 de chintale, la doar 8 ani, în anul 1900 în aceste unități de exploatare erau angajați peste 1.500 de muncitori care produceau aproximativ 3.000.000 de chintale.
Odată cu acestă deschidere a unităților de exploatare minieră, începând cu mijlocul secolului XIX, se poate vorbi de migrația populației în Valea Jiului. În cadrul migrației se remarcă venirea moldovenilor, în special din județele Vaslui și Botoșani, cu o economie puțin dezvoltată și cu resurse subsolice neînsemnate.
Acest lucru este reflectat și de structura pe sexe a populației, unde la începutul anilor 1900 populația masculină deținea 60% din populația totală, acest fenomen fiind datorat predominării în migrație a forței de muncă masculine.
În continuare, s-au dezvoltat construcțiile miniere complementare precum Cocseria Lupeni și Spălătoria de Cărbune din Lupeni, care asigura locuri de muncă pentru sute de muncitori din Valea Jiului.
Activitatea minieră a condus și la construcția funicularelor care existau în toată suprafața acestei microregiuni începând cu funicularul Aninoasa-Petroșani, funicularul Granic de pe Valea Lupului, funicularul de la Mina de Nord – Lupeni și funiclarul de la Crivadia.
În anul 1914 numărul minerilor din Valea Jiului era de cca. 13.000, iar producția obținută de aceștia se ridica la 20 milioane de chintale.
În anii ce au urmat din cauza celor două războaie mondiale producția de cărbune și dezvoltarea infrastructurală în acest bazin carbonifer au trecut printr-o perioadă de stagnare cu creșteri și descreșteri nesemnificative.
Odată cu punerea în exploatare sistematică a zăcămintelor și cu construirea căii ferate Petroșani – Simeria, populația crește într-un ritm accelerat la nivelul bazinului carbonifer Petroșani, astfel:
– 1870-1880, creștere a populației cu 22,05% (în 1870 – 4.232 locuitori). Cauze: construirea căii ferate, dezvoltarea exploatărilor miniere;
– 1880-1890, +7,63%, o creștere moderată, se continuă exploatarea minelor existente;
– 1890-1900, +92,17%, creștere influențată de construirea căii ferate Petroșani – Lupeni, deschiderea de mine în perimetrul Lupeni, creșterea producției necesitând noi brațe de muncă în vechile mine;
– 1900-1910, +105,80%, extinderea unor exploatări, cererea determină creșterea producției de circa 3 ori;
– 1910-1920, creștere mult redusă din cauza primului război mondial, reducerea producției, urmările economice și pierderile umane ale războiului;
– 1920-1930, stabilizarea creșterii, dublarea producției de cărbune se realizează prin scăderea forței de muncă și mai mult prin mecanizare;
– 1930-1941, -21,88%, scădere determinată de efectele crizei economice (1928-1933), și anume: reducerea cererii și implicit închiderea de mine (se reduc la jumătate), șomajul rezultat în urma închiderii minelor determină plecări, sporul migratoriu fiind negativ.
Pe întreaga perioadă 1870-1941 înregistrăm o creștere de în medie 534,78%, cu o medie de circa 7,53% / an.
După anul 1947 odată cu trecerea la economia centralizată, bazinul carbonifer al Văii Jiului a cunoscut cea mai spectaculoasă dezvoltare economică, socială și infrastructurală, datorită obiectivului de la aceea vreme 100.000.000 t de cărbune/an.
Perioada 1977-1992, aduce pentru Valea Jiului o creștere cu 23,79% a populației.
Atenția acordată în deceniul opt orașelor mici, prin dezvoltarea unor activități economice noi și printr-un program amplu de construcții socio-culturale, a generat această creștere.
Dezvoltarea socio-demografică a atins apogeul în perioada anilor 1990 când Valea Jiului număra nu mai puțin de 300.000 de locuitori, dintre care aproape 60.000 erau angajați ai unităților miniere.
Din cauza disponibilizărilor și a programelor de închidere a unităților miniere din această zonă, numărul locuitorilor în anul 2013 s-a redus mult peste jumătate față anul de referință 1990, iar numărul angajaților din minerit a scăzut de 6 ori, în prezent activând în jur de 10.000 de oameni în această industrie.
În privința celor care au plecat numărul acestora a fost mic până în 1990, iar după 1997 a urmat o explozie a migrației.
Dacă înainte de 1990 plecații erau reprezentați de absolvenții învățământului superior și mediu ale căror specializări nu aveau nimic în comun cu mineritul, după 1990 disponibilizările de personal i-au îndreptat pe cei rămași fără locuri de muncă spre locurile de origine.
Dacă până în 1990 migrația externă a fost aproape nulă, după acest an restructurările economice, în primul rând, dar și atracția Occidentului, coroborate cu deschiderea granițelor, a dus la plecarea unui număr important de persoane.
Predomină migrațiile sezoniere pentru muncă, cei plecați lăsându-și familiile în Vale, trimițându-le periodic bani. Cu timpul cei rămași acasă sunt chemați pentru stabilirea definitivă a familiei. Țările cele mai interesante sunt: Spania, Italia, Grecia, Germania și Marea Britanie.
Un alt factor ce prezintă o importanță deosebită este reprezentat de structura economică și profesională a locuitorilor bazinului carbonifer Petroșani.
În perioada preindustrială, populația se ocupa în cea mai mare parte cu păstoritul, dar odată cu revoluția industrială va apărea o creștere semnificativă a ponderii populației care lucrează în alte ramuri de activitate decât agricultura.
Exceptând industria extractivă, care reprezenta dominanta în toate localitățile, industria principală și secundară prezentă în toate localitățile Văii Jiului este variată.
Astfel, în Lupeni domină industria chimică, urmată de cea alimentară; în Vulcan industria construcțiilor de mașini, urmată de cea textilă; Aninoasa – exploatarea lemnului, apoi construcțiile de mașini; Uricani – exploatarea lemnului, apoi industria materialelor de construcție; Petroșani – industria alimentară, textilă și cea chimică; Petrila – exploatarea lemnului.
În cazul orașelor mici se poate observa rolul pus pe valorificarea resurselor naturale – materiale de construcție, fondul forestier.
În cazul orașelor mari s-a ajuns la o diversificare a industriei, industrie care în anii 1950, 1960 nu era prezentă, cu excepția industriei extractive.
Până în anul 1990 cele menționate mai sus pentru perioada 1950-1970 se mențin constante. Modificări importante pentru structura profesională a populației au loc după 1990.
Accentuarea specificului industrial, monoindustrial, înseamnă la nivelul anului 1992 ocuparea într-o proporție de cca. 70% a populației în industrie (din care 58% în industria extractivă).
Ponderea sectorului terțiar era de cca. 20%. Această structură reliefează caracterul economiei zonei, cel industrial, axat pe industria carboniferă.
Intervalul 1992-2013 poate fi împărțit în două perioade distincte:
– 1992-1996, caracterizată prin stabilitatea salariaților industriali, reducerea celor din ramura construcții și ramura transporturi, poștă, precum și creșterea de aproape trei ori a persoanelor care lucrează în comerț;
– 1996-2013, se caracterizează printr-o reducerea puternic constantă a numărului de salariați din cadrul industriei prelucrătoare, a construcțiilor, sănătate și educație.
În analiza resurselor umane din bazinul carbonifer Petroșani trebuie avute în vedere două aspecte: pe de-o parte identitatea socială și solidaritatea minerilor, iar pe de altă parte restructurările economice care au condus la creșterea șomajului.
Condițiile foarte dificile de lucru și gradul ridicat de pericol al muncii pe care o depun au condus la crearea unei solidarități între mineri (manifestată și la nivel formal în sindicate puternice), dar și la formarea unor reprezentări sociale ale minerului-erou, reprezentări susținute în perioada comunistă prin stimulente financiare sau cu ajutorul mass-media.
Totuși, în anul 1997 au fost făcute primele disponibilizări după Revoluție în bazinul carbonifer Valea Jiului, fiind restructurate câteva mii de posturi (majoritatea lor fiind muncitori calificați și necalificați).
De-a lungul timpului, o dată cu începerea procesului de restructurare a activității miniere în bazinul Jiului de Vest au fost derulate o serie de programe de creștere a gradului de ocupare a forței de muncă.
Aceste programe derulate în Valea Jiului începând cu anul 2001 s-au caracterizat prin următoarele tipuri de măsuri:
– cursuri de formare profesională;
– acordarea de alocații pentru șomerii care se încadrează înainte de expirarea șomajului;
– încadrarea șomerilor peste 45 ani sau întreținători unici de familie;
– stimularea mobilității forței de munca, din care: încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu, încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului;
– încadrarea absolvenților din instituții de învățământ;
– crearea de noi locuri de muncă prin creditarea întreprinderilor mici și mijlocii;
– acordarea de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri;
– ocuparea temporară a forței de muncă în lucrări publice de interes comunitar, din care: servicii de refacerea și întreținerea infrastructurii, servicii de interes local.
Oferta locurilor de muncă la nivel local a fost insuficientă pentru a absorbi resursele umane disponibilizate.
În plus, salariile mici oferite pe piață nu au avut rolul de a stimula minerii disponibilizați de a accepta oferte de muncă neavantajoase.
Această explozie a șomajului a avut efecte la nivelul întregii comunități și la nivelul familiei: a crescut incidența violenței domestice, a divorțurilor, a infracțiunilor contra persoanei. De asemenea, cazurile de abandon al familiei înregistrate la Judecătoria Petroșani s-au dublat în anii următori.
Măsurile de protecție a personalului disponibilizat au fost în principal măsuri pasive (compensații financiare), fapt ce a condus la perpetuarea dependenței de stat.
Măsurile active (crearea de noi locuri de muncă, servicii de recalificare profesională și de pregătire a viitorilor antreprenori) nu au fost aplicate continuu și coerent, astfel că rezultatele au fost aproape nule.
Conform Strategiei de dezvoltare economică a bazinului carbonifer al Văii Jiului – HG nr. 646 / 2002, programele de creare de noi locuri de muncă s-au lovit de mai multe obstacole: "refuzul locurilor de muncă în sistem privat sau public din cauza salarizării neatractive", "lipsa unor calificări adecvate a forței de muncă în domeniile cerute de angajatori", "existența unor mentalități necorespunzătoare privind raporturile de muncă angajat-angajator, de unde și o acomodare dificilă cu sistemul de lucru privat", "apariția în rândul persoanelor fără loc de muncă a unei categorii care refuză locurile de muncă, deoarece beneficiază de ajutoare de urgență din partea Guvernului".
Aceeași strategie arată că în 2001 peste 60% dintre minerii disponibilizați nu își găsiseră un loc de muncă, iar circa 10% dintre cei care găsiseră lucrau ocazional, doar 20% lucrând cu regularitate.
În raportările statistice, județul Hunedoara figurează cu o rată a șomajului de 9,7% în anul 2013, în timp ce la nivelul bazinului Petroșani șomajul este peste media pe țară și județ.
Există posibilitatea de recalificare prin intermediul Agenției de Ocupare și Formare – prin cursuri de calificare și recalificare, dar nu în meserii cerute de noua orientare economică a zonei, bazată pe dezvoltarea turismului, ca o alternativă la activitatea minieră.
Începând cu anul 2007 pentru minerii din Valea Jiului au apărut șanse de a lucra în afara României, în meseria pe care o cunosc cel mai bine sau in construcții.
Astfel, în Valea Jiului apar mai multe firme de plasare a forței de muncă care vorbesc despre contracte pentru mineri în Australia, SUA și Canada.
Odată cu aderarea României la spațiul Uniunii Europene și libera circulație a forței de muncă, persoanelor și capitalurilor, tot mai mulți disponibilizați și tineri cu studii superioare și medii, au preferat să-și caute un loc de muncă în țări precum Italia, Spania, Germania, etc. Din păcate, până în acest moment astfel de inițiative nu s-au materializat în ceva concret.
Industria extractivă a fost cea care a condus la o dezvoltare infrastructurală a bazinului carbonifer Valea Jiului, datorită exploziei demografice.
Pentru a se asigura acestă dezvoltare a zonei s-au construit 8 baraje de captare a apei care asigură alimentarea tuturor localităților, începând din vestul depresiunii avem: Valea de Pești, Braia, Aninoasa, Polatiștea, Izvorul, Stoinicioara, Taia și Jieț.
Deoarece microregiunea Valea Jiului este situată într-o depresiune montană și există pericolul producerii unor inundații s-au realizat lucrări de îndiguire atât de-a lungul Jiului de Vest cât și de-a lungul Jiului de Est.
Dezvoltarea infrastructurală din Bazinul Carnonifer Petroșani a avut loc la nivelul rețelelor de transport.
În prezent, rețeaua de transport a bazinului este formată din: un drum național-european DN66 – E79; două drumuri naționale DN – 66A și DN – 7A; nouă drumuri județene; cinci drumuri comunale; linia de cale ferată Filiași-Simeria; linia de cale ferată Petroșani-Lupeni; linia de cale ferată industrială Uricani-Lupeni; linia de cale ferată industrială Paroșeni-Preparația Coroești; linia de cale ferată industrială Lonea-Petrila-Petroșani.
Datorită acestei dezvoltări a infrastructurii drumurilor, în prezent în Valea Jiului își desfășoară activitatea o serie de agenți economici care asigură transportul în comun în toate localitățile depresiunii.
Transportul feroviar este asigurat de societăți ale statului care oferă transportul pe linia de cale ferată Petroșani-Lupeni.
Mari investiții au avut loc în ultimii ani prin construirea celor două telegondole care asigură transportul turiștilor în stațiunile montane Straja, respectiv Vâlcan.
O amplă dezvoltare infrastructurală a avut loc în domeniul telecomunicațiilor prin realizarea unor centrale telefonice digitale.
Rețeaua energetică a bazinul este asigurată prin intermediul următoarelor tipuri de energie:
– energie termică produsă de Termocentrala Paroșeni și energie electrică asigurată de Centrala Electrică Paroșeni, dar și prin rețelele de transport a energiei electrice;
– gaze naturale asigurate prin magistrala de transport gaze VEST I.
1.4 Model al raportului dinamic între suprafețelor generale societale și cele infrastructurale miniere
Bazinul Carbonifer Petroșani este format din 6 localități, începând de la vest la est: Uricani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petroșani și Petrila.
Suprafața ocupată de fiecare perimetru minier în cadrul localităților aferente, respectiv a microregiunii este prezentată în tabelul nr.1.3., în vederea stabilirii unui model matematic al raportului dinamic între suprafețele generale societale și cele infrastructurale miniere care să scoată în evidență influența activității extractive asupra microregiunii, respectiv a localităților componente și în același timp să constituie punct de plecare în vederea dezvoltării ulterioare.
Tabelul nr.1.3. Suprafața generală societală a localităților Bazinului Carbonifer Valea Jiului și suprafața infrastructurilor miniere funcționale
Sursa: Aministrațiile locale și unitățile de exploatare minieră din cadrul Bazinului Carbonifer Petroșani 2013
Cele 6 orașe miniere ocupă o suprafață cu lungimea de aproximativ 60 km, granița fiind delimitată în partea de vest de Orașul Uricani, iar în partea de est de Orașul Petrila.
Cele două orașe cuprind satele Câmpul lui Neag, respectiv Cimpa-Răscoala care reprezintă limita microregiunii. Suprafața bazinului este de 954,3 km2, iar infrastructura societală care ocupă cea mai extinsă suprafață este Petrila.
Valea Jiului este o microregiune care și-a axat politica de dezvoltare economică și infrastructurală cu precădere pe activitatea minieră, astfel încât infrastructurile miniere dețin o pondere însemnată în cadrul fiecărei localități componente a bazinului, exercitând influențe asupra suprafețelor generale societale.
După cum se poate observa din tabelul 1.3. localitatea Aninoasa nu deține nicio unitate de exploatare minieră în adminstrație, din cauză că mina Aninoasa și-a încheiat activitatea în anul 2006, iar perimetrul minier respectiv este inactiv.
În continuare, se propune calculul ponderii deținute de suprafețele generale societale aferente Bazinului Carbonifer Petroșani, pentru evidențierea procentului deținut de fiecare localiate componentă din totalul suprafeței.
Notăm cu Sgs – suprafața generală societală, cu St – suprafața totală, iar PSgs – ponderea suprafeței generale societale.
PSgsUricani = (SgsUricani*100)/St = 26,35%
PSgsLupeni = (SgsLupeni*100)/St = 8,15%
PSgsVulcan = (SgsVulcan*100)/St = 9,15%
PSgsAninoasa = (SgsAninoasa*100)/St = 3,52%
PSgsPetroșani = (SgsPetroșani*100)/St = 20,49%
PSgsPetrila = (SgsPetrila*100)/St = 32,34%
Pentru stabilirea procentului de suprafață deținut de fiecare unitate de exploatare minieră din totalul suprafețelor generale societale vom utiliza notația PSim, iar suprafața deținută de exploatările miniere va fi notată cu Sim.
PSimUricani = (SimUricani*100)/ SgsUricani = 0,61%
PSimLupeni = (SimLupeni*100)/SgsLupeni = 7,02%
PSimParoșeni = (SiimParoșeni*100)/SgsVulcan = 2,46%
PSimVulcan = (SimVulcan*100)/SgsVulcan = 3,39%
PSimLivezeni = (SimLivezeni*100)/SgsPetroșani =1,21%
PSimPetrila = (SimPetrila*100)/SgsPetrila = 0,52%
PSimLonea = (SimLonea*100)/SgsPetrila = 0,31%
Deoarece Vulcanul și Petrila dețin, în prezent, câte două unități miniere se iau în calcul suma procentelor deținute de cele două unități, astfel încât infrastructura minieră deține 5,85% din suprafața generală societală a Municipiului Vulcan, respectiv 0,83% din suprafața generală societală a Orașului Petrila.
Orașul Aninoasa nu va fi luat în considerare din cauză că nu deține infrastructură minieră.
În urma analizei procentuale a suprafațelor societale din cadrul Bazinului Carbonifer Petroșani ne rezultă faptul că aceste suprafețe pot fi încadrate în patru clase de mărime, astfel :
– Suprafețe societale foarte mari, care ocupă peste 30% din suprafața bazinului (Petrila);
– Suprafețe societale mari, care ocupă între 25% și 30% din suprafața bazinului (Uricani);
– Suprafețe societale medii, care ocupă între 15% și 25% din suprafața bazinului (Petroșani);
– Suprafețe societale mici, care ocupă între 5% și 15% din suprafața bazinului (Vulcan și Lupeni);
În urma analizei procentuale a suprafețelor ocupate de infrastructurile miniere în cadrul fiecărei suprafețe societale rezultă că și aceste suprafețe pot fi încadrate în cele patru clase de mărime, astfel:
– Suprafețe ale infrastructurilor miniere foarte mari, care ocupă peste 6% din suprafața societală aferentă (Infrastructura minieră Lupeni);
– Suprafețe ale infrastructurilor miniere mari, care ocupă între 3% și 6% din suprafața societală aferetă (Infrastructura minieră Vulcan);
– Suprafețe ale infrastructurilor miniere medii, care ocupă între 1% și 3% din suprafața societală aferentă (Infrastructura minieră Petroșani);
– Suprafețe ale infrastructurilor miniere mici, care ocupă între 0,5% și 1% din suprafața societală aferentă (Infrastructura minieră Petrila și Uricani);
În continuare, pentru a evidenția raportul dinamic între suprafețele generale societale și infrastructurile miniere aparținătoare Bazinului Carbonifer Petroșani se utilizează datele din tabelul nr.1.4.:
Tabelul nr.1.4. Raportul dinamic dintre suprafețele generale societale și infrastructurile miniere
După cum se poate observa din tabelul nr.1.4., există între suprafețele generale societale ale Bazinului Carbonifer Petroșani și infrastructurile miniere aferente un raport dinamic de inversă proporționalitate, în care singura constată este reprezentată de suprafața societală a Municipiului Petroșani și infrastructura minieră aferentă acestuia.
Dacă din punct de vedere al suprafeței societale Petrila și Uricaniul se situează pe primele două poziții, din punct de vedere al suprafeței ocupate de infrastructurile miniere se încadrează în ultima clasă.
Infrastructura societală a municipiului Lupeni și a municipiului Vulcan ocupă ultimul, respecitiv penultimul loc, dar din punct de vedere al infrastructurii miniere deținute aceatea ocupă prima, respectiv a doua poziție.
Pentru a se asigura în continuare dezvoltarea microregiunii Valea Jiului este necesară dezvoltarea unor linii tehnologice alternative și complementare industriei extractive.
Aceaste linii tehnologice pot fi dezvoltate în special în perimetrul suprafețelor societale Petrila, respectiv Uricani, care, după cum se poate observa, cuprind un procent mare de suprafață care, din punct de vedere industrial și economic, este insuficient valorificată.
1.5 Influențe ale activității miniere din Valea Jiului asupra activităților convenționale în existența și funcționarea colectivităților umane
Activitatea minieră în Valea Jiului a reprezentat principala ramură economică a microregiunii.
Odată cu închiderea infrastruturală a unităților de exploatare minieră, ponderea mineritului a scăzut.
Unul din factorii care a condus la încetarea activității miniere este reprezentat de productivitatea scăzută a unităților de exploatare, din cauza lipsei de investiții.
Ponderea deținută de industria minieră în totalul activităților economice ale Bazinului Carbonifer Petroșani, până la începutul aniilor 1990 era de aproximativ 60%, dar în prezent această pondere s-a diminuat substanțial, astfel încât populația care activează în sectorul minier din cadrul Văii Jiului este de aproximativ 7%.
În anul 2013, în urma disponibilizărilor în industria extractivă, a bazinului carbonifer Petroșani mai activează cca. 7.800 de angajați, față de anul 1996 când activau aproximativ 50.000 de angajați. Această scădere este evidențiată cu ajutorul tabelului nr.1.5.
Tabelul nr.1.5. Evoluția personalului angajat în industria extractivă pe perioada 1997-2013
Sursa: Direcția Județeană de statitică Hunedoara, 2014
Din cauza diminuării constante a importanței și a volumului industriei extractive în cadrul bazinului carbonifer Petroșani, populația microregiunii a fost nevoită să se reorienteze din punct de vedere profesional asupra altor sectoare economice.
Pe lângă activitatea minieră, care până nu demult era considerată activitatea economică de bază a microregiunii, în Valea Jiului populația rezidentă s-a reorientat spre alte ramuri economice, conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statică Hunedoara: Industrie prelucrătoare (prelucrarea lemnului); Energie electrică, termică, gaze și apă; Agricultură, silvicultură și pescuit; Construcții; Învățământ; Comerț cu ridicata și cu amănuntul, reparare autovehicule și motociclete; Turism, hoteluri și restaurante; Transport și depozitare; Informații și comunicații; Intermedieri financiare și asigurări; Tranzacții imobiliare; Administrație publică și apărare, asigurări sociale din sistemul public; Sănătate și asistență socială; Activități profesionale, științifice și tehnice; Activități servicii administrative și activități de servicii suport; Activități de spectacole, culturale și recreative.
În urma închiderii infrastructurilor miniere din Valea Jiului, activitățile economice convenționale au căpătat o importanță tot mai crescută din punct de vedere al ponderii deținute.
Deși ponderea activităților economice convenționale desfășurate în cadrul bazinului carbonifer Petroșani, a crescut, pe fondul scăderii populației, numărul celor care activează în cadrul acestor ramuri economice a scăzut.
După cum se poate observa, activitatea minieră din Valea Jiului a avut o influență majoră asupra celorlate activități economice convenționale.
În contextul în care microregiunea bazinului carbonifer Petroșani s-a bazat timp de aproximativ 100 de ani pe industria extractivă, fără să adopte politici care să permită dezvoltarea, în paralel, cu mineritul și a celorlalte ramuri economice, aceasta s-a transformat într-o regiune mono-industrial dezvoltată, care în prezent se confruntă cu mari probleme sociale și economice, din cauza lipsei locurilor de muncă.
Toate efectele cumulate au condus la retrogradarea economico-socială a zonei miniere Valea Jiului.
1.6 Aspecte concluzive privind cunoașterea pe plan național și internațional a exploatarii și valorificarii zăcămintelor carbonifere
• Se constată că zăcămintele carbonifere dețin un rol important atât la nivel global cât și la nivelul Uniunii Europene din punct de vedere al aportului economic. Cele mai dezvoltate zone din punct de vedere economic și infrastructural sunt cele care dețin aceste zăcăminte.
• Împărțirea rezervelor carbonifere este inegală, cca. 80% dintre ele se află pe trei continente: America, Europa și Asia.
• Rezervele geologice carbonifere estimate la nivel global sunt estimate la circa 10.000 de miliarde de tone, din care se extrag anual aproximativ 5.000 milioane de tone.
• Resursele carbonifere ale României sunt dominate de cărbuni inferiori ca putere calorică, principalul tip de cărbune fiind lignitul, urmat de huilă.
• În urma analizei zonelor ce dețin resurse carbonifere, se remarcă prezența unui ciclu evolutiv compus din trei etape, astfel:
– dezvoltarea economică, infrastructurală și socială imediată a bazinului ce urmează a intra în exploatare, datorită concentrării activității în arealul respectiv;
– o perioadă stagnanată din punct de vedere investițional, infrastructural, social și economic;
– declinul zonei, rezultat în urma epuizării rezerve carbonifere;
• Se apreciază că politicile și strategiile economice adoptate pentru redresarea socio-economică a zonelor afectate în urma închiderii infrastructurii miniere sunt insuficiente și ineficiente.
• Principala rezervă de lignit se regăsește în cadrul Bazinului Minier Oltenia (73,83% din totalul rezervelor), iar rezervele de huilă (23,63%) se regăsesc în cadrul Bazinului Carbonifer Valea Jiului.
Prezența zăcămintelor de huilă pe teritoriul minier al Văii Jiului a influențat în mod decisiv dezvoltarea acestei microregiuni, în ultimul secol reprezentând principala activitatea economică din această zonă.
• În acest capitol este analizată ,în premieră, relația dinamică dintre suprafețele generale societale care compun bazinul carbonifer Valea Jiului și infrastructura minieră. Atât suprafețele generale societale cât și infrastructurile miniere pot fi încadrate în patru clase de mărime.
Se avansează în premieră ideea că între suprafețele generale societale care compun Bazinul Carbonifer Valea Jiului și infrastructura minieră prezentă se manifestă un raport dimanic de inversă proporționalitate, în care elemntul constant este reprezentat de suprafața sociatală a Municipiului Petroșani și infrastructura minieră aferentă.
• Restrângereea activității minieră în Valea Jiului a condus la reorientarea profesională a populației către alte sectoare economice.
CAPITOLUL II
STRUCTURI DE EXPLOATARE ÎN ZONA MINIERĂ
VALEA JIULUI
2.1 Evoluția exploatării zăcămintelor de huilă în Valea Jiului
Primele atestări documentare ale Văii Jiului apar abia în secolul al XV-lea și se referă la localitățile Petrila, Maleia și Câmpul lui Neag.
Petroșani, care este în prezent principalul oraș al depresiunii, a fost pentru prima dată atestat documentar abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Zăcămintele de cărbune din Valea Jiului au fost descoperite întâmplător în anul 1782 când s-au aprins într-o zonă de afloriment și au ars un timp îndelungat.
Cinci ani mai târziu generalul austriac Landau aflându-se în luptă cu armata otomană a aprins focul în tranșee într-o noapte, iar acesta era imposibil de stins, deoarece tranșeele erau pline de cărbune. Aceasta a reprezentat cea de-a doua documentare a prezenței cărbunelui în Valea Jiului.
Primele lucrări miniere au loc în jurul anului 1840 în zona Petrila și Vulcan. Aceste lucrări sunt coordonate de frații Hoffman și Carol Maderspach din Brașov.
În anul 1859, Societatea Westsiebenburgischer-Montan-Verein reușește să dețină primul perimetru minier, după ce în urmă cu un an a depus o cerere pentru concesionarea terenurilor miniere.
În anul 1865 are loc construcția șoselei dintre Petroșani și Vulcan care are drept scop creșterea volumului de activitate minieră, iar un an mai târziu se deschid două secretariate pentru a se putea coordona mult mai bine activitatea minieră din Valea Jiului. Secretariatele aveau o întindere de la Bănița până la Livezeni și de la Iscroni până la Câmpul lui Neag.
Pentru creșterea volumului de activitate minieră, în 1867 are loc construcția unei căi ferate de la Simeria până la Petroșani, iar în anul 1880 începe construcția unei șosele prin Defileul Jiului care leagă Târgu-Jiu de Petroșani.
Finalitatea acestor lucrări are loc în anul 1890 când se începe și realizarea unei căi ferate de la Petroșani până la Lupeni.
Prima exploatare minieră de pe teritoriul comunei Vulcan este dată în funcțiune între anii 1882-1884, iar activitatea se diversifică odată cu înființarea „Societății de mine și cărbuni din Valea Jiului de Sus”. Această societate își avea sediul în comuna Vulcan.
Din anul 1894 are loc o evoluție spectaculoasă a industriei miniere în Valea Jiului deoarece Societatea Brașoveană de Mine și Cuptoare este cumpărată de Societatea Salgo-Tarjani care mărește perimetrul de exploatare al minelor Livezeni, Petroșani și Vulcan, și reușește să intre și în posesia Minelor Lonea și Petrila pe care le valorifică până în anul 1908.
Una dintre reușitele semnificative ale acestei noi societăți este deschiderea minelor Vulcan Est și Vulcan Vest în anul 1900, iar, ulterior, a fost deschisă și mina „Dr. Chorin” în cadrul căreia s-au realizat printre primele exploatări ale stratelor de adâncime.
Societatea Petroșani este ulterior transformată în Combinatul Carbonifer Valea Jiului care a purtat această denumire din anul 1956 până în anul 1969. În acest an își schimbă din nou denumirea devenind „Centrala Cărbunelui Petroșani” până în anul 1977.
Începând cu 1977 societatea primește numele de „Combinatul Minier Valea Jiului”, denumire pe care o păstrează până în 1991 când se constituie Regia Autonomă a Huilei din România.
Această nouă societate funcționează sub această denumire doar până în anul 1998 când se transformă în „Compania Națională a Huilei S.A.- Petroșani”.
Din anul 2012 „Compania Națională a Huilei S.A.- Petroșani” se împarte în „Societatea Națională a Huilei S.A.” și în „Societatea Națională de închideri Mine Valea Jiului”.
În anul 2013 „Societatea Națională a Huilei S.A.” este preluată de Complexul Energetic Hunedoara.
Această împărțire s-a realizat deoarece o parte din unitățile miniere au fost considerate a fi unități miniere viabile (Exploatarea Minieră Lonea, Exploatarea Minieră Livezeni, Exploatarea Minieră Vulcan, Exploatarea Minieră Lupeni și Prepararea Cărbunelui Valea Jiului) fiind repartizate „Societății Naționale a Huilei S.A.”, iar celelalte (Exploatarea Minieră Uricani, Exploatarea Minieră Paroșeni și Explotarea Minieră Petrila) au fost considerate neviabile fiind repartizate „Societății Naționale de închideri Mine Valea Jiului”.
Tot pe aceleași criterii, în anul 1999 au fost închise Exploatările Miniere Câmpul lui Neag și Petrila Sud, în 2003 Exploatarea Minieră Dâlja, în 2004 Exploatarea Minieră Valea de Brazi și în 2006 Exploatarea Minieră Aninoasa.
2.2 Caracterizarea și delimitarea perimetrală a cȃmpurilor miniere prezente de exploatare din Valea Jiului
2.2.1 Aspecte generale
Bazinul Carbonifer Petroșani a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări din punct de vedere al numărului de unități de exploatare minieră.
Momentul de apogeu al Văii Jiului ,din punct de vedere al numărului de exploatări miniere,a fost atins în perioada anilor 1920 când activau 18 unități: Lupeni-Carolina, Lupeni-Victoria, Lupeni-Ileana, Lupeni-Ștefan, Lupeni-Est, Valea Jiului de Sus, Vulcan-Dr.Chorin, Vulcan-Vest, Vulcan-Est, Aninoasa, Sălătruc, Dâlja, Petroșani-Vest, Petroșani-Est, Petrila, Lonea I, Lonea II și Lonea III.
În prezent, Bazinul Carbonifer Petroșani este format din 14 perimetre miniere (fig.2.1.). Din rândul acestor 14 perimetre doar 7 mai sunt în operaționalitate: Uricani, Lupeni, Paroșeni, Vulcan, Livezeni, Lonea și Petrila.
Celelalte 7 perimetre miniere Cȃmpul lui Neag, Valea de Brazi, Bărbăteni, Dâlja, Aninoasa, Isconi și Sălătruc sunt închise și conservate.
Fig. 2.1. Perimetrarea cȃmpurilor miniere ale bazinului carbonifer Petroșani
2.2.2 Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Uricani
Unitatea minieră Uricani este amplasată în partea vestică a bazinului carbonifer Petroșani. Aceasta este amplasată, din punct de vedere administrativ, în orașul Uricani, localitate situată la cea mai mare altitudine, dintre toate orașele Văii Jiului, la cota 750.
Perimetrul minei Uricani este delimitat conform reprezentării din fig.2.2.
Fig. 2.2. Perimetrul unității miniere Uricani
Se disting următoarele:
– în partea de nord de Drumul Național DN-66 A la suprafață, iar în subteran de cristalinul autohton al Munților Tulișa;
– în partea de sud de Jiul de Vest și fosta Preparație Uricani la suprafață, iar în subteran de asemenea limita este naturală fiind reprezentată de cristalinul danubian al Munțiilor Vâlcan;
– în partea de est și sud-est limita este reprezentată de perimetrul fostei mine Bărbăteni care, în prezent, face parte din perimetrul minier Lupeni, în subteran, iar la suprafață de proprietăți private;
– în partea de vest limita de suprafață este reprezentată de orașul Uricani, iar în subteran de perimetrul minei Valea de Brazi care, în prezent, este închisă.
Accesul către unitatea minieră Uricani este asigurat cu ajutorul șoselei naționale 66-A care face legătura între Târgu-Jiu și Simeria.
Acest tronson de drum reprezintă o ramificație care tranzitează întregul bazin carbonifer Petroșani.
Pe lângă această cale de acces rutieră mai există și o linie de cale ferată prin linia electrificată Petroșani-Lupeni-Bărbăteni, iar de aici spre Uricani prin intermediul căii ferate uzinale neelectrificate.
Mina Uricani deține terenuri ce cuprind o suprafață de 154.211,18 m2, realizând activitatea prin intermediul a 6 incinte și a unei halde de steril, acestea fiind dispuse astfel (tabelul nr.2.1.):
Tabelul nr.2.1. Incintele Minei Uricani și suprafața ocupată de acestea
Sursa: Mina Uricani, 2013
În anul 2013, a avut loc și finalizarea procesul de întabulare a terenurilor aflate în patrimoniul minei Uricani.
2.2.3 Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Lupeni
Câmpul minier Lupeni este situat în partea central-vestică a depresiunii intramontane Petroșani, la cca 18 km de orașul Petroșani, între coordonatele geografice 45°20'-45°22' latitudine nordică și 23°11'-23°15' longitudine estică.
Fig. 2.3. Perimetrul minei Lupeni
Limitele perimetrului sunt (fig.2.3.):
– în nord: la suprafață, strada Vitoș Gavrilă, iar în subteran ,zona metamorfică a munților Retezat;
– în sud: la suprafață Jiul de Vest, iar în subteran zona metamorfică a munților Vâlcan
– în est: falia Paroșeni și pârâul Burgonilor, care-l separă de perimetrul minier Vulcan și Paroșeni, în subteran, iar la suprafață de Vitoș Gavrilă;
– în vest: câmpul minier Uricani în subteran, iar la suprafață terenuri ce aparțin Primăriei Municipiului Lupeni.
Din punct de vedere administrativ, E.M. Lupeni este cuprinsă în orașul Lupeni, având acces la DN 66A Petroșani –Uricani și la calea ferată normală electrificată a SNCFR prin gara orașului.
Relieful perimetrului Lupeni este, în general ,deluros străbătut de văi adânci orientate N-NV – S-SE.
În partea centrală de-a lungul râului Jiu s-a dezvoltat o terasă largă cu altitudini intre 630-650 m.
Spre limitele de N și S este acoperit cu grohotișuri de pantă format din roci cristaline și de halde, delimitat de Munții Retezatului cu vârfurile Oboroca și Zănoaga și la sud de Munții Vâlcanului, cu vârful Straja.
Artera principală de apă este Jiul de Vest, care curge de la SV spre NE. Principalii afluenți sunt pârâurile Boncii, Legea, Rendea, Stânii, Ștefan (Vexi), Planir (Est), Petrei, Victoria pe malul stâng, iar pe malul drept: Braia, Pârâul lui Zarie, Vericeva, Pârâul lui Motoc, Pârâul lui Tudor, Codrului, Bisericilor, Ursului, Roșia, Cheie, Sohodol. Aceste pâraie au un regim caracteristic apelor de munte.
2.2.4 Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Paroșeni
Perimetrul minier Paroșeni este amplasat în centrul bazinului minier Valea Jiului, fiind delimitat:
– în partea vest, în subteran, de perimetrul unității miniere Lupeni, iar la suprafață de proprietăți private;
– în partea de est de perimetrul unității miniere Vulcan în subteran, iar în nord la suprafață mina Paroșeni este delimitată de Munții Retezat cu Vârful Oboroca.
– în partea sudică mina Paroșeni, atât în subteran cât și la suprafață este delimitată de Jiul de Vest (fig.2.4.).
Fig. 2.4. Perimetrul unității miniere Paroșeni
Această unitate ocupă 356,10 hectare pentru că mina Paroșeni este amplasată pe terasa Jiului de Vest și zonă cu aspect deluros, cu altitudini ce variază între 600-650 m și parțial de șes aluvionar în vecintătatea albiei râului Jiul de Vest.
Din această suprafață sunt utilizați efectiv 215.619 m2, din cauză că mina Paroșeni, în prezent, deține și o haldă de steril neutilizată.
Perimetrul minier Paroșeni, din punct de vedere administrativ, este situat în Municipiul Vulcan, județul Hunedoara.
Această unitate de exploatare se află la 1 km de Termocentrala Paroșeni, iar față de Termocentrala Mintia la 115 km.
Accesul la mina Paroșeni este asigurat prin intermediul drumului național 66A.
Pentru a se realiza aprovizionarea cu materii prime, materiale, piese de schimb și livrarea cărbunelui se utilizează o cale ferată industrială cu punctul de plecare mina Uricani și până la C.F.N. Petroșani. Mina Paroșeni a fost dată în funcțiune în anul 1963 și este programată pentru a fi închisă în anul 2018.
Unitatea Minieră Paroșeni cuprinde o bogată rețea hidrografică fiind delimitată de Jiul de Vest, pârâul Valea lui Baleea și pârâul Valea Lupunlui.
Pe lângă aceste ape, care au debite pe tot parcursul anului, perimetrul minier Paroșeni este străbătut și de anumiți torenți, ce au debite temporare rezultate în urma precipitațiilor.
Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Vulcan
Exploatarea minieră Vulcan este amplasată pe teritoriul Municipiului Vulcan în partea centrală a bazinului pe strada Crividia. Exploatarea Minieră Vulcan ocupă o suprafață de 2,964 km2 (fig.2.5.).
Fig. 2.5. Perimetrul minei Vulcan
Perimetrul este delimitat astfel:
– în nord și nord-est, la suprafață, se află amplasați Munții Retezat, iar în subteran rama cristalină a acestor munți;
– în sud, perimetrul minier Vulcan este delimitat ,la suprafață, de Munții Vâlcan, iar în subteran de rama cristalină a acestora;
– la est perimetrul de delimitare este reprezentat de fosta Exploatare Minieră Aninoasa;
– la vest se află Mina Vulcan II care, până în anul 2002, împreună cu actuala Mină Vulcan, forma Unitatea de Exploatare Minieră Vulcan, care ocupa o suprafață de 6,104 km2, dar a fost închisă, devenind limita vestică a Minei Vulcan. În subteran limita este reprezentată de perimetrul unității miniere Paroșeni.
Pentru a se putea ajunge la Unitatea Minieră Vulcan este nevoie să utilizăm linia de cale ferată electrificată Filiași – Târgu-Jiu – Simeria care cuprinde ramificația Petroșani – Lupeni. Accesul rutier este asigurat prin intermediul drumului județean Dealul Babei – Merișor care se ramifică de la drumul DN 66-A.
Dacă analizâm perimetrul Minier Vulcan din punct de vedere geomorfologic constatăm că acesta prezintă un relief deluros cu altitudini ce variază între 600 și 800 m.
Unitatea Minieră Vulcan este caracterizată de prezența unei bogate rețele hidrografice, principalul curs de apă fiind Jiul de Vest la care se adaugă pârâurile Căprișoara, Voian, Lupeșești, Crevedia, Lupului, Arsurilor și Plesnitoarea.
Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Livezeni
Perimetrul Minei Livezeni (fig.2.6.) aparține din punct de vedere administrativ de Municipiul Petroșani fiind amplasat în estul Depresiunii Petroșani.
Fig. 2.6. Perimetrul minei Livezeni
Accesul în perimetrul minier Livezeni este asigurat prin calea ferată electrificată Filiași – Târgu-Jiu – Petroșani – Simeria și drumul național DN Târgu-Jiu – Petroșani – Simeria.
Mina Livezeni ocupă o suprafață de 237.877 m2 și este delimitată astfel:
– în partea de nord la suprafață limita Perimetrului Exploatării Miniere Livezeni este reprezentată de Pârâul Maleia, iar în subteran de Perimetrele Miniere Petrila și Petrila-Sud;
– în partea de sud limita, la suprafață, este reprezentată de Companiile SC Electrica și EPCVJ, iar în subteran limita este reprezentată de perimetrul vechii Exploatări Miniere Sălătruc;
– în partea de vest limita de suprafață este reprezentată de Jiul de Est, iar în subteran de Perimetrele Miniere Dâlja și Iscroni ,care, în prezent sunt închise;
– în partea de est Perimetrul Minei Livezeni este delimitat de drumul național DN Târgu-Jiu – Petroșani – Simeria și linia de cale ferată Petroșani – Simeria, respectiv orașul Petroșani, iar în subteran limita este reprezentată de Perimetrul Minier Lonea.
Din punct de vedere geomorfologic mina Livezeni prezintă un relief deluros, străbătut de văi adânci, cu înălțimi ce ating altitudini de 850 metri, cu excepția zonelor de terasă și lunca Jiului, care au altitudini sub 600 metri.
Rețeaua hidrografică este constituită din râul Jiul de Est și afluenții săi principali care traversează perimetrul minier.
Afluenții principali pârâurile Maleia, Slătinioara, Gârgăilor, acestea având curs permanent cu debite variabile.
Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Petrila
Mina Petrila reprezintă cea mai veche și cea mai adâncă mină de cărbune din bazinul Carbonifer Petroșani. Perimetrul minier Petrila a fost dat în exploatare, pentru prima dată, în anul 1859 (fig.2.7.).
Fig. 2.7. Perimetrul minei Petrila
Adâncimea acestei mine atinge aproape 1000 m, ajungând sub nivelul mării. Perimetrul minier Petrila este parte integrantă din platforma industrială a orașului Petrila și este amplasată în partea de N-E a bazinului carbonifer Valea Jiului, la aproximativ 4 km de orașul Petroșani fiind delimitată astfel:
– în nord și nord-vest limita este reprezentată de Râul Jiul de Est;
– în sud limita este reprezentată de perimetrul minier Livezeni în subteran, iar la suprafață se află un teren aflat în proprietatea Exploatării Miniere Petrila și un teren aflat în administrarea E.P.C.V.J. Vulcan. În partea de sud-est perimetrul Exploatării Miniere Petrila este delimitat de un teren aflat în proprietatea Primăriei Petrila,
– în partea de vest și sud-vest Mina Petrila se învecinează cu cartierul Bosnia;
– în partea de est limita este reprezentată de perimetrul minier Lonea în subteran, iar la suprafață de un teren de stat aflat în proprietatea Exploatării Miniere Lonea.
Accesul în cadrul perimetrul minier Petrila se realizează prin intermediul drumului național DN Petroșani-Deva și a drumului județean Petroșani-Lonea. Pe lângă accesul rutier mai există și posibilitatea utilizării liniei de cale ferată Filiași-Simeria.
Mina Petrila își desfășoară activitatea de bază în incinta principală – ce are o suprafață de 163.854,5 m2, iar din punct de vedere geomorfologic aceasta este asemănătoare unui platou cu terase foarte bine constituite de-a lungul Jiului de Est și a afluenților săi care formează și rețeaua hidrografică.
Caracterizarea perimetrală a Unității Miniere Lonea
Din punct de vedere al suprafeței, Unitatea de Exploatare Minieră Lonea este cea mai mică din cele 7 unități miniere ale bazinului carbonifer Petroșani.
Suprafața ocupată de această unitate minieră este de 97.292 m2, iar primele lucrări de deschidere a zăcământului din cadrul acestui perimetru încep prin săparea galeriei de la Răscoala, în anul 1870.
Exploatarea Minieră Lonea (fig.2.8.) este a doua unitate minieră a orașului Petrila, fiind situată în imediata apropiere a perimetrului minier Petrila.
Fig. 2.8. Perimetrul Unității Miniere Lonea
Accesul în cadrul perimetrului se realizează prin drumul județean Petroșani-Lonea. Perimetrul de Exploatare Minieră Lonea este delimitat astfel:
În partea de nord și nord-vest și vest limita este reprezentată de orașul Petrila;
În partea de est limita este reprezentată de Cimpa-Răscoala;
În partea de sud perimetrul minier Lonea este delimitat de Munții Parâng.
2.3 Caracterizarea geografică, hidrografică și geologică a bazinului carbonifer Petroșani
2.3.1 Caracteristici geografice ale bazinului carbonifer Petroșani
Valea Jiului este localizată în sud-vestul Transilvaniei și în partea de sud-est a județului Hunedoara în depresiunea Petroșani, de-a lungul Carpaților Meridionali.
Populația acestei microregiuni în ultimii ani este într-o continuă scădere din cauză închiderii unităților miniere și a lipsei locurilor de muncă, ajungând, în prezent, la aproape 140.000 de locuitori.
Bazinul carbonifer Petroșani are o suprafață totală de cca. 954,3 km2. Această depresiune este de formă triunghiulară și este străbătută de meridianul de 230 latitudine estică și paralele de 450 latitudine nordică.
Această depresiune cuprinde următoarele orașe începând de la vest spre est: Uricani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petroșani și Petrila.
Toate aceste orașe sunt așezări miniere, cu excepția orașului Aninoasa care, în prezent, din cauza închiderii minei nu mai face parte din această categorie.
Microregiunea prezintă caracterul de triunghi orientat VSV- ENE, având lungimea de aproximativ 60 km , lățimea variabilă între 1,5 și 2,3 km în zona vestică, iar în zona estică între Dărănești și Cimpa, atinge lățimea maximă de 9,7 km.
Depresiunea Valea Jiului este împrejmuită de următoarele lanțuri muntoase:
– În partea de Sud-Est sunt situați Munții Parâng;
– În partea de Sud sunt situați Munții Vâlcan;
– În partea de Nord-Est sunt situați Munții Șureanu;
– În partea de Nord-Vest sunt situați Munții Retezat;
În prezent, accesul în Depresiunea Petroșani este asigurat doar prin trei căi de circulație rutieră: Defileul Jiului dinspre Târgu-Jiu, prin intermediul Drumului Național DN 66A dinspre Simeria și prin Cheile Jiețului dispre șoseaua care străbate Transalpina.
În perspectiva dezvoltării microregiunii, accesul ar mai putea fi asigurat prin încă trei căi, care, în prezent, nu sunt amenajate.
Aceste căi de acces sunt reprezentate de:
– Drumul care leagă Cheile Buții de Herculane și străbate Parcul Național Retezat;
– Drumul prin Merișor-Pasul Dealul-Babii-Valea Crividiei- Vulcan care este cunoscut și sub denumirea de „Drumul Poștalioanelor”;
– Continuarea „Drumului Poștalioanelor” poate fi asigurată Pasul Vulcan-Schela Gorjului.
Valea Jiului este formată în prezent din 3 municipii: Petroșani, Vulcan și Lupeni și 3 orașe: Petrila, Aninoasa și Uricani. Fiecare din aceste centre urbane cuprinde și alte localități, astfel:
– Petrila cuprinde localitățile Cimpa, Lonea, Jieț, Tirici și Răscoala;
– Petroșani cuprinde Slătinioara, Peștera Bolii, Dâlja Mare și Dâlja Mică;
– Aninoasa deține așezarea numită Iscroni;
– Vulcanul cuprinde Paroșeniul și Dealul-Babei;
– Uricani cuprinde localitățile Valea de Brazi și Câmpul lui Neag.
Conform acestor date, bazinul carbonifer Valea Jiului, deține în total, un număr de 20 așezări omenești.
2.3.2 Caracteristici hidrografice ale Bazinului Carbonifer Petroșani
Bazinul carbonifer Petroșani dispune de o bogată rețea hidrografică, cele mai importante ape fiind Jiul de Est și Jiul de Vest. Aceste râuri se întâlnesc în dreptul localității Iscroni și formează Jiul .
Jiul de Vest și Jiul de Est dispun de numeroși afluenți ca de exemplu pârâul Baleia, Râul Bănița, Taia, Jieț, Buta, Lazăru, Toplița, Valea de Pești, Braia, Mierleasa, Sohodol, etc. Toate apele curgătoare care izvorăsc din Munții Vâlcanului se varsă în Jiu.
Pe lângă apele cu debite permanente, la formarea Jiului contribuie și o salbă de pârâuri ce au caracter torențial ca de exemplu pârâul Dumitra, Cerbănașul, Murga Mare și Bratcu.
Jiul de Vest măsoară aproximativ 51 km începând de la izvor (Circul Glaciar Scorota) și până la Iscroni, iar Jiul de Est, care izvorește din Munții Șureanu, măsoară cca.28 km.
Rețeaua hidrografică a Văii Jiului este impresionantă ca suprafață fiind de aproximativ 1050 km2. Aceste ape sunt carbonato-calcice și au mineralizări cu valori cuprinse între 95 și 700 mg/l, iar valoarea pH-ului este cuprinsă între 6,0-7,7, fiind ape cu o duritate crescută.
2.3.3 Caracteristici geologice ale bazinului carbonifer Petroșani
Terenul pe care se află amplasată, din punct de vedere geografic, Depresiunea Petroșani este alcătuit în cea mai mare parte din depozite sedimentare de vârstă cuaternară ce s-au dezvoltat pe grosimi impresionante ce ajung până la câteva sute de metri.
În perioada cretacicului superior, suprafața pe care, în prezent, se întinde Depresiunea Valea Jiului era acoperită de apele unei mări.
Datorită mișcărilor tectonice, au rezultat separări între spațiul marin și actuala regiune, iar rezultatele au fost Carpații Meridionali.
Odată cu trecerea timpului, apele și-au săpat alibii, cu orientarea spre Nord-Vest și Sud-Vest formându-se Râul Strei și Râul Jiu. Actuala albie a Jiului s-a format prin erodarea masivului Muntos Livezeni-Bumbești.
În urma procesului de înălțarea a Carpațiilor au avut loc prăbușiri sedimenatare, care în urma eroziunii s-au așezat pe vechiul fund de mare.
Vegetația depusă s-a conservat prin izolare atmosferică, iar rezultatul final al acestui proces a reprezentat formarea zăcămintelor de cărbune, în urma unui proces lent de carbonizare.
Acest teren a fost împărțită, inițial, în 15 câmpuri miniere delimitate administrativ prin liniile convenționale sau naturale.
Depozitele sedimentare sunt constituite în principal din pietrișuri, umpluturi, nisipuri și marne argiloase, iar la adâncimi mai mari întâlnim cu precădere marne grezoase, iar depozitele care formează stratele de cărbune s-au format în perioada paleogenă și neogenă.
Primele cercetări geologice ale depresiunii Petroșani au avut caracter neorganizat, executate mai mult pentru exploatarea cărbunelui, în general distingându-se două mari etape de cercetare geologică a depresiunii.
În prima etapă, începând din anul 1968 până la actul de naționalizare a mijloacelor de producție, cercetările au avut un caracter mai mult științific.
În a doua etapă, care s-a desfășurat în mod organizat în unitățile specializate și cu tehnologii de lucru moderne, s-au concretizat situația geologică, structura tectonică și potențialul economic al zăcământului.
O secțiune transversală prin bazin pune în evidență aranjarea stratelor în cadrul fiecărui câmp minier.
Bazinul carbonifer Petroșani este format în special din roci cristalo-filiene. Acest tip de rocă este specific perioadei Cristalinului Danubian și Cristalinului Getic.
Din punct de vedere al compoziției rocilor, aceste arii cristaline se disting datorită gradului de transformar, cele care aparțin Cristalinului Getic au un grad de transformare mai accentuat.
2.3.3.1 Tipul rocilor existente și caracterizarea acestora
Rocile specifice Cristalinul Danubian sunt mult mai prezente și se regăsesc în special în următoarele zone: Valea de Brazi, Uricani, Bărbăteni și Lupeni.
Ele sunt alcătuite din filite sericitoase, filite clorito-sericitoase, gnaise, șisturi amfibolitice și amfibolite.
Rocile specifice Cristalinului Getic sunt mai puțin prezente, se regăsesc în special la suprafață. Aceste roci sunt formate din calcare cristaline, amfibolite, micașisturi și gnaise.
Principalele tipuri de roci sunt: marnele, gresiile compacte silicioase, marnele grezoase, gresiile intercalate cu cărbune, microconglomeratele și bancurile de cărbune ce ajung până la 3 m grosime.
De asemenea, în masa acestor roci s-au mai întâlnit concrețiuni sideritice calcaroase.
Rocile ce dețin cea mai mare pondere sunt gresiile, acestea prezentând și gradul cel mai ridicat de stabilitate și se regăsesc în proporție de peste 75%.
Pentru determinarea caracteristicilor mecanice, fizice și geologice au fost recoltate cinci eșantioane de roci, iar rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 2.2.
Tabelul nr.2.2.Caracteristici mecanice, fizice și geologice ale rocilor bazinului carbonifer Valea Jiului
După cum se poate observa din rezultatele obținute din tabelul 2.2. rocile din cadrul bazinului Valea Jiului prezintă o stabilitate medie spre ridicată, ceea ce ne indică faptul că în compoziția rocilor se întâlnește ciment de legătură silicos a cărui calitate conduce la întărirea și omogenizarea structurii cristaline.
Bazinul Carbonifer Petroșani cuprinde numeroase depozite sedimentare. Aceste depozite sunt împărțite pe cinci orizonturi. Primul orizont este considerat orizontul bazal constituit din roci metamorfice.
Cel de-al doilea orizont este denumit orizontul productiv care se regăsește situat deasupra orizontului bazal. Acest orizont productiv cuprinde gresii și argilă.
De asemenea, în cadrul acestui orizont se regăsesc și strate de cărbuni. Acest orizont cuprinde 21 de strate.
Cel de-al treilea orizont se regăsește cu precădere în partea estică a Văii Jiului fiind formate din gresii și argile.
Acest orizont are o grosime considerabilă fiind cuprinsă între 50 și 600 m.Orizontul patru și cinci sunt cele mai puțin prezente, regăsindu-se doar în zona Livezeni-Sălătruc.
Orizonturile sunt formate din marne calcaroase, gresii calcaroase, șisturi cărbunoase, stratede cărbuni, pietrișuri și bolovănișuri.
Bazinul carbonifer Petroșani este format din numeroase falii ,ca de exemplu, falia Jiului care se întinde de la Câmpul lui Neag până la Livezeni, falia F1 Petrila, falia sudică, falia Bugoni, falia Bornii, falia Șofronești, falia Bodescu faliile transversale Valea Arsului, Valea Lupului, Paroșeni, Aninoasa, Dâlja, Crividia, etc.
Acest bazin care constituie o unitate distinctă în cuprinsul Carpaților Meridionali, formată dintr-o zonă de șisturi cristaline cu formațiuni paleozoice slab metamorfozate.
2.3.3.2 Caracterizarea revervelor de cărbune din Valea Jiului
Huila din Valea Jiului are culoare neagră, lucioasă. În spărtură proaspătă se disting alternanțe de benzi milimetrice lucioase cu altele semilucioase, mate sau fibroase. Cărbunele este dur, se desface în bucăți neregulate prin spărtură concoidală.
Pe fețele de stratificație se văd oglinzi de fricțiune.
Pentru principalii parametri, cenușa raportată la proba anhidră, umiditatea totală și puterea calorifică s-au făcut mediile ponderate pentru fiecare strat separat.
Valorile medii ale caracteristicilor fizico-chimice de calitate ale cărbunilor rezultate în urma testelor de laborator, sunt cuprinse în următoarele intervale (tabelul nr.2.3.):
Tabelul nr. 2.3. Caracteristicile fizico-chimice de calitate ale cărbunilor din Valea Jiului
În constituția cărbunilor se remarcă grupe de microlitotipi, vitrit, liptit, inertinit, clarit și carbominerit.
Vitritul este predominant în cărbunele din Valea Jiului, reprezentat prin maceralele tellinit și collinit.
Claritul apare prin cuticule, rășini și corpuri bituminoase nedeterminabile.
Dintre componenții minerali singenetici și epigenetici amintim pirita, carbonatul de calciu și argila.
Din lucrările miniere de pregătire și exploatare precum și din forajele executate conținutul de cenușa variază între 27,59 % și 29,9 %.
Diferențele dintre cenușa cărbunelui și cenușa realizată se datorează atât diluției interne, reprezentată prin așa numitele „amestecuri minerale”, precum și diluției externe.
De-a lungul acestui perimetru se întâlnesc 9 falii principale și mai multe falii secundare, pe direcție diagonală, astfel încât această dispunere a favorizat împărțirea rezervelor carbonifere în 10 blocuri tectonice majore și alte câteva zeci secundare.
Faliile principale sunt: Paroșeni; Lupului; Jiului; Bugoni; Sofronești; Sudică; Bodescu; Lecului și Borni.
Geologia zonei este dominată de orizontul chattian care cuprinde în dezvoltare pachete de strate de huilă cu dimensiuni ce ajung până la 20 m.
Aceste strate de cărbune au o dezvoltare foarte diferită atât pe direcție cât și pe înclinare și sunt prezentate cu ajutorul tabelului nr.2.4. în ordinea sedimentării.
Tabelul nr.2.4.Stratele de cărbune deținute de Mina Paroșeni
Pe lângă orizontul chattian, în cadrul perimetrului Complexului Tehno-turistic Paroșeni, mai întâlnim 3 orizonturi, ce dețin o pondere mai redusă. Aceste orizonturi sunt reprezentate de:
– Orizontul Rupelian care este alcătuit cu precădere din gresii dure ca de exemplu gresiile roșiatice cu granulație grosieră sau cele cenușii-verzui.
Pe lângă aceste elemente se mai constată prezența argilelor verzui-roșiatice și a cimentului silicios.
Alt element care îl deosebește de celelate orizonturi este reprezentat de absența florei și a faunei fosilizate;
– Orizontul Acvitarian s-a sedimentat în continuarea Orizontului Chattian, fiind alcătuit din argile grezoase.
În cadrul acestui orizont, cărbunii dețin o pondere foarte scăzută, regăsindu-se doar în strate subțiri;
– Orizontul Cuaternar este format din depozite de terasă ce au în compoziție nisipuri, pietrișuri și conuri de dejecție la intersecția afluenților văilor principale.
Formațiunile geologice care alcătuiesc fundamentul și umplutura bazinului Petroșani sunt depozitele neozoice.
Dintre cele 7 unități, mina Paroșeni prezintă cea mai complexă structură geologică fiind caracterizată caracterizată de prezența depozitelor sedimentare de vârste cuartenare, miocene și oligocene, iar stratele sunt formate din cute concave, sub forma unor albii ce au concavitatea îndreptată în sus.
2.4 Influențe ale exploatării asupra suprafețelor utile de pe teritoriul Văii Jiului
Pe teritoriul României își desfășoară activitatea 7 unități miniere care extrag huilă. Toate aceste unități sunt concentrate pe o suprafață relativ restrânsă, mai exact în bazinul carbonifer Petroșani.
Unitățile miniere din Valea Jiului, datorită specificului activității desfășurate, generează o serie de efecte asupra populației și asupra mediului înconjurător, prezentate în figura 2.9.
Fig. 2.9. lnfluențe ale activității miniere asupra mediului înconjurător și populației Văii Jiului
Descoperirea și exploatarea cărbunelui în acest spațiu a declanșat avânt economic și infrastructural pentru Valea Jiului.
Activitatea extractivă a huilei a devenit, în ultimii 150 de ani, activitate economică de bază în această zonă și a contribuit decisiv la dezvoltarea țării.
Dezvoltarea cea mai semnificativă a activității extractive are loc în perioada socialistă când fiecare localitate a Văii Jiului deținea cel puțin una sau mai multe unități miniere, dar din păcate pentru locuitorii și economia acestei regiuni după anul 1989 mineritul a intrat în declin.
Activitatea minieră reprezintă una dintre activitățile industriale ce exercită influențe majore asupra mediului înconjurător respectiv asupra suprafețelor utile ale regiunii în care își desfășoară activitatea, Valea Jiului nefăcând excepție.
Aceste influențe se manifestă în toate momentele importante ale procesului tehnologic și de producție începând de la activitatea de prospectare a zăcământului, continuând cu proiectarea și exploatarea substanțelor minerale utile și în final cu încetarea activității de producție.
Multe unități miniere din Valea Jiului au fost închise și abandonate, fără a exista programe clare de ecologizare și conservare a solurilor, terenurilor aferente, a haldelor de steril, etc, iar dacă au existat au fost doar pe hârtie, iar consecințele asupra suprafețelor acestui teritoriu sunt extrem de grave.
Conform reprezentării din fig.2.9. industria minieră generează și o serie de efecte negative, unele dintre acestea au urmări pentru perioade îndelungate, chiar și după ce unitățile de exploatare minieră și-au încetat activitatea.
Din aceste consecințe negative generate de activitatea de exploatare și cea de post-exploatare, cele mai multe influențează mediul înconjurător și terenurile utile.
Principala cauză care generează aceste consecințe negative asupra solului, respectiv asupra terenurilor utile și a întregului ecosistem din Valea Jiului este reprezentată de haldele de steril.
Suprafețele de teren utile de pe întregul teritoriu al bazinului carbonifer Petroșani situat într-o depresiune a Munților Retezat și Parâng, conțin soluri care favorizează dezvoltarea unei vegetații specifice zonei montane, care este destul de săracă în substanțe organice amorfe, având pH acid.
Activitatea extractivă a zăcămintelor de huilă din Valea Jiului presupune ocuparea unor mari suprafețe de teren atât pentru construcția incintelor miniere, a căilor de acces, a punctelor de desfășurare a activității, cât și pentru depozitarea deșeurilor industriale rezultate în urma procesului de separare, sortare și ardere (Electrocentrala Paroșeni) a cărbunilor.
În prezent, în Valea Jiului se regăsesc 38 de halde steril, zgură și cenușă din care doar 8 mai sunt utilizate, restul fiind trecute în conservare și 2 iazuri de decantare, din care doar unul mai este funcțional, cel al Termocentralei Paroșeni, iar cel al Preparației Petrila a fost transformat în punct de agrement.
Haldele de steril din bazinul carbonifer Petroșani ocupă o suprafață de cca. 466 de hectare (4.665.200 m2), iar volum aferent este de aproape 75.674 mii m3.
Situația haldelor de steril și a depozitelor de zgură și de cenușă din bazinul carbonifer Petroșani începând de la Vest la Est este prezentată în tabelul nr.2.5. conform Biroului de Mediu SNH 2013:
Tabelul nr.2.5. Situația haldelor de steril și a depozitelor de zgură și cenușă din bazinul carbonifer Petroșani
Sursa: Biroul de Mediu CEH: 2013
Toate aceste construcții reprezintă elemente care generează modificări peisagistice ale terenurilor utile.
Substanțele sterile sunt formate din următoarele amestecuri: gresii și microgresii argiloase, roci metamorfice cărbunoase, zgură, cenușă, roci sedimentare argiloase, caoline și argile secundare nisipoase, sericitoase și grezoase.
Haldele de steril de pe teritoriul bazinul carbonifer Petroșani sunt constituite dintr-un amestec eterogen de roci atât din punct de vedere litologic cât și granulometric.
Macroscopic, amestecul de roci haldate se prezintă ca un amestec de fragmente colțuroase cu dimensiuni asemănătoare pietrișului și bolovănișului prins într-o masă nisipo-argiloasă de culoare cenușie, cenușiu- roșcată sau negricioasă.
În timpul procesului de haldare, prin descărcarea cupelor de funicular se produce o oarecare sortare a materialului astfel că, la baza conurilor sau prismelor de haldare, predomină fragmentele de material colțuros cu dimensiuni mari.
Rocile din fundament sunt de natură sedimentară, de vârstă cuaternară și sunt reprezentate de solul vegetal cu grosimi de 0,2-0,3 m și material deluvian cu grosime de 1,7-3,7 m, constituit din lut argilos, argilă nisipoasă sau prăfoasă și grohotiș (nisip, pietriș și bolovăniș).
Din punct de vedere petrografic în Valea Jiului se deosebesc următoarele tipuri de roci în componența haldelor de steril: roci argiloase (prăfoase și nisipoase), marne argiloase și sericitoase, microgresii argiloase slab carbonatice, gresii argiloase, șisturi cărbunoase.
În procesului de descărcare a sterilului în aer se eliberează toate aceste susbtanțe prăfoase, astfel încȃt haldele de steril generează poluare atmosferică.
Activitatea minieră generează poluare atmosferică prin praful rezultat în urma procesului de haldare și prin arderea cărbunilor la Temocentrala Paroșeni.
În urma acestui proces industrial de ardere a huilei, în atmosferă sunt eliberate cantități mari de cenușă, zgură, metan, formaldehide formate din cauza oxidării metanului și a unor acizi organici.
Toți compușii eliberați în atmosferă în urma arderii cărbunelui conțin metale grele radioactive.
În urma studiilor s-a constat prezența următoarelor metale în aerul atmosferic din jurul Termocentralei Paroșeni: plumb, vanadiu, cadmiu, mangan, mercur și nichel.
Aceste noxe rezultate în urma procesului de ardere a cărbunilor generează o serie de boli ale sistemului respirator pentru populația din zonă și favorizează apariția ploilor acide.
Se apreciază că, în bazinul carbonifer Petroșani, haldele de steril sunt realizate dintr-un amestec de roci tari și roci moi ceea ce determină anumite influențe asupra caracteristicilor de rezistență ale haldelor.
Din cauza prezenței rocilor moi, haldele de steril în contact cu apa își modifică starea de consistență, iar acest fenomen poate avea drept consecință destabilizarea acestor halde.
Destabilizarea poate fi cauzată de alunecarea rocilor sterile, de cufundarea terenului de la baza haldei care are drept consecință coborârea treptată a scoarței terestre din jurul acestor halde.
Un alt factor care influențează stabilitatea haldelor de steril de pe teritoriul minier al Văii Jiului este acțiunea chimică a rocilor sterile asupra solului provoacând erodarea acestuia.
În prezent, din cele 38 de haldele de steril care se regăsesc pe teritoriul minier al Văii Jiului, doar 9 dintre sunt ecologizate sau în curs de ecologizare, astfel încât acestea au devenit halde peisagistice.
Ecologizarea haldelor de steril are drept scop reducerea efectelor negative asupra mediului înconjurător, iar acțiunea se realizează prin plantarea de trifoi, pin, salcâm, cătină și măceș.
Celelalte halde de steril sunt halde terasate. Inițial toate haldele de steril din Valea Jiului erau de formă conică, dar din cauza volumului mare de steril depozitat de-a lungul anilor acestea au fost transformate în halde terasate (cele funcționale), respectiv peisagistice (cele ecologizate). Evoluția acestor halde este prezentată în fig.2.10.
Haldă conică Haldă terasată Haldă peisagistică
Fig. 2.10. Evoluția haldelor de steril de pe teritoriul minier al Văii Jiului
Din cauza faptului că, în minele din Valea Jiului exploatarea huilei se realizează la adâncimi foarte mari cuprinse între 400 și 1.000 m, iar în timpul procesul tehnologic nu s-au respectat parametrii dimensionali ai abatajelor privind stabilitatea rocilor și nici nu au fost adoptate soluțiile pentru susținerea și închiderea golurilor formate s-a produs surparea rocilor ce a avut efect până la suprafață.
Principala consecință a surpării rocilor subterane a fost reprezentată de deformarea și degradarea suprafețelor utile.
Aceste deformări sunt reprezentate în special de scufundări ale terenului, apariția unor denivelări și crăpături, acumularea unor cantități de ape rezultate în urma precipitațiilor datorită faptului că solul vegetal nu mai este capabil de absorție, iar drept consecință apare fenomenul de deșertizare în anumite zone.
În urma acestor efecte negative suprafețele respective nu mai pot fi introduse în uzul civil sau industrial, devenind suprafețe sau terenuri inutilizabile.
Terenurile afectate se întind pe suprafețe mari. Dimensiunea acestor deformări ale suprafețelor utile ajunge în Bazinul Carbonifer Valea Jiului la peste 200.000 m2 afectați, iar aceste deformări depind în special de următorii factori:
– Mărimea și dimensiunea spațiilor de exploatare și a golurilor rezultate;
– Grosimea și unghiul de înclinare al stratelor exploatate;
– Adâncimea la care este amplasată lucrarea minieră;
– Tehnologia și metoda aplicate;
– Timpul de exploatare;
– Tectonica zonei aflată în exploatare;
– Proprietățile geomecanice ale rocilor înconjurătoare;
– Metoda de direcționare utilizată pentru dirijarea presiunii exercitate asupra rocilor;
Pe lângă aceste halde de steril un alt factor care afectează suprafețele și solul este reprezentat de apele de mină atât cele de suprafață, cât și cele subterane.
Aceste ape reprezintă un pericol pentru mediul înconjurător deoarece se infiltrează în pânza freatică.
Apele de mină, spre deosebire de sterilul solid, conțin deșeuri industriale periculoase în proporție mult mai ridicată.
Influențele antropice generate de prezența haldelor de steril din Valea Jiului asupra solului reprezintă una dintre cele mai seminificative probleme de mediu cu care se confruntă acest areal.
În vederea amplasării haldelor de steril, suprafețele acoperite cu vegetație sau sol vegetal au fost retransformate în suprafețe inutilizabile.
Majoritatea haldelor de steril din Valea Jiului sunt amplasate în apropierea surselor de apă. În urma depunderii rocilor sterile, se remarcă prezența unor deviații ale albieiilor cursurilor de apă.
Principalul factor pentru care aceste terenuri nu mai pot fi utilizate pentru o lungă perioadă de timp este reprezentat de faptul că elementele chimice dizolvate sau suspensile compuse din particule solide aferente haldelor se infiltrează la nivelul solului în urma precipitațiilor.
Un alt factor negativ generat de prezența haldelor de steril este reprezentat de deformările suprafețelor utile ale Valea Jiului. Deformările acestor suprafețe pot fi împărțite în două categorii:
– alunecări de teren care în unele zone au fost superficiale sau doar la suprafața terenului de bază, iar în alte zone aceste alunecări au fost de profunzime;
– tasări de teren.
Fenomenul de tasare a solurilor a apărut în primul rând, datorită faptului că nu a existat o monitorizare constantă a morfologiei terenurilor de bază, astfel încât sub greutatea corpurilor haldelor s-au produs aceste modificări.
În anumite zone ale bazinului, tasările suprafețelor s-au transformat în scufundări de teren. Acest fenomen este favorizat și de prezența apei în apropierea haldelor, care prin infiltrare la bază, remodelează caracteristiciile mecanice și caracteristicile fizice ale rocilor componente.
Dimensiuniile albiilor scufundate și forma acestora, se recomandă să fie analizate în vederea identificării unor soluții de reconstrucție și reutilizare a terenurilor afectate, odată cu încetarea activității de exploatare.
Pentru a reduce efectele negative rezultate în urma prezenței haldelor de steril asupra suprafețelor din cadrul bazinul carbonifer Petroșani, se avansează propunerea de adoptare a următoarelor măsuri:
– curățarea terenului aferent haldei urmată de drenarea vetrei;
– aducerea la același nivel a terenurilor urmată de adoptarea unor măsuri de evitare a acumlării apelor de suprafață prin realizarea unor canale de evacuare a apei;
– aerarea și scarificarea suprafețelor;
– utilizarea unor substanțelor fertilizante care să asigure plantarea de puieți sau sol vegetal;
În concluzie, activitatea extractivă a huilei a generat asupra terenurilor utile de pe teritoriul miner al Văii Jiului o serie de efecte negative cu acțiunea îndelungată, din cauza activităților de subteran sau de suprafață.
2.5 Aspecte concluzive privind structurile de exploatare în zona minieră Valea Jiului
• În urma analizei evolutive a regiunii miniere Valea Jiului s-a constat că aceasta a reprezentat cel mai important bazin carbonifer al României. Bazinul Carbonifer Valea Jiului este compus din 14 perimetre miniere, din care doar 7 sunt în exploatare, restul perimetrelor fiind închise sau în conservare.
Din cele 7 perimetre miniere aflate în exploatare sunt considerate viabile doar 4, restul fiind incluse în programul de închidere și conservare.
• Se constată că cele 7 perimetre miniere funcționale se regăsesc în cadrul principalelor orașe ale Văii Jiului, dar în urma restructurării activității miniere, arealul principal de interes privind exploatarea și valorificarea huilei se va muta în centrul și în estul bazinului.
• Geologia regiunii miniere Valea Jiului este caracterizată de prezența depozitelor sedimentare de vârstă cuaternară ce ajung la grosimi de sute de metri.
Depozite sedimentare sunt împărțite în cinci orizonturi, iar rezervele de zăcăminte carbonifere se regăsesc în cadrul celui de-al doilea orizont, care este denumit și orizontul productiv și sunt împărțite în 21 de strate.
• Principalul tip de rocă prezent în cadrul acestui areal este roca cristalo-filienă fiind specifică specifică perioadei Cristalinului Danubian și Cristalinului Getic.
• Se constată structura geologică a perimetrului complexului tehno-turistic minier este caracterizată de prezența depozitelor sedimentare de vârste cuartenare, miocene și oligocene.
• Cele 9 falii principale au favorizat dispunerea rezervelor de huilă în 10 blocuri tectonice majore și alte câteva zeci secundare.
• Cele 19 strate de huilă au o dezvoltare foarte diferită atât pe direcție cât și pe înclinare, adâncimi medie de exploatare (până la 400 m), cu dimensiuni ce ajung până la 20 m grosime.
• Se constată o complexitatea goelogică diversificată a zăcământului și datorită faptului că geologia zonei este dominată de orizontul chattian, iar ca și orizonturi secundare mai întâlnim orizontul rupelian, acvitarian și cuaternar.
• Rocile care se regăsesc în perimetrul complexului tehno-turistic minier prezintă o stabilitate medie spre ridicată, ceea ce ne indică faptul că în compoziția rocilor se întâlnește ciment de legătură silicos.
• Alt element prin care se remarcă această microregiune este prezența numeroaselor falii, astfel încât Valea Jiului se remarcă drept unitate distinctă în cuprinsul Carpaților Meridionali din punct de vedere geologic.
• După cum se poate observa în urma analizei geologice a microregiunii Valea Jiului, se constată prezența unui caracter complex din punct de vedere geologic.
• În urma analizelor de laborator s-a constatat că principalele elemente care se remarcă în componența huilei din Valea Jiului sunt: vitritul și claritul, iar dintre componenții minerali singenetici și epigenetici se remarcă pirita, carbonatul de calciu și argila.
• Impactul activității industriale generat de activitatea extractivă a huilei asupra mediului din cadrul bazinul carbonifer Valea Jiului poate fi socotit de importanță capitală. Această considerație este dată de faptul că, o serie de factori de mediu sunt afectați negativ, pe o perioadă îndelungată ,chiar și după încetarea activității.
• Se remarcă prezența a 38 de halde de steril și două iazuri de decantare, în cadrul microregiunii Valea Jiului care ocupă o suprafață impresionantă (4.665.200 m2).
• Componența haldelor de steril din Valea Jiului este rezultatul unui amestec eterogen de roci atât din punct de vedere litologic, cât și granulometric, care din punct de vedere petrografic sunt compuse din roci argiloase, marne argiloase și sericitoase, microgresii argiloase slab carbonatice, gresii argiloase și șisturi cărbunoase.
• Din cele 38 de halde de steril prezente de-a lungul teritoriului minier al Văii Jiului, doar 9 sunt în curs de ecologizare sau ecologizate astfel încât au devenit halde peisagistice.
CAPITOLUL III
TURISMUL CLASIC-CONVENȚIONAL ÎN STRUCTURI AFERENTE TERITORIUL MINIER AL VĂII JIULUI
3.1 Linii tehnologice turistice și influențe ale acestora asupra turismului clasic-convețional din Valea Jiului
Valea Jiului reprezintă un spațiu ce beneficiază de două mari valori: zăcămintele carbonifere și relieful ,format din munții care străjuiesc această depresiune.
În situația în care, zăcămintele carbonifere se vor epuiza, cealaltă bogăție naturală de care dispune această micro-regiune este inepuizabilă, fiind necesară valorificarea sa la adevăratul potențial.
O modalitate de valorificare a cadrului natural al Văii Jiului este prin dezvoltarea durabilă a turismului și adaptarea continuă a acestuia la noile tehnologii utilizate.
În acest context, se poate afirma că bazinul carbonifer Valea Jiului este un areal de interes economic turistico-carbonifer.
Conceptul a apărut pentru prima oară în Valea Jiului în jurul anilor 1900 când o publicație maghiară sugera necesitatea realizării unei stațiuni turistice în Parâng. Această ideea a prins contur abia în jurul anilor 1920-1930.
Promovarea zonei într-o revistă de specialitate are loc abia în anul 1933 când apare articolul intitulat “Turismul”. Acest articol descrie Valea Jiului drept o oază de liniște și frumusețe, care nu are pereche în tot Ardealul și nici chiar în zona Brașovului.
Tot în această perioadă apar și primele cabane construite în Straja și în Pasul Vîlcan, iar astfel începe expansiunea turismului sportiv de iarnă și în partea vestică a bazinului Petroșani. Aceste stațiuni au apărut și datorită poziționării pârtiilor care asigurau practicarea schiului până în perioada de primăvară timpurie.
Până în anul 1989 turismul în Valea Jiului a urmat o dezvoltare firească urmând politica vremii. După 1990 a avut o adevărată explozie prin dezvoltarea tuturor stațiunilor turistice, astfel încât, în prezent, se poate afirma că unele dintre acestea ca de exemplu stațiunile Staja și Parâng au devenit adevărate orășele. La această dezvoltare a contribuit din plin și modernizarea tuturor stațiunilor prin construcția de teleegondole, telescaune și teleschiuri moderne.
În continuare, pentru a se asigura dezvoltarea durabilă a acestei ramuri economice în Valea Jiului, este necesară implementarea tehnologiei informației și utilizarea metodelor moderne de management turistic.
Considerăm că adaptarea la noile tehnologii informaționale reprezintă singura modalitate de dezvoltare a turismului în bazinul carbonifer Petroșani, pentru că turismul este caracterizat ca și restul serviciilor de altfel de imaterialitate și intangibilitate, astfel încât componenta informațională deține o pondere tot mai mare.
Fiind o zonă izolată, Valea Jiului trebuie să fie în permanență conectată la noile informații, la noile tendințe și modificări ce apar în domeniul turismului.
În prezent, unitățile cu funcții de cazare și restaurație din Depresiunea Petroșani folosesc doar în mică măsură noile tehnologii, majoritatea unităților nu dispun de un sistem de rezervare sau de gestionare computerizat.
Întreaga activitate turistică se desfășoară după metode utilizate în urmă cu 10 sau 20 de ani.
Principalele avantaje generate de implementarea noilor tehnologii, în special în stațiunile montane, sunt:
– O procesare a informațiilor și o gestionarea internă mult mai eficientă;
– Sporirea eficienței în comunicarea cu alte ramuri de activitate economică;
– Aprovizionarea s-ar putea realiza on-line, astfel s-ar reduce semnificativ costurile;
– Atragerea de noi segmente de clientelă, ca de exemplu generația on-line;
Implementarea tehnologiei informaționale la nivelul unităților turistice din Valea Jiului ar schimba complet modul de promovare a ofertei și a serviciilor, prin creșterea rapidității transmiterii informației.
O problemă a unităților turistice din această zonă este că în proporție de peste 75% funcționează doar în regim sezonier, mai exact în timpul iernii.
Una dintre soluțiile de creștere a interesului pentru această zonă pe toată perioada anului ar putea fi dezvoltarea agroturismului și dezvoltarea turismului industrial, pentru că bazinul carbonifer Petroșani a fost unul dintre cele mai dezvoltate puncte industriale ale României.
Dezvoltarea unor linii turistice tehnologice industriale pe scheletul vechilor unități miniere de exploatare a cărbunelui, care, în prezent, și-au încetat activitatea ar putea reprezenta și o modalitate de redresare economică a acestei zone monoindustriale, care începând cu închiderea minelor a intrat pe o pantă descendentă.
Drept exemple, putem enumera țări ca Spania, Germania, Austria, Franța sau Marea Britanie, membre ale Uniunii Europene care au transformat vechi exploatări miniere în adevărate atracții turistice.
Odată cu dezvoltarea acestor obiective turistice industriale s-ar asigura și o dezvoltare infrastructurală, economică și tehnologică a acestei zone.
Realizarea unui astfel de parc turistic industrial presupune utilizarea celor mai noi tehnologii și în același timp asigurarea pe tot parcursul anului a unui flux continuu de turiști (fig.3.1.).
Fig.3.1.Propunere de model de dezvoltarea a Bazinului Carbonifer Petroșani
în urma implementării liniilor tehnologice turistice
Acest model de dezvoltare a unor linii tehnologice turistice în paralel cu turismul clasic-convențional va atrage după sine multe alte modificări la nivel turistic în cadrul bazinul carbonifer Petroșani.
Agenții economici care se vor adapta la noile metode manageriale și vor apela la sisteme computerizate de rezervare, aprovizionare și desfacere, își vor reduce costurile.
Pentru a se asigura succesul și dezvoltarea viitoare a acestei zone din punct de vedere turistic și infrastructural este necesară implementarea noilor tehnologii și racordarea sistemelor și a structurilor prezente la acestea.
3.2 Bazinul carbonifer Petroșani – microregiune turistico-minieră
Spațiul și așezarea geografică a bazinului carbonifer Petroșani a favorizat de-a lungul timpului și în prezent desfășurarea mai multor forme complementare de turism. Aceste forme fac parte din turismul clasic-convețional.
În funcție de motivația și destinația turistică, în cadrul microregiunii Valea Jiului pot fi practicate următoarele forme de turism:
– Turismul ecologic este practicat în partea estică a depresiunii în Munții Parâng,de-a lungul Cheilor Jiețului, iar în partea vestică în Munții Retezat;
– Turismul de week-end este practicat în proporție de peste 90% de către populația rezidentă în perioada verii, iar pe timpul sezonului rece acestă proporție scade datorită fluxului de turiști veniți din alte regiuni și are loc în afara localităților sau în Stațiunile montane (Parâng, Vâlcan, Straja și Cheile Buții).
Din totalul turiștilor 75% din aceștia optează pentru practicarea sporturilor de iarnă, restul fiind contemplativi, venind doar pentru relaxare;
– Agroturismul, care deține un procent nesemnificativ în activitatea turistică din Valea Jiului.
Această formă de turism poate fi practicată doar în câteva gospodării din zona Petrilei, mai exact Taia și Cimpa și în zona Câmpul lui Neag, care aparține din punct de vedere administrativ de orașul Uricani;
– Turismul tranzitoriu, deține, în prezent, o pondere neînsemnată, din cauza izolării, dar în pespectivă, odată cu deschiderea drumului care leagă Valea Jiului de Stațiunea Herculane prin Parcul Național Retezat, această formă de turism va fi unul din generatoarele economice ale zonei;
– Turismul de sezon este practicat cu precădere în stațiunile montane și se axează exclusiv pe sporturile de iarnă. Cea mai dezvoltată stațiune din punct de vedere al infrastructurii și a dotării turistice este Straja, urmată de Parâng, iar pe ultima treaptă se poziționează Pasul Vulcan;
– Turismul sportiv este practicat pe tot teritoriul Bazinului, datorită fondului cinegetic și piscicol bogat.
O altă formă a turismului sportiv extrem, cățăratul pe stânci, este practicat în partea vestică a regiunii, în special în zona orașului Uricani în Munții Retezat;
– Turismul de afaceri, începe să capete o pondere tot mai mare în Valea Jiului, în special în zona Petroșani, datorită interesului manifestat de hotelierii din zonă, care caută să își sporească gradul de ocupare al unităților prin practicarea acestei forme de turism.
Bazinul carbonifer Petroșani este o microregiune turistică, în cadrul căreia sunt practicate toate formele clasice de turism, fiecare dintre acestea dețin o pondere mai mult sau mai puțin însemnată.
În urma dezvoltării unor noi forme de turism în Valea Jiului prin realizarea unor linii tehnologice care să favorizeze practicarea turismului industrial, s-ar putea asigura o activitate turistică mai intensă în această microregiune, astfel încât să devină un pol de atracție pe toată perioada anului.
Pentru realizarea acestui obiectiv propunem în continuare o analiză în detaliu a potențialului turistic natural și a celui de tranzit și de afaceri de care dispune bazinul carbonifer Petroșani în vederea alegerii variantei optime de implementare și realizare a unui astfel de proiect.
3.3. Cadrul natural – potențial de dezvoltare a Bazinului Carbonifer Petroșani
Bazinul carbonifer Petroșani reprezintă o regiune care dispune din punct de vedere al potențialului natural de o multitudine de bogății și frumuseți datorită salbăticiei peisajului sau chiar unice ca de exemplu Liridendrum Tullipifera (Pomul cu lalele), declarat monument al naturii (situat pe DN 66), în zona Iscroni.
Liridendrum Tullipifera a fost adus în anul 1880 de la Paris de către Anna Margarette Madespach, dar originea acestuia este America de Nord.
O importantă bogăție peisagistică a acestei zone și cea care a determinat apariția turismului și practicarea sporturilor de iarnă în toată Valea Jiului este reprezentată de grandoarea culmilor Munților Parâng, Vâlcan, Șureanu, Godeanu și Retezat.
Munții Parâng și Retezat dețin cel mai bogat relief glaciar din țară, fiind străbăturți de văi, circuri, morene și o salbă de lacuri glaciare, printre care se remarcă Lacul Zănoaga, cel mai adânc din țară (29 m) și Lacul Bucura, cel mai extins din țară (8,90 hectare).
Peșterile și grotele sunt alte elemente ale potențialului turistic natural al microregiunii turistice Valea Jiului care pot reprezenta puncte cheie de atractivitate.
Dintre acestea se remarcă Peștera Bolii, în partea estică a depresiunii, una dintre cele mai mari peșteri din Transilvania și este situată în partea nordică a Municipiului Petroșani și Peștera Buta în partea de vest.
De remarcat, este faptul că, în această peșteră (Buta) au fost descoperite stalagnite transparente, stalactite viu colorate și perle de peșteră.
Potențialul turistic natural al Depresiunii Valea Jiului este recomandat a fi împărțit în 3 sectoare:
Sectorul Vestic:
În partea de vest a bazinului carbonifer Petroșani se ramarcă Parcul Național Retezat care este declarat monument al naturii și care a luat ființă în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru Borza și a lui Emil Racoviță.
Parcul este protejat prin lege, iar în anul 1970 a devenit Rezervație a Biosferei, alături de Delta Dunării.
Parcul deține o suprafață de 38.000 hectare și cuprinde peste 1.200 de specii de plante, dintre care se remarcă aproximativ 90 de specii de plante unice pe glob, peste 180 de specii de păsări și peste 80 de lacuri glaciare.
Retezatul cuprinde mai mult de 15 de vârfuri cu înălțimi ce depășesc 2.000 de metri. Regia Națională a Pădurilor Romsilva este instituția care are în administrare acest areal.
Potențialul faunistic excepțional al Parcului Național Retezat este dat în special de cele 9 specii unice în lume de fluturi de zi, de cele peste 180 de specii de păsări, peste 50 de specii de mamifere, dintre care urși, râși, lupi, cerbi, căprioare, pisici sălbatice, capre negre, marmote, vidre și o mare varietate de specii de reptile.
Tot în partea de vest a bazinul carbonifer Petroșani se remarcă potențialul turistic natural al sistemului carstic Cernișoara-Jiu care formează un complex speologic ce cuprinde peste 600 de peșteri.
Multe dintre acestea nu sunt accesibile turiștilor din cauza poziționării sau a lipsei oricărei amenajări. Cele mai cunoscute peșteri sunt: Peștera cu Corali, Peștera Toplița, Peștera Zeicului, Peștera Ursului din Cracul Stâna Tomii și Peștera lui Inți.
Sectorul central:
În partea centrală a regiunii potentialul turistic natural este reprezentat în special de Vârful Straja, accesul realizându-se fie prin stațiunea Straja, fie prin Pasul Vâlcan.
Peisajele din această zonă sunt de o frumusețe rar întâlnită, iar poziționarea și înclinarea pantelor asigură practicarea schiului și a sporturilor de iarnă în cele mai bune condiții.
Alt obiectiv turistic natural este reprezentat de Cheile Crivadiei, parte componentă a Munțiilor Șureanu.
Aceste chei au fost declarate “Rezervație naturală” și se remarcă prin spectaculozitatea peisagistică a florei și a faunei foarte bine conservate.
După cum se poate observa această zonă centrală a bazinului carbonifer Petroșani este mult mai săracă din punct de vedere al potențialului natural, dar în același timp reprezintă și zona cea mai dezvoltată din punct de vedere al potețialului turistic antropic, în special prin cele două stațiuni Vâlcan și Straja.
Sectorul estic:
Bazinul carbonifer Petroșani poartă numele principalului oraș din această microregiune, Municipiul Petroșani care aflat la poalele Parângului și ale Munților Șureanu. La fel ca Retezatul, Parângul prezintă un potențial turistic natural extraordinar, dat de relieful glaciar, peisajele deosebite, traseele montane, orientarea și înclinarea pârtilor de schi, dar și de cheile spectaculoase dintre care se remarcă Cheile Roșia, Cheile Taia și nu în ultimul rând Cheile Jiețului.
a) Cheile Roșia sunt caracterizate de pereți verticali, ce ating o înălțime de peste 100 m și dețin un potențial speologic remarcabil cu foarte multe peșteri, grote, dar și o fauna și o floră specifică.
Sectorul de chei este longitudinal, fiind mai îngust în fundul văii, iar în partea de sus acesta se lărgește, de aici apare și frumusețea acestor chei.
Cele mai importante peșteri din zonă sunt Peștera râșilor, Peștera Numărul 3 Roșia, Peștera cu Patru Intrări și Avenul Paștelui.
b) Cheile Taia reprezintă opera milenară a apelor Tăii, care străbat Masivele Piatra Lesia și Roșia, aflate în partea nordică a Orașului Petrila, cu o lungime de apoximativ 300 m și înălțimi de până la 50 m.
c) Cele mai spectaculoase și complexe chei din această parte a depresiunii sunt Cheile Jiețului. Acestea s-au format de-a lungul culoarului Jieț-Lotru, iar Lotrul care este și principalul afluent al Jiului de Est, adună apele din lacurile munților.
Spectaculozitatea este dată în primul rând de complexitatea reliefului, dar și de înălțimea versanților care, pe alocuri, ating înălțimi de până la 200 m.
Cheile Jiețului se întind pe o lungime de apoximativ 8 km, fiind printre cele mai lungi din țară.
3.4 Turismul montan, de tranzit și cel de afaceri pe teritoriul minier al Văii Jiului
Turismul de tranzit și cel de afaceri dețin o pondere redusă, fiind strâns legate de existența unei oferte adecvate a unităților de cazare, a unei infrastructuri rutiere și turistice la standardele de calitate impuse de Uniunea Europeană.
O pondere importantă în cadrul bazinului carbonifer Petroșani o deține turismul montan. În prezent există o preocupare pentru dezvoltarea turismului de afaceri și a celui de tranzit în Municipiul Petroșani.
Turismul de tranzit și cel de afaceri poate reprezenta pentru bazinul carbonifer Petroșani o nouă direcție de dezvoltare economică, iar pentru a realiza acest deziderat este necesară o analiză a infrastructurii de cazare și a potențialului turistic antropic.
În tabelul nr.3.1 se prezintă date cu privire la capacitatea de cazare existentă în Valea Jiului.
Stațiunea Straja conduce în rândul locurilor disponibile în cadrul structurilor de cazare cu aproximativ 3.700 de locuri de cazare.
Tabelul nr.3.1. Capacitatea de cazare existentă în Valea Jiului
Sursa: datele statistice de la unitățile administrativ-teritoriale din Valea Jiului, 2013
Se apreciază, că în urma dezvoltării turismului de tranzit și a celui de afaceri, infrastructura turistică de cazare, din cadrul bazinului carbonifer Valea Jiului, va fi într-o continuă expansiune.
1. Pornind din vestul bazinului, constatăm că orașul Uricani dispune de 9 unități de cazare care pun la dispoziția 187 de locuri de cazare. Dintre aceste unități se remarcă următoarele:
– Complexul turistic Cheile Buții, ce cuprinde cinci construcții tip cabană și un restaurant tip rustic;
– Pensiunea Retezat – aflată lângă Câmpu lui Neag, dispune de camere cu 2 și 3 paturi și două restaurante;
– Cabana Buta – oferă popas, masă și odihnă tuturor turiștilor care vin sau pleacă spre lacurile glaciare din Munții Retezat;
– Motelul Valea de Pești – situat la 8 km de Uricani și 3 km de Peștera cu Gheață, pe malul lacului Valea de Pești.
În această parte a Văii Jiului turismul practicat este cel de week-end, de relaxare, iar în ultima perioadă tinde să se dezvolte și agroturismul. Pe timpul sezonului rece sporturile de iarnă nu pot fi practicate, deoarece nu există infrastructura specifică, mai exact pârtii amenajate, telescaun, teleschi, etc.
2. Municipiul Lupeni dispune de o bogată ofertă de cazare pentru că deține cea mai mare și importantă stațiune montană din Valea Jiului, stațiunea Straja.
Stațiunea Straja este situată în județul Hunedoara, în Masivul Vâlcan, la o altitudine de 1445 m.
Accesul se face dinspre DN66, ce traversează Municipiul Petroșani spre sud la Tg. Jiu și spre nord la intersecția cu Simeria Veche, ajungând în Municipiul Lupeni pe DN 66A, iar în continuare până în zona stațiunii pe DJ 664A (circa 9 km) sau se poate face cu telescaunul care pornește din orașul Lupeni aflat la poalele muntelui.
Se poate ajunge cu trenul până în gara Lupeni pe ruta Timișoara – Simeria – Craiova, iar apoi cu telescaunul. Cu mașina se poate ajunge până în Petroșani pe drumul național DN 66, iar apoi se merge spre Lupeni pe drumul național 66A.
Stațiunea Straja are șapte pârtii de ski cu grade de dificultate diferite și de lungimi diferite și dispune de o parcare păzită. Zona turistică Straja este situată în inima Masivului Vâlcan, în zona Jiului de Vest, la cca. 25 km de orașul Petroșani.
Condițiile climatice, alături de expunerea versanților, determină prezența stratului de zăpadă din decembrie până în aprilie.
În cele ce urmează vor fi prezentate câteva date referitoare la baza de cazare și la infrastructura de care dispune această stațiune.
Zona Straja se înscrie ca o mare complexitate și atractivitate peisagistică în structura și valoarea potențialului turistic, întrunind toate calitățile unei excelente stațiuni de iarnă, este situată în Masivul Vâlcan, la circa 28 km de Petroșani.
Un număr de 176 de cabane și pensiuni asigură cazarea a cca. 3.700 persoane. Complexul turistic este amplasat la o altitudine de 1.380 m, vârful Straja având o înălțime de 1.445 m, iar suprafața schiabilă este de 40 ha.
Accesul în stațiune este asigurat cu telegondola Straja care are o lungime de 2.536 m, diferență de nivel de 593 m, durata transportului este de 8 minute, capacitate de transport de 8 persoane, iar capacitate de transport pe oră este de 1.800 persoane și deservește pârtia Telescaun.
În stațiune funcționează: un post montan de jandarmi, serviciul „Salvamont” care utilizează în perioada de iarnă 4 salvatori montani zilnic și asigură îngrijiri medicale în perioada când se schiază.
Se pot practica sporturi de iarnă: schi alpin, schi fond, schi tură, schi extrem, săniuș etc. Sporturile de iarnă sunt favorizate de domeniul schiabil care dispune de 7 pârtii de schi, dintre care patru dispun de instalație de nocturnă (tabelul nr.3.2.).
Tab.nr.3.2. Pârtiile de schi deținute de Stațiunea montană Straja
Sursa: Primăria Municipiului Lupeni, 2014
Toate pârtiile sunt situate pe terenul primăriei, inclusiv cele ce urmează a fi amenajate. Pentru ca aceste pârtii să fie menținute în cele mai bune condiții, Stațiunea Straja dispune de o serie de utilaje specifice, mai exact de 5 ratrak-uri (2 utilaje Leitner LH420, 2 utilaje Prinoth T4S și un utilaj Leitner LH500), instalații de iluminare și tunuri de zăpadă.
Fiecare dintre cele 7 pârtii de schi beneficiază de instalație de transport pe cablu, astfel :
– Telegondola Straja deservește Pârtia Telescaun;
– Teleschi nr.1 deservește pârtiile: Constantinescu, Mutu, Lupului și Platoul Soarelui;
– Teleschi nr.2 deservește pârtiile: Canal, Constantinescu, Mutu, Lupului și Platoul Soarelui;
– Teleschi nr.3 deservește pârtiile: Constantinescu, Sfântu Gheorghe și Platoul Soarelui;
– Teleschi nr.4 deservește Pârtia Sfântu Gheorghe;
– Teleschi nr.5 deservește pârtiile: Constantinescu, Mutu și Platoul Soarelui;
– Teleschi nr.6 deservește pârtiile: Platoul Soarelui și Constantinescu.
Stațiunea Straja dispune de școli de schi (S.C. Vest Week-end S.R.L, Salvamont Lupeni, S.C. Comexim R S.R.L.), trasee montane, activități diverse pentru petrecerea timpului liber, organizându-se de asemenea manifestări sportive de o mare importanță și atractivitate: Cupa Veteranilor și Cupa Energeticianului – manifestări de interes național, concursuri – Cupa Vodafone, Cupa Minerul, Cupa Comexim, Cupa Bamby, Serbările Zăpezii și nedei – Nedeia Sânzienelor.
În ceea ce privește infrastructura de cazare, vor fi enumerate câteva din unitățile de cazare (cabane, pensiuni și vile turistice) omologate prin datele din tabelului nr.3.3.:
Tabelul nr.3.3. Cabane, pensiuni și vile omologate în Stațiunea Straja
Sursa: Primăria Municipiului Lupeni, 2013
3. Municipiul Vulcan este unul dintre cele trei orașe ale Bazinului Carbonifer Petroșani ce deține o stațiune turistică montană.
În ultimii ani administrația locală întreprinde eforturi pentru dezvoltarea infrastructurală a Stațiunii Pasul Vâlcan, prin construirea unei telegondole care asigură accesul turiștilor, iar din anul 2013 au început lucrările pentru asfaltarea drumului.
Pe lângă unitățile de cazare existente în Pasul Vâlcan, municipiul dispune de următoarea infrastructură turistică:
– Complexul Turistic Brazi, în incinta căruia se află Cabana Brazi, ce are o capacitate de cazare de 18 locuri în 9 camere;
– Motel Oana, amplasat în centrul municipiului, pe Bulevardul Mihai Viteazu și dispune de 6 camere, din care: 2 cu 2 paturi, iar 4 cu un pat matrimonial;
– Cabana Căprișoara, recent renovată, la o distanță de doar 3 km de oraș. Aceasta se află la cota 800 și pune la dispoziția turiștilor un număr de 27 de locuri de cazare în 14 camere;
Stațiunea Pasul Vâlcan este amplasată la cota 1.300, în Munții Vâlcanului. În cadrul acestei stațiuni singura cabana omologată, inclusă în circuitul turistic este Cabana Pasul Vâlcan, ea dispune de 60 de locuri de cazare într-un număr de 15 camere.
Accesul se realizează prin intermediul telegondolei Vulcan ce are următoarele caracteristici: lungimea traseului – 3.099 m; diferența de nivel – 540 m; durata transportului – 8 minute 40; capacitatea de transport – 8 persoane; capacitatea de transport / oră – 1.800 persoane;
Spre deosebire de Stațiunea Straja, Pasul Vâlcan are o singură pârtie de schi amenajată pe o lungime de 340 m. Această pârtie este deservită de Teleschiul Numărul 1.
Celelalte unități de cazare din stațiune nu sunt omologate, fiind declarate case de vacanță, astfel nu sunt incluse în circuitul turistic, dar găzduiesc turiști pe toată perioada anului.
4. Orașul Aninoasa este, probabil, cel mai izolat și cel mai afectat oraș al Bazinului Carbonifer Petroșani, în urma închiderii minelor. Fiind și cea mai mică localitate a Văii Jiului, întreaga activitate a orașului se baza pe activitatea minieră. Orașul Aninoasa în prezent dispune de următoarea ofertă turistică:
– Motel Gambrinus, dispune de o capacitate de 60 locuri;
– Cabana Anena, dispune de o capacitate de cazare de 51 de locuri;
– Complexul turistic Casa de Vis, care, în prezent, este cel mai modern complex de acest tip din Valea Jiului.
Este compus dintr-un hotel de 4*, două restaurante și alte posibilități de petrecere a timpului liber ca de exemplu tiroliană, sală fitness, piscină, rafting și teren de sport.
5. Cel mai mare oraș al Depresiunii Valea Jiului este Municipiul Petroșani cu o populație de aproximativ 34.000 de locuitori.
Datorită faptului că pe raza Municipiul Petroșani își are sediul Complexul Energetic Hunedoara, fosta Societate Națională a Huilei, Societatea Națională Închideri Mine Valea Jiului și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INCD INSEMEX Petroșani), iar în același timp este și un important centru universitar, orașul și-a orientat strategia de dezvoltare în special asupra turismului de tranzit și a celui de afaceri.
Petroșaniul dispune de cele mai multe unități hoteliere (5) ce au un grad de confort ridicat, majoritatea fiind încadrate în categoria 3-4*.
Cele 5 unități hoteliere de pe raza Municipiului Petroșani sunt: Hotel Petroșani – 2* (100 camere – 200 locuri de cazare); Hotel Oxigen – 3* (19 camere – 38 locuri de de cazare); Hotel Rusu – 3* (35 camere – 72 locuri de cazare); Hotel Rustic – 3* (15 camere – 35 locuri de cazare); Hotel Palace – 4* (20 camere – 40 locuri de cazare).
Preocuparea pentru atragerea clientelei de afaceri și a celei de tranzit este dată și de faptul că toate unitățile au sală de conferințe, internet wireless, sistem de plată cu ajutorul cardului și alte facilități specifice.
Una din cele mai vechi stațiuni din cadrul bazinului carbonifer Petroșani este stațiunea Parâng. Această stațiune are pârtii a căror lungime însumează 8 km.
În stațiunea Parâng se regăsesc 9 pârtii amenajate, astfel: Pârtia B care este și cea mai lungă 3.200 m, Pârtia “Saivane”, Pârtia “Culoarul Porcului”, Pârtia “Euro-Parâng”, Pârtia “Intermediar Telescaun Nou”, Pârtia “Sub Telescaun”, Pârtia A, Pârtia C și Pârtia “Zidul Morții”.
Dintre aceste 9 pârtii, doar 6 dintre ele beneficiază de instalație de transport pe cablu.
Accesul în stațiune este asigurat prin intermediul telescaunului, spre deosebire de celelalte două stațiuni, Vulcan și Straja, care asigură transportul turiștilor cu telegondolele aferente.
6. Petrila este orașul din Valea Jiului, ce dispune de cea mai slab dezvoltată infrastructură turistică.
Singurele cabane omologate și incluse în circuitul turistic sunt Cabana Mija și Cabana Groapa Seacă. Acestea sunt amplasate de-a lungul Cheilor Jiețului și găzduiesc turiștii care caută liniște și relaxare. Pe lângă aceste două cabane mai poate fi practicat agroturismul în câteva gospodării.
Dacă se analizează fiecare oraș ce aparține Bazinului Carbonifer Petroșani în parte putem concluziona:
– din punct de vedere al potențialului turistic natural orașul Uricani și partea de vest a bazinului este cea mai dezvoltată zonă;
– din punct de vedere al potențialului turistic antropic, al dezvoltării infrastructurii turistice și al numărului unităților de cazare, partea centrală a bazinului, reprezentată de Municipiile Lupeni și Vulcan, prezintă cea mai mare atractivitate;
– din punct de vedere al turismului de tranzit și de afaceri, Municipiul Petroșani este singurul oraș din cadrul bazinul carbonifer Petroșani, pe teritoriul căruia se practică această formă de turism.
Bazinul carbonifer Valea Jiului, oferă un potențial deosebit de variat și de bogat turismului românesc, prin varietatea, frumusețea și sălbǎticia peisajului natural.
Valea Jiului poate reprezenta unul dintre cele mai importante areale turistice din România, în condițiile în care, infrastructura turistică se va moderniza, pentru a putea răspunde exigențelor turiștiilor străini și autohtoni.
3.5 Afectări ale suprafeței generale ale Văii Jiului date de neconformități ale turismului clasic-convențional instituit hazardat pe teritoriul cercetat
Pe întreaga suprafață a bazinului carbonifer Petroșani, datorită activității industriale desfășurate de-a lungul timpului s-au instituit hazarde. Acestea sunt hazarde peisagistice și de mediu, fiind reprezentate de clădiri industriale abandonate odată cu încetarea activității, scufundări ale suprafețelor sau “peisajul”creat de haldele de steril.
Dacă aceste neconformități sunt oarecum justificate, fiind întâlnite în toate zonele în care se desfășoară activitate minieră, în ultimii ani microregiunea Văii Jiului se confruntă cu un nou tip de hazard peisagistic care afectează suprafețe întinse, fiind rezultatul activității turistice montane. Aceste neconformități se regăsesc în toate cele trei stațiuni montane.
Turismul montan desfășurat în cadrul celor trei mari stațiuni montane Straja, Vâlcan și Parâng, reprezintă principala sursă de venit care contribuie la bugetele administrațiilor locale din cadrul microregiunii Valea Jiului.
Datorită acestui fapt și din dorința de dezvoltarea a fenomenului turistic în Valea Jiului, autoritățile locale au oferit în concesiune unor agenți economici, persoane fizice sau juridice mari suprafețe în cadrul acestor trei stațiuni.
Dezvoltarea imediată a celor trei stațiuni montane a avut loc, dar costul s-a dovedit a fi destul de ridicat și va afecta aceaste zone pentru mulți ani de acum înainte.
Estica stațiunii Straja este puternic afectatǎ de aspectul neplǎcut al construirii unitǎților turistice, haotic, fǎrǎ sǎ fie prevǎzute normative privind stilul arhitectural sau regimul de ȋnǎlțime.
Toate aceste neconformități au provocat un adevărat haos peisagistic și afecteazǎ mari suprafețe de teren.
O altă mare problemă cu care se confruntă stațiunile montane din Valea Jiului este reprezentată de suprafața pârtiilor de schi, care nu este conformă cu numărul mare de turiști, astfel încât pârtiile sunt supraaglomerate.
Domeniul schiabil nu este amenajat la standarde naționale și internaționale, cu excepția Stațiunii Straja.
Amenajările care oferǎ posibilitatea practicǎrii turismului de agrement ȋn celelalte anotimpuri sunt aproape inexistente.
Tot legat de pârtii se remarcă faptul că nu există o interconectare spațială între acestea. Gradul de dezvoltarea al celor trei stațiuni montane este foarte diferit de la o stațiunea de alta, iar legătura între stațiuni este aproape inexistentă.
Principalele neconformitǎți sunt date de repartizarea neumiformǎ a infrastructurii tehnico-turistice. Ȋn stațiunea montanǎ Pasul Vȃlcan majoritatea cabanelor individuale sunt amplasate ȋn partea nordicǎ, iar cabanele și casele de vacanță ȋn partea sudicǎ.
Ȋn cadrul Stațiunii Pasul Vȃlcan predominǎ clădirile rezidențiale ce dețin cel mult două niveluri. Majoritatea construcțiilor ce dețin funcții de primire turisticǎ sunt compuse din parter și mansardǎ.
Amplasarea cabanelor și pensiuniilor turistice este realizatǎ la ȋntȃmplare, iar arhitectura nu prezintǎ omogenitate. Zonele funcționale datoritǎ faptului cǎ nu sunt structurate corespunzător se remarcǎ neconformitǎți constructive arhitectural-urbanistice.
Unul din principalii factori pentru care se fac evidențiate aceste neconformitǎți este reprezentat de materialele utilizate la construcția structurilor de primire turisticǎ care sunt inferioare calitativ.
O situație similarǎ este prezentǎ și ȋn cadrul Stațiunii montane Parȃng, dar cu accente mult mai pronunțate, datoritǎ faptului cǎ ȋn cadrul acestei stațiuni se remarcǎ prezența unui numǎr mai ridicat de unitǎți de primire turisticǎ.
Problemele cele mai complexe, din punct de vedere al neconformitǎții peisajului, sunt ridicate de Staja, care reprezintǎ principala staține montanǎ a bazinului carbonifer Valea Jiului.
Din cauză că nu a existat un plan bine pus la punct de către autoritățile municipiilor Lupeni, Vulcan respectiv Petroșani cu privire la amenajarea peisagistică a stațiunilor turistice aferente, toți cei care au obținut drept de construcție în cele trei stațiuni montane și-au ridicat unități turistice după bunul plac.
Rezultatul acestei dezvoltări necorespunzătoare este cel mai evident sesizat în stațiunea Straja, unde multe unități turistice sunt una lângă cealaltă, spațiile verzi au devenit apoape inexistente în afara pârtiilor, construcții de beton cu 4-5 etaje se ridică în vecinătatea unor căbănuțe de lemn, fiecare unitate turistică este vopsită într-o altă culoare, etc.
Infrastructura rutierǎ și cea tehnico-edilitarǎ care asigurǎ legǎtura ȋntre zonele urbane ale Vǎii Jiului și zonele turistice montane este slab dezvoltatǎ și precarea. Singurul drum asfaltat este cel care leagǎ Municipiul Lupeni de Stațiunea Straja, dar și acesta se aflȋntr-o stare precarǎ.
Acesul ȋn celelate douǎ stațiuni este realizat, ȋn special, prin intermediul transportului pe cablu. Principala problemǎ remarcatǎ este reprezentatǎ de lipsa unei legături directe realizată prin intermediul transportului aerian pe cablu și rețeaua rutierǎ.
Drumul care ar trebui sǎ asigure legǎtura ȋntre Municipiul Vulcan și Stațiunea Pasul Vȃlcan, DJ 664, este doar parțial modernizat, astfel ȋncȃt se poate ajunge cu mașina doar pȃnǎ la telegondolǎ.
Ȋn stațiunile Straja și Parȃng se remarcǎ o altǎ problemǎ cauzatǎ de lipsa unui număr suficient de spații de parcare.
Ansmablul de strǎzi din interiorul zonelor construibile ale Stațiunii Straja nu este dezvoltată suficient din punct de vedere urbanistic. Aceste strǎzi nu sunt adaptate zonelor montane, se aflǎ într-o stare avansatǎ de degradare și nu sunt corespunzătoare unui flux rutier normal.
Un alt element care afecteazǎ suprafețele pe care se ȋntind cele trei stațiuni montane, este reprezentat de prezența surpǎrilor și a alunecǎrilor de teren, ȋn special ȋn zonele periferice ale acestora.
Se remarcǎ prezența unor păduri în intravilanul stațiunilor, ce au nevoie de măsuri de protecție și conservare.
Se avanseazǎ recomandarea, ȋn acest sens, ca ȋn locul defrișărilor ce urmeazǎ a fi efectuate ȋn vederea dezvoltǎrii infrastructurii de cazare, sǎ fie pǎstrate și ȋn același timp sǎ fie împădurite și alte suprafețe, astfel ȋncȃt sǎ predomine cadrul natural.
Principalele cauze care conduc la degradarea mediului peisagistic montan sunt reprezentate de practicarea unui turism necontrolat.
Rezultatul turismului necontrolat este remarcat ȋn toate cele trei stațiuni montane din Valea Jiului prin apariția unor depozitări necontrolate de deșeuri menajere.
Deșeurile menajere au efecte negative asupra tuturor factoriilor de mediu, sol, apǎ și chiar aer. Dezvoltarea necontrolatǎ a infrastructurii turistice a condus la producerea unor cantități semnificative de reziduuri menajere ȋn zonele turistice montane ale bazinului.
Peisajul zonelor montane este puternic afectat prin schimbarea ȋn totalitate, remarcǎndu-se prezența unei aglomerații infrastructurale, ce conduce la utilizarea pȃnǎ la epuizare a resurselor.
Absența unei dezvoltări planificate a turismului montan ȋn Valea Jiului a condus ȋn multe situații la dispariția permanentǎ a unor elemente naturale caracteristice zonelor turistice montane.
Prezența acestor elemente ȋn areal cercetat, putea reprezenta principalul factor de dezvoltare a turismului montan sau a agro-turismului ȋn zona bazinului carbonifer Petroșani, prin realizarea unor trasee turistice montane accesibile tututror categoriilor de turiști.
O altǎ problemǎ prezentǎ ȋn cele trei stațiuni este reprezentatǎ de lipsa unei strategii de dezvoltare spațialǎ a infrastructurii turistice.
Sistemele care trebuie sǎ asigure alimentarea cu apă a celor trei stațiuni și cele de evacuare a apelor menajere sunt realizate necorespunzǎtor, astfel ȋncȃt au condus la apariția unui alt element care afecteazǎ calitatea suprafețelor generale.
Acest factor genereazǎ neconformitǎți ale turismului montan prin poluarea solului și a subsolului, iar principala cauzǎ este lipsa investițiilor.
Ȋn vederea diminuǎrii efectelor negative cauzate de neconformitǎțile dezvoltǎrii turismului clasic-convețional instituit hazardat ȋn cele trei stațiuni montane, se avanseazǎ recomandarea adoptǎrii umǎtorului set de mǎsuri de cǎtre autoritǎțile locale din Valea Jiului:
– adoptarea unor mǎsuri de refacere a suprafețelor afectate de dezvoltarea infrastructurii zonelor turistice montane;
– regenerarea suprafețelor din cadrul stațiunilor turistice prin plantarea de puieți;
– impunerea unui stil arhitectural și constructiv unitar;
– amenajarea unor spații special destinate depozitǎrii materialelor de construcții necesare dezvoltǎrii infrastructurii turistice montane;
– amenajarea unor spații destinate depozitǎrii și colectǎrii deșeurilor menajere rezultate ȋn urma activitǎții turistice;
– protejarea factorilor de mediu aflați în apropierea zonelor de agrement prin delimitarea spațialǎ a zonelor care permit practicarea agrementului de masǎ;
– lucrările ce urmeazǎ a fi realizate ȋn vederea dezvoltǎrii infrastructurii tehnico-edilitare trebuie sǎ fie efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice adecvate;
– amenajarea pȃrtiilor de schi cu grade de dificultate variate, la standardele impuse de Uniunea Europeanǎ;
– amenajarea traseelor turistice montane care sǎ permitǎ practicarea turismului de agrement și ȋn perioada primǎvarǎ-toamnǎ;
– reutilizarea solului fertil rezultat ȋn urma diverselor lucrări de amenajare peisagisticǎ;
– implicarea tuturor agențiilor economici în campanii de conștientizare a publicului pentru protecția mediului montan, ȋn vederea stimulǎrii interesul pentru promovarea celor trei stațiuni montane, Straja, Pasul Vȃlcan și Parȃng și a unui turism ecologic, a cǎrui atractivitate se aflǎ ȋntr-o continuǎ expansiune;
– promovarea printre turiști a unei politici privind comportamentului etic și comportamentul față de destinațiile turistice montane, astfel ȋncȃt impactul sǎ fie minim;
– realizarea unui sistem care sǎ permitǎ avertizarea tuturor amplasamentelor de agrement, a traseele turistice montane și a regulilor cu privire la limitările și libertățile permise ȋn cele trei stațiuni;
– amenajarea unor panourilor restrictive care sǎ limiteze și sǎ reglementeze normele privind accesul ȋn zonele ce au fost declarate zone cu habitat natural, sau rezervații naturale care adǎpostesc specii protejate.
Chiar dacǎ potențialul turistic montan al bazinului carbonifer Valea Jiului este ridicat, iar resursele turistice ar putea fi utilizate pe toatǎ perioada anului, zonele nu sunt suficient dezvoltate, iar peisajul și suprafețele generale sunt puternic afectate de neconformitǎțile cauzate de dezvoltarea turismului clasic-convențional și a turismului necontrolat.
3.6 Ponderea turismului clasic-convențional în situația socială, economică și productivă a Văii Jiului
Turismul clasic-convențional în prezent deține o pondere relativ scăzută cu valori cuprinse între 3-18% din potențialul economic al zonei.
Aceste valori diferă la o localitate la alta în funcție de infrastructura turistică existentă și de perioada anului, fiind prezentate în tabelul nr.3.4.
Tabelul nr.3.4. Ponderea deținută de turismului clasic-convențional în potențialul economic al Văii Jiului
Sursa: Datele statistice de la unitățile administrative-teritoriale din Valea Jiului (2013)
După cum se poate observa turismul clasic-convențional deține cel mai ridicat procent în dreptul Municipiului Lupeni pe timpul sezonului rece, datorită stațiunii Straja, care are cel mai mare număr de turiști, iar pe timpul verii Municipiul Petroșani a înregistrat în anul 2013 aproape 10%, datorită dezvoltării celorlalte forme de turism.
Orașele Petrila și Aninoasa sunt cele care dețin cel mai mic procent din cauza faptului că infrastructura turistică este foarte puțin dezvoltată în aceste zone.
Marea problemă a turismului în Valea Jiului este dată de sezonalitate, după cum se poate observa și din datele furnizate de către autoritățile administrativ-teritoriale din zonă.
Singura localitate care înregistrează valori relativ apropiate pe toată perioada anului este Municipiul Petroșani.
Fluxul relativ constant de turiști creează o siguranță și stabilitate a locurilor de muncă. Acestă situație nu se mai regăsește și în cadrul celorlalte localități, majoritatea unităților turistice folosind personal sezonier, în funcție de numărul turiștilor.
Nesiguranța locului de muncă creează o stare de tensiune în rândul angajaților, ceea ce conduce la servicii prestate la un nivel calitativ mai scăzut.
Dezideratul autorităților locale din Valea Jiului este ca în viitorii ani, turismul să dețină o pondere de până la 40% din potențialul economic al zonei.
Acest deziderat este posibil doar în situația în care vor fi dezvoltate acele forme de turism care se asigure un flux continuu pe tot parcursul anului, ca de exemplu turismul industrial sau cel de afaceri, prin:
– valorificarea potențialului oferit de unitățile industriale care urmează să își încheie activitatea;
– dezvoltarea infrastructurii turistice și realizarea unei interconexiuni între principalele obiective turistice ale regiunii;
– promovarea noilor forme de turism;
– realizarea unor centre de informare turistică;
– crearea unei imagini turistice, a unui brand al Văii Jiului, care să fie susținut de o promovare adecvată;
Din punct de vedere economico-social, dezvoltarea turismului clasic-convențional în paralel cu turismul cultural, cu cel de afaceri, a celui urban și a celui industrial (Valea Jiului zonă monoindustrial dezvoltată – industria extractivă), reprezintă o nouă șansă acordată microregiunii.
Un aspect semnificativ este reprezentat de asigurarea locurilor de muncă pentru locuitorii Văii Jiului, din cauză că lipsa locurilor de muncă reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă, în prezent, această zonă, rata șomajului fiind mult peste media țării.
3.7 Multi-dimensionalitatea sistemelor turistice de complementaritate pe teritoriul minier al Văii Jiului
Pe teritoriul minier al Văii Jiului pe lângă turismul montan, cel de afaceri și cel de tranzit se remarcă o multi-dimensionalitate complementară a sistemelor turistice, prin intercalarea turismului cultural, sportiv, etno-folcloric și chiar a celui industrial în partea de vest a bazinului.
În cadrul bazinul carbonifer Petroșani între sistemele turistice există o sinergie fără de care fenomenul turistic nu ar putea să existe.
Sinergia sistemelor turistice este reliefată și de faptul că Valea Jiului reprezintă un areal relativ restrâns cu o densitate a populației 225,6 loc/km2, mult peste media țării 84,4 loc/km2, iar din acest motiv între sistemele turistice există această strânsă legătură.
Multi-dimensionalitate a sistemelor turistice asigură dezvoltarea turistică, economică și infrastructurală a microregiunii și este reprezentată în figura 3.5.
Fig.3.2. Multi-dimensionalitatea sistemelor turistice din cadrul Mircoregiunii Valea Jiului
Fiecare dintre sistemele turistice își are rolul bine determinat în cadrul sistemului turistic general al Văii Jiului, astfel încât să se asigure o dezvoltare continuă. Pentru a demonstra această sinergie redăm în continuare câteva exemple.
Turismul destinat sporturilor extreme are loc cu precădere în arealul Parcului Național Retezat, în Munții Vâlcanului și în Parâng.
Școlile de alpinism atât de iarnă cât și de vară s-au dezvoltat în aceste zone pentru că oferă o diversitate de trasee turistice foarte bine întreținute, cu un grad ridicat de încredere și siguranță.
Acest sistem turistic, după cum se poate observa, este strâns legat de sistemul turistic montan.
Tot datorită reliefului și condițiilor climaterice în aceste trei masive montane sunt practicate cu precădere zboruri cu parapanta, deltaplanul și moto deltaplanul, astfel încât în aceste zone în ultima perioadă a avut loc o dezvoltare intensă a sporturilor extreme.
În vestul bazinului, în special în zona Parcului Național Retezat, s-a dezvoltat turismul piscicol și cinegetic datorită prezenței afluenților Jiului de Vest, dar și a acumulării de la Valea de Pești unde, în anumite perioade ale anului, se organizează competiții sportive și se poate pescui păstrăv, zglovoc, mioagă.
Lacurile glaciare din Masivul Retezat și cele din Masivul Parâng favorizează organizarea concursurilor sportive la păstrăv.
Turismul cinegetic este practicat pe toată suprafața bazinului carbonifer Petroșani începând din vest depresiunii unde întâlnim fondul de vânătoare de la Câmpulșel, apoi se continuă cu partea centrală (Lupeni, Vulcan, Aninoasa) unde regăsim fondul de vânătoare Șoimul Românesc, iar în estul depresiunii (Petroșani, Petrila) se întinde fondul de vânătoare Bănița.
2-3 pagini despre hazardul peisagistic
Într-o strânsă legătură cu sistemul turismului montan sunt și sistemele turismului cultural și al celui etno-folcloric pentru că numeroase evenimente culturale ca de exemplu Drumul Crucii, cel mai lung traseu de pelerinaj religios, având o lungime de 10,4 km, la care participă anual mii de oameni, se desfășoară în aceste areale montane.
Numeroase obiective culturale sunt situate în inima munților ca de exemplu Crucea de Sub Vârful Straja, Crucea lui Bogdan și Schitul “Înălțarea Sfintei Cruci” din Straja. Cele mai multe serbări locale (nedei) au loc de asemenea în zonele montane ale depresiunii ca de exemplu festivalul Nedeii de la Câmpul lui Neag, Nedeia de la Tulișa, Nedeia de la Dealul Babei sau Nedeia de la Cimpa.
Pornind de la istoria Văii Jiului până în zilele noastre, la transformările ce țin de închiderea activităților de exploatare în zona de vest a bazinului, prin amenajarea galeriilor cât și prin organizarea unor grupuri de turiști interesați de această activitate, se poate ajunge la o valorificare a acestui tip de turism.
Un exemplu în acest sens este o fostă exploatare minieră de suprafață, care a devenit una dintre cele mai căutate zone de agrement din Valea Jiului.
Cariera umplută cu apă de la Câmpu lui Neag primește în fiecare zi călduroasă de la sfârșitul săptămânii câteva sute de persoane dornice să se răcorească.
Concluzionând, pentru a se asigura o dezvoltare durabilă a bazinului carbonifer Petroșani este necesară dezvoltarea sistemelor turistice mai puțin prezente în această microregiune, în toate zone bazinului și legarea acestora de turismul clasic-convențional care se desfășoară în prezent.
Sistemele turistice la care se face referire sunt: sistemul turimului de afaceri și a celui de tranzit și în restul bazinului, iar ca și direcție viitoare valorificarea turismului industrial prin transformarea unităților industindustriale aflate în conservare în obiective turistice.
3.8 Aspecte concluzive cu privire la turismul clasic-convețional de pe teritoriul minier al Văii Jiului
• În cadrul acestui capitol zona minieră Valea Jiului este denumită pentru prima dată “areal de interes economic turistico-carbonifer”, deoarece dispune în principal de două resurse naturale importante: zăcămintele de huilă și un potențial turistic natural remarcabil.
• Se recomandară implementarea unor linii tehnologice turistice prin revalorificarea infrastructurii miniere, astfel încât să fie transformată într-un obiectiv turistic industrial.
Principalele avantaje rezultate în urma implementării unor astfel de linii tehnologice turistice sunt reprezentate de:
– Dezvoltarea infrastructurii de transport și comunicații;
– Dezvoltarea infrastructurii turistice;
– Generarea unui flux continuu de turiști pe tot parcursul anului;
– Scăderea ratei șomajului;
– Implementarea noilor tehnologii;
– Realizarea unor lucrări inginerești de amenajare, reconstrucție și retehnologizare care vor conduce la creșterea atractivității zonei;
– Dezvoltarea economică, socială și infrastructurală a regiunii miniere Valea Jiului.
• Un alt factor care conferă statulul de microregiune turistică, zonei miniere Valea Jiului este reprezentat de multitudinea formelor de turism practicate în cadrul acestuia areal.
• În urma analizei se constată că ponderea cea mai însemnată o deține turismul montan, iar celelalte forme de turism practicate în Valea Jiului dețin ponderi reduse sau chiar nesemnificative.
• În cadrul arealului de interes economic turistico-carbonifer Valea Jiului se remarcă prezența a două tipuri de hazarde.
Prima categorie de hazarde reprezintă rezultatul activităților miniere, iar datorită caracteristicilor industriei extractive această categorie de hazarde peisagistice și de mediu sunt “normale”, fiind întâlnite în toate zonele ce dețin resurse carbonifere.
Cea de-a doua categorie de hazarde peisagistice reprezintă rezultatul dezvoltării necorespunzătoare a infrastructurii turistice din stațiunile montane ale Văii Jiului.
• Sunt identificate principalele cauze care au condus la instituirea neconformitǎților cauzate de turismul clasic-convențional instituit hazardat ȋn cadrul stațiunilor montane ale bazinului carbonifer Petroșani.
• Se avanseazǎ recomandarea adoptǎrii unui set de mǎsuri care sǎ conducǎ la atenuarea efectelor negative cauzate de instituirea hazardatǎ a construcțiilor cu funcții de primire turisticǎ pe teritoriul cercetat.
• Ponderea turismului clasic-convențional în potențialul economic al zonei miniere Valea Jiului este foarte scăzut și prezintă oscilații majore de-a lungul anului. De asemenea se remarcă diferențe semnificative ale ponderii economice deținute de această ramură economică de la un oraș la altul.
• În acest capitol s-a elaborat un model simbolic original generat de multi-dimensionalitatea sistemelor turistice de complementaritate prezente pe teritoriul minier al Văii Jiului.
Rolul acestui sistem este reprezentat de generarea unei legături între turismul clasic-convențional prezent în cadrul acestui areal și potențialul turistic industrial nevalorificat.
• Se constată că în prezent, Valea Jiului este este o zonă în cadrul căreia densitatea populației este mult mai ridicată decât în restul țării.
CAPITOLUL IV
CONCEPTUL DE TEHNO-TURISM LA NIVEL INTERNAȚIONAL, NAȚIONAL ȘI ÎN STRUCTURILE DE POST-EXPLOATARE ÎN ZONA MINIERĂ VALEA JIULUI
4.1 Tehno-turismul la nivelul Uniunii Europene
Turismul industrial la nivelul Uniunii Europene s-a dezvoltat în ultimii ani, reprezentând o alternativă viabilă de valorificare economică a unor zone care se aflau în marile areale industriale.
În urma restrângerii sau diminuării activității aceste regiuni au intrat în regres, iar unitățile economice și fabricile în cadrul cărora se desfășura activitatea industrială au devenit ruine.
Prin transformarea acestor „ruine” în obiective turistice, s-a reușit atragerea unui număr foarte mare de turiști, astfel încât s-a asigurat redresarea economică și peisagistică a zonelor respective.
În prezent, turismul industrial nu este clar definit deoarece s-a dezvoltat și a căpătat amploare într-un interval scurt de timp și recent, existând mai multe variante de definire ale acestuia. Se consideră activitate turistică industrială:
– vizitarea unor fabrici, uzine, sau a oricăror construcții care au servit în trecut activității productive și care, în prezent, și-au încetat activitatea;
– vizitarea unor fabrici sau uzine care încă își desfășoară activitatea productivă pentru observarea modului de desfășurare a proceselor tehnologice;
– vizitarea acelor fabrici, uzine sau construcții industriale care în prezent încă își desfășoară activitatea de producție, dar cuprinde și anumite părți sau sectoare destinate exclusiv vizitelor;
– vizitarea plantațiilor de viță de vie, a cramelor, vinotecilor și degustarea vinurilor, a fabricilor de bere, observarea modului de preparare a berii și degustarea sortimentelor de bere, a muzeelor care prezintă colecții, obiecte sau mașini de epocă, unor ferme, a porturilor sau vizitele de studiu.
Segmentul de turiști care aparțin acestui nou sector, respectiv sectorului turismului industrial, în ultima perioadă, a manifestat un interes tot mai crescut pentru vizitarea unor obiective turistice industriale care, în prezent, nu se mai află în sfera producției, dar oferă posibilitatea observării modului în care își desfășura întreprinderea sau uzina activitatea industrială cu mulți ani în urmă.
Tehnologiile și procesele actuale nu mai atrag atât de mulți turiști fiindcă ne aflăm în era informației digitale, în schimb aceștia sunt mult mai fascinați de ceea ce și cum se întâmpla în trecut și de evoluția proceselor tehnologice.
Ținând cont de aceste tendințe se poate considera că, în prezent, s-a dezvoltat un nou palier al turismului industrial, mai precis tehno-turismul care în prezent nu este definit de literatura de specialitate.
Astfel se consideră tehno-turismul drept aceea latură a turismului industrial care presupune vizitarea acelor obiectivelor turistice industriale care în prezent și-au încetat activitatea productivă, dar datorită tehnologiilor moderne implementate, oferă posibilitatea vizitatorilor de a observa modul de desfășurare a activității și a proceselor tehnologice și totodată de a participa efectiv la aceste procese în deplină siguranță.
Dacă analizăm obiectivele turistice industriale de pe teritoriul Uniunii Europe, se constată că multe dintre acestea fac parte din categoria obiectivelor tehno-turistice ca de exemplu:
– National Coal Mining Museum din Overton (Marea Britanie) care oferă posibilitatea turiștilor de a observa și experimenta activitățile realizate de către mineri în cadrul acestei industrii începând cu prima jumătate a secolului XIX și până în prezent.
– Muzeele miniere subterane germane din Kupferberg, Bad Ems sau Frankenwald care oferă turiștilor în plus și posibilitatea de cazare în cadrul complexului tehno-industrial.
Tot pe teritoriul Germaniei se remarcă Complexul Tehno-turistic Landschaftpark din Duisburg, care este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice industriale din Europa;
– Complexul Turistic Minier Cap'Découverte, care prezintă turiștiilor o importantă mină de cărbune a Franței.
– Complexul turistic minier din Erzberg, reprezintă un muzeu minier dedicat extracției fierului.
Mina în perioada funcționării era cea mai mare mină de fier a Austriei, respectiv a Europei;
– Drumul Culturii de Fier a Ungariei, care presupune vizitatarea mai multor orașe din nordul acestei țări, axate pe industria fierului.
– O serie de astfel de complexe tehno-turistice se regăsesc și în Cehia și Slovenia, dar acestea sunt mai mici, iar cele mai semnificative muzee miniere subterane sunt: Predil, Ostrava și Velenje;
După cum se poate observa pe întreg teritoriul Uniunii Europene, turismul industrial este destul de răspândit, cele mai mai dezvoltate țări din acest punct de vedere sunt: Marea Britanie, Germania, Franța, Austria, Cehia, Slovenia și Ungaria, care în prezent își concentrează eforturile pe realizarea unei „Rute Europene a Patrimoniului Industrial”.
Crearea acestei „Rute Europene” are menirea de a scoate din anonimat orașele și regiunile Europei care în trecut au reprezentat motoarele economice ale acestui continent și totodată să scoată în evidență importanța istorică a acestor regiuni.
Acestă „Rută Europeană a Patrimoniului Industrial” oferă posibilitatea turiștilor de a experimenta toate formele turismului industrial, de la vizitarea unor cariere miniere sau a unor fabrici în Marea Britanie sau în Germania, până la vizitarea Fabricii de Parfumuri Cointreau sau a celebrelor Podgorii Aquitaine din Franța.
Ținând cont de multi-dimensionalitatea sistemului turistic industrial se poate afirma că este absolut necesară delimitarea conceptuală a laturilor acestuia și în special a tehno-turismului care tinde să capete o importanță tot mai crescută, datorită numărului tot mai mare de turiști care caută practicare acestei forme de turism.
Conform datelor prezentate mai sus putem afirmă că tehno-turismul reprezintă un sector distinct al turismului industrial, care în prezent deține un procent important în ponderea totală a acestuia, iar pe viitor cu siguranță va acapara un număr tot mai însemnat de vizitatori și turiști.
3-4 pagini descrierea mai concretă a acestor obiective
4.2 Turismul industrial la nivelul României
Pentru majoritatea țărilor europene, turismul reprezintă un sector economic cu o pondere însemnată la formarea PIB-ului, țărilor respective. Situația în România este însă puțin schimbată, față de restul țărilor europene, turismul având o pondere foarte mică.
Dacă se analizează potențialul turistic natural și antropic al României, se constată că este mult mai bogat și variat decât al celorlalte țări europene.
România deține toate formele de relief, două Rezervații Naturale ce prezintă importanță globală (Parcul Național Retezat și Delta Dunării – Rezervație a Biosferei), litoral, forme bizare de relief (Sfinxul), cea mai mare rezervă de ape minerale din Europa, numeroase vestigii istorice, cea mai mare clădire pentru uz civil din lume (Palatul Parlamentului) etc.
Toate aceste elemente, în mod normal, ar atrage un număr impresionant de turiști anual, dar contrar așteptărilor, foarte puțini turiști străini vizitează România.
Paradigma apare datorită unui cumul de factori, dintre care îi voi enumera pe cei mai importanți: lipsa unei infrastructuri rutiere potrivite, lipsa unei promovări adecvate, numărul redus al unităților de cazare și restaurație, prețuri ridicate, care nu sunt conforme clasificării unităților, slaba pregătire profesionala personalului angajat;
După cum se poate observa, România dispune de un potențial turistic extrem de variat, dar nevalorificat.
Un punct de pornire în direcția relansării economice a României poate fi reprezentat de valorificarea „moștenirii industriale a comunismului”.
După anul 1990, foarte multe fabrici, uzine sau construcții, care în perioada României Socialiste reprezentau motoarele economice ale țării și-au încetat activitatea, astfel încât au devenit ruine.
Turismul industrial poate reprezenta o alternativă pentru România, deoarece în prezent, această formă de turism este foarte solicitată la nivelul Uniunii Europene și există destul de puține obiective de acest gen, comparativ cu cererea turiștilor.
La ora actuală, turismul industrial este foarte puțin valorificat la nivelul țării noastre, fiind adesea confundat și identificat cu turismul cultural, care reprezintă o latură a turismului industrial.
Pentru valorificarea acestui potențial, autoritățile trebuie să adopte o politică unitară în această privință.
Cele mai importante obiective turistice industriale, care în prezent sunt și valorificate sunt: Muzeul Mineritului din Petroșani care este unicul edificiu de cultură din Romania cu profil de tehnică miniera în cărbune, Palatul Parlamentului, Podul Anghel Saligny, Muzeul Mineritului Aurifer de la Roșia Montana și de la Brad, Muzeul Locomotivelor cu aburi din Reșița, Muzeul Aviatiei din București sau Podgoriile Cotnari, Jidvei, Murfatlar și Odobesti.
După cum se poate observa turismul industrial este puțin dezvoltat la nivelul țării noastre comparativ cu turismul industrial al celorlate țări membre ale Uniunii Europene.
Un alt aspect este reliefat de faptul că România nu deține în prezent niciun obiectiv tehno-turistic, iar din acest motiv considerăm prioritară realizarea unui astfel de complex.
Unul din punctele de plecare în dezvoltarea unui astfel de complex poate fi reprezentat de unitățile de exploatare minieră din cadrul bazinului carbonifer Petroșani, care în prezent sunt incluse în Programul de închidere a minelor.
Valorificarea prin transformarea unei mine într-un complex turistic industrial ar putea fi realizată prin redirecționarea fondurilor alocate închiderii în direcția revalorificării.
4.3 Închiderea structurată a infrastructurii miniere în Valea Jiului
Restructurarea tehnologică a minelor de huilă din cadrul bazinului carbonifer Petroșani s-a realizat la decizia Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și a Ministerului Educației și Cercetării, aprobată prin hotărăre de guvern.
Închiderea și conservarea unităților miniere în Valea Jiului se va realiza în conformitate cu „Planului de încetare a activității”, care presupune parcurgerea următorilor pași:
1. Realizarea unei analize tehnico-economice a unităților miniere existente;
2. Motivarea și adoptarea deciziei de închidere a unităților miniere neviabile care trebuie să fie bazată pe rezultatele analizei tehnico-economice;
3. Realizarea unui program tehnic de încetarea a activității care presupune dezafectarea echipamentelor, demolarea construcțiilor miniere de suprafață cât și subterane, recuperarea și valorificarea utilajelor și a instalațiilor, ecologizarea zonei, după care rezervele existente vor intra în procesul de conservare;
4. Adoptarea unui program de protecție socială a personalului angajat prin despăgubiri financiare, redistribuirea în cadrul altor unități miniere considerate viabile, reconversie profesională și crearea de noi locuri de muncă în Valea Jiului, prin adoptarea unor măsuri de dezvoltare regională;
5. Obținerea autorizațiilor de mediu:
Programul tehnic de încetare a activității miniere din Valea Jiului trebuie va cuprinde documentația tehnică în cadrul căreia vor fi prevăzute:
– programele de închidere a lucrărilor miniere subterane și a căilor de acces la suprafață;
– topografia lucrărilor miniere subterane;
– programele de scoatere din funcțiune a utilajelor tehnice subterane și modul de valorificare a acostora;
– realizarea proiectului de aeraj a lucrărilor miniere conform etapelor de închidere;
– programele de demolare și valorificare a construcțiilor miniere de suprafață;
– topografia de suprafață, care va cuprinde și arealele scufundate rezultate în urma desfășurării activității extractive;
– programele de ecologizare și refacere a suprafețelor afectate în urma desfășurării activității miniere;
– programe de protecție pentru fiecare dintre etapele de închidere.
Închiderea lucrărilor miniere subterane presupune închiderea abatajelor, a lucrărilor aflate în pregătire și deschidere și se realizează prin derularea unui ansamblu de activități specifice (figura nr.4.1.).
Fig.nr.4.1. Activități specifice lucrărilor de închidere a infrastructurii miniere
Lucrările de închidere a infrastructurii din subteran trebuie să fie coroborate cu închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafața.
Legătura cu suprafața este asigurată prin intermediul galeriilor înclinate, a planurilor de coastă și a puțurilor.
Închiderea galeriilor de coastă și a planelor înclinate se realizează diferit în funcție de unghiul de înclinare al acestora, iar rambleierea puțurilor se face prin următoarele proceduri: rambleiere cu beton (rambleu coeziv), rambleiere cu pietriș sau nisip (rambleu necoeziv), rambleiere impermeabilă (prin utilizarea unor roci sterile) și rambleiere cu ajutorul rocilor sfărâmate;
Lucrările de suprafață desfășurate în timpul închiderii unitățiilor miniere neviabile, presupun lucrări de demolare a clădirilor ce aparțineau incintei exploatării miniere și refacerea terenurilor aferente prin ecologizare.
Scopul ecologizării și refacerii terenurilor afectate de activitatea minieră este reprezentat de reutilizarea acestor suprafețe.
Ținând cont de faptul că bazinul carbonifer Petroșani cuprinde 3 unități miniere incluse în acest program: Exploatarea Minieră Uricani, Exploatarea Minieră Paroșeni și Exploatarea Minieră Petrila, iar suprafețele ocupate de aceste trei unități sunt mari, propunem ca după încetarea activitații în anul 2018, cel puțin una din cele trei unități să fie transformată într-un complex turistic industrial, mai precis într-un complex tehno-turistic.
Avansăm această soluție fiindcă în prezent, pe teritoriul României nu există niciun astfel de complex tehno-turistic, turismul industrial fiind puțin dezvoltat.
Alegerea amplasării complexului tehno-turistic trebuie să se bazeze pe o analiză riguroasă din toate punctele de vedere a celor trei exploatări miniere care urmează să își înceteze activitatea începând cu anul 2018.
Un alt argument în favoarea realizării acestui complex tehno-turistic este reprezentat de faptul că microregiunea Valea Jiului este și o zonă turistică.
Politica autorităților locale și centrale este axată pe această direcție: turismul alternativă viabilă de dezvoltare economică și infrastructurală a bazinului carbonifer Petroșani, odată cu încetarea activității miniere și în paralel cu aceasta.
Această nouă formă de turism care în prezent capătă amploare în Uniunea Europeană, ar putea asigura un flux continuu de turiști pe toată perioada anului în Valea Jiului și o conexiune între formele de turism practicate în prezent, în această regiune.
Datorită faptului că unitățile de exploatare minieră incluse în programul de închidere aparțin câte unui oraș Uricani, Vulcan, repectiv Petrila, iar Valea Jiului este o zonă mono-industrial dezvoltată, propun pentru celelate două unități, care nu vor fi transformate în obiective tehno-turistice, adoptarea următoarelor măsuri (fig.4.2.):
Fig.4.2. Soluții privind reutilizarea spațiilor miniere după încetarea activității de extracție
Aceste măsuri pot fi adoptate chiar simultan în eventualitatea în care poziționarea, spațiul sau clădirile aferente incintelor miniere permit adoptarea mai multor măsuri de reutilizare a spațiilor.
În continuare, se propune analiza celor trei unități miniere aflate în programul de închidere pentru identificarea celei mai potrivite locații de amplasare a viitorului complex tehno-turistic minier.
4.4 Analiza unităților miniere care pot fi introduse în cadrul circuitului tehno-turistic după exploatare, de pe teritoriul minier al Văii Jiului
4.4.1 Aspecte de bază
În programul de închidere a minelor din Valea Jiului este prevăzut ca 3 unități miniere, să își înceteze activitatea începând cu anul 2018.
Unitățile de exploatare minieră au intrat pe programul de închidere încă din anul 2012. Cele trei exploatări miniere începând de la vestul Văii Jiului sunt minele: Uricani, Paroșeni și Petrila.
Pentru a transforma una dintre aceste 3 unități miniere într-un complex tehnoturistic viabil este necesară o analiză în detaliu a exploatări miniere.
Această analiză preliminară va cuprinde următoarele criterii: posibilități de acces și amplasare, suprafață, clădiri ce pot fi incluse în viitorul complex tehno-turistic, obiective turistice din apropiere și posibilități de cazare.
Din punct de vedere al posibilităților de acces și al amplasării situația celor trei unități se prezintă astfel:
Mina Uricani este cea mai vestică unitate de exploatare minieră din Valea Jiului. Aceasta face parte din perimetrul orașului Uricani. Avantajul acestei mine privind amplasarea este dat de faptul că este situată de-a lungul șoselei DN 66-A.
Dezavantajul din acest punct de vedere este că accesul turiștilor spre această zonă a Văii Jiului este destul de dificil, iar distanța parcursă din Petroșani (principalul oraș al Văii Jiului) este de circa 30 km.
Mina Paroșeni este amplasată în centrul bazinului carbonifer Petroșani și aparține municipiului Vulcan.
Din punct de vedere al amplasării și această exploatare prezintă avantajul că este situată în apropierea drumului principal, accesul fiind asigurat prin intermediul unui pod peste calea ferată și Râul Jiul de Vest.
Nici din punct de vedere al distanței față de principalele căi de acces în Valea Jiului, amplasarea aceastei mine nu reprezintă un dezavantaj fiind situată la jumătatea distanței dintre Petroșani și Uricani, respective la aproximativ 15 km.
Mina Petrila este situată în partea de est a Depresiunii Văii Jiului. Acestă unitate minieră prezintă față de celelate două unități avantajul faptului că drumul European E79 trece în imediata apropiere a localității Petrila.
Accesul este asigurat prin intermediul drumului județean Petroșani-Lonea sau prin fosta incintă 3Est care în prezent este utilizată ca drum de acces la halda de steril.
Ca și dezavantaje putem menționa faptul că este o zonă izolată de restul Văii Jiului, iar această parte a microregiunii este foarte slab dezvoltată din punct de vedere al infrastructurii turistice.
Distanța față de principala stațiune montană a bazinului carbonifer Petroșani, Stațiunea Straja, este de aproximativ 35 km.
Acestă distanță mare va descuraja turiștii în eventualitatea în care aceștia doresc să îmbine turismul clasic-convențional prezent pe teritoriul minier al Văii Jiului cu această nouă formă de turism.
După cum s-a observat și în capitolul anterior cea mai mare dezoltare a turismului clasic-convențional se desfășoară în partea centrală a Bazinului, prin prezența celor mai importante stațiuni montane Staja și Vâlcan.
Totodată în acestă zonă se regăsesc și cele mai multe unități de cazare care ar putea să asigure primirea turiștiilor care urmează să viziteze viitorul complex tehno-turistic.
Dacă analizăm cele trei unități de exploatare minieră aflate în programul de închidere din punct de vedere a suprafeței disponibile vom constata următoarele: Mina Uricani deține 154.211,18 m2, Mina Paroșeni se întinde pe 215.619 m2, iar Mina Petrila ocupă 163.854,5 m2.
Dintre cele trei observăm că Mina Paroșeni deține cea mai mare suprafață, detașându-se față de celelalte unități.
Din cauza perimetrelor de suprafață ale Minei Uricani și ale Minei Petrila, viitorul complex tehno-turistic ar fi destul de limitat, în cadrul acestor areale. Din punct de vedere al suprafeței disponibile Mina Paroșeni ar fi alegerea ideală.
Dacă analizăm numărul clădirilor și mărimea acestora, care pot face parte din complexul tehno-turistic vom constata că Mina Paroșeni are un număr de 90 de clădiri disponibile, printre care Clădirea Administrativă, care este situată chiar la intrare.
Ținând cont de toate aceste date analizate locația cea mai potrivită pentru realizarea unui complex tehno-turistic este Mina Paroșeni, care dispune de:
– cea mai bună amplasare (centrul Bazinului Carbonifer Petroșani);
– apropiere la distanțe egale de Stațiunea Straja și Stațiunea Pasul Vâlcan;
– cea mai mare suprafață disponibilă și cele mai multe clădiri;
– accesul facil;
– dezvoltare a infrastructurii turistice și obiective turistice în imediata apropiere.
În continuare, este necesară realizarea unei analize în detaliu a Minei Paroșeni, atât din punct de vedere al activității desfășurate, a rezervelor carbonifere deținute, economico-financiar cât și din punct de vedere al siguranței tehno-structurilor miniere remanente, care urmează să facă parte din viitorul complex tehno-turistic Paroșeni.
4.4.2 Analiza activității desfășurate și starea rezervelor de care beneficiază Mina Paroșeni
Unitatea Minieră Proșeni își desfășoară activitatea în cadrul „Societății Naționale de închideri Mine Valea Jiului”.
Unitatea Minieră Paroșeni are o adâncime de 400 de m și deține un puț principal cu skip ce are o capacitate de extracție de aproximativ 480.000 de tone/an.
Această unitate minieră exploatează la ora actuală stratele de cărbune din era mezozoică ce au o grosime cuprinsă între 2 și 20 de metri, aflate sub formațiunea aqvitanian.
În 2014, în cadrul Unității Miniere Paroșeni se exploatează stratul 3 și stratul 5. Acest strat 3 este constituit din 10-20 de bancuri de cărbune.
Bancurile de cărbune ce aparțin de acest strat sunt delimitate de intercalații argiloase. Culcușul acestui strat este format din argile grezoase sau diferite gresii dure, iar acoperișul stratului este realizat din facies argilos și grezos-argilos.
Spre deosebire de stratul 3, stratul 5 este relizat dintr-un banc de cărbune compact. Acesta are culcușul format din gresii și argile grezoase, iar acoperișul este realizat din argilă, calcar și calcar marnos.
Exploatarea cărbunelui din cadrul Perimetrului Minier Paroșeni este destul de facilă, însă trebui să se țină cont de faptul că în zonele de adâncime există acumulări de ape subterane. Înclinarea stratelor de cărbune este cuprinsă între 5 și 100, iar din punct de vedere calitativ zacământul de huilă de care dispune Mina Paroșeni aparține clasei a III-a datorită faptului că există diferențe foarte mari ale parametrilor.
Dacă se reține criteriul gazo-dinamic Unitatea Minieră Paroșeni este încadrată în categoria I și a II-a din punct de vedere al cantității de CO2 emanate.
Conform raportărilor Minei Paroșeni către „Societatea Națională de închideri Mine Valea Jiului”, acest perimetru minier deține rezerve „in-situ exploatabile” de aproximativ 21,707 de milioane de tone. Aceste rezerve sunt prezentate sintetic în tabelul nr.4.1.
Tabelul nr.4.1. Rezerve „in-situ exploatabile”
Sursa: Date furnizate de Mina Paroșeni (2014)
Aceste valori nu cuprind pierderile ce au loc la exploatare, iar procentul de recuperare al zăcământului se ridică la aproximativ 95%.
În cazul în care se inițiază exploatarea acestui zăcământ la o producție estimată de 310.000 tone/an ar rezulta o durată de viață a acestora de 37,5 ani.
Pentru perioada următoare 2013-2017 sunt previzionate următoarele valori ale rezervelor prezentate în tabelul nr.4.2.
Tabelul nr.4.2. Valori ale revervelor carbonifere ale Exploatării Miniere Paroșeni
Sursa: Date furnizate de Mina Paroșeni (2014)
Cărbunele extras din cadrul Exploatării Miniere Paroșeni are o putere calorică de aproximativ 3400 kcal/kg astfel încât acest cărbune este considerat nerentabil deoarece pragul de rentabilitate este considerat a fi optim în jurul valorii de 6000 kcal/kg.
Un alt inconvenient al cărbunelui exploatat din cadrul Perimetrului Minier Paroșeni este reprezentat de conținutul mare de sulf care are valori până la 6,18%, procentul de cenușă extrem de ridicat de 48% și umiditatea care ajunge până la 8%. Unitatea Minieră Paroșeni livrează majoritatea cărbunelui Termocentralei Mintia.
În cadrul Unității Miniere Paroșeni este utilizată metoda de exploatare cu ajutorul abatajelor frontale mecanizate.
Stratele groase ce au o înclinare până la 350 sunt exploatate cu ajutorul metodei M9 denumită și Metoda de exploatare a stratelor groase în felii pe înclinare.
Pentru o grosime medie și mică ce au lungimea liniei de front pȃnă în 120 m și pe direcție o lungime de până la 520 m se utilizează metoda M4 denumită și Metoda cadru de exploatare a stratelor subțiri și de grosime medie cu înclianre de până la 350.
În anul 2013, unitatea minieră Paroșeni deține 5 sectoare împărțite astfel: un sector de aeraj, un sector de transport, un sector electromecanic și două sectoare destinate producției.
Conform situației întocmite la 1 ianuarie 2013, capacitatea de producție a E.M Paroșeni este asigurată de următoarele abataje:
– abataj frontal panoul 2, stratul 5, blocul VI, orizontul 425 (trecut în conservare);
– abataj frontal panoul 3,stratul 3, blocul V , orizontul 250 (în funcțiune);
– abataj frontal panoul 1, stratul 5, blocul II, orizontul 250 (în monate);
– plan înclinat cap panoul 2, stratul 5, blocul II, orizontul 250 (în pregătire);
– plan înclinat de bază panoul 2, stratul 5, blocul II, orizontul 250 (în pregătire);
Avansarea în cadrul acestor abataje se realizează cu 25-35 m pe lună, iar derocarea este realizată prin tăiere mecanizată cu ajutorul combinelor de abataj KGS-500, KS-3M și a trasnportoarelor de abataj Rybnik 295/842/bp – 3×160 KW.
Producția Unității Miniere Proșeni a avut în ultimii 3 ani următoarele valori prezentate cu ajutorul tabelului nr.4.3.
Tabelul 4.3 Producția de huilă a Minei Paroșeni
Sursa: Date furnizate de Mina Paroșeni (2014)
Mina Paroșeni are un număr de 848 de angajați, dar această valoare este programată să scadă până la 504 în anul 2017.
Din cauza scăderii numărului de salariați și a producției de cărbune în anul 2017 Mina Paroșeni își va reduce considerabil și productivitatea. Estimarea producției și a numărului de salariați a Minei Paroșeni în perioada 2013-2017 este prezentată cu ajutorul tabelului nr.4.4.
Tabelul nr.4.4. Estimarea producției de cărbue și a numărului de salariați ai Minei Paroșeni în intervalul 2013-2017
Sursa: Date furnizate de Mina Paroșeni (2014)
În prezent, producția pentru anul 2014 este previzionată la valoarea de 280 mii tone de cărbune, iar acestă valoare trebuie să scadă, pentru că este considerată unitate minieră neviabilă, în anul 2017 la 190 mii de tone de cărbune.
Echipamentul de lucru din cadrul minei Paroșeni este uzat atât din punct de vedere moral cȃt și fizic ultimile achiziții find realizate în 2003, iar precedentele în anul 1984 este imposibil pentru această unitate minieră să crească producția și productivitatea.
Datorită vechimii echipamentelor sunt necesare cheltuieli extrem de ridicate cu întreținerea, reparația și menținerea în stare de funcționare a acestora.
Alt factor care influențează negativ activitatea este reprezentat de distanța foarte mare dintre de la front pȃnă la puțul minei și de structura geologică a acesteia care reduce dimensiunea fronturilor de lucru.
Valoarea previzionată a tuturor acestor indicatori tehnico-economici poate fi evidențiată în tabelului nr.4.5.
Tabelul nr.4.5. Indicatorii tehni-economici ai Exploatării Miniere Paroșeni
Sursa: Conform datelor furnizate către SNȊMVJ 2014
Unitatea Minieră Paroșeni deși utilizează metode exploatare în conformitate cu standardele internaționale actuale productivitatea este mult mai scăzută față de cifrele obținute de unitățile miniere de pe teritoriul Uniunii Europene.
Această unitate de exploatare în ultima perioadă a avut pierderi semnificative, iar în perioada 2013-2017 aceste pierderi se estimează că vor fi cuprinse între 65 lei/tonă și 94 lei/tonă.
Costul de producție estimat pentru aceeași perioadă are valori cuprinse între 226 lei/tonă și 270 lei/tonă, iar pentru obținerea unei gigacalorii între 80 și 84 lei.
Conform datelor statistice furnizate de către Unitatea Minieră Paroșeni către Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului se poate observa că cifrele previzionate pentru anii 2013-2017 nu sunt deloc încurajatoare.
4.4.3 Analiza econmico-financiară a Minei Paroșeni
În continuare, propunem realizarea unei analize a ultimilor 3 ani, din punct de vedere economic și financiar în scopul de a identifica eventuale cauze economice sau manageriale care au condus la aceste previziuni sumbre.
Pentru a putea fi caracterizat echilibrul financiar pe perioada 2011-2013 în cadrul Unității Miniere Paroșeni este necesar să utilizăm următorii indicatori: situația netă, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, cifra de afaceri, marja comercială, valoarea adăugată și rentabilitatea.
De asemenea, avem nevoie de extrase din cadrul bilanțului pe perioada 2011-2013 prezentate în tabelul nr.4.6. și extrase din contul de profit și pierdere prezentate cu ajutorul tabelului nr.4.7.
Tabelul nr.4.6. Extrase din cadrul bilanțului Minei Paroșeni perioada 2011-2013 (lei)
Sursa: Date furnizate de mina Paroșeni (2013)
– Situația netă mai este cunoscută și sub denumirea de capital permanent și reflectă situația financiară existentă la nivelul întreprinderii. Acest indicator reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale (figura 4.3.).
SN= Total active-Datorii totale (4.1)
SN2011= 48.533.870 – 596.751.970 = -548.218.100 lei
SN2012 = 62.430.121 – 645.195.477 = -582.765.356 lei
SN2013 = 1.485.912 – 658.130.277 = -656.644.365 lei
Fig.4.3. Situația financiară netă a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
După cum se poate observa din calcule și din grafic Mina Proșeni are o situație netă negativă ultimii 3 ani.
Această situație netă negativă ilustrează faptul că firma se află într-o situație dificilă nefiind capabilă să își achite datoriile acumulate în urma exercițiilor anterioare astfel încât este nevoită să își utlizeze capitalul propriu pentru a acoperi aceste pierderi iar de la an la an aceste datorii cresc.
– Fondul de rulment (fig.4.4.) este un alt indicator al echilibrului financiar care poate fi calculat după următoarea formulă:
FR = (Active circulante+Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt+Venituri în
avans) (4.2)
FR2011= (5.010.876+364.284) – (596.751.970+5.660.789) = -597.037.599 lei
FR2012= (23.058.836+742.275) – (645.195.477+5.201.296) = -626.595.662 lei
FR2013= (1.480.665+458.654) – (658.130.277+1.002.906) = -657.193.864 lei
Fig.4.4. Fondul financiar de rulment a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
Fondul de rulment este negativ pe toți cei 3 ani de analiză, valorile înregistrate reflectând un dezechilibru financiar major în cadrul întreprinderii.
Aceste rezultate negative ne indică faptul că Mina Paroșeni nu dispune de suficiente resurse pentru a-și acoperi nevoile permanente. De asemenea aceste cifre negative ne indică faptul că marja de siguranță a Minei Paroșeni se află într-o continuă depreciere.
– Nevoia de fond de rulment (fig.4.5.) exprimă echilibrul financiar al întreprinderii pe termen scurt și se calculează astfel:
NFR = Stocuri+Creanțe – Datorii pe termen scurt (4.3)
NFR2011 = 2.956.223 + 1.997.344 – 596.751.970 = -591.798.403 lei
NFR2012 = 2.705.087 + 20.315.922 – 645.195.477 = -622.174.468 lei
NFR2013 = 59.397 + 1.420.470 – 658.130.277 = -656.650.410 lei
Fig.4.5. Nevoia financiară de fond de rulment a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
Și acest indicator păstrează valorile negative ceea ce ne semnifică faptul că Unitatea Minieră Paroșeni deține un excedent de resurse temporale în comparație cu nevoile temporale.
Marea problemă a întreprinderii miniere este reprezentată de posibilitatea de stopare a producției sau a aprovizionării. Există acest pericol deoarece Mina Paroșeni nu deține împrumuturi pe termen mediu și lung, doar împrumuturi pe termen scurt.
– Trezoreria netă (fig.4.6.) reprezintă diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment.
Fig.4.6. Situația economico- financiară a trezoreriei Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
TN = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment (4.4)
TN2011 = -597.037.599 – 591.798.403 = -1.188.836.002 lei
TN2012 = -626.595.662 – 622.174.468 = -1.248.770.130 lei
TN2013 = -657.193.864 – -656.650.410 = -1.313.844.274 lei
După cum se poate observa în urma calculelor trezoreria netă a Minei Paroșeni este negativă în ultimii 3 ani, ceea ce înseamnă că întreprinderea se confruntă cu un deficit monetar care în opinia mea poate fi acoperit doar prin găsirea unor surse externe de finanțare ca de exemplu subvenții din partea statului.
– Cifra de afaceri a Minei Paroșeni (fig.4.7.) a înregistrat în anul 2011 valoarea de 67.574.987 lei, în 2012 valoarea de 77.952.214 lei, iar în 2013 valoarea de 81.365.501 lei.
Fig.4.7. Cifra de afaceri a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
După cum se poate observa și din grafic cifra de afaceri a Minei Proșeni a crescut de la an la an deoarece a reușit să mărească valoarea producției vândute.
– Marja comercială (fig.4.8.) reprezintă diferența dintre veniturile rezultate în urma vânzării cărbunelui și cheltuielile privind mărfurile. Acest indicator se calculează după următoarea formulă:
MC = Venituri rezultate din vȃnzarea cărbunelui + producția vândută – cheltuieli privind
mărfurile (4.5)
MC2011 = 0 + 67.574.987 – 0 = 67.574.987 lei
MC2012 = 0 + 77.952.241 – 0 = 77.952.241 lei
MC2013 = 1.391.033 + 79.974.467 – 1.391.033 = 79.974.467 lei
Fig.4.8. Valorile marjei comerciale înregistrate de Mina Paroșeni în perioada 2011-2013
Mina Paroșeni a înregistrat în dreptul acestui indicator valori pozitive rezultă și a încasat banii în urma vânzării cărbunelui.
Aceste valori ne arată că Mina Paroșeni a reușit să își mărească producția de la un an la altul.
Tabelul nr.4.7. Extrase ale contului de profit și pierderi ale Exploatării Miniere Paroșeni (lei)
– Indicatorul valoarea adăugată (fig.4.9.) ne prezintă aportul pe care Unitatea Minieră Paroșeni îl are la realizarea producției.
Fig.4.9. Situația economico-financiară a valorii adăugate a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
Valoarea adăugată (VA) este reprezentată de: (Marja comercială + producția exercițiului
– consumul extern) (4.6)
Producția exercițiului (PE) = Variația stocurilor + producția realizată de entitate pentru
scopurile sale proprii și capital (4.7)
Consumul extern (CE) = Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile + alte
cheltuieli materiale + alte cheltuieli din afară + cheltuieli privind prestații le externe (4.8)
PE2011 = 187.726 + 2.698.454 = 2.886.180 lei
PE2012 = 122.979 + 0 = 122.979 lei
PE2013 = 281.060 + 0 = 281.060 lei
CE2011 = 10.455.700 + 418.292 + 7.415.739 + 8.163.008 = 26.452.739 lei
CE2012 = 11.180.288 + 428.028 + 7.097.188 + 6.689.741 = 25.395.245 lei
CE2013 = 9.353.242 + 590.611 + 7.823.580 + 6.310.477 = 24.077.910 lei
VA2011 = 67.574.987 + 2.886.180 – 26.452.739 = 44.008.428 lei
VA2012 = 77.952.241 + 122.979 – 25.395.245 = 52.679.975 lei
VA2013 = 79.974.467 + 281.060 – 24.077.910 = 56.177.617 lei
Valoarea adăugata Minei Paroșeni a înregistrat valori pozitive cea mai mare valoare fiind înregistrată în anul 2013 când întreprinderea a reușit să comercializeze cea mai mare cantitate de cărbune.
– Rentabiliatea oricărei întreprinderi este dată de valoarea indicatorilor de rentabilitate economică, a veniturilor și a exploatării.
Reantabilitatea economică este reprezentată de raportul dintre profitul net și totalul activelor.
Rentabilitatea veniturilor este reprezentată de raportul dintre profitul brut și veniturile totale, iar rentabilitatea capitalului permanent de raportul dintre profitul net și capitalul permanent.
Re = *100 (4.9)
Re2011 = *100 = -185,61%
Re2012 = *100 = -50,93%
Re2013 = *100 = 8,99%
Rv = *100 (4.10)
Rv2011 = *100 = -127,59%
Rv2012 = *100 = -32,18%
Rv2013 = *100 = 7,80%
Rcp = *100 (4.11)
Rcp2011 = *100 = -13,49%
Rcp2012 = *100 = -4,88%
Rcp2013 = *100 = 2,09%
Rentabilitatea economică (fig.4.10.) a Minei Paroșeni este negativă în anul 2011 și 2012, dar în anul 2013 este pozitivă.
Aceeași tendință se poate observa și în cazul rentabilității financiare și a capitalului propriu.
Fig.4.10. Rentabilitatea economică a Minei Paroșeni în perioada 2011-2013
În urma analizei economico-financiare a minei Paroșeni se constată ca întreprinderea întâmpină dificultăți financiare.
Decizia de a fi considerată întreprindere neviabilă este perfect justificată conform indicatorilor economici și financiari, iar ca soluție pentru ca această mină să nu fie închisă definitiv, se avanseză propunerea de transformare a unității miniere într-un obiectiv turistic industrial.
Deoarece Mina Paroșeni se află deja inclusă în „Planul de încetare a activității”, costurile pentru ca această întreprindere să devină un important obiectiv turistic la nivel regional sau chiar la nivel național, sunt mult mai reduse.
Se recomandă, în acest sens ca acest obiectiv turistic industrial să fie inclus în Planul de Dezvolatre Strategică a Microregiunii Valea Jiului.
Avantajele sunt reprezentate de următoarele aspecte:
○ Mina deține spațiul necesar atât la suprafață cât și în subteran.
Investițiile vor fi reprezentate în special amenajări și consolidări ale spațiilor și clădirilor existente, astfel încât să fie asigurat confortul și normele de siguranța;
○ Mina deține utilajele, instalațiile și personalul calificat la data închiderii.
În consecință, o parte din angajații minei își vor putea continua activitatea, fiind necesare lucrări de întreținere a utilajelor și a instalațiilor;
○ Valea Jiului deține un potențial turistic deosebit, fiind practicat cu precădere turismul de agrement, iar această formă nouă de turism ar veni în completarea formelor clasice și ar aduce venituri însemnate bugetului local.
4.5 Complexul tehno-turistic Paroșeni – traseu turistic de suprafață
În timpul lucrărilor de închidere și ecologizare a Minei Paroșeni sunt prevăzute acțiuni pentru închiderea lucrărilor miniere subterane și a celor de legătură cu suprafața.
Altă categorie lucrări care vor fi luate în calcul în această etapă se recomană a fi lucrările de protecție a zăcământului și a suprafeței.
Lucrările de demolare a construcțiilor de la suprafață, precum și acțiuni de eliberare a incintei principale de căile ferate, de drumuri, de platforme vor fi însoțite de lucrările de amenajare și ecologizare a terenurilor și vor reprezenta ultima etapă a procesului de închidere și ecologizarea a Minei Paroșeni.
Pentru realizarea complexului tehno-turistic Paroșeni se avansează propunerea de respectare parțială a etapelor prevăzute în “Proiectului tehnic de închidere și ecologizare a Exploatării Miniere Paroșeni”, astfel:
– Închiderea lucrărilor miniere subterane cu excepția unei părți a orizontului 250 care va fi amenajat sub forma unui muzeu minier subteran;
– Demolarea clădirilor aferente incintei principale a Minei Paroșeni, cu excepția celor care urmează să facă parte din acest complex tehno-turistic;
– Amenajarea și ecologizarea terenurilor aferente minei;
– Refacerea și consolidarea structurilor miniere remanente, prin acțiuni de retehnologizare și reorganizare;
– Utilizarea spațiilor prin reproiectare;
– Refacerea drumurilor ce asigură accesul la mină;
După realizarea acestor lucrări parțiale de închidere și ecologizare a Minei Paroșeni se va trece la reproiectarea construcțiilor de suprafață și a spațiilor subterane.
Terenul pe care se află incinta principală a Minei Paroșeni are o suprafață de 215.619 m2, iar suprafața efectivă a incintei principale a Minei Paroșeni este de 114.311,98 m2. Împărțirea acestei suprafețe este prezentată cu ajutorul tabelului nr.4.8.:
Tabelul nr.4.8. Suprafața incintei principale a Minei Paroșeni (m2)
Pentru a fi posibil acest lucru trebuie create condițiile necesare transformării Minei Paroșeni într-un obiectiv tehno-turistic. În primul rând, trebuie să se țină cont de suprafața de care dispune Mina Paroșeni.
În vederea realizării acestui complex tehno-turistic minier, se recomandă realizarea unei analize a suprafațelor ocupate de construcțiile ce compun incinta principală a Unității Miniere Paroșeni.
Toate acțiunile de amenajare, modificare, reconstrucție și consolidare trebuie să fie într-o strânsă legătură cu acțiunile de închidere și ecologizare a Minei Paroșeni.
Suprafața ocupată de construcțiile care compun în prezent, incinta principală a minei Paroșeni sunt prezentate cu ajutorul tabelul nr.4.9.
Tabelul nr.4.9. Suprafața ocupată de construcțiile Exploatării Miniere Paroșeni (m2)
Ținând cont de suprafața ocupată de fiecare clădire aferentă Exploatării Miniere Paroșeni, poziționarea acestora și funcția deținută în prezent, se avansează propunerea în vederea alcătuirii viitorul complexul tehno-turistic minier Paroșeni de suprafață, care va fi compus din următoarele clădiri: 1.Clădirea Administrativă; 2.Parcare; 3.Clădirea Dispeceratului; 4.Clădirea Lămpăriei; 5.Sala de Pontaj; 6.Casa Pompelor; 7.Turnul Puțului Principal (cu schip); 8.Stația compresoarelor numărul 3; 9.Stația ventilatoarelor numărul 1; 10.Casa mașinii de extracție numărul 2; 11.Turnul puțului auxiliar numărul 2; 12.Stația de epurare a apei; 13.Depozitul de exploviz – muzeu; 14.Parc și spații verzi (fig.4.11.).
Pe lângă aceste 11 clădiri care urmează a fi păstrate, refăcute și reproiectate va fi realizat un depozit de exploziv – muzeu, o parcare modernă, care să asigure parcarea în siguranță a autovehiculelor turiștilor.
În partea estică, vestică și nordică a perimetrului complexului tehno-turistic vor fi plantați brazi care vor asigura oxigenarea zonei, iar în plus în partea de vest și pe o mică porțiune din nordul perimetrului va fi amenaj un parc tematic cu banci care va oferi posibilitatea turiștiilor de se relaxa în natură.
Fig.4.11. Propunere complexul tehno-turistic minier Peroșeni
Traseul turistic prezentat este etapizat astfel încȃt, vizitatorii să aibă posibilitatea, de a cunoaște toate acțiunile pe care minerii le realizează astăzi în cȃmpul muncii de la pontaj pȃnă la frontul de lucru.
Deasemenea, acestă Mină Muzeu își propune să prezinte din punct de vedere istoric ce a însemnat mineritul pentru locuitorii acestei zone, impactul tehnologic, economic, cultural, demografic și social pe care această activitate l-a avut asupra populației și ce a însemnat încetarea acestei activități.
În cadrul acestui tur vor fi prezentate principalele clădiri care compun perimetru minier Paroșeni, rolul și funcțiile îndeplinite de aceste clădiri în momentul în care erau funcționale și vor fi expuse principalele elemente de interes.
Traseul de la suprafață se va încheia odată cu ajungerea la puțul auxiliar nr. 2, unde turiștii vor avea posibilitatea să coboare în subteran pentru a putea înțelege și observa tehnicile și modul de exploatare a zăcămintelor de huilă, utilajele specifice, echipamentele și nu în ultimul rând pericolul la care minerii s-au supus în timpul exploatării.
4.6 Siguranța accesului și stabilității tehno-structurilor miniere remanente
Ideea de bază pleacă de la transformarea Minei Paroșeni într-un complex tehno-turistic și în același timp un centru cultural.
Pe lângă funcția de muzeu, atât la suprafață cât și în subteran, să cuprindă spații de cazare, spații de alimentație publică, prezentarea de exponate, utilaje, instalații, formațiuni geomorfologice și orizonturi geologice, laboratoare miniere de simulare, un mini-amfiteatru în subteran, centru spa, centru de agrement și divertisment, căi de acces, drumuri și parcaje.
Deoarece Mina Paroșeni și-a început activitatea de exploatare în anul 1969 construcțiile ce urmează a face parte din acest complex turistic necesită ample lucrări de amenajare, consolidare și redecorare a spațiilor interioare pentru a răspunde cerințelor turiștilor.
De-a lungul timpului au fost ridicate diverse construcții industriale și civile sau au fost adosate corpuri noi la clădirile deja existente, pentru a se putea asigura fluxul tehnologic în parametrii optimi.
În continuare, vom analiza strucura și suprafața clădirilor care urmează să compună Complexul Tehno-turistic Minier Paroșeni.
– Stația de epurare este o construcție realizată din beton monolit și zidărie de cărămidă. Construcția are fundația din beton, iar acoperișul din tablă zincată.
Pentru ca acest complex turistic industrial să fie funcțional este necesar să păstrăm stația de epurare care asigură în prezent filtrarea apei potabile pentru întreaga mină.
– Sediul administrativ este construcția care ocupă cea mai mare suprafață din cadrul perimetrului minier Paroșeni, fiind compusă în prezent din 115 camere.
Această clădire dispune de parter și două etaje, având formă dreptunghiulară cu dimensiunile exterioare maxime de 66,5 x 23,4 m = 1556,1 m2.
Fundația este realizată din beton armat, pereții din panouri de beton placați pe ambele fețe cu cărămidă, stâlpii, grinzile și planșeul din beton armat, iar acoperișul este de tip șarpantă cu învelitoare de tablă.
– Clădirea dispeceratului este o construcție mai nouă al cărei regim de înălțime este parter + 1 etaj fiind format din două tronsoane de clădire alipite sub forma literei „L”, ce au același sistem structural de rezistență, realizat din pereți din zidărie și cărămidă, planșeul, grizile și stâlpii din beton armat, iar fundația din beton. Acoperișul acestei clădiri este de tip terasă.
– Lămpăria și sala de pontaj sunt două construcții adosate sediului administrativ, una în prelungirea celeilalte având regim de înălțime parter + 1 etaj, etajul fiind doar parțial în zona punctului de control al lămpilor și în zona birourilor din cadrul sălii de pontaj, care în prezent sunt neutilizate.
Structura de rezistență este identică pentru ambele construcții pentru că acestea sunt de dată mai recentă : fundație de beton, stălpi și grinzi de beton, pereții din zidărie și cărămidă, planșeul din beton armat și acoperișul de tip terasă.
– Casa mașinii de extracție este o clădire ce are drept scop adăpostirea mașinii de extracție necesară asigurării transportului pe puțul auxiliar nr. 2. Această clădire are formă dreptunghiulară cu dimensiunile exterioare 18,50 x 15,49 m, regimul de înălțime fiind subsol și parter.
Structura de rezistență este realizată din cadre din beton armat având închiderile perimetrale din zidărie din cărămidă, iar la nivelul subsolului pereții sunt relizați în întregime din beton armat cu grosimea de 45 de cm reprezentând parte din infrastructura construcției în interior căreia se află fundația masivă a mașinii de extracție.
Stâlpii, grinzile și planșeul sunt realizate din beton armat, iar acoperișul din beton și hidroizolație din carton bituminat.
– Casa pompelor este realizată din zidărie de cărămidă și bolțari cu fundația de beton, iar acoperișul este din placă de beton monolit.
– Turnul puțului principal este una dintre cele mai reprezentative construcții ale industriei miniere fiind utilizată pentru extracția cărbunelui din subteran cu ajutorul skip-ului pe verticala puțului.
Turnul are o înălțime de 66,90 m de la nivelul solului, iar structura de rezistență este una mixtă realizată din blocuri de beton armat și elemente structurale din oțel.
– Stația de compresoare nr. 3 are drept scop asigurarea prin intermediul utilajelor și a instalațiilor specifice prepararea aerului comprimat pentru deservirea utilajelor din subteran.
Aceasta este o cameră cu fundație de beton în interiror căreia se regăsesc fundații masive spefice utilajelor aferente acestei stații.
Pereții din zidărie de cărămidă închid stâlpii și grinzile din beton armat, iar acoperișul este realizat din plăci de beton armat prefabricat.
– Stație ventilatoare nr. 1 este utilizată la evacuarea aerului viciat din subteran, iar datorită faptului că în continuare în cadrul Complexului tehno-turistic Paroșeni va exista activitate subterană și trebuie asigurat aerajul traseului turistic minier subteran este absolut necesară păstrarea acesteia.
Stația de ventilatoare este o construcție realizată integral din beton și beton armat. Aceasta cuprinde 3 camere, iar regimul de înălțime este doar la parter.
– Puțul auxiliar nr. 2 este utilizat pentru transportul materialelor și a personalului în subteran. Acesta are structura de rezistență realizată din beton monolit, iar turnul este metalic având formă de piramidă ce cuprind 4 montanți principali de 165×20.
4.7 Reconstrucția clădirilor miniere remanente de suprafață ale Minei Paroșeni prin amenajări tehno-turistice pentru introducerea în circuitul turitic
Din cauza activității industriale desfășurate în prezent, clădirile sunt uzate, fiind necesare ample lucrări privind finisajele interioare și exterioare, transformări funcționale pentru a corespunde noilor utilizări.
Pe lângă aceste lucrări sunt necesare și lucrări de consolidare în vederea îndeplinirii condițiilor de siguranță prevăzute de legislația în vigoare, modificări și înlocuiri ale sistemelor și instalațiilor electrice și a celor sanitare.
1. Actuala clădire administrativă dispune de parter și două etaje și va fi reproiectată astfel încât să poată asigura servicii de cazare a turiștilor, servicii de restaurație și servicii de relaxare.
Hotelul Complexului Tehno-turistic Paroșeni va fi încadrat în categoria 4* și va dispune de o capacitatea de cazare de 78 de locuri punând la dispoziția turiștilor 6 apartamente (24 locuri), 2 garsoniere (4 locuri), 20 camere duble (40 locuri) din care 15 camere vor fi cu paturi matrimoniale (30 locuri) și 5 cu două paturi individuale (10 locuri) și 10 camere individuale (10 locuri).
Capacitatea de cazare poate fi mărită prin introducerea în oricare din camere a unui pat pentru copii la cerere, sau prin utilizarea canapelei extensibile din cele două garsoniere.
Spațiile de cazare din cadrul Hotelului Complexului Tehno-turistic Paroșeni vor aveam următoarele suprafețe: apartament – 40 m2, garsonieră – 36 m2, cameră dublă – 22 m2, cameră individuală – 13 m2.
Serviciile de restaurație vor fi asigurate printr-un restaurant care va avea o capacitate de 120 locuri și va pune la dispoziția turiștiilor preparate specifice bucătăriei internaționale și tradiționale, incluzând și serviciul de room-service.
Hotelul va oferi turiștiilor o sală de conferințe de 60 de locuri, cu aer condiționat, videoproiector, flipchart, internet wireless, dial-up și instalație de sonorizare cu microfon fără fir.
Pentru a asigura confortul și relaxarea turiștilor Hotelul Complexului Tehno-turistic Paroșeni va pune la dispoziția acestora și un centru Wellness&Spa care va fi dotat cu centru masaj de relaxare, aromaterapie, piscină de agrement cu hidromasaj, piscină pentru copii, saună, solar și o sală de fitness.
Reproiectarea pe cele trei nivele ale Hotelului Complexului Tehno-turistic minier Paroșeni va fi realizată astfel:
– Parterul Hotelului Complexului Tehno-turistic Paroșeni (fig.4.12.) va cuprinde următoarele spații: holul recepției, recepția și birourile aferente (biroul departamentului financiar-contabil, biroul rezervări și centrala telefonică, biroul departamentului de concierge, schimb valutar și seif pentru depozitarea valorilor), vestiarul angajațiilor, birou de informare turistică, de distribuirea a suvenirurilor și a materialelor publicitare, spații de așteptare și relaxare, un mini-bar, centru Spa, trei apartamente și patru camere duble.
Fig.4.12. Propunere parterul reproiectat al hotelului complexului tehno-turistic Paroșeni
– Etajul I al hotelului (fig.4.13.) va fi format din următoarele categorii de spații: restaurantul hotelului, bucătăria, spălătoria, spații de depozitare, un apartament, cele trei garsoniere, opt camere duble și trei camere individuale.
Fig.4.13. Propunere etajul I reproiectat al hotelului complexului tehno-turistic Paroșeni
– Etajul II al hotelului (fig.4.14.) va pune la dispoziția turiștiilor următoarele spații: o sală de fitness, o sală de conferințe, un apartament, cinci camere duble și trei camere individuale.
Fig.4.14. Propunere etajul II reproiectat al hotelului complexului tehno-turistic Paroșeni
La acest palier vor fi amenajate și spațiile de serviciu și depozitare destinate personalului de etaj.
2. Noua parcare a complexului tehno-turistic (fig.4.15.) se propune a fi amenajată în locul parcării actuale a Exploatării Miniere Paroșeni.
Fig.4.15. Propunere parcare aferentă complexului tehno-turistic minier Paroșeni
Aceasta va cuprinde 35 de locuri de parcare, dintre care două vor fi destinate autocarelor, iar trei locuri vor fi pentru persoanele cu handicap.
Noua parcare va avea dispunere perpendiculară și va fi prevăzută cu două accese.
3. Clădirea dispeceratului cuprinde instalația de dispecerizare și monitorizare a Minei Paroșeni și intalațiile de măsurare a concentrației metanului din subteran.
Clădirea dispeceratului este necesar să fie funcțională pentru a se asigura în condiții de siguranță accesul turiștilor în subteran, iar în cadrul acestei clădiri accesul turiștilor va fi interzis.
4. Actuala clădire a lămpăriei va fi transformată într-un spațiu muzeal unde turiștii vor avea posibilitatea să observe modul în care sunt depozitate lămpile utilizate de personal pentru asigurarea iluminatului în subteran și aparatele de măsură individuală a concentrației de gaz metan.
Lămpăria va mai cuprinde și o expoziție a echipamentul de protecție și a celor de salvare utilizate în subteran. În cadrul aceastei clădiri cu o suprafață de 498,23 mp va fi amenajat un atelier de reparații, un birou și o stație de regenerare. Întregul spațiu muzeal reproiectat este radat în figura 4.16.
Fig.4.16. Reproiectarea lămpăriei într-un spațiu muzeal
5. Galeria expozițională principală (fig.4.17) se va face în actuala sală de pontaj, care deține o suprafață de 427,35 m2. Această galerie expozițională va prezenta istoria mineritului din România, istoria mineritului din Valea Jiului și istoria Minei Paroșeni.
Fig.4.17. Galeria expozițională principală
6. Următoarea locație propusă spre vizitare este stația de pompe care dispune de 2 bazine de dimensiunea 30×2,3×2 ce au o capacitate de 138 m3 și un debit de decantare de 160 m3/h.
În cadrul acestei locații (fig.4.18) turiștilor le vor fi oferite explicații cu privire modul de funcționare al pompelor care asigurau pomparea apelor industriale în subteran.
Fig.4.18. Propunere de amenajarea a spațiului muzeal al stației de pompe
7. Turnul puțului cu schip va reprezenta una dintre atracțiile majore ale Complexului Tehno-turistic Paroșeni.
În cadrul camerei de control propunem amenajarea unui snack-bar cu 6 mese de 4 persoane care vor asigura servirea turiștilor (fig.4.19.).
Fig.4.19. Camera de control a turnului puțului cu schip
Accesul în vârful turnului va fi asigrat prin intermediul unui ascensor panoramic exterior (fig.4.20) care va transporta turiștii până la cota +51,80, iar accesul în camera de control, situată la cota +56,80 va fi asigurat prin intermediul scărilor.
Odată ajunși în vârful turnului turiștii vor beneficia de o panoramă deosebită. La această cotă va fi amenajată o galerie expozițională dedicată instalației de extracție, unde turiștii vor avea ocazia să observe elementele componente ca de exemplu motorul, axul reductor, axul tobelor, troliul instalației și cabina mecanicului și modul de funcționare.
Fig.4.20.Turnul puțului cu schip
8. Stația compresoarelor numărul 3 împreună cu
9. Stația ventilatoarelor numărul 1 vor reprezenta alte două construcții în cadrul cărora turiștii nu vor avea acces, deoarece acestea vor asigura buna desfășurare a activității în subteran.
10. Casa mașinii de extracție numărul 2 este clădirea care adăpostește instalația ce desevește puțul auxiliar numărul 2. Ea va fi transformată într-un spațiu muzeal tehno-turistic. În cadrul casei mașinii de extracție turiștii vor avea ocazia să observe motorul instalației de extracție și le vor fi oferite informații cu privire la modul de funcționare a instalației (fig.4.21.).
Fig.4.21. Propunere de amenajare a unui spațiul muzeal minier
în casa mașinii de extracție numărul 2
Turiștii care vor dori să parcurgă traseul turistic minier subteran în cadrul acestei locații se vor echipa corespunzător.
În acest sens vor fi construite două vestiare dotate cu grupuri sanitare pe sexe, care vor permite echiparea turiștilor pentru a intra în subteran.
Echipamentul de protecție va cuprinde cască, lampă, salopetă de tip miner, bocanci și mască de gaze. Acest echipament de protecție va fi obligatoriu.
11. Turnul puțului auxiliar numărul 2 va fi punctul de îmbarcare al turiștiilor în subteranul complexului tehno-turistic minier, una dintre cele mai semnificative construcții specifice industriei miniere.
Această construcție este folosită pentru ridicarea și coborârea coliviilor pe verticala puțului.
Pentru ca turiștii, să poată observa mecanismul de funcționare a moletelor și a accesoriilor acestora, situate în vârful turnului va fi montată o scară metalică prin intermediul căreia se va asigura accesul (fig.22.).
Fig.4.22. Turnul puțului auxiliar numărul 2
12. Stația de epurare a apei menajere a Exploatării Miniere Paroșeni este de tip mecano-biologică și este dotată cu containere prefabricate din polipropilenă.
Această stație va prelua apele uzate menajere ale complexului tehno-turistic și va asigura filtrarea apei potabile. Pentru că este o clădire funcțională accesul turiștilor va fi interzis.
13. Un alt punct de atracție al Complexului Tehno-turistic Paroșeni va fi reprezentat de muzeul depozit de exploziv, care va fi amplasat în locul magaziei nr. 2.
Acestă amplasare este ideală pentru construirea muzeului, deoarece în spatele magaziei se află un mic deal ce are înălțimea de 24 m, de la cota 610, cota solului și până la cota 634.
Construcția muzeului este reprezentată în fig. 4.23. și va fi o construcție subterană, dar nu va fi legată la rețeaua minei.
Fig. 4.23. Construcția muzeului minier subteran – depozitul de exploziv
Muzeul Depozitului de Exploziv necesită realizarea unor lucrări de construcții atât la suprafață cât și în subteran. Lucrările de suprafață sunt necesare pentru a da autenticitate obiectivului tehno-turistic și presupun realizarea următoarelor construcții prezentate în fig 4.24.:
Fig.4.24. Lucrări de amenajare la suprafață necesare realizării
muzeului minier depozitul de exploziv
a. Camera manipulantului poate fi realizată astfel: fundația din beton, zidăria din cărămidă sau bolțari și hidroizolație bituminoasă.
Acestă încăpere în timpul funcționării minei îndeplinea rolul de depozit pentru acte, ambalajele specifice (lăzi de lemn în care era transportat explozibilul) și explozoare.
Încăperea mai trebuie să fie dotată și cu două posture telefonice și un interfon cuplat la dispecerizare. Camera servea pentru adăpostirea artificierilor și a manipulanților.
b. Camera de încălzire aer va asigura introducerea aerului cald în galeria de depozitare a materialelor explozive, care va fi realizată subteran în versant. Construcția va fi realizată din aceleași materiale utilizate și la camera manipulantului.
Asigurarea unei temperature optime, între 10 și 200C, în interiorul depozitului de exploziv va fi realizată cu ajutorul instalației de încălzire a aerului cald, care va funcționa pe toată perioada anului.
Introducerea aerului în incinta depozitului va fi realizată prin intermediul unui ventilator de putere 11 kw dotat cu corpuri de încălzire tip radiator protejat cu carcasă.
c. Șopronul suitorului de aeraj va fi amplasat la capătul suitorului de aeraj și va fi metalic, iar acoperișul va fi realizat din tablă.
d. Hidrantul reprezenta pe durata desfășurării activității un element indispensabil al depozitului de exploziv și asigura un debit de 12 l/s.
e. Camera poartă servea drept adăpost paznicului depozitului și cuprindea tabloul electric cu întrerupătorul general. Acest depozit va fi împrejmuit cu gard de sârmă ghimpată, pe stâlpi de lemn, iar porțile vor fi din plasă pe rame metalice.
Erau necesare aceste măsuri de securitate pentru a împiedica accesul oricăror persoane străine din exterior în incinta depozitului de exploziv.
Pentru a se păstra autenticitatea acestui obiectiv recomandarea este de păstrare a măsurilor de securitate.
f. Drumul de acces va fi realizat din plăci de beton armat în afara incintei depozitului, iar în interiorul depozitului platfoma va fi realizată din pietriș presat.
g. Construcția firidelor artificierilor va prezenta turiștilor modul în care se asigura în perioada funcționării depozitarea lăzilor, a genților și a capsierelor artificierilor. Pentru o oferi un plus de autenticitate propun ca această construcție să fie realizată în întregime din lemn.
h. Protecția contra descărcărilor electrice era un alt element fără de care depozitul de exploziv nu ar fi putut funcționa. Pentru aceasta, recomandarea este de a se monta un paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare piezoelectric Saint Elme care să fie legat la toate elementele conducătoare.
Se propune, montarea unor rețele electrice de iluminat exterior pentru a fi asigurată vizibilitatea și pe timpul nopții. Lucrările de amenajare în subteran vor fi mai complexe decât cele de suprafață și presupun realizarea:
unei galerii de acces la camerele depozitului cu aerisire;
Galeria de acces la camerele muzeului este executată cu profil TH-5 din SG-23 și va asigura accesul în toate încăperile muzeului.
Galeria de muzeului subteran va fi dotată cu nișe de amortizare executate tot cu ajutorul profilului TH-5 din SG-23, iar acestea vor avea adâncimea 2,5 m fiecare și vor fi poziționate în continuarea galeriei de acces înspre sensul de evacuare din muzeu.
a șapte camere muzeale, trei de manipulare și patru de depozitare;
Camerele de manipulare a materialor explozive vor fi camerele nr.1, nr.2 și nr.3. Aceste camere sunt și cele mai mari camere ale muzeului cu următoarele dimensiuni: 7,5 m lungime, 4 m lățime și 2,5 m înălțime.
Camerele vor fi dotate cu standuri expoziționale cu lățimea de 1,15 m și lungime 3,5 m, care vor prezenta turiștilor principalele tipurile de capse utilizate în timpului desfășurării activității miniere, pentru detonare și cele două tipuri de explozivi utilizați dinamita și AGP.
Camera nr.1 va servi drept camera de manipulare a capselor necesare detonării explozivilor.
Ținând cont de capacitatea de depozitare a spațiului și pentru ca turiștii să își formeze o idee cât mai clarcu privire la modul în care se desfășura activitatea în perioada funcționării minei, se propune amenajarea a 75.000 de capse.
Fiecare capsă are o greutate de 0,002 kg, iar coeficientul de echivalență 0,7, rezultă că în camera nr.1 a Muzeului – Depozitul de Exploziv vom avea 75.000*0,002*0,7 = 105 kg trotil.
Camera nr.2 și Camera nr.3 va servi drept cameră de manipulare a explozivilor, astfel în prima vom avea exloziv antigriutos AGP (48 polițe). Fiecare poliță de AGP cântărește 24 kg cu un coeficient de echivalență de 0,7, astfel încât rezultă că în Camera nr.2 se va regăsi 48*24*0,7= 806,4 kg exploviz.
În următoarea încăpere vom expune dinamită (10 lăzi, fiecare ladă conține 25 bucăți dinamită), care are un coeficient de echivalență mai mare de 1,3. Astfel în această încăpere urmeazsă avem 10*25*1,3 = 325 kg exploziv.
Fiecare încăpere va fi dotată cu câte o nișă de amortizare, chiar dacă nu există riscul unei explozii, cu o lungime de 2,5 m.
Camerele de depozitare vor fi camerele nr.4, nr.5, nr.6 și nr.7. Aceste încăperi ale muzeului vor fi de dimensiuni mai mici: 5 m lungime, 3 m lățime și 2 m înălțime și vor prezenta deasemenea etapele evoluției explozivilor cu ajutorul unor standuri expoziționale mai mici de lățime 0,60 m și lungime 2 m.
Camera 4 va servi pentru depozitarea capselor, iar camerele 5, 6 și 7 pentru depozitarea explozivilor. Pentru camera de depozitare a capselor se recomandă amenajarea a 6 polițe cu câte 6 lăzi, iar fiecare ladă conține 1.500 capse. Astfel vom avea 6*6*1.500*0,002*0,7 = 75,6 kg exploziv.
Camerele 5, 6 și 7 vor prezenta depozitarea AGP-ului și a dimanitei, astfel camera 5 și 6 vor depozita doar exloziv antigrizuros 6 polițe a câte 6 compartimente.
Astfel aceaste două încăperi vor cuprinde 6*6*24*0,7 = 604,8 kg exploviz, pe fiecare cameră. Camera 7 va fi încăperea de depozitare a dimanitei și va cuprinde 6 polițe a câte 6 compartimente. Acest spațiu va depozita 6*6*25*1,3 = 1.170 kg exploziv.
Este foarte important să cunoaștem cantitatea materialelor depozitate pentru proiectarea acestor spații, conform legilor aflate în vigoare. Necesararul stratului de rocă se calculează cu ajutorul relației următoare:
Nr = 2,415*3√ cmc/cr (4.12)
Unde:
Nr – grosimea minima a stratului de rocă;
Cmc – capacitatea maximă de depozitare a camerei;
Cr – coeficientul rocilor, iar în această situație roca este marnă astfel încât Cr = 2,5;
Nr1 = 2,415*3√105/2, 5 = 2,415*3,476 = 8,394 m
Nr2 = 2,415*3√ 806,4/2,5 = 2,415*6,858 = 16,562 m
Nr3 = 2,415*3√ 325/2,5 = 2,415*5,065 = 12.231 m
Nr4 = 2,415*3√ 75,6/2,5 = 2,415*3,115 = 7,522 m
Nr5,6 = 2,415*3√ 604,8/2,5 = 2,415*6,712 = 16,209 m
Nr7 = 2,415*3√ 1.170/2,5 = 2,415*7,763 = 18,747 m
Nișele de amortizare pentru spațiile muzeale de depozitare a dimanitei și a AGP-ului vor avea dimensiunea de 2,7 m.
Toate exponatele vor fi mulaje ale capselor și explozivilor utilizați pe perioada funcționării minei.
– a unui suitor de aeraj;
Suitorul de aeraj va avea înălțimea de 18 m și va fi dotat cu o scară metalică, iar la suprafață va avea un grătar de protecție. Pe porțiunea orizontală a suitorului de aeraj va fi montat un ventilator.
– a unor confecții metalice și montarea unui cărucior de transport a explozivilor;
Confecțiile metalice necesare unui depozit de exploziv sunt ușile metalice de siguranță de la intrare, iar acestea trebuie să fie dotate cu încuietori duble și ochiuri de aerisire.
Ușile camerelor de manipulare și a celor de depozitare care se vor deschide în exterior fără a interfera cu căruciorul de transport a exlozivilor și o ușă cu grilaj de bare între camerele de manipulare și cele de depozitare, situată la mijlocul distanței dintre aceste camera.
Căruciorul de transport a materialelor explozive va fi realizat cu rotile îmbrăcate în bronz. Se utiliza acest material în situația în care apărea un accident provocat de curentul electric, astfel se asigura oprirea deplasării prin două tronsoane de cauciuc.
– a unei instalații electrice de semnalizare și iluminat;
Instalația electrică de iluminat este absolut necesară, pentru asigurarea vizibilității în muzeu, fiind o construcție subterană, iar propunerea mea este montarea unor corpuri de iluminat cu neon de putere 2x58W, ce necesită o tensiune de alimentare de 220-240V/50Hz.
Instalația electrică de semnalizare îndeplinea rolul unui sistem protecție suplimentar. Se recomandă realizarea acestui tip de instalație pentru prezentarea turiștilor a modului de funcționare în cazul situațiilor de urgență ca de exemplu intrarea prin efracție sau incendii. Această instalție se va declanșa în momentul apariției pericolului atât sonor cât și optic.
– a unei instalații de legare la pâmânt;
Instalația de legare la pământ protejează împotriva electrocutării și presupune montarea prizelor cu împământare în tot Muzeul Subteran – Depozitul de Exploziv al Complexului Tehno-turistic Mina Paroșeni.
Camerele muzeului sunt redate în figura 4.25.
Fig. 4.25. Propunere de amenajare a camerelor expoziționale ale muzeului depozitul de exploziv
Muzeului subteran al depozitului de exploziv este redat în figura 4.26.
Fig. 4.26. Propunere traseu subteran al muzeului depozitul de exploziv
14. Parcul tematic al complexului tehno-turistic minier pe lângă spațiile verzi și cele de relaxare, va mai cuprinde expuneri în aer liber pe platforme ample a unor exponate agabaritice și amenajări peisagistice cu arocamente care vor prezenta diferite formațiuni.
Punctul de atracție principal va fi reprezentat de o platformă machetă ce va reda stratele geologice ce formează perimetrul de exploatare al Minei Paroșeni (fig.4.27.).
Fig.4.27. Platformă machetă geologică
În urma realizării machetei geologice prin intermediul căreia sunt redate principalele strate de cărbune ce compun perimetrul de exploatare minieră Paroșeni, în curtea interioară a complexului tehno-turistic minier, se apreciază o mai bună înțelegere a istoriei geologice a zonei și a modului de exploatare, care va conduce la creșterea atrctivității.
Totodată, această platformă poate fi utilizată drept material de studiu de către studenții Universității din Petroșani.
În cadrul Minei Paroșeni este utilizată metoda de exploatare cu banc subminat, iar din acest considerent se recomandă realizarea unei alte machete, amplasată în imediata apropiere a platformei geologice, care va simula exploatarea prin metoda cu banc subminat (fig.4.28).
Fig.4.28. Machetă de simulare a metodei de exploatare cu banc subminat
Se apreciază că, prin construirea acestor machete vizitatorii vor avea posibilitatea să înțeleagă modul de exploatare a zăcămintelor miniere, riscul asumat de mineri și modul de funcționare a echipamentelor și a utilajelor specifice.
4.8 Concluzii cu privire la conceptul de tehno-turism la nivel internațional, național și în structurile de post-exploatare în zona minieră Valea Jiului
• În urma analizei conceptului de turism industrial s-a ajuns la concluzia că în prezent nu există o definire a acestuia unanim acceptată și că această formă tinde să aibă un număr tot mai însemnat de turiști.
• În cadrul acestui capitol se introduce și se definește în premieră noțiunea de „tehno-turism”, fiind considerat drept aceea latură a turismului industrial care presupune vizitarea acelor obiectivelor turistice industriale care în prezent și-au încetat activitatea productivă, dar datorită tehnologiilor moderne implementate, oferă posibilitatea vizitatorilor de a observa modul de desfășurare a activității și a proceselor tehnologice și totodată de a participa efectiv la aceste procese în deplină siguranță.
Acest nou concept se remarcă datorită multi-dimensionalității laturilor turismului industrial.
• În acest context se remarcă la nivelul Uniunii Europene o diversitatea structurală a obiectivelor turistice industriale, care în pot fi incluse în categoria obiectivelor tehno-turistice industriale.
• Se constată că turismul industrial la nivelul României este puțin valorificat, contrar faptului că potențialul industrial este complex și diversificat.
• Se avansează propunerea revalorificării potențialului industrial prin construirea unui obiectiv tehno-turistic.
În prezent, tehno-turismul este inexistent în România, astfel se propune ca punct de plecare realizarea unui complex tehno-turistic minier în Valea Jiului.
Venim cu această propunere deoarece 3 din cele 7 unități miniere din această regiune sunt incluse în programul de închidere, iar costurile necesare realizării acestui complex pot fi obținute în urma redirecționării fondurilor alocate închiderii spre reconstrucția tehno-turistică minieră.
• În ideea implementării acestui deziderat este necesară o analiză a închiderii structurate a infrastructurii miniere din Valea Jiului, iar în urma analizei se avansează în premieră soluții de revalorificare a infrastructurii miniere remanente ce nu va fi inclusă în programul de revalorificare tehno-turistică.
Aceste soluții se referă la:
– redarea spațiilor aferente incintelor unităților miniere pentru a fi reproiectate în parcuri industriale, zone comerciale și zone de agrement;
– haldele de steril și iazule de decantare să fie redate în circuitul silvic, agricol, respective retransformate în bazine de retenție și regularizare a debitelor de apă sau depozite ecologice de deșeuri.
• Se avansează recomandarea analizei celor trei unități miniere incluse în programul de închidere în funcție de următoarele criterii: posibilități de acces și amplasare, suprafața deținută, clădiri ce pot fi incluse în viitorul complex tehno-turistic, obiective turistice din apropiere și posibilități de cazare.
În urma acestei analize se constată că Unitatea de Exploatare Minieră Paroșeni este cea mai potrivită pentru a fi inclusă în programul de reconstrucție tehno-turistică.
• În cadrul acestui capitol se avansează în premieră conceptul de reconstrucție prin amenajare tehno-turistică a infrastructurii miniere.
• Datorită acestei alegeri, a unității de exploatare minieră Paroșeni spre a fi inclusă în programul de reconstrucție tehno-turistică, s-a trecut la o analiză mult mai în detaliu a activității desfășurare, a stării rezervelor și a situației economico-financiare în scopul identificării cauzelor care au condus la includerea acestei unități miniere în programul de închidere a infrastructurii miniere din Valea Jiului 2018.
Rezultatele au fost concludente, iar decizia de închidere a Minei Paroșeni este justificată.
• Pentru realizarea complexului tehno-turistic minier se avansează ideea identificării structurilor miniere remanente care urmează să compună traseului turistic minier de suprafață.
Odată cu identificarea acestor clădirilor miniere se propune o analiză privind siguranța accesului și a tehno-structurii miniere remanente.
• Se avansează pentru prima dată în cadrul acestui capitol realizarea unui muzeu minier al depozitului de exploziv.
CAPITOLUL V
MODIFICĂRI ALE SISTEMELOR DE TRANSPORT AFERENTE CONSTRUCȚIILOR TEHNO-TURISTICE DE SUPRAFAȚĂ ȘI SUBTERANE ALE COMPLEXULUI TEHNO-TURISTIC PAROȘENI
5.1 Date generale și caracteristici constructive ale turnului puțului cu schip
Construcția turnului de extracție (fig.5.1.) de la puțului principal al Minei Paroșeni a fost proiectată în perioada 1963-1964, iar construcția efectivă a început abia în anul 1972 și s-a finalizat în anul 1975, când a avut loc și punerea în funcțiune a mașinii de extracție.
Acestă construcție are rolul de a susține instalația de extracție multi-cablu care scoate la suprafață cărbunele din subteran. De asemenea, turnul puțului cu schip susține și adăpostește instalațiile aferente mașinii de extracție și echipamentul de ghidaj al schipurilor (în număr de două).
Fig.5.1. Turnul puțului cu schip al Minei Paroșeni
Turnul este amplasat la nivelul solului la cota 610 față de nivelul mării, fiind considerată cota +0.00. De la această cotă clădirea ajunge pȃnă la cota +66,90, astfel încât rezultă faptul că turnul puțului cu schip are o înălțime de 66,90 m, iar în subteran această construcție ajunge la cota -230.
Hsubteran = 610-230 = 380 m – adâncimea subteran (5.1)
Ht = 380m+66,90m = 446,90 m – dimensiunea totală a puțului cu schip (5.2)
Structura turnului este realizată din două tuburi de diagrame de beton armat, unul interior și altul exterior. Grosimea diagramelor exterioare este de 20 cm, a celor interioare de 30 cm, iar a celor de la casa scării de 15 cm.
Turnul puțului cu schip are 10 etaje și este împărțit în 13 cote astfel încȃt să se poată asigura funcționalitatea instalației de extracție. Această clădire va prezenta o importanță deosebită în cadrul Complexului Tehno-turistic Paroșeni, reprezentând unul dintre punctele de atracție.
Cotele turnului de la puțul cu schip sunt următoarele:
– Cota +66.90 este reprezentată de planșeul acoperișului;
– Cota +63.10 reprezintă cota de montare a podului rulant de 20 tone;
– Cota +56.80 reprezintă cota etajului 10 unde se află sala mașinii de extracție. Tot în această sală mai întâlnim trolii de manevră a mașinii de extracție, un motor electic de rezervă și construcția cu echipamentele specifice troliului ascensorului de persoane.
Deși există acest ascensor el poate fi utilizat doar de către personalul angajat, capacitatea de transport a acestuia fiind doar de 2 persoane. Această sală este realizată cu ajutorul unui sistem combinat de diagrame de colț care ies din perimetrul tuburilor exterioare și stâlpi de beton armat.
Diagramele sunt legate prin grinzi de margine atȃt în partea superioară cât și în partea inferioară cu ajutorul unor grinzi de margine la cota +66.90 și la cota +63.10. Această structură de rezistență a fost realizată astfel încât să poată susține instalațiile agabaritice și planșeul acoperiș care este realizat din beton armat monolit;
– Cota +51.80 este cota etajului 9 unde se află amplasată stația de răcire a motoarelor electrice, stația de ungere și două compresoare de aer.
De la această cota încep diagramele de beton armat ale tubului exterior, iar în locul în care se află mașina de extracție sunt diagramele înclinate care formează pereții de fundație a instalației de extracție.
Pereții au grosimea între 60 și 32 cm și realizează alături de planșeul superior și cel inferior fundația instalației de extracție, care are capacitatea de a susține mașina, să preia șocurile și vibrațiile rezultate în urma activității extractive și să direcționeze înspre cota +0.00 forțele axiale;
– Cota +46.80 aferentă etajului 8 adăpostește cirucitele de comandă, instalațiile de protecție și generatoare de curent continuu cu acumulatori.
De la această cotă în jos structura de rezistență continua sub forma tub în tub, legătura dintre tubul exterior și cel interior fiind realizată prin intermediul plăcilor planșeelor de la fiecare nivel. Tubul exterior este consolidat pe trei laturi cu ajutorul bulbilor, iar pe cea de-a patra latură cu ajutorul diagramelor de la casa scării.
– Cotele +41.80, +36.80, +31.80 și +23.80 aferente etajelor 7, 6, 5 respectiv 3 sunt utilizate pe post de magazii ale electricienilor pentru depozitarea pieselor de schimb, amaterialelor diverse și a întrerupătoarelor de 6kV.
– Cota +26.80 aferentă etajului 4 este utilizată drept siloz, iar la aceastcotă se găsește cabina de urmărire a descărcării schipului. Imediat sub această cotă este amplasat buncărul de descărcare care îndeplinește rolul de a prelua cărbunele extras din subteran, de a-l depozita pe o perioadă relativ scurtă de timp și de a-l descărca pe un transportor cu bandă care duce materialul exploatat până la clădirea silozului care are o capacitate de stocare de 4.000 tone;
– Cota +18.80 se regăsește la nivelul etajului 2 și este utilizată pentru depozitarea diferitelor piese de schimb, a cablurilor electrice, a tamburilor și tot la acest nivel regăsim banda pentru transport;
– Cota +14.80 este reprezentată de primul etaj al turnului și în cadrul acestei încăperi avem tabloul de distribuție TD 6kV.
– Cota +0.00 reprezintă parterul turnului, iar la acest nivel se regăsește rampa puțului cu schip și diferite magazii. De asemenea, în cadrul acestui spațiu regăsim și liftul adresat personalului de întreținere și accesul la scară. Cotarea turnului este radată în fig.5.2.
Structura de rezistență a fundației turnului este realizată sub forma unei rețele de grinzi întoarse, cimentate în partea inferioară de o placă radier, iar fundația turnului este realizată monobolc cu gulerul puțului.
Fig.5.2. Cotarea turnului puțului cu schip al Minei Paroșeni
5.2 Proprietăți și caracteristici mecanice a betonului turnului puțului cu schip
Pentru determinarea caracteristicilor, a proprietăților mecanice și a calității betonului din care este realizat turnul puțului cu schip am realizat investigații pe teren prin cercetări vizuale la “fața locului” și prin încercări nedistructive cu ajutorul unui sclerometru cu recul.
Aceste investigații au fost necesare deoarece turnul puțului cu schip urmează să devină unul dintre obiectivele importante ale complexului tehno-turistic datorită panoramei deosebite pe care acesta o oferă și pentru importanța pe care o avea în timpul funcționării.
Accesul turiștilor până în cabina de control a turnului urmează să se realizeze cu ajutorul unui ascensor panoramic exterior, iar din acest motiv este absolut necesar ca structura de rezistență a turnului să îndeplinească normele de siguranță și securitate.
Conform datelor de construcție a turnului de extracție de la puțul cu schip din incinta Exploatării Miniere Paroșeni s-au utilizat mai multe mărci și clase de beton, fiecare dintre acestea avȃnd o anumită rezistență la compresiune conform proiectului de construcție. Datele sunt prezentate în tabelul 5.1.:
Tabelul 5.1. Datele de construcție a turnului puțului cu schip al Minei Paroșeni
În urma încercărilor realizate cu ajutorul sclerometrului cu recul în aceste puncte cheie ale structurii de rezistență a turnului am obținut următoarele rezultate prezentate în tabelul 5.2. Pentru fiecare punct al structurii de rezistență s-au efectuat între 20 și 40 de încercări.
Tabelul 5.2. Valoarea coeficientului mediei reculului rezultată în urma încercărilor cu ajutorul slerometrului cu recul în punctele cheie ale turnului puțului cu schip a Minei Paroșeni
Media numărului de încercări pe structura de rezistență (Mstr) este reprezentată raportul dintre media dintre numărul încercărilor în toate punctele cheie și numărul de zone încercate.
Mstr = = = 30 (5.3)
Media coeficienților reculului în toate punctele de rezistență cheie ale structurii (Mcoefr) este reprezentată de raportul dintre valorile minime și cele maxime obținute în urma măsurătorilor și numărul punctelor cheie.
Mcoefr minim = = = 250,83 ≈ 251
daN/cm2 (5.4)
Mcoefr maxim = = = 278,3 ≈ 278
daN/cm2 (5.5)
În continuare, vom prezenta cu ajutorul tabelului numărul 5.3., fiecare valoare obținută în urma măsurătorilor realizate.
Tabelul 5.3.Valorile încercărilor în urma măsurătorilor efectuate cu ajutorul slerometrului cu recul
La cotă +0.00 și la nivelul pereților exteriori s-au efectuat câte 20 de încercări, la nivelul planșeelor și a stâlpilor de rezistență au fost realizate câte 40 de încercări și la nivelul grinzilor de rezistență respectiv a pereților interiori au avut loc câte 30 de încercări, iar valorile sunt prezentate în tabelul 5.3.
Distanța dintre două încercări a fost de minim 30 cm. Încercările realizate pe structura pereților exteriori au avut loc între cota +0.00 care este și nivelul solului și până la 2,5 m. Celelalte încercări au avut loc la toate cotele turnului.
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la cota +0.00 o notăm cu Rmcota +0.00 și este Rm cota +0.00 = = 361 daN/cm2
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la nivelul planșeelor o notăm cu Rmplanș și este Rm planș = = 240,37 daN/cm2 ≈ 240 daN/cm2
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la nivelul stâlpilor de rezistență o notăm cu Rmstâlp și este Rm stâlp = = 303 daN/cm2
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la nivelul grinzilor de rezistență o notăm cu Rmgrindă și este Rm grindă = = 269,83 daN/cm2 ≈ 270 daN/cm2
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la nivelul pereților exteriori o notăm cu Rmext și este Rmext = = 200,25 daN/cm2 ≈ 200 daN/cm2
Valoarea medie a reculul în urma încercărilor la nivelul pereților interiori o notăm cu Rmint și este Rmint = = 199,83 daN/cm2 ≈ 200 daN/cm2
În urma rezultatelor obținute putem afirmă că structura de rezistență a turnului puțului cu schip se încadrează în clasele de rezistență corespunzătoare, astfel:
– Betonul din fundație corespunde mărcii de beton B 350;
– Betonul din planșee corespunde mărcii de beton B200;
– Betonul din structura stâlpilor de rezistență corespunde mărcii de beton B300;
– Betonul din structura grinzilor de rezistență corespunde mărcii de beton B250;
– Betonul din structura pereților exterirori și a celor interiori corespunde mărcii de beton B200;
Datorită rezultatelor obținute și a verificărilor vizuale putem concluziona că turnul puțului cu schip al Minei Paroșeni prezintă siguranță.
Structura turnului a rezistat fără degradări structurale importante, astfel încât acesta poate primii turiștii.
Pe lângă modificările care vor fi efectuate pe fațada est a turnului pentru construcția ascensorului panoramic exterior, acestă construcție mai trebuie să beneficieze de lucrări de reparație a hidroizolației, a pereților, a tencuielilor și de lucrări de descongestionare spațiilor neutilizate.
5.3 Ascensorul panoramic exterior al turnului puțului cu schip
Datorită suprafeței disponibile aferentă camerei de control a instalației de extracție, se propune construirea camerei ascensorului, în acest spațiu (fig.5.3.).
Fig.5.3. Camera ascensorului panoramic
Ascensorul panoramic exterior (fig.5.4.) va fi construit pe fațada estică a turnului puțului cu schip și va transporta turiștii pȃnă la cota +51.80, cotă aferentă etajului 9, de unde aceștia vor urca un etaj pe scări pȃnă în camera instalației de extracție a puțului cu schip.
Fig.5.4. Ascensorul panoramic exterior al turnului puțului cu schip
Instalația ascensorul panoramic exterior va fi acționată electric pe distanța cursei (hs) care măsoară 51,80 m, va cuprinde un număr de două stații (N) cu două accese opuse, iar capacitatea de transport va fi de 7 persoane (n).
Viteza de funcționare a ascensorului, atât cea de urcare (v), cât și cea de coborâre (vd) se recomandă a fi de 0,62 m/s, iar cea de încetinire (vr) va fi de 0,10 m/s. În continuare, se recomandă ca ascensorul panoramic să aibă următoarele caracteristici:
– Sarcina (Q)= 550 kg;
– Proprietățile cabinei : masa cabinei (Pc) = 350 kg, lărgime cabină = 1.050 mm, adȃncime cabină = 1.300 mm, înălțime cabină = 2.150 mm, suprafața internă a cabinei = 1,44 m2, masa operator ușă 1 (Po1) = 94 kg, masa totală a cabinei (P= Pc+Po1+Pa) = 594 kg;
– Proprietățile arcadei: masa arcadei (Pa) = 150 kg; distanța dintre axele patinei ale arcadei = 2.530 mm, ecartament ghidaj arcadă = 650 mm;
– Proprietățile ancorajelor: distanța maximă a ancorajelor cabinei = 1.500 mm, distanța maximă a ancorajelor contragreutății = 2.000 mm;
– Proprietățile cablurilor: număr cabluri (Nc) = 6 (formare 114 cabluri pe 6 direcții); diametru cablu (Ø) = 11 mm (138,6 m x 6); masa cabluri flexibile (Mtrav) = 102 kg; masa cabluri cabină sau contragreutate (MSR) = 65 kg;
– Proprietățile amortizoarelor: diametrul firului amortizorilor de fund groapă ai cabinei = 18,00 mm, lungimea liberă a amortizorilor de fund de groapă ai cabinei = 235 mm, diametrul firului amortizorilor de fund groapă ai contragreutății = 20,00 mm, lungimea liberă a amortizorilor de fund de groapă ai contragreutății = 240 mm;
– Masa contragreutății realizată din material oțel Fe 360/B (Mcwt = 1,6 x P) = 950 kg;
– Greutate coloană glisieră (Mgc) = 106 kg;
– Masa corpurilor situate la capătul trunchiului (Prh) = 45 kg;
– Dimensinea ușilor = 800/2.000 mm;
Pentru ca acest ascensor panoramic să fie funcțional este absolut necesar să se realizeze anumite modificări la construcția turnului. Aceste modificări vor consta în:
– Realizarea unei fundații pentru construcția puțului ascensorului și a spațiului de siguranță inferior;
– Realizarea unei încăperi metalice sau din beton care să pornească din camera de comandă a instalației de extracție care va servii drep cameră a mașinii ascensorului unde va fi montat troliul și panoul de comandă a ascensorului;
– Pe puțul ascensorului se va executa o schelă pe întreaga înălțime a acestuia, necesară operațiilor de montare a glisierelor, a pistonului și a jugului de cabină;
– Pe puțul ascensorului se vor realiza pe toată înălțimea puțului cȃte 2 rȃnduri de glisiere T de următoarele dimensiuni 82,5 x 68,25 x 9 mm, iar ecartamentul necesar ghidării pe verticală a cabinei va fi de 800 mm. Acestea vor fi fixate în pereții puțului ascensor prin console metalice fixate cu șuruuri pentru beton;
– Pe glisierele de cabină va culisa cabina cu secținea la rama de bază și înălțimea H= 2.150 mm. Cabina este susținută cu ajutorul jugului de cabină, iar tracțiunea va fi realizată indirect, cu ajutorul a 6 cabluri Ø 11, echipată cu cutii de ghidare și împănare alunecătoare;
– Accesul la palierul etajului 9 se va realiza prin intermediul unor uși de acces automate, metalice dublu placate cu deschidere 800×2.000 mm, echipate cu dispozitiv de zăvorâre cu control electric, acționat cu camă mobilă.
Ușile vor fi montate după ce se va realiza calea de acces prin peretele fațadei. Oprirea exact la palier a cabinei ascensorului va fi asigurată de o instalație cu traductor de poziție fixată pe cabină cu ajutorul unei console metalice;
– La cota – 1,40 față de cota de la nivelul a solului va fi amplasată fundătura puțului care va fi prevăzută cu un eșafondaj metallic pe care se vor monta 3 tampoane elastice pentru amortizare;
– În camera mașinii și în fundătura puțului se va turna o șapă de egalizare din ciment.
Pe lângă aceste modificări fiecare spațiu ce formează întregul ansamblu al ascensorului panoramic trebuie să fie dotat corespunzător cu echipamentele și instalațiile specifice, astfel:
– Fundătura puțului trebuie să aibă pardoseala nivelată, fără infiltrații de apă. Acest spațiu trebuie să fie dotat cu o priză de curent cu împământare și întrerupătorul pentru puț;
– Puțul instalației trebuie să fie dotat cu instalație pentru iluminat, goluri pentru uși și goluri tehnologice, pereți verticali (±10 mm) și platforma de montaj;
– Camera mașinii ascensorului trebuie să fie dotată cu o sursă de 380 V, 50 Hz, trifazată, o sursă de iluminat 280 V, 50 Hz, priză current cu împămȃntare, întrerupător pentru puț, centură împămȃntare, străpungeri placă, fereastră, sistem de încălzire propriu, stingător și un covor cauciucat.
Pereții, pardoselele și plafonul puțului trebuie să fie construiți cu materiale ignifuge, rezistente care nu favorizează formarea prafului și au o rezistență mecanică suficientă.
Rezistența minima a puțului nu trebuie să permit sub un impuls de 300 N/cm2 o deformare elastic mai mare de 15 mm.
Plăcuțele de expansiune utilizate la ancorarea inelelor de fixare și ghidaj vor fi fixate în pereții de beton armat ai fațadei turnului. În incinta puțului trebuie să fie prevăzut un spațiu pentru contragreutate.
Puțul trebuie să fie dotat cu iluminat electric instalat stabil, care să asigure o intensitate a luminii de cel puțin 60 LUX la înălțimea de 1m, deasupra acoperișului cabinei și deasupra pardoselii groapei puțului, chiar și atunci când toate ușile sunt închise.
Iluminatul trebuie să cuprindă o lampă la o distanță nu mai mare de 0,5 m de la punctul cel mai înalt și cel mai jos al puțului cu lămpi intermitente. De asemenea, căile de acces trebuie să fie prevăzute cu lumină care furnizează cel puțin 60 de LUX la nivelul pragului.
În peretele situat sub pragul etajului inferior trebuie să fie prevăzute nișe corespunzătoare de dimensiuni minime 100x100x400 mm care să fie utilizate drept trepte, pentru a se facilita accesul la groapă sau poate fi utilizată o scăriță metalică ca și alternativă.
Troliul va fi amplasat în camera mașinii deasupra puțului într-o încăpere amenajată. Pereții, pardoseala și acoperișul încăperii troliului trebuie să fie construite cu material ignifuge, rezistente care să nu favorizeze formarea prafului, iar pardoseala nu trebuie să fie alunecoasă.
Această încăpere trebuie să fie ventilate și temperature mediului trebbuie să fie menținută între +5 și +400C. Înălțimea încăperii troliului nu trebuie să fie mai mică 2 m pentru a se putea permite accesul și întreținerea în condiții optime.
La plafonul încăperii troliului trebuie să fie prevăzute deschideri de ventilație spre exterior, cu o suprafață nu mai mica de 3% din secțiunea orizontală a pardoselii acestuia și o instalație de iluminat.
Camera troliului mai trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai mulți suporți metalici pentru a ușura ridicarea materialului greu, atât în timpul operațiunilor de montaj cât și în cazul unei înlocuiri, cu panoul de control al ascensorului, lumina și întrerupătorul la protejarea circuitelor încăperii, lumina puț și lumina cabină și mai mult decât atât o priză bivalentă de 220V.
După stabilirea caracteristicilor constructive, a parametrilor ascensorului și a modificărilor care urmează a fi realizate pe structura turnului este necesar să efectuăm calculele pentru ghidajele glisierei cabinei, ghidajele contragreutății și a amortizorilor ascensorului panoramic.
Ghidajele glisierei cabinei ascensorului panoramic
Pentru acest tip de ascensor este nevoie să utilizăm un număr de 2 glisiere (ng=2) de tip T70 x 70 x 8 mm realizate din oțel Fe 360/B. Ghidajul cabinei trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile cabinei și trebuie să aibă următoarele caracteristici conform standardelor de proiectare a ascensoarelor și a datelor Companiei Naționale pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și a Recipientelor Sub Presiune:
– Lățimea suprafeței de alunecare (lsc) = 25,40 mm;
– Rezistența axei x (Wx) = 10.200 mm3;
– Rezistența axei y (Wy) = 7.400 mm3;
– Secțiunea glisierei A = 1.052 mm2;
– Grosimea piciorului de susținere (ps) = 9 mm;
– Punctul A: Distanța de la axa y: xa = 4,50 mm;
– Punctul B: Distanța de la axa y: xb = 41,25 mm;
– Punctul A: Distanța de la axa x: ya = 48,45 mm;
– Punctul B: Distanța de la axa x: yb = 19,80 mm;
– Distanța maximă a ancorărilor (Dma) = 1.500 mm;
– Distanța dintre patinele cabinei (Dp) = 2.600 mm;
În continuare, pentru determinarea corectă a ghidajelor gliesierei sunt necesare următoarele calcule:
– Calculul momentului de îndoire în funcție de x (Mx) și y (My) și solicitarea la îndoire în funcție de x (σx) și y (σy), astfel avem:
Mx = 3/16*Fy*Dma = 948.043,12 Nmm; (5.6)
My = 3/16*Fx*Dma = 347.127,18 Nmm; (5.7)
σx = Mx/Wx = 92,94 N/mm2; (5.8)
σy = My/Wy = 46,90 N/mm2; (5.9)
– Calculul solicitărilor maxime în punctele extreme ale profilului A (σA) și B (σB), astfel avem:
σA = σx + σy*xa/xb = 98,05 N/mm2; (5.10)
σB = σy + σx*yb/ya = 84,88 N/mm2; (5.11)
Ghidajul cabinei ascensorului panoramic exterior al turnului puțului cu schip este redat în fig.5.5.
Fig.5.5. Ghidajul cabinei ascensorului panoramic al turnului puțului cu schip al
complexului tehno-turistic Paroșeni
Ghidajele contragreutății
Glisierele utilizate vor fi de Profil T 45x45x5 realizate din oțel Fe 360/B și au următoarele caracteristici:
– Lățimea suprafeței de alunecare (lsp) = 17,5 mm;
– Rezistența la rupere (Rm) = 370 N/mm2 ;
– Modul de elasticitate (E) = 210.000 N/mm2 ;
– Momentul de inerție al axei x (lcx) = 84.156 mm4 ;
– Momentul de inerție al axei y (lyc) = 36.452 mm4 ;
– Modul de rezistență al axei x (Wxc) = 2.680 mm3 ;
– Modul de rezistență al axei y (Wyc) = 1.914 mm3 ;
– Secțiunea glisierei (Ac) = 425 mm2;
– Raza de inerție minimă (ic) = 9,5 mm ;
– Distanța maxima între sistemele de ancorare a glisierei (Dmc) = 2.500 mm ;
– Ecartamentul contragreutății (ecc) = 1.077 mm;
– Grosimea cadrului contragreutății (gcc) = 193 mm;
– Distanța patinelor contragreutății (hc) = 3.100 mm;
Pentru proiectarea corectă a ghidajelor contragreutății este necesar să calculăm valoarea impulsului pe glisieră în punctul x (Fxc) și în punctul y (Fyc) și solicitarea la îndoire în x (σxc), respectiv în y (σyc), astfel:
Fxc = k*g*Mcwt*gcc*0,05/hc/2 = 17,38 N (5.12)
Fyc = k*g*Mcwt*ecc*0,05/hc = 194,06 N (5.13)
σxc = 3/16*Fyc*Dmc/Wxc = 33,94 N/mm2 (5.14)
σyc = 3/16*Fxc*Dmc/Wyc = 4,36 N/mm2 (5.15)
Amortizorii ascensorului
Instalația ascensorului panoramic al Complexului Tehno-turistic Paroșeni va cuprinde doi amortizori unul pentru cabina ascensorului și unul pentru contragreutatea ascensotului. Amortizorii vor fi amplasați în fundul de puț al cabinei, respectiv al contragreutății. Pentru cabină se vor folosi 2 arcuri, iar pentru contragreutate un singur arc.
Amortizorul cabinei va avea următoarele caracteristici:
Număr arcuri (n) = 2;
Diametru fir (d) = 18 m;
Diametru mediu spiră (D) = 84;
Număr spire active (is) = 9;
Lungime liberă (L) = 230 mm;
Modul de elasticitate (G) = 78.500 N/mm.
În continuare, este necesară realizarea calculelor pentru sarcina totală (T), pasul spirei (p) și a sarcinii statice pe fiecare arc (Sarc).
T = (Q+P)*g = 11.211,2 N (5.16)
P = (L-d)/is = 228 mm (5.17)
Sarc = T/n = 5.065,6 N (5.18)
Amortizorul contragreutății va avea următoarele caracteristici:
Număr arcuri (nc) = 1;
Diametru fir (dc) = 22 m;
Diametru mediu spiră (Dc) = 86;
Număr spire active (isc) = 8;
Lungime liberă (Lc) = 220 mm;
Modul de elasticitate (Gc) = 78.500 N/mm.
Se recomandă realizarea calculelor pentru sarcina totală (Tc), pasul spirei (Pc) și a sarcinii statice pe fiecare arc (Sarcc).
Tc = Mcwt*g = 9.310 N (5.19)
Pc = (Lc-dc)/isc = 217,25 mm (5.20)
Sarcc = Tc/nc = 9.310 N (5.21)
Prin realizarea acestor obiective, se apreciază că gradul de atractivitate a Complexului Tehno-turistic Paroșeni va crește semnificativ.
5.4 Instalația de transport persoane și materiale a puțului auxiliar nr. 2
Turnul puțului are o înălțime de 23,40 m (fig.5.6.). La această înălțime este situat planșeul acoperișului care este realizat în două ape cu coamă.
Fig.5.6. Cotarea turnul puțului auxiliar numărul 2
Turnul acestui puț este împărțit pe patru nivele astfel:
– La cota +19,85 este situată axa moletelor;
– La cota +19,50 este amplasată cota planșeului care susține moletele;
– La cota +5,50 se află situate planșeul acoperiș al casei puțului;
– La cota +0.00 considerată cota parterului regăsim casa puțului auxiliar nr. 2 care cuprinde rampa acestuia și scara de urcare în turn. Puțul este proiectat astfel încât să adăpostească două compartimente de transport.
Turnul de extracție al puțului auxiliar numărul 2 va reprezenta în cadrul Complexului Tehnoturistic Paroșeni, un punct de interes turistic. Această construcție care și-a început activitatea de funcționare în anul 1962 va deservi în cadrul acestui complex turistic industrial drept punte de acces pentru turiști spre subteran.
În prezent, puțul auxiliar numărul 2 este considerată o construcție de o importanță desebită pentru Mina Paroșeni.
La suprafață turnul este construit sub formă piramidală, fiind alcătuit din patru picioare, iar structura de rezistență este metalică.
Picioarele turnului puțului auxiliar numărul 2 sunt legate perimetral cu ajutorul unor rigle metalice. Datorită intensității vânturilor din perioada de iarnă, panourile turnului sunt realizate în formă de K și sunt contravântuite, iar nodurile dintre acestea sunt întărite prin intermediul unor gușee de colt puternice.
Acesta, în prezent, este folosit în scopul transportului de personal și materiale în subteran la orizontul 300 unde este amplasat silozul Minei Paroșeni și la orizontul 250. Deplasarea pe verticală se realizează cu ajutorul unei mașini de extracție Unio model 2T 3500/1800 N. Această mașină de extracție este situată în apropierea turnului în casa mașinii de extracție nr.2 la o distanță de 31 m față de axul puțului.
Compartimentul de transport utilizat pentru intrarea în subteran este colivia. Cele două colivii ale instalației de extracție sunt supraetajate și cuprind câte doi vagoneți pe fiecare etaj. Fiecare colivie goală are greutatea de 5 tone, iar în situația în care vagoneții sunt încărcați aceastea depășesc greutatea de 7 tone, ajungând până la 7,5 tone în funcție de materialul transportat. Greutatea maximă care ar putea fi suportată de această instalație este de aproximativ 17 tone.
Atât în subteran cât și la suprafață puțul auxiliar numărul 2 este alcătuit din piese orizontale fixate la cele două extremități ale pereților puțului prinse de elemente metalice adiționale față de structura de rezistență a turnului. Moazele au drept scop susținerea și orientarea ghidajelor coliviilor, a echipamentelor și a instalațiilor electrice, a celor de semnalizare, de transport, comandă și siguranță.
Instalația de extracție a puțului auxiliar numărul 2 este situată în casa puțului la o distanță de 31 m față de axul puțului de extracție. Turnul puțului de extracție cuprinde două molete cu diametrul (Dt) de 3.500 mm.
Pentru asigurarea legăturilor dintre colivii și tamburul de înfășurare se folosesc cabluri de extracție care sunt legate direct de tamburul de înfășuare într-o parte, iar în cealaltă parte de colivii cu ajutorul unor dispozitive de prindere. Cablurile de extracție au diametrul de 40,5 – 6×36 – 176 A.
Instalația de extracție utilizează un redactor de tip R Rank și două motoare electrice de antrenare de tip MIP 3 – 500×120 – 6. Aceste două motoare sunt alimentate la o tensiune de 6KV, au o putere de 550 KW, iar viteza de turație a acestora atinge 742 rotații/minut.
Pentru a crește siguranța transportului în subteran instalația de extracție este prevăzută cu frână automată în situația în care se depășește viteza de coborâre/urcare.
De asemenea, ca măsură suplimentară de siguranță pentru evitarea accidentelor în cazul în desprinderii unui cablu, vasele de extracție sunt prevăzute cu tacheți și paracăzătoare.
Deoarece acest puț ajunge la o adâncime de 365 m, iar orice altă cale de acces în subteran este imposibil de realizat (în prezent aceasta reprezintă singura cale funcțională prin care minerii ajung în subteran), suntem nevoiți să păstrăm caracteristicile și dimensiunile puțului și instalația de extracție existentă.
Întreaga construcție trebuie să fie adaptată cerințelor viitorilor turiști și singurele modificări posibile sunt cele ale coliviilor care vor fi înlocuite de cabine utilizate la ascensoarele de persoane.
Puțul turnului auxiliar numărul 2 va reprezenta puntea de acces a turiștilor în subteranul Complexului Tehno-turistic Paroșeni.
Pentru asigurarea protecției și a securității turiștilor în momentul coborârii în subteran este necesară o analiza în detaliu a caracteristicile tehnice ale instalației de extracție care presupune calcularea tensiunilor ce acționează asupra cablurilor de extracție, a tensiunilor care pot să apară la molete și cinematica transportului la orizontul 250. Un alt obiectiv este reprezentat de oferirea de soluții pentru creșterea gradului de siguranță.
Principalii factori care acționează asupra instalației puțului auxiliar numărul 2 sunt reprezentați de parametrii cinematici ai instalației și de forțele care acționează asupra tamburului și asupra moletelor.
5.4.1 Parametrii cinematici ai instalației de extracție a puțului auxiliar nr. 2
Pentru determinarea siguraței transportului turiștilor în subteran este necesar calcul parametrilor cinematici ai instalației de extracție a puțului auxiliar numărul 2, până la orizontul 250. Acest calcul este realizat la coborârea minerilor în subteran, deci instalația este solicitată. Traseul până în subteran presupune parcurgerea a trei etape:
– Etapa în care colivia încărcată accelerează pornind de la nivelul rampei de la suprafață și ajunge la viteza maximă (2 m/s) la sfârșitul acestei etape;
– Etapa în care colivia coboară cu viteză constantă până în apropierea rampei inferioare a puțului;
– Etapa de frânare când viteza de coborâre scade la valoarea 0 , în momentul în care colivia ajunge în rampa inferioară a puțului.
Parametrii cinematici depind de caracteristicile instalației de extracție care este de tip 2T – 3500×1800 cu două motoare electrice de turație 742 rot/minut și putere de 550 KW. Principalele caracteristici ale instalației sunt :
– Tamburul de înfăsurare are diametrul (Dt) de 3.500 mm și lățimea (B) de 2×1.800 mm;
– Diametrul moletei (Dm) este de 3.500 mm;
– Viteza de accelerație (aa), de deccelerație (ad), cea de revizie (ar) este de 0,5 m/s, iar viteza de transport a personalului (vp) este de 2 m/s;
– Greutatea unei molete (Gmol) = 2.000 kg;
– Cablul de extracție (Φ) 40,5-6×36-176 A cu diametrul (dcablu) de 1,9 mm;
– Greutatea maximă a coliviei 17.300 kg, greutatea coliviei cu personal (Qp) 16 persoane, 8 pe fiecare compartiment 6.300 kg, iar greutatea vasului de extracție și transport (coliviei) fără personal (Qfp) este de 5.000 kg;
– Cota de la nivelul moletelor instalației de extracție (Hm) = +19,85 m;
– Cota de descărcare (Hd) este situată la orizonul 615 are valoarea 0,00 m;
– Înălțimea mașinii (h0) este situată la 1.400 mm față de cota +615;
– Distanța dintre axa puțului și axa tamburului (Dp-t) este de 31.000 mm.
Țindând cont de aceste date prezentate mai sus cu privire la caracteristicile instalației de extracție vom calcula datele cinematice ale acesteia, unde notam cu H adâncimea maximă a puțului (365 m), astfel:
ta = vp /aa = 2/0,5 = 4 s; (5.22)
ha = (ta*vp)/2 = (4×2)/2 = 4 m; (5.23)
td = vp /ad = 2/0,5 = 4 s; (5.24)
hd = (td*vp)/2 = (4×2)/2 = 4 m; (5.25)
hc = H – (ha+ hd) = 365 – (4+4) = 357 m; (5.26)
tc = hc/vp = 357/2 = 178,5 s; (5.27)
T = ta + tc + td = 4 + 178,5 + 4 = 186,5 s, unde (5.28)
ta – timpul de accelerație a coliviei la nivelul rampei de suprafață până în momentul în care atinge viteza maxima de transport a personalului;
td – timpul de deccelerație a coliviei până când aceasta atinge valoarea 0 la orizontul 250;
ha – distanța pe care colivia accelerează;
hd – distanța pe care colivia deccelerează;
tc – timpul în care colivia coboară cu vitează constantă;
hc – distanța pe care colivia coboară cu vitează constantă;
T – timpul total de coborâre a coliviei.
5.4.2 Principalele forțe care acționează asupra tamburului și asupra moletelor
Principalele forțe care acționează asupra tamburului și asupra moletelor sunt:
– Forțele care acționează la periferia tamburului de înfășurare prin cablu de extracție;
– Forța de reacțiune din lagărele moletelor;
– Forța de rupere a cablului.
a) Forțele care acționează la periferia tamburului de înfășurare: fiindcă are loc modificarea parametrilor cinematici în timpul coborârii coliviei, are loc și modificarea forțelor care acționează la periferia tamburului.
Forța care acționează asupra tamburului mașinii de extracție poartă numele de forță periferică (Fp) și este egală cu suma forțelor statice (Fstat), dinamice (Fdin) și a forțelor rezistente multiple de frecare și aerodimanice (Ffra).
Fp = Fstat + Fdin + Ffr, sau (5.29)
Fp = [K*Qp + q*(H-2d)]*g ±a*∑m (5.30)
1. Forța statică (Fstat) care acționează asupra tamburului mașinii de extracție este rezultată în urma diferenței dintre forța din cabluri ce acționează asupra ramurei pline (Fplin) și forța din cabluri ce acționează asupra ramurei goale (Fgol).
De asemenea, în această ecuație este necesar să se țină cont de distanța (d) pe care colivia o străbate între cele două rampe ale puțului, de desnitatea elementelor componente ale instalației de extracție (q = 6,13 kg/ml) și de accelerația gravitațională (g = 9,8 m/s2). Forța statică se va calcula în funcție de poziția coliviei în timpul unei curse.
Fstat = [(Qp + q * (H – 2d)] * g [N] (5.31)
2. Forța dinamică apare când organul de înfășurare cu rază constantă este dat de următoarea relația Fdin = ac*∑m [N] în care ac reprezintă accelerația coliviei în momentul v = vmax = 2m/s, iar ∑m reprezintă suma maselor în mișcare, redusă la periferia tamburului.
∑m = (∑Gmtr+∑Grot)/g [Ns2/m] (5.32)
În această ecuație ∑Gmtr reprezintă suma greutății elementelor aflate în mișcarea de translație a instalației de extracție și este data de relația:
∑Gmtr = (Qp + Qfp + 2*q*L) * g [N], unde (5.33)
L reprezintă lungimea totală a unei ramuri a cablului de extracție și este dat de următoarea relație:
L = H+Hm+Lc+3**Dt (5.34)
Lc = √(Hm – h0)2 + (Dp-t – Dm/2)2 (5.35)
Lc = √(19,85 – 1,4)2 + (31 – 3,5/2)2 = 29,25 m
L = 365 + 19,85 + 29,25 + 3*3,14*3,5 = 447 m
Astfel dacă înlocuim datele cunoscute, rezultă următoarele valori:
∑Gmtr = (6.300+5.000+2*6,13*447) * 9,8 = 14.098,2 * 9,8 = 138.162,5 N
∑Grot reprezintă suma greutății elementelor aflate în mișcarea de rotație a instalației de extracție și este data de relația:
∑Grot = 2*Gm + 2*Gt + Ga + Gr, unde: (5.36)
– Gm reprezintă greutatea unei molete reduse la periferia tamburului și se calculează după următoarea relație:
Gm= 1.750* (Dp-t)2 = 21.437,5 N (5.37)
– Gt reprezintă greutatea la toba cilindrică a instalației și se calculează după următoarea relație:
Gt = (1.320 + 750*B) * (Dp-t)2 = 32707,5 N (5.38)
– Ga reprezintă greutatea angrenajului redusă la periferia tamburului și se calculează cu ajutorul următoarei relații: Ga = 0,4*Gr, deoarece avem transmisie pentru două trepte;
– Gr reprezintă greutatea motorului de extracție care se calculează cu ajutorul următoarei relației:
Gr = (GD2*i2)/Dt2 (5.39)
Conform datelor tehnice ale instalației de extracție și conform “Manualului Inginerului de Mine” – Vol. V, motorul istalației de 550 KW are valoarea GD2 = 3.700 N m2, iar i are valoarea de 45. Astfel, Gr = 611.632,6 N, iar Ga = 244.653 N
Conform acestor valori obținute suma greutății elementelor aflate în mișcarea de rotație a instalației de extracție a puțului auxiliar nr. 2 este ∑Grot = 964.575,5 N, de unde rezultă că ∑m = 112.524,2 Ns2/m.
Forța dinamică a instalației de extracție este:
Fdin = ac*∑m = 225.048,4 N (5.40)
3. Forța de frecare (Ffr) apare datorită următorilor factori: rezistența aerului la mișcarea coliviilor în puț, frecarea în lagărele moletelor, frecarea patinelor în ghidaje și rezistența provocată de rigiditatea cablurilor de extracție la încovoiere.
Acestă forță de frecare este apreciată de literatura de specialitate cu ajutorul unui coeficient din sarcina utilă ce este notat cu K’ = 0,2 și este repartizat pe cele două ramuri ale instalației de extracție.
Forța de frecare este rezultatul rezistențelor multiple de frecare și a celor aerodinamice și se calculează după următoarea relație:
Ffr = K’*Qp*g = 12.348 N (5.41)
Prin însumarea forțelor statice, dinamice și a celor de frecare se obține forța periferică a tamburului de înfășurare respectiv din cablul de extracție în punctele caracteristice ale diagramei accelerației/deccelerației în timpul unei curse complete.
Fp = [K*Qp + q*(H-2d)]*g ±a*∑m (5.42)
P = (Fp*v)/1.000* ɳa, unde: (5.43)
– K reprezintă coeficientul sarcinii periferice și are valoare constantă de 1,2 ;
– ɳa reprezintă randamentul instalației de extracție care este de 90% ;
În punctul I: a = aa = 0,5 m/s2, d = 0, v = 0, Fp1 = 157.203,17 N și P1 = 0 KW;
În punctul II: a = aa = 0,5 m/s2, d = 4 m, vp = 2 m/s, Fp2 = 151.796,5 N și P2 = 337,3 KW;
În punctul III: a = 0, d = ha = 4 m, vp = 2 m/s, Fp3 = 95.534,4 N și P3 = 212,2 KW;
În punctul IV: a = 0, d = ha + hc = 361 m, vp = 2 m/s, Fp4 = 64.656,4 N și P4 = 143,6 KW
În punctul V: a = -ad = -0,5 m/s2, d =hd + hc = 361 m, vp = 2 m/s, iar Fp5 = -3.620,6;
După cum se poate observa Fp5 este negativă datorită faptului că instalația se află în deccelerație, astfel încât se va lua valoarea în modul, iar Fp5 = 3.620,6 N, iar P5 = 2,01 ≈ 2 KW;
În punctul VI: a = -ad = -0,5 m/s2, d = H = 365, v = 0, Fp6 = 39.752,9 N și P6 = 0 KW.
Forța de reacțiune din lagărele moletelor
În cazul acestor forțe calculul trebuie trebuie să țină cont de următoarele elemente:
– Masa moletei care alături de lagăre exercită acțiuni concentrate într-un punct de tensiune comun din cablu;
– Tensiunile ce apar în cablu. În cazul acestor tensiuni se ține cont de faptul că exercită acțiuni concentrate pe axa moletei la jumătatea dinstanței dintre lagăre.
Lagărele moletelor sunt influențate de sarcinile suspendate de cablurile de extracție pe cele două ramuri, ramura plină, respectiv ramura goală.
Fplin = [Qp + Qfp + q*(H + Hm)]*g = 133.859,4 N (5.44)
Fgol = (Qfp + g*Hm)*g = 50.192,4 N (5.45)
În continuare, pentru a calcula aceaste forte de reacțiune din lagărele moletelor este necesar să alegem un sistem de coordonate reprezentat în plan orizontal și perpendicular astfel:
– În plan orizontal vom alege axul X care va fi perpendicular pe axul moletelor cu originea în ax și axul Y care va fi pe orizontala perpendicularei pe ax, ce are direcția spre mașina de extracție, mai exact va fi suprapus pe axul moletelor cu originea în lagăr;
– În plan vertical vom alege axul Z care care va fi perpendicular pe axa moletelor cu punctual de pornire pe ax.
Deoarece există o stare de echilibru între momentele celor două lagăre ale moletei de axa X, moleta 1 fiind moleta solicitată de forța periferică a ramurii pline, iar moleta 2 cea solicitată de forța periferică a ramurii goale, avem următoarele situații:
X1 = Fplin*cosβ1/2*cosα1 = 52.793,3 N (5.46)
X2 = Fgol*cosβ2/2*cosα2 = 21.302,8 N, unde: (5.47)
β1 – reprezintă unghiul corzii cablului care conform decumentației mașinii de extracție este de 380;
α1 – reprezintă unghiul de deflexie a cablului care conform documentației mașinii de extracție este de 1028’12”;
β2 – reprezintă unghiul corzii cablului care măsoară de 320;
α1 – reprezintă unghiul de deflecție a cablului care măsoară 1029’36”
După ce am calculat reacțiunile pe axa X, urmează calculul acestor reacțiuni și pe axa Y, care se realizează cu ajutorul stării de echilibru a momentelor din lagărele moletelor pe axa Y, astfel încât avem următoarea situație:
Y1 = Fplin*cosβ1*sinα1 = 2.637,03 N (5.48)
Y2 = Fgol* cosβ2*sinα2 = 1.064,07 N (5.49)
Pentru a calcula reacțiunile pe axa Z vom lua în considerare echilibrul momentelor din lagărele moletei de pe această axă, iar astfel rezultă:
Z1 = [Fplin + (Fplin*sinβ1/cosα1) + Gmol*g]/2 = 117.932,65 N (5.50)
Z2 = [Fgol + ( Fgol*sinβ2/cosα2) + Gmol*g]/2 = 48.185,35 N (5.51)
b) Forța de rupere: Este dată de proprietățile tehnice ale cablului mașinii de extracție, aceasta având caracteristicile următoare Φ 40,5-6×36, astfel încât putem să calculăm forța la care acest tip de cablu ar putea ceda.
Conform documentației tehnice presiunea de cedare a cablului pentru acest tip de mașină de extracție este de 1755 N/mm2, iar forța maximă de rupere este de aproximativ 1.435.000 N.
Prup = Frup/Acablu (5.52)
Frup = Acablu*Prup (5.53)
Aria suprafeței cablului (Acablu) se calculează după următoarea relație:
Acablu = 6*36*Π/4*dcablu2 = 612,11 mm2 (5.54)
Astfel, Frup = 612,11 * 1.755 = 1.074.253,05 N
Conform datelor obținute sarcina de cedare a cablului instalației calculată este mult mai mică decât sarcina de cedare data de documentația tehnică a mașinii de extracție.
Pe lângă calculul sarcinilor de rupere este necesar să realizăm calculul reacțiunilor din lagărele moletelor dealungul celor trei axe X, Y și Z.
Pentru a realiza aceste calcule vom lua în considerare forța maxima de rupere a cablului de exracție. Frup max = 1.435.000 N.
X1r = Frup max*cosβ1/2*cosα1 = 565.616,24 N (5.55)
X2r = Frup max *cosβ2/2*cosα2 = 608.646,93 N (5.56)
Y1r = Frup max * cosβ1*sinα1 = 29.004,50 N (5.57)
Y2r = Frup max * cosβ2*sinα2 = 31.212,97 N (5.58)
Z1r = [Frup max + (Frup max*sinβ1/cosα1) + Gmol*g]/2 = 1.168.739,07 N (5.59)
Z2r = [Frup max + (Frup max*sinβ2/cosα2) + Gmol*g]/2 = 1.106.986,59 N (5.60)
După cum se poate observa din valorile tuturor forțelor care acționează asupra moletelor și a tamburului instalației de extracție a puțului auxiliar numărul 2, niciuna dintre forțele acționante nu depășesc valoarea maxima admisă sau nu prezintă riscul de a pune în pericol funcționarea mașinii.
5.5 Soluții tehno-turistice pentru transportul turiștilor în subteran
Pentru asigurarea transportului turiștilor în subteranul Complexului Tehno-turistic Paroșeni, propun următoarele soluții:
– păstrarea instalației de extracție a puțului auxiliar nr. 2;
– cele două vase de extracție și transport ale instalației de extracție urmează să fie îndepărtate, iar aceastea vor fi înlocuite cu două cabine de ascensor;
– va fi modificată viteza de transport, care este de 2 m/s, iar instalația va asigura transportul turiștilor în subteran la 0,5 m/s, care în prezent este utilizată ca și viteză de revizie;
– grinzile de susținere de lemn ale coliviei vor fi înlocuite cu grinzi de susținere electro-magnetice și electro-dinamice;
Instalația și sistemul actual de extracție aferent puțului auxiliar numărul 2 trebuie păstrare din următoarele motive:
– instalația de extracție a puțului auxiliar numărul 2 funcționează corespunzător, astfel încât înlocuirea acestei instalații ar fi inutilă din punct de vedere financiar;
– puțul auxiliar numărul 2 nu poate suferi modificări structurale pentru că acesta este realizat din beton monolit și se află în strânsă legătură cu sistemul de siguranță al subteranului, iar orice modificare suferită de acesta va conduce la afectarea întregului sistem subteran;
– în prezent, nu există ascensor, împreună cu sistemul aferent, care să asigure transportul pe o distanță de 365 m prin intermediul unei singure curse. Ascensoarele ce asigură transportul pe asemenea distanțe necesită modificare unghiului de urcare/coborâre, iar fântâna puțului auxialiar numărul 2 este imposibil de modificat din punct de vedere tehnic;
– fântâna verticală a puțului auxialiar numărul 2 reprezintă singura cale de acces pentru personal, în subteranul Minei Paroșeni, iar realizarea altor căi de acces până la cota 250, ar reprezenta o cheltuială inutilă;
La ora actuală, transportul în subteran se asigură prin intermediul a două vase de extracție și transport metalice, compartimentate pe două nivele (fig.5.7.).
Fig.5.7. Vasul de extracție și transport (colivie) utilizat în prezent
Vasele de extracție și transport au următoarele caracteristici: lungime – 4.000 mm, lățime 1.500 mm și înălțime 4.200 mm, iar capacitatea de transport de 16 persoane, dar sunt foarte uzate și nu prezintă siguranță. Lateralele coliviilor sunt fără protecție, neexistând niciun fel de perete.
Coliviile sunt dotate cu plase de siguranță pentru fiecare compartiment, care în momentul cursei coboară pentru a proteja personalul. Tot pentru protecție sunt prevăzute și două ieșiri de siguranță.
După cum se poate observa pentru a se deplasa uniform în timpul unei curse coliviile sunt dotate cu ghidaje metalice, astfel încât este posibilă alunecare dealungul grinzilor de susținere din lemn.
Vase de extracție și transport vor fi înlocuite cu două cabine de ascensor care vor funcționa exact pe același sistem, doar sistemul de ghidare și cel de siguranță va fi diferit.
Cabina care va asigura transportul turiștilor în subteran va avea următoarele caracteristici:
– Dimensiuni cabină: lungime – 4.000 mm, lățime – 1.500 mm și înălțime – 2.135 mm;
– Masa totala cabinei: 1.700 kg;
– Sarcina nominală: 2.500 kg;
– Greutatea maximă a cabinei: 4.200 kg;
– Capacitatea de transport: 20 persoane;
După cum se poate observa în urma înlocuirii celor două vase de extracție și transport rezultă următoarele avantaje:
– a crescut capacitatea de transport în subteran de la 16 persoane la 20;
– a crescut gradul de siguranță;
– greutate unei cabine încărcată la capacitate maximă este mai redusă cu 800 kg decât greutatea unei colivii goale, astfel încât forțele care acționează asupra instalației de extracție a puțului auxiliar numărul sunt mult mai reduse;
Viteza de coborâre, respectiv urcare va fi modificată pentru a crește gradul de siguranță și datorită faptului că, această viteză este mult prea mare pentru a se asigura transportul turiștiilor în subteran/suprafață în condiții de confort.
Instalația va fi setată să funcționeze pe toată durata cursei cu viteza de 0,5 m/s, iar viteza de accelerație și cea de deccelerație va fi setată la 0,2 m/s. În urma noilor parametrii durata unei curse până în subteranul complexului tehno-turistic minier Paroșeni va fi de 12 minute și 5 secunde, astfel: H = 365 m; vp = 0,5 m/s; aa = 0,2 m/s2; ad = 0,2 m/s2
ta = vp /aa = 0,5/0,2 = 2,5 s;
ha = (ta*vp)/2 = (2,5×0,5)/2 = 2,5 m;
td = vp /ad = 0,5/0,5 = 2,5 s;
hd = (td*vp)/2 = (2,5×0,5)/2 = 2,5 m;
hc = H – (ha+ hd) = 365 – (2,5+2,5) = 360 m;
tc = hc/vp = 360/0,5 = 720 s;
T = ta + tc + td = 2,5 + 720 + 2,5 = 725 s, unde:
ta – timpul de accelerație a cabinei ascensorului la nivelul rampei de suprafață până în momentul în care atinge viteza maxima de transport a personalului;
td – timpul de deccelerație a cabinei ascensorului până când aceasta atinge valoarea 0 la orizontul 250;
ha – distanța pe care cabina ascensorului accelerează;
hd – distanța pe care cabina ascensorului deccelerează;
tc – timpul în care cabina ascensorului coboară cu vitează constantă;
hc – distanța pe care cabina ascensorului coboară cu vitează constantă;
T – timpul total al unei curse în subteranul complexului tehno-turistic minier Paroșeni.
Datorită faptului că, în prezent, grinzile de susținere ale vasului de extracție și transport sunt din lemn, odată cu înlocuirea coliviilor vor fi și acestea înlocuite cu grinzi de susținere electro-magnetice și electro-dinamice, astfel grinzile de susținere vor fi denumite grinzi dinamico-electro-magnetice.
Pe lângă înlocuirea grinzilor de susținere vor mai fi efectuate modificări ale ghidajelor cabinei.
Noul sistem de ghidare și siguranță utilizat pentru transportul turiștilor în subteranul complexului tehno-turistic Paroșeni se va baza pe un sistem de levitație magnetică, care prezintă marele avantaj că nu există contact mecanic între grinzile de susținere și ghidajul cabinei pe durata cursei.
Deoarece această cabină a ascensorului va fi dotată cu ghidaje magnetice, propun numirea acestui tip de cabină, cabină magnetică.
Spre deosebire de vechiul sistem care era format din câte o grindă de susținere pe fiecare parte, noul sistem va fi realizat dintr-o singură grindă compusă din două parți.
Una din părți va fi activă doar pe timpul cursei de urcare/coborâre, această parte fiind realizată din magneți cu aceeași polaritate, astfel se va creea un sistem electro-magnetic care prin respingere va asigura o deplasare constantă a cabinei.
Prima parte componentă a grinzii va fi denumită grindă de susținere și ghidare electro-magnetică A doua parte a grinzii va acționa doar în momentele de repaus ale cabinei, sau în situația în care sistemul de cabluri semnalează o problemă.
Acestă parte a grinzii va fi realizată din magneți de polaritate diferită care vor realiza un sistem electro-dinamic, care prin atracție va asigura instantaneu siguranța cabinei magnetice, astfel încât vom va fi denumită grindă de susținere și ghidare electro-dinamică.
Fig.5.8. Sistemul de susținere și ghidare dinamico-electro-magnetic
Cele două părți ale grinzilor magnetice vor fi acționate electric, astfel: în momentul de repaus al ascensorului va funcționa sistemul electro-dinamic care va asigura suspendarea coliviei atât în partea superioară cât și în partea inferioară, la orizontul 250, astfel încât cablurile de transport nu vor fi solicitate.
Odată ce cabina ascensorului va fi acționată această grindă magnetică se va retrage, iar în funcțiune vor intra grinzile electro-magnetice care vor asigura ghidajul cabinei magnetice.
Aceste două sisteme nu pot funcționa în același timp, astfel încât în situații de urgență sistemul electro-magnetic se va opri automat și va intra în funcțiune sistemul electro-dinamic.
5.6 Aspecte concluzive referitoare la modificarea sistemului de transport aferent construcțiilor tehno-turistice de suprafață și subteran
• Apreciem că, în prezent, unul dintre aspectele critice esențiale vizate în scopul realizării unui complex tehno-turistic minier este reprezentat de asigurarea accesului turiștilor în cadrul structurilor miniere atât la suprafață cât și în subteran.
• În acest sens se avansează pentru prima dată realizarea unui ascensor panoramic exterior aferent unei construcții miniere.
• Se constată că structura turnului puțului cu schip este realizată din două tuburi de diagrame de beton armat, unul interior și altul exterior, iar lungimea totală a acestei construcții miniere este de 446,90 m, astfel: 66,90 m la suprafață și 380 m în subteran.
• Se constată, în urma încercărilor efectuate, că turnul puțului cu schip prezintă siguranță, iar structura a rezistat fără degradări structurale importante, astfel încât acesta poate primi turiștii.
• În cadrul acestui capitol se avansează pentru prima dată ideea realizării unei camere a mașinii unui ascensor panoramic exterior în incinta unei construcții miniere.
• Sunt oferite date cu privire la parametrii generali ai ascensorului panoramic exterior al turnului puțului cu schip și sunt realizate calculele pentru determinarea valorii ghidajelor glisierei cabinei, ghidajelor contragreutății și a amortizorilor ascensorului panoramic.
• Se avansează recomandarea utilizării unei instalații miniere care asigură transportul în subteran, în vederea utilizării tehno-turistice.
În acest scop s-au efectuat calcule pentru determinarea parametrilor cinematici ai instalației de extracție și a forțelor care acționează asupra tamburului și asupra moletelor, în vederea identificării unor soluții tehno-turistice care să asigure transportul în siguranță a turiștilor în subteran.
• Este avansată recomandarea, pentru prima dată în literatura de specialitate, utilizarea unui sistem bazat pe levitație magnetică asociată unei cabine de ascensor care să asigure transportului pe verticala puțului.
Pentru realizarea acestui tip de sistem se recomandă înlocuirea vaselor de extracție miniere cu două cabine de ascensor ce vor fi dotate cu magneți ce vor fi acționați electric.
• În acest sens se introduce noțiunea de „cabină de ascensor magnetică”, respectiv cea de „sistem de susținere și ghidare dinamico-electro-magnetic”.
• În acest context, se avansează propunerea de modificare a vitezei de transport, de la 2 m/s la 0,5 m/s. Această viteză în prezent este utilizată ca și viteză de revizie.
• Pentru realizarea dezideratului se avansează recomandarea înlocuirii grinzilor de susținere și ghidare a veselor de extracție (coliviilor) care sunt realizate din lemn.
• Noul sistem propus de grinzi va fi compus dintr-o „grindă de susținere și ghidare electro-dinamică” și o „grindă de susținere și ghidare electro-magnetică”.
Aceste două noțiuni de „grindă de susținere și ghidare electro-dinamică” și „grindă de susținere și ghidare electro-magnetică” sunt utilizate pentru prima dată în cadrul acestui capitol.
CAPITOLUL VI
REPROIECTAREA GALERIILOR SUBTERANE ÎN VEDEREA TRANSFORMĂRII ACESTORA ÎN OBIECTIVE TEHNO-TURISTICE
6.1 Prezentarea și descrierea traseului tehno-turistic minier subteran
Traseul turistic subteran al complexului tehno-turistic minier va fi compus din două tronsoane de galerii, astfel:
Prima parte a traseului va subteran va fi reprezentată de Tronsonul 1 de galerie aferent puțului auxiliar numărul 2 orizont 250, respectiv a puțului principal. La capătul acestui tronson turiștii au posibilitatea să observe modul în care funcționa încărcarea din siloz a cărbunelui, schipul de 8 tone și benzile transportoare care deserveau schipul (fig.6.1.).
Fig.6.1. Tronsonul 1 al traseului tehno-turistic minier subteran
din cadrul complexului tehno-turistic Paroșeni
Odată ajunși în rampa puțului auxiliar numărul 2 al orizontului 250 cu ajutorul ascensorului electromagnetic turiștii vot intra pe Tronsonul 1 al circuitului turistic subteran.
Acest tronson de galerie subterană are o lungime de 110 m.
După vizitarea fostului siloz de încărcare, a schipului de 8 tone și a benzilor transportoare care deserveau această instalație, turiștii se vor întoarce 75 de m și vor intra în galeria transversală Nord orizont 250 care va reprezenta Tronsonul 2 al circuitului subteran.
A doua parte a circuitului minier subteran (fig.6.2.) se va întinde dealungul galeriei transversale Nord orizont 250 pe o distanță de 278 m.
Fig.6.2. Tronsonul 2 al traseului tehno-turistic minier subteran
din cadrul complexului tehno-turistic Paroșeni
Cel de-al doilea tronson al acestui circuit va cuprinde două laboratoare de simulare tehnico-economică și procesual-socială a extracției cărbunelui, un muzeu minier subteran și un amfiteatru minier subteran care va putea fi folosit drept școală minieră subterană.
6.1.1 Proiectarea încăperilor tehno-turistice miniere subterane – soluții, variante și alternative pentru tehno-turismul minier
În prezent, galeria transversală Nord orizont 250 cuprinde mai multe lucrări miniere care vor fi închise și va fi păstrată doar galeria transversală și cea în formă de deltă de la capătul galeriei, care, acum, servește drept depozit pentru transformatoarele de înaltă tensiune.
Această galerie datorită dimensiunilor va fi transformată într-un amfiteatru minier subteran.
Cele două laboratoare miniere subterane, respectiv muzeului minier subteran în prezent nu există, iar din acest motiv va fi necesară realizarea a două galerii diagonale Nord și a unei galerii diagonale Sud. Toate cele trei galerii vor fi realizate în fund de sac.
Pentru că întreaga lucrare minieră aferentă celui de-al doilea tronson al circuitului turistic minier subteran este susținută metalic prin armături TH – 6 Special și încăperea numărul 1, respectiv încăperea numărul 2 vor fi susținute metalic cu ajutorul armăturilor TH – 6 Special.
Încăperea numărul 3 va fi susținută mecanizat cu ajutorul secțiilor SMA – 5H.
Armăturile TH – 6 Special sunt redate în fig.6.3.
Fig. 6.3. Armătură metalică TH – 6 Special utilizată
pentru susținerea galeriilor subterane
Pentru a se asigura iluminarea spațiilor muzeale subterane propunem montarea unor corpuri de iluminat flourescente de 50 W pentru a se asigura un grad de iluminare ridicat. Aceste corpuri de iluminat vor fi realizate sub forma unor lămpi de mină pentru a spori gradul de autenticitate și vor fi active doar în prezența vizitatorilor.
6.1.1.1 Laboratoare miniere subterane de simulare tehnico-economică și procesuală a fenomenului prin experiențe diversificate în subteran
Pentru a se asigura simularea tehnico-economică și procesuală a extracției cărbunelui propun amenajarea a două încăperi, astfel:
Încăperea numărul 1 va fi o galerie diagonală Nord orizont 250, care va fi utilizată drept laborator de simulare tehnico-economică și procesuală numărul 1 și va avea următoarele dimensiuni: lungime: 25 m, lățime: 4,5 m, înălțime: 3,70 m și va fi amplasat la o distanță de 140 m față de intrarea în galeria transversală Nord a orizontului 250.
În cadrul acestui laborator va fi simulată o lucrare de pregătire executată prin operația de perforare-împușcare, iar armarea va fi realizată în TH-6 Special.
De asemenea, se va simula încărcarea și evacuarea materialului derocat. Această operațiunea va fi realizată cu ajutorul mașinii de încărcat cu cupe ce acționează discontinuu și a vagoneților de mină.
Se propune realizarea acestui laborator datorită faptului că dezvoltarea industriei miniere din Valea Jiului, respectiv deschiderea și punerea în exploatare a noilor zăcăminte de cărbune au impus de-a lungul timpului utilizarea mecanizării proceselor tehnico-economice în subteran, în scopul creșterii eficienței economice și procesuale.
În cadrul acestui laborator vor fi necesare următoarele lucrări:
– Montarea unui tronson de cale ferată îngustă minieră lung de 15 m. Acest tronson de cale ferată îngustă va fi format din două sectoare, un sector principal și un sector auxiliar;
– Amenajarea în capătul galeriei diagonale a unui front de lucru împușcat;
– Montarea unui mașini de încărcat cu cupe, care să simuleze încărcarea materialului derocat în vagoneții de mină;
– Montarea a trei vagoneți de mină, dintre care doi vor fi încărcați cu materialul derocat și poziționați pe calea ferată auxiliară simulând evacuarea acestuia, iar al treilea la front, în spatele mașinii de încărcat;
Laboratorul minier subteran numărul 1 de simulare tehnico-economică și procesuală este readat în fig.6.4.
Fig. 6.4. Laboratorul minier subteran numărul 1 de simulare tehnico-economică și procesuală
Încăperea numărul 3 (fig.6.5.) va fi o galerie diagonală Nord orizont 250, care va fi utilizată drept laborator de simulare tehnico-economică și procesuală numărul 2.
Fig.6.5. Laboratorul minier subteran numărul 2 de simulare tehnico-economică și procesuală
Laboratorul numărul 2 va avea următoarele caracteristici: lungime: 30 m, lățime: 4,5 m, înălțime: 4,4 m, iar amplasare vi fi la o distanță de 30 m față de încăperea numărul 2, la 70 m față de încăperea numărul și la 210 m față intrarea în galeria transversală Nord orizont 250.
În cadrul laboratorului numărul 2 va fi prezentat procesul de exploatare a cărbunelui cu ajutorul unui complex mecanizat, datorită faptului că în prezent Mina Paroșeni este singura mină mecanizată din Valea Jiului.
Pentru reealizarea acestui laborator de simulare tehnico-economică și procesuală sunt necesare următoarele (fig.6.5.) amenajări:
– Montarea a 20 secții SMA – 5H;
– Montarea unui transportor cu raclete TR – 5 cu lungimea de 30 m;
– Montarea unei combine de abataj tip KGS 460S/2BP4,2-4,5;
6.1.1.2 Muzeul minier subteran
Încăperea numărul 2 (fig.6.6.) va fi o galerie diagonală Sud orizont 250, care va fi utilizată drept muzeu minier subteran și va avea următoarele caracteristici: lungime: 15 m, lățime: 4,5 m; înălțime 3,70 m și va fi amplasare: la o distanță de 40 m față de încăperea numărul 1 și la 180 m față de intrarea în galeria transversală Nord orizont 250.
Fig.6.6. Muzeul minier subteran din cadrul complexului tehno-turistic Paroșeni
Muzeul minier subteran va prezenta turiștilor diferite exponate, formațiuni geologice, panouri, macheta subteranului Minei Paroșeni și instrumente de lucru utilizate în subteran.
6.1.1.3 Amfiteatrul minier subteran
Amfiteatrul minier subteran va fi situat la capătul tronsonului 2 de galerie subterană. Acest amfiteatru va fi utilizat pentru diferite prezentări sau drept școală minieră subterană.
Prin încheierea de parteneriate educaționale cu Universitatea din Petroșani, se va putea valorifica acest spațiu, ca de altfel întregul Complex Tehno-turistic în scop educațional.
Amfiteatrul minier subteran din cadrul Complexului Tehno-turistic Paroșeni (fig.6.7.) va dispune de 20 de locuri dispuse pe câte patru rânduri, video-proiector și un ecran de proiecție.
Fig. 6.7. Amfiteatrul minier subteran aferent complexului tehno-turistic Paroșeni
Amfiteatrul minier subteran va fi amplasat la o distanță de 30 m față de laboratorul de simulare tehnico-economică și procesuală numărul 2 și va reprezenta ultima încăpere a traseului turistic minier subteran. Acesta va avea lungimea 10 m, lăținea 4,5 m și înălțimea 3,7 m.
6.2 Susținerea galeriilor traseului turistic minier subteran – etape de evoluție
Pentru a evidenția principalelor tipuri de susținere a galeriilor miniere, de-a lungul traseului tehno-turistic minier subteran vor fi prezentate principalele etape evolutive cu privire la aceste tipuri de lucrări, astfel:
– Susținerea unei porțiuni din cadrul circuitului turistic minier subteran cu ajutorul grinzilor de lemn;
– Susținerea unei porțiuni din cadrul circuitului turistic minier subteran cu ajutorul betonului;
– Susținerea metalică a galeriilor circuitului tehno-turistic minier subteran;
6.2.1 Susținerea galeriilor traseului turistic minier subteran în lemn
La începutul secolului al XX-lea galeriile minelor din cadrul bazinului carbonifer Petroșani erau susținute cu ajutorul grinzilor de lemn. Ele erau realizate din lemn de salcâm, stejar, brad sau gorun, dar cel mai des utilizat era lemnul de salcâm care era considerat a fi cel mai bun.
Pentru a crește rezistența lemnului care se uza foarte repede în subteran, fiindcă ventilația era rudimentară și gradul de umiditate era foarte mare, se recurgea la impregnarea grinzilor cu apă de var, clorură de zinc, sulfat de cupru sau sulfat de fier.
Cel mai simplu și economic mod de a proteja grinzile de lemn era reprezentat de impregnarea acestora cu apă de var. Acest procedeu de impregnarea presupunea scufundarea grinzilor într-o groapă de var nestins, peste care se turna apă, iar după 7 zile lemnul era scos și dat spre utilizare.
Pentru ca turiștii să poată observa și înțelege modul în care erau asigurate galeriile minelor din Valea Jiului la sfârșitul secolului XIX, respectiv începutul secolului XX, propunem ca o porțiune de 70 m să fie amenajată astfel încât să redea susținerea galeriilor de mină cu ajutorul grinzilor de lemn.
Porțiunea care urmează să fie amenajată aparține tronsonul 2 aferent circuitului turistic minier subteran și va avea punctul de plecare chiar intrarea în cadrul acestui tronson (fig.6.8.). Odată intrați pe această porțiune de galerie, turiștii vor avea impresia că s-au întors cu 100 de ani în urmă.
Fig.6.8. Galeria muzeală subterană susținută în lemn
Susținerea întregului tronson 2 al circuitului turistic minier subteran este realizată cu ajutorul armăturilor metalice TH – 6 Special, iar din acest motiv propun ca această parte a galeriei muzeale susținute cu ajutorul grinzilor de lemn să fie realizată fără a fi afectată structura de rezistență a armăturilor metalice.
Această porțiune de galerie va fi denumită galerie tehno-turistică minieră lemn-TH (fig.6.9.).
Fig.6.9. Model de galerie tehno-turistică minieră lemn-TH
Avansăm această propunere din următoarele cosiderente:
– Actualul sistem de susținere în armături metalice TH – 6 Special îndeplinește normele de securitate;
– Înlocuirea sistemului de susținere metalic presupune modificarea structurii întregii galerii datorită faptului că galeriile susținute cu ajutorul grinzilor de lemn sunt mult mai mici, ceea ce din punct de vedere economic și tehnic ar fi inutil;
– Crește securitatea turiștilor aflați în subteran deoarece se utilizează două sisteme de susținere a galeriilor concomitent;
– Întrucât, galeria muzeală realizată în lemn se succede galeriei susținute în TH – 6 Special, iar pereții galeriei și tavanul vor fi bandajați cu scânduri bătute în piroane, după cum erau realizate galeriile acum 100 de ani, susținerea metalică nu va putea să fie observată de vizitatori.
6.2.2 Susținerea galeriilor traseului turistic minier subteran cu beton
Tronsonul 1 de galerie al circuitului turistic minier subteran este susținut în bolțari de mină, astfel încât propun menținerea acestei lucrări miniere, care măsoară 110 m.
Galeria este rigidă, are tavanul boltit și asigură legătura între puțul principal cu schip și puțul auxiliar numărul 2 fiind amplasată la o distanță mare de abatajele de lucru.
Turiștii prin parcurgerea acestui tronson de galerie susținută în bolțari cu zidărie de beton (fig.6.10.) vor avea ocazia să înțeleagă rolul extrem de important al susținerii cu ajutorul bolțarilor de mină.
Susținerea cu beton va fi prezentată în prima parte a galeriei și în capătul galeriei.
Fig.6.10. Galerie expozițională subterană susținută în beton
Pentru a crește atractivitatea acestui tronson propun ca pe o lungime de 90 m să fie amenajați pereții galeriei sub forma stratelor geologice care compun în prezent perimetrul de exploatare a Minei Paroșeni.
Fiecare din cele 9 falii principale vor fi redate în detaliu pe o distanță de 10 m de o parte și de alta a pereților tronsonul 1 al traseului turistic minier subteran. Astfel această porțiune va reprezenta arocamentul geologic tehno-turistic minier subteran.
6.2.3 Susținerea galeriilor traseului turistic minier în armături metalice
Galeria transversală Nord orizont 250 este susținută pe toată lungimea ei în cadre metalice din profil laminat SG.23 (fig.6.11.). Pentru a se asigura o bună stabilitate a cadrelor metalice în planul vertical au fost săpate pilugi în vatră și s-au utilizat tropane din lemn rotund.
În planul direcțional cadrele metalice de susținere sunt asigurate cu ajutorul strângătorilor metalice și de lemn, iar pentru bandajarea sunt utilizate jumătăți din lemn rotund, cu lungimea pasului de armare de 1 m.
Fig.6.11. Galerie expozițională susținută cu ajutorul armăturilor metalice
Întrucât stabilitatea rocilor este medie spre ridicată și întreaga galerie transversală nord orizont 250 este realizată în steril, propun ca pe o porțiune de 2 m să fie scoase bandajele de lemn, astfel încât turiștii vor avea posibilitatea să observe structura armăturilor metalice.
6.3 Aerajul complexului tehno-turistic minier subteran
Pentru asigurarea funcțioalității circuitului turistic minier subteran este necesar să realizăm aerajul acestei lucrări tehno-turistice miniere. Aerajul lucrării trebuie asigurat pentru:
– O galerie transversală Nord orizontul 250 ;
– Două galerii diagonale Nord orizontul 250 în fund de sac;
– O galerie diagonală Sud orizontul 250 în fund de sac;
Pentru galeria transversală Nord orizont 250 se va folosi un aeraj aflat sub depresiunea generală a minei, în care aerul proaspăt intră pe puțul auxiliar numărul 2 și pe puțul principal, va spăla toată lucrarea tehno-turistică minieră și va fi dirijat pentru evacuare la puțul orb de aeraj al stației de ventilatoare numărul 1 (fig.6.12.).
Fig.6.12. Aerajul complexului tehno-turistic minier subteran
Debitul de aer aferent orizontul (Dao) 250 se obține prin însumarea debitelor de aer necesare în fronturile de lucru (Dfl) și în lucrările (Dl) care necesită aerisirea din circuitul respectiv și anume:
Dao = 1,15 * (ƩDfl + 1,3 * ƩDl) (6.1)
Dfl = 0, datorită faptului că în cadrul circuitului tehno-turistic subteran nu există fronturi de lucru;
ƩDl = Dl1 + Dl2 + Dl3, în care: (6.2)
Dl1 – debitul de aer necesar aerisirii laboratorului minier subteran numărul 1 de simulare tehnico-economică;
Dl2 – debitul de aer necesar aerisirii laboratorului minier subteran numărul 2 de simulare tehnico-economică;
Dl3 – debitul de aer necesar aerisirii spațiului muzeal minier subteran;
Pentru calcului debitului de aer necesar aerisirii laboratorului minier subteran numărul 1, vom utiliza calculul debitului de aer în funcție de viteza minimă a aerului (Dvm) și în funcție de numărul de persoane (Dp) prezente în subteran. Numărul maxim de persoane va fi de 22, respectiv 20 de turiști (capacitatea de transport a ascensorului) plus doi ghizi.
Pentru stabilirea debitului de aer necesar laboratorului minier numărul 1 vom aplica cele două criterii de calcul în funcție de condițiile existente, astfel încât valoarea cea mai mare a debitului rezultat va fi adoptată drept Dl1.
1. Debitul de aer în funcție de viteza minimă a aerului se calculează după următoarea formulă:
Dvm = 60 * K * Sl * Vm, unde: (6.3)
K – coeficientul care ține seama de mărimea vitezei de circulație a aerului în secțiunea lucrării conform diagramei din fig. 6.13., în care acesta are valoarea de 0,35;
Fig.6.13. Graficul mărimii vitezei de circulațiea aerului în secțiunea lucrării miniere
Sl – secțiunea liberă maximă a lucrării care este de 16,8 m2;
Vm – viteza minimă de circulație a aerului;
Dvm = 60 * 0,35 * 16,8 * 0,2 = 70,56 m3/min
2. Debitul de aer în funcție de numărul de persoane se calculează după următoarea formulă:
Dp = np * q, unde: (6.4)
np – numărul de persoane;
q – norma de aer specifică pentru o persoană (4 m3/min);
Dp = 22 * 4 = 88 m3/min;
Datorită faptului că Dp > Dvm, Dp va fi adoptat drept Dl1, astfel încât Dl1 trebuie să atingă valoarea minimă de 88 m3/min, dar vom considera valoarea debitului de aer necesar laboratorului minier subteran 100 m3/min.
Debitul de aer necesar acestui laborator va fi realizat prin instalarea unui ventilator electro-pneumatic de 11 KW care va fi montat în galeria Transversală Nord orizont 250 în curent de aer proaspăt la o distanță 6 m față de intersecția cu acest laborator minier de simularea tehnico-economică. Diametrul coloanei de aeraj va fi de 500 mm.
Pentru calculul debitului de aer necesar laboratorului numărul 2 și a muzeului minier subteran vor fi aplicate aceleași criterii, iar datorită faptului că au caracteristici identice vom obține aceleași valori, astfel încât pentru Dl2 și Dl3 vor avea nevoie de 100 m3/min, pentru fiecare în parte.
Pentru asigurarea debitului necesar de aer se vor instala încă două ventilatoare electro-pneumatice, unul aferent laboratorului minier subteran numărul 2 și unul care va deservi muzeul minier subteran.
Cele trei ventilatoare electro-pneumatice vor fi conectate la rețeaua de aer comprimat a minei alimentată de stația de compresoare.
Debitul de aer necesar de pe galeria transversală Nord orizont 250, a traseului turistic subteran va fi de:
Dao = 1,15 * 1,3 * ƩDl = 1,15 * 1,3 * (Dl1 + Dl2 + Dl3)
Dao = 1,15 * 1,3 * 300 = 448,5 m3/min
În concluzie, printr-un volum de aer de 448,5 m3/min se va asigura fezabilitatea traseului turistic minier subteran.
6.4 Influențe economice și sociale a tehno-turismului minier pe teritoriul Văii Jiului
Din punct de vedere socio-economic, realizarea unui complex tehno-turistic minier pe teritoriul Bazinului Carbonifer Valea Jiului va reprezenta principalul factor de dezvoltare micro-regională durabilă.
Pentru realizarea acestui deziderat, se are în vedere adoptarea unui sistem tehno-turistic de reproiectare și reconstrucție a structurilor miniere de suprafață și subterane, derulant în următoarele etape:
– Închiderea activității de exploatare a Minei Paroșeni, conform programul de închidere, 2018;
• Închiderea fronturilor de lucru;
• Închiderea galeriilor de mină și securizarea acestora;
• Păstrarea și tehno-reconstrucția porțiunii de galerie transversală Nord orizont 250, care urmează a fi retransformată într-un circuit turistic minier subteran;
• Construirea a două laboratoare miniere subterane de simulare tehnico-economică și procesuală, a unui muzeu minier subteran și a unui amfiteatru minier subteran;
– Reconstrucția tehno-turistică a structurilor miniere remanente de suprafață care urmează să formeze complexul tehno-turistic;
– Demolarea și valorificarea construcțiilor și a utilajelor miniere care nu vor fi incluse în programul de tehno-recostrucție;
– Reabilitarea mediului și a terenurilor afectate de activitatea de exploatare;
– Ecologizarea zonelor aferente perimetrului minier Paroșeni;
– Redirecționarea fondurilor destinate închidere structurale miniere înspre reconstrucția tehno-turistică;
– Promovarea complexului tehno-turistic minier la nivel local, regional, național și intenațional prin intermediul programelor desfășurate de administrațiile locale, județene și a Autorității Naționale pentru Turism;
– Includerea complexului tehno-turistic minier în Circuitul Turistic Industrial European;
În urma realizării complexului tehno-turistic minier la nivelul microregiunii Valea Jiului, se apreciază că vor genera următoarele schimbări la nivel economic și social:
– realizarea unei legături între formele turistice clasic-convenționale desfășurate în cadrul acestui areal carbonifer, care va conduce la transformarea microregiunii într-unul dintre cele mai importante centre turistice din România;
– asigurarea unui flux continuu de turiști pe tot parcursul anului;
– valorificarea spațiilor, a terenurilor și a construcțiilor miniere;
– dezvoltarea sectoarelor complementare și transformarea Bazinului Carbonifer Valea Jiului într-un important centru comercial și de afaceri;
– crearea de noi locuri de muncă atât directe pentru angajații complexului tehno-turistic minier, cât și indirecte prin dezvoltarea celorlate sectoare economice;
– utilizarea spațiilor complexului tehno-turistic minier drept școală minieră;
– promovarea microregiunii Valea Jiului;
– creșterea veniturilor populație rezidente;
– creșterea contribuțiilor către administrațiile locale;
– transferul de valută prin atragerea turiștiilor străini;
– îmbunătățirea calității mediului și a climatului socio-economic din Valea Jiului;
– dezvoltarea economică și infrastructurală a întregii comunități societale din Bazinul Carbonifer Valea Jiului.
În concluzie, se dovedește util și în același timp imperativ, din punct de vedere social implementarea unui sistem tehno-turistic, care să conducă la dezvoltarea economică regională a Văii Jiului și care să asigure eliminarea statului de zonă mono-industrial dezvoltată, prin revalorificarea potențialului industrial deținut.
6.5 Evaluarea economicǎ a soluțiilor tehno-turistice propuse
6.5.1 Oportunitate, necesitate și cadrul legal de funcționare a complexului tehno-turistic minier Paroșeni
Complexul tehno-turistic minier Paroșeni ȋși va propune ca prim obiectiv reconstituirea activitǎții industriale ce a reprezentat principalul factor de dezvoltare economico-socialǎ a bazinului.
Prin realizarea complexului tehno-turistic se apreciazǎ o creștere semnificativǎ a gradului de ocupare a forței de muncǎ.
Odatǎ cu ȋncetarea activitǎții industriale, ȋn anul 2018 și demararea procesului de reconstrucție tehno-turisticǎ, ȋntreaga infrastructurǎ și terenul deținut de unitatea de exploatare minierǎ Paroșeni va trece ȋn subordinea autoritǎțiilor administrației publice centrale și locale. Ȋn acest sens, se avanseazǎ cǎtre administrația publicǎ localǎ, recomandarea adoptǎrii urmǎtorului set de acțiuni:
– demararea procedurilor legale ȋn vederea obținerii titulaturii de muzeu cu personalitate juridicǎ;
– datoritǎ mǎrimii, importanței patrimoniului ce cuprinde valori semnificative ȋn plan local, regional dar și național pentru științǎ, tehnicǎ și culturǎ și a ariei de acoperire teritorialǎ, complexul tehno-turistic muzeal trebuie sǎ fie inclus ȋn categoria muzeelor „de importanțǎ naționalǎ”;
– adoptarea unor mǎsuri care sǎ asigure punerea ȋn valoarea a patrimoniului tehno-turistic muzeal prin acțiuni de conservare, integritate, siguranța, reconstrucție și restaurare a clǎdirilor, bunurilor, spațiilor, a utilajelor și a instalațiilor ce fac obiectul patrimoniului compexului tehno-turistic muzeal;
– garantarea accesului turiștiilor, studențiilor, specialiștiilor și a tuturor categoriilor de peroane interesate de patrimoniul tehnico-cultural deținut de complexului tehno-turistic minier;
– prevenirea utilizǎrii patrimoniului deținut de complexul tehno-turistic, ȋn alte scopuri decȃt cele prevǎzute de lege;
– ȋncheierea unui contract de promovare cu Autoritatea Naționalǎ pentru Turism, prin care complexul tehno-turistic sǎ fie cunoscut la nivel național și internațional;
– ȋncheierea unor contracte de colaborare cu principalele organizații non-guvernamentale;
Oportunitatea implementǎrii unui astfel de obiectiv turistic, ȋn Valea Jiului, se datoreazǎ ȋn primul rȃnd, faptului cǎ la nivel național sau județean nu existǎ alte obiective culturale de acest tip.
Ȋn vederea desfǎșurǎrii activitǎții conform cadrului legal aflat ȋn vigoare complexul tehno-turistic va respecta prevederile Legii nr. 311 din 2003, care reglementeazǎ regimul juridic general privind clasificarea, organizarea și funcționarea muzeelor și a colecțiilor publice, precum și a colecțiilor private accesibile publicului și prevederile Legii nr. 12/2006 care aduce modificǎri și completǎri la Leagea nr.311/2003.
6.5.2 Surse de finanțare a complexului tehno-turistic minier și ȋncadrarea cu personal
Funcționarea și ȋntreaga activitate a complexului tehno-turistic muzeal poate fi finanțatǎ din venituri proprii, din sumele aferente planului de ȋncetare a activitǎții Minei Paroșeni 2018, din fonduri alocate de la bugetul administrației publice locale, din fonduri alocate de la bugetul administrației publice județene și din fonduri alocate de Autoritatea Naționalǎ pentru Turism.
Sursele de finanțare proprii provin din donații, sponsorizǎri, constracte de colaborare cu INSEMEX Petroșani, Universitatea din Petroșani, CEH sau cu diferite organizații non-guvernamentale, din activitǎțiile specifice și din tarifele practicate pentru serviciile prestate.
Investiția
6.6 Aspecte concluzive cu privire la reproiectarea galeriilor subterane în vederea transformării acestora în obiective tehno-turistice
• Se avansează propunerea de realizare a unui traseu tehno-turistic minier subteran, care va fi compus din 2 tronsoane de galerii tehno-turistice miniere subterane.
• În capitol, se recomandă păstrarea galeriei transversale nord orizont 250, iar lucrările de reconstrucție tehno-turistică subterană, vor fi efectuate gravitând în jurul acestei galerii. Celelate galerii și lucrări miniere subterane existente urmeaza fi închise și securizate.
• Se avansează în premieră propunerea de realizare a patru încăperi tehno-turistice miniere subterane.
Cele patru încăperi urmează să îndeplinească următoarele roluri:
– Două dintre încăperi urmează a fi proiectate drept laboratoare miniere subterane de simulare tehnico-economică și procesuală a fenomenului minier.
Această noțiune de „laborator minier subteran de simlare procesuală și tehnico-economică” este introdusă pentru prima dată în cadrul acestui capitol;
– Va fi realizat un muzeu tehno-turistic minier subteran;
– Va fi proiectat un amfiteatru tehno-turistic minier subteran;
Cele două noțiuni „muzeu tehno-turistic minier subteran” și „amfiteatru tehno-turistic minier subteran” sunt introduse pentru prima dată tot în cadrul acestui capitol.
• Este avansată în premieră recomandarea de utilizare concomitentă a trei tipuri de susținere a galeriilor subterane, pentru a evidenția evoluția tehnică a susținerii miniere.
• În capitol se introduce sintagma de „galerie tehno-turistică minieră lemn-TH”, pentru evidențierea modul de realizarea a susținerii în lemn, prin intermediul reconstrucției tehno-turistice a galeriilor susținute cu ajutorul armăturilor metalice TH – 6 Special.
Acest tip de susținere este realizat fără modificarea structurii galeriei susținută în armături metalice.
• Se avansează recomandarea transformării perețiilor unei porțiuni de galerie, susținută cu ajutorul betonului, într-un arocament geologic tehno-turistic minier subteran.
• Pentru asigurarea debitului de aer necesar vizitatorilor în subteran se propune menținerea aerajului aflat sub depresiunea generala minei pe galeria transversală nord orizont 250, iar pentru cele trei încăperi tehno-turistice miniere subterane se propune montarea a trei ventilatoare electro-pneumatice vor fi conectate la rețeaua de aer comprimat a minei alimentată de stația de compresoare.
Cele trei ventilatoare electro-pneumatice vor asigura un debit de 100 m3/minut, iar debitul de aer necesar circuitului turistic minier subteran va fi de 448,5 m3/minut.
• Pentru realizarea complexului tehno-turistic minier în cadrul acestui capitol se avansează recomandarea adoptarii unui sistem tehno-turistic de reproiectare și reconstrucție a structurilor miniere de suprafață și subterane.
Ca atare, se dovedește necesitatea realizării acestui complex tenho-turistic minier în Valea Jiului, care să asigure dezvoltarea economică, infrastructurală și socială a zonei, crearea de noi locuri de muncă și în același timp să reprezinte un element care să asigure o conexiune între formele de turism practicate în cadrul acestui areal.
CAPITOLUL VII
CONCLUZII. CONTRIBUȚII ȘTIINȚIFICE PERSONALE ȘI ORIGINALE. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI
CONCLUZII
1. Pe baza cercetărilor practice și teoretice efectuate pentru prezenta lucrare de doctorat, sistematizând elementele de cunoștere în domeniu corelate cu mărimi scalare și valorice măsurabile din multitudinea de evenimente productive-economice operaționale se desprinde concluzia generală, fundamentală că între 1) infrastructurile miniere remanente ale bazinului carbonifer Valea Jiului (incluse în programul de încetare al activității 2018), 2) potențialul turistic al zonei și 3) tendințele de creșterea a interesului față de turismului industrial se manifestă interacțiuni determinative, procesuale și cauzale.
2. Microregiunea Valea Jiului reprezintă unul dintre cele mai importante bazine carbonifere de pe teritoriul României, întrucât deține cele mai semnificative zăcăminte de huilă.
3. În cadrul bazinului carbonifer Valea Jiului sunt prezente 15 câmpuri miniere delimitate din punct de vedere administrativ prin intermediul unor linii convenționale sau naturale.
Cele 15 câmpuri miniere, în prezent dețin doar 7 perimetre aflate în exploatare din care 4 sunt considerate viabile, iar 3 sunt incluse în programul de închidere, fiind considerate unități de exploatare minieră neviabilă.
Suprafețele ocupate de cele 7 perimetre miniere dețin între 0,61% și 7,02% din suprafața societală generală.
4. Se apreciază că, în prezent, activitatea de exploatarea a huilei în cadrul microregiunii Valea Jiului, reprezintă unul dintre principalii factori care generează o influență negativă asupra mediul înconjurător și asupra suprafețelor utile.
Infrastructura minieră rezultată în urma închiderii, ecologizării și conservării minelor din Valea Jiului, împreună cu haldele de steril afectează suprafețe vaste ale zonei miniere Valea Jiului.
5. Închiderea infrastructurală a perimetrelor miniere Câmpul lui Neag, Valea de Brazi, Bărbăteni, Dâlja, Aninoasa, Isconi și Sălătruc a reprezentat unul dintre principalii factori care au condus la creșterea ratei șomajului în cadrul bazinului carbonifer Valea Jiului.
6. Restructurarea activității minieră în zona Valea Jiului a condus la reorientarea populației rezidente și spre alte domenii economice.
Datorită potențialului turistic natural și antropic deosebit de valoros și variat, turismul reprezintă una dintre ramurile economice care se remarcă în cadrul acestui areal.
Notabil este faptul că, potențialul turistic natural și antropic este prezent, dar contribuția economică la bugetele locale este redusă cu valori cuprinse între 0,7 și 18%.
7. Problema majoră este reprezentată de politica adoptată de stațiunile turistice care sunt orientate cu preponderență spre practicarea sporturilor de iarnă. O altă problemă este reprezentatde lipsa unor sisteme turistice complementare care să realizeze o sinergie între formele de turism clasice și cele moderne.
8. Se remarcă o concetrare a activității turistice cu preponderanță în centrul bazinului, în special în jurul localitățiilor Lupeni, Vulcan și Petroșani.
9. O altă problemă majoră remarcată, este reprezentată de lipsa prezenței formelor moderne de turism ca de exemplu a turismului de afaceri sau a turismului industrial. Lipsa acestor forme de turism din cadrul zonei miniere Valea Jiului reprezintă un paradox economic, deorece a) Sediul Complexului Energetic al Huilei, a Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului și a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecția Antiexplozivă sunt situate în acest areal, iar b) potențialul industrial rezultat în urma restrângerii activității industriale este foarte complex.
10. La nivelul Uniunii Europene se remarcă o tendință accentuată de revalorificare a infrastructurii industriale prin intermediul turismului industrial.
11. La nivel național, s-a constat în urma cercetărilor efectuate că turismul industrial este puțin valorificat, cu toate că potențialul de valorifiacre este unul extrem de vast.
12. Închiderea infrastructurii miniere este un procedeu laborios care presupune parcurgerea mai multor etape, atât la suprafață cât și în subteran.
În urma programelor de închidere și ecologizare a unităților de exploatare minieră din cadrul bazinului carbonifer Valea Jiului, se constată că potențialul minier-industrial prezent în această zonă poate fi valorificat prin intermediul turismului industrial.
Deoarece microregiunea Valea Jiului, nu este doar o zonă minieră, ci și o zonă turistică, se apreciază drept utilă reutilizarea construcțiilor miniere post-exploatate în scop turistic.
13. Apreciem că, în urma cercetărilor realizate, Unitatea de Exploatare Minieră Paroșeni este cea mai potrivită pentru a fi reutilizată în scop turistico-științific, după închidere (2018), iar pentru celelalte două unități de exploatare minieră din Valea Jiului, incluse în acest program (Mina Uricani și Mina Petrila) reutilizarea poate fi realizată în direcția comercială (prin realizarea unor parcuri sau zone industriale) sau terenurile și spațiile ocupate după ecologizare urmează să fie re-introduse în circuitul economic, agricol sau silvic.
14. Se apreciază că puterea calorică a cărbunelui extras din cadrul perimetrului minier Paroșeni este de aproximativ 3.400 kcal/kg, de unde reiese faptul că aceste zăcăminte carbonifere sunt nerentabile în a fi exploatate. Pe lângă, factorul putere calorică, s-a constat în urma cercetărilor realizate că o serie de alți factori influențează exploatarea zăcământului. Principalii factori sunt: conținutul mare de sulf, umiditatea crescută și procentul foarte mare de cenușă.
15. Un alt factor care a condus la includerea Unității de Exploatare Minieră Paroșeni în programul de închidere și ecologizare 2018, este reprezentat de situația economico-financiară. La finele anului 2013, Mina Paroșeni a înregistrat pierderi în valoare de 658.130.277 lei.
16. Suprafața incintei principale a minei Paroșeni ocupă 114.311,98 m2, din care construcțiile miniere ocupă 24.613,15 m2. Analizând suprafața și construcția fiecărei clădiri miniere remanente de suprafață, s-a ajuns la concluzia că 11, din cele 90 de clădiri pot fi reconstruite pentru a deveni obiective turistico-miniere.
17. Reconstrucția clădirilor miniere remanante, care urmează să formeze complexul tehno-turistic minier, presupune o analiză în detaliu a structurii de rezistență și a caracteristicilor constructive.
În urma realizării testelor se constată că structura de rezistență a infrastructurii miniere remanente nu este afectată, îndeplinește condițiile, normele de siguranță și securitate și poate să primească turiștii.
18. În urma realizării complexului tehno-turistic minier de suprafață, s-a constat necesitatea realizării unui traseu tehno-turistic minier subteran, pentru a se asigura complementaritatea activității turistico-miniere, între activitatea minieră de suprafață și cea subterană.
19. Pentru a se asigura transportul turiștilor în subteranul complexului tehno-turistic minier, au fost determinați parametrii cinematici ai instalației de transport persoane și material, iar în urma testelor s-a ajuns la concluzia că instalația se încadrează în parametrii optimi de funcționare.
20. Apreciem că, în prezent, deplasarea pe verticala puțului se realizează prin intermediul unor vase de extracție și transport miniere (colivii), care nu pot asigura accesul turiștilor la galeriile tehno-turistice subterane. În acest sens, se avansează propunerea de identificare a noi soluții tehno-turistice privind asigurarea transportului turiștilor în subteran.
21. Perimetrul minier Paroșeni este delimitat de 4 orizonturi geologice, 9 falii principale și o mulțime de micro-falii, ce au condus la formarea a 10 blocuri tectonice majore.
22. Se remarcă prezența a 19 strate carbonifere, dar în prezent, în exploatare sunt doar două stratul 3 și stratul 5, care au și cea mai mare grosime (până la 20 m). Celelalte strate nu sunt exploatate datorită caracteristicilor și pentru că ,din punct de vedere economic, prezintă nerentabilitate (cost de exploatare mult prea ridicat).
23. Pentru realizarea traseului tehno-turistic minier subteran s-a avansat propunerea de identificarea a gradului de stabilitate a rocilor aferente perimetrului complexului tehno-turistic minier, iar în urma rezultatelor s-a ajuns la concluzia că rocile prezintă stabilitate medie spre ridicată și s-a constat prezența cimentului de legătură silicios în componența acestora.
24. Se apreciază că traseul tehno-turistic minier subteran este necesar a fi împărțit în două tronsoane de galerie tehno-turistice.
25. Un alt aspect de care trebuie să se țină cont în vederea realizării traseului turistic minier subteran este reprezentat de asigurarea debitului de aer necesar. În acest sens, se avansează recomandarea identificării soluțiilor prin care să se asigure aerajul lucrării tehno-turistice subterane.
26. Se va avea în vedere proiectarea unor încăperi tehno-turistice subterane, care să faciliteze prezentarea și simularea proceselor desfășurate în subteran.
27. Apreciem că, în prezent, realizarea unui complex tehno-turistic minier în zona minieră Valea Jiului, va avea un impact economic și social major care va conduce la dezvoltarea întregii microregiunii.
CONTRIBUȚII ȘTIINȚIFICE PERSONALE ȘI ORIGINALE
1. În teza de doctorat sunt lansate în premieră modele societale a căror dezvoltare economică, socială și infrastructurală se bazează pe industria minieră.
2. În lucrare s-a formulat în premieră teza că, între suprafețele generale societale ale Bazinului Carbonifer Valea Jiului și infrastructurile miniere aferente exiată un raport dinamic de inversă proporționalitate, în care suprafața generală societală și cea minieră aferentă Municipiului Petroșani este singura constantă.
3. Se avansează pentru prima dată concepția de retrogradare economico-socială a unei zone miniere, având la bază restrângerea activității de valorificare a zăcămintelor carbonifere.
4. În lucrare este elaborat un model de dezvoltare a bazinului carbonifer Petroșani ce are la bază implementarea liniilor tehnologice turistice, care să conducă la dezvoltarea economică a zonei miniere Valea Jiului.
5. Este lansată în premieră concepția conform căreia bazinul carbonifer Valea Jiului este o microregiune turistico-minieră, datorită celor două resurse naturale deținute, potențialul turistic natural și zăcămintele carbonifere.
6. În lucrarea de față este formalizat un model al multi-dimensionalității sistemelor turistice din cadrul microregiunii Valea Jiului, în vederea idenficării soluțiilor optime de asigurarea a complementarității între activitatea economică de bază (industria minieră) și activitatea economică secundară (turismul).
7. Este introdus în premieră în literatura de specialitate termenul “tehno-turism minier”, cu semnificația de studiu sistematic a elementelor de cunoaștere minieră și/sau industrial-turistică, identificând cerințele manifestate cu privire la valorificarea potențialului turistic industrial, formalizând noi soluții de avans pragmatic și eficient în domeniu.
8. Este redat în premieră un model al ansamblului de activități specifice derulate în timpul închiderii lucrărilor minier subterane.
9. Sunt lansate soluții și variante privind reutilizarea spațiilor miniere după încetarea activității, în vederea revalorificării economice.
10. Este avansată în premieră ideea revalorificării infrastructurii miniere prin reconstrucția tehno-turistică a clădirilor miniere.
Reconstrucția tehno-turistică a structurilor post-exploatate miniere se realizează în cadrul unui complex tehno-turistic minier.
11. În teza de doctorat este avansată pentru prima dată în literatura de specialitate proiectarea unui ascensor panoramic exterior care să asigure transportul turiștiilor în cadrul unei structuri miniere, cum este turnul puțului cu schip.
De asemenea este avansată ideea reproiectării camerei de control a turnului puțului cu schip într-un spațiu de relaxare.
12. Tot pentru prima dată, în cadrul tezei de doctorat, este avansată ideea realizării și proiectării unui spațiu muzeal al unui depozit de exploziv minier.
13. În teza de doctorat sunt redate sintageme originale referitoare la a) cabina de transport subteran magnetică care asigură transportul turiștiilor în subteranul b) complexului tehno-turistic minier.
14. În teza de doctorat sunt introduse în premieră noțiunile de grindă de susținere și ghidare electro-magnetică și grindde susținere și ghidare electro-dimanică, care vor asigura deplasarea și susținerea cabinei ascensorului magnetic subteran.
15. În urma cercetărilor privind utilizarea cabinelor de transport subteran magnetice și a grinzilor de susținere și ghidare elctro-magnetice și electro-dinamice s-a obținut un sistem de susținere și ghidare electro-dinamico-magnetic care va asigura transportul turiștiilor în subteran.
16. Este avansată pentru prima dată ideea utilizării vitezei de revizie drept viteză de transport pe verticala puțului în vederea asigurării transportului tehnico-turistic.
17. Este folosită pentru prima dată sintagma “traseu tehno-turistic minier subteran”, în vederea utilizării galeriilor miniere subterane în scop turistic și științific.
Pentru realizarea traseului tehno-turistic minier subteran sunt necesare lucrări de amenajare și construcție a unor “încăperi tehno-turistice miniere subterane”, care urmează să fie proiectate în laboratore miniere subterane de simulare tehnico-economică și procesuală, muzeu minier subteran și amfiteatru minier subteran.
18. Este avansată pentru prima dată propunerea de utilizarea a unui complex tehno-turistic minier drept școală minieră, astfel încât studenții Universității din Petroșani își vor putea desfășura o parte a activităților educative în cadrul acestui complex.
19. Este introdusă în literatura de specialitate noțiunea de “galerie tehno-turistică minieră lemn-TH”, datorită utilizării simultane a două sisteme de susținere a galeriilor, în armaturi metalice și în lemn.
20. Este propusă, în premieră, transformarea unei porțiuni de galerie susținută cu ajutorul bolțarilor de mina într-o machetă geologică, care să prezinte straturile geologice și dispunerea acestora, din cadrul perimetrului minier Paroșeni.
21. Reconstrucția tehno-turistică a infrastructurii miniere prezente dealungul zonei miniere Valea Jiului, se apreciază că va avea drept rezultat dezvoltarea economico-socială a microregiunii.
PROPUNERI, RECOMANDĂRI ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
1. În ciclul evolutiv al zonelor ce dețin resurse carbonifere, nu poate fi modificat, dar se recomandă ca pe viitor să fie adoptate într-un interval de timp util măsuri de aplanare a efectelor negative economico-sociale generate de epuizarea rezervelor.
În acest context socio-economic se află, în prezent, și Bazinul Carbonifer Valea Jiului, care a intrat în etapa de restrângere a activității, datorită epuizării rezervelor de cărbune sau a puterii calorice reduse, iar ca și direcții viitoare de cercetare se recomandă identificarea unor soluții tehnico-economice care să asigure dezvoltarea zonei.
2. Pornind de la programul de închidere a infrastructurii miniere din Valea Jiului, program în care sunt incluse 3 unități miniere, și utilizând resursele financiare alocate în această direcție, reutilizarea infrastructurii miniere remanente în scop turistic, prin realizarea unor obiective turistice industriale sau a unor spații comerciale.
3. Pe lângă construcțiile miniere de suprafață, activitatea extractivă a generat și afectări ale suprafețelor generale, iar în sens se recomandă cercetarea și identificarea unor soluții care să asigure eco-reutilizarea suprafețelor afectate de activitatea minieră.
4. Se impune luare în considerare a oportunităților reproiectării și reutilizării infrastructurii miniere în zona cercetată, respectiv a infrastructurii industriale la nivel național, în vederea reintroducerii în circuitul economic.
5. Se recomandă, în continuare, studierea și delimitarea conceptuală a turismului industrial, respectiv a tehno-turismului, ca și latură distinctă a acestuia.
6. Pornind de la tehnologia actuală, se recomandă studierea posibilităților de utilizarea a sistemului de susținere și ghidare electro-dinamico-magnetic în vederea asigurării transportului pe verticală.
Se avansează recomandarea studierii posibilităților de utilizare a acestui sistem, independent, fără a mai fi necesară folosirea cablurilor în timpul cursei.
7. Ținand cont de multitudinea spațiilor subterane prezente pe întreg teritoiul Văii Jiului, se propune identificare de noi oportunități de utilizare a acestor spații în scop științific, prin recomandarea realizării de școli miniere subterane și laboratoare de simulare tehnico-economică și procesuală.
Prin realizarea unui sistem de galerii-laboratoare subterane, se apreciază că rezultatul final va fi reprezentat de progresul industriei miniere și indetificarea de noi tehnologii de exploatare mai rentabile din punct de vedere economic.
8. În principal, în zona studiată, se recomandă implementarea unui sistem multi-dimensional sinergetic care să asigure legătura între principalele ramuri economice prezente în cadrul arealului minier Valea Jiului, turismul clasic-convențional, turismul modern și industria minieră.
Realizarea unei legături între cele trei ramuri economice prezente în zona minieră Valea Jiului, se apreciază că va avea drept rezultat dezvoltarea socială, infrastructurală și economică a microregiunii.
INDEX nr.1.
al desenelor, schemelor, figurilor și graficelor originale, contribuții
creative ale autorului, intrate sub incidența copy-right-ului științific
(1.1);
(2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 2.5; 2.6; 2.7; 2.8; 2.9; 2.10);
(3.1; 3.2);
(4.1; 4.2; 4.11; 4.12; 4.13; 4.14; 4.15; 4.16; 4.17; 4.18; 4.19; 4.20; 4.21; 4.22; 4.23;
4.24; 4.25; 4.26; 4.27; 4.28);
(5.1; 5.2; 5.3; 5.4; 5.5; 5.6; 5.7; 5.8);
(6.1; 6.2; 6.4; 6.5; 6.6; 6.7; 6.8; 6.9; 6.10; 6.11; 6.12).
TOTAL: 60 figuri, desene și scheme originale elaborate de autor
INDEX nr.2.
al formulelor/relațiilor matematice originale, contribuții creative
ale autorului, intrate sub incidența copy-right-ului științific
(1.1; 1.2);
(5.1; 5.2; 5.3; 5.4; 5.5; 5.22; 5.23; 5.24; 5.25; 5.26; 5.27; 5.28);
TOTAL: 14 formule și relații matematice originale elaborate de autor
INDEX nr.3.
al conceptelor, precizărilor și aprecierilor originale, contribuții
creative ale autorului intrate sub incidența copy-right-ului științific
regenerarea socio-economică a regiunilor miniere afectate de restructurare;
proces de planificare strategică participativă de identificare a necesităților prioritare;
model matematic al raportului dinamic între suprafețele generale societale și cele infrastructurale miniere;
raport dinamic de inversă proporționalitate;
retrogradarea economico-socială a zonei miniere Valea Jiului;
linii turistice tehnologice industriale pe scheletul vechilor unități miniere de exploatare a cărbunelui;
linii tehnologice turistice;
bazinul carbonifer Petroșani – microregiune turistico-minieră;
hazard peisagistic turistic;
multi-dimensionalitatea sistemelor turistice de complementaritate pe teritoriul minier al Văii Jiului;
valorificarea turismului industrial prin transformarea unităților industindustriale aflate în conservare în obiective turistice;
tehno-turismul latură a turismului industrial;
multi-dimensionalitatea sistemului turistic industrial;
obiectiv tehno-turistic;
valorificarea prin transformarea unei mine într-un complex turistic industrial;
complex tehno-turistic minier de suprafață;
tehno-structuri miniere remanente;
refacerea și consolidarea structurilor miniere remanente, prin acțiuni de retehnologizare și reorganizare;
utilizarea spațiilor miniere prin reproiectare tehno-turistică;
amenajări tehno-turistice pentru introducerea în circuitul turistic;
spațiu muzeal tehno-turistic;
traseul tehno-turistic minier subteran;
muzeul depozitului de exploziv;
grinzi de susținere electro-magnetice și electro-dinamice;
cabină de ascensor magnetică;
sistem de susținere și ghidare dinamico-electro-magnetic;
ascensor panoramic exterior aferent unei construcții miniere.;
traseu turistic subteran al complexului tehno-turistic minier;
tronson al traseului turistic minier subteran;
încăperi tehno-turistice miniere subterane;
laboratoare de simulare tehnico-economică și procesual-socială a extracției cărbunelui;
amfiteatru minier subteran;
galerie tehno-turistică minieră lemn-TH;
arocament geologic tehno-turistic minier subteran
galerie expozițională subterană susținută în beton;
complex tehno-turistic minier-factor de dezvoltare micro-regională durabilă;
tehno-reconstrucția porțiunii de galerie transversală Nord orizont 250;
sistem tehno-turistic de reproiectare și reconstrucție a structurilor miniere de suprafață și subterane;
TOTAL: 38 concepte, principii și expresii originale elaborate de autor
Bibliografie
Abhishek, M. Maglev and its application’s – project report, Lovely
Professional University Phagwara, 2009
Amărăscu, R. Materiale și tehnologii noi pentru susținerea lucrărilor
miniere MMPG, Oficiul de documentare, București,
1974
Arad, V. Geotehinică minieră, Editura Tehnică, București 1995
Arad, V., Teodorescu, A. Ingineria rocilor și structurilor de suprafață, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca 2006
Arad, V., Goldan, T. Geomecanică și tehnologii miniere subterane, Editura
Focus, Petroșani, 2009
Arad, V., Strong, I., Geomecanică, Editura Tehnica-info, Chișinău, 2009
Polcanov, V.
Arad, S., Arad, V., Chindiș, G. Geotehnica mediului. Măsuri pentru reducerea poluării
mediului prin lucrări geotehnice, Editura Polidava,
Deva, 2000
Atanasiu, M. Mecanica, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1973
Baican, G., Boldor, Ianc, I. Redarea în circuitul economic a suprafețelor de teren
afectate de exploatarea lignitului la CNLO Tg.Jiu,
România, Trends in restructuring of coal industry in
Central and Eastern European countries – 29th – 30th,
May 2000
Bangstad, T. R. Routes of Industrial Heritage: On the Animation of
Sedentary Objects, Culture Unbound 3, 2011
Baron, M. Cărbune și societate în Valea Jiului, Editura
Universitas, Petroșani, 1998
Băbuț, G., Moraru, R. New trends in environmental risk assessment and
management. Annals of University of Petroșani –
Mining Engineering, vol. 5 (XXVI), Universitas
Publishing House, Petroșani, 2004
Băbuț, G., Moraru, R. Risk management programme for the mining industry,
Annals of the University of Petroșani – Mining
Engineering, vol.4 (XXVI)
Bădău, Adrian, Bogdan, Eficientizarea transportului subteran în minele din
Valea Jiului, Conferința Științifică Internațională
“Dezvoltare, Cooperare și Cooperare Internațională”,
Universitatea Constantin Brâncuși din Târgul-Jiu și
Bibliografie
Abhishek, M. Maglev and its application’s – project report, Lovely
Professional University Phagwara, 2009
Amărăscu, R. Materiale și tehnologii noi pentru susținerea lucrărilor
miniere MMPG, Oficiul de documentare, București,
1974
Arad, V. Geotehinică minieră, Editura Tehnică, București 1995
Arad, V., Teodorescu, A. Ingineria rocilor și structurilor de suprafață, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca 2006
Arad, V., Goldan, T. Geomecanică și tehnologii miniere subterane, Editura
Focus, Petroșani, 2009
Arad, V., Strong, I., Geomecanică, Editura Tehnica-info, Chișinău, 2009
Polcanov, V.
Arad, S., Arad, V., Chindiș, G. Geotehnica mediului. Măsuri pentru reducerea poluării
mediului prin lucrări geotehnice, Editura Polidava,
Deva, 2000
Atanasiu, M. Mecanica, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1973
Baican, G., Boldor, Ianc, I. Redarea în circuitul economic a suprafețelor de teren
afectate de exploatarea lignitului la CNLO Tg.Jiu,
România, Trends in restructuring of coal industry in
Central and Eastern European countries – 29th – 30th,
May 2000
Bangstad, T. R. Routes of Industrial Heritage: On the Animation of
Sedentary Objects, Culture Unbound 3, 2011
Baron, M. Cărbune și societate în Valea Jiului, Editura
Universitas, Petroșani, 1998
Băbuț, G., Moraru, R. New trends in environmental risk assessment and
management. Annals of University of Petroșani –
Mining Engineering, vol. 5 (XXVI), Universitas
Publishing House, Petroșani, 2004
Băbuț, G., Moraru, R. Risk management programme for the mining industry,
Annals of the University of Petroșani – Mining
Engineering, vol.4 (XXVI)
Bădău, Adrian, Bogdan, Eficientizarea transportului subteran în minele din
Valea Jiului, Conferința Științifică Internațională
“Dezvoltare, Cooperare și Cooperare Internațională”,
Universitatea Constantin Brâncuși din Târgul-Jiu și
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reconstructia Tehno Turistica a Structurilor Post Exploatate In Zona Miniera Valea Jiului (ID: 123443)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.