Reconstituirea
CUPRINS
Capitolul l – Noțiunea, scopul și importanța reconstituirii 4
Noțiunea reconstituirii 4
Scopul reconstituirii 7
Importanța reconstituirii 10
Capitolul II – Felurile reconstituirii 12
Clasificarea potrivit literaturii juridice de specialitate 12
Clasificarea potrivit practicii judiciare 23
Capitolul III – Dispunerea și organizarea reconstituirii – pregătirea
în vederea efectuării reconstituirii 29
1. Dispunerea reconstituirii 29
2. Organizarea reconstituirii – pregătirea în vederea efectuării
reconstituirii 30
3. Planul de reconstituire 37
Capitolul IV – Efectuarea reconstituirii 39
Chestiuni prealabile 39
Participanții la reconstituire 43
Condițiile de realizare 47
Calitatea și cantitatea informațiilor 53
Capitolul V – Fixarea rezultatelor reconstituirii 57
Procesul-verbal de efectuare a reconstituirii 57
Fotografiile și schițele 63
Filmul și videofonograma judiciară 72
Capitolul VI -Aprecierea și folosirea reconstituirii 77
Aprecierea rezultatelor reconstituirii 77
Folosirea rezultatelor reconstituirii 79
3. Erori datorate nerespectării procedurilor legale privind
reconstituirea 81
Capitolul VII – Concluzii. Aprecieri personale asupra problematicii
reconstituirii 83
Bibliografie 85
=== Reconstituirea ===
Capitolul l – Noțiunea, scopul și importanța reconstituirii 4
Noțiunea reconstituirii 4
Scopul reconstituirii 7
Importanța reconstituirii 10
Capitolul II – Felurile reconstituirii 12
Clasificarea potrivit literaturii juridice de specialitate 12
Clasificarea potrivit practicii judiciare 23
Capitolul III – Dispunerea și organizarea reconstituirii – pregătirea
în vederea efectuării reconstituirii 29
1. Dispunerea reconstituirii 29
2. Organizarea reconstituirii – pregătirea în vederea efectuării
reconstituirii 30
3. Planul de reconstituire 37
Capitolul IV – Efectuarea reconstituirii 39
Chestiuni prealabile 39
Participanții la reconstituire 43
Condițiile de realizare 47
Calitatea și cantitatea informațiilor 53
Capitolul V – Fixarea rezultatelor reconstituirii 57
Procesul-verbal de efectuare a reconstituirii 57
Fotografiile și schițele 63
Filmul și videofonograma judiciară 72
–
Capitolul VI -Aprecierea și folosirea reconstituirii 77
Aprecierea rezultatelor reconstituirii 77
Folosirea rezultatelor reconstituirii 79
3. Erori datorate nerespectării procedurilor legale privind
reconstituirea 81
Capitolul VII – Concluzii. Aprecieri personale asupra problematicii
reconstituirii 83
Bibliografie 85
Capitolul l
NOȚIUNEA, SCOPUL Șl IMPORTANȚA RECONSTITUIRII
1. Noțiunea reconstituirii
1.1. Precizări și definiție
Reconstituirea a fost reglementată de legislația noastră procesual penală din necesitatea lărgirii posibilităților de aflare a adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și statuării prin lege a unui procedeu cu caracter probator folosit frecvent în activitatea organelor judiciare1. Astfel, ea se prezintă în cadrul științei criminalistice ca una din activitățile specifice, rezultate din procedeele proprii sau preluate din alte științe aplicate, pentru realizarea scopului procesului penal, acela potrivit căruia nici o încălcare a legii nu rămâne nepedepsită și, în același timp, nimeni să nu fie sancționat pe nedrept2.
Potrivit Codului de procedură penală al României, art. 130, "organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dacă găsește necesar pentru verificarea și precizarea unor date, poate să procedeze la reconstituirea la fața locului, în întregime sau în parte, a modului și a condițiilor în care a fost săvârșită fapta", în interpretarea acestui text de
' V. Dongoroz – "Noul cod de procedură penală și codul de procedură penală anterior, prezentare comparată",
București 1969, pag. 81. 2 Codul de procedură penală al României, art. l alin. l.
–
lege, după unii autori, reconstituirea este o activitate procedurală auxiliară, un procedeu destinat realizării scopului procesului penal, raportate la alte activități procedurale3.
Alți autori constituie reconstituirea ca o formă auxiliară a cercetării la fața locului, prin care se poate verifica dacă faptele și împrejurările infracțiunii care formează obiectul cauzei s-au săvârșit într-un anumit mod4.
Avându-se în vedere dispozițiile legale și literatura de specialitate, reconstituirea poate fi definită ca o activitate de procedură penală și de tactică criminalistică ce constă în reproducerea artificială a împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea sau oricare fapt care reprezintă importanță în cauză pentru a se stabili dacă fapta a avut ori ar putea să aibă loc condițiile date.
Datorită conținutului ei concret, precum și scopului pe care îl urmărește, reconstituirea mai poate fi definită ca o modalitate de observare directă a unor fapte, împrejurări, acțiuni, care în acest scop, sunt reproduse artificial și imitativ5. Reconstituirea poate consta în reproducerea tuturor împrejurărilor săvârșirii infracțiunii sau numai în reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar a unor fapte izolate, care, însă, reprezintă importanță pentru cauză, în sensul că ajută la clarificarea unor probleme ale acesteia6.
Prin reconstituire nu trebuie să se înțeleagă refacerea, reproducerea locului săvârșirii faptei. Reamenajarea locului faptei este numai o activitate pregătitoare a reconstituirii. De fapt, reamenajarea, refacerea locului săvârșirii infracțiunii, nu este obligatorie întotdeauna la reconstituire. De exemplu, dacă se urmărește verificarea deprinderilor
3 Codul de procedură penală al României, art. l, alin. l
4 A. Ciopraga – "Criminalistica: Elemente de tactică", ediția 1986, pag. 67.
5 N. Volonciu – "Drept procesual penal", București 1972, pag. 280.
6 N. Volonciu – "Drept procesual penal", București 1972, pag. 280.
inculpatului, necesare executării unei anumite activități, reproducerea se poate desfășura și în altă parte, nu numai în locul în care a fost săvârșită infracțiunea.
Reconstituirea nu presupune reproducerea faptei, ci doar a împrejurărilor în care aceasta a avut loc, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la reproducerea unor urmări socialmente periculoase, la săvârșirea unor infracțiuni, ceea ce este cu desăvîrșire interzis.7
1.2. Trăsături caracteristice
Avându-se în vedere literatura de specialitate și practica organelor judiciare, se pot aprecia trăsăturile caracteristice ale reconstituirii, trăsături care o deosebesc de alte activități de urmărire penală și de tactică criminalistică, cum ar fi: cercetarea la fața locului, expertiza, prezentarea pentru recunoaștere etc,8 astfel:
în cadrul reconstituirii, organul judiciar percepe nemijlocit fenomenele, acțiunile și nu urmele acestora: obiectul perceperii este fenomenul, expertiza și rezultatele lor;
în cursul reconstituirii se pot produce și modifica fapte, fenomene care nu lasă urme materiale. Spre exemplu, în cazul reconstituirii efectuate în scopul verificării posibilităților de a vedea sau de a auzi;
la reconstituire, faptele, fenomenele examinate sunt examinate întotdeauna provocate artificial, de aceea ele sunt asemănătoare, dar nu identice cu cele adevărate;
reconstituirea este, de fapt, o experiență, o încercare de a stabili pe cale experimentală posibilitățile de existență a faptelor ori a fenomenelor.
7 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan – "Tratat de tactică criminalistică", Editura Carpați, Oradea 1992, pag. 272 – 273.
1.3. Funcție
Ca o concluzie la cele prezentate se poate preciza că reconstituirea are funcția de a permite organelor de cercetare penală -sau magistraților – să verifice și să precizeze datele administrate în procesul de probațiune, prin refacerea – totală sau parțială -, în condițiile create artificial, a desfășurării activității infracționale ori a împrejurărilor în care s-a comis fapta, precum și să aprecieze veridicitatea declarațiilor martorilor, părții vătămate etc, rolul fiecăruia din mijloacele materiale de probă la consemnarea activității ilicite și, prin urmare, aptitudinea acestora de a servi aflării adevărului în cauză.
2. Scopul reconstituirii
Rolul și locul reconstituirii pot fi definite în mod corespunzător numai în condițiile unei corecte reprezentări a scopului acesteia.
în literatura de specialitate și practica juridiciară se admite, în mod unanim, că scopul reconstituirii îl reprezintă verificarea și ilustrarea probelor administrate în cursul cercetării. Există, însă, discuții referitoare la faptul dacă prin reconstituire pot fi administrate probe noi în cauză.
Avându-se în vedere scopul reconstituirii, se poate aprecia că prin aceasta se poate ajunge, uneori, și la obținerea de probe noi în cauză.
în aceste condiții, se poate considera că, reconstituirea, are drept scop: verificarea și ilustrarea probelor administrative în cauză, verificarea versiunilor elaborate pe parcursul cercetării și obținerea de probe noi.
în cele ce urmează vom trata fiecare dintre aceste scopuri ale reconstituirii în mod separat.
C. Aioanițoaie, I. Cora, I.E.Sandu – "Tactica efectuării reconstituirii" în "Curs de tactică criminalistică," voi. II, Academia de Poliție "A.I. Cuza" ed. 1983, pag. 256 – 257.
2.1. Verificarea și ilustrarea probelor administrate în
cauză
Reconstituirea, ca metodă de verificare a probelor administrate, este frecvent folosită în practica organelor de urmărire penală.
Verificarea probelor poate fi realizată prin efectuarea diverselor activități de urmărire penală, precum și prin măsuri operative cum sunt: ascultarea de martori, ascultarea de învinuiți sau inculpați, confruntări, prezentări pentru recunoaștere, constatări tehnico-științifice ori expertize, percheziții, ridicări de obiecte și înscrisuri, investigații etc.
Probele pot fi verificate însă și prin "încercarea" veridicității lor cu ajutorul reconstituirii. Această verificare experimentală sau "încercare", reprezintă de fapt stabilitatea posibilității sau imposibilității existenței unui fapt ori a unui fenomen. Prin reconstituire se verifică nu numai declarațiile martorilor, învinuiților sau inculpaților, ci și probele materiale administrate în dosarul cauzei. Astfel, încercând verificarea posibilității creării ori dispunerii într-un anumit mod a urmelor, prin reconstituire se atestă nu numai declarațiile învinuiților sau inculpaților din care rezultă cum au procedat atunci când au săvârșit infracțiunea, dar și constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului ori concluziile constatării tehnico-științifice sau expertizei referitoare la mecanismul de formare a urmelor descoperite, în același timp, prin reconstituire, pe lângă verificarea probelor administrate, se va ajunge și la ilustrarea acestora9.
' C. Aioanițoaie, I. Cora, I.E. Sandu, op. cit., pag. 258.
2.2. Verificarea versiunilor elaborate pe parcursul
cercetării
Unul din scopurile importante ale reconstituirii îl reprezintă verificarea versiunilor elaborate pe parcursul cercetării10.
în acest sens, prin reconstituire, nu se verifică o anumită probă existentă în dosarul cauzei și nici toate probele luate împreună. Se verifică presupunerile organului de urmărire penală formată în baza probelor, iar uneori chiar explicațiile izvorâte din datele obținute prin efectuarea diferitelor activități de verificare sau prin efectuarea unor măsuri operative, atunci când nu sunt administrate probe în cauză.
Din exemplul care urmează rezultă cum, prin reconstituire, au fost verificate atât probele administrate în cauză, cât și versiunile elaborate în cursul cercetării.
2.3. Obținerea de probe noi
Așa cum s-a subliniat, prin reconstituire se poate ajunge și la –
obținerea de probe noi în cauză.
întrucât reconstituirea este un act de urmărire penală independent, prin efectuarea ei se poate ajunge și la administrarea de probe noi, împrejurare ce poate fi reliefată de o serie de exemple edificatoare.
Astfel, într-o cauză privind furtul unei case de bani, a fost organizată reconstituirea pentru verificarea declarațiilor inculpaților referitoare la modul în care au transportat și spart pereții casei de bani în vederea însușirii conținutului acesteia. Cu ocazia reconstituirii, stabilindu-se pe baza explicațiilor inculpaților, locul și modul în care au spart casa de bani, s-a ajuns la obținerea unor probe noi în cauză. Astfel, în locul în care inculpații au spart casa de bani, s-a ajuns la obținerea unor probe
C. Aioanițoaie, I. Cora, I.E. Sandu, op. cit., pag. 195; A. Ciopraga, op. cit., pag. 68 – 69.
noi în cauză. Astfel, în locul în care inculpații au spart casa de bani -după scoaterea acesteia din unitate – a fost descoperită o cantitate de nisip, care, în urma analizelor de laborator efectuate, s-a stabilit că provine din casa de bani furată.
Tot astfel într-un alt caz, privind săvârșirea unui omor, ocazia reconstituirii, după ce inculpatul a arătat activitățile pe care le-a întreprins pentru suprimarea vieții victimei și pentru disimularea omorului în altă formă de moarte violentă – așezarea cadavrului pe artera intens circulată – a indicat itinerariul parcurs pentru părăsirea locului infracțiunii. Parcurgând acest itinerar, cu ocazia reconstituirii, inculpatul și-a amintit și a indicat locul unde a aruncat obiectul cu care a lovit victima, în locul indicat, a fost găsit ciomagul folosit de către inculpat la săvârșirea omorului, obiect pe care au fost puse în evidență urme de sânge făcând parte din aceeași grupă sanguină cu a victimei.
Se observă că, la reconstituire, nu se creează probe, ci doar se pun în evidență, se stabilesc, dându-se posibilitatea organului judiciar să le administreze la dosarul cauzei. Atât tractoristul, nisipul cât și ciomagul purtând urme de sânge, din exemplele prezentate mai sus, preexistau, numai că despre acestea organul de urmărire penală nu a avut conștiință până în momentul efectuării reconstituirii.
3. Importanța reconstituirii
Importanța reconstituirii rezidă în rolul pe care-l are în conturarea elementelor constitutive ale infracțiunii, în aflarea adevărului datorită faptului că "elementele de probă îndoielnice sau simple indicii pot, după caz, să fie reținute ca probe serioase sau înlăturate ca lipsite de valoare"11.
11 V. Dongoroz, op. cit., pag. 294.
10
Importanța sa trebuie, însă, privită în lumina dispozițiilor procesual penale, conform cărora reconstituirii nu i se poate atribui o valoare probantă deosebită, concluziile ce se desprind din precizarea și verificarea elementelor de fapt urmând să fie apreciate în raport cu celelalte probe administrate în cauză12.
Ca o concluzie la cele enumerate mai sus, se poate afirma, în ceea ce privește valoarea probabilităților a reconstituirii, că atât aceasta -reconstituirea ca procedeu probatoriu – cât și procesul verbal în care se materializează rezultatele obținute cu această ocazie – ca mijloc de probă scris -, au valoare probatorie în măsura în care sunt coroborate cu celelalte probatorii admise. Dacă aceasta este regula generală, nu trebuie omis faptul că prin această activitate se pot obține probe noi în sprijinul dovedirii existenței infracțiunii și vinovăției (așa cum s-a precizat la punctul nr. 1 de la această secțiune) ori, după caz, simplele indicii sau elemente de probă îndoielnice pot fi reținute ca probe concludente și utile sau înlăturate ca lipsite de valoare. Privite din acest punct de vedere, reconstituirea apare ca procedeu probatoriu și un mijloc de probă cu trăsături specifice.
12 V. Papadopol și Mihai Papovica, "Repertoriul alfabetic de practică judiciară în materie penală" pe anii 1969 -1975, București 1977, pag. 369.
l l
Capitolul II FELURILE RECONSTITUIRII
1. Clasificarea potrivit literaturii juridice de specialitate
Pe baza practicii organelor de urmărire penală, în literatura de specialitate s-a încercat clasificarea principalelor titluri de reconstituire, în raport cu câteva criterii de natură subiectivă și obiectivă potrivit obiectului reconstituirii.
Deși, așa cum s-a precizat, sfera și natura împrejurărilor care pot fi verificate prin mijlocirea reconstituirilor sunt extrem de variate, convențional, privite sub raportul conținutului, acestea ar putea fi incluse în una din următoarele categorii13:
într-o primă categorie se cuprind toate acele fapte, fenomene,
împrejurări legate de modul și condițiile de realizare a activității
informaționale prin care se săvârșește infracțiunea sau fapte și
fenomene aflate într-o strânsă legătură cu primele, a căror reproducere
oferă posibilitatea verificării experimentale a diverselor activități
întreprinse de făptuitor anterior, concomitent și ulterior săvâșirii faptei;
cea de-a doua categorie cuprinde verificarea experimentală a
tuturor împrejurărilor ce reflectă modul în care fenomenele, situațiile
legate de condițiile reproducerii faptelor, în primul rând activitatea ce
constituie elementul material al infracțiunii au fost percepute de cei care,
într-un fel sau altul, au participat la producerea faptului – învinuit sau
13 A. Ciopraga – "Criminalistica" – Tratat de tactică, Editura "Grama", Iași 1996, pag. 92.
12
inculpat, martori oculari, persoana vătămată. Altfel spus, reproducerea pe cale experimentală a acestor din urmă împrejurări urmărește verificarea aptitudinilor subiective de percepție ale persoanelor, în prezența condițiilor obiective contextuale percepției.
Fără a epuiza situațiile obiective – posibile ce pot fi reproduse experimental, adeseori, chiar și în practica organelor judiciare, potrivit cu obiectul reconstituirii se recurg la următoarele forme de reconstituire14:
reconstituirea în vederea verificării declarațiilor martorilor, în
special a condițiilor de vizibilitate și audiție;
reconstituirea în vederea verificării declarațiilor învinuitului sau
inculpatului prin care se urmărește în primul rând posibilitatea producerii
unor anumite acțiuni în condițiile date ale infracțiunii;
reconstituirea tabloului de ansamblu al infracțiunii, adică a
principalelor momente, episoade, în succesiunea producerii lor.
1.1. Reconstituirea în vederea verificării declarațiilor
martorilor
La reconstituirea în vederea verificării declarațiilor martorilor se recurge atunci când de exacta percepție a împrejurărilor aflate într-un anumit raport cu infracțiunea sau cu făptuitorul depinde orientarea, cursul pe care-l va lua cercetarea, elaborarea celei mai verosimile versiuni cu privire la persoana făptuitorului, adică atunci când astfel de împrejurări pot avea o importanță decisivă asupra ulterioarei desfășurări a cercetării. Așa fiind, nu numai atunci când există suspiciuni, nu numai când buna-credință a martorilor este pusă la îndoială, ci ori de câtre ori soluționarea unor importante aspecte ale cauzei este condiționată de
14 Camil Suciu, op. cit., pag. 529; Emil Stancu, op. cit., pag. 195; A. Ciopraga, op. cit., pag. 92.
13
fidelitatea percepției unor fapte sau împrejurări, organele judiciare vor putea proceda la verificarea lor pe cale experimentală15.
Reconstituirea declarațiilor martorilor urmărește verificarea aptitudinilor subiective de percepere ale acestora, în nemijlocita legătură cu condițiile în care mărturia s-a transformat, adică în contextul factorilor obiectivi existenți în momentul perceperii, ale căror consecințe pot influența într-un sens optimizator sau, dimpotrivă, într-un sens perturbator desfășurarea percepției.
De vreme ce rolul precumpănitor în formarea mărturiei revine analizatorilor vizuali și auditivi, în literatură și în practică se face distincție între reconstituirea pentru verificarea condițiilor de vizibilitate și reconstituirea pentru verificarea condițiilor de audiție16.
1.1.a. Verificarea condițiilor de audiție
« i
Necesitatea verificării pe cale experimentală a fenomenelor sonore percepute de martori, se ivește mai cu seamă atunci când în momentul percepției au existat condiții cu totul improprii pentru vizibilitate (în timpul nopții) sau improprii (lumină crepusculară, în prezența unor fenomene atmosferice, cum ar fi, ceața, ploaia, viscolul etc.) care fac inoperantă sau incertă percepția vizuală, precum și atunci când deși au existat condiții proprii de vizibilitate, un anumit fenomen nu a putut fi perceput datorită impunerii unor obstacole, sau situării martorilor dincolo de limitele eficienței privirii binoculare. în toate aceste situații, faptele nu pot fi percepute vizual ci numai auditiv.
Evident, la aceasta se adaugă condiția ca infracțiunea săvârșită să fi fost însoțită de producerea unor fenomene sonore – sunete sau zgomote, în categoria sunetelor ce pot fi reproduse experimental pe
15 A. Ciopraga, op. cit., pag. 93.
14
calea reconstituirii se înscriu: vorbirea, țipetele, semnalele sonore ale unor autovehicule etc., iar în categoria zgomotelor, cele produse de instrumente la săvârșirea infracțiunii, cum ar fi armele de foc, instrumentele de lovire, zgomote produse de mijloacele de transport, de obiecte în cădere etc.17
Reproducerea pe cale experimentală a fenomenelor sonore în vederea verificării posibilităților de percepție ale acestora, trebuie efectuată în condiții cât mai apropiate celor existente în momentul percepției inițiale: unele dintre acestea privesc condițiile de loc și timp, adică condițiile obiective de mediu contextuale percepției, altele se referă la fenomenul sonor propriu-zis și privesc intensitatea, sursa (natura) fenomenului sonor, distanța de la care a fost perceput, direcția de propagare.
Fidelitatea percepției fenomenelor sonore este într-o însemnată măsură influențată de locul în care s-au produs respectivele fenomene sonore. Astfel, percepția fenomenelor sonore în condițiile unei anumite situări geografice a locului (munte, deal, depresiune, pădure), a unei anumite configurații a acestuia (prezența unor anumite obstacole acustice) poate fi mult denaturată de fenomenul acustic numit ecou, ecoul reprezentând fenomenul acustic provocat de undele sonore astfel încât, după un anumit interval de timp, se percepe un sunet asemănător, ce dă impresia celui ce-l percepe, că vine dintr-o altă direcție18.
Datorită percepției concomitente a undelor sonore directe cât și a celor reflectate, ori numai a acestora din urmă, aprecierea de propagare a fenomenelor sonore, în prezența ecoului, poate merge până la
16 Camil Suciu, op. cit., pag. 529; E. Stancu – "Criminalistică", ed. a II – a, voi. II, Editura Actami, București
1997, pag. 212.
17 A. Ciopraga, op. cit, pag. 94.
18 A. Ciopraga, op. cit., pag. 94; E. Stancu, op. cit., pag. 213.
15
indicarea unei direcții opuse celei din care în mod real provine fenomenul sonor.
Când fenomenele sonore au fost percepute în locuri închise (curți interioare, săli de dimensiuni mari, hale, clădiri și alte obstacole reflectatoare), percepția auditivă poate fi într-o însemnată măsură perturbată de la un alt fenomen acustic, reverberația, care este fenomenul carecteristic spațiilor închise, prin care sunetele sunt prelungite și amplificate imediat ce au fost emise, datorită unor reflexii multiple și succesive pe pereți și obstacolele acestui mediu19. Acest fenomen infuențează nu numai posibilitatea localizării spațiale auditive a sursei sonore (de pildă, fereastra de la care s-a auzit o împușcătură sau țipete, cuvinte etc.) ci și claritatea audiției, deoarece datorită prelungirii sunetelor primare și a variației de intensitate, percepția este neclară, neinteligibilă și deformată.
La reproducerea pe cale experimentală a fenomenelor sonore percepute în medii închise va trebui, de asemenea, să se ia în considerare nu numai natura și intensitatea fenomenului acustic (convorbiri, țipete, strigăte, zgomotul produs de împușcătură etc.) ci și natura obstacolelor ce separau martorul de sursa sonoră, cum ar fi percepția dintr-o cameră alăturată despărțită prin pereți, uși, ferestre etc.
în ceea ce privește condițiile de timp, reconstituirea trebuie efectuată în condiții similare celor existente în momentul percepției inițiale. Aici vor trebui avute în vedere în primul rând condițiile atmosferice20 din momentul percepției. Fidelitatea percepției auditive va fi în mai mare măsură influențate, după cum aceasta s-a petrecut în condițiile unei atmosfere liniștite, calme (în general în timpul nopții, într-un loc izolat, pe câmp, în pădure etc.) sau, dimpotrivă în condițiile unui
19 A. Ciopraga, op. cit., pag. 94.
20 Camil Suciu, op. cit., pag. 533; C. Aioanițoaie, V. Bechesean, op. cit., pag.
262.
16
mediu zgomotos (în timpul zilei, într-un centru populat, ori de trafic intens, de activitate intensă și alte asemenea medii), în această din urmă situație fenomenele acustice sunt percepute pe un fond perturbator.
De asemenea, dacă percepția inițială s-a desfășurat în condițiile unui vânt de o anumită intensitate21, reproducerea experimentală a fenomenului sonor va trebui să aibă loc în condiții similare deoarece forța și direcția vântului influențează în mare măsură posibilitatea determinării exacte a distanței la care este situată sursa sonoră și implicit claritatea audiției. Undele sonore purtate de vânt în aceeași direcție sau într-o direcție contrară celei în care se află martorul, poate explica percepția clară a sunetelor sau zgomotelor în prima situație și neputința de a fi perceput în cea de-a doua situație.
A doua categorie de condiții care se impun a fi observate cu ocazia verificării posibilităților de audiție privește fenomenul sonor propriu-zis și se referă la intensitatea, sursa (natura) fenomenului acustic, distanța de la care este perceput și direcția de propagare.
Astfel, sunetele sau zgomotele a căror posibilitate de percepție se verifică experimental trebuie reproduse la o intensitate22 (forță, tărie), sensibil apropiată, de aceasta depinzând, între altele, percepția clară, denaturată sau neputința percepției fenomenului sonor, în ceea ce privește sursa (natura) fenomenului sonor, se impune ca aceasta să fie reprodusă experimental de însuși obiectul care l-a generat inițial (de pildă arma sau pistolul cu care s-a executat tragerea), iar atunci când aceasta nu mai e posibilă, de obiecte de același tip23. Când obiectul reproducerii îl constituie vorbirea, țipetele sau strigătele, se impune
21 A. Ciopraga, op. cit., pag. 95.
22 A. Ciopraga, op. cit., pag. 95 – 96; C. Suciu, op. cit., pag. 534.
23 A. Ciopraga, op. cit., pag. 95 – 96; C. Suciu, op. cit., pag. 534.
repetarea lor la diferite intensități pentru a le apropria cât mai mult de intensitatea avută în momentul percepției inițiale24.
în sfârșit, eficiența reconstituirii condițiilor de audiție este condiționată de respectarea acelorași condiții de distanță și de direcție de propagare a fenomenului sonor25.
Dacă fenomenul sonor reprodus în condițiile de timp și de loc semnalate, a fost perceput de martor și cu ocazia reproducerii experimentale, dar nu și de martorul sau martorii existenți aflați lângă el, trebuie să se verifice dacă nepotrivirea nu-și află cauza în existența unor diferențieri în planul sensibilității auditive a martorului auditiv (acuitatea deosebită a analizatorului auditiv datorată, de pildă exersării profesionale) și martorul existent (al cărui organ auditiv poate fi afectat auditiv), în astfel de situații se impune repetarea experimentului cu participarea unor martori asistenți a căror acuitate auditivă este sensibil apropiată (de pildă martori recrutați din aceeași categorie profesională cu cea a martorului propriu-zis).
1.1.b. Verificarea condițiilor de vizibilitate
La reconstituirea în vederea verificării condițiilor de vizibilitate se poate recurge atunci când faptele au fost percepute exclusiv vizual, sau și vizual, fără a se face distincție după cum percepția vizuală s-a desfășurat în condiții proprii sau improprii de vizibilitate26, întradevăr, chiar și atunci când percepția inițială s-a desfășurat în condiții proprii de vizibilitate, reproducerea experimentală a faptelor percepute vizual poate fi impusă de consecințele ce ar decurge din faptul a cărui restabilire se încearcă. Așa, de pildă, afirmația potrivit căreia, de la distanța, să zicem de 300 m, martorul a indentificat infractorul în persoana lui X, sau, de la
24 A. Ciopraga, op. cit., pag. 95 – 96; C. Suciu, op. cit., pag. 534.
25 A. Ciopraga, op. cit., pag. 96; C. Aioanițioaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 263.
IX
aceeași distanță a observat numărul autovehiculului, care a părăsit în viteză locul accidentului este, în mod firesc, de natură a explica neîncrederea organului judiciar, iar mijlocul cel mai potrivit pentru a o înlătura îl constituie reproducerea experimentală a faptelor.
Cu atât mai justificată apare efectuarea reconstituirii, când percepția s-a desfășurat în condiții cu totul impropii (în timpul nopții) sau improprii de vizibilitate (la lumina crepusculară, în prezența unor fenomene atmosferice perturbatoare) care anulează sau reduce simțitor eficiența percepției vizuale.
în mod curent, prin mijlocirea acestei activități, se verifică aptitudinile subiective ale martorilor de a percepe vizual, dar în raport cu natura împrejurărilor, reconstituirea care poate fi efectuată și pentru verificarea aptitudinilor învinuitului sau inculpatului27 (de pildă, în cazul unui omor săvârșit fără voie cu o armă de foc, se verifică experimental susținerea învinuitului potrivit căreia, din locul în care a executat tragerea, dată fiind configurația terenului, nu a avut posibilitatea să observe victima) sau ale victimei infracțiunii (așa bunăoară, se poate verifica experimental susținerea acesteia că de la o anumită distanță a putut identifica complicele aflat la pândă, sau mijlocul de transport cu care infractorul a părăsit locul faptei, aflat la o anumită distanță).
Obiectul reconstituirii îl constituie verificarea experimentală a posibilităților de percepție vizuală a persoanelor de regulă a infractorului, a acțiunilor întreprinse de acesta precum și a unor obiecte28, în această din urmă situație, în afară de condițiile de vizibilitate, fidilitatea percepției vizuale a obiectelor va fi determinată într-o anumită măsură, de mărimea, culoarea, forma acestora, de împrejurare dacă acestea au fost percepute în condiții statice sau de mișcare, de raporturile de distanță
26 A. Ciopraga, op. cit, pag. 96.
27 A. Ciopraga, op. cit, pag. 96 – 97; C. Suciu, op. cit, pag. 534.
28 A. Ciopraga, V. Bercheșan, op. cit., pag. 263 – 264.
19
dintre obiecte și cel ce percepe, de durata percepției etc. De aici cerința ca în procesul verificării experimentale și numai atunci aceasta nu mai este cu putință, să se utilizeze obiecte cu aceleași însușiri, obiecte ce aparțin aceluiași gen29.
De vreme ce prin reconstituire se urmărește a se verifica în ce măsură în condițiile date de vizibilitate, percepția vizuală a fost sau nu posibilă, este firesc ca această activitate să fie efectuată în condiții de vizibilitate cât mai apropiate celor existente în momentul percepției vizuale inițiale30.
Din acest punct de vedere, factorul fizic de prezență sau absență de care este legată plenitudinea și fidelitatea percepției vizuale îl constituie intensitatea luminii.31 Intensitatea luminii, fie că avem în vedere fapte percepute în condițiile luminii naturale, fie că avem în vedere fapte percepute în condițiile luminii artificiale, diferă după cum împrejurările legate de infracțiune sau de infractor au fost recepționate la lumina zilei, în zori sau amurg, sau în timpul nopții. Mai mult, intensitatea luminii nu este egală de-a lungul întregii zile, ci prezintă grade diferite și în consecință va oferi condiții propice sau mai puțin propice de vizibilitate, de percepție vizuală. Constatarea se impune și mai pregnant dacă avem în vedere distribuția luminii în raport cu anotimpul. Una este intensitatea luminii și respectiv intensitatea de percepție într-o zi de toamnă, lipsită de soare, și alta va fi posibilitatea de percepție vizuală într-o zi de iarnă, pe fondul alb al zăpezii.
De asemenea, la afectuarea reconstituirii trebuie să se țină seama de ora la care, în raport cu anotimpul și chiar cu zona geografică, începe
29 A. Ciopraga, op. cit., pag. 97.
30 C. Suciu, op. cit., pag. 535.
'' A. Ciopraga, op. cit., pag. 107
lumina diurnă, cu alte cuvinte, trebuie să se determine limitele de timp ale luminii diurne.32
Cînd se reproduc experimental împrejurări legate de percepția însușirilor cromatice, fie că este vorba de recunoașterea infractorului pe baza descrierii culorii îmbrăcămintei, a pigmentației pielii sau a părului, ori a obiectelor purtătoare ale anumitor culori, nu numai intensitatea, dar și natura iluminatului33 poate influența perturbator asupra acestui proces. Este cazul mediilor iluminate cu neon, de regulă al faptelor petrecute în interioare, dar și al celor petrecute în exterior, mai ales în mediul urban, la lumina reclamelor și firmelor fluorescente policrome, care diminuează mult posibilitatea discriminării culorilor în mod corect. Așa fiind, se impune ca astfel de fapte să fie reproduse nu numai la o lumină de aceeași intensitate, ci și de aceeași natură.
De asemenea, se impune ca faptele să fie reproduse în aceleași condiții atmosferice34 deoarece condițiile de vizibilitate diferă într-o însemnată măsură, după cum acestea au fost percepute în condițiile unei atmosfere rarefiate, purificate (după ploaie, într-o zonă muntoasă) sau în condițiile unei atmosfere încărcate (fum, vapori, cer încărcat de umiditate, timp noros, ceață etc.).
Un alt factor, ce nu trebuie nesocotit la efectuarea reconstituirii, îl constituie distanța35 ce separă martorul de faptul vizual, deoarece se știe, fidelitatea percepției se află într-un raport direct sau invers proporțional cu distanța de la care s-a perceput.
în fine, trebuie luat în considerare și unghiul vizual36 sub care au fost percepute persoanele, obiectele, întrucât unghiul mare de vizibilitate asigură percepția exactă a obiectelor, în timp ce fața de obiectele
32 A. Ciopraga, op. cit., pag. 98.
33 Camil Suciu, op. cit., pag. 537.
34 A. Ciopraga, op. cit., pag. 98.
35 A.Ciopraga, op.cit., pag. 98 – 99; Camil Suciu, op. cit., pag. 538; V. Bercheșan, op. cit., pag. 264.
36 A. Ciopraga, op. cit., pag.98; Camil Suciu, op. cit., pag.538.
21
percepute sub un unghi redus se manifestă tendința supraestimării dimensiunilor.
O altă încercare de clasificare a reconstituirii, potrivit literaturii juridice de specialitate, consideră că principalele tipuri de reconstituire sunt: reconstituirea destinată verificării veridicității declarațiilor martorilor, reconstituirea destinată verificării posibilităților de percepție și reconstituirea destinată verificării posibilităților de săvârșire a anumitor acțiuni în condițiile date37, tipuri de reconstituire care, fără a diminua importanța lor în practică, se prezintă doar un alt punct de vedere al autorilor, având relativ aceleași conținuturi.
Reconstituirea destinată verificării veridicității declarațiilor martorilor, învinuitului sau inculpatului, ca și a altor persoane vătămate.
Aceasta presupune reproducerea pe cale experimentală, fie în totalitate, fie în parte, a împrejurărilor, a faptelor sau episoadelor privind o anumită acțiune, la care s-au referit subiecții procesuali menționați, referiri ce pot conține neclarități sau contradicții.
în acest context se reamintește că reconstituirea prezintă și avantajul reactivării procesului memorial al persoanelor ascultate, al stabilirii exacte a succesiunilor producerii în timp a unor acte.
Reconstituirea destinată verificării posibilităților de percepție, mai ales vizuală sau auditivă, în condițiile existenței unor factori care ar fi putut influența acest proces.
Este vorba de factorii meteorologici, de distanță, de particularitățile locului în care s-a făcut percepția și altele, deci de factori obiectivi, dar și de factori subiectivi, cum ar fi, de pildă, calitatea organelor de simț, gradul de concentrare a atenției etc.
Astfel, într-un caz s-a impus verificarea sincerității unui martor, care susținea că nu a auzit țipetele puternice ale victimei lovite cu un cuțit,
37 E.Stancu, op.cit, pag.211-212.
22
deși avea o acuitate auditivă normală și se afla în apartamentul vecin, grosimea zidului despărțitor permițând propagarea unor sunete chiar de intensitate mică.
Reconstituirea destinată verificării posibilităților de săvârșire a anumitor acțiuni în condițiile date.
De pildă, trebuie verificată posibilitatea efectuării unor acțiuni în anumite condiții de timp și de spațiu, ori posibilitatea pătrunderii sau ieșirii dintr-un loc, precum și dacă o persoană are capacitatea sau deprinderea necesară realizării unor operații (falsificarea bancnotelor).
Asupra acestui tip de reconstituire este atrasă atenția, dată fiind semnificația sa în elucidarea unor împrejurări ale cauzei, cum ar fi, de pildă, verificarea susținerilor autorului faptei cu privire la fața locului, fără ajutorul unor complici sau transportării de obiecte grele, de imobilizare a victimei fără sprijinul altcuiva38, și altele.Se mai poate stabili dacă o faptă a fost simulată în scopul ascunderii altei infracțiuni39 (de exemplu, se simulează o spargere sau o tâlhărie, pentru disimularea delapidării).
Este menționat că, pentru reconstituirile menționate mai sus, organul judiciar va fi în măsură să verifice versiunile elaborate în caz, să cunoască nemijlocit sau mai exact locul faptei.
2. Clasificarea potrivit practicii judiciare
Practica organelor de urmărire penală, având în vedere aceleași sau aproximativ aceleași elemente de structură ca și în cazul diferitelor clasificări potrivit literaturii juridice de specialitate, cunoaște următoarele feluri de reconstituire:
38 Emilian Stancu, op.cit, pag. 212. 39Ibidem, pag. 212.
23
2.1. Reconstituirea efectuată pentru stabilirea posibilităților de observare, percepere, memorare sau reproducere a unui fapt sau fenomen.
Din această categorie fac parte reproducerile al căror obiect îl formează verificarea vizibilității, audibilității, perceperii și fixării în memorie a diferitelor fapte sau fenomene.4C
De regulă, se verifică declarațiile martorilor oculari ori ale persoanelor sau părților vătămate din care rezultă că, în condițiile de timp, de loc, de vizibilitate, de acustică date, au perceput cele petrecute la locul săvârșirii infracțiunii, în acest scop, cu ocazia reconstituirii respectându-se condițiile existente în timpul săvârșirii infracțiunii, se reproduc artificial activitățile ce s-au desfășurat atunci, urmărindu-se posibilitatea perceperii lor.
Verificarea posibilităților de percepere și fixare în memorie a anumitor fapte sau fenomene, prin reconstituirea împrejurărilor în care acestea au avut loc, se impune adesea cu ocazia instrumentării cauzelor penale. Astfel, referitor la evenimentele cu desfășurare rapidă41, în cazul cărora posibilitatea perceperii și fixării în memorie este mai redusă, se observă necesitatea și importanța reproducerilor ce se efectuează în acest scop.
Asemenea reconstituiri oferă posibilitatea verificării declarațiilor martorilor, cu efecte deosebite pentru înlăturarea mărturiilor nesincere, atunci când, prin reproducerile ce se realizează, se demonstrează imposibilitatea perceperii ori fixării fidele în memorie a faptelor și fenomenelor în condițiile date. în aceeași măsură, astfel de reconstituiri prezintă importanță pentru verificarea declarațiilor persoanelor sau
40 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 260 -261.
41 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 261; C. Suciu, op. cit., pag. 530.
părților vătămate de a se dovedi netemeinicia unor plângeri tendențioase42.
2.2. Reconstituirea efectuată în vederea verificării posibilităților de săvârșire a infracțiunii într-un anumit mod, verificării dacă în urma unor activități determinante se produc anumite rezultate
Majoritatea reconstituirilor organizate pentru lămurirea diferitelor împrejurări ale cauzei se include în această categorie.
în acest sens, pot fi menționate reproducerile ce se execută de către învinuiți sau inculpați în scopul verificării declarațiilor lor cu privire la modul în care au săvârșit infracțiunea, în asemenea cazuri se impune refacerea locului săvârșirii infracțiunii și, în general, crearea unor condiții asemănătoare celor existente la săvârșirea faptei ale cărei împrejurări se reproduc. Obiectul unei asemenea reconstituiri îl poate constitui reproducerea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea, nu numai a unor părți din acestea sau ale unor amănunte ale faptei, care prezintă interes pentru explicarea mecanismului comiterii ei43.
De asemenea, din această categorie fac parte reconstituirile efectuate pentru a se verifica dacă o persoană poate pătrunde printr-o anumită despărțitură, escalada un zid, scoate un anumit obiect printr-un orificiu sau dacă, în urma săvârșirii unor acțiuni, se creează anumite urme etc.4^
Prin exemplele care urmează se va încerca să se ilustreze cum, prin reconstituire, s-au verificat declarațiile inculpatului cu privire la modul
42 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 261; A. Ciopraga, op. cit., pag. 97.
43 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 261-262.
44 E. Stancu, op. cit., pag. 198.
25
de săvârșire a infracțiunii și mecanismul creării unor urme care au dus la dovedirea înscenării unui furt.
într-o cauză, cu ocazia ascultării, inculpatul a declarat că a săvârșit mai multe furturi dintr-un magazin universal, precizând modul în care a procedat pentru sustragerea sumei de peste 2.500.000 lei.4'
Astfel, inculpatul pătrundea în magazin, în timpul pauzei de prânz, folosindu-se de o ușă din spatele imobilului, ușă ce era încuiată, dar care putea fi deplasată în partea de jos a imobilului în așa fel încât îi dădea posibilitatea să intre în magazin. După pătrunderea în magazin mergea la cele trei sectoare și lua din fiecare câte 20.000 -30.000 lei, după care, prin același loc părăsea unitatea. Activitatea sa a fost favorizată de faptul că acționa în zilele de târg, când vânzările erau, de obicei, mai mari, iar la prânz, gestionarii raioanelor nu făceau casa și nu depuneau sumele din vânzări, sustragerile neputând fi sesizate.
Pentru verificarea explicațiilor inculpatului, cu privire la modul de pătrundere în magazin și de săvârșire a infracțiunilor, a fost organizată reconstituirea.
La fața locului, după realizarea condițiilor indicate de inculpat, s-a cerut acestuia să demonstreze cum a pătruns în magazin și să precizeze locurile de unde a sustras banii. Inculpatul a depărtat ușa în partea de jos, și, deși aceasta a rămas încuiată, a reușit să pătrundă în magazin, prin spațiul format, încercările au fost repetate de mai multe ori și, de fiecare dată, inculpatul a pătruns în magazin prin deschizătura creată.
După pătrunderea în magazin, inculpatul a condus organul de urmărire penală la cele trei sectoare, indicând locurile de unde a furat banii.
Organele de urmărire penală au fost sesizate despre faptul că autori necunoscuți au pătruns în magazinul unei cooperative de
45 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 262.
26
producție, achiziție și desfacere a mărfurilor, de unde au furat diferite bunuri.46
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că sistemul de închidere de la ușile magazinului, precum și de la cele două ferestre din față, erau intacte și nu prezentau urme de forțare, în schimb, fereastra din spatele imobilului în care se afla magazinul era întredeschisă, prezentând geamul spart.
Examinându-se solul din jurul imobilului, s-a constatat că era moale și, contrar așteptărilor, nu au fost descoperite urme. La examinarea ferestrei, prin care se reclama că au pătruns infractorii, s-a constatat că majoritatea cioburilor, provenite de la geamul spart, erau dispuse în exterior, iar pe pervazul acesteia, stratul de praf era neatins, în interiorul magazinului nu au fost găsite urme.
Avându-se în vedere cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, faptul că gestionarul reclama că au fost furate mărfuri în valoare de peste 3.500.000 lei, printre versiunile formulate în cauză, a fost și aceea potrivit căreia furtul a fost înscenat de chiar gestionarul în cauză.
Prin verificarea acestei versiuni, în sensul de a se stabili dacă, în condițiile în care o persoană, trecând peste solul din fața ferestrei, nu creează urme, dacă, spărgându-se geamul din exterior spre interior, dispunerea cioburilor nu este cea constatată cu ocazia cercetării la fața locului, dacă, după trecerea unei persoane spre fereastră, stratul de praf de pe pervazul acesteia rămâne neatins, a fost organizată reconstituirea.
Rezultatul reconstituirii a demonstrat faptul că furtul nu putea fi săvârșit în condițiile în care a fost reclamat și, coroborat cu rezultatul celorlalte activități întreprinse în cauză, a atestat că, în speță, a fost vorba despre înscenarea furtului de către gestionarul magazinului. De altfel, chiar în timpul reconstituirii, dându-și seama că rezultatele
46 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 262 – 263.
21
acesteia demonstrează netemeinicia susținerilor sale, gestionarul a recunoscut că, știind că are lipsă în gestiune, ca urmare a sustragerilor săvârșite a înscenat furtul pentru a scăpa de răspunderea penală.
2.3. Reconstituirea efectuată pentru verificarea faptului dacă învinuitul sau inculpatul posedă deprinderile profesionale necesare pentru săvârșirea unei fapte oarecare
De asemenea, reconstituirea se efectuează mai ales în cazurile de falsuri de bancnote, efecte de valoare, alte documente oficiale, când învinuitul ori inculpatul afirmă că a lucrat singur la confecționarea matrițelor respective47, în astfel de situații, în prezența martorilor asistenți, învinuitul sau inculpatul este invitat să execute, experimental, o parte din matrițele cu care a lucrat.
47
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 263
Capitolul III
DISPUNEREA Șl ORGANIZAREA RECONSTITUIRII-PREGĂTIREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII
1. Dispunerea reconstituirii
Potrivit prevederilor art. 130 Codul de procedură penală, reconstituirea poate fi dispusă motivat de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, dacă aceasta consideră necesar să verifice ori să precizeze o serie de date ce prezintă importanță pentru soluționarea cauzei și care nu au fost clarificate prin alte mijloace de probă.
Odată întrunite aceste concluzii, inclusiv condițiile care să permită efectuarea verificării în împrejurări cât mai apropiate de cele ale săvârșirii infracțiunii, este posibilă dispunerea reconstituirii în orice moment a desfășurării procesului penal. Pentru luarea deciziei de efectuare a reconstituirii organul judiciar este obligat să țină seama de oportunitatea ei, ceea ce face necesară examinarea probatoriului existent în cauză, pentru a se evita dispunerea unei acțiuni inutile.48
48 E.Stancu — "Criminalistica", Ed. a II – a, voi. II, Editura Actami, București, 1997, pag. 213; V. Bercheșan, Ion N. Dumitrașcu – "Probele și mijloacele de probă", Editura Ministerului de Interne, București 1994, pag.197; A. Ciopraga – "Criminalistica. Tratat de tactică", Editura Grama, Iași, 1996, pag. 98 – 99; Camil Suciu -"Criminalistica" – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972, pag. 538 – 539.
Referitor la modalitatea de dispunere, amintim că aceasta se face, în faza de urmărire penală, printr-o rezoluție motivată a organului judiciar, după începerea urmăririi penale, în faza de judecată, reconstituirea este dispusă de către instanță, printr-o încheiere, după începerea cercetării judecătorești.45
Aceste precizări le socotesc necesare pentru că, în literatura de specialitate, s-a încercat acreditarea ideii conform căreia reconstituirea s-ar efectua, de regulă, în faza de finalizare a cercetărilor, respectiv la sfârșitul urmăririi penale.
2. Organizarea reconstituirii – pregătirea în vederea efectuării reconstituirii
Ca și în cazul altor acte procedurale analizate de literatura de specialitate (cercetarea la fața locului, etc.), reconstituirea presupune aceeeași pregătire atentă, aceeași organizare temeinică sub raport tehnico-tactic, pe baza unui plan întocmit judicios, organul judiciar însărcinat cu efectuarea ei trebuind să aibă în vedere mai multe probleme, probleme reliefate de practica organelor de cercetare penală.
Astfel, în cadrul pregătirii în vederea reconstituirii, se întreprind mai multe activități, activități ce se pot împărți în două mari categorii: activitățile ce se desfășoară până la deplasarea la fața locului unde se va efectua reconstituirea și activitățile ce se desfășoară la locul reconstituirii înainte de începerea acesteia.50
w E.Stancu, op. cit., pag. 213; "îndrumar de cercetare penală", Editura Ministerului de Interne, București, 1994,
pag. 195.
50 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan – "Tratat de tactică criminalistică" – Editura Carpați, Oradea 1992, pag. 264.
30
2.1. Activități ce se desfășoară până la deplasarea la locul unde se efectuează reconstituirea
Din această categorie fac parte mai multe activități, fiecare având un rol important în ansamblul reușitei, din punct de vedere procedural, a reconstituirii.
în aceste condiții, o primă mare cerință este aceeea a stabilirii scopului reconstituirii.51 Independent de materia împrejurării ce se verifică experimental, organizarea reconstituirii presupune, în primul rând, o reprezentare exactă a scopului urmărit.
Precizare scopului urmărit implică delimitarea sferei, naturii și conținutului împrejurărilor ce vor forma obiectul reconstituirii, iar în raport de aceasta, felul experimentelor ce se vor întreprinde și condițiile de efectuare a acestora.
în funcție de finalitatea urmărită prin reproducerea experimentală a unei anumite împrejurări, să zicem verificarea oportunităților martorilor de percepție auditivă sau vizuală, este posibil ca în planul de efectuare a reconstituirilor să fie incluse și alte elemente sau aspecte ce trebuiesc precizate și pe care le vom analiza în continuare sub aspectul unor activități ce se desfășoară până la deplasarea la locul unde se va efectua reconstituirea.
Astfel, o a doua cerință, este reliefată de determinarea conținutului activităților ce urmează a fi efectuate pentru realizarea scopului reconstituirii și a ordinii în care se va desfășura52, determinarea cu exactitate a problemelor ce vor fi verificate, în funcție de obiectul reconstituit.53
Pentru aceasta se vor vedea materialele, datele existente în dosar, și, la nevoie, va fi efectuată o nouă ascultare cu privire la aspectele ce se
51 Ibidem, pag. 264; A. Ciopraga, op. cit., pag. 98 – 99.
52 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264.
31
cer a fi clarificate. Referitor la acest ultim aspect, menționăm că pot apărea situații în care, de exemplu, o persoană suspectă revine asupra declarațiilor anterioare, recunoscând că a simulat spargerea pentru a acoperi o lipsă în gestiune, împrejurare ce determină renunțarea la efectuarea reconstituirii.54
O altă cerință este reprezentată de stabilirea persoanelor participante la reconstituire: învinuiți ori inculpați, martori oculari, părți vătămate, specialiști în anumite domenii, martori asistenți, invitarea apărătorului.55 Sfera participanților la efectuarea reconstituirii este determinată de natura faptului ce se verifică experimental, precum și de condițiile în care se efectuează. Astfel, prezența unora dintre participanți apare întodeauna necesară, în vreme ce prezența altora poate fi impusă de natura împrejurării ce se verifică și de aceea este lăsată la aprecierea organului judiciar.
în mod obligatoriu la reconstituire trebuie să participe persoanele (învinuite, inculpate, martori oculari, persoane vătămate) ale căror declarații se verifică56 (refacerea, pe baza declarațiilor acestora, a aspectului inițial al locului infracțiunii, reproducerea principalelor episoade ale infracțiunii, înlăturarea contradicțiilor existente între declarațiile martorilor și învinuiților sau inculpaților), precum și atunci când prin efectuarea experimentului se urmărește verificarea aptitudinilor lor subiective de percepție sau de a efectua diferite activități57 ca: posibilitatea de a auzi, de a vedea, de a transporta obiecte de o anumită greutate, de a executa acțiuni care presupun cunoștințe de specialitate, etc.
53 E. Stancu, op. cit., pag. 213-214.
54 E. Stancu, op. cit., pag. 214.
55
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264.
56 E. Stancu, op. cit., pag. 214; A. Ciopraga, op. cit., pag. 99.
57 E. Stancu, op. cit., pag. 214; A. Ciopraga, op. cit., pag. 99 – 100.
32
în legătură cu participarea martorilor asistenți, din coroborarea prevederilor art. 130 și a art. 129 alin. 2 Codul de procedură penală, rezultă că reconstituirea se face în prezența lor, afară de cazul când aceasta nu este posibilă. Se consideră că ea este indispensabilă58, mai ales în situații deosebite, când, alături de asigurarea obiectivitătii și exactității modului de efectuare a reconstituirii, se preîntâmpină astfel o eventuală încercare de retragere a declarațiilor într-o fază ulterioară a procesului penal. Numărul acestora este de doi, dar natura împrejurărilor ce se verifică poate face necesară prezența unui număr mai mare.
Natura și gradul de complexitate al împrejurărilor ce se verifică experimental, precum și necesitatea de a asigura experimentului un fundament științific pot reclama participarea unor specialiști într-un domeniu sau altul al științei sau tehnicii.5' Specialiștii pot aduce o însemnată contribuție la pregătirea și efectuarea reconstituirii, la fixarea și aprecierea rezultatelor. Natura specialității din care se vor recruta specialiștii (medic legist, tehnician auto, etc.) este indicată de caracterul fenomenului cercetat.
în sfârșit, uneori poate fi necesară și prezența altor persoane care vor ajuta organele judiciare la efectuarea propriu-zisă a activităților experimentale, dar prezența acestora nu poate fi însă stabilită până la deplasarea la fața locului unde se efectuează reconstituirea.6C
O a patra cerință este pregătirea mijloacelor materiale de probă sau a obiectelor care vor fi folosite în cursul efectuării reconstituirii.61
Este vorba, în primul rând, de obiecte care au constituit instrumentul de săvârșire a infracțiunii (armă, cuțit, topor, etc.), cele care constituie un produs al infracțiunii, de regulă cele care au făcut obiectul
A. Ciopraga, op. cit., pag. 99
E. Stancu, op. cit., pag. 214;A. Ciopraga, op. cit., pag. 100 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100 61 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264
33
sustragerii (cele de anumite dimensiuni, greutate și cantitate când se verifică experimental explicația învinuitului sau inculpatului potrivit căreia singur le-ar fi sustras și transportat de la locul faptei) și, în sfârșit, obiectele ce poartă urme ale săvârșirii faptei (obiectul pe care s-au imprimat urme ale instrumentului cu care s-a acționat).62
în privința acestor obiecte se impune regula tactică, potrivit căreia, trebuie folosite însăși obiectele utilizate la producerea acțiunii ce se verifică63, însă, este posibilă înlocuirea unui obiect, să zicem cel ce a servit drept instrument la săvârșirea infracțiunii, cu obiecte de același fel sau asemănătoare sau chiar imitații ale celui original, atunci când natura unui astfel de obiect pune în pericol ceilalți participanți la reconstituire sau atunci când este posibilă distrugerea sau deteriorarea urmelor ce le-ar conține acest obiect.
A cincea cerință este stabilirea mijloacelor tehnice care vor fi folosite și verificarea stării acestora.64 Este vorba de luarea măsurilor necesare pentru asigurarea mijloacelor tehnico-materiale ale echipei ce se ocupă cu reconstituirea, măsuri care privesc printre altele pregătirea trusei fotografice (aparate foto, filme, filtru, etc.), dotarea echipei cu aparatura necesară pentru filmare, videofilmare, înregistrări audio și altele, dotarea membrilor echipei cu materialele necesare comunicării și ținerii legăturii între ei. Sarcina verificării și eventual a completării mijloacelor tehnico-materiale revine atât șefului echipei, cât și fiecăruia dintre membrii acesteia, potrivit competenței, în anumite situații, în raport cu natura infracțiunii săvârșite ce se reconstituie, apare necesară folosirea unui aparat anume, a anumitor procedee tehnice, efectuarea de fotografii judiciare color.65
A. Ciopraga, op. cit., pag. 102; "îndrumar de cercetare penală" – București 1994, pag. 196 A. Ciopraga, op. cit., pag.102; E.Stancu, op. cit., pag. 215. C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264. Ibidem. nae. 36.
\_/. JlH-'ttllll.WCilVj
Ibidem, pag. 36.
34
O ultimă cerință, referitoare la activitatea ce se desfășoară până la deplasarea la locul reconstituirii, o reprezintă reamenajarea locului unde se va efectua reconstituirea66, atunci când respectarea condițiilor de loc are importanță pentru efectuarea și realizarea scopului urmărit și dacă reamenajarea nu implică distrugeri sau degradări de obiecte. Are avantajul că permite verificarea declarațiilor martorilor referitoare la percepția auditivă și vizuală, și, de asemenea, sunt create condiții propice pentru reproducerea cât mai fidelă a modului în care s-a săvârșit infracțiunea sau o parte a acesteia.
2.2. Activități ce se desfășoară la locul reconstituirii înainte de începerea acesteia
în rândul activităților pregătitoare ce se desfășoară la locul reconstituirii se înscrie, în primul rând, invitarea martorilor asistenți și a reprezentantului unității în incinta pe teritoriul căreia se desfășoară reconstituirea67. Astfel, martorilor asistenți li se dau explicații asupra obiectului și scopului reconstituirii, fiind invitați să ocupe o poziție din care să observe întreaga desfășurare a acțiunii, la fel procedându-se și cu reprezentantul unității dacă prezența acestuia este necesară.
A doua activitate principală este organizarea pozei locului reconstituirii68 asigurată de reprezentanții parchetului sau poliției care primesc sarcini precise referitoare inclusiv la supravegherea locului reconstituirii, a pazei acestuia. Această măsură este importantă având în vedere desfășurarea în condiții cât mai apropiate de planul stabilit de organele de cercetare penală care efectuează reconstituirea, prin evitarea amestecului unor terțe persoane care, fie din curiozitate, fie cu rele intenții, pot zădărnici activitatea organelor judiciare competente,
66 Ibidem, pag. 264; Emilian Stancu, op. cit., pag. 215.
67 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264; A. Ciopraga, op. cit., pag. 99.
35
influențând negativ asupra scopului urmărit al reconstituirii. De asemenea, această activitate are în vedere încercarea inculpatului sau învinuitului de a se sustrage urmăririi penale profitând de această situație sau de a pune în pericol ceilalți participanți la reconstituire.
O altă activitate este reprezentată de verificarea locului în care se va efectua reconstituirea și reamenajarea acestuia pentru a corespunde condițiilor ce au existat în momentul săvârșirii faptelor a căror reconstituire se face69, dacă între timp a suferit modificări.
Această activitate reprezintă, de altfel, conținutul unei reguli tactice, potrivit căreia reconstituirea trebuie efectuată în aceleași condiții similare sau cât mai apropiate celor existente în momentul producerii faptului ori fenomenului ori se presupune că s-a petrecut.70 Aceasta deoarece numai o deplină coincidență între condițiile de timp și de loc existente în momentul producerii faptei și cele în care aceasta a fost reprodusă în mod experimental, oferă garanția obținerii unor rezultate identice sau foarte apropiate.
A patra condiție este instalarea participanților la reconstituire și reinstruirea acestora cu privire la atribuțiile ce le revin și activitățile pe care urmează a le întreprinde.71 Activitatea tuturor participanților la efectuarea reconstituirii este subordonată organului judiciar sub îndrumarea căruia se vor desfășura toate activitățile experimentate. Și, deoarece, participarea oricăruia dintre aceștia este justificată numai de o prezență activă, organului judiciar, mai întâi de începerea experimentelor, îi revine obligația de a face cunoscute participanților scopul, precum și atribuțiile ce revin fiecăruia.72 Așa, de pildă, la reconstituirea efectuată în vederea verificării posibilităților de audiție,
68 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264; A. Ciopraga, op. cit., pag. 99.
69 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264.
70 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100.
71 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 264
72 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100; C. Suciu, op. cit., pag. 538.
36
organul judiciar va stabili care anume dintre participanți va rosti cuvintele, propozițiile sau frazele ori va putea produce un anumit zgomot, din care anume punct al locului, intensitatea cu care vor fi rostite sau produse, de câte ori se va repeta, etc.73 Tot astfel, va fi precizată poziția pe care trebuie să o ocupe participanții ce vor recepționa fenomenul sonor (cel ale cărui aptitudini de audiție se verifică, însoțit de martorii asistenți). Pentru a nu se influența defavorabil desfășurarea, dar mai ales rezultatul experimentului, scopul, conținutul, precum și momentul rostirii sau producerii zgomotelor nu trebuie dezvăluite față de cei care le vor recepționa.
O ultimă necesară activitate ce se desfășoară la locul reconstituirii, înainte de începerea acesteia, așa cum se desprinde din practica organelor judiciare, este stabilirea semnelor și a modalităților de legătură între participanții la reconstituire.74
3. Planul de reconstituire
Pregătirea reconstituirii presupune, de asemenea, întocmirea unui plan.75 Planul de reconstituire trebuie, în principiu, să cuprindă mai multe mențiuni cu privire la:
data și locul reconstituirii, necesară luării unor măsuri pregătitoare
de natura celor prezente mai sus;
scopul reconstituirii, unde se menționează ce anume urmează a
se verifica prin efectuarea acesteia;
– modul de desfășurare, specificându-se ce activități vor fi
întreprinse pentru reproducerea împrejurărilor a căror verificare se
urmărește prin reconstituire, ordinea lor și persoanele ce le vor executa;
73 A. Ciopraga, op. cit., pag. 101.
74 C. Aioanițoaie;V. Bercheșan, op. cit., pag. 264.
75 C. Aioanițoaie; V. Bercheșan, op. cit., pag. 264 – 265.
î 7
participanții la reconstituire, adică învinuiții sau inculpații, martori
oculari, partea vătămată, martorii asistenți, experții, precum și lucrătorii
din organul de urmărire penală, care vor lua parte la reconstituire, cu
sarcinile concrete pentru fiecare;
asigurarea materială: mijloacele materiale de probă, obiectele ce
vor fi folosite, de unde vor fi procurate; mijloacele tehnice pentru fixarea
rezultatelor reconstituirii (cele care sunt necesare); mijloacele de
deplasare;
data, locul și cine va face instructajul efectivelor ce vor participa la
reconstituire.
Cu ocazia prelucrării planului, care, pentru a asigura conspirarea acțiunii, trebuie să aibă loc imediat înainte de trecerea la efectuarea acestei activități, este necesar să se stabilească detaliile ce se impun pentru buna desfășurare a reconstituirii și rezolvarea scopului acesteia.76
76 C. Aioanițoaie; V. Bercheșan, op. cit., pag. 265
Capitolul IV EFECTUAREA RECONSTITUIRII
1. Chestiuni prealabile
După încheierea pregătirilor în vederea efectuării reconstituirii, a organizării sale potrivit planului întocmit, organul judiciar va trece la efectuarea sa în condițiile stabilite de lege, având în vedere condițiile prealabile ale reconstituirii propriu-zise77, condiții despre care s-au făcut referiri și în capitolul anterior.
Astfel o importanță deosebită prezintă, așa cum s-a mai spus, alegerea momentului reconstituirii78, astfel încât să nu se repercuteze negativ asupra mersului reconstituirii, având în vedere, îndeosebi, o eventuală organizare în condițiile în care nu se deține un minimum de date necesar realizării acestui act procedural, ori nu este determinat cu precizie scopul reconstituirii.
De asemenea, o cerință importantă pentru reușita reconstituirii este reprezentată de verificarea prealabilă a îndeplinirii tuturor condițiilor ce trebuie respectate79, pentru reproducerea cât mai exactă a modului și împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta.
O altă cerință necesară și importantă în economia întregului act procedural al reconstituirii este dată de verificarea prezenței persoanelor
77 E. Stancu – "Criminalistica", Ediția a H-a, voi. II, Editura Actami, București 1997, pag. 216.
78 Ibidem, pag. 216; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan – "Tratat de criminalistică", Editura Carpați, Oradea 1992,
pag. 264-265.
79 E. Stancu, op. cit, pag. 216; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 265.
39
stabilite să participe la reconstituire80, cum sunt persoanele ale căror declarații se verifică, a martorilor asistenți, a specialiștilor, eventual a reprezentanților instituțiilor sau întreprinderilor, dacă reconstituirea se efectuează într-un astfel de loc, ori privește un anumit aspect în legătură cu activitatea de producție. La locul reconstituirii – participanții – cei prezenți la săvârșirea faptei ce face obiectul cauzei sau ale căror declarații urmează a fi verificate – vor fi întrebați dacă consideră corespunzătoare condițiile în care se va desfășura reconstituirea.81
Obiecțiile acestora vor trebui să fie avute în vedere și, în funcție de natura lor și de posibilități, să fie luate măsurile corespunzătoare pentru ca reconstituirea să se efectueze în condiții de maximă apropiere de cele ale reproducerii faptelor a căror verificare se urmărește. Despre existența obiecțiilor și măsurilor care au fost luate de către organul de urmărire penală cu referire la acestea sau despre lipsa acestora trebuie să se facă mențiune în procesul-verbal de reconstituire.
în vederea efectuării reconstituirii, va fi verificată și existența mijloacelor tehnice criminalistice, necesare pe timpul reconstituirii, a mijloacelor materiale de probă82, a corpurilor delicte83 folosite de autor în comiterea infracțiunii sau a actelor reconstituite, recomandându-se, de regulă, ca aceste corpuri delicte să fie originale, exceptându-se, însă, din motive lesne de înțeles, obiectele de genul armelor, topoarelor, cuțitelor, răngilor, etc., în locul cărora pot fi folosite obiecte care reproduc mărimea, forma, culoarea celor originale.
în continuare, organul de urmărire penală, care conduce reconstituirea, va proceda la explicarea participanților a acțiunilor pe care le au de efectuat. Reprezentanții parchetului, poliției vor primi sarcini
80 E. Stancu, op. cit., pag. 216.
81 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 265.
82 E. Stancu, op. cit., pag. 217.
83 A. Ciopraga – "Criminalistica – Tratat de tactică", Editura Grama, Iași 1996, pag. 102
40
precise, referitoare la supravegherea reconstituirii, a pazei locului în care aceasta se desfășoară și la fixarea rezultatelor cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotarea echipei.84
Apărătorii aleși de părți pot cere explicații suplimentare, pot face obiecții, cu condiția ca acestea să fie întemeiate și să nu obstrucționeze aflarea adevărului.85
După asigurarea tuturor condițiilor, se trece la realizarea activităților stabilite în funcție de scopul pe care îl urmărește reconstituirea și de felul ei.
în acest sens, cel care conduce reconstituirea va învăța participanții să ocupe locurile stabilite și va da semnalul de începere a experiențelor.
în cursul reconstituirii trebuie să se acorde atenție legăturii dintre participanți, mai ales atunci când teritoriul pe care urmează a se desfășura activitățile prevăzute pentru realizarea scopului propus are o întindere mai mare.86 Pentru realizarea acestei legături, în vederea unei corecte coordonări a activităților ce se desfășoară, poate fi folosit cu bune rezultate radiotelefonul.
Activitățile care se execută, rezultatele obținute, numărul repetărilor și rezultatul fiecăreia dintre acestea trebuie să fie notate de către cel ce conduce reconstituirea.
Indiferent de natura obiectului reconstituirii, aceasta trebuie să se desfășoare într-o atmosferă de calm și de sobrietate, fără exagerări, gesturi sau acțiuni spectaculoase, nesemnificative și inutile.
Reconstituirea, așa cum se va vedea, nu se va limita la o singură reproducere a faptei sau împrejurării, fiind necesară o repetare a lor, astfel încât să se observe și să se fixeze cu exactitate rezultatele.
84 A. Ciopraga – "Criminalistica – Tratat de tactică", Editura Grama, Iași 1996, pag. 102.
85 E. Stancu, op. cit., pag. 265.
86 E.Stancu, op. cit., pag. 217-218.
41
Ritmul de desfășurare a acțiunilor va fi asemănător cu cel în care se presupune ori se declară că a avut loc fapta.87 Pentru o apreciere corectă a rezultatelor, pentru evitarea unor erori de percepție, este bine ca la repetare, acțiunea să fie efectuată într-un ritm ceva mai lent.
Pe parcursul reconstituirii se va insista asupra aspectelor, episoadelor mai importante ce se cer verificate sau precizate, evitându-se secvențele lipsite de importanță.88 De pildă, dacă se constituie modul de pătrundere într-un apartament aflat la etajul 8, nu mai este cazul să se indice autorului să urce opt etaje, pe scări, până la intrarea apartamentului din care a furat. Nu trebuie exclusă nici posibilitatea simplificării unor acțiuni care se pot reduce numai la componentele sale esențiale, cu semnificație în cazul respectiv.
Pentru asigurarea obiectivitătii, a corectudinii reconstituirii, vor fi evitate sugestiile, "indicațiile"89 privind efectuarea corectă a unui anumit gest ori fapte, persoana verificată fiind lăsată să acționeze potrivit susținerilor sale anterioare. Numai astfel este posibilă verificarea sincerității declarațiilor unui învinuit, care încearcă, de exemplu, să ia asupra sa o faptă săvârșită de altă persoană, care a săvârșit mai multe furturi din apartamente, inclusiv de congelatoare sau alte obiecte de dimensiuni mai mari.
în aceste condiții, cu ocazia efectuării reconstituirii, pentru a se asigura buna ei desfășurare și obiectivitatea rezultatului obținut, se impune respectarea unor reguli tactice, îndeosebi cu privire la: participanții la reconstituire, condițiile de realizare și cantitatea și calitatea reproducerilor.
87 S. Stancu, op. cit., pag. 218; Camil Suciu – "Criminalistica", Editura Didactică și Pedagogică, București 1972,
pag. 539.
88 E. Stancu, op. cit., pag. 218.
89 E. Stancu, op. cit., pag. 218.
42
2. Participanții la reconstituire
în rândul participanților, locul principal îl ocupă organul de urmărire penală care instrumentează cauza. Aceasta stabilește necesitatea și scopul efectuării reconstituirii, fixează și conduce activitatea ce va fi executată, materializează, folosește și apreciază în cursul cercetării rezultatele obținute.9C
Prezența părților la reconstituire este facultativă, ele fiind invitate când este necesar, fără ca neprezentarea, atunci când au fost încunoștințate, să împiedice efectuarea activităților de reconstituire. Apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. Lipsa acestuia nu împiedică efectuarea oricărui act de urmărire penală. Lipsa acestuia nu împiedică efectuarea reconstituirii dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștiintat de data și ora efectuării actului.91
Cât privește celelalte persoane, trebuie respectată regula care impune ca la reconstituire să participe cele prezente la producerea faptului ale cărui împrejurări se precizează.92
Reconstituirea se efectuează cu asistența a doi martori, afară de cazul când acest lucru nu este posibil. Martorilor asistenți trebuie să li se asigure posibilitatea de a continua activitățile și rezultatul acestora. Ei trebuie să aibă un rol activ, de aceea se aleg persoane cu pregătire și experiență suficiente pentru înțelegerea a ceea ce se întreprinde, întrucât ei sunt chemați să facă observații, precizări sau completări cu privire la modul în care se desfășoară sau s-a desfășurat reconstituirea și au fost consemnate rezultatele obținute. Pe cât se poate, este bine să fie aleși pe baza criteriului profesional.93
90 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 266.
91 Codul de procedură penală al României, modificat și completat prin Legea nr. 32/1990, art. 127.
92 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 266.
93 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 266.
43
Participarea martorilor asistenți este indispensabilă, fiind impusă de necesitatea de a garanta obiectivitatea și exactitatea modului de efectuare a reconstituirii.
Natura împrejurării ce se verifică experimental poate face necesară prezența unui număr mai mare de martori asistenți94 ca în cazul, de pildă, al verificării posibilităților de audiție a unor fenomene sonore ce impune repartizarea participanților pe grupe: una din grupe, însoțită de martori asistenți, situată într-un anumit loc, producând sunetele sau zgomotele; altă grupă, însoțită de asemenea de asistenți, situată într-un alt loc, unde va înregistra intensitatea sunetelor sau zgomotelor produse.
Participarea învinuitului ori inculpatului la reconstituire nu este necesară decât dacă se verifică propriile lui declarații, învinuitul sau inculpatul nu poate fi obligat să participe la reconstituire, mai ales atunci când afirmă nevinovăția sa.9î Prezența acestora este însă indispenasabilă, atunci când prin efectuarea experimentului se urmărește verificarea aptitudinilor sale subiective de percepție sau de a efectua diferite activități (posibilitatea de a auzi, de a vedea, de a executa acțiuni care presupun cunoștințe de specialitate etc.) precum și atunci când, așa cum s-a precizat deja, se verifică declarațiile lor pentru refacerea, pe baza declarațiilor acestora, a aspectului inițial al locului infracțiunii, reproducerea principalelor episoade ale acesteia, înlăturarea contradicțiilor existente între aceste declarații și cele ale martorilor etc.
La reconstituire pot lua parte martorii oculari ai infracțiunii, cât și persoana sau partea vătămată. Rolul acestora este de a ajuta organul de urmărire penală la reamenajarea locului faptei, de a da explicațiile cuvenite în ceea ce privește desfășurarea experiențelor.96
94 A. Ciopraga, op. cit., pag. 99.
95 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 286.
96Ibdem,'pag. 266.
44
în cazul în care, prin reconstituire, se urmărește verificarea și precizarea declarațiilor martorilor sau ale persoanelor sau părților vătămate, aceștia pot participa nemijlocit la desfășurarea reproducțiilor, în sensul de a demonstra o acțiune sau alta. în asemenea situații, participarea se impune pentru a asigura verificarea relațiilor acestora, știut fiind faptul că posibilitățile de percepere și fixare în memorie diferită de la o persoană la alta, chiar atunci când se respectă întocmai condițiile de vizibilitate, audiție și cele atmosferice.
Atunci când partea vătămată nu poate participa la reconstituirea din motive obiective, cum ar fi starea ei gravă, decesul și altele, se poate recurge la o altă persoană care să acționeze în locul său, avându-se în vedere asemănarea de sex, vârstă, constituție fizică, starea sănătății, pentru a se ajunge la un rezultat cât mai obiectiv.97
Participarea specialiștilor la reconstituire este de natură a asigura acesteia un nivel științific cât mai ridicat, pentru înlăturarea eventualelor erori în modul de efectuare și în special în apropierea rezultatelor experiențelor care se execută. Prezența acestor specialiști într-un domeniu sau altul al științei ori tehnicii este necesară atunci când efectuarea unor experimente presupune cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu, iar efectuarea acestora de către însuși organul judiciar, cu ignorarea cunoștințelor din domeniul dat, ar putea compromite însăși finalitatea urmărită.98
Specialiștii pot face parte din rândul criminaliștilor, experților medico-legali, inginerilor auto, tehnicienilor etc., natura specialității din care se vor recruta fiind indicată de caracterul fenomenului cercetat.
Rolul specialiștilor este și de a contribui la aprecierea rezultatelor reconstituirii, în cazurile când, cu ocazia acesteia, nu au mai putut fi
C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 266 – 267. A. Ciopraga, op. cit., pag. 99 – 100.
45
reproduse condițiile de desfășurare a evenimentelor ale căror împrejurări se verifică, în sensul de a se pronunța asupra modului cum a putut influența lipsa lor asupra rezultatelor obținute.98
Uneori poate fi necesară și prezența altor persoane care vor ajuta organele judiciare la efectuarea propriu-zisă a activităților experimentale100 (producerea sunetelor sau zgomotelor, înlăturarea unor obstacole etc.).
Activitatea tuturor participanților la reconstituire este subordonată organului judiciar sub îndrumarea căruia se vor desfășura toate activitățile experimentale și, deoarece participarea oricăruia dintre aceștia este justificată numai de o prezență activă, organului judiciar, mai înainte de începerea experimentelor, îi revine obligația de a face cunoscut participanților scopul precum și atribuțiile ce revin fiecăruia. Așa, de pildă, la reconstituirea efectuată în vederea verificării posibilităților de audiție, organul judiciar va stabili care anume dintre participanți va rosti cuvintele, propozițiile saau frazele ori va reproduce un anumit zgomot, din care anume punct al locului, intensitatea cu care vor fi rostite sau produse, de câte ori se vor repeta etc.1C1 tot astfel, se vor preciza pozițiile pe care participanții trebuie să le ocupe pentru a recepționa fenomenul sonor (cel ale cărui aptitudini de audiție se verifică, însoțit de martorii asistenți).
Obligația organului de urmărire penală este de a stabili participanții la reconstituire în așa fel încât numărul acestora să nu depășească pe cel strict necesar al activităților care urmează a fi efectuate pentru realizarea scopului propus.102
99 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 267.
)0 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100; A. N. Vasiliev – "Kriminalistika", Izdatelitvo Moskovskogo Universiteta 1971, pag. 296.
01 C. Anițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 267. 102 Ibdem, pag. 267.
Participanților la reconstituire trebuie să li se atragă atenția de a păstra secretul activităților întreprinse103 și rezultatul acestora, rezultatele obținute, mai ales atunci când, cu ocazia efectuării acestui act, ei pot lua cunoștință despre unele date care constituie secret de stat.
3. Condițiile de realizare
O regulă tactică a cărei observare este impusă de puternice rațiuni este cea potrivit căreia reconstituirea trebuie efectuată în condiții similare sau cât mai apropite celor existente în momentul producerii faptului sau fenomenului ori se presupune că s-a petrecut, aceasta, deoarece numai o deplină conincidență între condițiile de timp și de loc existente în momentul producerii faptului și cele în care acesta a fost reprodus în mod experimental oferă garanția obținerii unor rezultate identice sau foarte apropiate.10
Regula tactică anunțată trebuie riguros respectată, atunci când pe calea reconstituirii se verifică posibilitățile subiective de percepție auditivă și vizuală a martorilor, învinuiților sau inculpaților ori victimelor (așa cum s-a precizat în cap. II al prezentei lucrări), precum și în toate acele împrejurări în care rezultatele experimentelor sunt nemijlocit condiționate de locul și timpul procedurii lor.
Dar, similitudinea între condițiile existente în momentul producerii unui anumit fapt și cele existente în momentul reproducerii sale experimentale, nu merge întotdeauna, până la suprapunerea lor totală, până la identitate.1C5 Astfel, uneori, obiectivul cu privire la care urmează a se face diferite experimente (de pildă verificarea posibilității izbucnirii incendiului într-un anumit loc) nu mai există în materialitatea sa, ca o
03 Ibdem, pag. 267; A. Ciopraga, op. cit., pag. 100.
34 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100 – 101; op. cit., pag. 214; N. Volonciu – "Tratat de drept procesual penal", Editura Pleiade, București 1994, Pag. 280; Ion Mircea – "Criminalistica", Editura Didactică și Pedagogică, București 1978, pag. 102.
consecință a infracțiunii, după cum alteori, efectuarea pe însăși locul producerii lor a unor experimente, ar putea constitui o sursă de pericol pentru viața sau integritatea fizică a unor persoane (verificarea pe cale experimentală a condițiilor în care s-au executat trageri cu arme de foc, într-un loc frecvent, public), în astfel de cazuri dacă necesitatea experimentului o justifică, acesta poate fi efectuat în condiții schimbate de loc106, asupra unor obiecte asemănătoare celor care materialmente nu mai există, și chiar în condiții de laborator.
Alteori, condițiile de timp și de loc sunt irelevante în sensul că acestea nu pot în nici un mod influența rezultatul experimentului.1C? în astfel de situații se poate face abstracție de condițiile de loc și de timp, adică experimentul poate fi efectuat în orice loc și în alte condiții. Așa, de pildă, sunt indiferente condițiile de loc și de timp în situația în care, experimental, se verifică forța fizică a infractorului care a afirmat că fără a fi ajutat de alte persoane a transportat singur obiecte de o anumită greutate pe o anumită distanță sau când se verifică dacă infractorul ar fi putut acționa într-un anumit mod dacă nu ar fi avut cunoștințe de specialitate într-un domeniu. De altfel, coincidența condițiilor de loc și de timp nu înseamnă neapărat suprapunerea până la detalii a acestor condiții, ci respectarea fidelă a acestor condiții care pot influența decisiv, într-un sens sau altul, rezultatul fenomenului studiat experimental.
Condițiile de timp și de loc pot influența într-un mod hotărâtor rezultatul experimentului, organul judiciar trebuind să se convingă dacă acestea corespund celor existente în momentul producerii faptului.1CS De regulă, experimentul se efectuează la o dată mai mult sau mai puțin apropiată celei în care s-a produs faptul, timp în care configurația locului
05 A. Ciopraga, op. cit., pag. 100.
06 A. Ciopraga, op. cit., pag. 101.
07Ibdem, pag. 101.
108 A. Ciopraga, op. cit., pag. 101-102.
4X
infracțiunii poate suferi modificări impuse de însăși natura locului producerii faptului (schimbarea, în cazul unui accident de trafic rutier, a aspectului locului infracțiunii, dictată de necesitatea de a reda circulației o arteră de trafic intens) după cum astfel de modificări se pot datora intervenției voluntare sau involuntare ale unor persoane (schimbarea dispoziției unor obiecte într-o încăpere) sau a unor fenomene atmosferice, în astfel de situații experimentul va putea fi efectuat, de regulă, după restabilirea, pe baza arătărilor persoanelor ascultate, a configurației avute inițial.
Când pe calea reconstituirii se verifică aptitudinile subiective de percepție ale persoanelor, ori posibilitatea producerii unor fapte în condiții determinate de loc și de timp, persoanele ale căror aptitudini sau posibilități se verifică, vor confirma dacă împrejurările de loc și timp sunt corespunzătoare.109 Când condițiile de timp în care urmează a se verifica experimental un anumit fapt sunt mult schimbate față de cele ce au existat în momentul producerii sale, fie se va renunța la efectuarea experimentului, fie se va amâna până ce condițiile de timp vor fi adecvate.11
Când reconstituirea a fost efectuată în condiții schimbate de timp și de loc, fie datorită imposibilității restabilirii până la detalii a configurației locului, fie datorită imposibilității coincidenței totale a condițiilor de timp ori a considerării lor ca irelevante, împrejurarea trebuie să-și găsească reflectarea în procesul-verbal, deoarece eventualele nepotriviri și disconcordanțe își pot avea explicația în condițiile schimbate.11
Astfel, ca o concluzie la cele precizate mai sus, este necesar de precizat că locul reconstituirii trebuie să fie cel în care s-au produs
09 10 11
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 539; A. N. Vasiliev, op. cit, pag. 295. Emilian Stancu, op. cit., pag. 215. Emilian Stancu, op. cit., pag. 215.
faptele ale căror împrejurări se verifică, dacă schimbarea lui influențează rezultatul acesteia.
Pentru asigurarea obținerii unui rezultat cât mai concludent, se impune ca locul reconstituirii să fie reamenajat, readus într-o situație cât mai apropiată de cea existentă în momentul săvârșirii faptei, în acest sens, încă din timpul pregătirii reconstituirii, trebuie luate măsuri pentru refacerea, amenajarea locului unde se va desfășura.112 Sublinierea se impune cu atât mai mult cu cât, după săvârșirea infracțiunii, se stabilesc condițiile care au favorizat, de exemplu, în cazul sustragerilor, se iau măsuri de către unitatea prejudiciată pentru a împiedica săvârșirea unor noi asemenea acțiuni pe viitor: construirea unui gard, înălțarea zidului, iluminarea unor porțiuni din perimetrul acesteia, așa încât, cu ocazia reconstituirii, locul faptei se prezintă modificat. Ori, ignorarea acestor modificări, neluarea măsurilor pentru reamenajarea locului reconstituirii au o influență deosebită asupra rezultatului ei, dacă nu chiar o împiedică.
Tot astfel, condițiile de timp, vizibilitate, audiție, atmosferice, etc. trebuie să fie similare sau cât mai apropiate de cele care au existat în timpul producerii faptelor, evenimentelor ale căror împrejurări se verifică prin reconstituire, dacă schimbarea lor influențează rezultatul, în acest sens este indicat să se stabilească aceleași ore de zi ori de noapte, recunoscut fiind faptul că audibilitatea sau vizibilitatea diferă de la oră la oră.113
Când condițiile de lumină ori de anotimp nu pot fi respectate, iar prin reconstituire se urmărește stabilire posibilității de a vedea, se va ține seama de răsăritul și de apusul soarelui, în cursul nopții se va avea în vedere fazele lunii, prezența sau lipsa zăpezii, care influențează substanțial vizibilitatea. De subliniat este că importanța timpului este dată
12 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 267-268 ll3Ibidem, pag. 268
50
de împrejurarea care se verifică prin reconstituire, și nu de natura faptei săvârșite. Astfel, dacă reconstituirea urmărește stabilirea posibilităților inculpatului de a pătrunde într-un obiectiv printr-o anumită deschizătură, acesta verificare nu se va desfășura noaptea, pentru a respecta condițiile de timp care au existat la săvârșirea furtului, din moment ce timpul nu poate influența rezultatul experiențelor ce se desfășoară.
Condițiile atmosferice au o influență asemănătoare asupra percepției auditive sau vizuale, inclusiv asupra modului de executare a unor acte.11 Ploaia, ninsoarea, ceața mai ales, reduc vizibilitatea. Vântul, la rândul său, poate favoriza sau poate face dificilă audiția, în funcție de direcția din care bate. Noaptea, stratul de zăpadă, mai ales pe cer senin, crează condiții relativ bune de vizibilitate. La lumina fulgerelor se poate vedea foarte bine sau pe lumină plină, iar zgomotele furtunii, ale tunetelor acoperă orice alt sunet.
Prin urmare, încă din faza de organizare a reconstituirii, se va ține seama, dacă este posibil, și de aceste condiții, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele pot influența decisiv posibilitățile de percepție.11
Pentru obținerea de date cu privire la condițiile atmosferice dintr-o anumită zi sau interval de timp, se poate apela la sprijinul Institutului de Meteorologie, al filialelor acestuia, care țin o evidență completă a evoluției vremii, în acest fel, este posibilă și verificarea afirmațiilor unor persoane, referitoare la starea timpului din momentul comiterii faptei.11
Cu prilejul reconstituirii, pot fi luate în considerație și alte condiții dacă acestea au avut o anumită semnificație în săvârșirea faptei sau în percepția sa. Așa, de exemplu, poate interesa condițiile de iluminare artificială sau naturală, la care ne-am mai referit; condiții de distanță117,
14 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 268
15 E. Stancu, op. cit., pag.215
16 Ibidem, pag. 268
17 A. Ciopraga, op. cit., pag. 98
de la care se percepe o acțiune, sau pe care trebuie să o parcurgă o persoană pentru a ajunge într-un anumit timp la o anumită destinație; particularitățile terenului sau spațiului de comitere a infracțiunii113 (teren arat, împădurit, nisipos); prezența unor condiții specifice, cum ar fi, de exemplu, zgomotul de fond într-un anumit loc (zgomot de stradă circulară, zgomotul din halele industriale etc.).
O altă condiție de realizare, ce se prezintă, alături de condițiile de loc și timp, ca o veritabilă regulă tactică în actul procedual al reconstituirii, este reprezentată de faptul că la reconstituire trebuie să fie folosite obiectele întrebuințate în timpul săvârșirii infracțiunii, atunci când prin caracteristicile lor: mărime, greutate, culoare, starea în care se află, sunt de natură a duce la obținerea unui rezultat concludent.11' Este vorba, în primul rând, de obiectele care au constituit instrumente de săvârșire a infracțiunii (armă, cuțit etc.), cele care au constituit un produs al infracțiunii, de regulă cele care au făcut obiectul sustragerii și în sfârșit, obiectele ce poartă urme ale săvârșirii faptei (obiectul pe care s-au imprimat urme ale instrumentului cu care s-a acționat).
Contrar regulei tactice potrivit căreia trebuie folosite însăși obiectele utilizate, folosite în producerea acțiunii ce se verifică, este posibilă, însă, înlocuirea unui obiect (de exemplu, cel care a servit drept instrument la săvârșirea infracțiunii) cu obiecte de același fel sau asemănătoare, sau cu imitații ale celui original, când caracteristici individuale ale obiectului înlocuit nu influențează asupra rezultatului experimentului. Astfel, când instrumentul folosit la săvârșirea infracțiunii este purtător al unor caracteristici individuale, al unor urme a căror examinare apare necesară, de către un specialist, se recomandă
18 E. Stancu, op. cit., pag. 216; C. Suciu, op. cit., pag. 536.
19 A. Ciopraga, op. cit., pag. 102; A. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 268; E. Stancu, op. cit., pag. 217.
52
înlocuirea acestuia cu un alt obiect de același fel pentru a se evita pericolul distrugerii sau degradării urmelor.
Când însă, caracteristicile individuale ale obiectului folosit pot influența asupra rezultatului experimentului, înlocuirea nu va mai fi îngăduită.120
înlocuirea mai apare ca necesară și pentru a pune la adăpost participanții la reconstituire sau alte persoane, de consecințele folosirii imprudente a unor obiecte, care prin natura lor, ar putea pune în pericol viața sau integritatea lor corporală.121 Astfel, un cuțit sau un alt corp tăios, ascuțit va fi înlocuit cu imitații inofensive din carton sau alte materiale, apropiate sub aspectul formei și dimensiunilor.
4. Calitatea și cantitatea informațiilor
Cu ocazia reconstituirii nu se reproduc faptele, actele, gesturile ce prezintă pericol pentru siguranța statului, avutului public sau al celui particular, cele prin care s-ar putea aduce atingere vieții, sănătății, integrității corporale, demnității ori onoarei persoanelor.122
Astfel este interzis a se pune foc sau a se folosi materiale explozive pentru a se verifica modul și direcția de propagare a incendiului ori cel de producere a exploziei, precum și urmările acesteia; nu pot fi reproduse catastrofe rutiere, de cale ferată, sau aeriene. Nu sunt transmise reproducerile de natură a aduce atingere cultului datorat morților, în cazul unor infracțiuni, cum ar fi violul, relații sexuale între persoane de același sex, este interzisă reproducerea actelor prin care se aduce atingere demnității sau onoarei participanților și moralei publice, în asemenea cazuri, nu numai că nu se reproduc scenele propriu-zise, dar
20 A. Ciopraga, op. cit., pag. 107
21 A. Ciopraga, op. cit., pag. 103.
122 A. Ciopraga, op. cit., pag. 103; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 268.
53
nici lupta dintre inculpat și victimă; reconstituirile privesc doar verificarea posibilităților de a vedea, de a auzi, de a pătrunde într-un anumit loc.123
De asemenea, trebuie să se evite situațiile care ar putea provoca ilaritate sau aduce atingere demnității organului de urmărire penală.
Pentru ca rezultatele obținute prin reconstituire să fie concludente, să confirme posibilitatea ori imposibilitatea producerii faptei în condițiile date, se impune respectarea unor cerințe.
Astfel, activități prevăzute, trebuie să fie efectuate în ritmuri care să permită corecta lor observare de către participanți.124 în acest sens, în raport cu natura lor, activitățile pot fi desfășurate în ritmuri diferite: asemănător celui al producerii faptelor ale căror împrejurări se verifică, sau într-un ritm mai lent, pentru ca, observându-se rezultatele să poată ajunge la aprecierea lor corectă. Așa, de exemplu, când se verifică vizibilitatea, reproducerile trebuie să se execute la lumină de intensitate diferită, în cazul verificării posibilităților de pătrundere printr-o anumită deschizătură ori scoatere a unor obiecte, este indicat a se folosi persoane având constituții fizice diferite, obiecte de volum mai mare sau mai mic.
Cu ocazia reconstituirii, se poate proceda și la complicarea sau simplificarea acțiunilor125, la desfășurarea lor pe diferite etape pentru asigurarea posibilităților de observare, notare, fixare și comparare a rezultatelor.
în concordanță cu cele menționate mai sus, pentru obținerea unui rezultat cert, se impune o recomandare de ordin tactic ce privește modul propriu-zis de efectuare a reconstituirii. Astfel, pentru ca rezultatele faptelor, fenomenelor ce se verifică experimental să poată sta la baza
23 C. Aioanițoaie, I. Cora, I. E. Sandu – "Tactica efectuării reconstituirii" în "Curs de tactică criminalistică", voi. II, Academia de Poliție "A. I. Cuza", București 1983, pag. 273.
E. Stancu, op. cit., pag. 217; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 269.
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 269.
54
convingerilor organelor judiciare, se impune ca experimentele să fie efectuate cu maximum de atenție, de exactitate, mai mult, când este vorba de împrejurări esențiale, se impune repetarea de un anumit număr de ori a experimentului, în aceleași condiții, cât și în condiții deliberat modificate.126
Repetarea de un număr de ori a experimentului în aceleași condiții se impun atunci când asupra rezultatului ar putea influența factori ocazionali neprevăzuți, fie obiectivi, fie subiectivi.127 Astfel, dacă verificarea posibilităților de audiție a zgomotului produs de o împușcătură s-ar rezuma la un singur experiment, rezultatul – fie pozitiv, fie negativ -ar putea fi fals, denaturat, datorat, de pildă, vântului iscat pe neașteptate, sau unor zgomote care l-au acoperit pe cel de împușcătură, sau datorat unor iluzii acustice, când zgomote care l-au acoperit pe cel de împușcătură, sau datorită unor iluzii acustice, când zgomote produse de alte obiecte sunt atribuite unor arme de foc. Când prin efectuarea experimentului în aceleași condiții se obține în mod constant același rezultat, reconstituirea oferă o dovadă peremtorie, certă.
Repetarea experimentului în condiții deliberat modificate își găsește utilizarea mai cu seamă la verificarea aptitudinilor persoanelor de a percepe auditiv sau vizual anumite fapte sau fenomene.128 Astfel, la verificarea posibilităților de audiție, când distanța de la care a fost perceput fenomenul sonor nu a putut fi precis determinată, se impune ca experimentul să fie repetat, variind distanța, de la locuri mai apropiate până la cele mai îndepărtate, și dacă este posibil, prin modificarea intensității fenomenului sonor. La fel procedează și în cazul verificării condițiilor de vizibilitate, când experimentul va trebui repetat în condiții mai grele de vizibilitate, adică la o lumină de intensitate mai redusă.
26 A. Ciopraga, op. cit., pag. 101
27 A. Ciopraga, op. cit., pag. 103; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 269.
128 A. Ciopraga, op. cit., pag. 103 – 104.
55
în urma efectuării experimentului se poate ajunge la un rezultat pozitiv – în sensul că în condițiile date un fenomen sau fapt putea să se producă – sau la un rezultat negativ – în sensul că în acele condiții faptul sau fenomenul nu putea să se producă.129 Valoarea probantă a reconstituirii diferă după cum s-a ajuns la un rezultat pozitiv sau negativ. Astfel, în vreme ce rezultatul pozitiv are valoarea unui indiciu, acela al probabilității producerii unui anumit fapt, nefiind exclusă nici posibilitatea reproducerii lui (faptul a putut fi auzit, văzut etc.), rezultatul negativ conferă, de cele mai multe ori, valoarea unei constatări categorice (faptul nu a putut fi auzit, văzut, prin deschizătura unui perete nu puteau fi scoase obiecte de dimensiuni mari etc.).130
Independent, însă, de rezultatul obținut, repetarea experimentului este necesară și într-un caz și în celălalt.131 Când rezultatul reconstituirii este pozitiv se impune repetarea experimentului în condiții mai grele, presupunând că acestea au existat; dimpotrivă, când rezultatul este negativ, se impune repetarea experimentului în condiții mai favorabile, presupunând, de asemenea, că acestea au existat. Aceasta pentru a se putea preciza limitele "începând de la …" și peste care producerea unui fapt sau fenomen era sau nu posibilă.
De astfel, așa cum s-a remarcat și în doctrina de specialitate, în timpul reconstituirii, organul de urmărire penală nu trebuie să fixeze limitele132 în cadrul cărora să se desfășoare activitățile – atunci când prin efectuarea lor de învinuiți sau inculpați, se urmărește verificarea declarațiilor acestora privitoare la modul cum au acționat în timpul săvârșirii infracțiunii.
29 A. Ciopraga, op. cit., pag. 103.
30 A. Ciopraga, op. cit., pag. 104.
31 A. Ciopraga, op. cit., pag. 104.
32 Ibdem, pag. 104; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 269; C. Suciu, op. cit., pag. 536 – 537.
56
Capitolul V
FIXAREA REZULTATELOR RECONSTITUIRII
Constatările organelor de urmărire penală cu ocazia reconstituirii sunt consemnate într-un proces-verbal ce este un mijloc de fixare cu valoare probantă de sine stătătoare133, care în raport de împrejurări poate fi întregit cu mijloace considerate secundare134, față de acesta, având astfel în vedere: fotografiile și schițele, filmul și videofonograma judiciară și înregistrarea pe bandă magnetică și videomagnetică.
1. Proces u l-verbal de efectuare a reconstituirii
Procesul-verbal de reconstituire este principalul mijloc de fixare. El trebuie încheiat cu respectarea prevederilor legale și a normelor recomandate de criminalistică.
Procesul-verbal de reconstituire, ca de altfel și cele întocmite cu prilejul desfășurării altor activități – cercetarea la fața locului, percheziționarea, confruntări și altele – are un dublu caracter135.
în primul rând, el se numără printre mijloacele de probă cu semnificație majoră în soluționarea cauzei, în măsura în care, prin conținutul său sunt evidențiate elementele de fapt ce pot contribui la
33 A. Ciopraga – "Criminalistica – Tratat de tactică", Editura Gama, Iași 1996, pag. 104.
34 Ibdem, pag. 104/77; E. Stancu – "Criminalistica", Ediția a II – a, Editura Actami, București 1997, pag. 27.
35 A. Ciopraga, op. cit., pag. 104/78; C Aioanițoaie, V. Bercheșan – "Tratat de tactică criminalistică", Editura
Carpați, Oradea 1992, pag. 49.
57
aflarea adevărului. Sub un alt aspect, acesta se constituie într-o dovadă procedurală, de natură a demonstra îndeplinirea dispozițiilor legale cu ocazia efectuării reconstituirii136. Din acest considerent, procesul-verbal trebuie încheiat imediat după terminarea activității de reconstituire, în nici un caz, acesta nu va fi încheiat, imediat după terminarea activității, în alt loc decât acela în care s-a făcut reconstituirea și la o dată ulterioară.1'
Dată fiind importanța sa, el va trebui să corespundă anumitor cerințe, o bună parte stabilite în mod expres de legiuitor, astfel ca, din punct de vedere al formei și cuprinsului, procesul-verbal va cuprinde următoarele mențiuni, indicate în art. 91 Cod procedură penală:
– data și locul unde este încheiat;
– numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie;
– numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți,
când aceștia există;
– descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a
măsurilor luate;
– numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor la care se
referă procesul-verbal, obiecțiile și explicațiile acestora;
f) – mențiuni prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal, care trebuie să reflecte cu fidelitate întregul
proces al activităților întreprinse cu această ocazie, precum și rezultatele la care s-a ajuns, are aceeași structură tripartită138: partea introductivă, partea descriptivă și partea finală, în competența acestor părți întâlnim, alături de elementele comune oricărui proces-verbal, și elemente proprii, determinate de natura și finalitatea specifice urmărite prin efectuarea acestei activități.
16 V. Dongoroz și alții – "Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român", voi. I, partea generală, Editura Academiei Române, București 1975, pag. 216.
37 C. Aioanițoaie – "Tactica cercetării la fața locului" în "Curs de Criminalistică – Anexa", Academia de Poliție
"A. I. Cuza", București 1985, pag. 32.
38 A. Ciopraga, op. cit., pag. 104.
58
Ca și în cazul cercetării la fața locului, în partea introductivă a procesului-verbal trebuie să se menționeze data, locul, participanții și scopul efectuării acestei activități.
Referitor la aceste mențiuni, în privința locului, trebuie să se arate denumirea localității în care se efectuează reconstituirea, iar, în privința datei, se precizează anul, luna și ziua efectuării.
De asemenea, în privința participanților, se vor face mențiuni cu privire la numele, prenumele și calitatea celor care participă la efectuarea reconstituirii cu precizarea organului de urmărire penală sau a instanței de care aparțin: numele, prenumele și calitatea experților, specialiștilor și tehnicienilor care participă, precum și numele, prenumele și celelalte date de identificare a martorilor existenți cu indicarea adresei la care locuiesc.139
în aceeași parte introductivă se mai fac mențiuni ce privesc, în afara scopului reconstituirii, și temeiul de drept (enunțarea art. 130 Cod procedură penală), ora începerii experimentului, mențiuni cu privire la condițiile de iluminare și cele atmosferice, precizarea dacă părțile au fost citate și dacă acestea sunt prezente.
Partea descriptivă a procesului-verbal trebuie să reflecte toate activitățile, toate experimentele întreprinse, în succesiunea efectuării lor. Aici se impune o descriere detaliată a tuturor aspectelor pe cale experimentală, cu indicarea modului în care au fost organizate, a procedeelor utilizate, a persoanelor care au participat la un anumit experiment, a acțiunilor întreprinse de acestea, a rolului îndeplinit de fiecare dintre ele, a rezultatelor obținute.
39 A. Ciopraga, op. cit., pag. 78 – 79.
59
Dacă experimentele sau anumite situații de fapt legate de comiterea infracțiunii au fost repetate, va trebui să se menționeze în ce condiții și de câte ori au fost repetate, la ce rezultate s-a ajuns.14
Atunci când prin reconstituire se verifică aptitudinile subiective de percepție a unor împrejurări legate de comiterea infracțiunii, vor trebui precizate condițiile atmosferice în care se efectuează reconstituirea (condiții de vizibilitate, prezența norilor, a precipitațiilor, direcția și intensitatea vântului etc.), iar cei ale căror aptitudini se verifică pe această cale, vor trebui să declare dacă aceste condiții sunt identice cu cele ale recepției inițiale.14
Dacă, dintr-un motiv sau altul, anumite condiții în care se efectuează reconstituirea au fost modificate (de pildă, înlocuirea instrumentelor cu care s-a săvârșit infracțiunea, cu altele asemănătoare, condiții schimbate de timp etc.) acestea pot fi indicate în procesul-verbal, precizându-se totodată cauza, precum și condițiile în care au fost înlocuite.142
Această parte a procesului-verbal trebuie să prezinte, așa cum s-a precizat, o descriere riguros exactă a activităților reproduse pe cale experimentală, a condițiilor în care acestea au fost efectuate și a rezultatelor la care s-a ajuns, ceea ce exclude consemnarea opiniilor subiective ale organului de urmărire penală.
în partea finală a procesului-verbal de efectuare a reconstituirii vor trebui consemnate următoarele elemente143:
– ora începerii și ora terminării reconstituirii precum și durata în timp a celor mai importante experimente;
40 Ibidem, pag. 104-105.
41 A. Ciopraga, op. cit., pag. 105; E. Stancu, op. cit., pag. 28.
A. Ciopraga, op. cit., pag. 105; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 49 – 50. A. Ciopraga, op. cit., pag. 105.
60
– mențiunea asupra obligației parcipanților de a păstra secretul
asupra rezultatelor reconstituirii;
faptul că procesul-verbal a fost citit în prezența participanților, iar
aceștia confirmă exactitatea celor consemnate;
declarațiile participanților la reconstituire;
faptul dacă s-au efectuat fotografii judiciare, schițe, dacă s-au
realizat filme și videofonograme judiciare sau înregistrări pe bandă
magnetică;
semnăturile organului judiciar precum și ale celor care în diverse
calități au participat la efectuarea reconstituirii.1'1
în analiza importanței procesului-verbal în cadrul actelor de procedură efectuate pentru îndeplinirea activității de justiție, având în vedere și raportând procesul-verbal de reconstituire la cel de cercetare la fața locului, consemnarea fidelă a rezultatelor activității de reconstituire, de cercetare la fața locului, de confruntare etc., face mereu actuală aprecierea lui Hanns Gross, care, referindu-se la modul în care trebuie redactat procesul-verbal afirmă că acesta … "este piatra de încercare pentru judecătorul de instrucție, în nici o împrejurare el nu-și manifestă mai bine îndemânarea, limpezimea vederii, logica raționamentului, energia metodică și conștientă a scopului pe care îl urmărește; și iarăși în nici o altă împrejurare nu-și manifestă mai bine neîndemânarea, neprevederea, dezordinea, nesiguranța și ezitarea."1
Astfel în doctrină s-a subliniat încă o dată că în afara condițiilor de fond cu observarea cărora trebuie redactat procesul-verbal, acesta trebuie să pătrundă pe de o parte, unor exigențe de stil, pe de altă parte, trebuie să satisfacă anumite cerințe care vizează caracterul complet,
44 Art. 91 Cod procedură penală – "Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, precum și de persoanele arătate la lit. c și e. Dacă vreuna din aceste persoane refuză sau nu poate să semneze se face mențiune despre aceasta." 145 Hans Gross – "Manuel Practique d'instruction criminelle", Paris 1899, Instruction p. XXVIII.
61
precizia, claritatea și obiectivitatea constatărilor făcute de organul de
w . i« 14fi
urmărire penala.
Așadar, procesul-verbal trebuie să fie obiectiv, adică să prezinte o fidelă descriere a locului reconstituirii, așa cum se prezintă, cum a fost amenajat, în momentul în care organul judiciar efectuează experimentul. Procesul-verbal trebuie să reflecte constatările "proprii sensibus" la care s-a ajuns pe baza declarațiilor martorilor oculari, a inculpaților sau a învinuiților etc.
Apoi, procesul-verbal, trebuie să fie complet, adică să cuprindă toate constatările organului judiciar considerate importante pentru soluționarea cauzei în acord cu scopul pentru care s-a dispus efectuarea reconstituirii, unele omisiuni având drept consecință faptul că aceste constatări își pierd orice valoare probantă și nu vor putea contribui la soluționarea cauzei.
De aemenea, procesul-verbal trebuie să se caracterizeze prin precizie și claritate. Precizia redactărilor presupune consemnarea exactă a constatărilor organului judiciar, iar claritatea reclamă folosirea unui limbaj adecvat, care să facă accesibilă lectura, ceea ce implică evitarea unor termeni de strictă specialitate sau a neologismelor, atunci când acestea își găsesc corespondent în limba literară.
în fine, procesul-verbal trebuie să fie succint, adică să redea într-o formă concentrată, concisă constatările organului de urmărire penală. Caracterul concis al stilului în care trebuie redactat procesul-verbal, nu trebuie, însă, să se realizeze în dauna caracterului său complet.
' A. Ciopraga, op. cit., pag. 79 – 80; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 49.
2. Fotografiile și schițele
Fotografiile și schițele ce se execută cu ocazia efectuării reconstituirii întregesc procesul-verbal și au menirea de a-l ilustra, de a spori caracterul său demonstrativ.
2.1. Fotografiile
Fotografia judiciară executată cu ocazia diferitelor activități judiciare se numără printre cele mai importante mijloace de fixare, ea împunându-se prin multiplele avantaje pe care le oferă147, concretizate în: rapiditatea înregistrării imaginilor, fidelitate, exactitate și prezentarea succesivă a celor mai importante, mai semnificative momente ale acestor activități judiciare.
Pentru a se asigura fixarea imaginii unui anume loc, locul unde se desfășoară cercetarea la fața locului sau cel unde se efectuează reconstituirea etc., în principiu, se efectuează următoarele genuri de fotografii: fotografia obiectelor principale și fotografia de detaliu. Dintre acestea, însă, numai primele două sunt folosite în cadrul activității de reconstituire; fotografia de orientare redă imaginea locului în întregul său împreună cu împrejurimile148, executându-se, de preferință, pentru a reda, cât mai complet posibil, și cadrul înconjurător al locului respectiv; iar fotografia schiță având rolul de a fixa în mod fidel locul infracțiunii, excluzând împrejurimile.14
La reconstituire se folosește fotografia judiciară operativă de fixare, așa cum reieșea din practica diferitelor organe judiciare și așa cum s-a subliniat în doctrină, având rolul de a ilustra mențiunile din procesul-verbal care se încheie cu această ocazie. La fel ca și celelalte mijloace
17 N. lonescu – "Fotografia judiciară la fața locului" în "Tratat practic de criminalistică", voi. I, Ministerul de
Interne ed. 1976, pag. 44 – 68.
18 V. Manea, Gh. Nita – "Curs de tehnică criminalistică", voi. I, Academia de Poliție "A. I. Cuza", București
1983, pag. 69; R. A. Reis – "Manual de poliție științifică", Paris 1911, pag. 68.
63
auxiliare procesului-verbal, dar într-un mod mai sugestiv decât ele, fotografia ilustrează condițiile în care a fost efectuată reconstituirea, activitățile efectuate cu această ocazie și rezultatele obținute.15} Există situații cum ar fi cea privind verificarea vizibilității când nici unul din mijloacele de fixare, nici chiar procesul-verbal, nu poate reda mai exact rezultatul reconstituirii.1Î
Fotografia are valoare și pentru evidențierea și ilustrarea condițiilor și împrejurărilor care au favorizat săvârșirea unor infracțiuni – atunci când reconstituirea se efectuează la puțin timp, după acest moment și când aspectul locului respectiv nu a suferit nici un fel de modificări, aducându-și, astfel, o substanțială contribuție în activitatea de prevenire.
Cu toate avantajele pe care le prezintă și pe care le-au menționat, nu se poate supraaprecia rolul fotografiei în reconstituire. Trebuie să se țină seama de limitele pe care le are fotografia ca mijloc de fixare.1Î2 De exemplu, fotografia nu va putea ilustra vreo mențiune în procesul-verbal atunci când prin reconstituire se urmărește verificarea audibilității ori a posibilităților de memorare a unor fapte sau fenomene, în aceeași măsură trebuie apreciată folosirea itinerarului parcurs, posibilitățile inculpatului de a parcurge o anumită distanță într-un timp dat, ca și alte împrejurări când una din multiplele poziții fixate, prin acest mijloc, în care se află cel ce execută activitățile stabilite pentru a fi reproduse, prezintă o valoare relativă în cauză.
Pentru ca fotografia folosită la reconstituire să aibă valoare în cauză, la realizarea ei trebuie să fie respectate unele condiții după cum urmează: locul unde se efectuează reconstituirea, stabilirea judicioasă a ceea ce trebuie să se reprezinte și poziția pe care o ocupă obiectul.
49 C. Aioanițoaie, op. cit., pag. 88.
50 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 270.
'' C. Aioanițoaie, I. E. Sandu – "Folosirea fotografiei judiciare operative în reconstituire" în "20 de ani de expertiză criminalistică", Editura Ministerului Justiției 1978, pag. 178. 152 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 270
64
Deci, prima din aceste condiții se referă la locul în care se efectuează reconstituirea. Astfel, locul reconstituirii în ansamblul său nu trebuie fixat prin fotografie (fotografie judiciară operativă schiță) decât în măsura în care aceasta este strict necesar pentru a facilita înțelegerea unor detalii, cum ar fi căile de acces sau cele folosite de făptuitor pentru a părăsi locul infracțiunii, orificiile practicate pentru pătrundere și altele, situație când pe fotografie trebuie marcate, ulterior, toate aceste elemente.153
Atunci când locul infracțiunii este o întindere mare și aspectul lui trebuie fixat, acest lucru se poate realiza în bune condiții, după regulile fotografiei de orientare. Dacă locul este restrâns ca dimensiuni ori este un interior, fixarea poate fi făcută după regulile fotografiei schiță cu folosirea unui aparat cu obiectiv superangular.
Fotografia locului reconstituirii oglindește întregul loc în care se desfășoară procesul de reproducere artificială a comiterii infracțiunii.
în esență, aceasta este o fotografie ce cuprinde aceleași elemente ca și fotografia schiță a cercetării la fața locului154, având, însă, ca scop redarea locului reconstituirii cu toate caracteristicile sale. Prin confruntarea ei cu fotografia schiță a cercetării la fața locului, se poate constata dacă reconstituirea s-a efectuat sau nu la locul comiterii infracțiunii cercetate.
O altă condiție esențială pentru ca fotografia să-și ocupe locul ei, ce i se cuvine în rândul mijloacelor de fixare, o constituie stabilirea judicioasă a ceea ce trebuie să se reprezinte.
Dintre multiplele acțiuni ce se întreprind pentru realizarea scopului reconstituirii, trebuie alese numai acele experiențe sau numai acele momente din timpul executării lor, care, redate prin fotografie, sunt
153 154
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 270 – 271.
Ion Mircea – "Criminalistica", Editura didactică și pedagogică", bucurești 1978, pag. 38.
65
esențiale pentru înțelegerea procesului-verbal.1' De exemplu, verificându-se posibilitatea trecerii printr-un anumit loc, gemuleț, despărțitură, orificiu, etc., cu ocazia reconstituirii trebuie să fie redate, succesiv, momentul pătrunderii în locul respectiv, secvențe din timpul deplasării prin acele locuri, precum și momentul ieșirii din locul respectiv. După cum, în situația când se urmărește verificarea posibilității de a face o escaladare, cel care demonstrează trebuie surprins în momentul de efort maxim depus pentru aceasta, deoarece numai o asemenea fotografie va putea susține mențiunea din procesul-verbal și va contribui la formarea convingerii cu privire la rezultatul obținut într-un mod cert.
în concluzie, în ceea ce privește această condiție, numărul fotografiilor efectuate este dat de momentele mai importante din procesul comiterii infracțiunii, prin care se poate stabili modul săvârșirii ei, vinovăția făptuitorului, numărul participanților, precum și anumite circumstanțe ce au înlesnit sau împiedicat producerea rezultatului. Astfel așa cum s-a văzut, în cursul efectuării reconstituirii, organul de urmărire penală fixează numai acele secvențe din procesul producerii artificiale a comiterii infracțiunii prin care se confirmă sau se infirmă anumite susțineri ale făptuitorilor, martorilor ori ale victimelor sau prin care se stabilesc date ce ar putea duce la descoperirea de probe noi.1'5 Dacă s-ar fixa toate secvențele, dosarul cauzei s-ar încărca prea mult cu fotografii și astfel s-ar pierde ceea ce ar fi esențial în cazul respectiv.16
Pentru a se asigura o mai bună înțelegere a fotografiei, în cadru nu trebuie să apară alte persoane în afara celor care execută activitățile prevăzute pentru a fi reproduse.
55 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 271.
56 Ion Mircea, op. cit., pag. 39-40.
57 A. Ciopraga, op. cit., pag. 106; C. Suciu – "Criminalistica", Editura Didactică și Pedagogică, București 1972,
pag. 83 – 84; Ion Mircea, op. cit., pag. 40.
66
De maxima importanță pentru reprezentarea fidelă a ceea ce s-a întreprins și a rezultatelor obținute, este poziția pe care o ocupă obiectivul, respectiv cel care fotografiază în raport cu cel care execută experiențele sau face demonstrațiile ce se impun.158 Importanța alegerii unghiului de fotografiere este determinată de necesitatea de a reda pe fotografie în mod clar cine este persoana care execută demonstrațiile, iar cel ce fotografiază, prin plasare, prin poziția pe care o ocupă, nu trebuie să sugereze celui ce execută experiențele modul cum să reacționeze; este indicat a se proceda la fotografiere după ce învinuitul ori inculpatul a declarat și a demonstrat o dată ceea ce susține.
Poziția obiectivului aparatului de fotografiat prezintă o importanță deosebită în cazul când fotografia urmărește să ilustreze mențiunile din procesul-verbal referitoare la verificarea vizibilității.159 Așa, de exemplu, verificându-se declarația unui martor, cu privire la posibilitatea de a observa, în condițiile date, ceea ce s-a petrecut la fața locului, va trebui ca cel ce execută fotografia să se plaseze în locul ocupat de martor, iar obiectivul aparatului să corespundă poziției ochilor, direcției de privire a observatorului, pe fotografie trebuie să apară elementele caracteristice ale obiectivelor ce mărginesc spațiul respectiv, într-o asemenea situație, surprinderea a cât mai multor imagini și la intervale cât mai scurte de timp este de natură să asigure corectitudinea rezultatului obținut.
Se cunoaște faptul că, pentru a se asigura certitudinea rezultatului, una din condițiile reconstituirii este aceea de a se repeta de mai multe ori fiecare acțiune prevăzută în vederea realizării scopului urmărit. Nu este necesar ca fiecare repetare să fie fotografiată160, este suficient ca fotografierea să se execute o singură dată pentru a putea fi ilustrată activitatea desfășurată și rezultatul ei.
58 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 271. 159 Ibdem, pag. 271-272.
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., 272; A. Ciopraga, op. cit., pag. 106 – 107.
67
Pentru a se asigura forța probantă a fotografiei, în procesul-verbal de reconstituire trebuie să se facă mențiuni cu privire la ceea ce s-a fotografiat, aparatura și materialele folosite, iar planșa cu fotografiile executate să fie atașată procesului-verbal. Nu trebuie omisă obligativitatea unor explicații clare atât la planșa reprezentând fotografiile executate, cât și la fiecare fotografie în parte.
Plasa cu fotografii trebuie să fie semnată de către organul de urmărire penală care a condus reconstituirea și de cel care a executat-o.
2.2. Schițele
La întocmirea schiței sunt avute în vedere regulile generale folosite pentru întocmirea schițelor locului faptei în activitatea de cercetare la fața locului.
Astfel, schița locului săvârșirii infracțiunii sau a locului de reconstituire, constituie o modalitate de reprezentare grafică a situației de la fața locului. Prin aceasta se redau în sistem octogonal – realizarea unor proiecții obținute prin lansarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectare pe planul de proiecție – elementele esențiale din câmpul infracțiunii, mărite sau micșorate la scară.16
în funcție de împrejurarea dacă transpunerea în plan a locului faptei respectă sau nu proporțiile reale ale suprafețelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting două modalități de utilizare a schiței: planul schiță și desenul schiță.162
Planul schiță sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporțiilor reale ale terenului, interioarelor, obiectelor, etc.
61 lon-Eugen Sandu – "întocmirea schiței la fața locului", în "Tratat practic de criminalistică", voi. I, Ministerul de Interne, Ediția 1976, pag. 84.
68
reprezentate, precum și a raporturilor de distanță dintre acestea, micșorate de un număr de ori.
Scara planului, care reprezintă proporția în care au fost reduse dimensiunile și distanțele transpuse în plan față de mărimea lor naturală, se determină în raport cu întinderea suprafețelor și dimensiunilor obiectelor ce urmează a fi reprezentate. Astfel, schița încăperilor poate fi redată la 1:15, a clădirilor la scara 1:100, iar a locurilor deschise, în funcție de suprafața acestora, la scara de 1:200 sau 1:100.
Desenul schiță, așa cum ne prezintă denumirea, se realizează prin desenare, fără respectarea strictă a distanțelor și dimensiunilor reale ale suprafețelor sau obiectelor reprezentate, cu ajutorul cifrelor sunt notate raporturile de distanță la care se află obiectele, precum și dimensiunile acestora, după ce, în prealabil, s-au efectuat măsurătorile necesare.
Oricare ar fi modalitățile de reprezentare grafică, schița ajută la înțelegerea mai exactă a tabloului real al locului săvârșirii infracțiunii, având menirea de a ilustra constatările din procesul verbal și de a întregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetărilor la fața locului sau ale reconstituirilor.163
Pentru ca schița locului să formeze o imagine completă și veridică a situației de la locul unde se desfășoară activitatea de reconstituire, la întocmire trebuie respectate unele reguli, care au fost impuse de o îndelugată practică în domeniu, printre care:
a) Exactitatea schiței.16
Executarea corectă a schiței impune fixarea exactă a dimensiunilor obiectelor ce se reprezintă, precum și a distanțelor și unghiurilor. Aceasta, deoarece fiecare dimensiune le influențează pe celelalte, orice abatere afectând redarea exactă a situației.
62 C. Suciu, op. cit., pag. 521 – 524; A. Ciopraga, op. cit., pag. 81; E. Stancu, op. cit., pag. 29-31.
63 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 51; E. Stancu, op. cit., pag. 29 – 30.
64 A. Ciopraga, op. cit., pag. 81 – 82.
69
b) Cotarea schiței.
Aceasta înseamnă notarea pe schiță a dimensiunilor obiectelor reprezentate.165 Este recomandat ca la alcătuirea unei schițe să se folosească un singur fel de cotare și să se utilizeze aceeași unitate de măsură.166
Trebuie reținut că liniile de contur, liniile ajutătoare de cotă și anexele nu pot fi folosite ca linii de cotă.
Pentru acuratețea desenului și pentru redarea cât mai fidelă a imaginii obiectului reprezentat trebuie să se evite, pe cât posibil, încrucișarea acestor linii de cotă cu alte linii ori pătrunderea liniilor de cotă exterioare în interiorul desenului.
c) întocmirea la scară a schiței.
La întocmirea schiței locului faptei trebuie să se țină seama atât de rezultatele măsurătorilor efectuate, cât și de întinderea și complexitatea locului cercetat, în funcție de aceasta se va determina scara schiței, respectiv raportul dintre mărimea obiectelor și distanțelor în schiță și dimensiunilor lor reale. Astfel, așa cum s-a mai menționat, schița încăperilor poate fi realizată la scara de 1:100 sau 1:500. în cazul halelor industriale și a locurilor deschise, proporțional cu suprafața acestora scara schiței poate fi 1:200, 1:500 sau 1:1 OOO.167
d) Orientarea schiței.
Cu ocazia întocmirii schiței locului și în special al locurilor deschise, aceasta trebuie orientată după punctele cardinale, fie cu ajutorul busolei, fie a altor metode, cum ar fi: după poziția soarelui, după soare și ceas, după steaua polară și așa mai departe.168
65 Dicționar enciclopedic român, Academia României, voi. l, Editura Politică, București 1962, pag. 816. 16 în schițele de ansamblu, cotele mai mari de un metru se vor nota cu două zecimale, cele sub un metru în centimetri, iar schițele de detaliu în milimetri, în acest sens a se vedea I. E. Sandu, op. cit., pag. 84 – 100.
67 E. Stancu, op. cit., pag. 31; A. Ciopraga, op. cit., pag. 82.
68 C. Aioanițoaie, op. cit., pag. 52-53.
70
întotdeauna, latura din dreapta a schiței trebuie să fie orientată pe direcția Nord-Sud.
e) Claritatea schiței.
Pentru îndeplinirea acestei cerințe, o schiță trebuie să cuprindă numai acele elemente ce ilustrează constatările menționate în procesul-verbal, respectiv elementele esențiale, absolut necesare înțelegerii situației existente în teren, în nici un caz, aceasta nu trebuie să cuprindă detalii ce nu au legătură cu fapta.
f) Reprezentarea prin semne convenționale criminalistice.
Claritatea unei schițe presupune ca reprezentarea în plan a
obiectelor aflate la fața locului sau cele care prezintă importanță în cazul reconstituirii, să se facă prin anumite semne convenționale, cu aceeași semnificație pentru organele judiciare. Dacă pentru anumite obiecte, elemente sau detalii pentru care sunt prevăzute semne convenționale criminalistice, acestea vor fi reprezentate, fie prin semne sau simboluri utilizate în alte domenii de activitate cu explicarea lor prin legendă.ie
g) Individualizarea schiței.
Schița se individualizează prin menționarea următoarelor date: titlu, scara la care s-a întocmit, data, locul și cauza în care s-a procedat la efectuarea reconstituirii și întocmirea schiței, numele, prenumele, calitatea și organul din care fac parte membrii echipei de cercetare, inclusiv a celui ce a efectuat schița, semnăturile participanților la cercetarea la fața locului.170
Schița locului unei fapte nu poate fi și nu trebuie să fie înlocuită cu fotografia, în timp ce fotografia reprezintă imaginea locului în perspectivă, schiță redă aceeași imagine în plan171. Pentru a putea prezenta cât mai complet situația de la locul faptei sau al reconstituirii
169
70 "îndrumar de cercetare penală", București 1994, Editura Ministerului de Interne, pag. 197.
71 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 53 – 54.
71
este necesar, ca unele porțiuni sau obiecte să fie reprezentate în unul din cele trei planuri172, folosindu-se următoarele procedee: schița, efectuată în proiecție orizontală, cea executată în proiecție verticală, rabotarea planurilor de proiecție și schița în secțiune.
Schița executată în proiecție orizontală173, denumită și desen în plan orizontal174, este utilizată cel mai frecvent în activitatea organelor de urmărire penală. Prin acest procedeu obiectele și celelalte elemente ale locului sunt reprezentanți văzute de sus.
3. Filmul și videofonograma judiciară
Filmul și videofonograma judiciară se înscriu printre metodele moderne de fixare a rezultatelor, atât în cazurile cercetării la fața locului cât și în cele ale diferitelor reconstituiri, metode devenite în prezent indispensabile în cazurile deosebite175 (omor, distrugeri provocate de incendieri sau explozii, accidente aeriene sau feroviare etc.).
Prin intermediul filmului și a videofonogramei judiciare se urmărește fixarea pe de o parte, a locului unde se efectuează reconstituirea, iar pe de altă parte, a activităților reproduse pe cale experimentală.
Filmul și videofonograma judiciară trebuie să ofere o imagine de ansamblu a limitelor teritoriale ale locului unde se efectuează reconstituirea, iar atunci când acest loc are o largă întindere, după precizarea secvențelor de ansamblu, se impune realizarea filmării schiță,
72 Ibidem, pag. 54; A. Ciopraga, op. cit., pag. 82-83; E. Stancu, op. cit., pag. 31. 731. E. Sandu, op. cit., pag. 86 – 87.
74 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 54.
75 E. Stancu, op. cit., pag. 32; C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 74.
72
adică a scenei propriu-zise a infracțiunii desprinsă de cadrul înconjurător.176
Modalitățile de realizare a celor două metode de fixare diferă după cum reconstituirea privește activitatea infracțională în întreaga sa
–
desfășurare sau numai anumite momente ale acestei activități.1'7 Când reconstituirea se referă la unele momente ale activității infracționale, pe pelicula cinematografică se vor fixa, în succesiunea reproducerilor, secvențele care prezintă cel mai mare interes pentru înțelegerea și ilustrarea mecanismului producerii infracțiunii ce se reconstituie.
Pentru a se asigura o anumită cursivitate, momentele ce nu au fost reconstituite vor fi reprezente prin secvențele de legătură realizate prin desene orientate, care vor întregi astfel taboul faptelor petrecute.1'
Filmarea tabloului de ansamblu al reconstituirii, al activității materiale în întreaga sa desfășurare presupune filmarea încrucișată, adică unul din aparate trebuie să fixeze toate acțiunile întreprinse de făptuitor cu ocazia reconstituirii, iar cel de-al doilea aparat, utilizat atunci când se reconstituie momentele principale ale activității infracționale, va trebui să surprindă detaliile.179
Când reconstituirea se efectuează în vederea reproducerii pe cale experimentală a principalelor acțiuni întreprinse de făptuitor, a anumitor acțiuni întreprinse de făptuitor, a anumitor aptitudini, mișcări ale acestuia, se impune utilizarea tehnicii cunoscute în limbajul de specialitate sub denumirea de "stop-cadru", ceea ce înseamnă "înghețarea" momentelor
76 A. Ciopraga, op. cit., pag. 106.
11 Valeriu Macovei – "Folosirea videomagnetofonului la cercetări la fața locului și la reconstituirea într-un caz de omor" în "Probleme de criminalistică și criminologie", supliment al Buletinului intern, editat de Dumitru Condulimazi – "Considerați privind folosirea videomagnetofonului în activitatea de urmărire penală", "Probleme de criminalistică și criminologie", supliment Buletin intern, editat de Procuratura R.S.R. și ministerul Justiției nr. l, 1981, pag. 32-37.
78 A. Ciopraga, op. cit., pag. 106.
79 A. Ciopraga, op. cit., pag. 106 – 107; Ion Anghelescu – "Filmul și videograma judiciară" în "Tratat.practic de
criminologie", voi. I, Ministerul de Interne, ediția 1976, pag. 69 – 70.
73
(secvențelor) importante, pentru a se permite în felul acesta condiții optime de observare, după care mișcarea continuă.
Dacă reconstituirea este filmată, discuțiile purtate cu participanții la această activitate sunt înregistrate fie sincron, fie în condiții de laborator.
Pentru realizarea filmării este necesar să se asigure personalul specializat, precum și mijloacele tehnice corespunzătoare.
Atunci când reconstituirea urmează a se fixa pe peliculă cinematografică, se impune ca pregătirea și realizarea filmării să e desfășoare astfel încât, prin modul de plasare al operatorului, a aparatului de filmat, să nu fie sugestionat învinuitul sau inculpatul ori ceilalți participanți care execută activitățile, cu privire la ceea ce trebuie să întreprindă, itinerarul pe care urmează să-l parcurgă, pentru a se înlătura orice îndoială asupra obiectivitătii rezultatelor obținute.
în acest scop, este indicat ca filmarea să se execute după ce învinuitul, inculpatul sau martorii oculari au declarat și au efectuat cel puțin o dată activitățile prevăzute pentru verificarea afirmațiilor făcute în cursul cercetării.
Trebuie reținut că aceste mijloace de fixare, ca și în cazul fotografiilor, nu se substituie procesului-verbal, ci au menirea de a-l ilustra într-un mod cât mai convingător.180
în ansamblul activităților desfășurate de organele judiciare în procesul de înfăptuire a justiției, folosirea filmului judiciar prezintă multiple avantaje181, ca mijloc de fixare a rezultatelor efectuării unei reconstituiri, din care amintim: surprinderea tuturor activităților desfășurate la locul reconstituirii, în dinamismul lor; posibilitatea de a surprinde pe peliculă o multitudine de situații, fără un înalt grad de obiectivitate prin înregistrarea concomitentă atât a imaginilor, cât și a
80 Ion Anghelescu, op. cit., pag. 70.
81 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 74 – 75; Ion Anghelescu, Alexandru Barcuic – "Filmul judiciar" –
Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Miliției, Institutul de Criminalistică 1974, pag. 8.
74
sunetelor. De asemenea, un alt avantaj este oferit de posibilitatea înregistrării rapide a unor persoane ce au legătură cu fapta sau aspectele reconstituite, iar atunci când se impune, de peliculă cinematografică pot fi executate fotografii mărite.
La rândul ei videofonograma judiciară prezintă avantaje atât față de filmul judiciar, cât și față de alte mijloace de fixare auxiliare procesului-verbal, avantaje ce nu pot fi neglijate182. Astfel, ea este mai ușor de executat, deci nu necesită o pregătire deosebită din partea celui ce o execută, oferind posibilitatea obținerii de îndată fără a mai fi necesară prelucrarea în laborator. Totodată, permite verificarea imediată a calității și eventuala refacere a acesteia, în măsura în care situația o impune și posibilitatea utilizării repetate, după ștergere, a aceleiași benzi. Un alt avantaj este reprezentat de calitatea, de mai multe ori superioară a imaginii oferite de videofonograma, de posibilitatea înregistrării pe aceeași bandă, precum și imposibilitatea fixării acesteia.
în acest context, remarcăm faptul că o bună parte din laboratoarele de criminalistică ale unităților Parchetului de pe lângă tribunale județene sunt dotate cu videomagnetofoane, folosite cu mult succes, atât în fixarea rezultatelor cercetării la fața locului cât și în fixarea altor acte de urmărire penală, îndeosebi reconstituirile, perchezițiile, ascultări de martori și învinuiți, recunoașteri din grup etc.183
Executarea filmului și a videofonogramei judiciare mai presupune și realizarea genericului și a unor filmări speciale184, genericul având rolul și scopul de a crea cadrul procesual pentru folosirea lor ca mijloace de probă.
82 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 75; A. Ciopraga, op. cit., pag. 85; E. Stancu, op. cit., pag.32.
83 E. Stancu, op. cit., pag. 32.
84 C. Aioanițoaie – "Tactica cercetării la fața locului" în "Curs de criminalistică", voi. l, Academia de Poliție
"Alexandru loan Cuza", Ediția 1983, pag. 41.
75
Cu privire la aceste două modalități de cercetare la fața locului, reconstituire, percheziții etc., doctrina de specialitate a subliniat și un sens restrâns al noțiunilor de film și videograma judiciară, prin care se înțelege pelicula cinematografică și banda magnetică pe care s-au fixat imagini și sunete ce însoțesc săvârșirea unor infracțiuni, fie în timpul comiterii acestora, fie cu ocazia cercetării lor.1E
în ceea ce privește unele caracteristici tehnice ale celor două modalități de fixare a rezultatelor186, trebuie precizat că filmul judiciar se realizează, de regulă, cu ajutorul aparatelor de filmat pe 16 mm sau 8 mm, cu înregistrare sincronă, camera video.
Videofonograma – banda magnetică pe care se înregistrează imaginea și sunetul – se obține cu ajutorul videomagnetofonului în alcătuirea căruia distingem două componente importante: camera de luat vederi împreună cu videomagnetofonul portativ, care permite captarea și înregistrarea concomitentă pe banda magnetică a imaginii și sunetului, și videomagnetofonul cu televizor, dispozitiv care reproduce după banda magnetică imaginea și sunetele înregistrate.
Prin legea nr. 141/1996, înregistrările audio-video, realizate în cndițiile legii, pot fi folosite cu mijloace de probă mai ales că acestea pot face obiectul unei expertize tehnice criminalistice.187
85 Ion Anghelescu, Al. Borciuc, op. cit., pag. 8-9.
Ion Anghelescu – "Folosirea fonogramei și videofonogramei magnetice în procesul penal", R.R.D., nr. l, 1970, pag. 111. 187C.P.P.-art. 911-915.
76
Capitolul VI
APRECIEREA Șl FOLOSIREA RECONSTITUIRII
1. Aprecierea rezultatelor reconstituirii
în urma efectuării, se pot obține rezultate certe sau probabile în raport cu o serie de factori: natura activităților efectuate, modul de desfășurare a acestora, apropierea condițiilor în care au fost făcute reproducerile de cele ce au existat în momentul producerii faptei, posibilitatea ori imposibilitatea unor fapte de a se produce, precum și a fenomenelor în condițiile de timp și de loc precizate de persoanele ce au cunoștință despre existența lor etc.
După cum organul de urmărire penală trebuie să analizeze și să aprecieze rezultatele tuturor activităților pe care le întreprinde, tot astfel, și în cazul reconstituirii are obligația de a le aprecia, în scopul de a stabili valoarea lor pentru cauză, măsura și modul cum pot fi folosite, în raport cu problemele ce se cer clarificate în cursul cercetării.
Rezultatele reconstituirii pot fi apreciate ca certe188, atunci când toate activitățile întreprinse, toate încercările desfășurate au dus la unul și același rezultat, care, în condițiile date, este necesar și nu întâmplător. Așa, de exemplu, dacă toate încercările întreprinse cu ocazia efectuării reconstiruirii au demonstrat că obiectele reclamate ca furate, avându-se
188
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan – "Tratat de tactică criminalistică", Editura Carpați, Oradea 1992, pag. 272 -273.
77
în vedere dimensiunile acestora și ale spațiului (geam, spărtură în zid etc.) nu puteau fi scoase prin locul indicat, se poate afirma că rezultatul este cert și nu probabil. Tot astfel se poate aprecia rezultatul reconstituirii atunci când, în raport cu măsura și cantitatea bunurilor reclamate ca furate, se demonstrează că acestea nu puteau fi depozitate în locul indicat de către persoana care purta răspunderea lor. Asemenea rezultatele sunt deosebit de valoroase pentru a demonstra netemeinicia afirmațiilor persoanelor care poartă răspunderea bunurilor reclamate ca furate și a demasca încercarea furturilor din partea lor.
Dacă, de exemplu, urmărindu-se verificarea posibilităților de percepție ale unui martor, în cursul reconstituirii, cu toate încercările efectuate, în condițiile date – topografia terenului, existența unor obiecte, imobile – se dovedește imposibilitatea de a fi văzut cele declarate, rezultatul reconstituirii poate fi considerat de asemenea, cert.
Referitor la aprecierea rezultatelor reconstituirii, se poate considera că, pe baza acestora, organul de urmărire penală poate ajunge la concluzii certe sau probabile.16 9 Este necesar să se facă deosebire între rezultatele certe sau probabile ale reconstituirii, pe de o parte, și concluziile certe sau probabile la care se poate ajunge pe baza acestora, pe de altă parte.190 Este mai acceptabilă această diferențiere, deoarece de mai multe ori, pe baza rezultatelor certe ale reconstituirii, nu se pot trage decât concluzii probabile privind posibilitatea sau imposibilitatea existenței faptului în condițiile date. Spre exemplu, dacă, cu ocazia reconstituirii, prin care se urmărește verificarea vizibilității, se constată că în condițiile concrete există această posibilitate, deci rezultatul obținut este cert, acest rezultat nu va fi de natură să ducă la concluzia că martorul a și perceput cele declarate anterior, în cursul ascultării sale.
89 A. Ciopraga – "Criminalistica" – "Tratat de tactică", ediția a II – a, voi. II, Editura Actami, București 1997, pag. 89 – 90. 190 Ibidem, pag. 273.
7S
Deci, într-o asemenea situație, pe baza rezultatului cert al reconstituirii, nu se vor putea desprinde decât concluzii probabile pentru cauză, dat fiind faptul că, dintr-o multitudine de motive – lipsa de atenție, defecțiuni ale analizatorilor perceptivi sau chiar reaua-credință – s-ar putea ca martorul să nu fi perceput cele ce s-au petrecut în realitate.
Organul judiciar apreciază probele pe baza convingerii sale intime întemeindu-se pe toate materialele cauzei, întrucât nici o probă nu poate fi preferată alteia, valoarea fiecărei probe se determină nu în raport cu felul ei ci numai în funcție de vericitatea și conținutul acesteia.
2. Folosirea rezultatelor reconstituirii
Rezultatele reconstituirii nu pot constitui, luate izolat, temei pentru elaborarea unor concluzii temeinice în cauză; de aceea, ele trebuie să fie coroborate cu rezultatele tuturor activităților întreprinse, să fie verificate prin efectuarea și a altor acte de urmărire penală.1£
Apreciind rezultatul reconstituirii, organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere condițiile în care acesta s-a desfășurat, ca și conținutul activităților efectuate pentru realizarea scopului urmărit.
Prin reconstituire se poate ajunge la confirmarea unor mijloace de probă administrate în cauză. Nu trebuie omis însă, fapt că reconstituirea poate demonstra și netemeinicia unora dintre mijloacele de probă existente în dosar, cum ar fi: declarațiile unor martori, învinuiți sau inculpați, declarațiile persoanei ori părții vătămate, ale persoanei care poartă răspunderea unor bunuri sau valori; concluziile constatărilor tehnico-științifice ori ale expertizelor cu privire la posibilitatea existenței sau inexistenței unui fapt ori fenomen, cu privire la mecanismul creării unor urme în condițiile date.
I91
C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 273 – 274.
79
în toate cazurile, rezultatul reconstituirii trebuie să fie verificat prin efectuarea unor acte de urmărire penală sau prin activități operative, însă, în mod deosebit, se impune o asemenea verificare mai ales atunci când prin reconstituire, au fost obținute rezultate care contrazic celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei, în această măsură, verificarea rezultatelor, prin efectuarea unor acte de urmărire penală, este necesară și atunci când ele demonstrează imposibilitatea desfășurării faptelor în condițiile prezentate de diverse persoane, îndeosebi martori, învinuiți sau inculpați. Observăm, așadar, că rezultatele reconstituirii pot fi folosite ca temei pentru întreprinderea altor activități.
Reținem că un loc important în cadrul acestora îl ocupă reascultarea persoanelor ale căror declarații au fost informate de rezultatele reconstituirii. De exemplu, demonstrându-se imposibilitatea săvârșirii infracțiunii în modul prezentat de către învinuit sau inculpat, va trebui să se procedeze la ascultarea din nou a acestuia pentru a preciza persoanele ce l-au ajutat ori mijloacele de care s-a folosit în comiterea faptei.
Informarea declarațiilor martorilor oculari impune reascultarea acestora, pentru a se ajunge la lămurirea cauzelor inexactităților din declarații sau dispunerea unei constatări medico-legale ori întreprinderea altor activități care apar astfel ca necesare în cauză.192
Rezultatul reconstituirii mai poate impune elaborarea unor noi versiuni care să fie verificate prin întreprinderea altor activități de urmărire penală sau activități operative.193
92 C. Aioanițoaie, V. Bercheșan, op. cit., pag. 274. 193 Ibidem, pag. 274.
80
3. Erori datorate nerespectării procedurilor legale privind reconstituirea
în filozofie prin noțiunea de eroare se înțeleg cunoștințele care, datorită limitelor cunoașterii, observației superficiale, experimentului organizat în mod defectuos, nerespectării legilor logice, nu reflectă adecvat, veridic, realitatea obiectivă.1'
Orice adevăr științific aplicat dincolo de limitele domenului valabilității sale obiective conduce la erori.
Eroarea privind reconstituirile de orice fel poate apărea dacă nu se respectă principiul potrivit căruia aceleași cauze produc în aceleași condiții, aceleași efecte.
Printre cele mai des întâlnite erori în practica judiciară se pot enumera:
nestabilirea din timp a scopului reconstituirii;
nestabilirea din timp a probelor asupra cărora se va insista;
nerespectarea condițiilor tactice și organizatorice;
neinvitarea la fața locului a martorilor oculari dacă există, a
victimei rămase în viață dacă este cazul, a experților ori specialiștilor
dacă sunt necesari, etc.;
nestabilirea din timp a metodelor ce se vor aplica și justificarea
folosirii lor;
nefolosirea unor forțe/utilaje sau materiale strict necesare pentru
efectuarea reconstituirii:
– lipsa unui număr suficient de personal care să asigure paza și supravegherea învinuitului sau inculpatului atunci când se cercetează în stare de arest (are mandat);
194 Dicționar de filozofie, Editura Politică, București 1978, pag. 238 – 239.
81
lipsa armamentului din dotare a personalului specializat
de pază și supraveghere, a folosirii cartușelor atunci când
se impune;
lăsarea învinuitului sau inculpatului să se depărteze prea
mult creându-i posibilitatea să fugă;
efectuarea reconstituirii în împrejurări care ar pune în
pericol viața participanților la reconstituire și evitarea
reconstituirii unor momente sau scene care să favorizeze
asemenea evenimente nedorite și altele.
nerespectarea condiției de loc;
ignorarea condițiilor de timp;
ignorarea condițiilor meteorologice;
necuprinderea în procesele-verbale de reconstituire a datelor
strict necesare referitoare la partea introductivă, în partea descriptivă și
finală;
nerespectarea regulilor proceduale privind întocmirea planșelor
fotografice cu momentele principale ale reconstituirii și a planurilor-schiță
care să justifice veridicitatea lor;
interpretarea eronată a unor împrejurări ale comiterii faptei fără
repetarea lor, efectuarea mai multor experimente etc.
Capitolul VII
CONCLUZII. APRECIERI PERSONALE ASUPRA PROBLEMATICII RECONSTITUIRII
Așa cum rezultă și din prezenta lucrare, reconstituirea constă în reproducerea experimentală a condițiilor existente în momentul săvârșirii unei fapte penale, în scopul verificării directe de către organul judiciar a veridicității lor, a posibilităților de percepție, precum și al verificării unor date obținute prin alte mijloace de probă.
Reconstituirea este așadar un procedeu probator care are un rol important în confruntarea elementelor consecutive ale infracțiunii și în aflarea adevărului. Totodată, reconstituirea permite organului de urmărire penală și instanței de judecată să tragă concluzii și în legătură cu versiunile elaborate în cauza respectivă și de asemenea, nu se exclude posibilitatea obținerii de probe noi, nedescoperite într-o fază anterioară.
Reconstituirea, indiferent de natura obiectului verificării, se va desfășura într-o atmosferă de calm și de sobrietate, fără exagerări sau acțiuni nesemnificative, inutile și nu se va limita la o singură reproducere a faptei sau împrejurării, fiind necesară o repetare a lor, astfel încât să se fixeze cu exactitate rezultatele.
Consemnarea rezultatelor reconstituirii se face în primul rând în procesul-verbal. Alt mijloc tehnic de fixare a rezultatelor reconstituirii, îl reprezintă, ca și în cazul altor acte de urmărire penală, înregistrarea
video și fotografierea, iar un mijloc tehnic superior de fixare este înregistrarea pe bandă video-magnetică sau filmarea, în cazurile deosebite ea fiind necesară pentru reținerea completă și exactă a modului în care s-a desfășurat întreaga reconstituire. De asemenea, în măsura în care situația de fapt o impune, se poate recurge și la efectuarea de desene – schițe ale locului în care s-a desfășurat reconstituirea (a se vedea desenul-schiță prezent în lucrarea de față), indicându-se punctele sau locurile în care au avut acțiunile mai semnificative pentru elucidarea cazului.
în concluzie, reconstituirea este o activitate procedurală auxiliară, un procedeu probator destinat realizării scopului procesual penal, precum și o formă auxiliară a cercetării la fața locului prin care se poate verifica dacă faptele și împrejurările unei cauze cercetate s-au săvârșit într-un anumit mod.
BIBLIOGRAFIE
Aioanițoaie C. – "Tratat de tactică criminalistică" în "Curs de criminalistică – anexă", Academia de Poliție "AU. Cuza", București 1985.
Aioanițoaie C.; Bercheșan V. "Tratat de tactică criminalistică", Editura Carpați, Oradea 1992.
Aioanițoaie C.; l.E. Sandu – "20 de ani de expertiză criminalistică", "Folosirea fotografiei judiciare operative în reconstituire", Editura Ministerului Justiției 1978.
Aioanițoaie C.; l.E. Sandu; l. Cora – "Curs de tactică criminalistică", "Tactica efectuării reconstituirii", voi. II, Academia de Poliție "AU. Cuza", ediția 1983.
Anghelescu l. – "Folosirea fonogramei și videofonogramei în procesul penal", d.D.R. nr. 1, 1970.
Anghelescu l.; Barciuc Al. – "Filmul judiciar", Ministerul de Interne, l.G.M.; Institutul de criminalistică, 1974.
Bercheșan V.; Dumitrașcu l.N. – "Probele și mijloacele de probă", Editura Ministerului de Interne, București 1994.
Cecanica D. – "Importanța recunoașterii elementelor de diferențiere dintre reconstituire și experimentul judiciar": în revista "Probleme de criminalistică și criminologie", supliment al Buletinului intern nr. 4/1981 editată de Procuratura României.
Ciopraga A. – "Criminalistica", "Elemente de tactică", ediția 1983.
Ciopraga A. – "Criminalistica", "Tratat de tactică", Editura Grama, lași 1996.
85
Codul de procedură penală al României cu modificările până la 27 octombrie 2003.
Dicționar enciclopedic român, Academia României, voi. l, Editura Politică, București 1962.
Dicționar de filozofie, Editura Politică, București 1962.
Dongoroz V. – "Noul cod de procedură penală și codul de procedură penală anterior, prezentare comparată", București 1969.
Dongoroz V. – "Explicații teoretice ale codului de procedură penală român", partea generală, voi. l și voi. II, Editura Academia Română, București 1975.
Hanns Gross – "Manuel practique d'instruction criminelle" Instruction p. XXVIII.
Papadopol V. și Papavica Mihai – "Repertoriul alfabetic de practică judiciară în materie penală" pe anii 1969 – 1975, București 1977.
Pop T. – "Drept procesual penal", Cluj 1974.
Reis R.A. – "Manual de poliție științifică", Paris 1911.
Stancu Emilian – "Criminalistica", ediția a II – a, voi. II, Editura Academiei, bucurești 1997.
Suciu Camil – "Criminalistica", Editura Didactică și Pedagogică, București 1972.
Volonciu N. -"Drept procesual penal", bucurești 1972.
Volonciu N. – "Tratat de procedură penală", Editura Pleiade, București 1994.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reconstituirea (ID: 124936)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.