Recomandari Nutritionale la Varstnic

Vârstnicii și îmbatrânirea

Organizația Mondială a Sănătății consideră că îmbătrânirea este un proces fiziologic, specific tuturor ființelor vii, care se desfășoară de-a lungul vieții, începând odată cu încetarea creșterii și constituie o modificare progresivă, ireversibilă a substanței vii. Capacitatea funcțională a organismului biologic uman crește în timpul primilor ani de viață, atinge punctul culminant în perioada adultă timpurie și declină natural după aceea. Declinul este mai accentuat în funcție de diverși factori externi care au acționat de-a lungul vieții (13).

Din perspectivă biologică, îmbătrânirea este considerată un fenomen care apare la toate speciile animale, rezultand din interacțiunea dintre factorii genetici, de mediu și cei ai stilului de viață, care influențează longevitatea. Acest proces determină tulburări ale metabolismului, modificări la nivel molecular, structural, la nivelul organelor și sistemelor, favorizand apariția patologiilor asociate vârstei. Bătrânețea este un proces biologic natural și inevitabil, care începe la naștere.

Din punct de vedere medical, bătrânețea este o stare distrofică, de involuție, care se poate agrava în condițiile prezenței unor boli cronice, din acest motiv fiind foarte importantă realizarea distincției între aspectele normale și cele patologice ale îmbătrânirii. Îmbătrânirea este caracterizată de creșterea frecvenței indispozițiilor și îmbolnăvirilor, de creșterea gravității acestora, de prelungirea perioadei de convalescență comparativ cu adulții, de frecventele complicații și cronicizari, si de prezenta comorbiditățior, consecința acestor aspecte fiind o frecventare sporită a cabinetelor medicale, un consum crescut de medicamente, ceea ce duce la creșterea costurilor asistenței medicale necesare acestei categorii de vârstă (9).

Anumite boli sunt frecvente la vârstnici. Dintre acestea amintim: ateroscleroza, boala coronariană, boli cerebro-vasculare, cataracta, surditatea, emfizemul pulmonar, bronșita cronică, spondiloza, osteoporoza, adenomul de prostată, depresia și bolile degenerative ale sistemului nervos central. De o gravitate deosebită sunt bronhopneumoniile si fracturile.

Îmbătrânirea, ca fenomen al lumii vii, este un proces de regres, de deteriorare, care afectează atât individul, cât și grupurile, populația, dar, asa cum spunea Voltaire, ”a imbatrani este singurul mijloc de a trăi mai mult”.

În gerontologie (ramură a medicinei care se ocupă cu studiul procesului de îmbătrânire și al metodelor de prelungire a vieții (15) există diferențe între vârsta cronologică, aceasta desemnând numărul anilor de la naștere; vârsta biologică, ce corespunde vârstei diferitelor organe si sisteme; vârsta morfologică, aceasta desemneând modificari structurale ale țesuturilor și ale organelor si vârsta fiziologica sau funcțională, care desemnează diminuarea capacităților functionale ale diferitelor organe si sisteme.

Societatea modernă se confruntă cu o situație fără precedent: în curand pe glob vor fi mai mulți vârstnici decât copii și cel mai mare număr de oameni de vârstă foarte înaintată înregistrat până acum în istorie. Această situație apare în contextul scăderii natalității, a mortalității ridicate în rândul persoanelor adulte și creșterea speranței de viața datorită progreselor înregistrate în medicină, ceea ce duce la creșterea ponderii persoanelor vârstnice. Îmbătrânirea populației este un fenomen mondial, iar țara noastră se înscrie în acest tablou general (Fig. 1), confruntându-se cu schimbări demografice importante (14).

Fig. 1. Piramida vârstelor în România (11)

Problemele care apar în acest context sunt legate de asocierea vârstei înaintate cu o perioadă lungă de sănătate, cu menținerea stării de bine, cu extinderea perioadei de productivitate și de inserție socială și evitarea îmbolnăvirilor, a dizabilităților și a dependenței. Consecințele acestui proces sunt resimțite la nivel demografic, social, economic și al îngrijirilor medicale.

În Europa se prevede o schimbare dramatică a structurii pe grupe de vârstă. În 2010 cele mai numeroase grupuri erau cele din categoria 40 de ani, pentru ambele sexe. Multe grupuri de populație, născute în anii ’50 și ’60, (baby boomers) vor atinge în curând vârsta de 65 de ani, iar speranța lor de viață este în creștere. În consecință se așteaptă ca vârstnicii să reprezinte o parte tot mai mare din populația totală.

Se estimează că, până în 2060, proporția tinerilor (0-14 ani) va rămâne constantă în Europa (aproximativ 15%), în timp ce categoria 15-64 de ani va scădea substanțial, de la 67% la 56%. Până în prezent, numărul copiilor <5ani a fost mai mare decât numărul persoanelor peste 65 de ani. Se preconizează că în aproximativ 5 ani acest raport se va inversa, datorită scăderii fertilității și creșterii remarcabile a speranței de viață, care duc la îmbătrânirea populației, într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Se estimează creșterea numărului de bătrâni de la 524 de milioane în 2010, la apoape 1,5 miliarde în 2050, cu o creștere mai importantă în tările în curs de dezvoltare (14).

Fig.2. Procentul persoanelor peste 65 de ani în populația Europei

Sursa: Eurostat Demographic Statistics (10)

Creșteri semnificative ale speranței de viață la naștere s-au înregistrat în toate statele membre ale Uniunii Eurupene începând cu 1960, deși au existat diferențe între anii câștigați de fiecare țară în parte și între bărbați și femei. Astfel, în perioada 1960-2009 ambele sexe au câștigat 11 ani sau peste în țări ca: Germania, Spania, Franța, Italia, Luxembourg, Malta, Portugalia și Finlanda. În alte țări precum Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Letonia și Slovacia, creșterea a fost mai redusă, cu doar 8 ani sau mai puțin pentru femei și respectiv cu 7 ani sau mai puțin pentru bărbați (5).

Fig. 3. Harta speranței de viață a bărbaților din Europa în perioada 2006-2008

Sursa: Eurostat Demographic Statistics(11)

Fig. 4. Harta speranței de viață a femeilor din Europa în perioada 2006-2008

Sursa: Eurostat Demographic Statistics(12)

Impactul îmbătrânirii demografice asupra stării de sănătate a populației

În ultimul secol afecțiunile și cauzele de deces principale au suferit modificari. La începutul secolului XX cele mai frecvente patologii întalnite erau cele infecto-contagioase care duceau, de cele mai multe ori la deces, mai ales în rândul nou-născuților și copiilor. În zilele noastre, afecțiunile principale sunt cele non-infecțioase, cu evoluție progresiva, cronică, ce afectează în primul rând adulții si vârstnicii. Principalele boli care afectează populația țărilor în curs de dezvoltare sunt bolile cardiovasculare, cancerul și diabetul, reflectând schimbările stilului de viață, ale dietei și înaintarea în vârstă. Costurile economice și sociale determinate de patologiile cronice cresc odată cu înaintarea în vârstă și pot afecta creșterea economică națională și chiar mondială(14).

În societatea modernă economia are tendință la globalizare, tehnologia evolueaza rapid, oamenii trăiesc predominant in mediul urban, iar structura familiilor tinde să se modifice. Asfel, vor fi din ce în ce mai puțini batrâni care să aibă familii pentru a-i îngriji, deoarece oamenii tind să nu se mai căsătorească, au mai puțini copii și sunt mai puțin dispuși să locuiască împreună cu bătrânii. În aceste condiții, cu un declin al suportului familial, societatea are nevoie de strategii pentru a asigura confortul și condiții optime pentru traiul numărului tot mai mare de bătrâni, devenind necesară o ajustare si o adaptare a serviciilor medicale, pentru a face față noilor realități(14). Schimbările vor fi în următoarele direcții: concepția socială asupra îmbătrânirii, monitorizarea sănătății persoanelor la vârste specifice, organizarea serviciilor medicale în acut și îngrijirea pe termen lung pentru vârstnici, modalitatea de evaluare a opțiunilor medicale și terapeutice pentru a fi oferite persoanelor cu vârste înaintate (6).

Modificarile fiziologice la varsta a treia

Diversele modificări fiziologie par să fie în raport direct cu îmbătrânirea, dar multe persoane vârstnice își conservă capacitățile lor funcționale, cu toată degenerescența organică aparentă.

Îmbătrânirea umană privită biologic apare ca un proces continuu, dinamic, cu valori ale parametrilor funcționali ce diferă de la o vârstă la alta. Modificările involutive morfo-funcționale, comparate cu cele ale adultului pot induce în eroare și suntem ispitiți să apreciem drept stare de boală, modificările normale, firești, determinate de senescență. Firescul, normalul vârstnicului, corespunde într-un alt plan, normalului vârstei adulte. Bătrânețea este o etapă a vieții, o cerință a evoluției speciei umane, care în anumite condiții poate să îmbrace o involuție normală, cu o fiziologie proprie. Fiecare funcție are propriul orar de dezvoltare și îmbătrânire. Ansamblul funcțional, metabolic și de reglare hormonală, are la vârstnic o labilitate crescută în condiții de stres.

După vârsta de 60 de ani parametrii funcționali ai îmbătrânirii normale se înscriu în valori care asigură homeostazia organismului, iar pe plan clinic generează starea de bine somato-psihică, ce definește starea de sănătate. Indicatorii morfo-funcționali corespunzători stării de sănătate ai vârstnicului definesc fiziologia bătrâneții.

Indicatori biochimici

Trăsătura esențială a cadrului biochmic de îmbătrânirea normală la vârstnic și bătrân este o marcată labilitate a echilibrului homeostatic general, manifestată îndeosebi prin scăderea capacității adaptative în condiții de stres. Clasic, tabloul metabolic al îmbătrânirii la nivel umoral se caracterizează printr-o tendință generală de creștere în deceniile VI și VII a nivelului valorilor biochimice pentru factorii angajați in metabolismul lipidic și de hemocoagulare. (4)

Întreaga activitate metabolică din îmbătrânirea normală, în strânsă interdependență de criteriile structurale de vârstă, se desfășoară în condițiile scăderii lente, progresive a masei celulare metabolic activă (propus ca un indicator global de apreciere a vârstei), a reducerii consumului de oxigen și a activității biologice generale. (8)

Dismetabolismul lipidic al bătrânului se manifestă atât la masa adipoasă, cât și la indicatorii umorali. Se remarcă din deceniul al VI-lea o creștere a cantității totale de grăsimi. (2)

Principala caracteristică a metabolismului glucidic în îmbătrânire este scăderea utilizării tisulare a glucozei, ceea ce ține de diminuarea masei protoplasmatice active și a echipamentului enzimatic tisular. Mecanismele de reglare a metabolismului glucidelor suferă modificări cu înaintarea în vârstă, se alterează răspunsul insulinic precoce. Rezultă o scădere a ritmului de reînnoire a glucozei extracelulare, scade toleranța la glucoza. (8)

In cadrul metabolismului proteic se remarcă tendința la hipoalbuminemie și hiperglobulinemie. Indicatorii biochimici ai metabolismelor intermediare permit în ansamblul lor și în contextul altor criterii de vârstă aprecierea vârstei biologice. (1)

Aparatul digestiv

Involuția morfofuncțională este evidentă la diferitele componente ale tractului digestiv. Funcția secretorie a glandelor salivare diminuă, aciditatea gastrică se reduce. Absorbția intestinală este influențată de deficitele secretorii pancreatice și biliare, de alterarea funcțională a celulei intestinului. Modificările vasculare mezenterice frecvent întâlnite la vârstnici, precum și elementele de involuție a multiplelor componente ale procesului de trecere a alimentelor, în cazul nostru a medicamentelor, transportul transmembranar, metabolizarea intracelulară și trecerea în circuitul sanguin, face ca asimilația să scada semnificativ. Microbismul intestinal cunoaște o exacerbare a florei de putrefacție. (8)

Organele de simț

Se afirmă, și pe bună dreptate, că „ochiul poate fi mai bătrân sau mai tânăr decât vârsta cronologică". Tulburările de acomodare, uscăciunea și opacifierea cristalinului, depigmentarea irisului, diminuarea reflexelor corneene sunt aspecte fiziologice ale ochiului vârstnic. Pleoapele se ridează și pot avea pete pigmentare, conjunctivele se subțiază și sunt mai friabile. Crește lăcrimarea. Luciul și transparența corneei diminua și ele. Frecvent apare un inel albastru la marginea corneei, așa-numitul gerontoxon. Cristalinul suferă modificări caracteristice, cu trecerea anilor tinzând să formeze cataracta.(7)

Alimentația ca factor sanogen și/ sau de risc

Alimentația stă la baza vieții, constituind un factor cu acțiune permanentă, care face posibilă desfășurarea proceselor metabolice, alimentul fiind sursa și reglatorul proceselor de schimb. Menținerea homeostaziei mediului intern al organismului depinde de caracteristicile alimentației care influențează funcțiile întregului sistem. Fondul metabolic celular este afectat de deficitul unuia sau a mai multor componenți alimentari, precum și de dezechilibrul relației dintre ei. Influența alimentației asupra stării de sănătate, posibilul caracter patogen al hranei asupra organismului reprezintă una dintre cele mai actuale probleme ale zilelor noastre.

Necesități nutriționale

Deosebit de importantă și necesară este cunoașterea modelului de alimentație a diferitelor grupe de populație în legatură cu apariția, întreținerea sau exacerbarea unor boli de nutriție sau cardiovasculare. Acest fapt, permite atât evidențierea unor deprinderi corecte sau ale unor greșeli nutriționale, cât și punctele cheie în schimbarea greșelilor alimentare sprijinind astfel prevenirea apariției bolilor. Alimentele trebuie să aducă toate substanțele nutritive și în primul rând cele esențiale, în proporții adecvate și în cantități optime pentru asigurarea unei stări de nutriție normale.

Un dezechilibru între aportul și consumul de energie, cu alte cuvinte, depășirea sistematică, de-a lungul unei perioade de timp, a necesităților nutritive printr-o rație alimentară caloric prea bogată, un abuz alimentar, duce în mod aproape sigur la suprapondere și la obezitate. Obezitatea este frecventă la noi în țară, fiind prezentă în variate grade la 20-30% din populație. (16) La rândul ei, obezitatea este un factor de risc direct pentru alte boli, cum ar fi ateroscleroza. Boala acționează în asociere cu hipertensiunea arterială, dislipidemiile și diabetul zaharat. Este bine cunoscut faptul că obezitatea determină creșterea incidenței anginei pectorale și a morții subite. Cele mai frecvente complicații ale obezității sunt: diabetul zaharat, ateroscleroza, dislipidemiile, insuficiența cardiacă, boala coronariană, hipertensiunea arterială, hemoragia cerebrală, artrozele și spondilartrozele, litiaza biliară, constipația, varicele, eczemele cronice, piciorul plat etc. (3)

Necesarul energetic al vârstnicului scade odată cu înaintarea în vârstă. Reducerea este graduală cu aproximativ 7 kcal pe an la femei și cu 10 kcal/an la bărbați. (1) Recomandarile în cazul necesarului zilnic de proteine sunt de circa 0.8g proteine/kg corp/zi, (1) adica 11 – 16 % din cantitatea totala de energie cheltuită. Din cei peste 20 de aminoacizi ce se găsesc curent în alimente, 9 sunt considerați esențiali și nu trebuie să lipsească din dietă.

Consumul de alcool

Deși consumul de alcool în cantitate redusă-moderată la adultul tânăr prezintă beneficii pentru starea de sănătate, la vârstnic balanța risc-beneficiu devine pozitivă, riscurile incluzând creșterea incidenței căderilor, scăderea capacității cognitive, interacțiunile cu medicamentele și crește riscul de denutriție. (17) Toleranța la alcool este adesea scăzută datorită modificărilor fiziologice, alterări ale sistemului nervos central și medicamentelor folosite. Astfel, incidența intoxicației etanolice, a efectelor adverse, a toxicității cerebrale și hepatice, a accidentelor și a deceselor este mai mare chiar și în cazul unei cantitați mai mici consumate. Toate acestea se datorează modificărilor în metabolismul, distribuția tisulară și eliminarea alcoolului, subliniind astfel importanța consumului moderat de alcool la această grupă de vârstă (18).

Rolurile și necesarul de micronutrienți

Calciul și vitamina D au numeroase funcții biologice, cea mai cunoscută fiind în sănătatea scheletală. Concentrațiile plasmatice ale vitaminei D încep să scadă din a 6-a decadă de viață, deficiența crescând odată cu înaintarea în vârstă. Factorii de risc pentru hipovitaminoză D sunt vârsta, rasa (la negrii mai mult decât la albi), anotimpul și lipsa administrării suplimentelor alimentare cu vitamina D. Aportul necesar de vitamina D la vârstnicul sănătos este de 15-20mcg/zi.(1)

Deficiența de vitamină B12 se asociază cu înaintarea în vârstă datorită gastritei atrofice care apare la 10-30% din vârstnici și tulburărilor de digestie ale complexului proteină-vitamina B12 din alimentele de origine animală (19, 20). Alte cauze potențiale ale malabsorbției de vitamina B12 sunt reprezentate de rezecția gastrică, infecția cronică cu Helicobacter Pylori și utilizarea pe termen lung a antisecretoriilor gastrice. Aproximativ 1-2% din vârstnici prezintă anemie pernicioasă care rezultă dintr-o pierdere a factorului intrinsec necesar absorbției intestinale de vitamina B12. La acești pacienți este necesară administrarea suplimentelor de vitamină B12 fie lunar sub formă injectabilă, fie zilnic 1000-2000UI administrate oral.

Concentrația serică crescută de homocisteină se asociaza cu bolile cardio-vasculare (21), cu patologia neuro-psihiatrică (22), cu boala Alzheimer (23) și cu osteoporoza (24), dar pentru a elucida rolul homocisteinemiei in aceste afecțiuni este nevoie de studii suplimetare.

Necesarul de fier al femeilor postmenopauză este similar cu cel al bărbaților, adică 6-8mg/zi.(25) Prevalența deficienței de fier la populația vârstnică este de 3% la bărbați și 5% la femei, iar prevalența anemiei feriprive este de doar 1%. Anemiile feriprive reprezintă 20% din totalul anemiilor vârstinicului, cauza cea mai frecventă fiind sângerarile gastro-intestinale.(26)

Necesarul de vitamina A nu se modifică cu înaintarea în vârstă, dar vârsticii sunt predispuși la intoxicație cu vitamina A (27). Hipervitaminoza A se presupune a fi un factor de risc pentru patologia scheletală.(25)

O concentrație plasmatica scazută de vitamina E poate afecta capacitatea organismului de a se apăra împotriva stressului oxidativ. Totodată un aport crescut de vitamina E (>400UI/zi) a fost asociat cu creșterea riscului de accident vascular hemoragic.(28)

Necesarul de vitamina K crește cu înaintarea în vârstă, dar aportul este în general adecvat (90-120mcg/zi), probabil datorită consumului crescut de vegetale.

Aportul necesar de magneziu rămane constant la persoanele >30 ani (420mg/zi la bărbați, 320mg la femei). La pacientul vârstnic scade absorbția digestivă a magneziului și crește excreția urinară.

Suplimentarea aportului de micronutrienți (vitamine și minerale) prezintă două aplicații importante la vârstnic. In primul rând se practică la pacientul la care există o deficiență clinică sau subclinică, documentată paraclinic, ca și conduită terapeutică. Iar cea de-a doua utilizare, care este cea mai frecventă în rândul populației vârstnice, este în conservarea stării de sănătate și prevenția îmbolnăvirilor. Nutrienții cu efect antioxidant – vitaminele A, C, E și β-carotenul au fost studiați în prevenția bolilor cardio-vasculare (29) și a cancerului, rezultatele studiilor nesusținând utilizarea acestora în acest scop. Beneficii clare în patologia cardio-vasculară au fost evidențiate la consumul moderat de pește gras sau de suplimente cu ulei de pește, acestea incluzând scăderea concentrației plasmatice de trigliceride (30), scăderea mortalității de cauză cardiacă și a morții subite.

Evaluarea stării de nutriție

Pentru a evalua starea de nutriție a unui individ trebuie realizate mai multe investigații și examinări și anume:

• indicatori antropometrici

• examenul clinic general

• examinări imagistice și de laborator

• evaluarea dietei

• monitorizarea indicatorilor de morbiditate și mortalitate.

Corelația dintre aceste examinări și evaluări trebuie realizată riguros pentru că fiecare dintre ele prezintă limite și caracterizarea realizată după o singură evaluare nu poate să aducă date reale despre starea de nutriție a unui individ, cu atât mai putin a unei colectivități.

Pentru evaluarea stării de nutriție a vârstnicului se folosesc două chestionare – ”Geriatric Nutritional Risk” și ”Mini nutritional assessment” – adaptate conform ghidurilor ESPEN pentru screening-ul statusului nutrițional (31).

Chestionar de autoevaluare a statusului nutrițional la subiectul vârstnic

după ”Geriatric Nutritional Risk” adaptat conform ghidurilor ESPEN

Grilă de evaluare a statusului nutriținoal după testul ”Mini nutritional assessment” – adaptat conform ghidurilor ESPEN”

Obiceiurile alimentare

Simbolul alimentar este strâns legat de tradițiile și obiceiurile alimentare ale populației respective, de obiceiurile deprinse în familie, de interdicțiile religioase ș.a.m.d. Toate acestea creează anumite preferințe alimentare, adesea dăunatoare și necorespunzătoare unei alimentații sănătoase. Fiecare om, fiecare familie, fiecare societate se caracterizează prin tipul său alimentar. Între om și alimentația sa, a familiei sale, a poporului său, există o relație dinamică, profundă, greu de schimbat, transmisă prin tradiție – acestea sunt obiceiurile alimentare. Schimbările survenite în alimentația populației nu sunt întotdeauna favorabile și în concordanță cu cerințele de bază ale unei alimentații echilibrate. Dimpotrivă, se mențin unele greșeli, sau apar altele noi, care duc la dezechilibre, carențe sau abuzuri cu efecte nefavorabile asupra stării de sănătate a populațiilor respective.

În România, calitatea alimentației variază în funcție de numeroși factori socio-economici: nivel de trai, nivel de educație, adresabilitate scăzută la asistența medicală, etc. În România zilei de azi ne confruntăm cu dificultatea de a alege corect și de a consuma în mod rațional. Există numeroase posibilități de informare, dar un anumit grad de ignoranță face ca alegerea alimentelor să fie dificilă, cel mai adesea fiind făcută la întâmplare. România intră încet, dar sigur, în linia țărilor dezvoltate, privită fiind prin prisma modului de alimentație al populației: consum excesiv de grăsimi, în special grăsimi saturate, aport excesiv de calorii, consum crescut de glucide simple și scăzut de glucide complexe. Este important să se acorde atenție nu numai la ce se consumă, dar și la ce anume se îndepartează din dietă. Cantitatea de alimente ingerată este, de asemenea, importantă.

Alimentația subiectului vârstnic clinic normal

regim alimentar și de viață normal:

gusturile și obiceiurile trebuie respectate. Daca i-a reușit pâna în prezent – poate continua;

regim variat: un regim variat este singurul care duce la acoperirea nevoilor alimentare de bază necesare unei stări bune de sănătate. Nevoia de fier impune un consum de carne, de calciu, cu un aport important de lactate. Celelalte minerale și oligo-elementele vor fi aduse din fructe și legume verzi foarte necesare vârstnicului;

Aportul de lichide este în mod deosebit important: vârstnicii își restrâng ușor aportul de apa, mai ales dacă au probleme micționale; (sunt necesare sfaturile specialiștilor). Fiind mai vulnerabili din punct de vedere renal la lipsa apei și au un echilibru hidro-electrolic fragil, deci trebuie sa bea cel puțin 1,5 l de lichide pe zi;

Se preferă aportul nutritiv necesar prin aport alimentar și nu prin administrarea de suplimente alimentare;

autonomia trebuie încurajată;

Vitamina D, în cazul în care nu există expunere la soare, poate fi necesară;

Numeroase medicamente sunt anorexigene – dacă în urma tratamentelor administrate pentru anumite boli curente, a scăzut pofta de mâncare, trebuie reevaluat tratementul

Efectul placebo este de luat în calcul;

Interdicțiile în materie alimentară au produs cu siguranță mai mult rău decât bine. Sfaturile restrictive trebuie să fie limitate la subiecții care prezintă riscuri, care au deja boli ce impun restricția. Prevenirea se adresează subiecților tineri pentru a le imprima din timp obiceiuri alimentare sanogene pentru toată viața. Tendințele excesive trebuie moderate în acest caz. În pragul batrâneții trebuie conservată plăcerea pentru ca viața să merite în continuare să fie trăită.

Alimentația vârstnicului cu risc:

• vizează respectarea regulilor alimentației pentru: obezitate, diabet, hipercolesterolemie, gută sau alte afecțiuni metabolice;

• regimurile anterioare vor fi continuate, ținând cont de faptul că vârstnicul va trebui ajutat medical, atunci când pofta lui de mâncare se micșorează (un tratament care să-i stimuleze apetitul);

• alternanța dintre regimul necesar și alimentația indispensabilă este o opțiune la caz.

Alimentația sănătoasă este importantă la orice vârstă, deoarece furnizează energia necesară pentru desfăsurarea activităților zilnice. O persoană în vârstă care se alimentează corect are mai multe șanse să își păstreze sănătatea și să rămână în formă.

Alimentația echilibrată pentru vârstnici este influențată de o combinație de factori: de mediu, sociali, economici sau individuali. Pentru a-i ajuta pe vârstnici să se alimenteze corect, trebuie să le cunoaștem nevoile nutritive și să înțelegem că îmbătrânirea poate afecta funcția digestivă.

Îmbătrânirea este un proces natural, iar unii factori precum: moștenirea genetică, o alimentație adecvată, activitatea fizică și o stare psihică bună pot avea efecte pozitive asupra sa.

Modificările fiziologice care însoțesc îmbătrânirea pot afecta funcția digestivă și echilibrul nutritiv:

• reducerea masei corporale – duce la pierderea apetitului și la lipsa de energie și poate fi evitată cu ajutorul exercițiilor fizice;

• pierderea densității osoase – crește riscurile de fracturi și de osteoporoză;

• reducerea funcției imunitare, crescând riscul infecțiilor;

• reducerea simțurilor (gustativ și olfactiv) – contribuie la pierderea apetitului;

• problemele dentare și senzația de uscăciune a gurii (xerostomie) – afectează capacitatea de a mesteca alimentele; la unele persoane se întalnește și dificultatea în deglutiție, care afectează ingestia alimentelor;

• deteriorarea funcției renale și a consumului de lichide – sporește riscul deshidratării;

• afectarea funcției digestive – constă deseori în constipație și în reducerea absorbției unor elemente nutritive.

Pentru vârstnic, alimentația ocupă un loc distinct. Menținerea greutații corporale, printr-o alimentație echilibrată în principii alimentare, este una din ”cheile batrâneții active și sănătoase”. Alimentația optimă înseamnă calitate, o anumită cantitate și un ritm, în așa fel încât să prevină bolile mai frecvent întâlnite la vârstnici: carențe alimentare, diabet, obezitate, hipertensiune arterială. Nevoile energetice trebuie individualizate în funcție de sex, grupă de vârstă, starea de nutriție și gradul de activitate.

Bibliografie

1. A. Catharine Ross, Ph.D., Benjamin Caballero, M.D., Ph.D., Robert J. Cousins, Ph.D., et. all., „Modern Nutrition in Health and Disease”, 11th ed, editura Lippincott Williams & Wilkins

2. Dalane W. Kitzman, George Taffet, ” Effects of Aging on Cardiovascular Structure and Function”, în „Hazzard’s Geriatric Medicine and Gerontology” ed. VI (ed. Halter J.B., Ouslander J.G., Tinetty M.E., Studenski S., High K.P., Asthana S.) editura McGraw-Hill Medical, 2009, pp 883-894

3. Daniela Bartoș, Camelia Diaconu, ” Particularități ale insufi cienței cardiace la vârstnici”, publicat în revista Practica medicala, nr. 1/2012

4. Editors Merck, „The Merck Manual of Geriatrics”, Ediția 3, 2001, accesat în august 2013 la adresa http://www.merckmanuals.com/professional/geriatrics/approach_to_the_geriatric_patient/physical_changes_with_aging.html#v1130874

5. Guralnik J., Ferrucci, L. (2006), „Demography and Epidemiology”, în Hazzard’s Geriatric Medicine and Gerontology, (ed. W. Hazzard, N. Woolard, S. Asthanaet. all), McGraw Hill Medical, New York, pp 45-67

6.Manton, K. (2006), „The Demography of Aging”, în Principles and Practice of Geriatric Medicine, (ed. J. Pathy, A. Sinclair, J. Morley), John Wiley & Sons, West Sussex, pp 87-99

7. Samuel C. Durso, Lesley K. Bowker, James D. Price, Sarah C. Smith, ”Oxford American Handbook of Geriatric Medicine”, Oxford University Press, 2010, pp 253-324

8. Sonja Rosen, Brandon Koretz, David B. Reuben, „Presentation of Disease in Old Age”, în Brocklehurst’s Textbook of Geriatric Medicine and Gerontology (ed. H. Fillit, K. Rockwood, K. Woodhouse), Saunders Elsevier, Philadelphia, 2010, pp 205-210

9. http://www.who.int/ageing/publications/global_health.pdf – Global Health and Aging pp.13-14, accesat în iulie 2013

10. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/GISCO/yearbook2009/0105EN.pdf accesat în iulie 2013

11. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/GISCO/yearbook2011/0106EN.pdf accesat în iulie 2013

12. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/GISCO/yearbook2011/0107EN.pdf accesat în iulie 2013

13. http://www.world-heart-federation.org/press/fact-sheets/cardiovascular-disease-risk-factors/ accesat în iulie 2013

14. National Institute of Aging, National Institutes of Health, U.S. Department of Healt and Human Servicies, Global Health and Aging, accesat în iulie 2013 la adresa http://www.who.int/ageing/ publications/global_health.pdf

15. http://dexonline.ro/

16. Health status overview for countries of central and eastern Europe that are candidates for accession to the European Union – www.euro.who.int

17. Cawthon PM, Harrison SL, Barrett-Connor E et al. „Alcohol Intake and Its Relationship with Bone Mineral Density, Falls, and Fracture Risk in Older Men”, Journal of the American Geriatrics Society 2006;54:pp 1649–1657

18. Meier P, Seitz HK. “Age, alcohol metabolism and liver disease” Current Opinion in Clinical Nutritiol Metabolic Care 2008;11:pp 21–26.

19. Baik HW, Russell RM., “Vitaminn B12 deficiency in the elderly”, Annual Review of Nutrition 1999;19:pp 357–377.

20. Allen L. “How common is vitamin B-12 deficiency?”, American Journal of Clinical Nutrition 2009; 89(Suppl): pp 693S–696S.

21. McNulty H, Pentieva K, Hoey L et al. “Nutrition and immunity in the elderly” Proceedings of the Nutrition Society 2008; 67:pp 232–7.

22. Malouf R, Grimley Evans J. Folic acid with or without vitamin B12 for the prevention and treatment of healthy elderly and demented people, Cochrane Database Systematic Reviews 2008;(4):CD004514.

23. Van Dam F, Van Gool WA. Hyperhomocysteinemia and Alzheimer's disease: A systematic review Archives of Gerontology and Geriatrics 2009;48:pp 425–30.

24. Herrmann M, Peter Schmidt J, Umanskaya N et al. Clin Chem Lab Med 2007;45:1621–32.

25. Food and Nutrition Board, Institute of Medicine. Dietary Reference Intakes for Vitamin A, Vitamin K, Arsenic, Boron, Chromium, Copper, Iodine, Iron, Manganese, Molybdenum, Nickel, Silicon, Vanadium, and Zinc. Washington, DC: National Academy Press, 2001:309.

26. Guralnik JM, Eisenstaedt RS, Ferrucci L et al. Prevalence of anemia in persons 65 years and older in the United States: evidence for a high rate of unexplained anemia Blood 2004;104:2263–8.

27. Russell RM. The vitamin A spectrum: from deficiency to toxicity American Journal of Clinical Nutrition 2000;71:878–84.

28. Schurks M, Glynn RJ, Rist PM et al. Effects of vitamin E on stroke subtypes: meta-analysis of randomised controlled trials BMJ 2010; 341: c5702.

29. Bleys J, Miller ER 3rd, Pastor-Barriuso R et al. Nutrient supplements and cardiovascular disease: a heartbreaking story American Journal of Clinical Nutrition 2006; 84:880–7; quiz 954–5.

30. Balk EM, Liechtenstein AH, Chung M et al. Effects of omega-3 fatty acids on serum markers of cardiovascular disease risk: a systematic review Atherosclerosis 2006;189:19–30.

31. ESPEN Guidelines for Nutrition Screening 2002 publicat in Clinical Nutrition (2003) 22(4): 415–421; 2003 Elsevier Ltd. 10.1016/S0261-5614(03)00098-0 accesat in iunie 2015 la adresa http://www.fightmalnutrition.eu/fileadmin/content/malnutrition/Screening_tools/ESPEN_screening_guideline.pdf