Recoltarea Fructelor
CUPRINS
Introducere
Cultura pomilor pe teritoriul țării noastre a fost practicată din timpuri foarte îndepărtate.Acest fapt se poate deduce după existența unui număr mare de soiuri de origine românească, obținute de popor în decurs de secole.
Cunoștiințele actuale nu permit să se precizeze când a început populația de pe teritoriul țării noastre să cultive pomii. Prin faptul că încă din neolitic populașia respectivă a trecut la cultivarea plantelor, se poate presupune că, în vederea satisfacerii neviolor de hrană, ea a cunoscut și pomii, de la care la început a cules fructele, iar mai târziu după ce și’a întemeiat așezări stabile, a trecut și la cultivarea lor.
Relieful deluros și muntos al țării noastre, precum și faptul că tracii și sciții, iar mai târziu și geto-dacii se aflau într-un stadiu relativ de dezvoltare, sunt factori care permit să se presupună că în epoca orânduirii sclavagiste, ei cunoșteau cultura pomilor deci cu mult înainte de a fi atestată de izvoare istorice scrise.
Primele informații privitoare la cultura pomilor se găsesc în limba daco-romanilor; in procesul formării poporului român și a limbii române.se păstrează pentru unele specii pomicole denumiri de origine latină: malus, pirus, cotoneus, prunus, cerasus, persicus, nux, aluna.
O serie de documente atestă că in secolele XIV-XV, în toată zona deluroasă a Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, pomii ocupau un loc însemnat în bogățiile acestor locuri; se cultivau meri, peri, pruni, nuci, cireși, vișini și piersici.Numeroase documente de la sfârșitul secolului al XIV-lea și din secolele XV-XVI, amintesc de multe localități care poartă denumirea unor specii pomicole ca: Agrișu-Mare, Aluniș, Căpșuna, Merișani, Vișina
Aceste documente constituie nu numai o mărturie a faptului că locuitorii din Țările Române cunoșteau cultura pomilor, ci și o dovadă că denumirile date localităților respective au fost inspirate de speciile pomicole care predominau ăn cultură.
Începând cu domnia lui Dimitrie Cantemir, informațiile despre cultura pomilor se înmulțesc, iar izvoarele sunt mai concrete.El publică date prețioase cu privire la răspândirea pomilor și calitatea fructelor; în ,,Descrierea Moldovei” (1716) scrie:,, de copaci roditori vei găsi nu pomete, ci păduri"
Începuturile modernizării pomiculturii românești sunt legate de înființarea primelor pepiniere la: Strehaia, Țintea și Botoșani (1889), Urlațti (1890), Ciuperceni (1892), Pietroasa și Vișani (1893), Cotnari (1896).
În anul 1913 a luat ființă Societatea de horticultură din România, cu filialele Iași, Cluj, Timișoara care a avut un important rol pozitiv în dezvoltarea agriculturii.
Odată cu înființarea Institutului de cercetări agronomice al României, în anul 1927 s-au creat premise pentru dezvoltarea cercetării științifice în pomicultura țării noastre.De altfel în anul 1937, în cadrul acestui institut s-a înființat o subsecîie de horticultură, în programul căreia predominau studiile cu carcter pomicol și pomologic.
Un rol important în acțiunea de trezire și dezvoltare a interesului pentru cultura pomilor, de popularizare a unor realizări deosebite, precum și de stimulare a producătorilor, l-au avut expozitiile de fructe organizate periodic în diverse localități din țară, încă din a doua jumătate a secolului trecut
In Grecia Antică cultura pomilor fructiferi s-a bucurat de mare atenție.Foarte multe specii pomicole care proveneau din Asia au fost introduse in cultură în această țară
În China în mileniul al II-lea se cultivau pomi fructiferi(cais, piersic, smochin) iar în Peninsula Italică apar primele plantații de vii si pomi fructiferi încă din mileniul al II-lea
Strategia de dezvoltare a pomiculturii din România trebuie sa aibă baze științifice, financiare, tehnologice și organizatorice dintre cele mai moderne, pentru ca pomicultura sa poată intra în circuitul competitiv internațional.Aceasta trebuie sa urmeze cursul evolutiv al pomiculturii moderne mondiale.
1.IMPORTANȚA CULTURII SPECIILOR POMICOLE SâMBUROASE
1.1.Importanța culturii caisului
Străvechi în cultură dar mereu actual prin constrastul dintre solicitarea pe piețele internaționale si dificultațile pe care le ridică in sectorul de producție,caisul constituie una din speciile pomicole de perspectiva pentru tara noastră.
Caisele au o valoare alimentară si terapeutică ridicată.Pe soluri fertile in diverse zone ecologice din țara noastră, conținutul in zahăr s-a ridicat la peste 16%, iar cel in acid ascorbic la 20mg%. La acestea se adaugă importante cantităti de vitamina A, B, săruri de calciu, magneziu, fosfor, sodiu.
Practica medicală scoate in evidență efectul pozitiv al consumului de caise proapete in digestie, refacerea hemoglobinei, anemiei.În afara consumului de fructe in stare proaspată se remarcă,pe plan mondial solicitări din ce in ce mai mari pentru produsele derivate din caise: sucuri, compoturi , fructe congeate.
Caisul este o specie precoce si productivă, care dă recolte economice incepând cu anii IV-V de la plantare, iar in perioada de plina productie se pot obține intre 10.725-27.600 kg fructe/ha.
1.2.Importanța culturii piersicului
Piersicul constituie una din principalele specii pomicole cultivate in România, apreciată in primul rând pentru valoarea terapeutică si alimentară a fructelor.Specia prezintă un conținut relativ ridicat în vitamina C, zahăr total și alte substanțe.
Practica medicală reliefează aspectul terapeutic al consumului de piersici in stare proaspată, ca urmare a fectelor pozitive înregistrate în anemie, refacerea hemoglobinei.
Având habitusul redus, piersicul se pretează cu deosebire la cultura intensivă și superintensivă de mare randament.
1.3.Importanța culturii cireșului
Cireșele sunt foarte apreciate și solicitte de consumatori, deoarece impreună cu căpșunile sunt primele fructe care se consumă primavra.Cireșele au o valoare alimentară destul de ridicată.Ele conțin 7,70-16,82% zahăr total, 0,49-1,36% aciditate, 0,06-1,30% substante tanoide, 0,06-0,39% substanțe pectice, 0,54-1,63% proteine brute, vitaminele C pâna la 16,51mg%, A-0,5mg% B1-0,05mg%, B2-0,05mg%, E-0,30-2,24mg%, săruri minerale de calciu-18mg% P-20mg%, Fe-0,5mg%, K-170mg%.
Având un conținut ridicat de apă(75,40-89,21%), ciresșele se situează printre fructele cele mai perisabile, ele cunoscând o gamă largă de utilizare ca fructe de masă
Cireșele sunt solicitate pentru prelucrarea industrială(compoturi, dulceață) iar cura de cireșe timp de o lună duce la slăbirea obezilor, fară să provoaee efecte secundare.
1.4.Importanța culturii vișinului
Cultivatorii și consumatorii apreciază vișinul în primul rând pentru fructele lui, care servesc la prepararea dulcețurilor, vișinatelor, compoturilor și altor produse.
Vișinele conțin 6,34-13,80% zaharuri, 1,02-2,41% acizi, 0,18-0,21% substanțe tanoide, 0,05-0,29% pectine, 1,0-13,0mg% acid ascorbic și alte substanțe.Vișinul este o specie rustică, putându-se cultiva cu bune rezultate in toare regiunile țării noatre.
Principalul neajuns al culturii vișinului, este acela că în unii ani pomii leagă puține fructe și dau recolte mici.
1.5.Importanța culturii prunului
În economia pomicolă din țara noastră, prunul ocupă primul loc atât ca producție de fructe cât și ca număr de pomi. Pe plan mondial prunul deține locul 4 după măr, citruși și piersic.
Importanța prunului rezidă din faptul că fructele sale sunt bogate în zaharuri(7-18%), substanțe pectice (0,65%), acizi organici (0,16-2,30%), vitamina C(0,7-16mg%) și alte substanțe.Fructele se pot consuma atât in stare proaspătă, cât și sub formă de marmeladă, compoturi, gem, dulceață sau uscate fiind folosite și la distilare.
Importanța mare a acestei specii pomicole, reiese si din faptul că ea se adaptează ușor la condițiile variate de mediu, intră de timpuriu pe rod , are capacitatea de producție mare și calitatea de a valorifica terenurile mai săarace unde alte specii pomicole dau rezultate mai slabe.
De asemena prunul reprezintă un portaltoi valoros pentru cais, piersic, migdal, iar lemnul se folosește la fabricarea creioanelor și drept combustibil.
2.SITUAȚIA CULTURII SPECIILOR POMICOLE TERMOFILE PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
2.1.Situația culturii caisului pe plan mondial și in țara noastră
Caisul se consideră a fi originar din China unde crește spontan până la attitudini de 600-1000m și unde se pare că a fost cultivat cu mii de ani în urmă.
Din China caisul a fost introdus in Iran, apoi in Grecia și in Imperiul Roman iar in secolul XVII a fost extins în America de Nord.În prezent caisul este cultivat intre 50° latitudine nordică si 35° latitudine sudică, cu excepția regiunilor tropicale.
Principalel țări europene producătoare de cais sunt: Spania, Franța, Italia și Ungaria.În țara noastră caisul ocupă o suprafață de 10.000 ha cu peste 4.000. 000 pomi, din care 6000 plantatii pe rod.Principalel județe cultivatoare de cais sunt: Constanța, Bihor, Ilfov, Ialomița, Tulcea, Galați.
2.2.Situația culturii piersicului pe plan mondial și in țara noastră
Piersicul se cultivă in toate continentele între 50° latitudine nordică si 35-40° latitudine sudică, exceptând zona intertropicală.
Deși favorizată sub aspectul condițiilor naturale, cultura piersicului nu a fost promovată in țara noastră, înainte de anul 1944 deținând sub 1% din totalul pomilor cultivați.
Ca urmare a măsurilor de redresare a pomiculturii luate in ultimele decenii, numărul piersicilor cultivați a ajuns in 1970 la peste 3 miloane, reprezentând circa 3%. Cultura comercială a piersicului in țara noastră este amplasată cu precădere in județele Constanța, Bihor, Timiș, Dolj, Ialomița.
2.3.Situația culturii cireșului pe plan mondial și in țara noastră
Cireșul este o specie pomicolă foarte veche, cunoscută in China și Europa de acum 5000 ani.Sâmburii de cireși s-au găsit in peșterile din Elveția si Italia. În cultură cireșul a fost introdus acum 2500 ani mai întâi în Asia, apoi în Europa de către români, iar in S.U.A a fost introdus mai tâziu.
În țara noastră există circa 2.725.000 cireși pe rod, iar ponderea cea mai mare a cireșului este în următoarele județe: Ilfov-12,3%, Iași-8,5%, Argeș-7,1%, Vrancea-6,4%, Caraș-Severin-6,2%
Principalele bazine și centre pomicole din țara noastră specializate în cultura cireșului sunt următoarele:
-Bazinul Iași cu centrele Pomicole Comarna, Răducăneni și Cotnari;
-Bazinul Severinului, cu centrele zăgujeni, Peștera;
-Bazinul Râmnicu Sărat, cu centrele Răducești și Gugești;
-Bazinul Leordeni-Topoloveni, unde s-au format soiurile Pietroase de Leordeni și Bășicate.
2.4.Situația culturii vișinului pe plan mondial și in țara noastră
În stare semispontană, vișinul crește in U.R.S.S, Iran, Asia Mică si Peninsula Balcanică;acesta nu a fost identificat in stare sălbatică.Dintre sâmburoase vișinul se întinde cel mai mult spre nord(pâna la 60°).
În prezent Europa participă cu 65% la producția mondială de vișine, iar america de Nord cu 27%.
La noi vișinul numară 4.000.000 de pomi, din care 2.800.000 pe rod .În masiv, vișinul pe rod ocupă la noi circa 3.500 ha, din care în sectorul de stat 1.100 ha.Cea mai mare parte din vișinii pe rod se află in gospodăriile populației(75%).
Producția de vișine se realizează în următoarele județe:Ilfov-4.100 t anual, Iași-1.900 t, Vrancea 1.900 t, Neamț 1.500 t, Botoșani- 1.300 t Vaslui-1.200 t.
Vișinul este de asemenea bine reprezentat în cultură în județele Argeș, Arad ca și în cele din Moldova.
2.5.Situația culturii prunului pe plan mondial și in țara noastră
Speciie de prun întâlnite in cultură sunt originare din U.R.S.S, R.P Chineză și Japonia.Existența culturii prunului în Europa este atestată de sâmburii speciilor Prunus Insititia și Prunus spinosa găsiți în locuințele palustre din Elveția încă din timpuri preistorice.
În Europa cultura prunului a luat o amploare mai mare începând cu secolul XVII-lea.În acest continent prunul ocupă suprafețe întinse, mai ales în Peninsula Balcanică.Ca areal de răspândire ur dulceață sau uscate fiind folosite și la distilare.
Importanța mare a acestei specii pomicole, reiese si din faptul că ea se adaptează ușor la condițiile variate de mediu, intră de timpuriu pe rod , are capacitatea de producție mare și calitatea de a valorifica terenurile mai săarace unde alte specii pomicole dau rezultate mai slabe.
De asemena prunul reprezintă un portaltoi valoros pentru cais, piersic, migdal, iar lemnul se folosește la fabricarea creioanelor și drept combustibil.
2.SITUAȚIA CULTURII SPECIILOR POMICOLE TERMOFILE PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA
2.1.Situația culturii caisului pe plan mondial și in țara noastră
Caisul se consideră a fi originar din China unde crește spontan până la attitudini de 600-1000m și unde se pare că a fost cultivat cu mii de ani în urmă.
Din China caisul a fost introdus in Iran, apoi in Grecia și in Imperiul Roman iar in secolul XVII a fost extins în America de Nord.În prezent caisul este cultivat intre 50° latitudine nordică si 35° latitudine sudică, cu excepția regiunilor tropicale.
Principalel țări europene producătoare de cais sunt: Spania, Franța, Italia și Ungaria.În țara noastră caisul ocupă o suprafață de 10.000 ha cu peste 4.000. 000 pomi, din care 6000 plantatii pe rod.Principalel județe cultivatoare de cais sunt: Constanța, Bihor, Ilfov, Ialomița, Tulcea, Galați.
2.2.Situația culturii piersicului pe plan mondial și in țara noastră
Piersicul se cultivă in toate continentele între 50° latitudine nordică si 35-40° latitudine sudică, exceptând zona intertropicală.
Deși favorizată sub aspectul condițiilor naturale, cultura piersicului nu a fost promovată in țara noastră, înainte de anul 1944 deținând sub 1% din totalul pomilor cultivați.
Ca urmare a măsurilor de redresare a pomiculturii luate in ultimele decenii, numărul piersicilor cultivați a ajuns in 1970 la peste 3 miloane, reprezentând circa 3%. Cultura comercială a piersicului in țara noastră este amplasată cu precădere in județele Constanța, Bihor, Timiș, Dolj, Ialomița.
2.3.Situația culturii cireșului pe plan mondial și in țara noastră
Cireșul este o specie pomicolă foarte veche, cunoscută in China și Europa de acum 5000 ani.Sâmburii de cireși s-au găsit in peșterile din Elveția si Italia. În cultură cireșul a fost introdus acum 2500 ani mai întâi în Asia, apoi în Europa de către români, iar in S.U.A a fost introdus mai tâziu.
În țara noastră există circa 2.725.000 cireși pe rod, iar ponderea cea mai mare a cireșului este în următoarele județe: Ilfov-12,3%, Iași-8,5%, Argeș-7,1%, Vrancea-6,4%, Caraș-Severin-6,2%
Principalele bazine și centre pomicole din țara noastră specializate în cultura cireșului sunt următoarele:
-Bazinul Iași cu centrele Pomicole Comarna, Răducăneni și Cotnari;
-Bazinul Severinului, cu centrele zăgujeni, Peștera;
-Bazinul Râmnicu Sărat, cu centrele Răducești și Gugești;
-Bazinul Leordeni-Topoloveni, unde s-au format soiurile Pietroase de Leordeni și Bășicate.
2.4.Situația culturii vișinului pe plan mondial și in țara noastră
În stare semispontană, vișinul crește in U.R.S.S, Iran, Asia Mică si Peninsula Balcanică;acesta nu a fost identificat in stare sălbatică.Dintre sâmburoase vișinul se întinde cel mai mult spre nord(pâna la 60°).
În prezent Europa participă cu 65% la producția mondială de vișine, iar america de Nord cu 27%.
La noi vișinul numară 4.000.000 de pomi, din care 2.800.000 pe rod .În masiv, vișinul pe rod ocupă la noi circa 3.500 ha, din care în sectorul de stat 1.100 ha.Cea mai mare parte din vișinii pe rod se află in gospodăriile populației(75%).
Producția de vișine se realizează în următoarele județe:Ilfov-4.100 t anual, Iași-1.900 t, Vrancea 1.900 t, Neamț 1.500 t, Botoșani- 1.300 t Vaslui-1.200 t.
Vișinul este de asemenea bine reprezentat în cultură în județele Argeș, Arad ca și în cele din Moldova.
2.5.Situația culturii prunului pe plan mondial și in țara noastră
Speciie de prun întâlnite in cultură sunt originare din U.R.S.S, R.P Chineză și Japonia.Existența culturii prunului în Europa este atestată de sâmburii speciilor Prunus Insititia și Prunus spinosa găsiți în locuințele palustre din Elveția încă din timpuri preistorice.
În Europa cultura prunului a luat o amploare mai mare începând cu secolul XVII-lea.În acest continent prunul ocupă suprafețe întinse, mai ales în Peninsula Balcanică.Ca areal de răspândire urmează America de Nord și America Latină, Asia, Africa, Oceania.
În țara noastră condițiile ecologice sunt foarte favorabile pentru cultura prunului.Producția cea mai mare de prune se obține in județele din regiunea subcarpatică meridională(Vâlcea, Argeș, Buzău, Prahova Dâmbovița) precum și in județul Olt.În județele Suceava, Vrancea, Arad, Bihor, Brașov, Covasna și Harghita cultura prunului este puțin raspândită.
Preocupările pomicultorilor pentru modernizarea culturii prunului au început cu 4-6 decenii în urmă, continuând și in prezent prin intensificarea pantațiilor existente.
Unele țări ca Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia cultivatoare de prun, plantațiile au fost puternic afectate de „Sharka”(Prunus Virus 7) și la noi în țară s-au luat măsuri pentru obținerea de material săditor liber de viroze.
În vederea asigurării consumului de fructe în stare proaspătă, se prevede extinderea soiurilor timpurii cu coacere in lunile iunie-iulie, când pe piață nu prea se găsesc alte fructe, iar pentru prelucrări industriale și în special pentru deshidratare, a celor cu coacere târzie.
3.CERINȚELE ECOLOGICE ALE SPECIILOR POMICOLE SÂMBUROASE
3.1.Cerințele piersicului față de factorii de mediu
3.1.1.Cerințele față de căldură
Piersicul este una din speciile pomicole cele mai pretențioase față de factorul căldură,fiind deposit în această privința numai de migdal și de cais.Pomii intră în vegetație după o perioada de 7-10 zile în care tempetatura aerului depășește 6,50°C și își desfășoară procesul de înflorire-fecundare-legare când temperatura aerului depășește 10°C.
Limitele de rezistență a mugurilor de rod și a florilor de piersic sunt foarte variabile ,pe de o parte în funcție de soi,iar pe de alta de gradul de călire al plantei ,regimul de irigare și fertilizare
Temperaturile de –20°C … -25°C care se manifestă relativ frecvent în timpul iernii distrug mugurii de rod într-o măsură mai mare sau mai mică. Irigarea prelungită, fertilizarea excesivă cu azot, amplasarea pomilor pe terenuri plane accentuează efectul negativ al acestor temperaturi.
Piersicul cultivat la baza pantei pierde într-un procent mai ridicat mugurii de rod,în situația unor geruri puternice,decât pomii plantați în treimea de mijloc a pantei.Florile sunt distruse la temperaturi mai scăzute decât –3°C,iar fructele abia leagă la –1… -1,5°C.
3.1.2.Cerințele față de apă
Piersicul este o specie rezistentă la condițiile de secetă chiar prelungită.Dintre toate speciile pomicole verificate în condiții de neirigare pe nisipurile din sudul Olteniei unde valoarea medie a precipitațiilor anuale se situează în jurul a 400 mm,cu lungi perioade de secetă în lunile iulie și august persicul rezistă,vegetează și produce eficient cantitativ;calitatea fructelor fiind însă mediocre.
Pierscul reacționează deosebit de eficient la irigare.și având în vedere că zonele de cultivare a piersicului sunt în principal cele sudice,slab aprovizionate cu apă din precipitații, va trebuia ca specia să fie cultivată numai în regim de irigare.
Deosebit de nefavorabilă pentru piersic este situația opusă,adică excesul de umiditate.Dacă pentru partea aeriană excesul de umiditate înseamnă un plus de sensibilitate față de bolile specifice și de scădere a rezistenței la ger, sistemul radicular nu suportă inundarea și stagnarea apei chiar în perioadele scurte,pierind prin asfixiere.
3.1.3.Cerințe față de lumină
Piersicul are o exigență deosebită față de lumină.Insuficienta luminii are consecințe negative asupra procesului de creștere și fructificare materializate în tendințe de degarnisire,fructele rămân slab colorate cu gust mediocre, combaterea bolilor și dăunătorilor este dificilă și neeficientă, iar longevitatea plantelor scade în general.
3.1.4.Cerințele față de sol
Piersicul reușește pe soluri mijlocii, lutoase ,luto-nisipoase sau ușoare, fertile, permeabile pentru aer și apă.
Piersicul crește normal într-un sol cu un conținut de peste 10 oxigen, mediocre într-un sol cu 6-7% oxigen și își încetează creșterea la un conținut de 5% ,uscându-se chiar atunci când conținutul în oxigen scade sub 3% În condițiile unei umidități excesive în sol,pomii pier ca urmare a lipsei de oxigen la nivelul sistemului radicular.
3.2.Cerințele caisului față de căldură
Caisul este una din speciile pomicole cele mai pretențioase față de factorul căldură,fiind depășit în această privință numai de migdal.Pomii intră în vegetație după o perioadă de 7-10 zile în care temperatura aerului depășește 6°C și își desfășoară procesul de înflorire când temperatura aerului se situează deasupra limitei de 10°C.
Factorul care limitează cultura caisului îl constituie temperaturile scăzute din timpul iernii și din fenofaza de fecundare-legare.
Rezistența caisului la temperaturi scăzute din timpul iernii este condiționată de soi,de vârstă.
Gradul de rezistență la ger a mugurilor de cais depinde și de perioada ieșirii din repaus obligatoriu, aceasta fiind determinată la rândul său de perioada în care a avut loc diferențierea mugurilor în vara precedentă.
În cazul în care după ieșirea pomilor din repaus obligatoriu survin perioade de temperaturi ridicate o scădere a temperaturii la –16°C…… -18°C poate determina pierderea totală a mugurilor de rod iar cu apropierea de primăvara, rezistența mugurilor la temperaturi joase scade.
Irigarea prelungită,fertilizarea excesivă cu azot,amplasarea terenurilor la baza pantei sau pe terenuri plane accentuează în mod considerabil efectul negativ al temperaturilor scăzute din timpul iernii și al primăverii.
3.2.2.Cerințele caisului față de apă
Față de factorul apă caisul manifestă cerințe minime;format în zone aride caisul reușește în localități cu 450-550 mm precipitații medii anuale.Seceta prelungită deși suportată, este însă nefavorabilă pentru perspectiva obținerii producțiilor mari de fructe,de aceea este necesar ca plantațiile de cais amplasate în zone cu mai puțin de 500 mm precipitații annual, să fie organizare în regim de irigare.
Excesul de umiditate,defavorizează cultura acestei specii iar apa stagnantă la nivelul sistemului radicular determină pieirea prematură a pomilor.
3.2.3.Cerințele caisului față de lumină
Exigența caisului față de factorul lumină este foarte mare și explicabilă,atât prin originea acestei specii cât și prin particularitățile procesului de fructificare.De aceea pentru amplasarea plantațiilor de cais vor fi alese expozițiile cele mai favorabile sub acest aspect.
3.2.4.Cerințele caisului față de sol
Sub aspectul cerințelor față de mediul edafic,caisul se apropie foarte mult de piersic Reușește în soluri mijlocii sau ușoare.luto-nisipoase.Necesită soluri adânci,fertile bine aprovizionate cu fosfor și potasiu, permeabile pentru aer și pentu apă, cu reacție neutră sau ușor alcalină.
3.3.Cerințele ciresului față de factorii de mediu
3.3.1.Cerințele față de lumină și temperatură
Cireșul este o specie exigentă față de lumină,având coroana rară, etajată natural. Deși fructele au culoarea roșie chiar în interiorul coroanei,totuși au aciditate mai ridicată.
Temperatura medie anuală pentru cireșul cultivat în țară noastră este de 10,5 °C,acesta nesuportând căldurile excesive din sudul țării
Cireșul posedă o rezistență mijlocie față de ger; în perioada repausului, mugurii floriferi suferă când temperatura ajunge la –24°C,iar lemnul este vătămat când temperatura scade sub –30°C.
În momentul apariției de plăgi pe trunchi, formate în urmă afectării cambiului și a scoarței,acestea trebuie tratate întru-cât pot avea urmări negative asupra creșterii pomilor.
Întru-cât cireșul inflorește timpuriu primăvara, există pericolul înghețurilor târzii.În faza de butoni florali cireșul rezistă până la –5°C, iar în faza deschiderii florilor și a legatului,până la –2,2°C.
3.3.2.Cerințele față de apă
Cireșul are cerințe moderate,reușind în zonele cu precipitații anuale de circa 650 mm. Nu suportă excesul de umiditate În ordinea sensibilității față de umiditatea în exces a solului,cireșul întrece prunul,mărul și părul și are cerințe moderate față de umiditatea atmosferică.
Cireșul trebuie cultivat pe terenurile ușor înclinate,în care este asigurat drenajul aerian.Cireșul nu suportă perioadele lungi de seceta,fapt ce limitează extindserea sa în sudul țării.
3.3.3.Cerințe față de sol
Cireșul manifestă cerințe ridicate față de sol. El preferă solur mijlocii și ușoare permeabile,reavene, bine încălzite, fertile cu un conținut de 4-6% calciu și cu apă freatică sub 1,5-2 m de la suprafață.
3.4.Cerințele vișinului față de factorii de mediu
3.4.1.Cerințele față de lumină
Unele specii de vișin pot fi considerate relative rezistente la umbrire,cum este vișinul de stepă care se întâlnește în asociație cu speciile silvice.
O producție ridicată de la soiurile de vișin se poate obține numai în condițiile unei bune luminozități.
3.4.2.Cerințele față de căldură
Față de căldură vișinul este rezistent, nefiind vătămat nici de cele mai ridicate tempeaturi. Declanșarea și parcurgerea princpalelor fenofaze la vișin, înregistrează variații mari de la soi la soi și de la un an la altul că urmare a originii variate a solurilor. Vișinul este considerat că una din speciile rezistente la ger;în timpul repausului de iarnă mugurii floriferi rezistă până la –30 C,în subfază de umflare până la –12°C,iar florile deschise și fructele abia legate sunt vătămate începând cu –2,2°C.
3.4.3.Cerințe față de apă
Vișinul reușește atât în regiunile cu 450-500 mm precipitații cât și în regiunile unde precipitațiile anuale se apropie de 700-900 mm.Pomii altoiți pe mahaleb pot crește și în solurile cu un regim de umiditate mai limitat,comparativ cu cei altoiți pe vișin sau care cresc pe rădăcini proprii.
3.4.3.Cerințe față de sol
Dacă se alege în mod judicios portaltoiul, cultura vișinului reușește în soluri diferite,exceptând pe cele argiloase, prea grele, compacte, precum și soluri sărăturoase în care piere la scurt timp de la plantare.
3.5.Cerințele prunului față de factorii de mediu
Cerințele față de căldură ale prunului sunt mai mici decât ale caisului și piersicului.Plantațiile reușesc bine în regiuni cu temperatura medie anuală de 8,5-11 °C. Căldurile excesive de peste 30°C sunt dăunătoare, mai ales când sunt însoțite de o umiditate redusă a aerului și a solului.
În perioada de vegetație, prunul necesită 3.4-3.8°C temperatura activă.De la pornirea în vegetație și până la coacerea fructelor el însumează circa 1.4-1.8°C pentru soiurile timpurii, 2.2-2.4°C pentru soiurile cu coacere mijlocie și 2.8-2.9°C pentru soiurile cu coacere târzie.În timpul înfloritului temperatura medie zilnică nu trebuie să coboare sub 10°C, deoarece scade mult procentul fructelor legate.
Rezistență la ger a prunului este relativ bună, fiind determinată de soi și de oscilațiile de temperatură din timpul iernii și alți factori.
Sistemul aerian rezistă până la -31…-36°C, iar sistemul radicular până la -8…-10°C. Rezistența cea mai mare la ger a sistemului radicular o au:Prunus Spinosa, Prunus Insititia și Prunus Cerasifera.
Cerințele prunului față de căldură variază de la un grup de soi la altul, astfel soiurile Peche, Agen, Vinete de Italia, Tules Gras și Anna Spath sunt pretențioase la temperatură, fapt pentru care ele trebuie plantate în zone de câmpie și colinare, până la altitudinea de 300-400 m, mai sus comportându-se nemulțumitor.La altitudini mari soiul Agen are longevitate mică, soiul Peche produce puțin, soiul Anna Spath rămâne cu fructele necolorate și fade, iar soiul Tuleu Gras produce fructe mici și de calitate inferioară.
Soiul Vinete de Italia este pretențios atât în ceea ce privește umiditatea, cât și temperatura.Soiurile autohtone de prun sunt mai rezistente la ger dar nu în câmpie ci în zonele pedoclimatice de origine.
Înghețurile târzii de primăvară au influență negativă asupra mugurilor floriferi..Florile nedeschise rezistă până la -4,4°C, iar florile deschise numai până la -0,5…-2.2°C. Fructele abia legate degeră la -0,5…-1,1°C.
Cerințele față de umiditate ale prunului sunt mari, fiind satisfăcute acolo unde cantitatea de precipitații este de peste 600 mm anual.El reușeste în zonele de stepă și silvostepă, în condiții de irigare.
Unele soiuri mai puțin pretențioase la umiditate cur ar fi: Tuleu Gras, Anna Spath reușesc bine atât în zona dealurilor cât și în zona de silvostepă, în timp ce soiurile Vinete de Italia fructifică abundent numai în zona dealurilor cu suficientă umiditate.
Cerințele față de lumină ale prunului nu sunt mari, fapt ce explică largă să răspândire, începând de la câmpie până pe culmile dealurilor. Dacă pomii într-o livadă sunt plantați prea deși manifestă totuși fenomenul de elegare a ramurilor.
Cerințele față de sol sunt mai mici comparativ cu celelalte specii pomicole.El manifestă o mare plasticitate față de sol, reușind și pe soluri cu stratul fertil mai subțire, cu structura și textura mai puțin favorabile .Astfel reușește pe soluri brune de pădure , cernoziomuri levigate, podzoluri; nu sunt potrivite pentru cultură prunului solurile sărăturoase. Reacția solului trebuie să fie slab acidă, neutră sau slab alcalină.
4.CARACTERIZAREA SOLURILOR NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI
4.1.Solurile nisipoase din România
Terenurile nisipoase în condiții naturale, se caracterizează printr-o suprafață neuniformă reprezentată prin dune și interdune, orientate pe direcția vântului dominant în zonă.
În țara noastră solurile nisipoase ocupă o suprafață de 439 mii hectare, dintre care cele cu folosință agricolă reprezintă 381 mii hectare, iar din acestea 321 mii hectare sunt cultivate.
Solurile nisipoase dezvoltate pe depozte eoliene, ocupă o suprafață de 272 mii hectare, din care până în prezent sunt irigate 128,9 mii hectare.Pe județe, cele mai mari suprafețe cu nisipuri și soluri nisipoase de origine eoliană sunt cantonate în județele Dolj(104,4 mii ha), Mehedinți(36,0 mii ha), Tulcea(24,10 mii ha), Brăila(16,2 mii ha), Satu mare(10,5 mii ha).
4.2.Solurile nisipoase din sudul Olteniei
4.2.1.Amplasarea geografică a solurilor nisipoase din sudul Olteniei
Solurile nisipoase din sudul Olteniei au origine diferită, ocupă suprafață cea mai întinsă din țară și apar în Câmpia Mehedintilor, Câmpia Calafat-Băilești, Câmpia Romanaților.Cele situate în partea stânga a Jiului se desfășoară începând din dreptul orașului Craiova și ocupă o suprafață din ce în ce mai mare mergând către sud.
Materialele parentale ale acestor soluri au fost depuse sub formă de dune longitudinale și interdune care între localitățile Bechet și Calafat depășesc 15 Km lungime. Dunele atingeau 5-12 m înălțime iar interdunele rar depășeau 500 m lățime.
Originea materialului parental deci a nisipurilor ce alcătuiesc în prezent terenurile nisipoase din stânga Jiului, este aluvio-eoliană, sursă au constituit-o depozitele levantine nisipoase în care răul Jiu și-a croit albia, le-a transportat din loc în loc în lungul albiei sale , iar vânturile VNV deși nu sunt dominante în regiune dar având intensitate mare, le-au împrăștiat spre est pe mai multe aliniamente, până la distanțe de 15-16 km.
4.2.2.Litologia solurilor nisipoase
Solurile nisipoase din sudul Olteniei sunt dispuse în terase de lățimi diferite.Terasele sunt alcătuite din depuneri cuaternale de 10-20 m grosime, constituite din loess sau material loessoid depus alternativ cu straturi de nisip și pietriș.Sub aceste depuneri apare un material de vârstă levantină format în general din argile sau argile cu marme, bogate în CaCO3.
Solurile nisipoase au constituit și constituie o sursă de sporire a suprafeței agricole a țării.Propietătile fizice și chimice ale solurilor nisipoase au suferit modificări importante după amenajarea acestora, și de aceea factorul edafic trebuie tratat cu mare atenție.
Cercetările efectuate pe solurile nisipoase în stare naturală, au relevat prezența materialului nisipos, compoziția granulometrică și mineralogică a acestuia, propietățile fizice și chimice, precum și analiza chimică a apei freatice.
Pe solurile nisipoase conținutul de nisip grosier este mai ridicat pe dune și mai redus pe interdune, iar conținutul de nisip fin este mai redus pe dune și mai ridicat în interdune, astfel că textura este mai nisipoasă pe dune și nisipo-lutoasă în interdune, fapt pus în evidență și de aprovizionarea diferită cu substanțe nutritive pe cele două forme de microrelief.
PH-ul nu constituie un criteriu de diferențiere al celor două forme de microrelief, procentul de humus fiind însă mai mare în interdună comparativ cu duna. Datorită procentului intens de levigare gradul de aprovizionare cu azot și fosfor este sub limita necesarului plantelor agricole.
Stratul de sol al terenurilor nisipoase din perimetrul amenajat pentru irigații a fost supus unor puternice modificări antropice că urmare a lucrărilor de modelare-nivelare.
5.CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A ZONEI NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI
Din punct de vedere climatic zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei este încadrată în provincia climatică Cfax (după Kopen) având un pronunțat caracter temperat continental, cu ușoară influență mediteraneană, caracterizată printr-o accentuată uscăciune în lunile iulie – septembrie și un surplus de precipitații în lunile mai și iunie.
Temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 9,2°C în anul 1985 și 13,3°C în anul 2007, cu o medie multianuală 1956-2010 de 11.2° C. Maximă absolută de 43,5°C s-a înregistrat în luna iulie 2007, iar minimă absolută de -24°C s-a înregistrat în iulie 2007, de 43,5°C, iar minimă absoluta s-a înregistrat în luna iuanuarie de -30,5°C.
Precipitațiile înregistrate în această zona au prezentat valori ce oscilează între 200 mm în anul 2000 și 866,9 mm în anul 1979, cu o medie multianuală 1945-2010 de 505,4 mm, neuniform repartizate în cursul anului și cu variații mici de la un an l altul.
În majoritatea anilor se constată precipitații mai reduse în lunile iulie, august și septembrie, ducând la instalarea secetei în această perioadă, când este absolut necesară irigarea culturilor.
Umiditatea relativă a aerului , în această zonă are valori ce oscilează între 70% în anul 1992 și 92 % în anul 2001, valorile cele mai scăzute sunt înregistrate în lunile de vară , iulie și august când se înregistrează și cele mai ridicate temperaturi.
Resursele hidrice existente sunt insuficiente pentru creșterea și dezvoltarea optimă a speciilor și plantelor, predominând seceta pe parcursul perioadei de vegetație.Analiza resurselor termice și hidrice a pus în evidență o tendința de accentuare a secetei în ultimele două decenii, cu efecte nefavorabile asupra agriculturii din sudul Olteniei.
Rezultatele de cercetare obținute în condiții de neirigare, arată că obținerea de producții la majoritatea speciilor și plantelor cultivate pe psamosoluri este nesigură, aceasta fiind dependentă de cantitatea de precipitații căzute și de distribuția acestora în timp.
Suma anuală a orelor de insolație în zona psamosolurilor din sudul Olteniei depășește 2000 ore, ceea ce face că această zonă să aibă o însemnată resursă heliotermică.De asemenea zona se caracterizează prin valori ridicate ale evapotranspirației potențiale, și prin vânturi puternice a căror frecvența corespunde direcțiilor nord-est, frecvența medie 36,2% și nord-vest frecvența medie 23,5%.
Pe psamosolurile din sudul Olteniei dinamica precipitațiilor anuale înregistrează oscilații mai mari decât dinamica temperaturii, deosebirea dintre ele apărând mai pregnantă în partea a două a verii când temperaturile ridicate sunt însoțite de precipitații foarte slabe.
Se înregistrează un deficit de umiditate în sol și aer, care crește proporțional cu scăderea cantitativă a precipitațiilor.
6.TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PIERSICULUI PE SOLURILE NISIPOASE
6.1.Alegerea terenului
Terenurile destinate plantării piersicului trebuie să fie ușoare, nisipoase, cu fertilitate mijlocie, plane sau cu pante continue de maxim 3%, să fie permeabile, pentru a evita băltirea apelor, cu pânză de apă freatică la adâncimea de peste 2 m. de asemenea, acestea trebuie să aibă expoziție sudică.
6.2.Pregătirea terenului
Fertilizarea terenului se face înainte de desfundare, cu 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică administrate la suprafața solului și încorporate prin desfundare.
Tratarea solului se face cu Force 1,5 G, în cantitate de 15 Kg/ha. Desfundarea terenului se face la 60-70 cm adâncime cu 2-3 luni inainte de plantare, fiind o lucrare obligatorie în vederea înființării plantațiilor de piersic.
Mobilizarea prin desfundare, pe o adâncime cât mai mare, a nisipului, favorizează creșterea unui sistem radicular puternic și obținerea unor plantații pomicole viguroase.
Lucrarea de desfundare se poate face primăvara, sau toamna, până la venirea înghețului.
Pichetarea terenului constă in fixarea de tăruși pe locul fiecărui pom ce urmează a fi plantat, în functie de distanta de plantare stabilită.
Distanțe de plantare recomandate
Se recomandă distanțe de plantare de:
– 4/2 m pentru forma de coroană cordon vertical;
– 4/3 m pentru forma de coroană palmeta liber – aplatizată.
Sortimentul de soiuri
Sortimentul de soiuri de piersic va cuprinde:
a)40% soiuri extratimpurii: Springold, Springcrest, Cardinal, Collins;
b)40% soiuri cu maturare mijlocie: Jerseyland, Redhaven, Southland, Suncrest;
c) 15% soiuri de nectarine: Romamer 2, Cora ,Delta,
d) 5% soiuri cu fructul plat: Florin, Filip, Monica, Marina.
6.3.Plantarea pomilor
6.3.1.Pentru înființarea plantațiilor de piersic comerciale
Epoca optimă de plantare este toamna, pentru ca pomii să-și refacă rădăcinile absorbante înainte de dezmugurire. Totodată perioada, pe care o parcurge înainte de a-și reconstitui rădăcinile absorbante, este o perioadă umedă și rece și astfel nu se pierde ușor apa din țesuturi și sol. În cazu că plantarea nu s-a efectuat toamna aceasta se poate efectua si primăvara devreme.
Gropile se vor executa manual si la dimensiunile de 0,50/0,50/0,50 m, stabilite în așa fel încât să permită aranjarea rădăcinilor pe fundul acestora. Fertilizarea la plantare se face cu 15-20 kg gunoi de grajd la groapă.
Pentru combaterea dăunătorilor se face tratament la groapă cu Force 1,5 G, în cantitate de 3,5-4 g/groapă. Înainte de plantare pomii scoși de la stratificat se fasonează și se mocirlesc la rădăcină.
Plantarea pomilor se face cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Rădăcinile pomilor se vor acoperi cu sol reavăn, bine mărunțit, pentru a pătrunde printre rădăcini, fără a lăsa goluri de aer, după care se tasează prin călcare cu piciorul.
La plantările din primăvară dacă timpul este secetos, după al doilea călcat se adaugă la pom 1-2 găleți de apă. După plantare se face un mușuroi în jurul pomilor, înalt de 20-30 cm.
Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
În gospodăriile populației se recomandă ca pomii să fie plantați în locuri însorite. Se vor planta 2-3 soiuri, cu aceeași epocă de înflorire, pentru ca pomii să se poată poleniza.
Deoarece nu se execută lucrarea de desfundat gropile vor avea dimensiuni mai mari 1/1/1 m. După efectuarea gropilor, jumătate din pământ se trage în groapă și se tasează ușor. Apoi se administrează 40 kg de gunoi de grajd care poate fi amestecat cu restul pământului rămas.
Pomii se plantează cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
Forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizat, fus, cordon vertical.
6.4.Măsuri antierozionale
Pentru prevenirea eroziunii eoliene se vor cultiva benzi de secară între rândurile de pomi.
Secara se seamănă la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie (80-220 kg/ha efectiv însămânțat). Se încorporează în sol primăvara, în faza de burduf, prin discuiri repetate sau cu freza.
6.5.Lucrări agrotehnice
Lucrările de întreținere aplicate în primii 3 ani de la plantare sunt:
– discuit de 4 ori;
– sapa mare pe rând;
– prășit de 4 ori;
– plantarea golurilor.
Începând cu anul al doilea de la plantare prașilele pot fi înlocuite cu erbicidarea. Această lucrare se efectuează postemergent când buruienile au 15-20 cm înălțime. Vetrele de pir (Agropiron repens) se pot combate printr-un tratament de corecție cu Agil 100 EC, Fusilade Forte, Galant Super, în doză de 1 l pe hectarul efectiv, Pantera 40 EC, 3 l pe hectarul efectiv. În cazul în care există și buruieni dicotiledonate anuale sau perene se va aplica Roundup, în doză de 6-10 l/ha. Lucrarea de erbicidat se poate efectua si preemergent utilizând produsele Galigan 240 EC sau Goal 2 XL, în doză de 5 l pentru 1 hectar efectiv. Această lucrare se poate efectua si postemergent, în faza de 2-4 frunze ale buruienilor.
În livezile pe rod se aplică următoarele lucrări de întreținere:
– arătura de toamnă, la 15-18 cm adâncime;
– 4-5 cultivații de vară pe intervalul dintre rânduri;
– sapa mare pe rând, pe lățimea de 1-1,5 m;
– prășit de 2 ori pe rând.
6.6.Tăieri de formare
În primul an de la plantare, pomii fiind sub formă de vargă, prima lucrare care se execută este scurtarea acestora la 60 cm înălțime, pentru soiurile cu vigoare mare și mijlocie și la 40 cm înălțime pentru soiurile cu vigoare mică.
Forma de conducere: liber aplatizată pe rând.
În anul I se dirijează formarea axului, urmărind garnisirea acestuia cu ramuri anticipate și două ramuri de schelet așezate pe ax la 25-35 cm de la sol, pe direcția rândului.
În cazul pomilor viguroși, ramurile de schelet pot fi în număr de 4-6 m în anul I și II de vegetație. La tăierea în uscat se îndepărtează ramurile anticipate de pe vârfurile ramurilor de schelet.
La jumătatea lunii iunie se elimină de la inel o parte din lăstarii crescuți spre intervalul dintre rândurile de pomi, lăsând numai lăstarii necesari formării ramurilor de schelet. În a doua jumătate a lunii iunie se face o nouă intervenție în verde, prin eliminarea ramurilor de prisos, și se aleg 3-4 lăstari, plus axul, în vederea formării primului etaj.
În anul al doilea și al treilea an se execută același mod de intervenție în verde, pentru formarea unei coroane cât mai echilibrate și stimularea garnisirii cu formațiuni de rod. În anul III, axul și cele două ramuri de schelet se scurtează la 2,20-2,30 m, lăsându-se pentru prelungire o creștere anuală de lungime medie.
Pe fiecare ramură de schelet și pe ax se lasă 10-16 ramuri de rod de vigoare medie. Coroana pomilor va fi limitată la 2-3 m.
În gospodăriile populației forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizată, vas, fus iar lucrările solului constau din sapa mare, toamna în jurul pomului, și prașile repetate pe parcursul perioadei de vegetatie (3-4).
6.7.Tăieri de fructificare
La tăierea în uscat se lasă 35-60 ramuri de rod de vigoare mijlocie, în funcție de vigoarea pomului, asigurându-se 15-25 kg fructe/pom.
În cazul în care nu se poate asigura, acest număr de ramuri direct de pe ax sau ramuri de schelet, se vor reține ramuri de 2 ani cu o creștere bine orientată, garnisite pe toată lungimea lor cu ramuri de 1 an de vigoare mijlocie. Aceste ramuri de semischelet se lasă pe direcția rândului și nu vor depăși 1 m lungime.
La tăierea din anul următor se vor îndepărta obligatoriu, lăsându-se alte ramuri de semischelet. Înălțimea pomului se va menține la 2,5 – 3 m.
6.8.Răritul fructelor
Răritul fructelor se poate face manual sau chimic. Cel manual se începe când fructele au mărimea unei alune și trebuie încheiat înainte de întărirea sâmburilor.
La soiurile timpurii fructele se răresc la 9-12 cm unul de altul, iar la soiurile târzii cu fructe mari la 15-20 cm.
Răritul chimic se poate efectua cu Ethrel 360 ppm la 43 zile de la înflorirea deplină sau cu Flordimex 240 ppm la înflorirea deplină.
6.9.Fertilizarea
În livezile tinere, îngrășămintele se administrează local, sub proiecția coroanei.
Fertilizarea se face începând cu al doilea an de la plantare cu N 100 kg/ha, P2O5 80 kg/ha, K2O 100 kg/ha. Doza de N 80 P 80 si K 80 se foloseste din îngrăsământ de tip Complex III, iar diferenta din doza de azot se completează din azotat de amoniu, si se administrează la creșterea intensivă a lăstarilor (mai-iunie).
În gospodăriile populației: în fiecare an se face fertilizarea locală. Până la intrarea pe rod, pomii se vor fertiliza cu 200-400 g/îngrăsământ de tip Complex III, primăvara devreme, în mustul zăpezii.
Fertilizarea plantațiilor pe rod se face cu: N 100 kg/ha; P2O5 80 kg/ha; K2O 100 kg/ha. Pe fostele dune, mai sărace, odată la 2-3 ani se fertilizează cu gunoi de grajd 40-60 t/ha, în șanțuri deschise, pe proiecția coroanei, la 60-70 cm adâncime.
În gospodăriile populației, după intrarea pe rod, cantitatea de îngrășământ se va mări: 300-400 g/pom Complex III.
Pentru completarea necesarului de elemente nutritive (NPK și microelemente) pe lângă fertilizarea radiculară, în tehnologia de fertilizare a piersicului se folosește cu bune rezultate și fertilizarea foliară cu diverse tipuri de îngrăsăminte.
Fertilizarea foliară se execută în timpul vegetației pomilor, corespunzător principalelor fenofaze: înainte de înflorit, după înflorit, la 14-15 zile după al doilea tratament, la 14-15 zile de la al treilea tratament, folosindu-se la fiecare stropire o cantitate de 1000 l soluție/ha.
6.10.Irigarea
Până la intrarea pe rod se recomandă ca rezerva de apă din sol să fie menținută deasupra jumătății intervalului umidității active, pe adâncimea de 0,80 m. Acesta se realizează prin aplicarea a 5 – 6 udări pe perioada de vegetație, cu norme de udare cuprinse între 400-450 m3/ha, la intervale de 10-12 zile între udări.
În livezile de piersic pe rod irigarea constă în aplicarea a 4 – 5 udări, cu o normă de udare egală cu 500 m3/ha, astfel încât umiditatea solului să fie menținută deasupra nivelului de 55% din i.u.a. pe adâncimea de 1,0 m.
Udările se vor aplica la sfârșitul creșterii lăstarilor, în perioada lemnificării sâmburilor și în timpul creșterii intense a fructelor. În verile secetoase se recomandă aplicarea unei udări la sfârșitul lunii august pentru diferențierea mugurilor de rod.
În grădinile producătorilor particulari se recomandă aplicarea a 30-40 l apă/pom la o udare, de 5-6 ori pe vară până la intrarea pe rod. La pomii pe rod se vor aplica local 40-50 l apă/pom la o udare, de 4-5 ori pe parcursul perioadei de vege
6.11.Combaterea bolilor si dăunătorilor
Tratamentele se efectuează la avertizare, iar cantitatea de apă necesară la un hectar de livadă pentru volum normal de soluție variază în funcție de vârsta pomilor.
În primii 3 ani de la plantare se folosesc pentru un tratament 900-1200 l apă/ha, iar în livezile pe rod, cantitatea de apă crește la 1500-2000 l/ha.
În gospodăriile populației tratamentele se vor efectua manual cu unul din produsele specificate în anexa 1. Se va acorda atenție mare alegerii insecto-fungicidelor pentru a nu otrăvii animalele, păsările, copiii, apa potabilă etc.
6.12.Folosirea culturilor intercalate
În plantațiile tinere, în primii 3 ani de la plantare, se pot cultiva cu bune rezultate pepeni verzi (un interval da și unul nu), cartofi, fasole verde.
Combaterea si prevenirea brumelor și a îngheturilor târzii de primăvară se face prin perdele de fum create cu lumânări fumigene, prin arderea unor grămezi de paie, de bălegar sau ramuri provenite de la tăierea pomilor.
6.13.Recoltarea fructelor
Alegerea momentului optim de recoltare prezintă o deosebită importanță și pentru faptul că piersicile recoltate prea verzi nu realizează, prin postmaturare până la valorificare, însușirile caracteristice soiului iar cele cu grad de maturare prea avansat se depreciază repede.
Pentru valorificarea în stare proaspătă, momentul optim de maturare a piersicilor se stabilește după următoarele criterii:
– fructele să prezinte mărime normală specifică soiului;
– schimbarea culorii de fond din verde în alb, respectiv spre galben pal;
– fermitatea structo-texturală, în funcție de soi să fie cuprinsă între 4-6,5 kg/cm2, în cazul în care se folosește un penetrometru cu pistonul de 8 mm în diametru;
Principalii indici biochimici de calitate să ajungă la valorile:
– substanța uscată totală 10.80-14,70;
– substanța uscată în suc 9,6-13,0%;
– aciditate totală 0,41-0,70%;
– zahăr total 8,39-10,16%;
– vitamina C 6,65-15,84 mg la 100 g substanță proaspătă;
– proteină brută 0,40-0,83%;
– substanțe minerale 0,39-0,77%;
– substanțe proteice 0,21-0,53%.
Complex de tratamente efectuate la avertizare la piersic-TABEL 1
7.TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A CAISULUI PE SOLURILE NISIPOASE
7.1.Alegerea terenului
Terenurile destinate plantării caisului trebuie sa fie usoare, nisipoase, cu fertilitate mijlocie, plane sau cu pante continue de maxim 3%, să fie permeabile, pentru a evita băltirea apelor, cu pânza de apă freatică la adâncimea de peste 2 m. de asemenea, acestea trebuie să aibă expozitie sudică.
7.2.Pregătirea terenului
Nivelarea este obligatorie,pentru a se crea pante continue in cadrul parcelei.După nivelare nisipurile se vor cultiva timp de 2-3 ani cu plante agricole pentru favorizarea vieții microbiene si pentru evitarea spulberarii nisipului.
Fertilizarea terenului se face înainte de desfundare, cu 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică administrate la suprafața solului și încorporate prin desfundare.
Mobilizarea prin desfundare, pe o adâncime cât mai mare, a nisipului, favorizează creșterea unui sistem radicular puternic și obținerea unor plantații pomicole viguroase.
Lucrarea de desfundare se poate face primăvara, sau toamna, până la venirea înghețului.
Pichetarea terenului constă in fixarea de tăruși pe locul fiecărui pom ce urmează a fi plantat, în functie de distanța de plantare stabilită.
Distanțe de plantare recomandate:5/4
Sortimentul de soiuri:
Soiuri timpurii:N.J.A. 42,Neptun
Soiuri cu maturare mijlocie:Mamaia,Callatis
Soiuri târzii:Serena,Sulmona,Sirenă,Comandor,Litoral
7.3.Plantarea pomilor
7.3.1.Pentru înființarea plantațiilor de cais comerciale
Epoca optimă de plantare este toamna, pentru ca pomii să-și refacă rădăcinile absorbante înainte de dezmugurire. Totodată perioada, pe care o parcurge înainte de a-și reconstitui rădăcinile absorbante, este o perioadă umedă și rece și astfel nu se pierde ușor apa din țesuturi și sol. În cazu că plantarea nu s-a efectuat toamna aceasta se poate efectua si primăvara devreme.
Gropile se vor executa manual si la dimensiunile de 0,40/0,40/0,40 m, stabilite în așa fel încât să permită aranjarea rădăcinilor pe fundul acestora.
Fertilizarea la plantare se face cu 15-20 kg gunoi de grajd la groap,.iar pentru combaterea dăunătorilor se face tratament cu Heclotox sau Duplitox Înainte de plantare pomii scoși de la stratificat se fasonează și se mocirlesc la rădăcină.
Plantarea pomilor se face cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Rădăcinile pomilor se vor acoperi cu sol reavăn, bine mărunțit, pentru a pătrunde printre rădăcini, fără a lăsa goluri de aer, după care se tasează prin călcare cu piciorul.
La plantările din primăvară dacă timpul este secetos, după al doilea călcat se adaugă la pom 1-2 găleți de apă. După plantare se face un mușuroi în jurul pomilor, înalt de 20-30 cm.
Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime. În gospodăriile populației se recomandă ca pomii să fie plantați în locuri însorite. Se vor planta 2-3 soiuri, cu aceeași epocă de înflorire, pentru ca pomii să se poată poleniza. Deoarece nu se execută lucrarea de desfundat gropile vor avea dimensiuni mai mari 1/1/1 m.
După efectuarea gropilor, jumătate din pământ se trage în groapă și se tasează ușor. Apoi se administrează 40 kg de gunoi de grajd care poate fi amestecat cu restul pământului rămas.
Pomii se plantează cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
Forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizat, fus, cordon vertical.
7.4.Măsuri antierozionale
Pentru prevenirea eroziunii eoliene se vor cultiva benzi de secară între rândurile de pomi.
Secara se seamănă la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie (80-220 kg/ha efectiv însămânțat). Se încorporează în sol primăvara, în faza de burduf, prin discuiri repetate sau cu freza.
7.5.Lucrări agrotehnice
Lucrările de întreținere aplicate în primii 3 ani de la plantare sunt:
– discuit de 4 ori;
– sapa mare pe rând;
– prășit de 4 ori;
– plantarea golurilor.
În livezile pe rod se aplică următoarele lucrări de întreținere:
– arătura de toamnă, la 15-18 cm adâncime;
– 4-5 cultivații de vară pe intervalul dintre rânduri;
– sapa mare pe rând, pe lățimea de 1-1,5 m;
– prășit de 2 ori pe rând.
Începând cu anul al doilea de la plantare prașilele pot fi înlocuite cu erbicidarea..Rezultate bune in combaterea buruienilor se obtin prin aplicarea a doua tratamente, unul cu erbicide preemergente (Gesatop 6l/ha sau Meclosin 8-10 l/ha (Alachlor+Simazan ) si unul cu erbiicde postemergente(Round up 6-10 l/ha)
In gospodariile populatiei lucrarile solului constau in:
-sapa mare toamana in jurul pomului;
-prasile repetate ori de cate ori este nevoie(3-4).
7.6.Tăieri de formare
7.6.1.Forma de conducere: liber aplatizată pe rând.
Caisul se caracterizează printr-o creștere rapidă în lungime în pimii ani, lăstarii putând să atingă 1,5-2 m.că urmare a lungimii și prin natură speciei, aceștia sunt foarte fragili la dezbinare, frângere și la arcuire.Din aceată cauza este necesară ciupirea repetată când au atins creșterea necesară, pentru a se consolida și ramifică
Pomul care a venit din pepinieră sub formă de vargă se scurtează la înălțimea de 50-60 cm .Din lăstarii crescuți la extremitatea tulpinii, la începutul lunii iulie se alege un lăstar de prelungire bine plasat și doi lăstari dezvoltați normal pe direcția rândului;distanțați între ei la 10-12 cm
Axul și cele două brațe se lasă să crească liber în timp ce restul lăstarilor se ciupesc.
În anul II ramura de prelungire se scurtează la 70-80 cm față de primul etaj. În general nu trebuie să se forțeze formarea unui nou etaj dacă etajul inferior nu este suficiet de bine dezvoltat
De cele mai multe ori la acest tip de coroana atajul III se formează greu sau asimetric.Până la vârful pomului nu trebuie să se depășească 3,5 m.
Pe șarpante se vor alege ramuri plasate pe cât posibil pe de o parte și de altă a șarpantei la 60 cm față de trunchi și între celelalte ramuri de semischlet.
7.6.2.Forma de conducere:vas ameliorat
Primăvara după plantare când pomii au fost plantați că vergi scurtarea lor se realizează la 65-75 cm de la sol. Din lăstarii formați în partea superioară a trunchiului se aleg 3, uniform repartizați în plan orizontal și distanțați la 10-15 cm.
Când pomii sunt primiți din pepinieră cu mai multe ramuri , primăvară după plantare se aleg trei ramuri distanțate la 10-15 cm repartizate în plan orizontal.Axul și celelalte ramuri se înlătura.
În anul ÎI, primăvara se aleg prelungirile șarpantelor , se scurtează prima șarpantă la 70-75 cm de la punctul de inserție iar celelalte două în plan cu acestea.Ramurile concurente se înlătura, iar cele orizontale se rețin.
În anul III, primăvară se aleg prelungirile șarpantelor și noi subșarpante. Șarpantele se scurtează la 70-75 cm de la creșterea anuală.Se înlătura ramurile concurente, dar se rețin cele orizontale nescurtate dacă nu depășesc 60 cm.
Se continuă cu aceleași lucrări ana de an, până se obțin pe fiecare șarpanata trei subșarpante bilateral-altern și subordonate șarpantelor.
În gospodăriile populație forma de coroană va fi aleasă în funcție de spațiul de care se dispune: aplatizat, vas.
7.7.Tăieri de fructificare si intinerire
Unele soiuri rodesc preponderent pe buchete de mai, care deși fructifică bine se epuizează în 2-4 ani. La aceste soiuri, scurtarea periodică a semischeletului și reducția în lemn de 4-5 ani pentru reînnoire sunt indispensabile;alte soiuri fructifică parțial și pe ramuri mixte, care se taie pentru regenerare, după 3-4 fructificări.
Tăierile de întreținere se pot executa atât în perioada de repaus cât și în perioada de vegetație:
-se îndepărtează toate creșterile care tind să ia locul axului sau a unei ramuri de schelet sau semischelet;
– se elimina creșterile care tind să îndesească coroana;
-se asigura subordonarea ramurilor și păstrarea echilibrului;
-se îndepărtează toate uscăturile și creșterile ce se încrucișează și care împiedică pătrunderea luminii și circulația aerului;
-tăierea după recoltarea fructelor s-a aplicat mai mult experimental,dar față de rezultatele obținute este bine să se facă dacă este posibil, cel puțin o dată la 2 ani.Perioada cea mai potrivită este 1-15 august.
Tăierea se face în funcție de vârstă pomilor, de starea fitosanitară, de obiectivul ce se urmărește:fructificarea, corectarea. Echilibrarea coroanei sau întinerirea pomilor aflați în declin..Acest sistem de tăieri se aplică la pomii intrați pe rod și se bazează pe aceleași principii ca la tăierile din perioada de repaus.Deosebirea este că trebuie făcută obligatoriu fertilizarea și irigarea.
Prin aceste tăieri se favorizează o diferențiere mai bună a mugurilor de rod.Mugurii de rod sunt mai mari, mai rezistenți la ger și la temperaturi scăzute de revenire în primăvară.
7.8.Fertilizarea
În livezile tinere, îngrășămintele se administrează local, sub proiecția coroanei.
Fertilizarea se face începând cu al doilea an de la plantare cu N 100 kg/ha, P2O5 80 kg/ha, K2O 100 kg/ha. Doza de N 80 P 80 si K 80 se foloseste din îngrăsământ de tip Complex III, iar diferenta din doza de azot se completează din azotat de amoniu, si se administrează la creșterea intensivă a lăstarilor (mai-iunie).
În gospodăriile populației: în fiecare an se face fertilizarea locală. Până la intrarea pe rod, pomii se vor fertiliza cu 200-400 g/îngrăsământ de tip Complex III, primăvara devreme, în mustul zăpezii.
Fertilizarea plantațiilor pe rod se face cu: N 100 kg/ha; P2O5 80 kg/ha; K2O 100 kg/ha. Pe fostele dune, mai sărace, odată la 2-3 ani se fertilizează cu gunoi de grajd 40-60 t/ha, în șanțuri deschise, pe proiecția coroanei, la 60-70 cm adâncime.
În gospodăriile populației, după intrarea pe rod, cantitatea de îngrășământ se va mări: 300-400 g/pom Complex III.
Pentru completarea necesarului de elemente nutritive (NPK și microelemente) pe lângă fertilizarea radiculară, în tehnologia de fertilizare a piersicului se folosește cu bune rezultate și fertilizarea foliară cu diverse tipuri de îngrășăminte.
Fertilizarea foliară se execută în timpul vegetației pomilor, corespunzător principalelor fenofaze: înainte de înflorit, după înflorit, la 14-15 zile după al doilea tratament, la 14-15 zile de la al treilea tratament, folosindu-se la fiecare stropire o cantitate de 1000 l soluție/ha.
7.9.Irigarea
Până la intrarea pe rod se recomandă ca rezerva de apă din sol să fie menținută deasupra jumătății intervalului umidității active, pe adâncimea de 0,80 m. Acesta se realizează prin aplicarea a 5 – 6 udări pe perioada de vegetație, cu norme de udare cuprinse între 400-450 m3/ha, la intervale de 10-12 zile între udări.
În livezile de cais pe rod irigarea constă în aplicarea a 4 – 5 udări, cu o normă de udare egală cu 500 m3/ha, astfel încât umiditatea solului să fie menținută deasupra nivelului de 55% din i.u.a. pe adâncimea de 1,0 m.
Udările se vor aplica la sfârșitul creșterii lăstarilor, în perioada lemnificării sâmburilor și în timpul creșterii intense a fructelor.
În verile secetoase se recomandă aplicarea unei udări la sfârșitul lunii august pentru diferențierea mugurilor de rod.
În grădinile producătorilor particulari se recomandă aplicarea a 30-40 l apă/pom la o udare, de 5-6 ori pe vară până la intrarea pe rod. La pomii pe rod se vor aplica local 40-50 l apă/pom la o udare, de 4-5 ori pe parcursul perioadei de vegetație.
7.10.Combaterea bolilor si dăunătorilor
Tratamentele se efectuează la avertizare, iar cantitatea de apă necesară la un hectar de livadă pentru volum normal de soluție variază în funcție de vârsta pomilor.
În primii 3 ani de la plantare se folosesc pentru un tratament 900-1200 l apă/ha, iar în livezile pe rod, cantitatea de apă crește la 1500-2000 l/ha.
În gospodăriile populației tratamentele se vor efectua manual. Se va acorda atenție mare alegerii insecto-fungicidelor pentru a nu otrăvii animalele, păsările, copiii, apa potabilă etc.
7.11.Folosirea culturilor intercalate
În plantațiile tinere, în primii 3 ani de la plantare, se pot cultiva cu bune rezultate pepeni verzi (un interval da și unul nu), cartofi, fasole verde.
Combaterea si prevenirea brumelor și a înghețurilor târzii de primăvară se face prin perdele de fum create cu lumânări fumigene, prin arderea unor grămezi de paie, de bălegar sau ramuri provenite de la tăierea pomilor.
7.12.Recoltarea fructelor
Fructele de cais obținute pe nisipuri, destinate pentru consumul in stare proaspătă pe piata internă,se recomandă sa fie recoltate când marea majoritate a lor a ajuns la un grad de coacere de 80%. respectiv in stadiul in care culoarea de bază pe partea umbrită a fructelor incepe sa ia o nuanță de culoare galben-verzui,iar pe partea insorită galben-auriu.
Complex de tratamente efectuate la avertizare la cais-TABEL 2
8. TEHNOLOGIA DE CULTURA A CIRESULUI PE SOLURILE NISIPOASE
8.1.Alegerea terenului
Se vor alege terenurile plane și cu pante continue de până la 3%,cu apă freatică constantă la 2 m sau mai adâncă,cu conținutul în humus până la 0,7%
8.2.Pregătirea terenului
Fertilizarea terenului se face înainte de desfundare, cu 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică administrate la suprafața solului și încorporate prin desfundare.
Prăfuirea solului se face cu Lindatax 25-75Kg/ha sau cu Duplitox 30-100 kg/ha. Desfundarea terenului se face la 60-70 cm adâncime cu 2-3 luni inainte de plantare, fiind o lucrare obligatorie în vederea înființării plantațiilor de piersic.
Mobilizarea prin desfundare, pe o adâncime cât mai mare, a nisipului, favorizează creșterea unui sistem radicular puternic și obținerea unor plantații pomicole viguroase.
Lucrarea de desfundare se poate face primăvara, sau toamna, până la venirea înghețului. Pichetarea terenului constă in fixarea de țăruși pe locul fiecărui pom ce urmează a fi plantat, în functie de distanța de plantare stabilită.
Distanțe de plantare
Se recomandă distanțe de plantare de:
6,0-6,5 intre rânduri si 4,5-5m pe rând pentru ciresul altoit pe portaltoiul franc;
5,5-6 intre rânduri si 4,0-4,5m pe rând pentru ciresul altoit pe mahaleb;
Sortiment de soiuri
Soiuri timpurii:Rivan,Rainner, Ramon , Olivia ;
Soiuri mijlocii: Van Stella, Boambe de Cotnari Bing;
Soiuri tarzii:Heddelfinger Hudson,Uriase de Bistrita.
8.3.Plantarea pomilor
Epoca optimă de plantare este toamna, pentru ca pomii să-și refacă rădăcinile absorbante înainte de dezmugurire. Totodată perioada, pe care o parcurge înainte de a-și reconstitui rădăcinile absorbante, este o perioadă umedă și rece și astfel nu se pierde ușor apa din țesuturi și sol. În cazu că plantarea nu s-a efectuat toamna aceasta se poate efectua si primăvara devreme.
Gropile se vor executa manual si la dimensiunile de 0,50/0,50/0,50 m, stabilite în așa fel încât să permită aranjarea rădăcinilor pe fundul acestora. Fertilizarea la plantare se face cu 15-20 kg gunoi de grajd la groapă.
Pentru combaterea dăunătorilor se face tratament si la groapă cu Force 1,5 G, în cantitate de 3,5-4 g/groapă. Înainte de plantare pomii scoși de la stratificat se fasonează și se mocirlesc la rădăcină.
Plantarea pomilor se face cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Rădăcinile pomilor se vor acoperi cu sol reavăn, bine mărunțit, pentru a pătrunde printre rădăcini, fără a lăsa goluri de aer, după care se tasează prin călcare cu piciorul.
La plantările din primăvară dacă timpul este secetos, după al doilea călcat se adaugă la pom 1-2 găleți de apă. După plantare se face un mușuroi în jurul pomilor, înalt de 20-30 cm.
Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime. În gospodăriile populației se recomandă ca pomii să fie plantați în locuri însorite.
Se vor planta 2-3 soiuri, cu aceeași epocă de înflorire, pentru ca pomii să se poată poleniza. Deoarece nu se execută lucrarea de desfundat gropile vor avea dimensiuni mai mari 1/1/1 m.
După efectuarea gropilor, jumătate din pământ se trage în groapă și se tasează ușor. Apoi se administrează 40 kg de gunoi de grajd care poate fi amestecat cu restul pământului rămas.
Pomii se plantează cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
Forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizat, fus, cordon vertical.
8.4.Măsuri antierozionale
Pentru prevenirea eroziunii eoliene se vor cultiva benzi de secară între rândurile de pomi. Secara se seamănă la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie (80-220 kg/ha efectiv însămânțat). Se încorporează în sol primăvara, în faza de burduf, prin discuiri repetate sau cu freza.
8.5.Lucrări agrotehnice
Lucrările de întreținere aplicate în primii 3 ani de la plantare sunt:
– discuit de 4 ori;
– sapa mare pe rând;
– prășit de 4 ori;
– plantarea golurilor.
In livezile tinere de cires, in varsta de 1-3 ani se vor folosi erbicide nelevigabile, deci fara risc, cum ar fi Gramoxone sau Basta in doza de 3-5l/ha cand buruienile au 15-20 cm inaltime.Vetrele cu pir se pot elimina printr-un tratament de corectie, cu Fusilade super in doza de 4-6l/ha.In cazul in care sunt si buruieni dicotiledonate perene se aplica Roundup, in doza de 6l/ha
În livezile pe rod se aplică următoarele lucrări de întreținere:
– arătura de toamnă, la 18-20 cm adâncime;
– 4-5 cultivații de vară pe intervalul dintre rânduri;
– sapa mare pe rând, pe lățimea de 1-1,5 m;
– prășit de 2 ori pe rând.
Se aplică si erbicidarea cu Basta , 5l/ha cand buruienile au 15-20 cm inaltime si un tratament cu Roundup 6-bl/ha In anii următori se vor aplica erbicide de contact(Gramoxone sau Basta) in doua trei tratamente si numai cand este cazul Fusilade sau erbicide similare(Targa sau Gallant 4-5l/ha sau Roundup 6-8l/ha).
8.6.Tăieri de formare
8.6.1.Pentru forma de coroană tip fus
În primul an de la plantare, pomii fiind sub formă de vargă, prima lucrare care se execută este scurtarea acestora la 75 cm.
Primăvară după umflarea mugurilor se lasă primii patru dintre aceștia, următorii se îndepărtează, iar dintre lăstarii care vor crește în vârf, se va alege cel mai puțin viguros iar celălalt se va îndepărta.
În primăvară anului doi ramura de prelungire a axului se scurtează și se lasă primii doi muguri în vârf, iar în primăvară anului III, ramurile de ordinul doi care devin prea viguroase și umbresc partea bazală a coroanei se scurtează încercându-se că acestea să se mențină într-o formă piramidală.
8.6.2Pentru forma de coroană vas ameliorat
Pomii fiind sub formă de vargă, prima lucrare care se execută este scurtarea acestora la 75-90 cm deasupra nivelului solului.
În primăvară anului I se aleg 3-4 ramuri, restul se suprimă iar ramurile rămase se scurtează la 60-70 cm de la trunchi pentru a favoriza ramificarea.
În anul al II, la fiecare șarpantă se păstrează o ramură de prelungire care se scurtează la 60 cm față de punctul de inserție,iar în anul al III se scoate axul central și ramurile terminale viguroase cu creștere spre interior
8.7.Taieri de fructificare
Tăierile de rodire constă în rărirea buchetelor de mai la 10-12 cm,în înlăturarea ramurilor mijlocii fomate în număr prea mare spre vârful șarpantelor și în scurtarea celor rămase cu 1/4- 1/3 din lungimea lor
Tăierile în verde contribuie la reducerea taliei pomilor,grăbesc intrarea pe rod și determină formarea unui număr mai mare de muguri floriferi.
Când în coroana pomilor apar creșteri reduse ( sub 10 cm) sunt necesare tăieri de reducție pe lemn de 3-4 ani asupra tuturor elementelor de chelet și semischelet.
8.8.Fertilizarea
În livezile tinere, îngrășămintele se administrează local, sub proiecția coroanei.
Fertilizarea se face începând cu al doilea an de la plantare cu N 100 kg/ha, P2O5 80 kg/ha, K2O 100 kg/ha. Doza de N 80 P 80 si K 80 se foloseste din îngrăsământ de tip Complex III, iar diferenta din doza de azot se completează din azotat de amoniu, si se administrează la creșterea intensivă a lăstarilor (mai-iunie).
În gospodăriile populației: în fiecare an se face fertilizarea locală. Până la intrarea pe rod, pomii se vor fertiliza cu 200-400 g/îngrăsământ de tip Complex III, primăvara devreme, în mustul zăpezii.
Fertilizarea plantațiilor pe rod se face cu: N 100 kg/ha; P2O5 80 kg/ha; K2O 100 kg/ha. Pe fostele dune, mai sărace, odată la 2-3 ani se fertilizează cu gunoi de grajd 40-60 t/ha, în șanțuri deschise, pe proiecția coroanei, la 60-70 cm adâncime.
În gospodăriile populației, după intrarea pe rod, cantitatea de îngrășământ se va mări: 300-400 g/pom Complex III.
Pentru completarea necesarului de elemente nutritive (NPK și microelemente) pe lângă fertilizarea radiculară, în tehnologia de fertilizare a piersicului se folosește cu bune rezultate și fertilizarea foliară cu diverse tipuri de îngrăsăminte.
Fertilizarea foliară se execută în timpul vegetației pomilor, corespunzător principalelor fenofaze: înainte de înflorit, după înflorit, la 14-15 zile după al doilea tratament, la 14-15 zile de la al treilea tratament, folosindu-se la fiecare stropire o cantitate de 1000 l soluție/ha.
8.9.Irigarea
Până la intrarea pe rod se recomandă ca rezerva de apă din sol să fie menținută deasupra jumătății intervalului umidității active, pe adâncimea de 0,80 m. Acesta se realizează prin aplicarea a 5 – 6 udări pe perioada de vegetație, cu norme de udare cuprinse între 400-450 m3/ha, la intervale de 10-12 zile între udări.
În livezile de cires pe rod irigarea constă în aplicarea a 4 – 5 udări, cu o normă de udare egală cu 500 m3/ha, astfel încât umiditatea solului să fie menținută deasupra nivelului de 55% din i.u.a. pe adâncimea de 1,0 m.
Udările se vor aplica la sfârșitul creșterii lăstarilor, în perioada lemnificării sâmburilor și în timpul creșterii intense a fructelor.
În verile secetoase se recomandă aplicarea unei udări la sfârșitul lunii august pentru diferențierea mugurilor de rod.
În grădinile producătorilor particulari se recomandă aplicarea a 30-40 l apă/pom la o udare, de 5-6 ori pe vară până la intrarea pe rod. La pomii pe rod se vor aplica local 40-50 l apă/pom la o udare, de 4-5 ori pe parcursul perioadei de vegetație.
8.10.Combaterea bolilor si dăunătorilor
Tratamentele se efectuează la avertizare, iar cantitatea de apă necesară la un hectar de livadă pentru volum normal de soluție variază în funcție de vârsta pomilor.
În primii 3 ani de la plantare se folosesc pentru un tratament 900-1200 l apă/ha, iar în livezile pe rod, cantitatea de apă crește la 1500-2000 l/ha.
În gospodăriile populației tratamentele se vor efectua manual cu unul din produsele specificate în anexa 1. Se va acorda atenție mare alegerii insecto-fungicidelor pentru a nu otrăvii animalele, păsările, copiii, apa potabilă etc.
8.11.Folosirea culturilor intercalate
În plantațiile tinere, în primii 3 ani de la plantare, se pot cultiva cu bune rezultate pepenii verzi (un interval da și unul nu), cartofi, fasole verde.
Combaterea si prevenirea brumelor și a îngheturilor târzii de primăvară se face prin perdele de fum create cu lumânări fumigene, prin arderea unor grămezi de paie, de bălegar sau ramuri provenite de la tăierea pomilor.
8.12.Recoltarea fructelor
Cireșele în stare proaspătă asigură piața începând din luna mai până către sfârșitul lunii iulie. Se recoltează la maturitatea de consum când SU-solubilă este de 15,54, aciditatea 0,68g acidul malic, colorația specifică soiului,ușurința desprinderii fructelor de pe ramuri.
Complex de tratamente efectuate la avertizare la cires-TABEL 3
9.TEHNOLOGIA DE CULTURA A VISINULUI PE SOLURILE NISIPOASE
9.1.Alegerea trenului
Se vor alege terenurile plane și cu pante continue de până la 3% cu apă freatică constanța la 2 m sau mai adâncă,cu conținutul în humus până la 0,7%
9.2.Pregătirea terenului
Fertilizarea terenului se face înainte de desfundare, cu 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică administrate la suprafața solului și încorporate prin desfundare.
Prăfuirea solului: cu Lindatox 3PP sau PEB+Lindatan 50-75kg/ha. Desfundarea terenului se face la 60-70 cm adâncime cu 2-3 luni inainte de plantare, fiind o lucrare obligatorie în vederea înființării plantațiilor de piersic.
Mobilizarea prin desfundare, pe o adâncime cât mai mare, a nisipului, favorizează creșterea unui sistem radicular puternic și obținerea unor plantații pomicole viguroase.
Lucrarea de desfundare se poate face primăvara, sau toamna, până la venirea înghețului. Pichetarea terenului constă in fixarea de tărusi pe locul fiecărui pom ce urmează a fi plantat, în functie de distanta de plantare stabilită.
Distanțe de plantare recomandate
Se recomandă distanțe de plantare de:
-4/3 m altoit pe visin si 4/3,5-4 m pe mahaleb;
-forme de conducere-liber aplatizata.
Sortimentul de soiuri
Soiuri timpurii:Timpurii de Pitesti,Tarina Engleze timpurii;
Soiuri mijlocii: Nana,Oblacinska,Meteor,Nefris;
Soiuri tarzii:Shatten morele,Ilva,Northstar
9.3.Plantarea pomilor
9.3.1.Pentru înființarea plantațiilor de vișin comerciale
Epoca optimă de plantare este toamna, pentru ca pomii să-și refacă rădăcinile absorbante înainte de dezmugurire. Totodată perioada, pe care o parcurge înainte de a-și reconstitui rădăcinile absorbante, este o perioadă umedă și rece și astfel nu se pierde ușor apa din țesuturi și sol. În cazu că plantarea nu s-a efectuat toamna aceasta se poate efectua si primăvara devreme.
Gropile se vor executa manual si la dimensiunile de 0,50/0,50/0,50 m, stabilite în așa fel încât să permită aranjarea rădăcinilor pe fundul acestora.
Fertilizarea la plantare se face cu 15-20 kg gunoi de grajd la groapă. iar pentru combaterea dăunătorilor se face tratament la groapă cu Force 1,5 G, în cantitate de 3,5-4 g/groapă.
Înainte de plantare pomii scoși de la stratificat se fasonează și se mocirlesc la rădăcină. Plantarea pomilor se face cu coletul la 10 cm sub nivelul solului.
Rădăcinile pomilor se vor acoperi cu sol reavăn, bine mărunțit, pentru a pătrunde printre rădăcini, fără a lăsa goluri de aer, după care se tasează prin călcare cu piciorul.
La plantările din primăvară dacă timpul este secetos, după al doilea călcat se adaugă la pom 1-2 găleți de apă. După plantare se face un mușuroi în jurul pomilor, înalt de 20-30 cm.
Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime. În gospodăriile populației se recomandă ca pomii să fie plantați în locuri însorite.
Se vor planta 2-3 soiuri, cu aceeași epocă de înflorire, pentru ca pomii să se poată poleniza. Deoarece nu se execută lucrarea de desfundat gropile vor avea dimensiuni mai mari 1/1/1 m.
După efectuarea gropilor, jumătate din pământ se trage în groapă și se tasează ușor. Apoi se administrează 40 kg de gunoi de grajd care poate fi amestecat cu restul pământului rămas.Pomii se plantează cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
Forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizat, fus, cordon vertical.
9.4.Măsuri antierozionale
Pentru prevenirea eroziunii eoliene se vor cultiva benzi de secară între rândurile de pomi.
Secara se seamănă la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie (80-220 kg/ha efectiv însămânțat). Se încorporează în sol primăvara, în faza de burduf, prin discuiri repetate sau cu freza.
9.5.Lucrări agrotehnice
Lucrările de întreținere aplicate în primii 3 ani de la plantare sunt:
– discuit de 4 ori;
– sapa mare pe rând;
– prășit de 4 ori;
– plantarea golurilor.
Începând cu anul al doilea de la plantare prașilele pot fi înlocuite cu erbicide;se vor folosi erbicide nelevigabile, deci fara risc, cum ar fi Gramoxone sau Basta in doza de 3-5l/ha cand buruienile au 15-20 cm inaltime.Vetrele cu pir se pot elimina printr-un tratament de corectie, cu Fusilade super in doza de 4-6l/ha.In cazul in care sunt si buruieni dicotiledonate perene se aplica Roundup, in doza de 6l/ha
În livezile pe rod se aplică următoarele lucrări de întreținere:
– arătura de toamnă, la 15-18 cm adâncime;
– 4-5 cultivații de vară pe intervalul dintre rânduri;
– sapă mare pe rând, pe lățimea de 1-1,5 m;
– prășit de 2 ori pe rând.
Prașilele pot fi inlocuite prin aplicarea erbicidelor.Se va erbicida preemergent cu Stomp 1l/ha+ Pivot 1l/ha si postemergent se va erbicida cu Glyphogan 5l/ha
9.6.Tăieri de formare
În primul an de la plantare, pomii fiind sub formă de vargă, prima lucrare care se execută este scurtarea acestora la 60 cm înălțime, prntru soiurile cu vigoare mare și mijlocie, și la 40 cm înălțime pentru soiurile cu vigoare mică.
La jumătatea lunii iunie se elimină de la inel o parte din lăstarii crescuți pe intervalul dintre rândurile de pomi , lăsând numai lăstari necesari formării ramurilor de schelet. În a două jumătate a lunii iunie, se face o nouă intervenție în verde, prin eliminarea ramurilor de prisos și se aleg trei-patru lăstari plus axul în vederea formării primului etaj.
În anul al doilea și al treilea se execută același mod de intervenție în verde, pentru formarea unei coroane cât mai echilibrate și stimularea garnisirii cu formațiuni de rod. Coroana pomilor va fi limitată la 1,5-2 m.
9.7.Tăieri de fructificare
Tăierile de fructificare la soiurile de vișin care rodesc predominant pe ramurile pletoase se recomandă să se afectueze în primii ani de rodire sub formă unor tăieri scurte deasupra formațiunilor de creștere situate la baza acestor ramuri în vederea limitării apariției lor. În scopul garnisirii ramurilor de schelet precum și a rodirii timpurii se recomandă ciupirea la 4-5 frunze a lăstarilor, când ating lungimea de 20 cm.
Ramurile ciupite care au format muguri floriferi se taie iarnă la 4-5 muguri,iar lăstarii ce vor apărea din acestea se vor ciupi vara la 4-5 frunze. În vederea prevenirii degarnisirii ramurilor de schlet trebuie executate tăieri de reîntinerire a ramurilor pletoase
.
9.8.Fertilizarea
În livezile tinere, îngrășămintele se administrează local, sub proiecția coroanei.
Fertilizarea se face începând cu al doilea an de la plantare cu N 100 kg/ha, P2O5 80 kg/ha, K2O 100 kg/ha. Doza de N 80 P 80 si K 80 se foloseste din îngrăsământ de tip Complex III, iar diferețta din doza de azot se completează din azotat de amoniu, și se administrează la creșterea intensivă a lăstarilor (mai-iunie).
În gospodăriile populației: în fiecare an se face fertilizarea locală. Până la intrarea pe rod, pomii se vor fertiliza cu 200-400 g/îngrăsământ de tip Complex III, primăvara devreme, în mustul zăpezii. Fertilizarea plantațiilor pe rod se face cu: N 100 kg/ha; P2O5 80 kg/ha; K2O 100 kg/ha.
Pe fostele dune, mai sărace, odată la 2-3 ani se fertilizează cu gunoi de grajd 40-60 t/ha, în șanțuri deschise, pe proiecția coroanei, la 60-70 cm adâncime. În gospodăriile populației, după intrarea pe rod, cantitatea de îngrășământ se va mări: 300-400 g/pom Complex III.
Pentru completarea necesarului de elemente nutritive (NPK și microelemente) pe lângă fertilizarea radiculară, în tehnologia de fertilizare a piersicului se folosește cu bune rezultate și fertilizarea foliară cu diverse tipuri de îngrășăminte.
Fertilizarea foliară se execută în timpul vegetației pomilor, corespunzător principalelor fenofaze: înainte de înflorit, după înflorit, la 14-15 zile după al doilea tratament, la 14-15 zile de la al treilea tratament, folosindu-se la fiecare stropire o cantitate de 1000 l soluție/ha.
9.9.Irigarea
Până la intrarea pe rod se recomandă ca rezerva de apă din sol să fie menținută deasupra jumătății intervalului umidității active, pe adâncimea de 0,80 m. Acesta se realizează prin aplicarea a 5 – 6 udări pe perioada de vegetație, cu norme de udare cuprinse între 400-450 m3/ha, la intervale de 10-12 zile între udări.
În livezile de vișin pe rod irigarea constă în aplicarea a 4 – 5 udări, cu o normă de udare egală cu 500 m3/ha, astfel încât umiditatea solului să fie menținută deasupra nivelului de 55% din i.u.a. pe adâncimea de 1,0 m.
Udările se vor aplica la sfârșitul creșterii lăstarilor, în perioada lemnificării sâmburilor și în timpul creșterii intense a fructelor.
În verile secetoase se recomandă aplicarea unei udări la sfârșitul lunii august pentru diferențierea mugurilor de rod.
În grădinile producătorilor particulari se recomandă aplicarea a 30-40 l apă/pom la o udare, de 5-6 ori pe vară până la intrarea pe rod. La pomii pe rod se vor aplica local 40-50 l apă/pom la o udare, de 4-5 ori pe parcursul perioadei de vegetație.
9.10.Combaterea bolilor si dăunătorilor
Tratamentele se efectuează la avertizare, iar cantitatea de apă necesară la un hectar de livadă pentru volum normal de soluție variază în funcție de vârsta pomilor.
În primii 3 ani de la plantare se folosesc pentru un tratament 900-1200 l apă/ha, iar în livezile pe rod, cantitatea de apă crește la 1500-2000 l/ha.
În gospodăriile populației tratamentele se vor efectua manual. Se va acorda atenție mare alegerii insecto-fungicidelor pentru a nu otrăvii animalele, păsările, copiii, apa potabilă et
Complex de tratamente efectuate la avertizare la visin-TABEL 4
9.11.Folosirea culturilor intercalate
În plantațiile tinere, în primii 3 ani de la plantare, se pot cultiva cu bune rezultate pepenii verzi (un interval da și unul nu), cartofi, fasole verde.
Combaterea si prevenirea brumelor și a îngheturilor târzii de primăvară se face prin perdele de fum create cu lumânări fumigene, prin arderea unor grămezi de paie, de bălegar sau ramuri provenite de la tăierea pomilor.
9.12.Recoltarea fructelor
Vișinile se maturează eșalonat și ele asigură piața o perioadă lungă .Începând din luna iunie,iulie și august-soiurile târzii pot fi recoltate în mai multe reprize,când conținutul în SU solubilă este de 14,62% și aciditatea 1,85%g acid malic,coloratia specifică soiului,ușurință deprinderii fructelor de pe ramuri.
10.TEHNOLOGIA DE CULTURA A PRUNULUI PE SOLURILE NISIPOASE
10.1.Alegerea terenului
Se vor alege terenurile cu pante continue de 3%, cu apă freatică constanta la adâncimea de 2 m sau mai adanca
10.2.Pregătirea terenului
Fertilizarea terenului se face înainte de desfundare, cu 60 t/ha gunoi de grajd, 800 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică administrate la suprafața solului și încorporate prin desfundare.
Tratarea solului se face cu Force 1,5 G, în cantitate de 15 Kg/ha. Desfundarea terenului se face la 60-70 cm adâncime cu 2-3 luni inainte de plantare, fiind o lucrare obligatorie în vederea înființării plantațiilor de piersic.
Mobilizarea prin desfundare, pe o adâncime cât mai mare, a nisipului, favorizează creșterea unui sistem radicular puternic și obținerea unor plantații pomicole viguroase.
Lucrarea de desfundare se poate face primăvara, sau toamna, până la venirea înghețului.
Pichetarea terenului constă in fixarea de tărusi pe locul fiecărui pom ce urmează a fi plantat, în functie de distanta de plantare stabilită.
Distanțe de plantare recomandate
Se recomandă distanțe de plantare de:5/4
Sortimentul de soiuri
Soiuri timpurii:Rivers Timpuriu,Tuleu Timpuriu,Peche;
Soiuri mijlocii: Ialomita,Silvia,Renclod Althan,Centenar
Soiuri tarzii:Stanley,Anna Spath
10.3.Plantarea pomilor
10.3.1.Pentru inființarea plantatiilor de prun comerciale
Epoca optimă de plantare este toamna, pentru ca pomii să-și refacă rădăcinile absorbante înainte de dezmugurire. Totodată perioada, pe care o parcurge înainte de a-și reconstitui rădăcinile absorbante, este o perioadă umedă și rece și astfel nu se pierde ușor apa din țesuturi și sol. În cazu că plantarea nu s-a efectuat toamna aceasta se poate efectua si primăvara devreme.
Gropile se vor executa manual si la dimensiunile de 0,50/0,50/0,50 m, stabilite în așa fel încât să permită aranjarea rădăcinilor pe fundul acestora.
Fertilizarea la plantare se face cu 15-20 kg gunoi de grajd la groapă. iar pentru combaterea dăunătorilor, se face tratament la groapă cu Force 1,5 G, în cantitate de 3,5-4 g/groapă.
Înainte de plantare pomii scoși de la stratificat se fasonează și se mocirlesc la rădăcină. Plantarea pomilor se face cu coletul la 10 cm sub nivelul solului.
Rădăcinile pomilor se vor acoperi cu sol reavăn, bine mărunțit, pentru a pătrunde printre rădăcini, fără a lăsa goluri de aer, după care se tasează prin călcare cu piciorul.
La plantările din primăvară dacă timpul este secetos, după al doilea călcat se adaugă la pom 1-2 găleți de apă. După plantare se face un mușuroi în jurul pomilor, înalt de 20-30 cm.
Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime. În gospodăriile populației se recomandă ca pomii să fie plantați în locuri însorite.
Se vor planta 2-3 soiuri, cu aceeași epocă de înflorire, pentru ca pomii să se poată poleniza. Deoarece nu se execută lucrarea de desfundat gropile vor avea dimensiuni mai mari 1/1/1 m.
După efectuarea gropilor, jumătate din pământ se trage în groapă și se tasează ușor. Apoi se administrează 40 kg de gunoi de grajd care poate fi amestecat cu restul pământului rămas.
Pomii se plantează cu coletul la 10 cm sub nivelul solului. Plantarea se poate face toamna sau primăvara devreme. Primăvara, înainte de pornirea în vegetație, axul puietului se scurtează la 50-60 cm lungime.
Forma de coroană va fi în funcție de spațiul de care dispune: aplatizat, fus, cordon vertical.
10.4.Măsuri antierozionale
Pentru prevenirea eroziunii eoliene se vor cultiva benzi de secară între rândurile de pomi.
Secara se seamănă la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie (80-220 kg/ha efectiv însămânțat). Se încorporează în sol primăvara, în faza de burduf, prin discuiri repetate sau cu freza.
10.5.Lucrări agrotehnice
Lucrările de întreținere aplicate în primii 3 ani de la plantare sunt:
– discuit de 4 ori;
– sapa mare pe rând;
– prășit de 4 ori;
– plantarea golurilor.
În livezile pe rod se aplică următoarele lucrări de întreținere:
– arătura de toamnă, la 15-18 cm adâncime;
– 4-5 cultivații de vară pe intervalul dintre rânduri;
– sapa mare pe rând, pe lățimea de 1-1,5 m;
– prășit de 2 ori pe rând.
Prașilele pot fi înlocuite cu erbicidarea. Rezultate bune in combaterea buruienilor se obtin prin aplicarea a doua tratamente:unul cu erbicide preemergente(Gesatop 6l/ha sau Meclosin 6l/ha+Probe 6l/ha si unul cu erbicide postemergente(Roundup 6-10l/ha Sting 5-7l/ha. Bune rezultate se obtin si prin aplicarea a doua tratamente postemergente(Basta 5l/ha +Gratil g/ha).
10.6.Tăieri de formare
Pentru forma de coroană vas aplatizat sau palmetă liberă
Pomii care vin de obicei din pepinieră de obicei sub formă de varga, după plantare se scurtează cu 15-20 cm peste înălțimea dorită a trunchiului.
Pentru a forma vasul aplatizat, când lăstarii au 10-15 cm se aleg pentru șarpante doi opuși distanțați pe ax la 12-15 cm și orientați în plan orizontal sub un unghi de 30-350 față de direcția vântului; se reține de asemenea un lăstar de prelungire a axului, iar cei aflați în plus se siupesc la 2-4 frunze .
Prelungirea axului se ciupește cu 10-15 cm mai sus de nivelul șarpantelor 2 și 3, pentru a provoca emiterea de lăstari anticipați .Se face aceeași operație la lăstarii aleși pentru șarpante, dacă au ajuns la lungimea necesară formării primei subșarpante (60-80 cm). Lăstarii în plus care au reluat creșterea se ciupesc sau se arcuiesc.
În luna august, dacă pe ax sau format lăstari anticipați, se aleg doi pentru ultimele șarpante distanțați la 10-12 cm dar cu orientare inversă față de primele două sarpante.Axul nu se scurtează.
În primăvară anului doi se restabilește echilibrul între sarpante și etaje. Axul nu se taie în uscat, ci când lăstarii au 10-15 cm se scurtează pentru slăbire la 20-30 cm deasupra ultimei sarpante, cea mai importantă lucrare la acest tip de coroana la care zona de suprapunere este minimă.
Prunul se adaptează bine la forma de palmetă liberă, dar în formarea acestuia se va avea în vedere marea diversitate de creștere a soiurilor .Prima pereche de brațe va fi la 50-60 cm de la sol, a două la 100-120 cm de prima, eventual a treia la 80-100 cm de la cea de a două. La soiurile cu fructificare pe buchete de mai (Stanley) distanțele vor fi reduse cu 20-30 %
Pe șarpantele de la baza se formează două subșarpante bine consolidate la 50 cm, respectiv 120 cm dispuse bilateral alternativ. În general sunt suficiente trei etaje sau un etaj și trei subșarpante dispuse neetajat la 30-40 cm între ele;prima șarpantă șarpantă neetajata trebuie să fie inserat pe ax la minimum 80 cm de atajul bazal.
Pntru pomii din gospadăriile populației formă de coroană va fi aleasă în funcție de spațiul de care se dispune: aplatizat, vas, tufă.
10.7.Tăieri de fructificare
Foarte multe dintre soiurile europene și autohtone (Tules gras, Vânat românesc) formează ramificații fructifere dese la care fructele sunt amplasate către extremități
La 1-2 ani se reinnoiește 1/5 din semischelet.Smicelele de 5-35 cm nu se taie.Anul următor se garnisesc cu buchete de mai și le vor înlocui pe cele epuizate.Soiurile de prun european care rodesc preponderent pe buchete de mai(Stanley) se taie în așa fel încât să se mențină o bună fructificare către centrul coroanei și la baza ramurilor de schelet, prin provocarea de creșteri noi în această zonă..
Prunii de origine japoneză formează numeroase ramificații mixte care se reînnoiesc periodic înainte de a ajunge la epuizare.
10.8.Fertilizarea
În livezile tinere, îngrășămintele se administrează local, sub proiecția coroanei.
Fertilizarea se face începând cu al doilea an de la plantare cu N 100 kg/ha, P2O5 80 kg/ha, K2O 100 kg/ha. Doza de N 80 P 80 si K 80 se foloseste din îngrăsământ de tip Complex III, iar diferenta din doza de azot se completează din azotat de amoniu, si se administrează la creșterea intensivă a lăstarilor (mai-iunie).
În gospodăriile populației: în fiecare an se face fertilizarea locală. Până la intrarea pe rod, pomii se vor fertiliza cu 200-400 g/îngrăsământ de tip Complex III, primăvara devreme, în mustul zăpezii.
Fertilizarea plantațiilor pe rod se face cu: N 100 kg/ha; P2O5 80 kg/ha; K2O 100 kg/ha.
Pe fostele dune, mai sărace, odată la 2-3 ani se fertilizează cu gunoi de grajd 40-60 t/ha, în șanțuri deschise, pe proiecția coroanei, la 60-70 cm adâncime. În gospodăriile populației, după intrarea pe rod, cantitatea de îngrășământ se va mări: 300-400 g/pom Complex III.
Pentru completarea necesarului de elemente nutritive (NPK și microelemente) pe lângă fertilizarea radiculară, în tehnologia de fertilizare a piersicului se folosește cu bune rezultate și fertilizarea foliară cu diverse tipuri de îngrăsăminte.
Fertilizarea foliară se execută în timpul vegetației pomilor, corespunzător principalelor fenofaze: înainte de înflorit, după înflorit, la 14-15 zile după al doilea tratament, la 14-15 zile de la al treilea tratament, folosindu-se la fiecare stropire o cantitate de 1000 l soluție/ha.
10.9.Irigarea
Până la intrarea pe rod se recomandă ca rezerva de apă din sol să fie menținută deasupra jumătății intervalului umidității active, pe adâncimea de 0,80 m. Acesta se realizează prin aplicarea a 5 – 6 udări pe perioada de vegetație, cu norme de udare cuprinse între 400-450 m3/ha, la intervale de 10-12 zile între udări.
În livezile de prun pe rod irigarea constă în aplicarea a 4 – 5 udări, cu o normă de udare egală cu 500 m3/ha, astfel încât umiditatea solului să fie menținută deasupra nivelului de 55% din i.u.a. pe adâncimea de 1,0 m.
Udările se vor aplica la sfârșitul creșterii lăstarilor, în perioada lemnificării sâmburilor și în timpul creșterii intense a fructelor.
În verile secetoase se recomandă aplicarea unei udări la sfârșitul lunii august pentru diferențierea mugurilor de rod.
În grădinile producătorilor particulari se recomandă aplicarea a 30-40 l apă/pom la o udare, de 5-6 ori pe vară până la intrarea pe rod. La pomii pe rod se vor aplica local 40-50 l apă/pom la o udare, de 4-5 ori pe parcursul perioadei de vegetație.
10.11.Combaterea bolilor si daunatorilor
Tratamentele se efectuează la avertizare, iar cantitatea de apă necesară la un hectar de livadă pentru volum normal de soluție variază în funcție de vârsta pomilor.
În primii 3 ani de la plantare se folosesc pentru un tratament 900-1200 l apă/ha, iar în livezile pe rod, cantitatea de apă crește la 1500-2000 l/ha.
În gospodăriile populației tratamentele se vor efectua manual cu unul din produsele specificate în anexa 1. Se va acorda atenție mare alegerii insecto-fungicidelor pentru a nu otrăvii animalele, păsările, copiii, apa potabilă etc.
10.12.Folosirea culturilor intercalate
În plantațiile tinere, în primii 3 ani de la plantare, se pot cultiva cu bune rezultate pepenii verzi (un interval da și unul nu), cartofi, fasole verde.
Combaterea si prevenirea brumelor și a înghețurilor târzii de primăvară se face prin perdele de fum create cu lumânări fumigene, prin arderea unor grămezi de paie, de bălegar sau ramuri provenite de la tăierea pomilor.
10.13.Recoltarea fructelor
Momentul de recoltare al fructelor pentru consum in stare proaspătă este determinat de calitățile organoleptice ,de culoarea caracteristică fructelor ,de mărimea fructelor.Aceste caracteristici sunt date de acumularea in diferite rapoarte a principalilor indici biochimici.
Fructele de prun obținute pe nisipuri se recoltează când conținutul principalilor indici biochimici variază intre valorile:
– substanța totală:11,57%-16,6%,
-apă:83,39%-83,43%,
– substanța uscată în suc:11,5%-15,5%,
– aciditate totală:0,26%-0,55%
-vitamina C 7,9-12,7mg la 100 g substanță proaspătă;
Complex de tratamente efectuate la avertizare la prun-TABEL 5
Concluzii
Este foarte important pentru cultura pomilor fructiferi pe nisipuri să beneficieze de condiții optime de dezvoltare si îngrijire corespunzătoare, adică în primul rând de irigare si fertilizare.
Solurile nisipoase sunt slab aprovizionate in elemente nutritive-fosfor, azot, potasiu.
Pentru a da producții satisfăcătoare atât din punct de vedere calitativ cât și din punct de vedere cantitativ.
Cunoașterea cerințelor speciilor pomicole față de factorii de mediu precum și aplicarea corespunzătoare a tehnologiilor de cultură, conferă detalii importante în ceea ce privește adaptabilitatea, cultivarea și comportarea speciilor pe nisipuri.
In urma cercetărilor efectuate, am constatat că unele specii pomicole sunt mai sensibile la anumite boli. De pildă la specia pomicolă piersic, s-a manifestat un atac virulent de tafrină ca urmare a oscilațiilor de temperatură, care a cuprins 40% din suprafața cultivată
Pe de altă parte specia pomicolă cais, s-a comportat mai bine fiind mai rezistentă la atacul de boli și dăunători.În ambele cazuri s-au aplicat tratamente la avertizare cât și in perioada manifestării atacului, stopându-se in final ascensiunea acestora.
BIBLIOGRAFIE
1.GHENA N., GR. MIHĂIESCU, M. POPESCU, V. CIREAȘĂ, I. GODEANU, GH. DROBOTĂ, 1977, ″Pomicultură generală și specială″,Editura Didactică și pedagogic,București;
2.DIACONESCU A., P. PLOAE, F. MARCU, M. CROITORU, F. SLAVU, C. OLINGHER, E. CARACALEANU-″Tehnologia de cultură a piersicului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
3.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a caisului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
4.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a cireșului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
5.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a vișinului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
6.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a prunului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
7.Baciu Aurelian Adrian ..Pomicultură generală” Editura Universitaria Craiova 2005.
BIBLIOGRAFIE
1.GHENA N., GR. MIHĂIESCU, M. POPESCU, V. CIREAȘĂ, I. GODEANU, GH. DROBOTĂ, 1977, ″Pomicultură generală și specială″,Editura Didactică și pedagogic,București;
2.DIACONESCU A., P. PLOAE, F. MARCU, M. CROITORU, F. SLAVU, C. OLINGHER, E. CARACALEANU-″Tehnologia de cultură a piersicului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
3.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a caisului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
4.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a cireșului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
5.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a vișinului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
6.DURĂU A., M. CROITORU, F. MARCU-″Tehnologia de cultură a prunului pe solurile nisipoase″,Editura The World Bank;
7.Baciu Aurelian Adrian ..Pomicultură generală” Editura Universitaria Craiova 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Recoltarea Fructelor (ID: 123435)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.