Recidiva In Noul Cod Penal

PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE

ABREVIERI

CAPITOLUL I: CONSIDERAȚII GENERALE

Aspecte istorice și de drept comparat privind reglementarea recidivei

Evoluția reglementărilor în materia recidivei

1.2.1 Istoric legislativ. Codurile penale

CAPITOLUL II : NOȚIUNEA ȘI CARACTERISTICILE

RECIDIVEI

2.1 Definiția recidivei.

2.2 Caracteristicile recidivei

2.3 Condițiile generale pentru existența stării de recidivă

2.4 Aspecte care deosebesc recidiva de concursul de infracțiuni și de pluritatea

intermediară de infracțiuni

CAPITOLUL III : PREZENTAREA MODALITĂȚILOR

RECIDIVEI

3.1 Tipuri de recidive

CAPITOLUL IV : RECIDIVA POSTCONDAMNATORIE ÎN

DREPTUL PENAL ROMÂN

4.1 Reglementări ce privesc persoana fizică

4.2 Reglementări ce privesc persoana juridică

4.3 Reglementarea recidivei postcondamnatorii

CAPITOLUL V : RECIDIVA POSTEXECUTORIE ÎN DREPTUL

PENAL ROMÂN

5.1 Recidiva mare postexecutorie în cazul persoanei fizice

5.2 Recidiva mică postexecutorie în cazul persoanei fizice

5.3 Recidiva postexecutorie în cazul persoanei juridice

5.4 Reglementarea recidivei postexecutorii

CAPITOLUL VI : PREZENTAREA REGLEMENTĂRILOR DIN

NOUL COD PENAL

6.1 Modalitățile recidivei

6.2 Condițiile de existență ale recidivei

6.3 Tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii și al recidivei postexecutorii

6.4 Recidiva în cazul persoanei juridice reglementată prin dispozițiile Noului

Cod penal

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ABREVIERI

REFERIRI LA DENUMIRI DE ACTE NORMATIVE.. INSTANȚE, HOTĂRÂRI JUDECĂTOREȘTI

C. civ – Codul Civil

C. pen. – Codul Penal

I.C.C.J.S.p .- Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală

ALTE ABREVIERI

alin. – alineat

Ed. – Editura

pag. – pagina

op. Cit. – opere citate

INTRODUCERE

Intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privin Codul Penal, aduce modificări ale unor instituții de drept penal.

În lucrarea de față vom analiza pe scurt instituția recidivei și faptul cum este ea reglementată în prezent în Codul Penal.

Recidiva reprezintă forma pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea cu intenție sau praeternitenție de către o persoană, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, din nou, a unei infracțiuni pentru care este prevăzut de lege pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, inclusiv detențiunea pe viață.

Art. 41 alin. (3) din Noul Cod Penal arată că ,, pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii ”, astfel reglementându-se condițiile recidivei internaționale.

Au fost modificate în Noul Cod Penal condițiile privind primul termen al recidivei, potrivit art. 41 din Noul Cod Penal,,există recidivă atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de un an sau mai mare de un an.”

Recidiva există și în cazul în care una dintre pedepse este detențiunea pe viață.

Sistemul sancționator are la bază cumulul aritmetic, în ceea ce privește recidiva postcondamnatorie, care se bazează la adăugarea pedepsei anterioare neexecutate ori a restului de pedeapsă rămas neexecutat din aceasta la pedeapsa aplicată pentru cel de-al doilea termen al recidivei.

Din punctul de vedere al aplicării legii mai favorabile, primul termen al recidivei reglementat de Noul Cod Penal reprezintă o prevedere mai favorabilă, în timp ce prevederea Vechiului Cod Penal cu privire la cel de-al doilea termen rămâne mai favorabilă.

Alături de eliminarea distincției între cele două forme de recidivă menționate mai sus și modificarea limitelor termenilor recidivei, au fost aduse modificări și tratamentului penal al recidivei postexecutorie.

Regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii este stabilit sub forma cumulului aritmetic al pedepselor stabilite.

În cazul în care, prin cumulul aritmetic, se depășește cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, și anume 30 de ani, iar pentru cel puțin una dintre infracțiuni săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se va aplica pedeapsa detențiunii pe viață.

Legiuitorul a optat pentru majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, în vederea sancționării recidivei postexecutorii.

Tot ca o noutate adusă de Noul Cod Penal este situația în care cel de-al doilea termen al recidivei este reprezentat de un concurs de infracțiuni, astfel, un nou mod de aplicare a pedepselor a fost stabilit.

Pentru infracțiunile concurente, mai întâi se va stabili pedeapsa iar apoi se vor aplica regulile de sancționare a recidivei.

Ca o concluzie, spre deosebire de vechea reglementare, noua reglementare cu privire la instituția recidivei urmărește aplicarea unui regim sancționar agravat persoanelor care săvârșesc infracțiuni cu un grad de pericol social crescut, totodată, acordându-se clemență așa-numiților ,, mici infractori ” prin neincluderea faptelor de o gravitate redusă, deși sunt comise în mod repetat sub ,,umbrela” acestei instituții.

CAPITOLUL I :

CONSIDERAȚII GENERALE

ASPECTE ISTORICE ȘI DE DREPT COMPARAT PRIVIND

REGLEMENTAREA RECIDIVEI

Ca formă a pluralității de infracțiuni, recidiva constă în săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană care fusese deja condamnată definitiv pentru săvârșirea altei infracțiuni.

Pluralitatea de infracțiuni desemnează un grup de două sau mai multe infracțiuni între care există o anumită legătură din care decurg anumite consecințe juridice.

Pluralitatea de infracțiuni se prezintă sub mai multe forme, cele mai importante fiind :

concursul de infracțiuni;

pluralitatea intermediară de infracțiuni ;

recidiva

Prin dispozițiile art. 32 alin (1) din Codul Penal, se consacră în mod explicit ca principale forme ale pluralității de infracțiuni, concursul de infracțiuni și recidiva

,, pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de acțiuni sau recidivă .”

În art. 40 din Codul Penal este consacrată în mod implicit forma pluralității intermediare de infracțiuni în concurs și recidivă .

Principalele forme ale pluralității de infracțiuni se distinge de concursul de infracțiuni și recidivă prin existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, în sensul că pluralitatea de infracțiuni constituie concurs de infracțiuni atunci când infracțiunile ce o alcătuiesc au fost săvârșite înainte ca făptuitorul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele și este recidivă atunci când, după condamnarea definitivă infractorul săvârșește din nou una sau mai multe infracțiuni .

Pluralitatea intermediară este o pluralitate de infracțiuni care nu constituie nici concurs de infracțiuni și nici recidivă însă prezintă trăsături caracteristice concursului de infracțiuni și recidivă, astfel, ocupă o poziție intermediară între ele.

Deosebirea dintre concursul de infracțiuni și recidivă nu se rezumă numai la existența unei hotărâri definitive de condamnare pentru infracțiunea comisă anterior, ci reflectă o periculozitate sporită a celui ce comite infracțiunea în stare de recidivă și care perseverează astfel pe calea infracțională.

Infractorul care a săvârșit o recidivă se numește infractor recidivist și dovedește incorigibilitate în raport cu pedeapsa primită și pe care uneori a și executat-o.

Distincția dintre infractorul primar și cel recidivist este de fapt existența recidivei.

EVOLUȚIA REGLEMENTĂRILOR ÎN MATERIA RECIDIVEI

Reglementările referitoare la recidivă și modul de sancționare a acesteia au cunoscut, din punct de vedere istoric, o evoluție considerabilă de la lipsa distincției dintre recidivă, concurs de infracțiuni și repetare a infracțiunii la etapa inițială, până la reglementări detaliate a acestora în prezent.

Aceste reglementări conțin specificarea particularităților recidivice și evidențiază modul de aplicare și de executare a pedepsei în cazul recidivei.

Recidiva este întotdeauna sancționată mai aspru decât o infracțiune comisă pentru prima dată.

Din cercetările care se efectuează asupra evoluției recidivei și sancționării acesteia reiese existența dorinței de perfecționare continuă și umanizare a politicii penale în privința infractorilor, implementându-se în practică principiile diferențierii de aplicare a pedepsei penale și executării acesteia, precum și diversificarea tipurilor pedepselor aplicate acestora.

ISTORIC LEGISLATIV. CODURILE PENALE

Codul Penal din anul 1865 a marcat începutul dreptului penal modern totodată realizând unificarea legislației penale după Unirea Principatelor Române.

Primul proiect de Cod Penal a fost redactat de Vasile Boerescu în anul 1850.

În anul 1864 într-un termen de aproximativ trei luni au fost redactate două proiecte:

un proiect pentru Codul Penal Care a fost copiat după Codul Penal francez din anul 1810;

un proiect pentru Codul de Procedură Penală ,care la rândul lui, a fost copiat după Codul de instrucție criminală francez din anul 1808.

Proiectele mai sus amintite au fost promulgate și puse în vigoare în luna aprilie a anului 1865. ,, Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, spre deosebire de modelul său francez care menținea pedeapsa.”

Codul Penal din anul 1937 ( Codul Penal Carol al II-lea ) a asigurat ,, unitatea legislativă după realizarea Marei Uniri din 1 Decembrie 1918. ”

A avut un progres important deoarece a fost elaborat având la bază principii ,,democratice și progresiste confirmate de practică .”

O altă trăsătură a Codului Penal din 1937 este aceea că reflecta ideile școlii clasice și pozitiviste.

În anul 1938 dictatura regală a produs schimbări și în domeniul dreptului introducând în Codul Penal pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile contra siguranței statului, totodată reducând și vârsta răspunderii penale de la 14 ani la 12 ani.

În anul 1948, în luna februarie, Codul Penal Carol al II-lea a fost republicat, astfel încălcându-se principiul legalității prin introducerea anologiei prin Decretul nr. 187 /1949: ,, Exemplu: faptele considerate ca periculoase pentru societate pedepsite și atunci când nu sunt anume prevăzute de lege ca infracțiuni, temeiul și limiteiva este întotdeauna sancționată mai aspru decât o infracțiune comisă pentru prima dată.

Din cercetările care se efectuează asupra evoluției recidivei și sancționării acesteia reiese existența dorinței de perfecționare continuă și umanizare a politicii penale în privința infractorilor, implementându-se în practică principiile diferențierii de aplicare a pedepsei penale și executării acesteia, precum și diversificarea tipurilor pedepselor aplicate acestora.

ISTORIC LEGISLATIV. CODURILE PENALE

Codul Penal din anul 1865 a marcat începutul dreptului penal modern totodată realizând unificarea legislației penale după Unirea Principatelor Române.

Primul proiect de Cod Penal a fost redactat de Vasile Boerescu în anul 1850.

În anul 1864 într-un termen de aproximativ trei luni au fost redactate două proiecte:

un proiect pentru Codul Penal Care a fost copiat după Codul Penal francez din anul 1810;

un proiect pentru Codul de Procedură Penală ,care la rândul lui, a fost copiat după Codul de instrucție criminală francez din anul 1808.

Proiectele mai sus amintite au fost promulgate și puse în vigoare în luna aprilie a anului 1865. ,, Codul nu prevedea pedeapsa cu moartea, spre deosebire de modelul său francez care menținea pedeapsa.”

Codul Penal din anul 1937 ( Codul Penal Carol al II-lea ) a asigurat ,, unitatea legislativă după realizarea Marei Uniri din 1 Decembrie 1918. ”

A avut un progres important deoarece a fost elaborat având la bază principii ,,democratice și progresiste confirmate de practică .”

O altă trăsătură a Codului Penal din 1937 este aceea că reflecta ideile școlii clasice și pozitiviste.

În anul 1938 dictatura regală a produs schimbări și în domeniul dreptului introducând în Codul Penal pedeapsa cu moartea pentru infracțiunile contra siguranței statului, totodată reducând și vârsta răspunderii penale de la 14 ani la 12 ani.

În anul 1948, în luna februarie, Codul Penal Carol al II-lea a fost republicat, astfel încălcându-se principiul legalității prin introducerea anologiei prin Decretul nr. 187 /1949: ,, Exemplu: faptele considerate ca periculoase pentru societate pedepsite și atunci când nu sunt anume prevăzute de lege ca infracțiuni, temeiul și limitele responsabilității determinându-se în acest caz potrivit dispozițiilor prescrise din lege pentru infracțiunile asemănătoare .”

Codul Penal din anul 1969 a fost promulgat în anul 1968 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.

Odată cu intrarea în vigoare Codului Penal din anul 1969 sunt consacrate principiile legalității incriminării și sancțiunii, a răspunderii penale personale întemeiate pe vinovăție.

O influență deosebită asupra Codului Penal din anul 1969 a avut-o școala clasică, numită și școala pozitivistă, acordând o atenție deosebită măsurilor de siguranță și individualizării pedepsei.

Legea nr. 301/2004 ( Codul Penal ) a fost abrogată înainte de a intra în vigoare.

Codul Penal a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 575 din 29 iunie 2004 și abrogat de art. 446 din Legea nr. 286/2009. Ea a diferențiat infracțiunile în crime și delicte.

A fost reglementată răspunderea penală preluată din varianta Codului Penal francez din anul 1994, variantă la care de fapt legiuitorul francez a renunțat parțial ulterior deoarece se dovedise a nu fi viabilă.

Regimul sancționator în cazul minorilor s-a dovedit a fi mai drastic spre deosebire de regimul sancționator a infractorului major.

Legea nr. 286/2009 ( Codul Penal actual ) a simplificat reglementările de drept substanțial, transpunând într-un cadru legislativ penal național reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Ca o premisă a cooperării judiciare în materie penală, dreptul penal material român este armonizat cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene bazată pe încredere și recunoaștere reciprocă.

CAPITOLUL II:

NOȚIUNEA ȘI CARACTERISTICILE RECIDIVEI

2.1 DEFINIȚIA RECIDIVEI

Din punct de vedere etimologic , noțiunea de recidivă revine de la termenul latin ,, recidivus ” sau de la verbul latin ,, recidere ”, care tradus înseamnă recădere, și anume care comite o greșeală încă o dată.

În Codul Penal în vigoare în dispozițiile art. 41, ,, nu definește recidiva în general, ci definește diferite forme ale recidivei. ”

Deoarece legiutorul nu a dat o definiție recidivei, sarcina i- a revenit doctrinei de a da o definiție care, să completeze și să însoțească instituția recidivei.

Recidiva a fost definită ca fiind ,, o formă a pluralității de infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune. ”

,, Recidiva ca formă a pluralității de infracțiuni presupune săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană care a mai fost condamnată definitiv și eventual a executat pedeapsa pentru o infracțiune săvârșită anterior. ”

Recidivismul și amplificarea lui este partea cea mai nocivă a fenomenului criminalității, totodată făcând să fie scoase la lumină deficiențele în abordarea luptei împotriva acestuia.

Problema recidivei și a recidiviștilor a fost și va fi mereu un subiect aprig care se discută de specialiștii legiutori.

2.2 CARACTERISTICILE RECIDIVEI

Recidiva, în legislația noastră, îmbracă forma cea mai gravă de manifestare a fenomenului infracțional, făcând dovada că, infractorul continuă să nesocotească legea chiar și după ce a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni și chiar și după executarea unei pedepse.

Recidivistul, în ciuda experienței dobândite în urma executării unei pedepse nu reușeșete să își schimbe conduita făcând astfel dovada ineficienței activităților de prevenire și control al recidivismului și al politicii penale.

Pentru reducerea riscului de recidivă, în opinia mea, ar trebui acordată o atenție sporită activității de prevenire a recidivei prin programele de educare , orientare și reabilitare din societatea românească care sunt puse la dispoziție și anume:

educația școlară și pregătirea profesională;

asistența psihologică și socială;

educația religioasă;

reeducarea și îndreptarea condamnaților pentru reintegrarea lor în societate ;

O caracteristică principală a recidivei o reprezintă existența unei hotărâri definitive de condamnare a făptuitorului.

Fiind existentă o hotărâre de condamnare, recidiva reflectă un grad de periculozitate mai mare asupra infractorului.

Intervenția unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare reprezintă raportul dintre recidivă și concursul de infracțiuni.

,,Recidiva este structurată pe două termene și anume:

primul termen este format dintr-o hotărâre judecătorească definitivă ;

al doilea termen este format din săvârșirea din nou a unei infracțiuni .

Modalitățile recidivei sunt următoarele:

în funcție de momentul săvârșirii noii infracțiuni;

după natura infracțiunilor ce compun recidiva;

după gradul de gravitate a condamnării;

în funcție de perioada scursă între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni;

după locul unde a fost aplicată pedeapsa definitivă pentru primul termen al recidivei

după criteriul tratamentului sancționator al recidivei.

În funcție de perioada scursă între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni, avem:

recidiva temporară;

recidiva permanentă.

După natura infracțiunilor ce compun recidiva, distingem :

recidiva generală;

recidiva specială.

După gradul de gravitate al condamnării întâlnim:

recidiva absolută ;

recidiva relativă ,

recidiva mare ;

recidiva mică.

În funcție de perioada scursă între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni, avem :

recidiva temporară ;

recidiva permanentă.

După locul unde a fost aplicată pedeapsa definitivă pentru primul termen al recidivei, întâlnim:

recidiva internațională;

recidiva națională.

După criteriul tratamentului sancționator al recidivei întâlnim patru recidive și anume:

recidiva cu regim de sancționare diferențiat;

recidiva cu efecte progresive;

recidiva cu efect sancționator uniform ;

recidiva cu efect unic.”

2. 3 CONDIȚIILE GENERALE PENTRU EXISTENȚA STĂRII DE RECIDIVĂ

Conform art. 41 din Codului Penal ,, recidiva există în următoarele cazuri:

1) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare;

2) și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață;

3) pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.”

Există recidivă și în cazurile una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin.( 1)și alin. (2), se poate ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea română, dacă hotărârea a fost recunoscută potrivit dispozițiilor legii.

Pornind de la reglementările mai sus amintite, recidiva poate fi definită ca o formă a pluralității de infracțiuni.

Condițiile de existență ale recidivei sunt următoarele:

existența unei condamnări definitive ;

săvârșirea unei noi infracțiuni ,

noua infracțiune și condamnarea anterioară să privească același făptuitor.

Sunt și excepții care se exclud din categoria recidiviștilor , minorii care au săvârșit o infracțiune în perioada minorității și au fost condamnați la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, după care săvârșesc din nou o nouă infracțiune, în perioada minorității sau în perioada când au devenit majori.

Conform articolului 42 din Noul Cod Penal ,, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la :

faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;

infracțiunile amnistiate;

infracțiunile săvârșite din culpă.”

,, Pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei este condiționată pe de o parte de existența unei condamnări definitive a infractorului, iar pe de altă parte, de săvârșirea de către acesta a unei noi infracțiuni cu intenție. Acestea apar ca elemente constitutive ale stării de recidivă, elemente numite în teoria dreptului penal ,, termeni ai recidivei.”

2.4 ASPECTE CARE DEOSEBESC RECIDIVA DE CONCURSUL DE INFRACȚIUNI ȘI DE PLURITATEA INTERMEDIARĂ DE INFRACȚIUNI

Recidiva ,, reprezintă o formă a pluralității de infracțiuni care presupune existența a două infracțiuni săvârșite de aceeași persoană, dar în timp ce în cazul concursului de infracțiuni aceeași persoană săvârșeșete două sau mai multe infracțiuni mai înainte de a fi suferit o condamnare definitivă, în cazul recidivei, săvârșirea de către aceeași persoană a uneia sau mai multor infracțiuni are loc după ce aceasta a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune săvârșită anterior.”

,,Acest fapt presupune un grad de periculozitate ridicat a celui care săvârșește infracțiunile în stare de recidivă, dovedind în acest caz un grad mai mare de icorigibilitate.”

Existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare face de fapt diferența dintre principalele forme ale pluralității de infracțiuni, concursul de infracțiuni și recidivă.

,, Criteriul de distincție dintre principalele forme ale pluralității de infracțiuni, concursul de infracțiuni și recidivă îl constituie existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, în sensul că pluralitate de infracțiuni constituie concurs de infracțiuni atunci când infracțiunile ce o alcătuiesc au fost săvârșite mai înainte ca făptuitorul lor să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele și recidivă atunci când, după condamnarea definitivă infractorul săvârșește din nou una sau mai multe infracțiuni .”

Pluralitatea intermediară de infracțiuni mai diferă de recidivă prin faptul că nu sunt îndeplinite condițiile acesteia și va fi pluritate intermediară dacă:

1) ,, există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă

2) în caz de pluralitate intermediară pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni;

3)atunci când sunt îndeplinite condițiile art. 41 dinNoul Cod Penal:

De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.”

,, Din punct de vedere sancționator, pluritatea intermediară se deosebește de recidivă prin două aspecte :

se contopesc pedepsele în întregime și nu cea de-a doua pedeapsă cu restul rămas neexecutat din prima;

diferă sporul care e de 5 ani la pluritatea intermediară și de 7 ani la recidivă.

Contopirea pedepselor în caz de evadare la pluralitatea intermediară, infracțiunilor săvârșite în stare de evadare nu li se aplică sancționarea specială de recidivă.”

,, Concursul de infracțiuni întrunește următoarele condiții:

săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni;

este irelevantă gravitatea faptelor, forma de vinovăție, forma infracțiunii sau locul săvârșirii infracțiunii;

pot fi comise atât concomitent cât și succesiv ;

pot fi comise prin același act material.”

CAPITOLUL III:

PREZENTAREA MODALITĂȚILOR RECIDIVEI

3.1 TIPURI DE RECIDIVE

Criteriile de clasificare ale recidivei sunt următoarele :

după natura infracțiunilor;

după timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni;

după gravitatea condamnării pentru prima infracțiune;

după locul unde s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei;

după tratamentul sancționator;

după momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni;

după condamnările care formează primul termen al recidivei.

După natura infracțiunilor distingem:

recidiva generală – nu este condiționată de natura infracțiunilor comise, ele sunt de aceeași natură sau de natură diferită și se reține chiar dacă cele două infracțiuni sunt sau nu de același fel;

recidiva specială – se reține doar în cazul în care cele două infracțiuni sunt îndreptate împotriva aceluiași obiect juridic

După timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracțiunea anterioară și săvârșirea noii infracțiuni distingem .

recidiva perpetuă sau permanentă – indiferent de intervalul de timp scurs între cele două condamnări atrage după sine reținerea stării de recidivă;

recidiva temporară – când starea de recidivă se reține doar dacă infracțiunea este săvârșită într-un anumit interval de timp calculat de la condamnarea pentru prima infracțiune.

După gravitatea condamnării pentru prima infracțiune avem :

recidiva absolută – apare atunci când existența ei nu e condiționată de gravitatea primei condamnări ;

recidiva relativă – care apare în momentul când existența e condiționată de o anumită gravitate a condamnării pronunțată pentru infracțiunea anterioară.

După locul unde s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei, distingem :

recidiva teritorială sau națională – prima condamnare a fost pronunțată de instanțele de judecată românești ; ,, Recidiva este națională când prima condamnare trebuie să fie pronunțată de o instanță națională ( pentru o infracțiune neprevăzută și pedepsită de legea statului respectiv).”

regidiva internațională – prima condamnare a fost pronunțată de instanțele de judecată din străinătate. ,, Recidiva este internațională când pot constitui termeni ai recidivei și condamnările pronunțate de o instanță străină.”

După tratamentul sancționator, distingem :

recidiva cu efect unic – același tratament penal este aplicat atât infractorului care este la prima recidivă cât și infractorului care a perseverat în recidivă ( aici întâlnim multirecidivistul );

recidiva cu efecte progresive – pedeapsa recidivistului se agravează cu fiecare nouă recidivă;

recidiva cu regim sancționator uniform – este același regim de sancționare pentru toate modalitățile recidivei.

După momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni, întâlnim :

recidiva postcondamnatorie ( după condamnare fictivă sau formală );

recidiva postexecutorie (după executare sau reală).

După condamnările care formează primul termen al recidivei avem :

recidiva mare ;

recidiva mică.

Recidiva mare și recidiva mică sunt reglementate de codul penal român și se pot combina între ele obținând alte patru forme de recidivă:

recidiva mare postcondamnatorie;

recidiva mică postcondamnatorie;

recidiva mare postexecutorie;

recidiva mică postexecutorie.

1. Recidiva mare postcondamnatorie este cea mai frecvent întâlnită formă a recividei. ,, Există recidivă mare postcondamnatorie în cazul persoanelor fizice când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau la pedeapsa detențiunii pe viață, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an sau detențiunea pe viață.”

2. Recidiva mică postcondamnatorie – condițiile pentru a exista o recidivă mică postcondamnatorie sunt aceleași ca și în cazul recidivei mari postcondamnatorii, numai că, la primul termen, în loc de o condamnare mai mare de 6 luni avem trei condamnări de până la 6 luni, fiind necesar ca ultima pedeapsă din cele trei să nu fi fost executată sau considerată ca executată.

Regulile de sancționare sunt aceleași ca și în cazul recidivei mari postcondamnatorii.

3. Recidiva mare postexecutorie- ,, Există recidivă mare postexecutorie în cazul persoanelor fizice, când, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. De asemenea ea există și în cazurile în care una dintre pedepse este detențiunea pe viață.”

4. Recidiva mică postexecutorie- ,, Există recidivă mică postexecutorie în cazul persoanelor fizice când, după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executarea,după grațierea totală a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin 3 pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau pedeapsa detențiunii pe viață.”

În cazul recidivei mici postexecutorii pedepsele nu se contopesc, stabilindu-se de către instanța de judecată direct pedeapsa rezultantă pentru infracțiunea comisă și pentru recidivă, deci sistemul de pedepsire se face într-o singură etapă.

CAPITOLUL IV:

RECIDIVA POSTCONDAMNATORIE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN

4.1 REGLEMENTĂRI CE PRIVESC PERSOANA FIZICĂ

Pentru existența recidivei persoanei fizice trebuie îndeplinite împreună, următoarele condiții:

,, existența unei condamnări definitive, la o pedeapsă de o anumită durată pentru o infracțiune. Condamnarea poate să se refere la o infracțiune consumată ori la o tentativă pedepsibilă sau poate reprezenta o participare în calitate de autor, instigator sau complice la o infracțiune ;”

,, săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate sau praeterintenționate de o anumită gravitate ;”

condamnarea anterioară și noua infracțiune să privească pe același făptuitor.

Persoana fizică care săvârșește o faptă nemijlocit și direct ori participă la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent dacă fapta este consumată, sau a rămas într-o stare imperfect pedepsibilă devine subiect activ al acțiunii.

Infractorul este acea persoană care a comis o ,, infracțiune cu vinovăție.”

Pentru a fi subiect activ al unei infracțiuni, o persoană trebuie să îndeplinească niște condiții, și anume:

să aibă vârsta minimă cerută de lege : ,, minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal ;

minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.”

să fie responsabil – pentru ca o persoană să fie responsabilă trebuie să aibă capacitatea de a înțelege și de a fi stăpână pe acțiunile și inacțiunile sale pe care le săvârșește în mod conștient;

să aibă libertate de voință și acțiune – aceasta este condiția generală a subiectului activ a infracțiunii ceea ce presupune că aceasta a decis în mod liber asupra săvârșirii faptei și a avut libertatea de hotărâre și de acțiune potrivit propriei sale voințe. Prin libertate de voință și acțiune se înțelege aptitudinea omului de a lua liber decizia infracțională și de a săvârși fapta fără constrângere.

4.2 REGLEMENTĂRI CE PRIVESC PERSOANA JURIDICĂ

,, Persoanele juridice fiind o realitate incontestabilă, se pot manifesta și prin comiterea de infracțiuni.”

Sancțiunile care sunt aplicate persoanelor juridice sunt eficace în raport cu sancțiunile aplicate persoanelor fizice și pot contribui la schimbarea conduitei reprezentanților persoanelor juridice făcându-se posibil astfel respectarea legilor penale.

,, Cu toate acestea, instituirea răspunderii penale a persoanei juridice nu rezolvă în sine problema infracționalității pentru că în spatele activității ilicite a unei persoane juridice se află întotdeauna una sau mai multe persoane fizice.”

Condițiile generale pentru existența recidivei în cazul persoanelor juridice sunt următoarele:

,, existența unei condamnări definitive la o pedeapsă cu amenda pentru o infracțiune. Persoana juridică poate să fie condamnată pentru o infracțiune consumată ori o tentativă pedepsibilă în calitate de autor, instigator sau complice la o infracțiune;

săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate sau praeterintenționate după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, dar mai înainte de reabilitare;

condamnarea anterioară și noua infracțiune să privească același subiect activ. Persoana juridică are rolul de legătură între cei doi termeni ai recidivei;

să fie vorba de condamnări numai pentru infracțiuni intenționate sau praeterintenționate. ”

,, Nevoia unei delimitări a modalităților recidivei s-a făcut simțită prin tratamentul penal aplicabil după cum se poate remarca din art. 146 alin (2) și alin. (3) din Noul Cod Penal.”

,, În caz de recidivă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii.

Dacă amenda anterioară nu a fost executată, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infracțiune, potrivit alin.( 2) se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta .”

4.3 REGLEMENTAREA RECIDIVEI POSTCONDAMNATORII

Recidiva postcondamnatorie este acea formă a pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea cu intenție sau praeterintenție de către o persoană, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, din nou a unei infracțiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare, inclusiv detențiunea pe viață.

Din art. 41 al. (3) al Noului Cod Penal tragem concluzia, cum că pentru stabilirea stării de recidivă se ține cont și de hotărârea de condamnare care a fost pronunțată în străinătate, pentru faptele prevăzute și de legea penală română, dar bineînțeles dacă această hotărâre de condamnare a fost recunoscută potrivit legii, astfel, reglementându-se condițiile recidivei internaționale.

În Noul Cod Penal s-a renunțat la distincția dintre cele două recidive, mică și mare, astfel s-a reglementat o singură formă de recidivă care este asemănătoare cu recidiva mare.

Recidiva mică spre deosebire de recidiva mare era un mijloc de sancționare mai eficient a comportamentului infracțional al cărui grad de pericol social provine din repetarea faptelor incriminate, chiar dacă erau incriminate cu pedepse mai mici de un an.

Articolul 41 din Noul Cod Penal, alin (1) stabilește ca termen al recidivei ,, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare ” spre deosebire de prevederea Codului Penal, intrat în vigoare în anul 1969 și aplicat până la date de 1 februarie 2014, care era de 6 luni.

Vorbind de cel de-al doilea termen al recidivei care constă în comiterea unei infracțiuni pentru care este prevăzut de lege pedeapsa închisorii de un an sau mai mare în comparație cu Vechiul Cod Penal în care era stabilit ca al doilea termen al recidivei pentru comiterea unei infracțiuni, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Examinând din punct de vedere al aplicării legii mai favorabile, primul termen al recidivei reglementat în Noul Cod Penal reprezintă o prevedere mai favorabilă în timp ce prevederea din Vechiul Cod Penal cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei rămâne mai favorabilă.

O dată cu eliminarea distincției dintre cele două recidive menționate precum și modificarea limitelor termenilor recidivei prevăzute de Noul Cod Penal au fost aduse modificări și tratamentului penal al recidivei postcondamnatorii, astfel regimul sancționator este stabilit sub forma cumulului aritmetic al pedepselor stabilite.

,, S-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăși cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.”

CAPITOLUL V:

RECIDIVA POSTEXECUTORIE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN

5.1 RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE ÎN CAZUL PERSOANELOR FIZICE

Recidiva postexecutorie se realizează dacă cea de-a doua infracțiune se săvârșește după executarea primei condamnări , după grațierea sau prescrierea acesteia.

Deși textul legal nu mai prevede condițiile cerute în art. 37, alin. (1), lit. b, Cod Penal, ca pedeapsa să fie executată, grațiată în întregime sau numai restul rămas de executat ori să se fi împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, acestea fiind moduri de stingere a pedepsei cu aceleași efecte ca și executarea integrală a acesteia, ele operează și în cazul prevăzut de art. 41 din Noul Cod Penal, alin. (1) și alin. (2).

,, (1)Există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. (2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață.”

Potrivit articolului 41 di Noul Cod Penal, alin (1) și (2) observăm ca trăsătură caracteristică a recidivei faptul că primul termen este infracțiunea a cărei pedeapsă infractorul a executat-o deja ori a fost considerată executată ca urmare a grațierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripției acelei pedepse, după care acesta săvârșește o nouă infracțiune.

Pentru a exista primul termen al recidivei postexecutorii trebuiesc îndeplinite următoarele condiții:

executarea integrală a pedepsei;

infracțiunea pentru care s-a executat pedeapsa să fie intenționată sau praeterintenționată;

pedeapsa executată sau considerată executată să nu facă obiectul unei condamnări care nu atrage starea de recidivă.

,, Al doilea termen al redicivei postexecutorii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție sau intenție depășită;

pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune să fie închisoarea de un an sau mai mare, chiar detențiunea pe viață;

noua infracțiune să fie săvârșită după data executării pedepsei, după data publicării decretului de grațiere totală sau a restului de pedeapsă, respectiv, după data la care s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei anterioare .”

Privind sancționarea recidivei postexecutorie, faptul că legea nu cuprinde nici o prevedere, a fost interpretată în literatura juridică ,, în sensul că starea de recidivă postexecutorie nu poate produce efecte agravante asupra pedepselor complimentare, care urmează a fi aplicată după regulile și în limitele obișnuite.”

Trăsătura fundamentală care caracterizează această formă a recidivei constă în faptul că primul ei termen este o condamnare neexecutată integral sau parțial, iar infracțiunea care formează cel de-al doilea termen trebuie să fie săvârșită înainte de executarea integrală a primei condamnări .”

Speță : ,, Instanța l-a condamnat pe B. I. la doi ani închisoare, pedeapsă pe care condamnatul a executat-o parțial, fiind apoi grațiat condiționat pentru un rest de pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare. Ulterior, judecătoria Brașov l-a condamnat pe B.I. pentru două infracțiuni concurente la o pedeapsă (inclusiv un spor ) de 1 an și 8 luni închisoare, făcându-se și aplicarea art. 37 a Codului Penal (pentru recidiva postcondamnatorie). De asemenea, s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de doi ani închisoare pronunțată prin sentița penală nr. 1328/1989, inculpatul urmând să execute cumulul restului neexecutat din pedeapsa grațiată, împreună cu pedeapsa nou aplicată de 1 an și 8 luni închisoare, adică un total de 3 ani și 3 luni închisoare. Instanța de recurs având soluționat recursul condamnatului a constatat că până la data săvârșirii celui de-al doilea fapt, pedeapsa pronunțată pentru primul fapt expirase depășindu-se termenul de 3 ani prevăzut de actul de clemență. Ca atare, nu mai puteau fi aplicate prevederile art. 37 lit. a Cod Penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie, ci cele ale art. 37 lit(.b) Cod Penal, privind recidiva postexecutorie, situație în care nu se mai putea proceda la revocarea grațierii condiționate.Grațierea condiționată are ca efect înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei în momentul publicării actului de clemență numai atunci când beneficiul grațierii nu se pierde și deci, nu se revocă, ca urmare a savârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare al grațierii condiționate.”

În concluzie, în conformitate cu prevederile art. 37 lit. (b) Cod Penal recidiva postexecutorie poate interveni în ipoteza savârșirii unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an sau pedeapsa detențiunii pe viață, atunci când primul termen privește o pedeapsă supusă unei grațieri condiționate, dacă evident noua infracțiune intenționată a fost comisă în ultimul caz după expirarea termenului de încercare al grațierii condiționate.

5.2 RECIDIVA MICĂ POSTEXECUTORIE ÎN CAZUL PERSOANELOR FIZICE

Recidiva mică postexecutorie, așa cum este ea definită în literatura de specialitate, se realizează în situația în care după executarea a cel puțin trei condamnări la pedeapsa închisorii până la 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau pedeapsa detențiunii pe viață.

Pentru a exista recidivă mică postexecutorie trebuiesc îndeplinite condițiile celor două termene.

Condițiile primului termen sunt următoarele:

-infractorul trebuia să fi fost condamnat la cel puțin 3 pedepse cu închisoare sau să fi executat, să fi fost grațiat total sau de restul de pedeapsă, ori să se fi prescris executarea a cel puțin trei asemenea pedepse.

La primul termen se mai poate adăuga și o condamnare pentru concurs de infracțiuni dacă pedeapsa rezultată nu a depășit 6 luni de închisoare iar condamnările îndeplinesc toate condițiile cerute de lege.

,, Ca recidivă, după executare, primul termen al micii recidive va exista atunci când infractorul a executat sau a fost grațiat ori s-au precris cel puțin trei pedepse cu închisoare pe durata de 6 luni sau mai mică, indiferent dacă aceste pedepse erau aplicate pentru o singură infracțiune sau pentru câte un concurs de infracțiuni. Câtă vreme nu sunt întrunite cel puțin trei pedepse executate nu poate exista stare de recidivă.”

Pedepsele care sunt executate, grațiate sau prescrise să fi constat în închisoare de până la 6 luni și ,, nu va exista recidivă mică postexecutorie în cazul în care o nouă infracțiune este săvârșită după ce condamnatul a săvârșit o pedeapsă de 3 luni de închisoare și una de 5 luni de închisoare, cea din urmă pedeapsă fiind pronunțată pentru concurs de infracțiuni ca sancțiune globală a două pedepse de 4 și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunile concurente. Cu toate că instanța a stabilit pentru cele două infracțiuni concurente două pedepse, distincte de câte 4 și 5 luni, acestea s-au contopit potrivit regulilor concursului de infracțiuni ( conf. art. 34 din Noul Cod Penal), rezultând o singură pedeapsă pentru întreaga pluralitate de fapte. Or, în cazul unui concurs de infracțiuni, ceea ce se ia în considerare este pedeapsa rezultată și nu pedepsele fiecărei infracțiuni în parte. În speță, executându-se pedeapsa rezultată de 5 luni închisoare pentru concursul de infracțiuni, nu se poate afirma că înfăptuitorul a executat cele două condamnări de către 4 și 5 luni închisoare care să fie luate în mod separat și reținute în structura recidivei mici executorii .”

Cel de-al doilea termen al recidivei mici postexecutorii este identic cu cel al recidivei mari, din punct de vedere al condițiilor legale.

,, Noua infracțiune, ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii se săvârșește : după executarea celei de-a treia pedepse când pedepsele se execută separat și pe rând, după grațierea totală a celor trei pedepse sau grațierea ultimei pedepse ori a restului de pedeapsă a ultimei condamnări din cele trei.”

RECIDIVA POSTEXECUTORIE ÎN CAZUL PERSOANEI JURIDICE

,, În teoria dreptului penal se apreciază că răspunderea juridică își găsește legitimare în necesități de ordin politic, impuse de realitățile economico- sociale contemporane.”

Conform art. 146 din Noul Cod Penal alin (1) ,, Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotîrâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită.”

Recidiva persoanei juridice este caracterizată prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni cu intenție de către același subiect activ lăsând impresia că nu a fost suficientă pedeapsa primei condamnări definitive sau după executarea unei pedepse anterioare, conducând astfel la instituirea unui regim sancționator mai sever în cazul recidivei, decât în cazul concursului de infracțiuni.

,, Evidențierea antecedentelor penale ale persoanei juridice în vederea reținerii stării de recidivă se realiza prin intermediul mențiunilor efectuate în evidențele ținute de către organul care a autorizat înființarea persoanei juridice și organul care a înregistrat persoana juridică.”

,, Din anul 2009 înregistrarea în cazierul judiciar a evidențelor persoanelor juridice care au sediul social pe raza administrativ-teritorială a județului, respectiv a municipiului București la inspectoratele de poliție și la Direcția Generală de Poliție a municipiului București.”

,, Nevoia unei delimitări a modalităților recidivei s-a făcut simțită prin tratamentul penal aplicabil, după cum se poate remarca din art. 146, alin (2) și (3) Cod Penal actual.”

În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii.

,,Dacă amenda anterioară nu a fost executată în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infracțiune potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta.”

Tratamentul aplicat recidivei persoanei juridice prevăzut în art. 146 alin. (2) din Noul Cod Penal corespunde recidivei postcondamnatorii.

Condițiile generale pentru existența recidivei persoanei juridice sunt următoarele:

să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă cu amenda pentru o infracțiune consumată ori o tentativă pedepsibilă. El poate fi pedepsit atât în calitate de autor cât și în calitate de instigator sau complice la o infracțiune;

să fi săvârșit o nouă infracțiune cu intenție sau cu praeterintenție după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare dar să fie înainte de reabilitare;

noua infracțiune și condamnarea anterioară să aibă ca subiect același subiect activ.

REGLEMENTAREA RECIDIVEI POSTEXECUTORII

Tratamentul sancționator al recidivei mari postexecutorii este reglementat în alineatul (4 ) al art. 39 din Codul Penal.

După executarea sa recidiva postexecutorie este cea mai gravă modalitate a recidivei, deoarece, întrevede cel mai sporit grad de periculozitate a infractorului recidivist cu o persistență infracțională mai puternică rezultată din împrejurarea ca cea de-a doua infracțiune se săvârșește după executarea unei pedepse.

Din acest punct de vedere, recidiva postexecutorie este supusă unui tratament sancționator mai sever în comparație cu recidiva postcondamnatorie, deoarece pedepsele nu se contopesc, infractorul putând să execute întreaga pedeapsă pentru noua infracțiune, iar instanța are posibilitatea să fixeze pedeapsa pentru noua infracțiune, până la maximul ei special (după caz de a adăuga un spor la pedeapsă).

Din reglementarea prezentată, tragem concluzia că în cazul recidivei postexecutorii pedeapsa se fixează de la început la care se include și sporul prevăzut de lege, în comparație cu recidiva postcondamnatorie, unde se aplică mai întâi pedeapsa de bază și apoi sporul.

Plecând de la sediul reglementării, în legătură cu modul de sancționare a recidivei postexecutorii, întâlnim următoarele situații:

stabilirea detențiunii pe viață pentru cea de-a doua infracțiune fără a se mai aplica nici un spor;

ipoteza stabilirii pentru cea de-a doua infracțiune a pedepsei închisorii cuprinsă între minimul și maximul special, iar în cazul în care maximul nu este îndestulător va putea fi adăugat un spor de până la 10 ani;

stabilirea pedepsei amenzii pentru noua infracțiune săvârșită în stare de recidivă.

,, În legislația penală română actuală au fost reglementate unele dintre modalitățile recidivei examinate anterior coturându-se astfel un cadru legal judiciar menit să imprime un maximum de eficacitate activității de prevenire și combatere a recidivismului.”

CAPITOLUL VI :

PREZENTAREA REGLEMENTĂRILOR DIN NOUL COD PENAL

6.1 MODALITĂȚILE RECIDIVEI

Recidiva , ca formă a pluralității de infracțiuni constă în săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană, după ce a fost condamnată sau a și executat o pedeapsă pentru o infracțiune.

Condamnarea definitivă pentru infracțiunea anterioară și noua infracțiune sunt denumite termeni ai recidivei.

Modalitățile recidivei sunt formele pe care aceasta le poate avea în funcție de termenii ei:

– în funcție de momentul săvârșirii noii infracțiuni după condamnarea anterioară:

recidiva postcondamnatorie;

recidiva postexecutorie.

În Codul Penal sunt consacrate atât recidiva postcondamnatorie cât și recidiva postexecutorie.

2.- după natura infracțiunilor:

recidivă generală – când nu este condiționată de natura infracțiunilor comise;

recidivă specială – când existența ei este condiționată de săvârșirea unor infracțiuni de același fel.

3.– în funcție de gravitatea condamnării:

recidivă absolută – când existența ei nu este condiționată de gravitatea primei condamnări;

recidivă relativă – existența ei este condiționată de o anumită gravitate a condamnării pronunțată pentru infracțiunea anterioară;

recidivă mare – este condiționată de existența unei condamnări pentru prima infracțiune de o anumită gravitate;

recidivă mică – când presupune săvârșirea unei noi infracțiuni de către aceeași persoană care anterior mai fusese condamnată la pedepse privative de libertate de o gravitate redusă.

4.- în funcție de timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracțiunea

anterioară și săvârșirea noii infracțiuni:

recidiva permanentă sau perpetuă – când existența ei nu este condiționată de săvârșirea unei noi infracțiuni într-un anumit termen;

recidiva temporară – existența ei este condiționată de comiterea noii infracțiuni într-un anumit termen de la condamnarea sau la executarea pedepsei pronunțate pentru infracțiunea anterioară

5. – după criteriul locului unde s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează

primul termen al recidivei :

recidiva națională sau teritorială –când primul termen constă într-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță;

recidivă internațională – atunci când condamnarea definitivă ce formează primul termen al recidivei este pronunțată de o instanță străină

– după tratamentul sancționator al reccidivei:

recidivă cu efect unic – se aplică același tratament atât pentru infractorul care este la prima recidivă cât și pentru cel care a perseverat în recidivă;

recidivă cu efect progresiv – se agravează pedeapsa recidivistului cu fiecare nouă recidivă;

regidivă cu regim sancționator uniform – are același regim de sancționare pentru toate modalitățile recidivei;

regidivă cu regim de sancționare diferențiat – diferă regimul de sancționare pentru modalitățile recidivei.

,, Față de cele cinci ipoteze pe care le prevede Codul Penal Anterior textul echivalent din Noul Cod Penal prevede numai 3 situații care exclud recidiva. Explicația lipsei a două dintre ipoteze rezidă în aceea că una este implicată în definiția recidivei

( reabilitarea sau împlinirea termenelor de reabilitare ), iar a celei de a doua se datoreză schimbării regimului sancționator al minorilor care nu mai permite aplicarea unei pedepse în cazul minorilor infractori.”

6.2 CONDIȚIILE DE EXISTENȚĂ ALE RECIDIVEI

În articolul 41 din Noul Cod Penal, care este intitulat simplu ,,Recidiva”, se precizează că ,, Există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare.”

Există recidivă și în cazul în care unele dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață.

,, Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.”

Din conținutul prevederilor articolului 41 din Noul Cod Penal reiese faptul că s-a impus o simplificare a noii reglementări, astfel au fost reduse numărul de forme de recidivă prevăzute de lege.

În Noul Cod Penal se face referire doar la recidiva postcondamnatorie, postexecutorie națională și internațională, fără a se mai face delimitarea între recidiva mare și recidiva mică.

6. 3 TRATAMENTUL PENAL AL RECIDIVEI POSTCONDAMNATORII ȘI AL RECIDIVEI POSTEXECUTORII

Articolul 41 din Noul Cod Penal arată că există ,,recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Există de asemenea recidivă și atunci când una dintre pedepse este detențiunea pe viață.”

Exemplu: – O persoană este liberată condiționat înainte de executarea pedepsei și comite o nouă infracțiune până la împlinirea termenului de reabilitare, pedeapsa de cel puțin un an închisoare pentru fapta nouă, comisă în stare de recidivă, se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată.

Din exemplul anterior tragem concluzia, cum că, recidiviștii au parte de un tratament mai dur în condițiile Noului Cod Penal față de Vechiul Cod Penal.

Ținând cont de reglementările Noului Cod Penal în materia tratamentului sancționator s-a recurs la cumulul aritmetic în cazul recidivei postcondamnatorii.

Avem recidiva postcondamnatorie în cazul când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune intenționată sau cu intenție depășită înainte de începerea executării, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de cel puțin un an sau detențiunea pe viață.

În cazul recidivei postexecutorii din punct de vedere al tratamentului sancționator s-a recurs la majorarea legală a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate.

Există recidivă postexecutorie atunci când după executarea sau considerarea ca executată a unei pedepse cu detențiunea pe viață sau a unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an, condamnatul săvârșește din nou o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de cel puțin un an.

În cazul în care infracțiunile săvârșite postcondamnatoriu sau postexecutoriu pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an este alcătuit dintr-un concurs de infracțiuni, se aplică mai întâi dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni și apoi cele incidente în cazul recidivei.

,, O opinie critică privind existența distincției între conceptul juridico-penal și cel criminologic a fost exprimată în literatura de specialitate fapt care susține că noțiunea de recidivă a infracțiunilor, trebuie să fie unică pentru toate științele juridice.”

,, Comparând textele supuse analizei, observăm că Noul Cod Penal prevede un regim sancționator diferit și în general mai sever decât Codul Penal anterior.

Reglementarea a fost simplificată recurgându-se la sistemul cumulului aritmetic în cazul recidivei postcondamnatorii, respectiv la majorarea legală a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate în cazul recidivei postexecutorii.”

6.4 RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE REGLEMENTATĂ PRIN NOUL COD PENAL

,, În teoria dreptului penal se apreciază că răspunderea persoanei juridice își găsește legitimare în necesități de ordin practic , impuse de realitățile economico-sociale contemporane.”

,, Persoanle juridice , fiind o realitate incontestabilă, se pot manifesta și prin comiterea de infracțiuni. Sancțiunile de drept penal aplicate persoanelor juridice sunt eficace, deoarece pot determina schimbarea conduitei reprezentanților persoanei juridice în sensul respectării legilor penale.”

Analizând dispozițiile articolului 146 din Noul Cod Penal tragem concluzia cum că modalitățile recidivei persoanei juridice nu au fost evidențiate ca fiind recidiva postcondamnatorie și postexecutorie așa cum sunt reglementate de articolul 40, alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod Penal actual. ,, Cu toate acestea, nevoia unei delimitări a modalităților recidivei s-a făcut simțită prin tratamentul penal aplicabil, după cum se poate remarca din art. 146 alin (2) și alin. (3) Cod Penal actual.”

,, În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, fără a depăși maximul general al pedepsei amenzii.

Dacă amenda anterioară nu a fost executată ,în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infracțiune, potrivit alin. (2), se adaugă la o pedeapsă anterioară sau la restul rămas neexecutat.”

Termenii recidivei persoanei juridice sunt constituiți ,, din oricare dintre infracțiunile intenționate posibil a fi comise de o persoană juridică, neavând relevanță gradul de pericol social concret ori abstract al acelei infracțiuni.”

Orice pedeapsă cu amendă penală, indiferent de valoarea ei, constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii ,, sau poate întemeia concluzia că legiuitorul ar fi instituit o recidivă generală în cazul persoanei juridice.”

Condițiile generale pentru existența recidivei persoanei juridice sunt următoarele:

să existe o condamnare definitivă la o pedeapsă cu amenda pentru o infracțiune;

înainte de reabilitare să fi săvârșit o nouă infracțiune cu intenție sau cu praeterintenție după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare;

noua infracțiune și infracțiunea anterioară să aibă același subiect activ;

condamnările să fie doar pentru infracțiunile săvârșite cu intenție sau cu praeterintenție.

În aricolul 146 al Noului Cod Penal, ultimul aliniat se precizează că dispozițiile articolului 42 se aplică în mod corespunzător și anume :

,, La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală, infracțiunile amnistiate, infracțiunile săvârșite din culpă.”

Făcând o analiză a textului din Noul Cod Penal, observăm shimbarea și anume:

regimul este mai sever pentru recidivă față de reglementarea anterioară și anume, agravarea sancționării recidivei postcondamnatorii și nu a recidivei postexecutorii.

În această situație interesul legiuitorului este cifra de afaceri și anume valoarea activului patrimonial al persoanei juridice, ca subiect activ al infracțiunii.

În Codul Penal actual este prezentat modul de sancționare al recidivei postcondamnatorii fiinnd influențat nesatisfăcător de condamnarea definitivă anterioară, iar în cazul recidivei postexecutorii, executarea pedepsei anterioare ca fiind ineficientă, fapt care duce la persistența infracțională mai puternică.

CONCLUZII

În lucrarea de față am analizat pe scurt instituția recidivei și faptul cum este ea reglementată în prezent în Codul Penal.

Recidiva reprezintă forma pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea cu intenție sau praeternitenție de către o persoană, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, din nou, a unei infracțiuni pentru care este prevăzut de lege pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, inclusiv detențiunea pe viață.

Art. 41 alin. (3) din Noul Cod Penal arată că ,, pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii ”, astfel reglementându-se condițiile recidivei internaționale.

Au fost modificate în Noul Cod Penal condițiile privind primul termen al recidivei, potrivit art. 41 din Noul Cod Penal,,există recidivă atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii de un an sau mai mare de un an.”

Recidiva există și în cazul în care una dintre pedepse este detențiunea pe viață.

Sistemul sancționator are la bază cumulul aritmetic, în ceea ce privește recidiva postcondamnatorie, care se bazează la adăugarea pedepsei anterioare neexecutate ori a restului de pedeapsă rămas neexecutat din aceasta la pedeapsa aplicată pentru cel de-al doilea termen al recidivei.

Din punctul de vedere al aplicării legii mai favorabile, primul termen al recidivei reglementat de Noul Cod Penal reprezintă o prevedere mai favorabilă, în timp ce prevederea Vechiului Cod Penal cu privire la cel de-al doilea termen rămâne mai favorabilă.

Alături de eliminarea distincției între cele două forme de recidivă menționate mai sus și modificarea limitelor termenilor recidivei, au fost aduse modificări și tratamentului penal al recidivei postexecutorie.

Regimul sancționator al recidivei postcondamnatorii este stabilit sub forma cumulului aritmetic al pedepselor stabilite.

Reglementările referitoare la recidivă și modul de sancționare a acesteia au cunoscut, din punct de vedere istoric, o evoluție considerabilă de la lipsa distincției dintre recidivă, concurs de infracțiuni și repetare a infracțiunii la etapa inițială, până la reglementări detaliate a acestora în prezent.

Aceste reglementări conțin specificarea particularităților recidivice și evidențiază modul de aplicare și de executare a pedepsei în cazul recidivei.

Recidiva este întotdeauna sancționată mai aspru decât o infracțiune comisă pentru prima dată.

Din cercetările care se efectuează asupra evoluției recidivei și sancționării acesteia reiese existența dorinței de perfecționare continuă și umanizare a politicii penale în privința infractorilor, implementându-se în practică principiile diferențierii de aplicare a pedepsei penale și executorii acesteia, precum și diversificarea tipurilor pedepselor aplicate acestora.

Recidiva ca formă a pluralității de infracțiuni presupune săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană care a mai fost condamnată definitiv și eventual a executat pedeapsa pentru o infracțiune săvârșită anterior.

Recidivismul și amplificarea lui este partea cea mai nocivă a fenomenului criminalității, totodată făcând să fie scoase la lumină deficiențele în abordarea luptei împotriva acestuia.

Problema recidivei și a recidiviștilor a fost și va fi mereu un subiect aprig care se discută de specialiștii legiutori.

Pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei este condiționată pe de o parte de existența unei condamnări definitive a infractorului, iar pe de altă parte, de săvârșirea de către acesta a unei noi infracțiuni cu intenție. Acestea apar ca elemente constitutive ale stării de recidivă, elemente numite în teorie dreptului penal ,, termeni ai recidivei.”

Existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare face de fapt diferența dintre principalele forme ale pluralității de infracțiuni, concursul de infracțiuni și recidivă.

Persoana fizică care săvârșește o faptă nemijlocit și direct ori participă la săvârșirea unei infracțiuni, indiferent dacă fapta este consumată, sau a rămas într-o stare imperfect pedepsibilă devine subiect activ al acțiunii.

Criteriul de distincție dintre principalele forme ale pluralității de infracțiuni, concursul de infracțiuni și recidivă îl constituie existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, în sensul că pluralitatea de infracțiuni constituie concurs de infracțiuni atunci când infracțiunile ce o alcătuiesc au fost săvârșite mai înainte ca făptuitorul lor să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele și recidivă atunci când, după condamnarea definitivă infractorul săvârșește din nou una sau mai multe infracțiuni .

Recidiva mare postcondamnatorie este cea mai frecvent întâlnită formă a recividei. Există recidivă mare postcondamnatorie în cazul persoanelor fizice când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau la pedeapsa detențiunii pe viață, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an sau detențiunea pe viață.

Recidiva mică postcondamnatorie – condițiile pentru a exista o recidivă mică postcondamnatorie sunt aceleași ca și în cazul recidivei mari postcondamnatorii, numai că, la primul termen, în loc de o condamnare mai mare de 6 luni avem trei condamnări de până la 6 luni, fiind necesar ca ultima pedeapsă din cele trei să nu fi fost executată sau considerată ca executată.

Regulile de sancționare sunt aceleași ca și în cazul recidivei mari postcondamnatorii.

Examinând din punct de vedere al aplicării legii mai favorabile, primul termen al recidivei reglementat în Noul Cod Penal reprezintă o prevedere mai favorabilă în timp ce prevederea din Vechiul Cod Penal cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei rămâne mai favorabilă.

O dată cu eliminarea distincției dintre cele două recidive menționate precum și modificarea limitelor termenilor recidivei prevăzute de Noul Cod Penal au fost aduse modificări și tratamentului penal al recidivei postcondamnatorii, astfel regimul sancționator este stabilit sub forma cumulului aritmetic al pedepselor stabilite.

Deși textul legal nu mai prevede condițiile cerute în art. 37, alin. (1), lit. b, Cod Penal, ca pedeapsa să fie executată, grațiată în întregime sau numai restul rămas de executat ori să se fi împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, acestea fiind moduri de stingere a pedepsei cu aceleași efecte ca și executarea integrală a acesteia, ele operează și în cazul prevăzut de art. 41 din Noul Cod Penal, alin. (1) și alin. (2).

Potrivit articolului 41 din Noul Cod Penal, alin (1) și (2) observăm ca trăsătură caracteristică a recidivei faptul că primul termen este infracțiunea a cărei pedeapsă infractorul a executat-o deja ori a fost considerată executată ca urmare a grațierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripției acelei pedepse, după care acesta săvârșește o nouă infracțiune.

Recidiva persoanei juridice este caracterizată prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni cu intenție de către același subiect actv lăsând impresia că nu a fost suficientă pedeapsa primei condamnări definitive sau după executarea unei pedepse anterioare, conducând astfel la instituirea unui regim sancționator mai sever în cazul recidivei, decât în cazul concursului de infracțiuni.

Tratamentul aplicat recidivei persoanei juridice prevăzut în art. 146 alin. (2) din Noul Cod Penal corespunde recidivei postcondamnatorii.

În teoria dreptului penal se apreciază că răspunderea persoanei juridice își găsește legitimare în necesități de ordin practic , impuse de realitățile economico-sociale contemporane.

Persoanle juridice , fiind o realitate incontestabilă, se pot manifesta și prin comiterea de infracțiuni. Sancțiunile de drept penal aplicate persoanelor juridice sunt eficace, deoarece pot determina schimbarea conduitei reprezentanților persoanei juridice în sensul respectării legilor penale.

În legislația penală română actuală au fost reglementate unele dintre modalitățile recidivei examinate anterior coturându-se astfel un cadru legal judiciar menit să imprime un maximum de eficacitate activității de prevenire și combatere a recidivismului.

Analizând dispozițiile articolului 146 din Noul Cod Penal tragem concluzia cum că modalitățile recidivei persoanei juridice nu au fost evidențiate ca fiind recidiva postcondamnatorie și postexecutorie așa cum sunt reglementate de articolul 40, alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod Penal actual. Cu toate acestea, nevoia unei delimitări a modalităților recidivei s-a făcut simțită prin tratamentul penal aplicabil, după cum se poate remarca din art. 146 alin (2) și alin. (3) Cod Penal actual.

Termenii recidivei persoanei juridice sunt constituiți din oricare dintre infracțiunile intenționate posibil a fi comise de o persoană juridică, neavând relevanță gradul de pericol social concret ori abstract al acelei infracțiuni.

Orice pedeapsă cu amendă penală, indiferent de valoarea ei, constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii sau poate întemeia concluzia că legiuitorul ar fi instituit o recidivă generală în cazul persoanei juridice.

Făcând o analiză a textului din Noul Cod Penal, observăm shimbarea și anume,

regimul este mai sever pentru recidivă față de reglementarea anterioară și anume, agravarea sancționării recidivei postcondamnatorii și nu a recidivei postexecutorii.

În această situație interesul legiuitorului este cifra de afaceri și anume valoarea activului patrimonial al persoanei juridice, ca subiect activ al infracțiunii.

În Codul Penal actual este prezentat modul de sancționare al recidivei postcondamnatorii fiind influențat nesatisfăcător de condamnarea definitivă anterioară, iar în cazul recidivei postexecutorii, executarea pedepsei anterioare ca fiind ineficientă, fapt care duce la persistența infracțională mai puternică.

Prezentând reglementările din Noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009 ) în materia recidivei în lucrarea de față sunt examinate probleme ce privesc modalitățile recidivei, condițiile de existență, tratamentul penal al recidivei postcondamnatorii și al recidivei postexecutorii.

Totodată sunt puse în evidență aspecte discutabile cu scopul de a fi mai eficiente în practica dispozițiilor legale în momentul punerii lor în aplicare.

BIBLIOGRAFIE

TRATATE ȘI CURSURI

Anca-Lelia Lorinez – Drept procesual penal. Vol. I. Ed. Universul Juridic, București,

2015

Amza Tudor – Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București, 2014

Barbu Ionuț Andrei – Persoana fizică în dreptul internațional. Ed. C. H. Beck, București,

2013

Alexandru Boroi – Drept penal. Partea generală. Conform Noului Cod Penal. Ed. C.

H. Beck – București – 2010

Buzea Nicolae – Infracțiunea penală și culpabilitatea. Ed. S. Solomon, Alba Iulia-

-1994

Costică Bulai. Manual de drept penal. Ed. All Beck, București – 1997

Cocaină Aurică. Recidivă în dreptul penal. Ed. Lumina Lex, București -1997

Constantin Mitrache. Drept penal, partea generală, partea specială. Ed. Lumina

Lex, București -2002

Constantin Mitrache. Drept penal. Partea generală. Casa de editură și presă ,,

Șansa SRL”, București – 1997

Elena – Giorgiana Simionescu . Recidivismul și recidiva legală. Ed. Universul

Juridic, București – 2012

George Antoniu, Costică Bulai –Tratat de drept penal. Vol. I. Introducere în dreptul

penal. Aplicarea legii penale. Ed. Universul Juridic, București, 2015

George Coca –Procedură penală. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București,

2014

Ion Ristea –Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București, 2011

Ilie Pascu, Mirela Gorunescu – Drept penal. Partea specială. Examinarea

normelor de incriminare prevăzute în Codul penal în vigoare . Ediția a 2-a, Ed.

Hamangiu, București- 2009

Lavinia ValeriaLefterache – Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic,

București, 2014

Mihai Adrian Hotca , Radu Slăvoiu –Noul Cod penal și Codul penal anterior. Ed.

Universul Juridic, București, 2014

Mihai Adrian Hotca – Noul Cod Penal și Codul Penal anterior. Ed. Hamangiu,

București -2009

Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu,

Constantin Nedelcu, Radu Slăvoiu, M ircea Constantin Sinescu, Radu –Florin Geamănu,

Lamya- Diana Hărătău, Adrian Hărătău – Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații. Ed.

C.H. Beck, București, 2014

Mihail Udroiu –Procedura penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală. Ediția 2. Ed. C. H. Beck, București, 2015

Mihail Udroiu, Bodoroncea Georgiana, Andone- Bontaș Amalia, Marius Bulancea, Victor Constantinescu, Grădinaru Daniel, Claudia Jderu, Kuglay Irina, Lucreția Postelnicu, Isabelle Tocan, Andra Roxana Trandafir, Cristinel Meceanu – Codul de procedură penală. Comentarii pe articole. Ed. C H. Beck, București, 2014

Mihail Udroiu –Drept penal. Partea generală. Partea specială. Ed. C. H. Beck, București, 2011

Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generală. Ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București – 2011

Matei Basarab, Viorel Pașca, Radu Bodea, Constantin Butuc, Gheorghiță Mateuț, Cristian Miheș, Tiberiu Medeanu, Mircea Badilă, Petre Dungan, Valentin Mirișor, Romino Mancaș. Codul Penal comentat. Vol II, Partea specială. Ed. Hamangiu,

București – 2008

Pașcu Ilie. Drept penal. Partea generală. Ed. Hamangiu, București – 2007

Pașca Viorel. Modificările Codului Penal. Comentarii și explicații. Ed. Hamangiu, București -2007

Petruț Ciobanu, Aurel Ciobanu –Codul de procedură și Codul de procedură penală. Ed. Monitorul Oficial, București, 2014

Streteanu F., Chiriță R. –Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București -2007

Vintilă Dongoroz, Siegrfried Kahone, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roșca. Explicații teoretice ale Codului Penal, Vol. I, Ed a II-a, Ed. Academiei Române, București – 2003

Vasile Dumbravă. Notă la Decizia penală nr. 3347/1967 a fostului Tribunal regional Bacău, Colegiul penal, ,, Revista România de drept” nr. 8/1968

Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiș, Adrian-Mihai Hotca, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Costică Păun, Mircea Constantin Sinescu –Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Ed. Universul Juridic, București, 2014

Vasile Dobrinoiu, Adrian Mihai Hotca, William Gabriel Brînză – Probleme de drept din jurisprudența penală. Ed. Wolters Kluwer, București, 2008

Zolyneak Michinici. Unele aspecte teoretice și practice ale recidivei. Revista Română de drept, nr. 6/1983

LEGISLAȚIE:

Decretul nr. 187/30 aprilie 1949

Legea nr. 294/2004

Legea nr. 301/2004

Legea nr. 172/2009

Legea nr. 286/2009

Legea nr. 27/2012

Legea nr. 63/2012

Legea nr. 187/2012

Legea nr. 27/2012

Noul Cod penal

Noul Cod de procedură penală

SURSE BIBLIOGRAFICE PUBLICATE ELECTRONIC:

www.Stiucum.com/drept/dreptpenal/Pluritatea deinfractiuni

http//id-hyperion.ro-Drept general An I

http//preferatele.com.docs.drept

www utgjiu.ro/revista/jur

pwfi.blogspot.ro

BIBLIOGRAFIE

TRATATE ȘI CURSURI

Anca-Lelia Lorinez – Drept procesual penal. Vol. I. Ed. Universul Juridic, București,

2015

Amza Tudor – Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București, 2014

Barbu Ionuț Andrei – Persoana fizică în dreptul internațional. Ed. C. H. Beck, București,

2013

Alexandru Boroi – Drept penal. Partea generală. Conform Noului Cod Penal. Ed. C.

H. Beck – București – 2010

Buzea Nicolae – Infracțiunea penală și culpabilitatea. Ed. S. Solomon, Alba Iulia-

-1994

Costică Bulai. Manual de drept penal. Ed. All Beck, București – 1997

Cocaină Aurică. Recidivă în dreptul penal. Ed. Lumina Lex, București -1997

Constantin Mitrache. Drept penal, partea generală, partea specială. Ed. Lumina

Lex, București -2002

Constantin Mitrache. Drept penal. Partea generală. Casa de editură și presă ,,

Șansa SRL”, București – 1997

Elena – Giorgiana Simionescu . Recidivismul și recidiva legală. Ed. Universul

Juridic, București – 2012

George Antoniu, Costică Bulai –Tratat de drept penal. Vol. I. Introducere în dreptul

penal. Aplicarea legii penale. Ed. Universul Juridic, București, 2015

George Coca –Procedură penală. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București,

2014

Ion Ristea –Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic, București, 2011

Ilie Pascu, Mirela Gorunescu – Drept penal. Partea specială. Examinarea

normelor de incriminare prevăzute în Codul penal în vigoare . Ediția a 2-a, Ed.

Hamangiu, București- 2009

Lavinia ValeriaLefterache – Drept penal. Partea generală. Ed. Universul Juridic,

București, 2014

Mihai Adrian Hotca , Radu Slăvoiu –Noul Cod penal și Codul penal anterior. Ed.

Universul Juridic, București, 2014

Mihai Adrian Hotca – Noul Cod Penal și Codul Penal anterior. Ed. Hamangiu,

București -2009

Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu,

Constantin Nedelcu, Radu Slăvoiu, M ircea Constantin Sinescu, Radu –Florin Geamănu,

Lamya- Diana Hărătău, Adrian Hărătău – Noul Cod penal. Note. Corelații. Explicații. Ed.

C.H. Beck, București, 2014

Mihail Udroiu –Procedura penală. Partea specială. Noul Cod de procedură penală. Ediția 2. Ed. C. H. Beck, București, 2015

Mihail Udroiu, Bodoroncea Georgiana, Andone- Bontaș Amalia, Marius Bulancea, Victor Constantinescu, Grădinaru Daniel, Claudia Jderu, Kuglay Irina, Lucreția Postelnicu, Isabelle Tocan, Andra Roxana Trandafir, Cristinel Meceanu – Codul de procedură penală. Comentarii pe articole. Ed. C H. Beck, București, 2014

Mihail Udroiu –Drept penal. Partea generală. Partea specială. Ed. C. H. Beck, București, 2011

Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generală. Ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București – 2011

Matei Basarab, Viorel Pașca, Radu Bodea, Constantin Butuc, Gheorghiță Mateuț, Cristian Miheș, Tiberiu Medeanu, Mircea Badilă, Petre Dungan, Valentin Mirișor, Romino Mancaș. Codul Penal comentat. Vol II, Partea specială. Ed. Hamangiu,

București – 2008

Pașcu Ilie. Drept penal. Partea generală. Ed. Hamangiu, București – 2007

Pașca Viorel. Modificările Codului Penal. Comentarii și explicații. Ed. Hamangiu, București -2007

Petruț Ciobanu, Aurel Ciobanu –Codul de procedură și Codul de procedură penală. Ed. Monitorul Oficial, București, 2014

Streteanu F., Chiriță R. –Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București -2007

Vintilă Dongoroz, Siegrfried Kahone, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roșca. Explicații teoretice ale Codului Penal, Vol. I, Ed a II-a, Ed. Academiei Române, București – 2003

Vasile Dumbravă. Notă la Decizia penală nr. 3347/1967 a fostului Tribunal regional Bacău, Colegiul penal, ,, Revista România de drept” nr. 8/1968

Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiș, Adrian-Mihai Hotca, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Norel Neagu, Costică Păun, Mircea Constantin Sinescu –Noul Cod penal comentat. Partea specială. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Ed. Universul Juridic, București, 2014

Vasile Dobrinoiu, Adrian Mihai Hotca, William Gabriel Brînză – Probleme de drept din jurisprudența penală. Ed. Wolters Kluwer, București, 2008

Zolyneak Michinici. Unele aspecte teoretice și practice ale recidivei. Revista Română de drept, nr. 6/1983

LEGISLAȚIE:

Decretul nr. 187/30 aprilie 1949

Legea nr. 294/2004

Legea nr. 301/2004

Legea nr. 172/2009

Legea nr. 286/2009

Legea nr. 27/2012

Legea nr. 63/2012

Legea nr. 187/2012

Legea nr. 27/2012

Noul Cod penal

Noul Cod de procedură penală

SURSE BIBLIOGRAFICE PUBLICATE ELECTRONIC:

www.Stiucum.com/drept/dreptpenal/Pluritatea deinfractiuni

http//id-hyperion.ro-Drept general An I

http//preferatele.com.docs.drept

www utgjiu.ro/revista/jur

pwfi.blogspot.ro