Receptarea și Studierea Prozei Lui I.l.caragiale în Liceu

Litere

Receptarea și Studierea Prozei Lui I.l.caragiale în Liceu

Byadmin ianuarie 1, 2024

Receptarea și studierea prozei lui I.L.Caragiale în liceu

Receptarea are un sens mai cuprinzător decât lectura unui text, termenul dinurmă fiind doar contactul cu textele scrise, iar cel dintâi se referă și la textele orale. ”Lectura vizează prioritar procesul de parcurgere, descifrare și valorizare a unui text, pe când receptarea vizează prioritar rezultatele acestui proces (semnificațiile atribuite de către cititor unui text după încheierea lecturii, aprecierile asupra textelor citite, ceea ce rămân, în timp, în conștiința cititorilor de pe urma experiențelor de lectură etc.). Prin urmare, noțiunea de «lectură» privilegiază ceea ce textul conține, pe când noțiunea de «receptare» – ceea ce subiectul reține, potrivit personalității sale și circumstanțelor”

În fiecare cultur există scrieri literare considerate a fi dificile și scrieri considerate unanim ca fiind ușoare. Dar, dificultatea unui text este stabilită din perspective diferite:

Perspectiva obiectivistă – dificultatea este proprietatea intrinsecă a fiecărei opere

Perspectiva subiectivistă – gradul de dificultate variază în funcție de înzestrarea cititorului.

Orice operă majoră, cu o valoare deosebită, creează inițial reacții de neânțelegere și de respingere din partea publicului și doar trecerea timpului și modificarea orizontului de așteptare a receptorilor schimbă percepția asupra acesteia. Chiar și în cazul marilor clasici – Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici – studiul istoric al receptării operei acestora indică faptul că ea s-a impus destul de greu, dând naștere, între contemporani, la numeroase reacții de adversitate – lui Eminescu i s-au imputat pesimismul, viziunea needucativă asupra existenței, exagerările, proasta versificare; lui Caragiale, imoralitatea personajelor și a subiectului unora dintre comedii, viziunea cinică, neînțelegerea realităților românești, derizoriul prozei scurte comice; lui Creangă, caracterul primitiv al scrierilor; lui Slavici, lipsa de stil etc.

În practica școlară, comentarea unui text literar cunoaște anumite neajunsuri, stereotipul fiind fiind caracteristica d ebază. Atenția elevilor este concentrată și orientată preponderent asupra unor anumite specii literare, fiind îndrumați să reproducă diageza operei, să cerceteze acțiunea prin urmărirea momentelor principale, să caracterizeze personajele scoțând în evidență trăsăturile fizice și d ecaracter. Ceea ce nu face întotdeauna elevul este modul de prezentare a b#%l!^+a?istoriei respective, prezentarea procedeelor comunicării narative.

3.1. Modurile de expunere ca element al structurii operei literare

Modurile de expunere sunt obiectul unor lecții aparte și sunt parte componentă a unor interpretări ale textelor artistice. Fiecare mod de expunere – descrierea, narațiunea, dialogul, monologul – trebuie înțelese corect. Aceste moduri de expunere sunt procedee fundamentale prin care se comunică cu cititorul.

Constantin Parfene consideră că cercetarea operei literare din perspectivă narativă urmărește elementele de construcție narativă și dramatică astfel:

”Faptele și coordonatele lor spațio-temporale:

Evenimete

Ordinea faptelor

Unitățile de acțiune, loc, timp

Personajele:

Substanța umană

Mijloacele de expriamre a substanței umane

Perspectiva estetică din care e construit personajul

Semnificațiile general-umane.

Semnificațiile general-umane”

În cazul în care sunt lecții pe care elevii abia urmează să le descifreze, să le înțeleagă, profesorul poate recurge la o anumită sarcină, prin care va surprind caracteristicile fiecărui element al acțiunii.

Exemplu:” Identificați și completați spațiile libere în schema dată, în opera Năpasta:

Expozițiunea:

Locul desfășurării acțiunii:………………

Timpul desfășurării acțiunii:………………………..

Participanții la acțiune:…………………………….. b#%l!^+a?

Intriga: faptul /întâmplarea ce a modificat starea de echilibru din situația inițială:……………………………………………………

Desfășurarea: întâmplările care se succed:……………………………………………………………………….

Punctul culminant: momentul cel mai tensionat al acțiunii:……………………………………………..

Deznodământul: evenimentul care încheie acțiunea:…………………………………………………”

Pentru a rezolva această cerință, pe acest model, trebuie ca partea stângă să fie acoperită, această tehnică numidu-se Mâna orabă.

Într-o narațiune, descrierea poate fi folosită pentru a crea cadrul sau atmosfera în care vor avea loc întâmplările povestite, a crea o pauză în ritmul desfășurării acțiunii, a surprinde cadrul în care se încheie acțiunea, a crea impresia de verosimilitate a lumii plăsmuite, de a include elemente cu valoare simbolică.

Pentru narațiunile care conțin descrieri, profesorul poate crea un set de întrebări cum ar fi:

Precizați dacă descrierea este de natură:

Peisagistică

Potretistică

A mediului domestic

A proceselor psihologice

A stărilor de lucruri într-o societate

Determinați tipul imaginilor și sugestia lor, având următoarele repere:

Imagini vizualeîimagini auditive

Imagini motorii

Imagini olfactive

Raportați stăriel afective ale naratorului la cele descrise.

Ce rol are respectiva descriere? Alegeți din variante.

Creează cadrul acțiunii

Accelerează dinamica întâmplărilor b#%l!^+a?

Creează o pauză în succesiunea întâmplărilor.

Introduce un moment de suspans

Contribuie la conturarea portretului unui personaj.

În analiza școlară se impune observația fundamentală: narațiunea și descrierea sunt entități inseparabile, narațiunea pură nefiind posibil de realizat.

Dialogul și monologul sunt folosite ca moduri de expunere care contribuie în egală măsură la transmiterea mesajului operei literare.

Tehnica de lucru folosită în procesul de predare sau studiere a modurilor de expunere putem folosi imaginația ghidată de descrierea peisagistică ori dea de interior care contribuie la surprinderea atmosferei create cu ajutorul detaliilor.

Acest procedeu se aplică astfel:

Se identifică detaliile relevante și atmosfera creată de acestea prin analiza unui fragment

Se formulează o sarcină de scriere în 3-5 minute, pentru toți elevii: Imaginați-vă că vă aflați în cadrul natural descris de autor. Ce sentimente aveți? Cum vă simțiți în acest cadru? Ce anume provoacă trăirile voastre? De ce natură sunt? Cum s-ar simți oricare dintre colegii voștri în acest cadru?

Elevii citesc răspunsurile

Se formulează concluziile privind starea de spirit creată cu ajutorul diferitelor elemente.

În același cadru al studierii modurilor de expunere, exercițiul de reconstituire replicilor unor personaje, este utilizat de către cadrul didactic la clasă. Replicile personajelor au rol de informare, prezintă un anumit fir narativ, o ciocnire de idei, de concepții sau sunt lipsite d eorice sens. Analiza acestor antiteze din replicile personajelor scoate în evidență anumite funcții ale dialogului.

Prin acest eexemple de studiere a modurilor de expunere am demonstrat de fapt că doar în teorie ele sunt separate, în parctică nefiind posibilă trasarea unei linii- măcar imaginare- între ele.

3.2. Caracterizarea personajului literar.

b#%l!^+a?

Caracterizarea personajului literar este o operație indispensabilă unei analize literare, unei receptări corecte a unui text literar, mai ales a unui text literar din opera lui Caragiale.

Deja din gimnaziu se operează cu acest concept, sub diferite alte forme: personaj literar, portret fizic, portret moral, procedeu de caracterizare, schiță de portret, caricatură, etc. Constantin Parfene este cel care face o categorizare a personajelor:

”Personaje fictive – cele care au rădăcină istorică

Personaje principale, secundare, episodice – după locul ocupat în operă

Personaje individuale, colective – după modul de evoluție a personajelor

Personaje complexe, plate – după amploarea constituirii

Personaje clasiciste, romantice, realiste, de factură modernă.”

Constantin Șchiopu menționează posibilitățile de caracterizare ale unui personaj:

”Caracterizarea directă:

Realizată de autor prin portret fizic și moral, prin comentarii explicite

Realizată de autor însuși

Realizată de alte personaje

Caracterizare indirectă dedusă din:

Acțiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj

Mediul în care trăiește

Limbajul folosit

Modul cum gândește ți apreciazî circumstanțele

Numele”

Un procedeu pentru a caracteriza un personaj este cel denumit Drepturi și respnsabilități, a cărui procedură de aplicare este foarte simplă:

În echipe sau individual sunt scrise pe 3-5 foi drepturi ale personajului

Se face un schimb de liste, iar fiecare elev va scrie responsabilitățile care corespund fiecărui drept b#%l!^+a?

Un elev din fiecare grupă va citi două drepturi și două responsabilități

Se formulează concluzia

Acest procedeu poate fi folosit al recapitularea speciei literare schița, iar ca model am ales schița DL. Goe, schița studiată în gimnaziu, dar recapitulată la liceu cu ajutorul acestei metode.

Drepturi ale lui Goe – dreptul la libera exprimare, dreptul de a învăța, dreptul de a merge de sărbători la București, etc

Responsabilități ale lui Goe – responsabilitatea de a nu ofensa interlocutorul, responsaabilitatea de a promova clasa, responsabilitatea a se comporta exemplar în deplaasări.etc.

Sunt citite drepturile și responsabilitățile

Concluzia: Goe este copilul răsfățat, alintat, care a re drepturi, nu respectă nicio responsabilitate, între drepturi și responsabilități există o mare contradicție.

După folosirea acestei metode, poate fi folosită următoarea metodă: Ce veți face, cum veți proceda voi?

Obiective urmărite:

O1: formularea punctului propriu d eveder cu privire la comportamentul personajului

O2: sesizarea impactului pe care îl are comportamentul personajului asupra celor din jur.

Cum se aplică:

Profesorul propune mai multe fișe cu întrebări și răspunsuri

Fiecare grup alege un răspuns ori propune un altul și-l argumentează

Se discută variantele propuse, elevii fiind cei care se pronunță asupra comportamentului personajului și asupra impactului acestui comportament asupra celor din jur.

Fișa nr. 1:

Dl Goe rupe manivela făcând ca trenul să întârzâie la București cu câteva minute.

Cum veți proceda? b#%l!^+a?

Vă împăcați cu situația și nu întreprindeți nimic

Îl mustrați pentru fapta lui

Altă opțiune.

Fișa nr. 2

Dl Goe le numește mătuși proaste. Sunteți martorii acestui incident.

Cum veți proceda?

Vă revoltați, dar nu vp amestecați în discuția lor.

Îi veți reproșa băiatului, dr și mătușilor pentru atitudinea adoptată

Veți ține în fața dlui Goe un discurs moralizator

Altă opțiune.

Fișa nr. 3

Unii colegi critică tot timpul comportamentul dlui Goe. Ei influențează opinia altora

Ce faceți?

Le permiteți să continue

Le interziceți categoric să mai critice.

Îl apărați pe Dl Goe.

Altă opțiune

Piramida este un alt procedeu de caracterizare, procedeu prin care elevii sunt solicitați sî prezinte informația principală în forma unei piramide.

Rândul 1: numele personajului

Rândul 2: starea socială, ocupația, profesia

Rândul 3: trei trăsătrui de caracter ale personajului

Rândul 4: comportamentul

Rândul 5: problema cu care se confruntă b#%l!^+a?

Rândul 6: felul în care soluționează problema

b#%l!^+a?

3.3. Portofoliul

Portofoliul este modalitatea de lucru prin care elevii îți pot valorifica cunoștințele, dar și un instrument prin care este îmbinată evaluarea cu învățarea continuă. Prin această carte de vizită a elevului, profesorul poate urmări în plan cognitiv, atitudinal și comportamental disciplina, pe o perioadă mai lungă de timp.

Am cerut elevilor mei să realizeze un portofoliu în anii școlari 2013-2014 și 2014 – 2015. Portofoliul a fost realizat de elevii clasei a X-a D, care anul școlar trecut au fost clasa a –IX-a D. Portofoliul a fost realizat doar pentru un singur scriitor și opera acestuia Ion Luca Caragiale.

În anul școlar 2013-2014 portofoliul a cuprins următoarele apecte:

Viața și opera lui I.L.Caragiale.

Narațiunea lui I.L.Caragiale

Elevii au realizat aceste teme prin diferite mijloace, nuu doar prin documente word:

Organizarea unei expoziții cu diverse lucrări: power point, imagini ale lui I.L.Caragiale, volume de cărți ale acestuia,

Realizarea unor interviuri imaginare:

Compoziții ale elevilor despre viața și opera lui I.L.Caragiale

Realizarea unei expoziții cu fotografii de la spectacolele de teatru .

Sursa informațiilor pentru elevi a fost diferită; de la internet, la manual, la biblioteca școlii, biblioteca publică, biblioteca personală.

b#%l!^+a?

PORTOFOLIU

I.L.CARAGIALE

CLASA a X-a D

AN ȘCOLAR 2013-2014

AN ȘCOLAR 2014-2015

b#%l!^+a?

FIȘA DE LUCRU

MOTIVUL SCRISORII DE DRAGOSTE

O NOAPTE FURTUNOASĂ – O SCRISOARE PIERDUTĂ

Citește cele două fragmente, apoi răspunde la cerință:

SCENA VI

SPIRIDON, ZIȚA (intră agitată)

ZIȚA: Ei! Și zi persoana în chestiune așteaptă pe maidan?

SPIRIDON: Da, și mi-a dat și biletul ăsta ca să ți-l aduc.

ZIȚA (luând biletul): Și nu mi-l dai mai curând! Adu să văz. (merge la o parte și citește.) "Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii… (își comprimă palpitațiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie și inspirațiune, care m-a făcut pentru ca să-ti fac aci anexata poezie:

"Ești un crin plin de candoare, ești o fragilă zambilă, Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru o eternitate și per toujours."

(Foarte aprinsă, își face vânt cu scrisoarea și se plimbă repede.): Spiridoane băiete, du-te, du-te iute; te așteaptă siguralmente… du-te… spune-i să aștepte, viu și eu după tine numaidecât, numai să vorbesc cevașilea cu țățica.

( O noapte furtunoasă) b#%l!^+a?

ACTUL I , SCENA IV

Trahanache: [ …]vede mișelul că n-are încotro, și-mi scoate o scrisorică… Ghiți a cui și către cine?

Tipătescu: (de abia stăpânindu-și emoția) A cui? A cui, nene Zahario?

Trahanache: Stăi să vezi. (răspicat și râzând.) A ta cătră nevastă-mea, cătră Joițica! Scrisoare de amor în toată regula… 'Ai? Ce zici d-ta de asta?

Tipătescu: (turburat rău) Nu se poate, nu se poate!

Trahanache: Am citit-o de zece ori poate: o știu pe dinafară! Ascultă: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). – Eu (adică tu) trebuie să stau acasă, pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu (adică nevastă-mea, Joițica), la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică…" (privește lung pe Tipătescu, care e în culmea agitației.)

Tipătescu: (plimbându-se înfuriat) Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabilului!… Nu se poate!

(O scrisoare pierdută)

Dacă ai fi un Rică Venturiano sau un Ștefan Tipătescu al zilelor noastre, ce i-ai scrie Vetei sau Zoiei ( ăn versiune actualizată)?

b#%l!^+a?

PREZENTARE DESPRE CARAGIALE

b#%l!^+a?

FIȘĂ DE LUCRU

LA HANUL LUI MÂNJOALĂ

Cât timp mai era de parcurs, în incipit, până la hanul lui Mânjoală?

De câți ani murise proprietarul?

De ce era bănuită femeia, proprietara actuală a hanului?

Ce miros se simțea în bucătărie?

Cum este prezentată Coana Marghioala?

Câte icoane erau pe pereți?

Ce a băut la masă?

Cât a stat la han?

Ce fenomen meteorologic a început?

Ce sentimente îi cauzează căciula pe cap?

Pe cine întâlnește în cale, când s-a hotărât să plece de la han?

La cine mergea Fănică și cu ce scop?

Cum arăta camera în care l-a cazat Marghioala pe Fănică când s-a întors din drum?

Cine l-a salvat de la han?

Unde a fost dus să se curățească de rău si cum a făcut acesta?

Ce află Fănică de la călător? b#%l!^+a?

Socrul său trecuse printr-o experiență asemănătoare?

Pe cine aseamănă bătrânul cu cotoiul?

Imagini de la spectacole de teatru

b#%l!^+a?

FIȘA DE LUCRU

LA HANUL LUI MÂNJOALĂ

Citește cu atenție textul următor :

„Așa socotind în gând, am și văzut de departe, ca la o bătaie bună de pușcă, lumină multă la hanul lui Mânjoală, adică așa-i rămăsese numele; acum era hanul Mânjoloaii – omul murise de vreo cinci ani… Zdravană femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatră, și încă spun toți că trebuie să aibă și parale bune. Unii o bănuiesc că o fî găsit vreo comoară… alții, că umblă cu farmece. Odată au vrut s-o calce tâlharii… S-au apucat să-i spargă ușa. Unul dintre ei, ăl mai voinic, un om cât un taur, a ridicat toporul și când a tras cu sete, a picat jos. L-au ridicat repede! era mort… Frate-său a dat să vorbească, dar n-a putut – amuțise. Erau patru inși. L-au pus pe mort în spinarea lui frate-său, și ceilalți doi l-au apucat de picioare, să-l îngroape undeva departe. Când să iasă din curtea hanului, Mânjoloaia începu să strige pe fereastră: hoții! și-n față-le, iacă zapciul cu mai mulți inși și cu patru dorobanți călări. Strigă pomojnicul: "Cine-i?" Hoții cei doi fugi care-ncotro! rămâne mutul cu frate-său mort în cârcă. Acu, ce te faci la cercetare? Toată lumea știa că mutul vorbește; cui putea să-i treacă prin cap că mutul nu se preface? L-au bătut până l-au smintit, ca să-i vie glasul la loc – degeaba. De atunci li s-a tăiat pofta flăcăilor să mai calce hanul… „ b#%l!^+a?

(I.L.Caragiale, La hanul lui Mânjoală)

Scrie câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte : socotind, a drege, a ridica, parale

Transcrie 2 cuvinte din câmpul semantic al gradelor de rudenie .

Transcrie două cuvinte / expresii care contribuie la descrierea hoților.

Extrage o idee din fragmentul citat.

Rezumă textul dat în 3 – 5 rânduri.

Ilustrează, prin câte un enunț, sensul denotativ și sensul conotativ al cuvântului femeie.

Extrageți din text 2 elemente care contribuie la crearea ezitării.

Definiți fantasticul.

FIȘĂ DE LUCRU

ÎN VREME DE RĂZBOI

DESCRIE: Portretul fizic al personajului, trăsăturile morale evidente. (caracterizare directă, caracterizare indirectă

Rolul senzațiilor fiziologice, al reacțiilor organice ale personajului

Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să mai scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari, privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat… Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr, mâinile se ridicară și-ncepură să frământe sec din degete ; ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le treptat înăuntrul bolții capului, în alte depărtări mai adânci poate ; gura se-nchise și fălcile se-ncleștară.

Ce stare de suflet trădează senzațiile fiziologice? b#%l!^+a?

Ce semnificație au aceste notații? Care este rolul lor

FIȘĂ DE LUCRU

ÎN VREME DE RĂZBOI

PROBEAZĂ: Apartenența personajului la tipologia avarului.

Rolul senzațiilor fiziologice, al reacțiilor organice ale personajului

Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să mai scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari, privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat… Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr, mâinile se ridicară și-ncepură să frământe sec din degete ; ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le treptat înăuntrul bolții capului, în alte depărtări mai adânci poate ; gura se-nchise și fălcile se-ncleștară.

Ce stare de suflet trădează senzațiile fiziologice?

Ce semnificație au aceste notații? Care este rolul lor?

FIȘĂ DE LUCRU

O NOAPTE FURTUNOASĂ

ACTUL I

(O odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de amândouă părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul întâi și-n planul din fund câte o ușă; în dreapta, pe planul al doilea altă ușă. În dreapta în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atârnată lângă ea.) b#%l!^+a?

SCENA I

JUPÂN DUMITRACHE, în haine de căpitan de gardă fără sabie, și NAE IPINGESCU

JUPÂN DUMITRACHE (urmând o vorbă începută): Iaca, niște papugii… niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri… și seara… se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieși cu o femeie pe uliță, că se ia bagabonții laie după dumneata. Un ăla… un prăpădit de amploiat, n-are chiară în pungă și se ține după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule!

IPINGESCU: Nu se ia după toate, jupân Dumitrache; după cum e și femeia: dacă trage la ei cu coada ochiului și face fasoane, vezi bine! bagabonții atât așteaptă.

JUPÂN DUMITRACHE: Ba să am pardon! Știu eu ce vrei dumneata să zici… Dar nevastă-mea nu-i d-alea, domnule.

IPINGESCU: Vai de mine! jupân Dumitrache, adică, gândești că am vrut pentru ca să-ți fac un atac? Îmi pare rău!

JUPÂN DUMITRACHE: Nu, nene Nae; dar vreau să zic adică că nevasta mea nu-i d-alea cum ziseși, și iaca, după mine de ce s-a luat?

IPINGESCU: S-a luat bagabonții și după dumneata?

JUPÂN DUMITRACHE: S-a luat și se ia…

IPINGESCU: Și cum ești dumneata!…

JUPÂN DUMITRACHE: Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist…

IPINGESCU: Rezon!

JUPÂN DUMITRACHE: Apoi să știu de bine că intru în cremenal! Să mai văz eu numai că se ține bagabontul după mine, lasă-l…

IPINGESCU: Cara bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! iaca… un bagabont! de unde-l cunosc eu? b#%l!^+a?

IPINGESCU: Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?

JUPÂN DUMITRACHE: Asta-i Una vorbim și bașca ne-nțelegem. Dar de! ai dreptul; nu știi ce mi s-a întâmplat, nu știi cum mă fierbe el pe mine de două săptămâni de zile… Nu că mi-e frică de ceva, adică de nevastă-mea… să nu…

IPINGESCU: 'Aida de! Coana Veta! Mie-mi spui? n-o știu eu?…

Transcrie două fenomene de limbaj, diferite, ale oralității

Explică rolul punctelor de suspensie în structura: „Iaca, niște papugii… niște scârța-scârța pe hârtie!”

Alcătuiește un enunț cu omograful termenului comediile

Identifică tema discuției dintre cele două personaje

Transcrie din text două cuvinte a căror formă nu mai este acceptată de DOOM

Numește două trăsături ale personajului Dumitrache și exemplifică-le cu citate

Identifică în fragmentul de text dat rolul indicațiilor scenice

Ilustrează două trăsături ale genului dramatic

Exprimă-ți opinia depre un tip de comic present în fragmentul de text dat

FIȘĂ DE LUCRU

ÎN VREME DE RĂZBOI

Răspunde la următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:

Tot viforul care urla în noaptea grozavă să fi năpădit dintr-o dată în țeasta lui Stavrache nu l-ar fi clătinat mai cu putere decât înfățișarea și vorbele acestea!

Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari privind țintă, peste b#%l!^+a?înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat… Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr; mâinile se ridicară și-ncepură să frământe-n sec din degete; ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundudându-le treptat înăuntrul bolții capului, în alte depărtări mai adânci poate; gura se-nchise și fălcile se-ncleștară. […]

– Mă credeai mort, nu-i așa?… […] Hangiul începu să râză.

(I.L.Caragiale – În vreme de război)

Scrie două expresii/locuțiuni care conțin cuvântul gura.

Transcrie o structură care conține o imagine vizuală.

Motivează utilizarea verbelor la gerunziu și indicativ perfect simplu.

Identifică perspectiva narativă și tipul de narator în fragmentul dat.

Explică rolul descrierii elementelor naturii.

Cărui moment al subiectului aparține fragmentul citat?

Ce semnificație are ultima replică pentru Stavrache?

Caracterizează personajul principal al nuvelei În vreme de război folosind 100-150 de cuvinte.

AVARUL ÎN OPERA LUI I.L. CARAGIALE

Elev: Ionescu Adrian-Marius

În nuvela „În vreme de război” este prezentat personajul Stavrache, membru al familiei avarilor. Nuvela are trei capitole și fiecare presupune un moment în creșterea obsesiei lui Stavrache.

În timpul războiului, Popa Iancu Georgescu devine căpetenia unei temute bande de tâlhari. Stavrache este fratele său, negustor, proprietarul unei prăvălii în care mai adăpostea și drumeți b#%l!^+a?rătăciți noaptea pe drumuri. Popa Iancu vine să-i ceară fratelui său ajutor, mărturisindu-i faptele. Stavrache îl sfătuiește să plece, să i se piardă urma. Averea preotului rămâne astfel în grija cârciumarului, care nu peste mult timp, primește o scrisoare în care este asigurat că preotul a murit. O dată cu moștenirea averii, Stavrache este chinuit de vedenia fratelui mort. Teama de a nu pierde averea, căzută ca din cer, începe să-l tortureze.

Cu timpul teama se transformă în obsesie care este punctată de aceeași idee: „Gândeai c-am murit, neică?”. Coșmarurile lui Stavrache sunt conjugate cu setea lui de acaparare.

Fratele îi apare în haină vărgată, de ocnaș, cu ochii de fiară, gata să-l ucidă. Alteori, îmbrăcat militar.

A treia oară prezența fratelui îi declanșează nebunia. Fratele se întoarse să-i ceară bani, pentru că îi cheltuise pe cei ai regimentului. Lupta dintre Stavrache și fratele lui, se desfășoară într-o mare încleștare fizică și psihică.

În nuvelă se urmăresc reacțiile eroului într-un maximum de intensitate: gura deschisă, fără să poată vorbi, ochii holbați, mâinile țepene și, când luă paharul: „îl puse spre gură, dar gura rămase-ncleștată. Tremurând și, ca și cum ar fi băut, deșertă paharul peste bărbie pe sân. Momentul este de spaimă. Stavrache, țintit la podea de fratele mai tânăr cânta popește.

Toate întâmplările se petreceau noaptea; atât cele reale , cât și halucinațiile eroului: popa vine la fratele lui noaptea, fetița vine să cumpere gaz și rachiu seara târziu; tot noaptea popa se întoarce să ceară bani fratelui.

Finalul este trist și explică mesajul. Banii, avariția, dezumanizează. Drumul celor doi frați este un eșec.

Nuvela se încheie fără să știm dacă preotul se mai poate salva a doua oară. Răspunsul pe care îl dă tovarășului său: „N-am noroc!” ne indică deznodământul tragic, probabil, de data aceasta, și pentru Iancu Georgescu

IMAGINII FOLOSITE ÎN EXPOZIȚIA DEDIDACTĂ ZILEI LUI CARAGIALE

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Calendarul activităților cercului de lectură

Întâlniri lunare, marți și sâmbătă, de doua ori pe lună, între orele 14-16 se ascultă creațiile copiilor, sunt comentate de colegii lor și de profesorii indrumatori

Realizarea și comentarea creațiilor elevilor, concepute după vizionarea unui tablou, ascultarea unor genuri diferite de muzică

Sunt selectate cele mai bune creații pentru a fi popularizate

Întâlnire cu scriitori și cu alți oameni de cultură

Vizionarea unor filme, documentare despre viața și opera unor scriitori, pictori, muzicieni, actori reprezentativi, despre importanța lecturii în viața oamenilor

Realizarea unui moment artistic (concurs, dramatizare, atelier literar, expoziție de desene după opera eminesciană)

Vizite la muzee importante din județ si realizarea unor momente artistice

Participare la lansări de carte, exploziții de pictură

Audierea unor CD-uri cu recital de poezie

Pictopoezia-expoziție de pictopoezii și afișe pro-lectura

Mărțișor – prieten drag!

Tipărirea revistei școlii

În așteptarea mieilor (sfintele sărbători pascale) b#%l!^+a?

Vine, vine, se apropie vacanta!

Realizarea unui blog/pagină de socializare a cercului care să reflecte întreaga activitate

3.4. Studiu de caz

Studiu de caz este utilizat de profesori și elevi pentru a transfera cunoștințe și a indice atitudini pro-actve. Autorul studiului de caz cercetează diferte fapte relevant, colectează informații, le ilustrează și apoi tehnoredactează textul incluzând și materialul ilustrativ adecvat. Un studiu de caz cuprinde între 2-4 pagini de text și 5-10 pagini de material ilustrativ, include o bibliografie. Structura unui studiu de caz este clasică și include: introducere, conținut, concluzii, bibliografie.

Studiul de caz prezentat aici a fost realizat de elevii clasei a XI-a I, an școlar 2014-2015, și are ca temă Universul operei lui Caragiale, dar a fost conceput în anul școlar 2013-2014.

UNIVERSUL OPEREI CARAGIALIENE b#%l!^+a?

STUDIU DE CAZ

CLASA a XI-a I

2013-2014

2014-2014

b#%l!^+a?

Anexă introductivă

Ion Luca Caragiale se naște în satul Haimanale în data de 0.01.1852. Este fiul unui avocat, Luca Caragiali, secretar al Mănăstirii Mărgineni, și al Ecaterinei Karabova, descendentă a unei familii de negustori greci din Brașov. Între 1859-1860 începe școala la Instrucțiunea cu slava popească, în curtea bisericii Sfântu Gheorghe din Ploiești. Continuă între 1860-1864 cursul priamr la Școala Domnească nr. 1 din Ploiești, având ca institutori pe Zaharia Antinescu, apoi pe Basil Drăgoșescu. În această perioadă clasa sa este vizitată de Alexandru Ioan Cuza.

Absolvă primul din 85 de elevi, iar între 1865-1867 est eelev la Sfinții Petru și Pavel din Ploiești. După 1867 Caragiale se pare că ar fi urmat cursuri liceale în București, dar în scrisurile oficiale, apare ca fiind înscris la cursul de mimică și declamație al lui Costachi b#%l!^+a?Caragiali. În 1870 este copist la Tribunalul Prahova, participă la mișcarea revoluționară a lui Alexandru Candiano-Popescu. Moare tatăl său de hidropizie, iar tânărul copist devine singurul întreținător al familiei.

Începând cu 1873 începe colabărările la ziare, sub semnăturile lui Car și Policar, numele întreg apărându-i în Revista Contimporană. În 1878, sub imperiul prieteniei cu Eminescu, colaborează la Ziarul Timpul. În 1878 citește la Iași, comedia O noapte furtunoasă sau Numărul 9, iar în 1879 , comedia este jucată pentru prima dată.

b#%l!^+a?

În 1880 citește la Junimea, Conu Leonida față cu reacțiunea, iar în 1884 este primul spectacol al comediei O scrisoare pierdută.

În 1885, Titu Maiorescu publică Comediile d-lui Caragiale, iar în 1887, Caragiale est enumit b#%l!^+a?prin ordin regal, director general al teatrelor. După ce intră în afaceri cu un restaurant, după ce pierde o sumă uriasă de bani, Caragiale rămâne tot scriitor, după numeroase colaborări cu ziare, reviste, publicații, apar Momente și schișe, Mofturi, numeroase povestiri. În 1904 se stabilește provizoriu la Berlin, provizoratul acesta devenind repede definitiv. În 1908 apare seria Opere complete, în trei volume. În 1909, apare Kir Ianulea, în ziarul Viața românească.

b#%l!^+a?

Caragiale refuză să participe la un spectacol în onoarea sa, refuză un premiu, moare la Berlin,

în țară străină.

b#%l!^+a?

Lecția abordată sub forma unui studiu de caz oferă posibilitatea elevilro de a analiza o situație în caer există un conflict sau o dilemă. Utilizarea acestei metode necesită respectarea câtorva condiții:

Cazul să fie relevant

Să permită soluții diverse

Abordrea lui să fie subordonată obiectivelor operaționale ale lecției respective

Descrierea cazului este făcută în formă scrisă.

După Constantin Schiopu procedura de aplicare este următoarea:

Lectura individuală sau în grupuri dirijată de întrebări

Prezentarea cazului și identificrea problemei desprinse din cazul respectiv

Evaluarea cazului

Dezbaterea cazului

Formularea concluziilor

Studiu de caz

Scrisoarea de amor dintre Zoe și Tipătescu

Cazul: pierderea scrisorii de amor a lui Tipătescu adresată Zoe

Descrierea cazului: Zoe, soția lui Zaharia Trahanache pierde o scrisoare de dragoste, pe care a primit-o de la Tipătescu, prefectul orașului și prietenul soțului ei. Nae Cațavencu, directorul b#%l!^+a?ziarului ”Răcnetul Carpaților”, posesor al scrisorii, dorind să devină deputat, îl amenință pe Tipătescu cu un șantaj. Avertizând că publică scrisoarea, Cțavencu reușește să obțină susținerea Zoei pentru candidatura la deputăție, ea temându-se că va fi compromisă în societate. De la ”centru” vine însă dispoziția fermă de a fi trecut pe lista candidașilor un oarecare Agamemmnon Dandanache.

Informații ce lipsesc pentru soluționarea problemei: atitudinea/comportamentul lui Zaharia Trahanache față de cele întâplate; opinia lui Cațavencu.

Problema desprinsă din caz: fiecare personaj are o problemă/,

Zoe poate fi compromisă într-un oraș unde ”bărbații și femeile. Și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv, dar însă având motiv”

Fănică Tipătescu est eîn fața unei dileme: să aleagă din cele două candidaturi, a lui Cațavencu și cea propusă de centru

Cațavencu, dacă publică scrisoarea, nu obține funcția de deputat, deci trebuie să întreprindă orice pentru a fi ales.

Evaluarea cazului: Soluționarea problemei necesită din parte alui Tipătescu și a Zoei compromis și acceptare a tuturor condițiilor puse de Cațavencu. Tipătescu trebuie să se supună dispoziției centrului, iar Zoe să-l convingă pe soțul său, rival al lui Cațavencu, să accepte candidatura celui din urmă.

Riscuri:

Dacă Zoe și Tipătescu nu vor accepta condițiile lui Cațavencu, ei sunt compromiși în societate

Refuzând dispoziția centrului, Tipătescu poate pierde postul de prefect

Acceătând candidatura lui Cațavencu, Tipătescu și asociații săi instaurează în fotoliu de deputat undemagog, preocupat de avantajele personale, faptul având un impact negativ asupra locuitorilor orașului.

Soluții propuse de profesor:

Tipătescu îl poate șantaja pe Cațavencu, fiind imposibil ca acesta să nu aibă ceva de ascuns în calitate d eavocat și director al ziarului b#%l!^+a?

Tipătescu, cu puterea executivă a orașului, poate lua prin forță, prin constrângere, scrisoarea de la Cațavencu.

Cațavencu renunță și la deputăție și la șantaj, dând scrisoarea destinatarului

Tipătescu acceptă candidatura ”centrului” și nu-și mai face griji de faptul că Zoe va fi compromisă o dată cu publicarea scrisoarii

Zoe îi poate oferi lui Cațavencu o sumă considerabilă de bani pentru ca aceasta să-i restituie scrisoarea.

Argumente/contrargumente.

Argumente soluția 1: Cațavencu este prins că falsificat o poliță, devenind șantajabil de oponenți – Trahanache: ”L-am prins cu alta mai boacănă.Cu altpă plastgrafie…..Ce plastograf!”

Contraargument soluția 2: Polițistul orașului, la pornca lui Tipătescu, îl arestează pe Cațavencu, îl închide, după care întors în casa șantajistului, caută peste tot – ”am ridicat dușumele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crepăturile zidului” – însă degeaba. Cațavencu nu cedează – Pristanda :”după câte făgăduieli și amenințări i-am făcut lui Cațavencu, mi-a răspuns că în zadar mai stăruiesc și că la urma urmelor nici nu mai vrea să stea d evorbă cu nimini, dar cu nimini, decât cu dumneavoastră”

Contraargument pentru soluția a 3 a : ”Pristanda: Se las greu: ori o mie de poli ori deputăția”

Argument pentru soluția a 4-a:

”Zoe: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu.

Tipătescu: Peste putință!

Zoe: Să-l alegem!

Tipătescu: Nicodată. O dată cu capul! Te gândești la ce spui?”

Argument pentru soluția 5: Zoe poate cumpăra scrisoarea de la Cațavencu cu o mie d epoli, pe care el i-a cerut ca plată.

Formularea concluziilor: Indiferent de soluția cazului, personajele sunt dominate de trăsături morale negative, ele fiind exponente ale unei clase umane.

b#%l!^+a?

Concluzii

Lucrarea de față s-a concentrat foarte mult doar pe partea de proză a lui Caragiale și foarte puțin pe partea de comedie, doar în partea paractică a lucrării, unde ținând cont de programa claselor de liceu am exemplificat câteva dintre metode și planurile de lecție cu exemple din comedie.

Am structurat lucrarea ca un parte teoretică și parte practică, partea practică fiind în mare parte realiazată pe modele de receptare și studiere a operei lui Caragiale în liceu, portofoliul și studiu de caz fiind două metode importante.

În ultima parte a carierei sale, Caragiale a scris basme folclorice sau culte, “a redescoperit lumea pe dos a comediilor în vechile povești”. Caragiale a fixat o lume întreagă, pentru că, văzând-o, cunoscând-o și pricepând-o, a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease.

Pornind de la această realitate am realizat lucrarea tocmai pentru a aduce la lumină marea parte a prozei sale, schițele, nuvelele, poveștile, povestirile, momentele, moftangii.

Am realizat în parte a doua un ghid de metode de receptare, studiere a operei sale, de abordare metodică, taote acestea fiind utile pentru colegii mei de catedră, dar și pentru mine în viitoarea mea perioadă la catedră. Acest minighid poate fi dezvoltat cu ajutorul elevilor, care sunt grupul țintă al oricărei acțiuni de învățare.

Se poate scrie de Caragiale mult și foarte mult edintre operele salae pot avea reprezentări diferite, pot avea studii diferitt realizate, și toate acestea pentru că un scriitor precum Caragiale nu are limită de interpretare.

Sunt scrise sute de pagini deja despre fiecare dintre aceste opere s-au scris metode și moduri de receptare pentru fiecare dintre ele, eu nu am făcut decât să aduc la lumină o parte dintre acele metode care uneori nu sunt foarte des folosite. Portofoliul și Studiul de caz sunt după părerea mea, două dintre metodele de studiu al literaturii care permit copilului de vârstă b#%l!^+a?adolescebtin să poată să își expună părerea asupra unor opere, să trateze dintr-un punct de vedere individualizat o operă literară, mai ales opera lui Caragiale

Bibliografia

George Călinescu – Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent, Editura Minerva, 1969

Tudor Vianu – Opere, volumul II, Editura Minerva, 1972.

Tudor Vianu – Studii de literatură romînă, Editura Didactică și Pedagogică, 1965.

Tudor Vianu – Arta prozatorilor romîni, București 1941 sau alte ediții, 1991, 1996.

Șerban Cioculescu, Caragialiana, Editura Eminescu, București 1974.

Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu – Istoria literaturii moderne, București, 1944.

Ion Rotaru, O istorie a literaturii romîne, volumul I, Editura Minerva, București, 1971

Ștefan Cazimir, Caragiale, universul comic.

Pompiliu Constantinescu – Scrieri, volumul II, Editura pentru Literatură, 1967.

Al. Călinescu, Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Editura Albatros, București 1976.

Mircea Tomuș, Opera lui I.L.Caragiale, Editura Minerva, București, 1975.

Ghiță Florea, Simona Iacob, Literatura romînă 1850-1900, Comentarii și analize literare, Editura Fundației, Romînia de Mîine.

Ghiță Florea, Epoca marilor clasici, Casa de Editură și Presă ,,Viața Romînească''.

I.L.Caragiale, Opere, volumul I-III, București, Editura Academiei Române 2002

I.Constantinescu, Caragiale și începutul teatrului european modern, București, 1974

XXX, Dicționarul literaturii romîne de la origini pînă la 1900, București, 1979.

b#%l!^+a?

Anexe

PROIECT DE LECȚIE

Obiectul: Limba și literatura română

Capitolul: Personalități ,exemple ,modele

Subiectul: ”În Nirvana” –I.L.Caragiale

Tipul lecției: de predare – învățare

Obiective operaționale:

Elevii vor fi capabili să:

a)În plan cognitiv:

Să înțeleagă caracterul nonficțional al textului;

Să recunoască și să analizeze principalele părți componente ale textului;

Să contureze un portret prin selectarea fragmentelor adecvate;

Să interpreteze titlul prin expunerea orală a opiniilor proprii și argumentarea lor;

b)În plan afectiv:

Să dovedească receptivitate afectiv – intelectuală față de personalitatea al cărei portret este prezentat în text;

Să-și fixeze, preferențial, atenția asupra unor fragmente din lectura studiată și să-și motiveze preferințele;

Resurse educaționale: textul “ În Nirvana “ de I. L. Caragiale; capacitățile receptive normale ale elevilor clasei a IX-a

Timp la dispoziție: 1 oră.

Strategia didactică: b#%l!^+a?

Metode și procedee: – lectura expresivă ( a unor fragmente );

– conversația euristică;

– învățarea prin descoperire;

– problematizarea;

Forme de organizare a activității elevilor: activitatea frontală.

Mijloace de învățământ:

Limba și literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică și Pedagogică

fișe de citate;

Material bibliografic:

Dicționar Explicativ;

Al. Vlahuță: “ Amintiri despre Eminescu “;

G. Călinescu: “ Viața lui Mihai Eminescu “;

Desfășurarea activității didactice

Organizarea clasei:

Se vor nota absențele;

Elevii se vor pregăti pentru începerea lecției;

Verificarea cunoștințelor însușite în lecția anterioară:

Definirea termenului nonficțional;

Caracterul memorialistic;

Informații reale controlabile;

Raportarea la realitatea timpului său.

Enunțarea principalelor momente:

Împrejurările în care Caragiale l-a cunoscut pe Eminescu;

Cum și-l închipuie scriitorul înainte de a-l cunoaște ?

Portretul fizic și moral;

Familia;

Geniul și nebunia;

Enunțarea conținutului lecției de azi și a obiectivelor:

Azi vom explica titlul textului pornind de la sensul termenului “Nirvana” și vom analiza principalele părți componente ale textului. Vom contura un portret al poetului prin b#%l!^+a?selectarea fragmentelor adecvate; vom întregi portretul cu ajutorul unor texte din Al. Vlahuță și G. Călinescu ,dar și a altor texte .

Prezentarea cunoștințelor noi:

I. Definirea termenului “Nirvana”:

DEX: Nirvana (în religia budistă, în filozofia indiană) stare mistică de fericire, presupusă a fi realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe și prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei.

Dicționarul de simboluri – Jean Chevalier, Alain Gheerbant: “Nirvana” termen sanscrit cu sensul de supremă liniște; “Minunata Nirvana este luminoasă și liberă de orice construcție mentală, eliberată întinarea atașamentului și a celorlalte patimi…Esența sa este supremă. Nimic nu-I este exterior. Nimic în afară de ea nu există pentru cei care, dorind eliberarea, așteaptă să vadă dispărând infinitul durerilor și să obțină fericirea iluminării”. (J. Servier din “Omul e invizibil” despre bun.

II. Analiza principalelor părți componente ale textului

În ora anterioară am lecturat textul și am delimitat principalele părți componente astfel:

Împrejurările în care Caragiale l-a cunoscut pe Eminescu;

Cum și-l închipuie scriitorul înainte de a-l cunoaște;

Portretul fizic și moral al poetului;

Familia;

Geniul și nebunia;

Moartea.

Împrejurările în care Caragiale l-a cunoscut pe Eminescu:

timpul – acum peste 20 de ani din momentul evocării;

toamna, când “aceste păsări călătoare (actorii) se-ntorceau la cuiburile lor”, deoarece “stagiunea migrării actorilor se sfârșise”.

cauza: – Mihai Pascaly, vestitul actor și director de teatru, văzându-l pe Caragiale citind îi spune “cu un fel de mândrie”: “am și eu un băiat în trupă care citește mult” Considerând că lectura îi apropie, favorizează întâlnirea celor doi: “Eu crez că ți-ar făcea plăcere să-l cunoști”.

talentat – apare prima descriere a poetului:”…este foarte învățat , știe nemțește și are mare talent:face poezii”. Pasionat de lectură – îl găsise “ într-un otel din b#%l!^+a?Giurgiu…culcat în fân și citind în gura mare pe Schiler”. Blând ,fără vicii -“era blând,de treabă ,nu avea nici un vițiu” -“era străin de departe” -“se vedea bine a fi copil de oameni ,ajuns aici di cine știe ce împrejurare”.

B. Cum și-l închipuie scriitorul înainte de a-l cunoaște ?

a)cauza :inexplicabilă “nu știu de ce “.

b)portretul închipuit :”ființă extraordinară,un erou ,un viitor om mare”

“om…scos dintr-un tipar de lux”

“un om mare trebuie să fie în toate ca neoamenii”.

c)efectul: Se creează tensiune. Aștepți ca să vezi dacă închipuirea coincide cu realitatea.

C. Portretul fizic și moral

a)portretul fizic: -“figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină;niște ochi mari;un zâmbet blând și adânc melancolic”.

Figură clasică;

Plete mari negre;

Frunte înaltă;

Ochi mari;

Zâmbet blând;

b)portret moral bazat pe contradicții:

Talentat;

Pasionat de lectură;

Blând;

Vesel ,expansiv când vorbea de filozofie;

Tăcut ,posomorât ,vorbea foarte puțin ,când actrița nu i-a prețuit opera;

“vesel și trist;comunicativ și ursuz;blând și aspru”;

Familia:

tatăl:- autoritar:”mai cu binele ,mai cu de-a sila ,l-a luat acasă”;

-“blând foarte drăguț,glumeț și original”

Fratele:- ofițer;

– Iorgu (George) identificat de G. Călinescu în “Viața lui Mihai Eminescu”;

– fratele mai mare;

-“tot așa de frumos ,de blând și de ciudat –o izbitoare asemănare în toate”.

– destin tragic-se sinucide→ipoteză contestată de Călinescu în “Viața lui Mihai b#%l!^+a?Eminescu”,care susține că Iorgu moare de boală la 29 de ani;

Mama:- informații puține – murise “amintiri mai crude decât ca de o moarte normală”

→Călinescu menționează că ea moare răpusă de cancer și de nefericirea de a vedea doi dintre copii săi morți prea devreme(Șerban și Iorgu)

Sora: Harieta –“îl iubea foarte”;

-“trăia retrasă într-o mănăstire”;

-“paralizată din copilărie”;

E. Geniul și nebunia:

nebunia e numită metaforic cutremur sau nenorocire;

Se completează portretul moral: – dezordonat ,dar nu vicios;

– temperament vulcanic “temperament de o excesivă neegalitate ,și când o pasiune îl apuca era o tortură nemaipomenită”;

Caragiale își declară poziția de confident;

Om superior;

Manifestările geniului :- lipsit de maniere comune;

– încordarea a minții→omul superior;

Manifestările nebuniei : – devenită vrăjmaș;

– ereditară “din sânul maicii sale”;

– luptă decisivă “între flacăra celei mai înalte vieți și germenul distrugerii finale a rasei”

Portret moral bazat pe contradicții:”capul cel mai bolnav ,ca mai luminoasă inteligență;cel mai mâhnit suflet ,în trupul cel mai trudit”;

F.Moartea:

Un ultim portret moral:”era un om dintr-o bucată ,și nu dintr-una care se găsește pe toate cărările”.

Tratare ironică a ipocriziei contemporanilor:”Generații întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Șerban –vodă ,după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme”

b#%l!^+a?

III .Întregirea portretului lui Eminescu utilizând și alte texte

Al. Vlahuță –“Amintiri despre Eminescu”

“Sfiicios ,mă uitam la Eminescu și mi se părea un zeu tânăr ,frumos și blând cu părul lui negru ,ondulat ,de sub care se dezvelea o frunte mare ,palid la față ,cu ochii adormiți ,osteniți de gânduri ,mustața tunsă puțin, gura mică ,și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund ,muzical, umbrit într-o surdină dulce,misterioasă,care dădea cuvintelor o vibrare particulară ,un fluid de viață și de emoție ,care uneori te înfiora ca niște acorduri curioase,neașteptate.”

Completăm portretul fizic :- frumos;

– păr negru,ondulat;

– frunte mare;

– palid la față;

– ochi …osteniți de gânduri;

– mustață tunsă;

– gură mică;

– glas profund,muzical;

Despre perioada când era redactor la ziarul “Timpul”:”Conștiincios și muncitor peste măsură ,de multe ori Eminescu ducea singur greutățile gazetei. Câte nopți petrecute cu condeiul în mână!Ș-a doua zi ,palid,nepieptănat ,plin de cerneală pe degete ,c-un teanc mare de manuscrise intra în tipografie ,unde rânduia materia ,redacta informații ,făcea corecturi și numai seara ,când gazeta începea să se vânture la roată,atunci își aducea aminte și el că e trudit și n-a mâncat nimic în ziua aceea.”

Completăm portretul : – conștiincios;

– muncitor peste măsură;

– cu obsesia lucrului bine făcut;

Despre pasiunea pentru istorie și limbă :”Cititor pasionat ,el era unul dintre cei mai adânci cunoscători ai limbii și literaturii noastre din cele mai întunecate vremuri….Figurile marilor voievozi și întâmplările din vechime ,de mult ce le gândise se deșteptau în el ca niște evocări din propria lui viață. Bătrânul Mircea și bătălia de la Rovine cu acei sprinteni călăreți ce “roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn”sunt viziuni puternice ,e o lume vie pe care poetul o vede deslușit în toate detaliile ,și de aceea ne-o descrie așa de plastic și de b#%l!^+a?sugestiv”

Completăm portretul: – bun cunoscător al limbii și al literaturii;

– cunoscător al istoriei;

– viziune a trecutului →genialitatea;

Referitor la moartea poetului G. Călinescu scria:”Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată ,poate,pământul românesc. Apele vor seca în albie ,și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate ,și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări,până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin pe tăria parfumurilor sale.”

– Se aduc completări de către elevi din alte texte literare și nonliterare.

5.Fixarea cunoștințelor

6.Tema pentru acasă :Argumentează ,într-o compoziție de minimum 30 de rânduri ,alegerea titlului articolului.

7.Aprecierea și notarea (justificarea).

Anexa nr. 2

Test de evaluare

În vreme de război

Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe, cu privire la textul de mai jos:

Drept orice răspuns, Stavrache se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche, strângându-și genunchii în coate.

Pe când musafirii steteau nedomiriți, uitându-se când unul la altul, când la omul ghemuit, acesta începu să horcăie tare și să geamă.

Dormea?… Visa urât?… Așa de repede s-adoarmă?… Se preface?…

Dar n-apucară să-și pună din ochi atâtea-ntrebări, și horcăielile se porniră ca un clocot, întrerupte de gemete din adânc, în timp ce trupul adormit tremura tot mai tare și mai tare clănțănind din dinți.

Fratele se apropie de pat și atinse cu mâna umărul omului chinuit de cine știe ce vis. La acea ușoară atingere, un răcnet! — ca și cum i-ar fi-mplântat în rărunchi un junghi roșit în foc — și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile-ncleștate, cu gura plină de spumă roșcată. Ca o furtună se repezi, apucă masa și o trânti de dușumea, făcând tot țăndări.

Lumânarea căzând se stinse, și odaia rămase luminată numai de candela icoanelor și de tăciunele din vatră.

1. Transcrie patru expresii, constituite în notații naturaliste, prin care se redau reacțiile personajului Stavrache.

2. Exemplifică, prin raportare la textul de mai sus, două mijloace de caracterizare a personajului.

b#%l!^+a?

3. Comentează, în 8-10 rânduri, rolul figurilor de stil în evidențierea stărilor de spirit ale personajului principal.

Anexa nr. 3

PROIECT DIDACTIC

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Obiectul: Limba și literatura română

Clasa: a XI-a D

Subiectul lecției:“În vreme de război” de I.L.Caragiale – implicații psihologice în caracterizarea personajului

Tipul lecției: de predare

Durata: 50 de minute

COMPETENȚE GENERALE:

Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare.

Comprehensiunea și interpretarea textelor.

Situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale / literare.

Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare.

VALORI ȘI ATITUDINI:

Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;

Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate;

Formarea unor reprezentări culturale privind evoluția și valorile literaturii române; b#%l!^+a?

Abordarea flexibilă și tolerantă a opiniilor și a argumentelor celorlalți.

COMPETENȚE SPECIFICE :

1.1. Aplicarea cunoștințelor de limbă în receptarea mesajelor orale și scrise;

2.1. Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înțelegerii adecvate a textelor studiate ;

2.2. Compararea viziunii despre lume, despre condiția umană sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte;

2.3. Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori și a propriei experiențe de lectură; 3.1. Identificarea și explicarea relațiilor dintre opera literară studiată și contextul cultural în care a apărut aceasta;

3.2. Dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc până la începutul secolului al XX-lea;

3.3. Identificarea unor conexiuni între literatura română și cea universală;

3.4. Utilizarea adecvată a tehnicilor de documentare și cercetare a unei teme;

4.2. Compararea și evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăți proprii. COMPETENȚE DERIVATE:

La sfârșitul orei elevii vor fi capabili :

Cognitive:

C1: să precizeze locul pe care-l ocupă personajul în text, caracterizându-l succint;

C2: să identifice modalitățile de caracterizare folosite de autor;

C3: să identifice modalitățile de realizare a analizei psihologice;

C4: să identifice modurile expunere din diferite fragmente;

C5: să realizeze portretul moral al personajului, ilustrând contradicțiile interioare ale acestuia;

C6: să identifice etapele evoluției personajului până la nebunie;

C7: să realizeze încadrarea personajului într-o tipologie, argumentând și stabilind analogii cu alte tipuri similare din literatura română sau universală;

C8: să evidențieze contribuția scriitorului la modernizarea artei portretului.

Afective: b#%l!^+a?

Să participe cu interes la actul comunicării;

Să introducă noile cunoștințe în propriul sistem de valori;

Să dovedească receptivitate afectiv – intelectuală față de substanța morală a nuvelei;

Să manifeste spirit de colegialitate și cooperare în cadrul echipei;

Să manifeste spirit de competiție.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

a)Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, ciorchinele, cubul, învățarea prin descoperire, căsuța personajului;

b)Mijloace: tablă, manual, fișe de lucru, planșe, cretă colorată, lipici, videoproiector;

c) Resurse: capacitățile de învățare ale elevilor, cunoștințele lor anterioare, sala de clasă;

d) Forme de organizare: activitate individuală, activitate frontală, activitate pe grupe;

e) Forme de evaluare: observarea sistematică a elevilor, evaluarea orală și scrisă, aprecieri verbale.

f ) Bibliografie:

Limba și Literatura Română, manual clasa a XI-a, autori Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N. Lascăr, Adrian Săvoiu, Grup Editorial ART, 2006

V. Rotaru, Teoria literaturii, ed. Aula Magna, 2004 ; b#%l!^+a?

Cecilia Stoleru, Literatura română-comentarii literare, ed. Pestalozzi, București, 2004 ;

N. Cozma, G. Scoruș, Literatura Română-repere critice fundamentale, ed. Aula Magna, Brașov, 2003 ;

Gabriel Angelescu, Proza secolului XIX,ed. Aula Magna, Brașov, 2002 ;

Gabriela Duda, Analiza textului literar, Humanitas Educațional, 2002

Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom, 1999, Iași;

SCENARIU DIDACTIC b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Anexa 2:

Rezolvând corect careul de mai jos, veți afla pe coloana AB cuvântul cheie al lecției:

A

B

1. Căpetenia hoților era de fapt un……..

2. Personajul principal al nuvelei este ………

3. Numele preotului prădat de hoți este……..

4. Fratele preotului este……..

5. Pentru a scăpa de închisoare căpetenia hoților pleacă la ……

6. Ca specie literară În vreme de război este o ………

7. Fetița venită după gaz vrea să fure un ……..

8. Neica Stavrache devine……

9. Întâmplările se petrec în satul…….

10. În visul fratelui apare îmbrăcat în haine de…….

b#%l!^+a?

Anexa 2:

Rezolvând corect careul de mai jos, veți afla pe coloana AB cuvântul cheie al lecției:

A

B

1. Căpetenia hoților era de fapt un……..

2. Personajul principal al nuvelei este ………

3. Numele preotului prădat de hoți este……..

4. Fratele preotului este……..

5. Pentru a scăpa de închisoare căpetenia hoților pleacă la ……

6. Ca specie literară În vreme de război este o ………

7. Fetița venită după gaz vrea să fure un ……..

8. Neica Stavrache devine……

9. Întâmplările se petrec în satul…….

10. În visul fratelui apare îmbrăcat în haine de…….

b#%l!^+a?

Anexa 3:

FIȘĂ DE LUCRU

I.Citește cu atenție următoarele texte și răspunde la întrebări:

“Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura fără să mai scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari, privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului, care se-ntinse-n sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat… Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede mai jos chiar decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr, mâinile se ridicară și-ncepură să frământe sec din degete ; ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le treptat înăuntrul bolții capului, în alte depărtări mai adânci poate ; gura se-nchise și fălcile se-ncleștară.” b#%l!^+a?

Ce stare de suflet trădează senzațiile fiziologice?

Ce semnificație au aceste notații, care este rolul lor?

Numiți modalitățile de expunere din text.

II. „Primarul mai știa, tot din izvor oficial, că voluntarii au să fie liberați zilele acestea spre a se-ntoarce pe la căminuri, fiindcă războiul s-a sfârșit.

– Dar… întrebă distrat d-l Stavrache, ce s-o mai fi făcut cu tâlharii prinși astă-primăvară?

Tâlharii fuseseră osândiți la diferite pedepse și desigur erau și așezați la locurile de muncă.

"Care va să zică, clipi gândul hangiului, nici vorbă n-a fost la judecată despre popa, despre capul și gazda tâlharilor. Aoleu! Ce mai judecători!

…Dar o să-ndrăznească să se mai întoarcă?

…Dar dacă îndrăznește și se-ntoarce?… Atunci, ce-i de făcut?

…Da! dar sergentul se poate întoarce; popa, ba!

…Dar dacă-i vine așa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpânul averii, întâmplându-se orice s-o întâmpla! că odată a purtat barbă și plete.

…Da, dar atunci procurorul îl rade și-l tunde de-a binele.

…O veni?… n-o veni?…"

Pe când d-l Stavrache își ridică așa de sus interesanta-i clădire de ipoteze, iacătă altă scrisoare: e tot de la Turnu-Măgurele – de astă dată însă e slovă străină… Slovă străină!… Ei! lucru dracului!…”

Comentează starea de spirit care se poate deduce din acest monolog interior.

Ce dezvăluie notarea gândurilor hangiului?

Numiți modalitățile de expunere din text.

III. “A stat mult d-l Stavrache supus sub călcâiul ocnașului; mult a suferit în ochi rânjeala acelei fiare. Dar când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită… Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete, și mototolul a pierit în întunericul nopții. D-l Stavrache era-n picioare, în mijlocul odăii, tremurând din toate încheieturile și făcându-și cruci peste cruci… Dor de frate – bine; dar urâtă vizită. Până la ziuă, d-l Stavrache s-a plimbat prin odaie de colo până colo; s-a-nchinat într-una rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului răposaților, și a băut mereu rachiu bun, ca să-și îndepărteze gândurile rele. A doua zi s-a dus la biserică b#%l!^+a?și a aprins lumânări pentru sufletele morților. Apoi, deși zdruncinat, și-a văzut omul de daraveri, mai pe ici, mai pe colea… mai cu seamă și-a petrecut vremea cu niște vin care pornise să se turbure și să se oțețească… acu era limpede ca untdelemnul franțuzesc și dulce ca mustul năsprit. Toată ziua nu i-a cerut inima nimica; a băut doar două-trei năstrape de zeamă de varză; tocmai înspre seară de tot a gustat nițel pește sărat cu usturoi și a băut câteva pahare de vin nou. Pe urmă s-a-nchinat frumos și s-a culcat cu gândul la cine știe ce. Și când d-l Stavrache își descleștează degetele amorțite și cade pe o laviță, căpitanul îl întreabă:

– Gândeai c-am murit, neică?

Și rămase multă vreme în picioare, cu mâinile încrucișate și cu privirea țintă asupra lui Stavrache. Apoi făcu un semn poruncitor la care hangiul se supuse. Ieșiră amândoi pe prispa din drum. Căpitanul dete comanda plecării, trâmbițele sunară, soldații își ridicară armele și urmată de obștea satului compania plecă, în frunte cu căpitanul al cărui râs acoperea cântecul trîmbițelor și zgomotul mulțimii……………………….Dis-de-dimineață, d-l Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului rugându-l să vie negreșit până seara să-i facă sfeștanie acasă.”

Identificați comportamentul personajului și explicați-l prin stările de spirit.

Ce gânduri credeți că determină comportamentul personajului?

Numiți modalitățile de expunere din text.

IV. „Hangiul se-ndârjește și-l strânge de gât, îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în mușchii grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfărâmând încheietura cerbicii….Căpitanul dete comanda plecării, trâmbițele sunară, soldații își ridicară armele și urmată de obștea satului compania plecă, în frunte cu căpitanul, al cărui râs acoperea cântecul trâmbițelor și zgomotul mulțimii.”

Descrie reacția organică de a ucide așa cum reiese ea din text. b#%l!^+a?

Precizează de ce se folosește gradarea acțiunilor personajului.

Numiți modalitatea de expunere din textul dat.

V. a) „ – Ce e, mă?

– Am venit la d-ta ca la un duhovnic…N-aude nimeni?

– Aș! Cine s-auză?”

b) „- Numai unul singur pe lume te-ar putea călca…

– Cine? întreabă d-l Stavrache.

– Popa

– Aș, nu mai poate călca, săracul.”

c) „Ce vrei?

– M-a trimes maica, să-i dai de un ban gaz, și taica, de doi bani țuică.

Și fata scoate de sub mintean cu băgare de seamă două clondire.

– Da…zice, să nu mai pui gaz în a de țuică și țuică-n a de gaz, ca alaltăieri, că iar mă bate…și…să măsori bine…”

d) „…Dar o să îndrăznească să se mai întoarcă?…….Dar dacă îndrăznește și se întoarce?

…O veni?…n-o veni?…”

Descoperiți contextul din care au fost extrase fragmentele de mai sus.

Numiți trăsătura de caracter a lui Stavrache așa cum reiese din textul de la c.

Numiți modalitățile de expunere din fiecare text dat.

VI. „ Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă, și boabele de apă prelingându-se de pe streșini și picând în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, lăsat gol într-adins la umezeală, faceau un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri.

Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi, și tot mai domol, și tot mai larg. Când cercul unui gând ajunse-n fine așa de larg încât conștiinței îi era peste putință din centru să-l mai urmărească din ce se tot depărta – omului i se pare c-aude afară un cântec de trâmbițe…Militari, desigur.”

Care este rolul naturii în episodul dinaintea halucinației hangiului?

Descoperiți elementele auditive din text.

Numiți modalitatea de expunere din textul dat.

VII. „În sfârșit, ceata de tâlhari căzuse prinsă în capătul pădurii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo câțiva voinici, spoiți cu cărbune pe ochi, foarte îndrăzneți și foarte cruzi, băgaseră spaima în trei hotare. Întâi începuseră cu hoțiile de cai; apoi o călcare, două cu cazne; pe urmă omoruri. Între altele, făcuseră acum în urmă o vizită despre ziuă lui popa Iancu din Podeni.”

Comentați, pe scurt, incipitul nuvelei.

Identificați timpurile verbale din fragmentul dat.

Numiți modalitatea de expunere prezentă în text.

ANEXA 4:

b#%l!^+a?

Grupa 1: DESCRIE: Portretul fizic al personajului, trăsăturile morale evidente.

Grupa 2: PROBEAZĂ: Apartenența personajului la tipologia avarului.

Grupa 3: ANALIZEAZĂ: Evoluția personajului spre nebunie.

Grupa 4: ARGUMENTEAZĂ: Este un personaj al unei nuvele psihologice.

Grupa 5: COMPARĂ: Cu alte personaje ce ilustrează avariția, dezumanizarea datorată patimii pentru avere.

Grupa 6: ASOCIAZĂ: La ce sau la cine te îndeamnă să te gândești povestea personajului și trăsăturile sale.

b#%l!^+a?

Tema de verificat

Prezentați subiectul nuvelei ,,În vreme de război’’, ținând cont de momentele subiectului.

Expozițiunea:

ceată de hoți este prinsă, iar căpetenia lor, popa Iancu din Podeni scapă și se teme să nu fie demascat;

se destăinuie fratelui, care îl rade și-l trimite pe frontul Războiului de Independență împreuna cu câțiva voluntari;

primește o scrisoare în care fratele îi descria faptele sale de vitejie în luptele dinaintea Plevnei;

a doua scrisoare este semnată de doi camarazi de-ai soldatului și i se anunță moartea eroică a fratelui său

hangiul consultă un avocat pentru a afla cum poate intra în poesesia averii fratelui mort;

Intriga:

Stavrache află de la avocat că are drept de folosință asupra averii fratelui plecat;

Desfășurarea acțiunii:

visele chinuitoare ale lui Stavrache devin obsesii, care apoi se transformă în coșmaruri;

prima dată fratele îi apare în haină de ocnaș, pentru că el și l-ar fi dorit închis pe viață;

a doua oară în calitate de căpitan al unei companii, așa cum îl sfătuise el să facă sperând că putea fi ucis cu ușurință, Iancu neavând experiență militară;

dialogul cu fetița care vine să cumpere gaz și rachiu;

Punctul culminant:

întâlnirea reală a celor doi frați și încleștarea celor doi;

Deznodământul:

înnebunirea lui Stavrache care cântă popește- finalul este deschis.

b#%l!^+a?

Schița tablei

Nuvela este una psihologică prin temă, prin plasarea situației conflictuale în conștiința personajului, prin prezentarea tensiunilor sufletești, prin evoluția raporturilor dintre personaje, prin mijloacele de investigație psihologică; este o nuvelă naturalistă pentru că se concentrează cu predilecție asupra aspectelor dure, brutale ale realității, a unui caz patologic, reducând ființa umană la datele sale strict biologice.

Semnificația titlului (sensul denotativ și conotativ al acestuia): sugerează cadrul propice exacerbării instinctelor din cele mai întunecate zone ale ființei umane, este cadrul exterior care motivează degradarea, avariția, dar putem vorbi și de un război interior, un război cu el însuși, cu instinctele atavice și cu setea de înavuțire. Războiul se dă în sinea sa, constând în înfruntarea tenebrelor cu lumina din el însuși. Trebuie amintit însă și războiul dintre cei doi frați.

Tema nuvelei: setea de înavuțire, care dezumanizează și mutilează sufletul omenesc, accentul căzând pe răsfrângerile acestei treptate dezumanizări în psihicul viciat de lăcomie al eroului.

Structura și compoziția: este structurată în trei capitole.

Perspectiva temporală- cronologică, bazată pe relatarea evenimentelor în ordinea derulării lor

Perspectiva spațială- reflectă atât un spațiu real, al hanului, dar și unul imaginar, al obsesiei eroului.

Scriitorul își proiectează acțiunea și personajele în momentul istoric al Războiului de Independență de la 1877; mediul și momentul motivează, însă nu justifică starea nevrotică a personajului, războiul fiind…sufletesc. Datele interioare ale personajului, avariția, lăcomia, setea de îmbogățire vor determina dezumanizarea personajului, și nu mediul sau contextul îl constrâng să devieze, ca în cazul cârciumarului Ghiță din nuvela lui Slavici. Prin urmare, nu se realizează descrierea mediului ca motivare comportamentală.

Caragiale creează și personaje în registru tragic, nu doar comic, la fel de viabile, urmărind transformările psihice ale personajelor.

Scriitorul redimensionează caracterul personajelor sale pe coordonate originale și realizează portretul lui Stavrache prin:

caracterizarea directă (de către autor, de către alte personaje, autocaracterizare).

caracterizarea indirectă prin acțiuni, fapte, gânduri, opinii b#%l!^+a?

notarea senzațiilor fiziologice, a stărilor organice și legătura lor cu starea psihică.

descrierea naturii , corelată cu starea interioară a personajului (ca oglindă a stărilor sufletești)

comportamentismul – surprinderea aspectelor obiective ale comportamentului, fără a cunoaște gândurile personajului, cu excepția celor mărturisite de acesta introspecția-monologul interior obsesional cu rol de fir epic

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

=== Bibliografia ===