Receptarea Romanelor Lui Liviu Rebreanu la Clasele de Liceu

Receptarea romanelor lui Liviu Rebreanu la clasele de liceu

Argument

Încă din anii de liceu și mai apoi, studentă fiind am simțit în opera lui Liviu Rebreanu o parte din copilăria mea, petrecută în inima Ardealului. Cu fiecare lectura a operelor sale desprindeam și recunoșteam oameni și locuri care semănau atât de bine cu cele pe care le cutreieram zilnic. Iar mai mult decat atât trăiam prin personajele rebreniene și prin ele îmi erau vii amintirile poveștilor de la bunici despre patima pământului, atunci când acesta avea preț, iar chiaburii erau cineva în sat deorece aveau averi și pământuri.

În cei zece ani de activitate didactică, pe parcursul orelor de literatur română am urmărit mereu modul în care procesul de receptare al literaturii în școală își atinge principalele obiective: formarea gustului estetic al elevilor, formarea interesului elevilor pentru lectura textelor literare, formarea acestora ca și cititori.

Iar referitor la elevi am observat de-a lungul timpului o atracție pentru opera lui Rebreanu. Argumentează unii că îl ințeleg pe scriitor deoarece opera lui le este accesibilă, ei fac parte majoritatea din lumea satului, deci înțeleg și se regăsesc în ceea ce citesc, fiind prinși în vâltoarea lumii rurale.

Operele literare nu sunt niște corpuri amorfe, demne de a fi expuse într-un muzeu al literaturii, sunt mai degrabă corpuri vii, ce devin mijloace pentru formarea elevilor ca cititori avizați de literatură, pentru cultivarea receptivității literare. În această perioadă se pune accent ca elevii să fie învățați să analizeze o operă literară cât mai personal, valorificând desigur indicațiile critice și teoretice. S-a abandonat practica de a se oferi cat mai multe informații istorico-literare, bibliografice, istorice, sociale precum și un comentariu literar standard care urma a fi memorat pentru reușita la examene. Rămâne însă un contact direct cu opera, lucru care stimulează creativitatea și sensibilitatea elevilor. Este abandonat principiul de a transmite exclusiv observațiile critice ale altora, despre operele în cauză. Apare însă marele pericol adus de internet.

Elevul este tentat să apeleze strict la informația care circulă pe Google și printează ceea ce are nevoie la clasă, fara să mai depună un minim efort de a citi ceea ce este interesant. Preferă rezumatul, motivând că este presat de timp.

Astfel în aceste context ne punem intrebarea ce poate face profesorul? Evident are un rol esențial care rezultă din natura specifică disciplinei. Din transmițător de informații, un soi de Google avizat, trebuie să devină ghid priceput care să conducă elevul în lumea limbajului literar care trebuie înțeles. Formează, consolidează deprinderile de a citi curent, conștient, expresiv, pentru a-și putea exprima impresiile de lectură într-o vorbire și scriere corectă. Elevul capătă un limbaj critic adecvat, asigurându-și un univers cultural care să înlesnească surprinderea intenției operei. Având la dispoziție textul literar profesorul se preocupă de dezvoltarea gustului pentru frumos, prin raportarea operei literare la alte domenii ale artei, precum muzica, pictura, arhitectura, cinematografia.

Acest lucru însă nu poate fi respectat dacă profesorul însuși nu e avizat în literatură, nu e capabil să facă interpretări personale ale fenomenelor literare. El trebuie sa ușureze pătrunderea elevilor în mecanismele textelor literare, supuse procesului receptării. Cred că trebuie respectat principiul de a fi la curent cu noutățile din domeniul teoriei și practicii literaturii și în temă cu metodologia didactică, pe care să le aplice creator în propria activitate didactică de la catedră.

Noile programe școlare au schimbat percepția asupra fenomenului literar. Putem spune că nu se mai studiază efectiv opera, autorul, specia, ci contextul cultural.

În concluzie aș dori să-l citez pe Rebreanu care surprinde ideea „realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a-mi crea o altă lume,nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei. Un personaj al meu, chiar cel mai neînsemnat, are trăsături din cine câte persoane văzute sau observate de mine, plus altele pe care a trebuit să i le adaug pentru a-i motiva anume gesturi sau fapte căci Arta înseamna creație de oameni adevărați și de viață reală".

Această lucrare reprezintă o parte din activitatea mea la catedră.

2.Introducere

Lucrarea de față își propune o analiză a operei lui Liviu Rebreanu sau mai bine zis își propune să surprindă câteva aspecte teoretice dar și practice ale receptării autorului prin intermediul a trei dintre romanele sale, la clasele de liceu. Este vorba despre operele Ion și Pădurea spânzuraților, opere regăsite în manualele școlare și în programele pentru bacalaureat precum și o operă care nu se studiază în anii de școală, Adam și Eva.

Studiul debutează cu o prezentare a contextului social și literar al operei lui Rebreanu, insistând asupra unor elemente de valoare literară a operei autorului precum și date cu referire la receptarea în contextul cultural al literaturii interbelice.

Am realizat la partea teoretică o prezentare a structurii și a conținutului acestora, valorificând idei pe care le-am considerat a fi mai importante la nivelul fiecărei opere.

După o prezentare a contextului cultural în care a apărut opera lui Rebreanu am realizat o prezentare a câtorva elemente pe care le-am observat a fi definitorii pentru fiecare dintre cele trei romane puse în discuție.Astfel ciclicitatea este o trăsătura a operei rebreniene cu ajutorul căreia autorul sintetizează întreaga existență a personajelor ca într-un corp sferioid. Practic timpul ciclic este un motiv ce se repetă în creația autorului, devine laitmotiv și eternizează dramele prin care însuși personajele trec, dând impresia că timpul stă în loc făcandu-le veșnice.

În aceste opere atenția cititorului este îndreptată spre universul românesc, rural, autentic, cu toate frământările prin care trec personajele, marcate de drame personale sau de relația lor cu istoria, cu trecutul sau anumite cazuri de conștiință, este prezentată așa cum consideră Mircea Muthu „viața eternizată prin mișcări sufletești”.

După această prezentare teoretică, lucrarea conține și o parte practică care își propune să evidențieze o scurtă prezentare a locului pe care Rebreanu îl ocupă în manualele școlare de ciclu liceal, elemente legate de o nouă abordare a canonului literar existent în manualele de limba și literatura română alternative, o abordare axată pe paralela dintre tradiționalism și modern, cu exemplificări pe cele trei modele reprezentative: cultural, estetic și modelul dezvoltării personale. Această abordare este una personală și conține elemente aplicate în anii de activitate didactică personală.

2.1.Integrarea autorului în epocă

Liviu Rebreanu este cunoscut în literatura română prin bogata sa activitate publicistică, opere de o deosebită valoare culturală în care realismul obiectiv precum și analiza psihologică se îmbină armonios surprinzând oameni și caractere, crâmpeie de viață. Opera, prin romanele sale reprezentative continuă tradiția începută de Nicolae Filimon și Duiliu Zamfirescu precum și cu proza lui Ioan Slavici. Putem spune că asemănător lui Nicolae Filimon, Rebreanu așează în prim plan un personaj ce devine reprezentativ pentru clasa socială din care provine, asemănător cu Duiliu Zamfirescu expune momente din viața satului sub forma unei epopei iar în ceea ce îl privește pe Slavici surprindem asemănarea cu personajul Mara din punct de vedere al hotărîrii lui Ion și a determinării sale.

Rebreanu are un adevărat respect pentru predecesorii săi ,chiar din literatura universală considerând în 1923 că Marcel Proust este unul din acei scriitori care l-au pasionat și fascinat din opera lui orice scriitor are foarte mult de învățat.

El este creatorul romanului românesc modern într-un moment de răscruce a literaturii române când se căuta o cale înspre noi teme, „alte teritorii ale inspirației”

Ca și noutate Liviu Rebreanu este cel care creează romanul românesc social, punând în prim plan elementele monografice, în Ion, romanul epopee, în Răscoala până la teme profunde precum analiza psihologică în Pădurea spânzuraților sau metempsihoza în Adam și Eva.

Rebreanu însuși este cel care în majoritatea interviurilor sale insistă asupra profesionalizării scriitorului,argumentând că „scrisul rămâne profesiunea cea mai nobilă…Eu nu am altă meserie decât scrisul. Eu nu sunt decât un simplu scriitor” (art.Cum am scris Răscoala).

Datorită faptului că autorul exersează un stil pe înțelesul cititorului în societatea de început de secol exista o vagă impresie că opera lui Rebreanu este cunoscută în totalitate și că autorul nu mai are nimic de dezvăluit, deși la prima vedere autorul pare deosebit de accesibil tocmai de aceea el este inaccesibil, încifrat. Însă într-un cuvînt al său.

Felix Aderca remarca cum opera autorului este răspândită în toate clasele sociale și este pe înțelesul tuturor de aceea este plurireceptată „asupra valorii lui Rebreanu-în exacta ei

prețuire- există un consens de care nu s-au bucurat în viața lor nici Eminescu, nici Caragiale. De la cei mai înalți demnitari ai statului până la ultimul șef de post de jandarmerie, de la mitropolit până la suplinitorul de școala rurală, de la general și profesor universitar la ultimul ziarist, țoți cunosc, dacă nu întreaga operă a lui Rebreanu, măcar două-trei romane”

Ion Simuț era de părere că Rebreanu este „un constructor desăvârșit, un mare arhitect, capabil să structureze în romanele lui un întreg univers, este un ingenios creator de viață”

Autorul se integrează cu opera sa în curentul literar realism. Într-o fază de început realismul însemna literatură a adevărului, o definiție succintă ce sintetizează un crez scriitoricesc. Regăsim acest adevăr în opera lui Rebreanu, Ion, Răscoala sau Gorila.

Autorul a avut aceea capacitate de a sesiza care sunt structurile cele mai răsunătoare ale vieții naționale preluându-le din vâltoarea evenimentelor și ducându-le în acele zone permanente, tragice de maxim interes. Viața este înregistrată cu obiectivitate, este atras vizibil de eroii animați de idealuri absolute, de pasiuni și credințe. În opera autorul pledează pentru un realism nou, al esențelor. Așa cum este de părere Lucian Raicu „obiectivitatea epică a romanelor sale reflectă în planul artei ideile sale; acestea nu sunt idei personale, ci cristalizarea aproapre impersonală a unei largi experiențe colective. Rebreanu … n-are păreri, ci idei generale, atitudini largi și sentimente unitare, care cuprind în sfera lor nu o porțiune a vieții, ci viața în toate dimensiunile”.

Pentru autor anul apariției romanului Ion, anul 1920, reprezintă un moment de maximă intensitate în cariera sa literară. Acesta reprezintă o încununare a eforturilor unui mare artist imprimându-se în conștiința unui neam și implicit prin impactul pe care l-a avut apariția acestuia în epocă romancierul și-a câștigat un bine meritat loc în ierarhia creatorilor de romane complexe.

Încercările autorului se realizează prin nuvelele sale însă se aprecia de către critica literară că acestea nu erau decât niște încercări ale unei literaturi curente. Așadar aceste nuvele premergătoare marilor creații pot fi privite ca materiale ce întră în marile construcții ele fiind defapt un punct de plecare spre complexitatea romanelor.

Însă pe de altă parte și în aceste încercări putem surprinde complexitatea personalității sale scriitoricești. El descrie o lume marcată de nefericire și de neîmpliniri, o lume de oameni nu atât de bătrâni ci îmbătrâniți de vreme. O lume a regretelor pentru timpul ce nu a așteptat și că în toată viața ai purtat mascaca nemulțumirii de parcă nimic nu îi putea salva sau împlini.

În ceea ce privește activitatea de romancier Valeriu Râpeanu era de părere că opera autorului „stă sub semnul a trei calificative amplu, masiv, adânc”.

Geniul său a constat în faptul că a pornit de la un evenimentes. Viața este înregistrată cu obiectivitate, este atras vizibil de eroii animați de idealuri absolute, de pasiuni și credințe. În opera autorul pledează pentru un realism nou, al esențelor. Așa cum este de părere Lucian Raicu „obiectivitatea epică a romanelor sale reflectă în planul artei ideile sale; acestea nu sunt idei personale, ci cristalizarea aproapre impersonală a unei largi experiențe colective. Rebreanu … n-are păreri, ci idei generale, atitudini largi și sentimente unitare, care cuprind în sfera lor nu o porțiune a vieții, ci viața în toate dimensiunile”.

Pentru autor anul apariției romanului Ion, anul 1920, reprezintă un moment de maximă intensitate în cariera sa literară. Acesta reprezintă o încununare a eforturilor unui mare artist imprimându-se în conștiința unui neam și implicit prin impactul pe care l-a avut apariția acestuia în epocă romancierul și-a câștigat un bine meritat loc în ierarhia creatorilor de romane complexe.

Încercările autorului se realizează prin nuvelele sale însă se aprecia de către critica literară că acestea nu erau decât niște încercări ale unei literaturi curente. Așadar aceste nuvele premergătoare marilor creații pot fi privite ca materiale ce întră în marile construcții ele fiind defapt un punct de plecare spre complexitatea romanelor.

Însă pe de altă parte și în aceste încercări putem surprinde complexitatea personalității sale scriitoricești. El descrie o lume marcată de nefericire și de neîmpliniri, o lume de oameni nu atât de bătrâni ci îmbătrâniți de vreme. O lume a regretelor pentru timpul ce nu a așteptat și că în toată viața ai purtat mascaca nemulțumirii de parcă nimic nu îi putea salva sau împlini.

În ceea ce privește activitatea de romancier Valeriu Râpeanu era de părere că opera autorului „stă sub semnul a trei calificative amplu, masiv, adânc”.

Geniul său a constat în faptul că a pornit de la un eveniment biografic căruia a știut să îi dea valoare simbolică. De aceea drama pământului reprezintă la el încununarea unor drame individuale întâlnite în hazardul vieții de zi cu zi. Astfel putem conchide că autorul creează în opera sa un univers, o lume structurată pe ideea nefericirii, ce face parte din existența noastră și a fericirii ca o permanantă iluzie. Lumea sa este una țărănească și nu numai, medii și condiții profesionale deosebite marcate de drame existențiale. Este înfățișat mediul cu problemele sale majore cărora uneori le oferă o dimensiune tragică. După cum afirmă chiar el, în anii de formare a lui ca și intelectual a avut revelația asupririi naționale precum și a dramei țăranului.

Imaginea sa, așadar cea care se impune în conștiința națională este una a scriitorului devotat muncii sale până la sacrificiul vieții personale, el întruchipează prototipul unui creator marcat de trudă, încrâncenat și deosebit de perseverent în munca sa.

Realismul lui Rebreanu nu are un aspect descriptiv ci este marcat de un suflu al înaltei poezii și de infiltrații simbolice care proiectează mari umbre dincolo de planul vieții cotidiene, rezultând din adâncimea observației și adevărul senzațiilor.

Stilul său este unul anticalofil așa cum el însuși afirma „prefer să fie expresia bolovănoasă și să spun într-adevăr ce vreau decât să fiu șlefuit și neprecis”.El preferă în detrimentul stilisticii surprinderea unor crâmpeie de viață, concluzionând că „e mult mai ușor a scrie frumos decât a scrie exact”.

2.2.Valoarea literară a romanelor lui Liviu Rebeanu în contextul prozei românești interbelice

Liviu Rebreanu este un romancier modern ce face parte din categoria celor care, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea surprinde universuri imaginare de mare complexitate și profunzime. Pentru autor literatura înseamnă după cum el însuși declarase creație de oameni și de viață. Creând oameni vii cu viață proprie scriitorul surprinde pulsația vieții. Marile evenimente prin care trece omul nașterea, iubirea și moartea alcătuiesc pentru omenire cele mai mari enigme și se pare că acestea l-au fascinat și pe autor deoarece le regăsim valorificate în întreagă opera sa iar prin intermediul acestora defapt autorul încearcă să creeze o viață.

Eugen Simion considera că „Rebreanu nu are un limbaj gata făcut și nu are în genere ușurința de a găsi limbajul adecvat. Discursul epic se alcătuiește din această pricină exasperant de greu,Sfârșitul unei cărți echivalează cu o imensă eliberare a ființei…”.

Autorul are asupra epocii în care acreat un impact major în special prin romanul cel mai cunoscut al său prin care își exprimă întreaga sa valoare literară și anume Ion. Această operă este considerată primul roman obiectiv din literatura română ce prezintă viața satului ardelenesc la început de secol XX.

Personajul Ion este unul reprezentativ pentru comunitatea din care face parte marcat de ambiție și este prezentat de către autor în plenitudinea sa tipologică. Ion este în competiție pentru pământ cu Vasile Baciu, dar conflictul nu rămâne între sărac și bogat, în plan material, e și pe plan moral, între înșelătorul cinic și înșelatul intransigent.

În continuare autorul prezintă personajul obiectiv,prin acțiunea la care este supus se surprind crîmpeie de viață care sunt presărate de elemente majore din viața fiecărui om.Toate acestea pe lângă faptul că oferă caracter de monografie a satului au și rol de a scoate acțiunea din monotonie, de a conferi viață celor surprinse.

Într-un alt plan narativ este prezentată viața intelectualilor. Aceștia nu au o existență diferită de a celor cu care conviețuiesc însă se detașează de aceștia prin știința de carte cu care sunt înzestrați. Chiar dacă între cele două familii, a învățătorului și a preotului există dispute legate de proprietate,amândoi apără, unul prin școală și altul prin biserică, cauza românilor asupriți. În roman apar toate nuanțele luptei naționale, de la legalism până la iredentism, fără să fie uitați renegații.

Fiecare își vede propriul interes, în funcție de mentalitatea impusă de societatea capitalistă din aceea perioadă de exemplu preotul ține morțiș ca avutul bisericii sa fie sporit de aceea după moartea lui Ion primește biserica toate pământurile iar pe socrul acestuia îl amenință cu izgonirea din casă datorită nerespectării moralității. Pe de altă parte sunt înfățișate probleme ale altor personaje care prin complexitatea prezentării pot da titlul unui alt roman.

Un alt roman Pădurea spânzuraților tratează foarte atent criza unei conștiințe a lui Apostol Bologa, pus în situația de a răspunde datoriei aceea de ofițer al statului austro-ungar și datoria precum și neputința de a lupta împotriva fraților de același neam.

„Romanul este o concentrare strânsă în compoziție, cu neînsemnate devieri de stări extatice, de misticism subiectiv, peste care flutură umbra uriașă a lui Dostoievski, își încordează apoi ritmul alert,halucinant, de prăbușire iremediabilă în haosul unei voințe disolute”.

Opiniile cu referire la acest roman sunt vaste și vizează diverse aspecte ale operei, prin referințele critice se surprinde complexitatea operei.

Tudor Vianu consideră că „romanul este construit în întregime pe schema unei obsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subconștientului, Rebreanu se pare a fi un analist al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice”.

Romanul are la bază niște imagini din realitate, sfârșitul tragic al fratelui autorului, o imagine cu o pădure de cehi spânzurați, însă se pare că se axează în carte doar pe drama personajului care trăiește această criză a conștiinței marcată de lupta dintre obligația ca ofițer pe front și neputința de a ridica armele împotriva fraților români fiind așadar cum consideră și George Călinescu monografia incertitudinii chinuitoare.

Romanul apărut în 1925, Adam și Eva are ca și temă antecedente în proza eminesciană iar critica vremii consideră că încercarea autorului de a pătrunde în direcția literaturii de speculație metafizică este una reușită cu toate că pot exista și numeroase aspecte care pot fi îmbunătățite datorate specificului temei filozofice alese. Opiniile critice sunt vaste și merg pe mai multe direcții, G. Călinescu considerând că în roman „informația harnică, sobrietatea și echilibrul narativ, meritulinvenției sunt cele care trebuie apreciate la această operă însă i-ar trebui însă alte daruri ca să însemne ceva mai mult,tema însăși duce la monotonie, lipsind fantezia poetică,întrucât e de prevăzut că momentul unu se va repeta cu nume schimbate încă de șase ori”.

Autorul pornește și aici de la niște imagini ce îl obsedează iar pentru a le justifica oarecum le oferă această explicație metafizică de a descoperi în atracția dintre femeie și bărbat o finalitate superioară, regăsirea perechii primordiale, a refacerii cuplului ideal. Romanul este considerat de însăși autor cartea cea mai dragă și se concretizează într-un ciclu de șapte narațiuni care prezintă o evocare istorică din diverse epoci istorice, din India în Egipt, Italia antică, Germania, Franța marii Revoluții, România contemporană; și urmăresc o căutare continuă de către un bărbat a perechii ideale. Conform teoriei reîncarnării sufletul găsește pe parcursul unui ciclu complet de șapte vieți doar o singură dată perechea primordială de care fusese despărțit.

Ciuleandra (1927) analizează cauzele care au dus la crima tânărului Puiu Faranga, asasin al soției sale,Mădălina. În acest roman autorul își îndreaptă atenția spre fenomenul morbid patologic, de aspectele criminalității. Dincolo de a surprinde o fixație asupra demenței obsesive a personajului principal opera realizează pagini deosebite din literatura română ce dezvoltă motivul ciuleandra și surprinde existența în toată complexitatea sa așa cum apare în toate operele autorului.

Crăișorul este considerat a fi după părerea lui Piru cel mai bun roman cu subiec tras din răscoala moților de la 1784. Rebreanu purta încă din copilărie poveștile legate de chipul crăișorului de aceea îl evocă într-o întreagă operă.

Răscoala, roman apărut în 1932 continuă oarecum romanul Ion dar doar prin personajul liant Titu Herdelea, având aici rol de martor al evenimentelor istorice. Diferă tema operei de romanul Ion aici fiind una istorică ce surprinde Răscoala de la 1907 este un „document semnificativ, de ficțiune, al unor întâmplări imaginare,înscenate grandios și în stare să dea în cel mai înalt grad sentimentul autenticității”.

Cititorul are prilejul de a face cunoștiință cu evenimentele istorice alei unei răscoale importante din istoria noastră națională, ni se prezintă cu marii moșieri, cu burghezia de la orașe și sate dar și cu arendași țărani săraci și înstăriți. Este prezentată în detaliu viața social-politică a vremii precum și elemente dedetaliu privind pregătirea completă a răscoalei țărănești.

Jar, 1934 evidențiază intenția romancierului de a evidenția tema unei iubiri. Liana Rosmarin trăiește ca martiră a unei iubiri vinovate. Se insistă desigur pe elemente care țin de ritualul poveștii de dragoste care se sfârșește prin sinucidere ca în majoritatea scrierilor autorului. Reapare aici metafora dragostei iubirea e dincolo de timp și spațiu ca și fenomen ce traversează gândirea logică și rațiunea.

Gorila,1938 este un roman cu temă politică ce dorește să expună două aspecte importante naționalismul cu pumnii bătuți în piept și falsa democrație. Personajul principal este Toma Pahonțu, jurnalist care este capabil să facă și să desfacă guverne. Dincolo de ascensiunile și decăderile politice la care astistăm prin care se pare că eroul cucerește viața acesta pare că se abate de la țelul propus îndemnat fiind de glasul iubirii fiind biruit de această supremă taină.

Prin aceste opere de o valoare incontestabilă scriitorul își fixează un loc bine meritat în ierarhia scriitorilor din perioada interbelică.Valoarea sa constă în „râvna de a produce valori estetice îmbrăcate în spiritul timpului,dar cu un nivel mai înalt decât al epocii precedente”.

3.Contribuția lui Liviu Rebreanu la construirea romanului românesc

3.1.Romanul Ion-creație divină de viață și oameni

Anul 1920 reprezintă un an de cotitură în ascensiunea creației lui Liviu Rebreanu prin apariția romanului Ion.După cum mărturisea însuși autorul, opera corespunde nu numai tendințelor firei mele,dar și poporului românesc,păstor și azi plugar,adică în marea lui majoritate legat de pământ,acest izvor dumnezeiesc al tuturor civilizațiilor.

Ca într-o icoană complexă,vie,bogată în detalii semnificative,autorul ne înfățișează viața din Ardeal,prin câteva acțiuni complexe cărora li se adaugă alte câteva secundare ce se întrepătrund și care interelaționează pentru a prezenta cititorului pe de o parte stratul populației rurale,apoi pe cea intelectuală ambele în contactul social-istoric cu stăpânirea maghiară.Așa cum susține Tudor Vianu "simțim cum fiecare caută să-și salveze mica vanitate personală-personajele sunt divergente- dar cu vioiciunea care este aproximativ aceeași în Ardealca și în Muntenia,grupul social reușește să se unifice într-un entuziasm social și fără adâncime”.

Opera se structurează pe două planuri narative complexe ce evidențiază două caracteristici interioare ale personajului principal Glasul pământului și Glasul iubirii.Cele două planuri,când paralele,când împletite urmează aceea tehnică a contrapunctului,prin ele se marchează importante elemente de conținut,familia Herdelea trăiește epopeea vieții curente,pe când Ion este eroul unei epopei tragice,însă pe scriitor îl interesează să obțină impresia de desfășurare organică,unitară.

Ideea centrală a romanului este problema pământului, problemă esențială pentru țăranul de acum trei sferturi de secol. În societatea capitalistă singurul mijloc de ameliorare a condiției sociale dar și de îmbogățire îl constituie posesiunea pământului. De aceea țăranul este silit să lupte pentru obținerea lui de aceea așa cum consideră Alexandru Săndulescu individualismul lui Ion „are o bază social-economică reală,e normal,numai formele lui de manifestare părând anormale.Căci pentru țăran pământul a însemnat o dramă ancestrală, o sete nepotolită într-un șir de secole,care a acumulat necesitatea până ce a prefăcut-o în patimă”.

Rebreanu a dorit ca în această operă să ofere senzația plenară a vieții drept urmare a apelat la prezentarea succesivă de întâmplări, făcând loc unor momente capitale din viața omului: nașterea, nunta, inmormântarea, caracterizate printr-o anumită periodicitate ca și cele neprevăzute în stare de a sparge monotonia și de a da senzația de lume agitată. Defapt calitatea autorului „este aceea de a construi pe dimensiuni uriașe,monumentale,de a stăpâni acțiuni și conflicte multiplane,într-o orchestrație care a fost numită,pe bună dreptate,polifonică”.

Lucian Raicu în studiul său despre Rebreanu amintea părerea lui Șerban Cioculescu care luând în considerare opera rebreniană considera că acesta „a construit de unul singur, a creat o societate vie, polarizată în jurul personajului central al lui Ion. Materialul și tehnica îi aparțin…Sub toate raporturile, deci, Ion este un accident, așa cum se socotește, în lirică, poezia lui Eminescu și, în teatru, comedia lui Caragiale”.

Practic putem vorbi despre ceea ce reprezintă Rebreanu pentru romanul românesc așa cum Eminescu este reprezentativ pentru poezie, iar Caragiale pentru dramaturgie prin comediile sale.

3.1.1. Aspecte monografice – tablouri de viață reprezentative pentru satul transilvănean

Romanul Ion reprezintă opera cu care Liviu Rebreanu se impune în fruntea romancierilor români din perioada interbelică. Opera este prevăzută de câteva încercări de nuvelă a căror temă se va regăsi în titlurile capitolelor ce compun romanul. George Călinescu considera că „aceste nuvele, azi îngălbenite arată raza exactă de investigație psihologică a scriitorului, care este sufletul întunecat, cu procese încete, trudnice, cu izbucniri violente, aproape fioroase”.

Omul nu trebuie să se îndepărteze de pământ, este concepția prin prisma căreia s-a născut Ion. Rebreanu proiectează o lume a satului sfâșiat de drame și pasiuni, o lume în care viața își urmează cursul firesc după reguli clare, după legi nescrise, însă moștenite din moși strămoși. Cartea are în centrul ei problema pământului esențială pentru țăranul de acum trei sferturi de secol. Într-o societate capitalistă singurul mijloc de ameliorarea a condiției sociale, precum și de îmbogățire îl constituie posesiunea pământului.

Asistăm în roman la desfășurarea amplă a unei vieți complexe, marcată de marile evenimente precum: nașterea, căsătoria, moartea sau de alte obiceiuri specifice, evenimente care oferă operei caracter monografic.

Autorul alege în deschiderea operei ca să prezinte personajele la hora satului. Așa cum George Călinescu consideră ca să prezinte personajele romanului la un joc de cărți din casa lui Costache Giurgiuveanu. Așa cum consideră Lucian Raicu referitor la hora cu care se deschide opera se cristalizează sub puterea pasiunii. Hora care deschide romanul ne introduce într-un climat torid de o comprimată electricitate.

La început totul este timid, nimeni nu îndrăznește să rupă tăcerea, zăpușeala sufocantă se rezolvă în izbucnirea jocului. Toți cei ce participă la joc sunt animați de cei trei lăutari tocmiți să-și rupă arcușurile, îndemnați fiind să mai spună o dată cântecul ce saltă aprig, înfocat. Hristosul de tinichea de pe crucea de intrare în sat stă uitat sălășluind asupra gândurilor celor prinși în vârtejul patimei dogoritoare a jocului.

Este prezentată Someșana, un joc tradițional din Ardeal, element străvechi al vieții satului. Ea reprezintă un mod sincretic de evidențiere a unor virtuți artistice, fiind pe lângă o formă de divertisment și un prilej ca tinerii să se cunoască unii cu alții.

Prin intermediul horei autorul alege să prezinte personajele în mediul lor de viață. La acest eveniment participă fete și băieți care intră în vâltoarea jocului prinși fiind de farmecul pasului de horă sau de farmecul partenerului. Doar intelectualii, preotul și învățătorul erau cei care deși făceau parte din lumea satului nu participau la joc datorită statutului pe care ei prin faptul că știau carte nu se amestecau cu țăranii mulțumindu-se să privească de pe margine tot spectacolul.

Din prezentarea aceasta a horei începe derularea întregii povești a destinului personajelor. Așa cum consideră Alexandru Săndulescu „hora e o răspântie de unde pornesc două drumuri ale narațiunii, mergând când alături, când încrucișându-se, comunicând însă mereu între ele, spre a da imaginea totală, monografică, a vieții satului românesc”.

Imaginea horei are aici dublă semnificație, pe de o parte, în incipit ea ne prezintă personajele toate care vor lua parte la acțiunea propriu-zisă a operei și a căror destine urmează să le cunoaștem. Pe de altă parte ea apare în finalul operei, prezentând de această dată personajele care au mai rămas. Practic această imagine finală este una care concluzionează subliniind ideea că peste toți și peste toate se așterne uitarea iar timpul este cel care își pune amprenta asupra destinelor, unii s-au dus iar alții vin să le ocupe locul ca și cum n-ar fi existat.

Legat oarecum de acest eveniment important din viața țăranului din Pripas este unul care cuprinde și cealaltă clasă socială existentă în sat și anume, intelectualitatea alături de țărani dar nu oarecare ci doar cei care dețin pământuri și averi, după mentalitatea sătească aceia care sunt cineva în sat. Acest bal se ține doar o dată pe an spre deosebire de horă care se ține în fiecare duminică. Cu prilejul acestui bal Rebreanu consemnează clar statutul celor două clase sociale implicate, practic cele două lumi conviețuiesc în paralel. Cele două modele culturale diferite susțin două planuri epice în dialog.

Elementul major care dă sens oricărei existențe și care este surprins obiectiv de către autor este nașterea. Dincolo de tot conflictul ce se iscă pentru avere între Vasile Baciu și ginerele său, o viață în care se licărește o speranță pare să se ivească în mijlocul câmpului, iar aici Rebreanu are grijă de a lega permanent țăranul de glie se naște Petrișor fiul Anei și al lui Ion.

Scena e lucrată în aceeași pastă vâscoasă, cu aceleași tușe groase și apăsând mereu pe reacția fiziologică dură, sugerate de elemente familiare universului rural așa observa Al.Săndulescu. Desigur detaliile sunt precise și nu zugrăvesc decât realitatea, tăria de caracter și personalitatea puternică a femeilor de la țară. Dusă cu mâncare la familia sa Ana naște sub un măr, iar Zenobia este cea care oferă ajutor. Imaginea impresionează și continuă în nota cu care autorul ne-a obișnuit pentru a putea surprinde complexitatea trăirilor. Ion este copleșit asistând la întreaga scenă care îi declanșează uimire și smerenie poate doar în fața miracolului născut nu și în fața zbuciumului prin care Ana trece. Pentru Ion nașterea nu este un proces care doar emoționează ci este nașterea pe care el însuși a dorit-o, a programat-o, a calculat-o ca pe o modalitate de a intra în posesia averii.

Un alt element aflat la celălalt pol al existenței este moartea, de care autorul a fost deosebit de preocupat. Eroii săi încheie destul de brusc socotelile cu viața fie că cedează psihic, lăsându-se pradă morții așa cum alege Ana să moară, fie încălcând anumite principii morale este pedepsit fiind omorât ca în cazul lui Ion sau sunt dintr-un motiv sau altul condamnați la moarte cum este cazul lui Apostol Bologa. Practic pentru ei nu există un ciclu existențial complet ci moartea survine să întrerupă brusc viața. Însă aceste sfârșituri sunt abateri de la niște norme morale cu care țăranii sunt familiarizați de aceea se consideră că o astfel de moarte nu completează un ciclul existențial complet căci așa cum nașterea nu este hotărâtă de noi nu avem nici un drept să anticipăm nici sfârșitul. Este vorba de refacerea unui echilibru de care vorbește Vitoria Lipan în momentul în care pleacă să găsească dovezile morții soțului său și să împlinească întreg ritualul creștinesc căci doar o moarte bună exemplifică plenar legea implacabilă și universală.

Omul simplu de la țară vede moartea cu resemnare și împăcare, observăm asta în episodul morții lui nea Mitru. Se pare că se pregătește pentru ceva căci „după mine umblă

una… una cu o coasă mai ascuțită decât briciul asta…”. Trăind greu, nevoiaș vorbele sale

despre sfârșit încununează o întreagă filozofie de viață văzând-o ca pe o echilibrare a balanței deoarece el consideră că moartea este îndurătoare cu cei săraci și haină cu bogații omul trăiește ca să moară. Și cum trăiește așa moare. Dacă trăiește rău moartea-i bună și blândă ca o sărutare de fată mare. Dacă trăiește bine, ehehe,atunci și moartea-i rea și coasa nu taie și te chinuiește și te sucește mai dihai ca-m pântecele iadului…

Autorul surprinde discuția dintre bătrânul Moarcăș și Ana, a cărui destin fusese destul de zbuciumat, fiind în finalul scenei deosebit de impresionată de liniștea de pe fața mortului care se pare că dobândise aceea liniște și împăcare cu sine de care nu avusese parte în timpul vieții, imagine ce o va urmări, fiindu-i călăuză până în ziua când decide să încheie socotelile cu această viață. Nici în fața morții nu este uitat factorul economic deoarece soția celui decedat caută în chimirul soțului ceva bani bocind că a lăsat-o pe drumuri.

Ana alege să moară, luând astfel sfârșit o viață zbuciumată în care nu a avut parte de afecțiune. A rămas orfană și a fost lipsită mereu de dragoste și afecțiune. Caută ceea ce crede că nu a găsit în familia sa însă nici de această dată se pare că norocul nu i-a surâs. Se încrede în cel care părea că îi va aduce liniștea și dragostea de care ducea lipsă însă acesta nu face decât să o folosească și să o considere un obiect demn de a fi pasat pentru satisfacerea unor nevoi de ordin financiar.

Deznădăjduită de tot ce se întâmplă în jurul său devine din ce în ce mai posomorâtă, nimic nu pare să o determine să continue, nici măcar copilașul făcut cu cel în care își puse toate speranțele și pe care îl îndrăgise sincer, de aceea gândul sinuciderii o cuprinde din ce în ce mai des devenind obsesie. Autorul înregistrează pas cu pas planul pus la cale de Ana și mereu realizează o legătură între evenimentul în sine și mediul social.

Moartea sa este tragică, se aduna la inmormântare întreg satul însă tragismul este de scurtă durată deoarece fiecare se întoarce la ale sale preocupări, nici măcar pentru Ion nu are un impact deosebit, la slujba înmormântării este confuz trei imagini par să îi stăpânească sufletul: imaginea din fața lui a Anei, imaginea copilului și desigur pe cea a Floricăi. Este defapt granița care delimitează cele două porniri interioare ale protagonistului care pare să sintetizeze întreaga sa viață de până atunci: Unde-s pământurile? În pămînt se duc toate pământurile.

Nunta reprezintă un alt tablou monografic prezent în opera lui Rebreanu, eveniment ce marchează tradiția de milenii a satului ardelenesc la început de secol. Alexandru Săndulescu considera că prin nuntă asistăm la o Nunta Zamfirei,tratată realist fără scenaria fastuos-feerică a aceleia,respectând însă tiparul datinei.

Precum e datina din bătrâni ce se respectă, nunta ține trei zile, urmează un ritual bine stabilit, alaiul nupțial pornește înspre casa miresei alături de druște, miri și nași. După oficierea căsătoriei civile întreg alaiul se îndrepta spre socrul mic unde are loc petrecerea. Jocul miresei, cinstea, darul sunt obiceiuri pe care autorul le surprinde minuțios dar aici în mod special se pune accent și pe zestrea miresei care de astă dată este defapt miza acestui act. Din păcate căsătoria este una întemeiată pe principii economice, financiare și nu pe considerente sentimentale.

Prin aceste tablouri se conturează imaginea tradițională a vieții rurale „toate aceste elemente etnografice au un rol funcțional, dovedind relația strânsă dintre etnic și epic, nefiind niciodată reduse la o valoare decorativă”.

3.1.3.Două taine:iubirea și pământul

Două glasuri sunt cele ce însoțesc sufleul și toate acțiunile personajului principal. Practic sunt două forțe care țin permanent acompaniament personalității lui Ion și care permanent merg în paralel sau se intercondiționează.

Glasul pământului și glasul iubirii, cele două planuri narative pe care este structurat romanul care defapt reprezintă pasiunea pentru două femei: Ana, căci era bogată, avea case și pământuri și Florica căci era frumoasă și este marea dragoste, neîmplinită a lui Ion.

Opera este o epopee în care pătrundem până în adâncurile sufletului omenesc. Fire voluntară, Ion domină întreaga acțiune a romanului ridicându-se deasupra varietăților umane ale satului oferind astfel dinamismul de care se bucură epicul operei.

Ion Simuț „consideră că individualitatea lui Ion se compune din convergența a trei coordonate – social, moral si erotic – și se conturează din intersectarea experiențelor corespunzătoare”.

Facem cunoștiință ca și cititori cu personajul principal încă de la horă unde se detașează de ceilalți flăcăi din sat prin privirea semeață cu care privește în jur și din referințele autorului. Iubirea pentru pământ îl stăpânise de mic, pizmuia pe cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă. Se simte mereu frustrat căci putea să aibă pământ iar orgoliul său este aspru rănit în clipa în care Vasile Baciu îl numește în văzul tuturor sărăntoc. Personajul reprezintă tipologia eroului care întrupează lupta pentru cucerirea pământului de acei care au fost ursiți doar să-l lucreze nu să-l și dețină.

Pe de altă parte Ion este produsul societății capitaliste care pune mai presus de toate averea ca etalon pentru ocuparea unei poziții sociale privilegiate, în sat. Acesta este momentul ce îl determină cu o deosebită ură că pentru a primii ceea ce nu are trebuie să lupte cu toate mijloacele. Dacă dorința sa de a avea avere este irațională, strategia de obținere a proprietății nu poate fi decât rațională. Defapt în aceste acțiuni constă interesul psihologic al personajului, modalitatea de a combina resursele iraționale ale voinței cu o gândire diabolică. „Cu bună știință autorul și-a lăate personajul victimă unui scurt-circuit dintre irațional și rațional, Ion fiind capabil să stăpânească două zone ireconciliabile”.

Practic Ion nu este robul și victima instinctelor ci al prea marii lui ambiții precum și al lipsei de moralitate.

În sufletul protagonistului aceste două glasuri sunt inegale și nu domină decât succesiv. În fața primului glas totul e încremenit mai apoi adăugându-se celălalt glas. Odată atins primul scop se întoarce spre adevărata iubire cu o față mai umană dar se pare că totul e tardiv.

Mânat de acest glas al pământului care devine obsesie, eroul eșuează din două motive, pe de o parte este cel social care se concretizează în nepotrivirea dintre sărăcia lui și mândria de bocotan a lui Vasile Baciu care nu vrea sub nicio formă să-i cedeze nicio bucată de pământ, această încăpățânare vine dintr-un orgoliu exagerat. Este un conflict între a avea și a nu avea, între cel care are și nu vrea să dea și cel care ar vrea să o apuce din mâna celuilalt. Pe de altă parte este vorba de cea de-a doua chemare a lui Ion, el trădând-o pentru pământ după care aspiră, neîmplinit fiind la dragostea Floricăi. Se realizează într-un plan dar eșuează în altul.

Practic Ion se întoarce într-un cerc vicios eșecul social se datorează eșecului moral ce se concretizează în eșecul sentimental. Eroul nu iubește, el posedă. Ana este doar un simplu mijloc de parvenire, de dobândire a atât de doritului pământ, iar cealaltă femeie din sufletul său, Florica este pentru el o nostalgie pură a cărui împlinire nu o poate visa căci mai înainte de toate pentru el este împlinirea materială…vai de suflatul meu…crede-mă! În inima mea însă tot tu ai rămas crăiasă. Crăiasa din sufletul său însă nu primește atenție decât atunci când echilibrul său uman este distrus. Nu iubise cu adevărat și sincer până atunci însă aspiră la împlinirea în iubire dar se pare că foarte târziu când demnitatea îi este distrusă.

Lupta pentru pământ este atât de aprigă încât uneori se confundă cu pasiunea erotică iar bucata de pământ se transformă într-o ibovnică, iubită a cărui îmbrățișare îți zdrobește oasele semnificativă în acest sens fiind scena sărutării pământului. Realizează la un moment dat că nu este folos de avere dacă cine ți-e drag nu e lângă tine și se întoarce spre iubire. Însă nu mai este iubirea de dinaintea căsătoriei cu Ana, iubirea pierde mult din lumina ei calmă deoarece ruina interioară este cea care își pune amprenta este ca o deșteptare din somn prin întuneric. Când se hotărăște să fie sincer în simțirea sa se cufundă și cade.

Practic autorul în cele două glasuri ce cuprind interiorul lui Ion vehiculează fascinația obsesiei care însoțește întreg periplu eroului: lupta crâncenă pentru pământ, pentru femeia ce o iubește, pentru dragoste, sfârșind în moarte o moarte predestinată și anticipată pe tot parcursul acțiunii.

Lovinescu este de părere „că cele două voințe se încordează în sforțări uriașe ce ar fi meritat un obiect mai vrednic decât cei câțiva bulgări de pământ,simbol al supremei zădărnicii omenești”.

Concluzionând putem afirma că în acest roman se concurează cele două structuri interne, se interferează sau merg paralel pentru a surprinde o personalitate complexă marcată de trăiri interioare puternice.

3.1.4.Țăranul și intelectualul în satul ardelean

Pe parcursul desfășurării acțiunii autorul pe lângă pesronalitatea complexă pe care o surprinde prin intermediul personajului Ion evidențiază viața țăranului ardelean la început de secol XX, precum și viața intelectualității, preotul și învățătorul. Prozatorul știe să țesătură subtilă de relații umane într-o colectivitate animată de adversități și interese specifice.

Satul este o comunitate bine închegată cu țărani ce respectă un ritual zilnic și la nivelul cărora este evidențiată stratificarea socială în funcție de fiecare câtă avere deține. Numai așa poate ocupa un loc în ierarhia sătească de aceea întâlnim sărăntoci și bocotani. Orice abatere de la legile firii cunoscute din moși strămoși constituie o dezordine. De exemplu cea provocată de Ion deoarece o familie de țărani bogați nu îl doresc de ginere deoarece e sărăntoc, astfel ei diminuându-și forța economică și prestigiul social. De aceea ambiția îl determină să folosească o armă de constrângere, răsturnând astfel ordinea rituală a vieții. Copilul ce se va naște înafara unei căsători reprezintă, în mentalitatea țăranilor un mod anormal de desfășurare a vieții. Pentru tot ceea ce intreprinde Ion este singurul vinovat atât pentru ce i se întâmplă celorlalți din vina lui cât și pentru ce i se întâmplă lui însuși. El este eroul unei voințe de nestăvilit și a unei ambiții duse la extrem.

În această ordine impusă se încadrează viața intelectualilor cu problemele lor care sunt de cele mai multe ori comune cu ale țăranilor, această inserare dând impresia de roman în roman. Ceea ce îi diferențiază de țărani nu este situația lor economică care este asemănătoare cu a țăranilor ci inteligența. Datorită acesteia se bucură în sat de un statut privilegiat care le atrage respectul și prestigiul.

Satul le arată respect, îi primește cu pălăria în mână, vine la ei după sfaturi, le cere să-i cunune și să le boteze copiii.

Învățătorul Herdelea îi determină destinul lui Ion în urmarea visului său spre îmbogățire. Influența sa provine din rolul de instanță morală, exercitată în mod subtil. Practic i se oferă un sfat iar imboldul său interior e puternic și determinat ca să acționeze după această cale ce i se sugerează. Încă din incipit aflăm din descrierea autorului că învățătorul și Ion sunt vecini. Familia Herdelea e în mod constant de partea lui Ion, apreciindu-l pentru inteligența sa, afirmând „că era mai deștept decât toți flăcăii din Pripas”. De aceea îl sprijină să continue școala însă dragostea pentru pământ nu îl lasă să continuie.

„Ion, ca fire activă și voluntară vine în întâmpinarea dorinței de acțiune a învățătorului împotriva sărăciei și nesiguranței, de care el însuși suferea, în spiritul unor vremi materialiste”.

Practic prin Ion, Herdelea se vedea pe sine și parcă el lupta pentru îndestularea materială. De partea cealaltă, preotul e de partea lui George și Toma Bulbuc, opunând rezistență de în fața lui Ion de aceea de câte ori se ivește o ocazie îl mustră în fața mulțimii. Eroul realizează „că este capul tuturor relelor din sat” deoarece încalcă principiile morale ale societății însă ful învățătorului joacă un rol nefast în îndoiala de care dă dovadă. Titu intuiește determinarea lui Ion și faptul că este ambițios de aceea îl sfătuiește să găsească modalitatea de a-l sili, de a-l constrânge pe Vasile Baciu să-i dea fata. Practic Titu este vinovat moral de drama prin care trec cei doi. Dar pe altă parte Ion se comportă ca un fiu adoptiv al învățătorului deoarece în toate momentele decisive din viața sa el cere sfatul învățătorului familia Herdelea este așadar tovarășul de drum al personajului.

Într-o altă ordine de idei Ion este elementul ce leagă conflictul ce se naște între învățător și preot. El este condus pe un drum ce leagă două misionarisme, pe de o parte un percept religios reprezentat de preot iar pe de altă parte unul laic-social reprezentat de învățător. Primul militează pentru menținerea sărăciei și a bogăției așa cum au fost lăsate pe pământ de Dumnezeu, practic o resemnare în fața destinului iar cel de-al doilea îndeamnă la depășirea condiției sociale prin orice mijloace. Astfel Ion este la mijloc și prin acțiunile sale este subliniată ideea creștină conform căreia îndrăzneala de a schimba destinul propriu naște vinovăție. Legat de intelectuali putem concluziona că preotul îl înverșunează pe erou prin faptul că nu este de acord cu acțiunile sale iar învățătorul și Titu îl stimulează prin complicitate. Însă vinovăția sa se răsfrânge și asupra celor cu care acesta vine în contact.

Alături de Titu, Belciug reprezintă conștiința națională cu detașarea pe care Herdelea nu o înțelege și nu o poate îngădui. Învățătorul trăiește cu spaima zilei de mâine datorită ambițiilor preotului. Totuși se pare că viața intelectualilor nu are tensiunea vieții țărănești caracterizată de patimi adânc răscolite, aceștia au o viață monotonă deși cotidianul implică dramaticul. De exemplu una din dramele cele mai puternice prin care trece familia Herdelea este drama datoriei, anticipată de Herdelea. Copii îl consideră renegat de aceea doar soția îi va sta alături neținând cont de micile inconveniente.

Cât despre Titu acesta nu dorește să repete viața părinților așa cum Ion nu dorește să fie ca și tatăl său. Este considerat artist de aceea dorește să iasă din tipare, pare a fi un alter ego al autorului.

Practic intelectualii satului sunt agenți morali ai romanului cei care poartă în sat autoritatea precum și cei care propagă anumite principii morale ce sunt oglindite în tensiunile colectivității sau ale individului în general.

3.1.5. Elemente realiste in pictură și romanul rebrenian

Realismul este un curent artistic care caută în realitate surse de inspirație, pledând pentru apropierea artei de viața cotidiană, caută detalii din viața curentă surprinzând probleme de tot felul. Omul ca parte integrantă a acestui sistem se află în strânsă legătură cu natura fiind un produs al mediului fiind reprezentat obiectiv, veridic fără dorința de idealizare a acestuia.

În literatură se pune accentul pe teme care reflectă veridic realitatea, personaje complexe, realiste.

În pictură acest curent s-a manifestat în jur de anii 1848 și reprezentanții acestui curent manifestă dorința de reprezenta în cele mai variate tertipuri viața. De aceea practic în pictură tot ceea ce șochează ochiul poate fi considerat subiect în artă.

În acest sens primul care se declară adept al acestui curent este pictorul Gustave Coubert care prezintă în operele sale elemente concrete ale spațiului înconjurător, fiind un iubitor de artă și aceasta o exprimă cu bucurie.

Dintre cei se care exprimă cu bucurie în picturi realiste amintim: Jean – Francois Millet care pictează munca țăranului și viața satului; Adolph Menzel, surprinde scene de interior (Camera cu balcon), petreceri de familie (Seara), scene istorice (Masa rotundă ); Edward Hopper, cunoscut pictor realist american, a mărturisit că munca il înobilează pe om.

Rebreanu evidențiază prin opera sa Ion, lume complexă surprinsă în adâncul său, fiind un roman realist prin tema operei, prin elementele de simetrie, precizia elementelor spațio-temporale, perspectiva narativă obiectivă, cu acțiunea desfășurată la persoana a III-a.Personajele operei realiste sunt personaje tipice ce acționează în situații tipice, aici este reprezentativ țăranul avid după avere care trece dincolo de toate perceptele morale pentru a-și atinge scopul propus. Putem spune că Ion reprezintă un produs al mentalității satului din acea perioadă care pune mai presus de toate principiile materiale.

Dacă la țăranii lui Marin Preda pământul reprezintă o sursă de stabilitate financiară, iar el trebuie păstrat pentru a asigura un viitor sigur, Rebreanu surprinde prin Ion ideea că acela care deține cât mai multe pământuri este cineva în sat.

Am considerat că există o similitudine între o pictură realistă pictată de Goustave Courbert Atelierul unui pictor și opera lui Liviu Rebreanu, ambele lucrări realiste.

Opera este o alegorie reală, delimitând o perioadă de șapte ani din viața artistică a artistului. În centrul tabloului se află artistul pictând, în dreapta lumea artistică ( acționarii adică prietenii, lucrătorii, amatorii) iar în partea stângă sărăcia, poporul, exploatatorii. Prin această operă artistul afirmă importanța crescândă a claselor populare și a țărănimii oprimate, respingând idealizarea în artă, fiind un atac major la adresa convențiilor academice. Plasându-se singur și izolat în centrul lucrării, artistul, Courbet își afirma individualismul și atrage atenția asupra rolului si locului primordial al artistului în societate.

Din punct de vedere compozițional Courbet organizează tabloul ca o scenă a judecății de Apoi. Ateu convins artistul ia în derâdere locul lui Dumnezeu (în centru) care îi recompensează pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Această compoziție respectă regulile de împărțire a lucrării precum și dispunerea personajelor după două axe principale de simetrie, una verticală și cea de-a doua orizontală.

Axa de simetrie verticală traversează lucrarea pictorului separând personajele de-o parte și de alta a șevaletului artistului. Capetele personajelor se află situate sub axa de simetrie orizontală.

Dacă este să surprindem simbolic personajele prezentate acestea ar putea fi interpretate astfel: personajele din stânga reprezintă religia sugerată de un rabin și de un preot; groparul reprezintă moartea, lumea de dincolo; mizeria, degradarea este reprezentată de irlandezul căzut; ziarele reprezentate printr-un craniu așezat pe un ziar reprezintă un cimitir al ideilor; pânza așezată cu fața la perete simbolizează lipsa unui spațiu, a unei deschideri.

În partea dreaptă o perdea ridicată lasă să se zăreasca lumina ce simbolizează gândirea modernă reprezentată de unii artiști, gânditori și finanțatori: poetul Baudelaire, o pereche de burghezi, scriitorul Champfleury asezat pe taburet, filosoful Proudhon, in spate, in picioare ; Bruyas, cel care a finantat expozitia din 1855.

În centrul picturii se află pictorul, modelul său precum și un copil de țărani în saboți. Pictorul se detașează de toți și de toate pictând relaxat. Martiriul gol, care stă răstignit reprezintă arta academică iar modelul în jupon reprezintă realismul.

Acest tablou poate reprezenta un suport pentru receptarea trăsăturilor realiste ale romanului lui Liviu Rebreanu, Ion,operă studiată în clasa a X-a.

Intertextualitatea presupune existența unor teme și motive comune precum: realitatea prezentată în detaliu, viața intelectualilor și a țăranilor, simetria compozițională, realitatea este una banală, cotidiană, preocuparea pentru social, condiția artistului în societate (Titu Herdelea ), deschiderea spre modernitate a romanului (tehnica de creație-analiza psihologică, explorarea în detaliu a psihologiei colective). Ca și îndrumător la clasă, profesorul trebuie să folosească metode și tehnici diverse pentru a îndruma elevul spre receptarea adecvată a mesajului artistic și pentru a-i deschide noi orizonturi în cultura universală prin cunoașterea diferitelor epoci, a interferențelor sociale și ideatice în receptarea unor fenomene de artă, fie ele literare sau picturale.

Precum pictorul realist, Rebreanu creionează un tablou constituit din elemente de viață reală care dau impresia de veridicitate,caractere complexe ce impresionează cititorul prin multitudinea trăirilor pe care le degajă. Naratorul înfățișează pura realitate ca pe un proces logic realizat prin trecerea de la un plan narativ la altul sau prin pură înlănțuire.

3.1.6.Personajul Ion-erou stendalhian

Eroul lui Rebreanu este un personaj complex care de-a lungul timpului a primit din partea criticii literare mai multe interpretări realizate din perspective mai multor criterii de diferențiere.

E.Lovinescu considera că personajul lui Rebreanu realizează prin structura personalității sale dar și prin acțiunile pe care le realizează în atingerea unui scop o asemănare cu personajul lui Stendhal, Julien Sorel din opera Roșu și negru.

Ion este expresia violentă a unei energii, subordonându-și mecanismul complicat al sufletului unui singur impuls,un tip unitar. Asemănarea cu personajul lui Stendhal vine din încordarea, tenacitatea, și lipsa oricărui scrupul moral. Julien își pune întreaga determinare în atingerea unui scop și anume ascensiunea pe scara socială,pe când protagonistul lui Rebreanu se uită cu admirație și dorința asupra terenurilor lui Vasile Baciu cu foamea de pământ a unei vechi sărăcii.

Cei doi privesc femeia și o folosesc ca și mijloc necesar în atingerea unui țel, un obiect cu valoarea unei simple vehiculări a energiilor spre posesiunea bunurilor pământești.

Julien, erou calculat, rece,ambițios își pune pas cu pas în aplicare un plan, însă cade victimă unui impuls necontrolat, care nu face parte din structura personalității sale, omorând pe doamna de Renal. Acesta ca și Ion nu ar fi ceea ce sunt dacă n-are avea în structura personalității adâncimea și imprevizibilul marilor creații. N-ar avea marea putere de proiecție și ar rămâne pure abstracțiuni,ilustrații schematice ale unei unice, incredibile pasiuni.

Ambele personaje au un statut social modest de care vor să scape, dețin însă calități excepționale pe care le valorifică și care sunt puncte tari în parvenirea pe care și-o propun și de la care se pare că nu se abat. Julien își fixează atingerea unui scop suprem, concretizat în obținerea unei funcții, visând să ajungă un nou Bonaparte. Așa pas cu pas intră în grațiile celor cu care vine în contact iar în final se bucură de titlul cu care este învestit prin căsătoria cu fiica unui marchiz. Dar se pare că destinul îi pregătise altceva atâta vreme cât ceea ce obținuse nu era prin mijloace corecte și morale. Destinul se răzbună și oferă legea compensației. Este condamnat la moarte pentru o moarte pe care a săvârșit-o, însă deși se află la capăt de drum nu încetează să își strige crezul său, fiind un purtător de cuvânt al tuturor celor dintr-un neam și tagmă socială cu el.

O altă similitudine există se pare sub aspect moral între Ion și personajul Dinu Păturică a lui Nicolae Filimon iar G.Călinescu îl situează mult mai prejos de Dinu. Pe când Păturică este inteligent, ambițios, lucid, dotat cu mare capacitate de plăcere gratuită care în alte vremuri și-ar fi fixat alt ideal și ar fi ales alte mijloace, Ion nu e inteligent și prin urmare nici ambițios. El vrea pământ doar dintr-o lăcomie obscură și este în cele din urmă o brută căreia șiretenia îi ține loc de inteligență.

Eugen Lovinescu e înclinat să considere că personajul „este o fiară care face să dispară omul nobil și milos iar obiectivul încordării este nevrednic să preocupe eroi de calitatea lui Ion”.

Ion este astfel o personalitate complexă din linia țăranilor lui Balzac sau Zola, fiind imaginea instinctului de a deține pământ în obținerea căruia investește inteligență și viclenie.

3.2.Pădurea spânzuraților-capodoperă de anliză psihologică

Dacă țăranul din Ion parcurge o dramă a existenței, drama pământului, mica intelectualitate dintr-un un alt roman a lui Rebreanu, Pădurea spânzuraților prezintă o dramă a datoriei care afectează existența națională. Deși se confruntă cu o dramă determinată de contextul socio-politic revendicările colectivității nu a ajuns la o conștiință comună deoarece ei sunt marcați de necesitățile materiale, fiind supuși constrângerilor materiale fiind deposedați și sărăciți de-a lungul timpului, trăind cu acest complex au nevoie de pământ ca de aer. Numai știind că au ce pune pe masă se pot gândi la probleme de conștiință națională.

Prin această dramă a conștiinței naționale trece personajul David Pop care se înrolează în armată și care are sentimentul datoriei împlinite mergând din inerție pe front iar în momentul în care trebuie să lupte împotriva fraților de neam cedează. Subiectul nuvelei Catastrofa, drama datoriei dobânziște rezonanțe mai profunde în romanul Pădurea spânzuraților .

Drama împlinirii datoriei devine temă fundamentală în roman, dezvăluind noi preocupări ale romancierului demostrând astfel că poate să abordeze teme mult mai complicate precum psihologia complexă a eroului.

Drama datoriei îndeplinite era se pare drama intelectualității românești ardelene la început de secol XX din timpul războiului.

Pompiliu Constantinescu remarca că romanul e o concentrare strânsă în compoziție cu neînsemnate devieri de stări extatice,de misticism subiectiv, peste care flutură umbra uriașă a lui Dostoievski, își încordează apoi ritmul alert ,halucinant de prăbușire iremediabilă în haosul unei voințe disolute.

După cum mărturisește autorul, romanul s-a născut dintr-o fotografie pe care autorul a văzut-o și care înfățișa o pădure plină ce cehi spânzurați pe frontul austriac. Iar când își căuta resurse pentru scrierea romanului vestea morții fratelui său pe front îl determine să se apuce de lucru. Dar se pare că Aposol Bologa nu are nimic din fratele autorului, câteva trăsături exterioare și poate unele momente de exaltare…în Apostol am vrut să sintetizez prototipul propriei generații șovăileile lui sunt și șovăielile noastre ale tuturor ca și zbuciumările lui…

Valorifică aceste date din realitate însă ele au importanță doar în momentul în care contribuie la reconstituirea ambianței anilor de război. Dincolo de toate acestea atmosfera creată este una de deprimare, o presimțire a morții. Evenimentele reale influențează timbrul relatării dându-i stilului gravitate și solemnitate.

Romanul analizează drama nehotărârii unui individ care acționează împotriva unei puteri a destinului datorită neputinței de alege între niște soluții contradictorii. Și în această operă Rebreanu alege o temă canalizată într-un timp istoric, o temă pe de o parte socială pe de altă parte psihologică atât colectivă cât și individuală, o temă națională.

Opera concretizează analiza crizei unui suflet mediocru în luptă cu o dramă care este peste puterile sale.

3.2.1.Aposol Bologa-intelectualul ce trăiește drama conștiinței

Romanul Pădurea spânzuraților evidențiază drama psihologică, a conștiinței intelectualului de la începutul secolului XX-lea, din timpul războiului. Autorul pornește în crearea acestuiroman de la o întămplare reală, de la o imagine reală, drama morții fratelui său pe front însă acesta este punctul de plecare, personajul așa cum afirmă însuși scriitorul nu are nimic din fratele său. Totuși impactul cu această dramă personală este atât de puternic încât chiar el conchide „fără de tragedia fratelui meu Pădurea spânzuraților sau n-ar fi ieșit deloc, sau ar fi avut înfățișare anemică, livrescă, precum au toate cărțile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie și înviorătoare pe care numai experiența vieții o zămislește în sufletul creatorului”.

Războiul în viziunea romancierului zdruncină întreaga ființă a celui care participă la el după care omul tinde să-și regăsească un nou echilibru deoarece între sufletul celui dinainte de război și cel de după război este o puternică ruptură iar legătura este deosebit de sensibilă. Despre aceasta este vorba și legat de Aposol Bologa, războiul și experiența prin care trece îi determină o criză de conștiință.

Personajul pornește pe drumul vieții cu o structură solidă, cu un dezvoltat simț al adaptării la viață deci se pare că nimic nu îi poate afecta structura. Se pare însă că această experiență a războiului reușește să-i răstoarne liniștea și să instaleze în sufletul său întrebări și îndoieli chinuitoare.

Vine dintr-o familie cu stabile principii morale, tatăl său fusese cel mai tânăr condamnat în procesul Memorandului de aceea îi insuflă acestuia o profundă credință națională să nu uiți niciodată că ești român. Pe de altă parte mama îi insuflă o stabilă credință religioasă. Adult,ajunge să studieze filozofia, punându-și concepția de viață între conștiință și datorie conștiința să-ți dicteze datoria.

Se înrolează în armată la început dintr-un orgoliu, obține numeroase distincții iar acolo, pe front își dă seama că numai războiul e adevăratul creator de energii, războiul e ca o horă a morții absurdă care se desfășoară fără nici un sens, oamenii cad secerați la întâmplare, nimeni nu știe de ce și când. Asistă la condamnarea cehului Svoboda această condamnare devine pentru el o obsesie, are numeroase remușcări, are conștiința încărcată de sentimentul vinovăției. Drama conștiinței sale vine în momentul în care află că frontul său se mută și că va lupta împotriva fraților de neam. Face o încercare și cere să fie mutat dar este refuzat iar din acel moment trăiește cu gândul că trebuie să dezerteze căci conștiința nu îi dă voie să acționeze împotriva românilor. Practic acest refuz reprezintă un impuls care-l obligă să dezerteze fără dezbateri, fără deliberări ca un om aflat sub puterea unei chemări care-l depășește și de care, acum pentru prima oară nu este și nu se simte răzbunător, de aceea nu are remușcări când e arestat, nu regretă că și-a sacrificat viața precum nici conștiința eroică a sacrificiului său. Acțiunea intreprinsă de el vine dintr-un impuls elementar ce provine din subconștientul eroului iar acest impuls nu îl innobilează ci îl reabilitează.

Lucian Raicu considera că „deși Rebreanu acordă un rol important sistemului de precepte și de prejudecăți date, care determină comportamentul oamenilor, aceștia sunt supuși unui cod de manifestări înscrise situației lor sociale, obiective și care marchează atitudinea lor conformă cu ordinea existentă și cu legile ei scrise și nescrise, face să izbucnească din subconștientul colectiv un fond elementar de umanitate mai puternic decât instinctul de conservare socială, decât orice atitudine conformistă sau chiar decât acele atitudini alese de om în virtutea unei convingeri”.

Felul de a fi și de a acționa în spiritul legii îl determină pe locotenentul Varga, un individ serios, mânat de datoria față de statul austro-ungar să-l dojenească pe Apostol Bologa în momentul dezertării. Este un gest de umanitate, sentimentul de a prețui un om valoros, expresia solidarității ce este mai puternică decât un întreg sistem de convingeri față de un stat care se pare că la un moment dat nu te ajută cu aproape nimic. În astfel de momente de cumpănă se pare că omenia este primordială dincolo de toată mizeria războiului. Același sentiment de pură omenie îl observăm și în cazul căpitanului Klapka care deși fricos și conformist este impresionat de arestarea lui Bologa, mărturisindu-i că îl va apăra în fața judecătorilor militari „căpitanul își frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvinte fără șir, pline de milă și de spaimă…-Am să te apăr eu Bologa!…Vreau să te scap!…Auzi?…Trebuie să scapi!”. Își dă seama că îi unește omenia ascunsă în străfundul sufletului fiecăruia dar și faptul că aparțin unor naționalități asuprite, că au fost aruncați pradă aceluiași destin absurd.

Rebreanu prin intermediul lui Bologa zugrăvește o dramă individuală, un proces de conștiință, el este omul singur, insul izolat și nu un anonim într-o mulțime. Obsesia care îl urmărește se naște în erou înainte chiar să realizeze faptul că este român și că s-ar putea să fie trimis să lupte împotriva românilor din Ardeal, iar remușcările îl cuprind în momentul în care simte privirea lui Svoboda plină de imputare. Este defapt un fel de vinovăție pe care Bologa și-o asumă pentru acest act absurd numit război.

Autorul alege să prezinte minuțios trăirile personajului, o pregătire a terenului pentru a scoate în evidență puternicile descărcări ale sufletului eroului. De aceea și drama prin care trece Bologa parcurge câteva trepte epice. Discuția cu căpitanul Klapka și mutarea pe frontul românesc realizează aceea stare obsesivă. El nu visează decât să treacă frontul iar autorul alege să amâne momentul spre a îmbogăți motivația psihologică a eroului. Faptul că se îndrăgostește de Ilona, sentiment ce îi oferă iluzia fericirii, pune la grea încercare voința lui, se dă o luptă surdă între curaj și lașitate, între dorința de a trece dincolo cu primejdia morții dar și aceea de a trăi, mânat fiind de sentimenul iubirii sincere față de Ilona. Această competiție îl acaparează și nu îi dă pace să se liniștească.

Tatăl Ilonei îi comunică, gropar fiind, că numărul condamnaților la moarte crește pe zi ce trece, îi descrie scena cu oamenii agățați în copaci, metaforă fundamentală a cărții, sfătuindu-l să renunțe la primejdioasa intenție.

O dată reîntors pe front începe finalul dramei lui Apostol în care autorul și-a concentrat întreaga lui putere de analist al stărilor limită de conștiință.

Opera întruchipează o realitate istorică, o dramă a conștiinței iar trecere la inamic nepregătită nicicum de erou echivalează cu o sinucidere. De aceea tragismul prin care el trece nu este doar pur și simplu drama unui român silit să lupte împotriva unui alt român, ci al omului aruncat în vâlvătaia războiului.

Finalul lui Bologa, considera Nicolae Manolescu, este ca „un acces de somnambulism. Bologa nu mai trăiește cu picioarele pe pământ …pare mânat de o pornire sinucigașă, perfect contradictorie cu iubirea pentru Ilona. Observăm că sunt trei imperative care strivesc mereu în Bologa libertatea de opțiune: sentimentul datoriei față de stat, ideea națională și credința în Dumnezeu. Statul, namul și religia alcătuiesc tot timpul un trio represiv”.

Bologa privește moartea ca pe o izbăvire ca ieșirea tragică dintr-o situație chinuitor de neclară. Se eliberează prin moarte de o problemă, pentru el fără ieșire.

3.2.2.Pădurea spânzuraților-glasul iubirii și al morții

În romanul Ion cele două planuri narative pe care se structurează romanul corespund pentru două trăiri ale personajului: obsesia pentru avere și obsesia pentru o femeie. Din păcate cele două se manifestă diferit, evoluând paralel sau intersectându-se, una determinând-o pe cealaltă. Referitor la glasul iubirii, Ion nu rostește un al nume decât pe cel al Floricăi însă dorința de a avea avere îl împiedică să nu se căsătorească cu ea, situație cu care ea este obișnuită din lumea satului dragostea nu ajunge în viață…dragostea e numai adaosul…altceva trebuie să fie temelia, de aceea acceptă situația, simțindu-se totuși indignată de revenirile dese ale lui Ion chiar și după căsătoria sa. Aceeiași cale o va urma și ea căsătorindu-se cu George un flăcău înstărit din sat.

După ce își satisface cea mai arzătoare pasiune a sa pământul, Ion își dă seama că nu are folos de nicio avere dacă sufletul îi este pustiu, știind-o pe Florica soția altuia. Drept urmare hotărăște să refacă acel echilibru pe care l-a pierdut de aceea după moartea Anei reia vizitele hotărât să treacă peste orice pentru a fi cu aceasta. Se pare că cei doi soți au destine oarecum asemănătoare în special prin moartea timpurie a lor. Ana este victima dragostei ei pentru un bărbat ce nu a fost interesat niciodată de ea situație care pune capăt brusc existenței anoste a sale iar Ion este oprit din drum de către George care în semn de răzbunare își apără teritoriul dragostei.

Se observă în opera lui Rebreanu o predispoziție a acestuia de a duce toate cuplurile din diverse romane ale sale spre suferință spre neîmplinire iar orice încercare a lor de a aspira spre iubire și împlinire este brusc curmată. De aceea moartea face pereche cu dragostea.

În Pădurea spânzuraților, Ilona este cea care îi apare eroului ca o lumină blândă și ispititoare într-un moment în care avea mai mult ca niciodată nevoie de un sentiment atât de înălțător cum este iubirea. Se hotărăște subit să rupă logodna cu Marta deoarece simte că această legătură nu îl mai împlinește dar și dintr-o iritare a sentimentului național. Simțea că această ființă și dragostea pentru ea este atât de mult așteptată și o simte ca fiind perfectă ca și cum aceasta ar fi împlinirea lui supremă, ce anticipează un sfârșit apropiat.

Ilona este exact de ce avea nevoie Apostol acum când un gând îl obsedase. Pentru a prezenta idila dintre cei doi autorul folosește simboluri romantice iar asemănător cu toți eroii lui Rebreanu și aceștia doi se iubesc pasional, fulgerați de o iubire năvalnică. Într-un timp scurt Apostol vede în această fată pasiunea vieții lui o sărută și o îmbrățișează parcă ar fi dorit să-i soarbă tot sufletul dintr-o dată.

Această femeie cu tot ce ține de ea îl determină pe Bologa să-și facă o examinare precisă asupra situației sale și a comportamentului său iar ea îă ridică o serioasă piedică în calea planului său de dezertare. Spre deosebire însă de Ion care acționează ferm în fața unor situații de acest gen, Bologa are o voință slabă stă și cântărește îndelung lucrurile în defavoarea timpului care trece. Gândește doar pentru moment și nu are niciodată perspectivă îndelungată de viitor, își exprimă doar gânduri ce țin de prezent, simțind că în acel moment tot ce este mai important pentru el este acel sentiment de puternic atașament pentru Ilona.

Conștientizează că sentimentele pentru această fată îi răstoarnă toate valorile clădite până atunci dar realizează că fără ea viața nu ar avea niciun rost își dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credințele și năzuințele lui și totuși simțea că fără ea i s-ar istovi inima și viața însăși și-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.

Personajul este marcat de frământări, de nesiguranță dacă această fată se va reîntoarce la el, clipele de bucurie se amestecă cu găndurile întunecate, nesiguranța se combină sentimentele pure, această scenă fiind similară cu aceea a cuptorului din Ion dar scena aceasta evidențiază o iubire curată, inocentă, sinceră spre deosebire de scena dintre Ion și Ana care este încărcată de pasiune si instinct.

Odată cu zâmbetul larg și mulțumirea de pe chipul Ilonei, eroul observă că și această fată nutrește sentimente sincere pentru el și că pentru ea este foarte importantă clipa iar deodată totul se transformă simțind că doar ei sunt singuri în fața lui Dumnezeu. Simte că întâlnind pe această fată și prin faptul că a cerut-o în căsătorie pentru a fi pe veci împreună poate repara măcar o fărâmă din ceea ce războiul distrusese în sufletul său și în personalitatea sa. Totuși episodul acesta erotic este cum consideră Alexandru Săndulescu raportându-l la intențiile dezertării un non-sens,agravând frământările interioare ale eroului. Voința lui Apostol și așa destul de fragilă urma să treacă printr-o și mai grea încercare.

Dacă nimic nu putea să îl scoată din acea stare confuză, datorată experienței războiului, de această dată iubirea este cea care îi oferă argumente să supraviețuiască însă momentul decisiv a chemării pe front este cel care îl determină pe Bologa să realizeze ca impasul său moral a ajuns la punctul terminal. Totul se năruie odată cu revenirea pe front iar dragostea se duce odată cu viața, un zbor frânt în plenitudinea sa.

Eroul va muri cu inima plină de iubire sentiment ce îl contopea cu universul spre admirația divinității de care a fost se pare mereu atât de aproape fără a știi însă.

Cele două personaje, Ion și Apostol apelează la dragoste mult prea târziu, chiar daca acesta este un sentimen înălțător pentru eroi ea vine mult prea târziu după ce s-au implicat deja pe o cale greșită. Iubirea pentru Florica este deasupra proprietății pământului dar această credință rămâne într-o zonă care nu este prea limpede a conștiinței sale cuprinse de patima averii. Dragostea pentru Ilona se situează deasupra problemei naționalității, cu toate că războiul îl îndeamnă să țină cont de ea, problemă ce se dă în conștiința eroului și care îi aduce sfârșitul.

Referitor la sentimentul morții prezentată ca un fenomen firesc în viața omului, privită cu înțelepciunea și resemnarea omului simplu de la țară autorul observă acest fenomen prin intermediul morții lui Dumitru Moacăș, moarte care o impresionează pe Ana, privind pe fața celui decedat o liniște și o pace demne de invidiat. De obicei eroii prezentați de autor termină socotelile cu această viață mult prea devreme ba sunt uciși, spânzurați sau se ucid. Se pare că Rebreanu pare să aibă o deosebită obsesie sau înclinație spre psihologia nefericirii, dovedind o capacitate deosebită de a pătrunde în cele mai adânci unghere ale personalității umane.

Totul pornește în cazul lui Ion de la problema fericirii spre care aspiră personajele. Ana intră în mrejele unei iubiri din interes, e umilită, înșelată, batjocorită până își dă seama că nu are nicio șasnsă de a izbândi, nu are nicio scăpare decât aceea a morții. Pentru început face fixație asupra celo doi morți pe care îi vede Avrum și Moarcăș fiind convinsă că cei doi dețin liniștea și seninătatea absolută. De la obsesie se desprinde de această lume renunțănd deja să mai lupte iar autorul observă îndeaproape semnele de alterare ale echilibrului mintal concretizate în scene de agitație profundă ce o însoțesc zilnic.

Cât despre moartea lui Ion aceasta poate fi privită din perspectiva agonicului. În momentul de final lui Ion îi trec prin minte episoade din viața sa între episoade de inconștiență și cele de luciditate își face o sinteză a vieții. Și parcă nu dorește să se despartă de viață atât de robus este la trup și la voință,moare sub nucul satului, părăsit de toți, ca un câine. Este un sfârșit care ilustrează firea personajului,acesta moare așa cum a trăit toată viața.

Moartea în Pădurea spânzuraților este minuțios prezentată, momentele de maximă intensitate sunt cele care anticipează prinderea și arestarea lui Apostol Bologa. Pentru protagonist moartea este o „firească alunecare din viață sub semnul iubirii, îmbrățișează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu”.

Deja moartea pentru el devine obsesie care este alimentată de câteva imagini ce nu i se șterg de pe retina,precum crengile de care atârnă spânzurații sau a ștreangului precum și lumina din ochii lui Svoboda. Deși într-un ultim moment dorește să se scuze invocând conștiința morală, scuzele nu îi sunt de niciun folos iar singurele care idei ce îl pot consola sunt cele legate de mântuire și iubire. Cu toate că vede în moarte singurul mod de eliberare din infernul ce îl chinuie eroul speră să scape de spânzurătoare până în ultima clipă iar tragismul situației îl conștientizează foarte tărziu în ultima clipă când socrul său îl îmbrățișează. Desigur din desfășurarea epică a acțiunii reiese că pentru erou moartea vine ca o mântuire o eliberare față de ceea ce putea să facă luptând împotriva fraților de neam.

Moartea și dragostea sunt două mari teme ale operei rebreniene cum au iubit așa mor mulți dintre eroii lui Rebreanu senzual, pătimaș, exaltat…în clipa finală Ion pare un semizeu, iar Apostol Bologa un martir. Dragostea, fie ea și o frânturăde ceas, îi înnobilează pe toți, moartea, cel mai adesea îi răpune absurd sau îi liberează de chinuri.”

3.3.Adam și Eva-roman al metempsihozei

Romanul lui Rebreanu Adam și Eva valorifică o temă mai puțin expusă cititorilor din acea perioadă și anume reîncarnarea, metempsihoza. Autorul remarca că „mie din tot ce am scris până acum, Adam și Eva mi-e cartea cea mai dragă”.

Starea de așteptare, tânjirea pentru întâlnirea după întâlnirea decisivă cu unica femeie, caracterizează cele șapte vieți ale profesorului de filozofie alcătuiesc temeiul simbolic al cărții.

Prin intermediul personajului principal Toma Novac, profesor de filozofie autorul expune teoria metempsihozei, potrivit căreia bărbatul și femeia nu pot fi fericiți decât după a șaptea reîncarnare. Conform teoriei atomului spiritual există un echilibru între două energii și două principii. Când atomul se rupe în plan spiritual, echilibrul se distruge, divizându-se în bărbat și femeie și se prăbușesc în plan material. De aici practic începe o căutare continuă de regăsire a echilibrului deoarece un singur bărbat caută doar o singură femeie. Se consideră conform acestei teorii că există în viața omului o singură iubire ideală, unică pe care omul o caută de-a lungul a șapte vieți, un ciclu existențial complet.

Stratul filozofic al romanului se structurează pe ideea metafizică de descoperire în atracția corporală dintre bărbat și femeie o finalitate superioară, regăsirea perechii ideale. Practic romanul prezintă pe parcursul a șapte narațiuni care converg spre aceaiali chemare neîmplinită desfășurate în epoci istorice representative, din antichitate și până în zilele noastre. În acest sens Lucian Raicu considera că „fiecare nuvelă reprezintă un univers epic constituit și încheiat, o narațiune pură, impecabilă, reluând într-un stil mai concis tipul de dezvoltare epică întâlnit în fiecare din romanele lui Rebreanu”.

Practic este surprinsă ideea că viața în forme oricât de variate sau în epoci diferite ar fi respectă aceleiași trasee mergând spre aceeași matcă primordială dătătoare de energii.

Prin Toma și Ileana autorul face o incursiune istorică în India, Mesopotamia, Egipt, vechea Romă în evul mediu creștin și în Franța revoluției. Desigur se observă o documentare asiduă din punct de vedere istoric pentru reconstituirea culorii epocilor evocate.

Pe întreg parcursul narativ, prin poveștile prezentate este subliniată mereu ideea de unicitate și de absolut. Oricât ar fi concentrat șapte vieți, fericirea lui Toma Novac a fost ca și aceea a lui Ion sau Apostol Bologa expresia unui sentiment pasional, frenetic. Autorul dorește sa-l absolve pe erou de drama iubirii, prin ideea aceea de reincarnare el fiind cel care desăvârșește ceea ce căutase de alte șase ori.

În „Adam și Eva,Rebreanu s-a străduit din răsputeri să realizeze compatibilitatea dintre rigoarea realist-naturalistă a scenariului social și poezia spiritualistă a iubirii”.

Din punct de vedere al compoziției, Liviu Malița considera „convergența mai multor tehnici narative: flash-back-ul, anularea linearității, transformând-o în ciclicitate, tehnica simultaneității suprapune viețile anterioare ca un reflex al metempsihozei”.

Metempsihoza se pliază pe ideea rebreniană a circularității, concretizată ca și în altromane ale autorului pe calea narațiunii prin finalul întors de unde a plecat adică incipit. După viziunea lui Mircea Eliade ideea de metempsihoză trebuie înțeleasă ca o abolire rituală a timpului, ar fi o abolire impusă de tendința spirituală a eternizării dragostei funcția repetiției prin ritualuri e existențială e voința de a continua viața speranța de a o prelungi ad infinitum.

George Călinescu recunoaște în acest roman „informația harnică, sobrietatea și echilibrul narativ tema însăși duce la monotonie,lipsind fantezia poetică, întrucât e de prevăzut că momentul unu se va repeta cu nume schimbate încă de șase ori”.

Construit pe anumite speculații ale gândirii romanul crește din istoria interioară și din anumite viziuni interne produse de subconștient și având culoare afectivă.

3.3.1.Șapte povești,șapte destine

Romanul tratează în Adam și Eva un subiect puțin valorificat de către scriitori și anume tema reîncarnării, elemente de metempsihoză.

Conform tradiției lui Rebreanu de a realiza opere care scot în evidență elemente de circularitate și acest roman deține elemente care conferă operei impresia de corp sferoid.

Începutul și sfârșitul marchează prezentul, momentul în care Toma Novac aflat în pragul morții își face o sinteză a întregii sale existențe traversând un drum al metempsihozei, de trecere a spiritului în existențe noi, succesive respectiv de șapte ori.

Incipitul marchează un plan calm, nemișcat al scrierilor lui Rebreanu, elemente de monotonie care preced mișcarea dramatică de mai târziu ca un suport al scenelor dramatice viitoare ce vor fi înfățișate.

Observăm în structura epică a acestei opere o obsesie a numerelor concretizată în prezența cifrei șapte: luna a șaptea, ziua a șaptea, romanul se constituie din șapte capitole, fiecare dintre ele fiind alcătuite din șapte subdiviziuni. Prin intermediul personajului Toma Novac, profesor de filozofie, scriitorul expune teoria metempsihozei, potrivit căreia bărbatul și femeia nu pot fi fericiți decât după a șaptea reincarnare. Este descris procesul morții marcat prin chinuitoare suferințe, eroul este victima unei drame fiind împușcat de soțul gelos al femeii în care se pare că găsise perechea după căutări îndelungi, deși în pragul morții la amintirea Ilenei îi răsări în suflet o bucurie atât de fierbinte că într-însa i se topiră îndată toate durerile. O întâlnise în milțime, recunoscând-o deși nu o văzuse niciodată.

Autorul intuiește aici fenomenul numit deja-vu fenomen ce îl determină să pornească acest roman și pe care Tudor Aleman, doctrinar al metempsihozei îl prezintă prin explicașii spiritualiste.

Nașterea și moartea sunt momente relative,viața adevărată e neîntreruptă, regenerarea spiritului în materializări felurite în număr de șapte ilustrează esența divină a omului, cele două principii masculin și feminin caută să-și regăsească unitatea.

Navamalika este prima nuvelă care deschide romanul. Aceasta prezintă un decor din India prilej pentru autor să recontituie atmosfera indiană pentru prezentarea căreia autorul valorifică informații precise. Eroul se numește Mahavira și este marcat de semnul fatalității. Acesta face o călătorie unde zărește prima dată perechea sa feminină predestinată, după care va căuta neîncetat timp de șapte existențe. Navamalika, o fecioară cu trupul blând iar amândoi au senzația că s-au mai văzut și că se cunosc. Acest lait-motiv va domina toate narațiunile din operă. În această operă personajul este atras erotic de una dintre șaptezeci și șapte de femei ale regelui Arjuna iar Mahavira este prins și pedepsit necruțător fiind jupuit de viu. Autorul surprinde în detaliu acest act de tortură, în ultimele sale momente eroul rostește numele Navama… ca și confirmare a statorniciei ideale a dragostei.

Isit constituie cea de-a doua narațiune iar ea se desfășoară în Egiptul vechi. Dacă în narațiunea anterioară eroul fusese fiul unui păstor sărac de această dată protagonistul, Unamonu este fiul nomarhului Senusret și accede la tronul faraonului. Prin faptul că personajul se înfățișează regelui pentru a ridica o piramidă autorul are posibilitatea de a-și exersa veleitățile pentru o construcție savantă și de a evidenția elemente specifice epocii prezentate. Întâmplări reale, pământești, marcate de un semn sacru, care le dimensionează și le scoate din perimetrul redării plate a vieții sunt redate de către autor în detalii precise. Unamonu o cunoaște pe Isit, idealul de femeie, spiritul feminin migrator în împrejurările morții faraonului Kufu și desigur că la prima vedere are senzația că a mai întâlnit-o cândva.

Atracția față de Isit este una pasională iar din dorința de a o câștiga Unamonu sprijină războiul împotriva faraonului Kafra, dar cade ucis de o săgetă otrăvită. Desigur autorul descrie în detalii scena jupuirii, moartea în chinuri a eroului săgeata înfiptă adânc în gât stătea acum vertical și se zbătea ca coada unui șarpe furios.

A treia narațiune Hamma transferă acțiunea în vechiul Babilon iar de această dată eroul este Gungunum un literat al vremii cu aceleași interese către idealul feminin. În această povestire autorul zugrăvește o lume mânată de impulsuri sacralizate conform tradițiilor vechi. O sărbătoare de Akiti îi prilejuiește întâlnirea cu Hamma perechea eroului în eternitate. Desigur ca și în celălalte cazuri ambii au revelația cunoașterii reciproce. Se pare că nici de această dată idila nu este împlinită iar eroul moare înjunghiat.

A patra secvență Servilia reconstituie peisajul Romei antice. Axius ispitit de soția sa Chrysilla tânjește după o viață dedicată lecturii, dar se reorientează după ce o cunoaște pe Servilia și fiind aspru cu aceasta dorește ca ea să fie flagelată. Însă eroul se sinucide, tăindu-și venele. Desigur Rebreanu alege acel mod de a sfârși al eroului, într-o manieră specifică, nu renunță și de a prezenta acest sfârșit în detaliu.

Cea de a cincea experiență prezintă atmosfera Evului Mediu, o atmosferă barbară, mistică pe fond creștin de o austeritate fanatică. Este prezentat un univers obsesional. Eroul este de data aceasta un călugăr Hans care este obsedat de imaginea Mariei, a Fecioarei Maria care coboară de pe icoană prinzând viață într-o lume plină de ispite ce așteaptă se pare deznodământul, sfârșitul. Ca și ceilalți eroi, Adeodatus (numele de călugărie a lui Hans) moare, nebun de închipuiri cu icoana sfântă în brațe. Atmosfera narațiunii este foarte confuză se pare că autorul se îndepărtează oarecum de la tema celorlalte opere.

Revoluția franceză este prezentată în narațiunea Yvonne. Gaston Duhem este un tânăr cu idei liberale visa o societate utopică în care toată lumea să fie fericită. Autorul ne trece prin timpurile Revoluției, conflictul eroului cu Robespierre ce îi reproșează ateismul desigur cade pradă condamnării iar acolo o zărește pe Yvonne, o călugăriță pe care o consideră perechea sa și căruia îi ia apărarea ceea ce îl duce desigur la ghilotină.

Cu ultima narațiune ne întoarcem pe pământ românesc, din perioada postbelică, ultima reînviere a personajului este într-un profesor de filozofie, Toma Novac ce este dezamăgit de toate femeile ce le cunoscuse până atunci. Acum în a șaptea existență își regăsește perechea pe Ileana. O recunoaște pe stradă este cea pe care o aștepta de șapte existențe însă și de această dată finalul este prematur, înainte de a fi împușcat de soțul răzbunător are în clipa morții viziunea vieților anterioare, îmbrățișarea lor finală reface cuplul primordial, originar.

În viziunea acestei teorii dezbătute de autor în această operă sunt necesare șapte vieți terestre pentru a alcătui o viață completă,adevărată. Revelația nu se poate produce decât în a șaptea moarte când sufletul reintră în spiritualitate deoarece moartea este trecerea de la material la spiritual. Întreagă atmosfera prezentată este încărcată de senzualitate, voluptate și de cruzime.

Teoria reîncarnării se pare că vine în această operă să explice niște imagini existente în subconștientul autorului, tipul femeii ideale, pe care o întruchipează se pare că Florica, Ilona și Ileana.

3.3.2.Dragoste perfectă, irepetabilă

Romanul Adam și Eva, apărut în 1925 este considerat romanul cuplului etern. În această operă autorul valorifică teza metempsihozei, motivul de deja vu: avem șapte povestiri pentru călătoria sufletului, cu șapte oboluri spre vămile neființei, era de părere Perpessicius. Străbătând cele șapte cercuri ale unui Purgatoriu al Iubirii, continuă criticul, cele două suflete ajung la limanul și împlinirea marii năzuințe: contopirea spirituală.

Putem afirma că autorul defapt pe parcursul întregului roman se concentrează pe aceeași temă a iubirii, o iubire a cărei împlinire se amână pe parcursul mai multor existențe umane. Practic autorul este obsedat de o poveste de dragoste însă consideră că subiectul ar putea fi extins la esențe mult mai adânci, apelând astfel la elemente de reincarnare ce explică oarecum acest mister al poveștii.

Autorul insistă asupra unor imagini care se opresc în cadru și care ar putea fotografia o imagine simbolică aceea a căutării eterne, elanul unui îndrăgostit care își caută veșnic iubirea. Cele șapte povești, narațiuni valorifică tema aceasta cu toate că ele pot fi privite individual căci practic prezintă povești de dragoste individuale dar care converg spre aceeași idee și au în comun figura repetiției. Repetiția numărului șapte este semnificativă deoarece aduce cu sine aura mistică și ideea predestinării.

Momentul morții reprezintă momentul verificării supreme din partea lui Toma Novac fericit alături de Ileana ce imensă fericire izvorăște din contemplarea eternității.

Rebreanu pleacă în realizarea acestui roman de la niște imagini din realitate care îl inspiră și îi oferă impresia că există ca și adevăr această teorie a reîncarnării. Astfel autorul a avut după cum el însuși mărturisește o dată sau de două ori revelația marii întâlniri așteptate sau amânate.

Ioan Simuț considera că „îndrăgostiții cuplului etern rebreanian nu par să înceapă vreodată iubirea, ci numai să continue într-un mod misterios o relație de reciprocitate a cărei geneză este aureolată tainic-mistic și proiectată într-un viitor fără sfârșit”.

Rebreanu prezintă în aceste narațiuni o senzualitate frustă fiind se pare atras de momentele de voluptate și de cruzime care se regăsesc în paginile cărții. Toate personajele feminine pe care le întâlnește eroul de-a lungul celor șapte existențe au sentimentul regăsirii după milioane de ani și că o singură viață nu le e de-ajuns pentru a-și împlini visul de fericire. În scurtele momente de fericire întreg universul vibrează se deschide parcă dorind sa-i primească pe cei doi cu brațele deschise.

Dorința de dragoste deplină va fi întreruptă de fiecare dată iar sfîrșitul este unul tragic. Rebreanu ale spațiul oriental și antic pentru a prezenta poveștile de iubire, un cadru adecvat scenelor senzuale de desfășurare a amorului se concretizează într-un adevărat spectacol făcând însă parte din ceremonialul civilizațiilor prezentate.

Femei care dansează lasciv, orgii erotice, diverse ritualuri se desfășoară în fața bărbatului care însă din milioanele de femei nu caută doar una singură, una pe care destinul i-o hotărâse și cu ajutorul căreia restabilește echilibrul primordial.

În prezentarea acestui ritual atât de complex există câteva elemente care se repetă și devin laitmotive ale erosului: șoldurile chemătoare și ochii verzi, privirea care caută ochii celuilalt. Așteptări dureroase, deznădejdi, bucurii înviau toate în sufletele eroilor aducându-le presupusa fericire.

Toma își găsește perechea ideală, o recunoaște deoarece i se pare că a mai văzut-o și că o cunoștea de la începutul începuturilor. Prezentarea iubirii se întoarce în jurul cifrei șapte, Toma trăise cu cea pe care o considera perechea ideală șapte săptămâni din cele șapte vieți anterioare. Șapte, cifra perfecțiunii, totalitatea ordinelor planetare, simbolul vieții veșnice, cifra indică încheierea unui ciclu după care se așteaptă o reînnoire pozitivă. Ea însumează de asemenea totalitatea vieții morale, totalizând cele trei virtuți: credință, nădejde și dragoste alături de prudență, cumpătare, dreptate și putere.

Titlul romanului evidențiază simbolic perechea primordială, armonia paradisiacă, aici interferează mitul cuplului originar cu cel al androginului. În viziunea lui Platon mitul androginului reprezintă simbolul totalității. Este vorba de perechea primă primordială, Adam și Eva cei care sunt creați unul pentru celălalt cei care întruchipează iubirea perfectă ideală, supremă,unul este destinat celuilalt.

Ca și în opera La țigănci elementele sacre sunt camuflate în spațiul profan, elementele cotidiene fiind anihilate, abolite, evidențiindu-se o altă lume arhetipală, se cere o nuntă în cer care este necesară pentru întregirea ființei, regăsirea echilibrului primordial. Finalul este deschis, cititorul reflectând asupra întâlnirii dintre cei doi, Ileana și Toma: „Rebreanu a dat Adam și Eva, romanul Celor șapte vieți ale unei singure perechi de oameni, de-a lungul timpului și al spațiului”.

Autorul practic face o obsesie erotică pentru un anume tip ideal de femeie care i se pare lui că ar răspunde unei predestinări deci care încununează această teorie. Această femeie nu înfățișează un anume standard de femeie ci se recunoaște în anumite împrejurări. Poate fi acel ideal de femeie de la care el pleacă, realitatea, o femeie pe care o întâlnește și a cărui ochi verzi îl fascinează, o iubire din adolescență și halucinația pe care o are în timpul unei stări febrile că se îndrăgostise în trecut de fiica unui feudal. Așadar tipul de femeie ideală există în subconștientul său și în diversele sale romane ia înfățișarea Floricăi, a Ilonei sau a Ilenei.

Alexandru Săndulescu considera că „viața așa de tumultoasă își spunea până la urmă cuvântul. Oricât ar fi concentrat șapte vieți,fericirea lui Toma Novac a fost.în esență ca și aceea a lui Ion sau Bologa,expresia unui sentiment frenetic,pasional”.

Romancierul dorește ca prin acele iubiri repetate ale eroului și eșuate să îl disculpe de drama iubirii combinând aceste elemente de metempsihoză insistând pe ideea că el este cel care încheie un ciclu, desăvârșind astfel un ciclu încercat de șase ori.

Toma moare ucis de soțul Ilenei dar moare împăcat cu destinul pe care-l considera împlinit în mod ideal și că moartea vine în momentul în care el este mângâiat de imaginea femeii pe care o iubește și pe care o consideră unica ce poate să-l desăvârșească.

Se pare că nici aici, în această operă nu lipsește moartea care vine să evidențieze partea tragică a existenței umane.

Unul dintre eroi se pare că se stinge desăvârșit pe când celălalt, Ileana este cea care rămâne incompletă. Totuși ruptura primordială se pare că se produce. Pentru Toma, prezența Ilenei este calea de acces spre înălțimea sufletului, îi oferă liniștea necesară și echilibrul care îi lipsea. Uniunea realizată pentru scurt timp conferă celor doi sugestia infinitului și a eternității.

Se pare că aici sentimentul iubirii reprezintă puntea de legătură dintre viață și eternitate, prăpastie între două lumi.

Intenția autorului era de a scrie o carte de dragoste văzută ca o frescă mare în mai multe volume, a cărui temă să fie iubirea integrală: „iubirea ca un element de viață, nu ca un trecător divertisment de tinerețe, ca o boală de copilărie, ci ca un lucru primordial și tragic”. Personajele lui apelează la dragoste ca o soluție mult prea târzie doar după ce au luat o cale greșită ce le-a îndepărtat de autenticitatea ființei. Iubirea pentru Ileana este pentru erou o ultimă esență a istoriei milenare pe care o străbate spiritul său în succesiunea de reîncarnări, iubirea este o panoramă a deșertăciunilor.

4. Abordarea didactică a operei lui Liviu Rebreanu

4.1. Canonul literaturii române reprezentat în programele și manualele de liceu

Pornind de la definiția din dicționar a termenului canon aceea de regulă, normă, principiu ce trebuie urmat cu strictețe putem spune că paradoxal pe cât de multă libertate încearcă să ni se ofere prin reforma educațională, cu toate schimbările pe care le impune ea totuși ca și actori ai procesului de învățământ suntem îngrădiți de niște norme cum ar fi respectarea cu strictețe a canonului literar. Desigur că nu putem spune că acest canon este unul fixat pentru eternitate ci doar, în funcție de anumite contexte politice, sociale, literare el ne îndrumă, ne conduce spre un anume tip de autor, personaj sau operă.

După anii `90 s-a observat în abordarea învățământului românesc oarecare încercare de reformă, de aceea învățătorul și mai departe profesorul are libertatea de a alege anumite texte elevilor ținând însă cont de anumite conținuturi prevăzute în programele școlare în vigoare. Însă dacă elevul consideră că a găsit textul potrivit și mai mult de atât că se integrează în temă atunci ținem cont de acest fapt și valorificăm precuparea deosebită a acestuia. Fascinația atâtor tărâmuri literare poate rupe anumite granițe trebuie încurajată căci se pare că noi ca și dascăli încurajăm exprimarea liberă a propriilor idei pe o anumită temă și mai mult de atât încercăm să facem din această materie una interdisciplinară sau chiar transdisciplinară.

Era într-o perioadă în învățământul românesc, de dinainte de revolutie, un canon literar foarte rigid care impunea foarte clar opera și autorul și existența unor puncte de vedere critice foarte clare, doar acelea fiind valabile, iar reușita la un examen sau chiar pentru accederea la un calificativ mulțumitor consta în memorarea unor comentarii a textelor studiate presărate cu referințe critice. Indiferent de profilului urmat, aceiași autori se studiau: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici, escortați de criticul Junimii, Titu Maiorescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga și Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Călinescu. Însă datorită contextului politic al vremii unele opere ale acestor autori erau interzise deoarece erau considerate a fi nepotrivite sau că aveau un conținut care nu era pe placul sistemului. Am putea aminti: Flori de mucigai sau Psalmii a lui Tudor Arghezi; proza fantastică a lui Mircea Eliade; Leoaică, tânără iubirea a lui Nichita Stănescu.

De la această viziune odată cu reformarea educației s-a trecut încet încet la oferirea unei libertăți iar asta datorită în primul rând manualelor alternative. Acestea apar în amul 1999, întâi pentru clasa a IX-a, urmate timp de trei ani, de manualele pentru celelalte niveluri liceale, a X-a, a XI-a și a XII-a.

Se pare că acești autori care sunt considerați a fi canonoici acum sunt considerați puncte de reper în literatura națională,considerându-se că un absolvent de liceu trebuie să cunoască măcar o operă din creația acestora. Însă canonul literar deși apare la nivelul tuturor ciclurilor de școlarizare el ține cont de particularitățile de vârstă ale elevilor.

De exemplu autorii Marin Preda sau Liviu Rebreanu, autori canonici se studiază doar în liceu, iar o autoare precum Hortensia Papadat Bengescu nu mai face parte din canonul literar, deci nu se mai studiază nici măcar în anii de liceu. Sau în aceiași situație se află Mircea Eliade care a fost cuprins în manuale până în anul 2002 ca fiind autor canonic, în prezent acesta nu mai apare ca făcând parte din canonul literar cu toate că autorul deține o diversitate de teme care pot fi supuse discuției, iar pe de altă parte elevii sunt atrași de anumite teme în special fantastice din opera acestuia.

În acest sens programele în vigoare admit prezența următorilor autori considerați a fi canonici din opera cărora se prevede studierea a cel puțin câte o operă: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Titu Maiorescu, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Însă manualele alternative de la oricare editură prevede și nuvela istorică a lui Costache Negruzzi, poezii din opera lui George Coșbuc sau Octavian Goga, texte din postmodernism în special Mircea Cărtărescu, unii dintre aceștia regăsindu-se în programele de bacalaureat cu toate că nu se regăsesc ca și autori canonici. Astfel termenul de canon este oarecum relativ deoarece programa de Bacalaureat completează „textele literare la prima vedere pot aparține atât autorilor canonici cât și altor autori studiați”.

Libertatea pe care o are profesorul de la apariție manualelor alternative este și una care îl pune în dificultate deoarece trebuie să aleagă manualele, textele sau chiar autorii pentru ca să se atingă idealul educațional propus. De aceea de câte ori suntem puși în această situație, de a alege care manual este mai potrivit luăm în considerare surprinderea de către acesta a acelorași fenomene concretizate în încadrarea în curent literar, specie ,temă, tipologie desigur privite diferit, original și în funcție de capacitățile autorului. Astfel un manual este considerat bun dacă se pliază pe stilul profesorului sau cel care se potrivește nivelului clasei sau pur și simplu cel care respectă programa școlară. Totuși manualul a rămas un reper orientativ fiind un suport de nădejde atât pentru elevi cât și pentru profesor cu toate că importanța lui a scăzut considerabil fiind în concurență cu alte materiale auxiliare.

4.2 Liviu Rebreanu în manualele de liceu

Programa școlară de limba și literatura română a ciclului inferior al liceului insită pe formarea competențelor de comunicare, familiarizare a elevilor cu noțiunile de teorie literară prin intermediul unor opere studiate pe genuri și specii acestea fiind privite din perspectivă structurală.

La clasa a IX-a programa școlară prevede conținuturile structurate pe două domenii I.Literatură; II.Limbă și comunicare. Domeniul Literatură este conceput într-un anume fel pentru fiecare an de studiu astfel pentru clasa a IX-a dominanta este Literatura și viața.

Domeniul Literatură propune trei module: 1. Ficțiunea literară, 2. Ficțiune și realitate și 3.Literatură și alte arte.

Conținuturile ce apar în programa de clasa a IX-a recomandă „familiarizarea elevilor cu concepte de estetică, teorie literară și de stilistică, având scopul deprinderii elevilor cu instrumente de analiză a unot texte și de comentare a diverselor aspecte ale acestora: temă, motiv, viziune despre lume, procedeu artistic”.

Aceste conținuturi sunt structurate pe diferite teme ( Adolescența sau Joc și joacă; Familia sau Școala; Iubirea sau Scene din viața de ieri și de azi; Aventură, călătorie sau Lumi fantastice (inclusiv SF); la alegere*: Confruntări etice și civice sau Personalități, exemple, modele) iar la fiecare dintre aceste teme sunt recomandate titluri și autori din literatura română sau universală”.

În programa de clasa a IX-a apare ca și recomandare de text un fragment din opera lui Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților la tema Confruntări etice și civice.

La clasa a X-a prin conținuturile prevăzute în programă se urmărește consolidarea acelorași competențe generale, valori și atitudini prevăzute în clasa a IX-a însă se dezvoltă competențe specifice noi. Domeniul Literatură se află structurat pe două domenii Receptarea textului literar și Literatură și alte arte.

În clasa a X-a sunt menționați autorii canonici, recomandându-se studierea a 12 texte din creația acestora este prezent ca și autor recomandat Liviu Rebreanu,autor canonic iar manualele cuprind din creația acestuia fragmente din două opere Ion și Pădurea spânzuraților.

Rebreanu este considerat autor canonic de aceea este cuprins în programa pentru examenul de bacalaureat. Astfel în modelele pentru examen din ultimii ani se regăsesc subiecte care urmăresc particularitățile de construcție a unui personaj; relații dintre două personaje ale unui text narativ; tema și viziunea despre lume într-un roman obiectiv sau psihologic; tema rurală evidențiată într-un text narativ studiat.

Aceste subiecte au rolul de a determina elevul care se află în fața unui examen să valorifice cunoștiințele însușite în clasele inferioare ciclului liceului și de a pune elevul în situați de a extrage din multitudinea informațiilor pe cele care trebuie valorificate la tema eseului ce se pretinde a fi realizat.

4.2.2.Abordarea lui Liviu Rebreanu în manualele școlare alternative

În această parte a lucrării doresc să abordez modul în care Liviu Rebreanu se află prezent prin opera sa în câteva manuale alternative realizată cu ajutorul unei analize de manuale alternative. Am ales astfel patru manuale, două dintre ele conțin fragmente din romanul Pădurea spânzuraților iar celelalte două fragmete din romanul Ion, singurele romane prevăzute în manualele alternative. Este vorba despre:

●M1-Marin Iancu, Ion Bălu, Rodica Lăzărescu, Limba și literatura română. Manual pentru clasa a X-a, Editura Corint, București, 2005.

●M2-Adrian Costache, Florin Ioniță, M.N.Lascăr, Adrian Săvoiu, Limba și literatura română. Manual pentru clasa a X-a, Editura Grup Editorial ART, București, 2010.

●M3-Eugen Simion ( coordonator), Florina Rogalski, Diana Hărtescu, Limba și literatura română. Manual pentru clasa a X-a, Editura Corint, 2007.

Aceste manuale sunt cele după care am lucrat de-a lungul anilor la clasele a X-a. Este destul de dificil să alegi un manual care să se potriveacă în primul rând ție ca și profesor, stilului personal, cât să corespundă și nivelului clasei și astfel să fie de un real folos elevilor, de aceea este foarte important ca profesorul să cunoască bine manualul pe care îl propună și să țină cont desigur de astea.

De aceea această analiză dorește să observe cum este surprinsă opera lui Rebreanu în maualele de liceu de clasa a X-a pentru a veni în sprijinul elevilor în parcurgerea și înțelegerea operei acestui autor precum și aplicarea unor concepte teoretice specifice particularităților distincte ale operei prozatorului.

Prin această analiză se urmăreste contextul cultural, textele suport, tipurile de exerciții, formele de evaluare orientarea elevilor spre opera acestui autor. Obiectivele cercetării ar putea fi:

̶ tipurile de texte selectate prin care este prezent autorul interbelic;

̶ surprinderea unor noțiuni teoretice referitoare la epoca, curent literar, gen sau specie;

̶̶ modul în care exercițiile propuse sunt axate pe înțelegerea și interpretarea textelor, desccifraraea unor simboluri, a temei, fixarea și evaluarea cunoțstiințelor dobândite;

̶ raportarea ideologiei textuale la valorile societății actuale și la cunoștințele și atitudinile elevilor;

̶ impactul pe care textele studiate îl are asupra relației dintre cititor și text;

Urmărind aceste obiective am realizat o grilă de observare în care sunt incluse criteriile de analiză.

4.2.2.1. Grila de observare a manualelor alternative.Criterii de analiză.

I. Selecția textelor-urmărește textele care sunt alese de către autorii manualelor pentru abordarea operei lui Rebreanu în funcție de curentul literar, gen literar, specie, tema, tipologia personajelor, etc. (se urmărește câte din conceptele teoretice specifice receptării unui roman interbelic se regăsesc pentru a acoperi tema propusă);

II.Construcția textelor/Polivalența textelor-trebuie corelată competențelor generale specificate în programa școlară specifică ciclului inferior al liceului:

– utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și reproducerea mesajelor în diferite situații de comunicare;

– folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor texte literare;

– argumentarea scrisă și orală a unor opinii în diverse situații de comunicare;

Răspunzând acestor competențe generale,criteriile după care se analizează textele sunt următoarele:

1. Încadrarea textului în contextul cultural / literar al epocii ( identificarea trăsăturilor specifice literaturii interbelice, realismului)

2. Înțelegerea textului realizată prin:

– tipuri de exerciții care favorizează înțelegerea textului rebrenian-extragerea ideilor centrale, sintetizarea informațiilor, descoperirea informațiilor explicite și implicite, formarea reprezentărilor și a unor imagini mentale precum și raportarea acestora la experiența culturală sau personală a elevilor;

– exerciții pentru re-lectura textului sau lectura altor texte din aceiași categorie (în cazul acesta tema rurală sau realismul);

– exerciții de limbă și comunicare (explicarea cuvintelor necunoscute pentru înțelegerea textului și îmbogățirea vocabularului elevilor );

3. Producerea de text-vor fi vizate tipurile de itemi care vizează posibilitatea de exprimare orală sau scrisă a elevilor. Se au în vedere acele exerciții care vizează;

4. Evaluarea – vor fi vizate exercițiile care vizează extensii pe baza unor texte suplimentare precum și itemii dedicați diferitelor forme de evaluare;

III. Elemente de paratextualitate (interviuri, repere critice, mărturisiri ale scriitorului, informații biografice, repere de interpretare oferite de autorii manualelor, sugestii bibiografice) în raport cu textul ales pentru a facilita înțelegerea și interpretarea acestuia.

IV. Rolul discursului vizual, lectura imaginilor în însușirea și aprofundarea informațiilor oferite de textul ales și elementele paratextuale;

4.2.2.2 .Criteriul de selecție al textelor în manualele școlare alternative în capitolul dedicat operei lui Liviu Rebreanu

În manualul Editurii Corint, coordonat de Marin Iancu capitolul dedicat studierii operei lui Liviu Rebreanu este al patrulea în seria de texte narative propuse spre studiere, fiecare purtând un titlu semnificativ, ce sintetizează tema operei prezentate iar capitolul ce îl analizăm poartă tilul generic de Între tradiție și modernitate și sunt prezentate cinci fragmente de capitole din romanul Ion, patru din prima parte a operei și anume Glasul pământului precum și un singur fragment din ultimul capitol al părții a doua Glasul iubirii.

Fragmentele de text sunt urmate de unele considerații generale ale autorilor pe care aceștia le-au considerat necesare elevilor pentru a-și face o idee generală asupra textului. După care sunt propuse o serie de exerciții, îndrumări și întrebări pe baza textului, având rolul înțelegerii acestuia, majoritatea exercițiilor făcând trimitere la concepte operaționale prezentate teoretic și având aplicabilitate practică prin intermediul exercițiilor propuse sau se au în vedere anumite considerații critice ca și suport de rezolvare a exercițiilor și implicit de înțelegere a textului integral. Exercițiile propuse spre ghidarea elevilor în înțelegerea textului vizează întreg romanul lui Rebreanu și nu doar fragmentele de capitol supuse prezentării. Manualul de , autor Adrian Costache, prezintă studierii opera lui Rebreanu pe speciile genului epic (basmul cult, povestirea, nuvela și romanul), romanul Ion fiind al doilea roman propus studierii după Ciocoii vechi și noi a lui Nicolae Filimon. Înainte de text este intitulat paragraful care deschide studiul lui Rebreanu, având ca scop propunerea unor exerciții cu tematică generală cu scopul familiarizării elevilor cu specia romanului și de a-i încuraja să-și expună punctul de vedere. Fragmentul propriu-zis din romanul Ion este precedat de o prezentare sub formă de rezumat a operei, după care sunt surprinse trei fragmente din operă. Aceste fragmente sunt însoțite de exerciții de analiză a textului iar spre deosebire de anteriorul manual o coloană distinctă formează termenii operaționali ce sunt considerați de autori imporanți pentru fragmentele propuse (incipit, epilog, final, secvență narativă). Exercițiile ce apar în chenarul Dincolo de text au scopul înțelegerii fragmentului reprodus în manual. Elementele de comunicare și limbă ce preced acest capitol fac referire tot la diverse fragmente din romanul Ion.

Manualul de coordonat de Eugen Simion prezintă materia pe cinci capitole mari, începând cu Forme incipiente ale prozei literare până la elemente de critică literară. Capitulul trei intitulat Romanul înglobează și opera lui Rebreanu și anume fragmente din Pădurea spânzuraților sub titlul generic de Tragismul-reprezentativ pentru condiția umană. Fragmentul este precedat de câteva exerciții care abordează textul în întregime. Reperele de interpretare conduc elevul, într-un limbaj destul de elevat de aceea manualul își are utilitatea la clasele cu un bogat potențial intelectual, spre înțelegerea textului propus. Această cale este structurată pe doua coloane fiecare axându-se pe elemente de critică literară și puncte de vedere personale ale autorilor. În final sunt redactate câteva exerciții de redactare și compoziție ce se azează pe redactarea unor eseuri pe diverse tema legate de opera studiată. Autorii au considerat necesară notarea unei bibiografii-critice care pot îndrepta elevul interesat spre o aprofundare profundă a subiectului.

În toate cele trei manuale prezentate selecția textelor se realizează în funcție de speciile genului epic și nu în funcție de clasificarea particulară a textelor sau de tema acestora (adică o temă nu este surprinsă în mai multe texte sau autori diferiți; sau un tip de roman, ex.obiectiv, realist nu este prezentat din perspectiva mai multor autori sau opere).

Două dintre manualele prezentate conțin fragmente din romanul Ion, fiecare o parte din primul capitol însă în M 1 fragmentele sunt mai vaste. În celălalt manual autorii au ales un fragment din opera Pădurea spânzuraților.

Modul de abordare al acestor texte vizează competențele generale specificate în programa de clasa a X-a iar exercițiile propuse la fiecare text au în vedere dezvoltarea unui limbaj corect, adecvat în producerea unor mesaje necesare în diverse situații de comunicare, competență urmărită pe întreg ciclul liceal atât cel superior cât și cel inferior.

Așadar primul criteriu de analiză a celor trei manuale, selecția textelor, aduce în prim plan fragmente din opera lui Rebreanu,scriitor reprezentativ a literaturii române, creatorul romanului de analiză socială, surprinzând obiectiv viața satului ardelenesc de la început de secol.

4.2.2.3.Relevanța construirii textelor în abordarea operei lui Liviu Rebreanu la clasă

Prin acest criteriu încerc să urmăresc în ce măsură textele propuse de către autorii manualelor în vederea studierii operei lui Liviu Rebreanu se articulează pe tema propusă precum și dacă exercițiile propuse spre rezolvare duc la înțelegerea textelor, dacă surprind curentul literar, tema propusă, elemente de conțiunut ale textului, dezvoltarea interesului pentru lectură a elevilor, consolidarea cunoștiințelor de limbă și comunicare, producerii de text oral sau scris precum și dacă unitatea se finalizează cu itemi de evaluare în vederea stabilirii feed-back-ului pentru ca profesorul să poată surprinde nivelul de asimilare a cunoștințelor elevilor pe tema respectivă și eventual să realizeze, dacă e cazul, un program de educație remedială pentru acei elevi care au întâmpinat dificultăți în înțelegerea temei, deoarece autorul este unul canonic iar opera sa se află cuprinsă în programa pentru examenul național de bacalaureat.

Încadrarea textului în contextul cultural și în specia roman

Liviu Rebreanu reprezintă un nume de referință în literatura română din perioada interbelică prin contribuția sa în evoluția prozei românești în special a romanului. Din acest motiv consider că elevii ar trebui să cunoască contextul literar și cultural să poată să-și expună pe baza lecturii integrale a textului diversele opinii,să fie receptori “avizați” ai textului literar rebrenian.

Așadar manualul editurii Corint –M1- oferă elevilor câteva considerații generale cu privire la contextul cultural al operei lui Rebreanu,insistând asupra ideii de realism dar și asupra temei rurale pe care autorul o valorifică. Practic acest manual intră direct în exerciții de înțelegere a textului, nepunând bază pe contextul cultural, adică elevii nu sunt puși să anticipeze contextul cultural al operei prin exercitii ci sunt oferite doar câteva informații generale, brute, orientative, considerate de autorii manualului drept puncte de referință.

Restul exercitiilor se bazează pe înțelegerea propriu-zisă a textului, a căror analiză se va realiza într-un alt subcriteriu de analiză.

Cel de-al doilea manual analizat, apărut la editura Art, coordonat de Adrian Costache, -M2-oferă elevilor posibilitatea ca înainte de text să-și valorifice cunoștiințele și orizontul lor cultural prin susținerea unui punct de vedere argumentat:

٭Romanul, specia cea mai complexă a genului epic, reprezintă semnul de maturitate a unei literaturi. Care este romanul tău preferat din literatura română? Dar din cea universală? Argumentează-ți opțiunile.

٭Cum crezi că ia naștere,după opinia ta, un roman? Poți explica, alegându-ți una dintre aceste variante sau propunând una diferită:

-romancierul valorifică anumite elemente ale realității

-romancierul se bazează numai pe imaginație

-romancierul îmbină realul cu imaginarul

٭Comentează această afirmație a lui Liviu Rebreanu din discursul de recepție intitulat Laudă țăranului român …pentru țăranul nostru pământul nu e obiect de exploatare, ci o ființă vie, făță de care nutrește un sentiment straniu de adorație și de teamă.

Aceste exerciții pornesc de la general spre particular, primul dă posibilitatea elevilor să-și expună un punct de vedere argumentat referitor la experiența lor cu cartea, fără a îngrădi preocupările lor în acest sens. Al doilea intră în sursele de inspirație ale romanelor punând elevul în ipostaza de a alege modalitățile ce inspiră un roman și poate de a face legătura între realitate și ficțiune. Ultimul exercițiu anticipează tema operei Ion iar elevii sunt puși în situația de a-și exprima un punct de vedere argumentat cu privire la acel citat a lui Rebreanu.

După aceste exerciții introductive autorii au considerat necesară o prezentare de tip rezumat a acțiunii romanului după care urmează fragmente din primul și ultimul capitol al cărții urmărindu-se astfel circularitatea romanului (exercițiile prevăd ideea de circularitate), după aceste fragmente urmează câteva puncte de reper care și acestea insistă asupra circularității, simetriei romanului. Aceste fragmente sunt urmate de un al fragment, episod narativ considerat se pare de către autorii manualului reprezentativ și anume Sărutarea ideile prezentate ca puncte de reper merg pe aceiași linie surprinsă în fragment.

Tot în acest manual, fragmentele de text sunt însoțite de un dicționar literar ce surprinde teoretic anumiți termeni (incipit, epilog, final, episod/secvență narativă) care vor fi valorificați în comentariul textului.

Spre deosebire de manualul analizat anterior manualul de față include itemi care prevăd identificarea unor trăsături generale ale romanului, surse de inspirație posibile, argumentarea unor preocupări ale elevilor legate de lectura unor romane etc. toate astea anticipând fragmentele din Ion care urmează a fi discutate pentru această unitate.

Cel de-al treilea manual apărut la editura Corint, coordonat de Eugen Simion-M3- deschide unitatea consacrată lui Liviu Rebreanu printr-o sintagmă ce sintetizează ideea de bază a romanului Pădurea spânzuraților și anume Tragismul-reprezentativ pentru condiția umană. Autorii nu au inclus exerciții care să anticipeze intrarea în text a elevilor ci au propus pur și simplu fragmentul de text, urmând ca apoi să ofere repere de interpretare a textului (a întregii opere), fiecare idee fiind marcată de un subtitlu. Aceste puncte de reper sunt însoțite pe margine de noțiuni teoretice care ajută elevul, îl îndrumă în descifrarea semnificațiilor textului (construcția discursului narativ, perspectiva temporală a textului narativ, discontinuitatea temporală în narația românească, modalitatea narativă, flash-back-ul).

Realizând o concluzie a acestui subcriteriu de analiză încadrarea textului în contextul cultural și în specia roman pot constata că cele trei manuale prezentate încadrează opera în specie, numai unul anticipează înainte de fragmentul propriu zis înainte de text cu exerciții această încadrare punând efectiv elevul să se exprime liber și să-și argumenteze alegerea. Iar cu referire la încadrarea operei autorului într-un context literar toate cele trei manuale oferă informații sub forma unor repere de interpretare fără a pune elevul să valorifice cunoștințele lor despre contextul literar. Consider că aceste exerciții pregătitoare determină elevii să participe activ la propria formare și devenire fără a lua simple informații oferite ca puncte de reper. Făcându-se astfel apel la imaginație, creativitate, gândire critică, capacitatea elevilor de a valorifica noțiunile însușite anterior ,noile noțiuni ce urmează a fi implementate pot fi descoperite mai facil și pot fi înțelese mai bine.

Se pare că noțiunile teoretice sunt camuflate în exerciții de înțelegere a textului, elevii având sarcina de a le deduce prin procedee inductive, evidențiindu-se astfel aspectul calitativ-informativ al acestuia.

b) Înțelegerea textului

Acest subcriteriu prevede în ce măsură toate exercițiile propuse pentru studiul textului rebrenian ajută la: extragerea ideii textului, identificarea și analiza elementelor de structură și compoziție a textului dat, explicarea și aplicarea noțiunilor de teorie literară în vederea îmbogățirii orizontului cultural al elevilor, dezvoltarea interesului pentru lectură a elevilor, a întregii opere din care este selectat fragmentul inclus în manual, lectura unor opere critice pentru aprofundarea și consolidarea cunoștiințelor dobândite la clasă, utilizarea corectă a limbii române în diverse situații de comunicare.

Astfel, în primul manual –M1- pentru interpretarea textului propriu-zis se preferă de către autorii manualelor metoda deductiva, se menționează teoretic termenul după care se aplelează la exerciții practice care aplică teoria. Așadar se pornește de la o definiție a termenului de roman urmată de patru referințe critice despre această specie, după care se expune geneza romanului Ion, urmând ca în josul paginii să fie prezentat teoretic termenul de ficțiune urmat apoi de două exerciții:

٭comentarea relației dintre realitate și ficțiune pe baza unor citate critice

٭identificarea a patru elemente relevante pentru modul în care geografia imaginarului își găsește corespondența în realitate

Aceste exerciții pun elevul în situația de a sesiza pe baza teoriei și a unor elemente oferite de autori (elemente de geneză) care este raportul dintre realitate și ficțiune într-o operă literară.

O introducere în tema romanului se realizează pe baza unor exerciții precum:

٭prezentarea conținutului romanului, pornind de la niște afirmații critice a lui Perpessicius și Nicolae Balotă

٭demonstrarea pe baza lecturii integrale a apartenenței operei la categoriile: roman social, de familie, erotic, psihologic, roman al condiției intelectualului în Imperiul austro –ungar;

Aceste exerciții pun elevul în situația de a citi opera integral, de a valorifica lectura și de a argumenta un punct de vedere critic sau pur și simplu de a argumenta apartenența la o anumită categorie a romanului.

Referitor la construcție și stil autorii au considerat necesară definirea noțiunii de secvență iar ca parte de aplicații autorii au considerat următoarele exerciții reprezentative:

٭Explicați semnificația simbolică a celor două secvențe epice;

٭Identificați spațiul și timpul-cadru al romanului; precizați ce semnificație au aceste coordonate narative pentru ansamblul operei;

٭Menționați și comentați pe scurt secvențele în care sunt evocate tradițiile legate de momentele fundamentale din viața individului și a colectivității;

٭Identificați elemente menite să ofere narațiunii simetrie;

٭Numiți motivul literar principal din romanul Ion de L.Rebreanu,având în vedere următoarele secvențe;

Toate aceste exerciții propuse îndreaptă atenția spre înțelegerea integrală a textului, de la definirea termenului de secvență se cere elevilor să identifice anumite părți din operă care corespund unor cerințe. Astfel sunt puși în situația de a lucra cu textul, ceea ce astăazi este foarte greu iar pe de altă parte de a înțelege și descifra misterul ascuns în acest text literar. Consider că aceste exerciții care privesc textul parte cu parte sunt foarte importante deoarece pe de o parte îndrumă elevul să poată extrage din multitudinea de informatii primite să le valorifice pe cele care se cer la exercițiul respectiv (există tendința elevilor ca în momentul în care sunt puși să menționeze anumite elemente ale textului, să se extindă la subiect și de cele mai multe ori să fie pe lângă acesta) iar pentru activitatea de la clasă oferă posibilitatea aceste exerciții să se aprofundeze textul propus.

În continuare manualul propune o parte teoretică despre Perspectiva narativă. Naratorul omniscient. Se insistă pe baza unor elemente teoretice precum narator omniscient, discurs narativ, simetrie, tehnica pluralității, alternanța planurilor, tehnica contrapunctului, etc. Această parte este însoțită de exerciții ce vizează naratorul și autorul; modurile de expunere, plecând de la informațiile teoretice.

După această introducere în elementele de suprafață ale operei sunt propuse exerciții care vizează caracteristici ale personajelor:

٭ Precizați trăsăturile morale ale eroului, reprezentative pentru țăranul român. Raportati-l pe Ion, din perspectiva acestor trăsături, la eroi cu aceeași semnificație, din alte opere studiate;

٭ Argumentați pluralitatea perspectivelor asupra protagonistului, comentând: opinia învățătorului, punctul de vedere al satului, poziția familiei Herdelea, părerea lui Vasile Baciu ( cu citate reprezentative);

٭ Încadrați-l pe Ion într-o tipologie literară și accentuași trăsăturile caracteristice ale personajului;

Toate aceste exerciții vizează o caracterizare a protagonistului, punând elevul în situația de a surprinde trăsăturile lui Ion pe baza contactului direct cu textul. Este foarte important ca elevii să fie familiarizați cu lucrul cu textul, susținându-și punctul de vedere cu citate concrete din operă.

În continuare autorii fac o succintă prezentare teoretică a celor mai semnificative simboluri prezente în roman (crucii, copacului, drumului) insistând asupra acestora prin două exerciții. Incursiunea în textul lui Rebreanu este încheiată prin prezentarea unor considerații critice asupra personajelor din roman, a condiției intelectualului precum și titlul romanului.

Primul set de exerciții vizează trilogia de personaje:Ion, Ana,Florica:

٭ Personajele sunt construite în relație cu Ion și cu drama acestuia. Demonstrați complementaritatea și antiteza dintre Ana și Florica;

٭ Ana și Florica sunt victimele celor două patimi ale lui Ion. Demonstrați cum, la acest nivel existențial, condiția feminină reduce aspirațiile la posibilitățile împlinirii conjugale;

٭ Comentați stările sufletești trăite de George, după înfăptuirea crimei, așa cum sunt sugerate aceste trăiri din perspectiva Floricăi.

Am surprins trei exerciții (din cele cinci) pentru a arăta că acestea surprind relația lui Ion cu celelalte personaje-liant, punând elevii să se implice prin a lucra concret cu textul, în realizarea acestora. Nu este vorba în rezolvarea exercițiilor doar de o simplă înșiruire de caracteristici ale personajelor ci acestea pretind mai profund surprinderea unor relații dintre ele.

Cât despre intelectual, autorii propun trei exerciții:

٭ prezentarea statutului intelectualului în relație cu instituțiile statului și cu ceilați intelectuali;

٭ exemple de prezențe feminine din roman după modelul Mariei Herdelea;

٭ideea nunții ca formă acompromisului moral al eroinelor;

Acestea surprind al doilea plan narativ pe care se structurează romanul Ion, planul intelectualității, punând astfel elevul să surprindă prin comparație cele două clase sociale, după elementele ce concretizează viața țăranului acestea vin să completeze cu elemente din viața intelectualilor. Prin ultimul exercițiu se îndreaptă atenția spre nuntă, ca și element de monografie a satului ardelenesc surprins ca formă a compromisului ce face parte atât din viața țăranului cât și din cea a intelectualului.

Întreg studiul operei lui Rebreanu se încheie cu propunerea unui proces literar și cu prezentarea unui dosar critic privind istoria receptării romanului.

Procesul literar are rolul de a pune elevul să se confrunte cu un alt tip de abordare a subiectului, una în care se utilizează elemente de procedură, de judecată, precum și un limbaj specific domeniului juridic administrativ clar stabilite. Elevii își aleg rolurile urmând o muncă de cercetare pentru susținerea unui punct de vedere. În desfășurarea acestui proces se pot valorifica afirmații critice care sunt prezentate într-un dosar critic, opinii ce trebuie susținute cu argumente solide.

Toate aceste exerciții precum și elementele teoretice au rolul realizării pe parcursul câtorva ore de studiu a unei imagini defalcate a romanului, însă prin îmbinarea și valorificarea acestor elemente elevii își pot forma o imagine complexă asupra subiectului, concretizată în realizarea unor eseuri, subiect ce apare sub diferite teme la al treilea subiect al examenului de bacalaureat.

Cel de-al doilea manual –M2- pornește în abordarea textului rebrenian, Ion de la o prezentare sub formă de rezumat a operei integrale. După această prezentare succintă apare un dicționar literar în care sunt prezentați trei termeni considerați de către autori reprezentativi pentru fragmentul prezentat (incipit,epilog și final ), după care urmează câteva puncte de reper ce surprind câteva explicații ce îndrumă elevii în surprinderea conținutului textului.

Exercițiile ce însoțesc acest prim fragment de roman pun accent pe simetria romanului, evidențiind elemente precum:

٭ simetria incipit-final cu exemplificare concretă de termeni toponimici;

٭ elevul este pus în sitația de a fi el însuși cel care străbate drumul parcurs de narator până la intrarea în sat;

٭semnificația simbolică a drumului;

٭comentarea finalului romanului;

٭argumentarea faptului că romanul are sau nu un final deschis;

٭demonstrarea faptului că opera este roman circular;

Prin aceste exerciții se familiariează elevii și chiar se insistă asupra circularității, simetriei operei fiind defapt o concretizare a termenilor teoretici prezentați la dicționarul literar, făcându-se apel chiar la imaginația elevului de a fi pus el însuși în situația de a străbate drumul din incipit sau de a comenta finalul operei.

Consider că s-au alocat prea multe exerciții acestei simetrii a romanului în detrimentul altor elemente importante prezente în incipit precum și în final (perspectivă narativă, elemente de simbol, planuri narative).

Autorii au propus un al doilea set de fragmente, aici teoretic este prezentat termenul de episod/secvență narativă iar exercițiile insistă asupra descifrării unor elemente de conținut referitoare la glasul pământului și în special la surprinderea unor caracteristici ale personajului principal ce derivă din acest plan narativ. Astfel:

٭ cauzele ce au dus la sărăcirea familiei lui Ion;

٭extragerea unor pasaje care denotă pasiunea lui Ion pentu pământ;

٭ justificarea stării personajului care se simte umil și înfricoșat în fața pământului;

٭ explicația sintagmei glasul pământului;

٭ considerentele pentru care personajul este îmbrăcat în straie de sărbătoare, deși este o zi de luni;

Câteva exerciții din cele unsprezece propuse de autori, care surprind să realizeze în ansamblu o caracterizare detaliată a personajului pornind de la dominanta sa definitorie și anume legătura cu pământul.

Celelalte exerciții vizează idei principale din cele două texte selectate, încadrarea prin exemple a fregmentului într-un gen literar, modul de expunere din fragment, menționarea principalelor trăsături ale romanului, caracterizarea lui Ion pe baza fragmentului din manual, prezentarea relației lui Ion cu Ana precum și stabilirea unei corelații dintre capitolul surprins în manual și o mărturisire despre geneza romanului.

Toate aceste propuneri lucrează cu textul din manual, fiecare dintre elevi având posibilitatea de a se familiariza cu cele mai importante elemente din fragmentul citat.

Ceea ce încheie unitatea romanului lui Rebreanu este evaluarea, itemi ce vor fi analizați într-un subcapitol viitor.

Cel de-al treilea manual -M3- conține un număr redus de exerciții, marea parte fiind ocupată de repere de interpretare ale textului, elevii fiind puși în fața unor informații oferite ca și puncte de vedere ale autorilor gata prelucrate. Totuși exercițiile sunt complexe si evidențiază:

٭ subiectul romanului Pădurea spânzuraților;

٭ interpretați controversa de idei ,propusă la divizia popotei, între ofițerii de origini etnice diferite;

* descrieți tehnica flash-back-ului cu ajutorul căreia naratorul reconstituie momentele cheie din viața protagonistului anterioară înrolării sale;

* justificați folosirea de către scriitor a tehnicii simetriei narative între debutul romanului și sfârșitul acestuia;

*motivați indecizia și imaturitatea eroului prin relaționare cu: ocrotirea maternă în exces, frecvența crizelor religioase și superficialitatea legăturii sufletești cu Marta.

Consider că aceste exerciții propuse spre comprehensiunea și analiza textului structurate ca fiind de abordare a textului în clasă sunt prea ample (înafară de cel care are drept cerință prezentarea conținutului romanului) pentru un prim contact cu textul, adresându-se elevilor cu un potențial superior de percepere și înțelegere a operei studiate. Acele cerințe pe care sunt structurate exercițiile propuse conțin niște termeni teoretici care sunt prezentați elevilor doar sub formă de definiție teoretică. Chiar dacă scopul acestora este ca ele să fie rezolvate sub îndrumarea profesorului consider că nu sunt elaborate ca să facă referire la un nivel mediu de înțelegere a textului datorită complexității temei abordate.

O a doua parte a exercițiilor au ca scop redactarea unor compuneri pe anumite teme și vizează capacitatea elevilor de a realiza o sinteză din toate informațiile primite pentru a se putea încadra în tema propusă. Și în cazul acestor exerciții consider că ele au un grad ridicat de dificultate și că ele nu pot fi rezolvate de către elevi ce aparțin unei clase medii ca și rezultate școlare.

Cerințele acestora sunt:

* portetul lui Bologa în relație cu modelul etic, personajul-oglindă, personajul-confident, prietenul-duhovnic, eroul umanitar, personajul-adversar;

* compunere-paralelă, evoluția sentimentală a eroului de la idila orgolios-superficială cu Marta la comuniunea perfectă cu Ilona;

* compunere, mecanismele instalării, la Apostol Bologa a obsesiei și a remușcărilor,argmentînd caracterull psihologic al operei;

* compunere de sinteză-Războiul fratricid și falsa condiție eroică;

* comparație de romane pe aceeași temă, a războiului și a consecințelor sale dramatice.

Lipsește din acest manual evaluarea unității, autorii nu au considerat necesară introducerea unor exerciții ce urmăresc evaluarea unității respective. În schimb există câteva elemente de limbă și comunicare ce vizează elemente legate de stil, calitățile generale ale stilului însă aplicațiile nu sunt concretizate pe textul lui Rebreanu.

Ca și concluzie consider că din punct de vedere al exercițiilor propuse de către autorii manualelor pentru înțelegerea și comprehensiunea textului rebrenian sunt mai eficiente cele care disecă fragmentul sau întreg textul în părți mici deoarece luate pas cu pas probleme se adună și formează un tot complex. Pe când dacă elevul este pus în fața textului pe care l-a lecturat sau nu și i se mai solicită să analizeze o parte consistentă din operă el se află în imposibilitatea rezolvării cu succes a sarcinii ea fiind peste nivelul său de a percepe textul.

c) Producerea de text

Prin tot ceea ce se realizează la orele de limba și literatura română din clasa a X-a și nu numai, în general la clasele de liceu, gimnaziu precum și pe parcursul întregului proces de învățământ se urmăresc să se atingă competențele generale și specifice prevăzute în programă. Astfel competențele prevăzute urmăresc ca elevii să utilizeze corect și adecvat limba română în diferite situații de comunicare dar și să argumenteze permanent în scris sau oral un punct de vedere. Având în vedere aceste competențe se va urmări ca în cadrul orelor de limbă și literatură română elevii să folosească cât mai corect și mai eficient cuvântul, ideea integrând-o în contexte adecvate și substanțiale ca și conținut. Consider că atunci au fost atinse niște obiective și însușite niște conținuturi când elevul reușește să-și expună un punct de vedere liber, coerent, argumentat, referindu-se la o situație de comunicare în general sau la un text literar/ nonliterar.

Practic se urmărește pe tot parcursul didactic ca elevul să se exprime sub diferite forme fie că este un răspuns elaborat, amplu sau sub formă de eseu este important ca elevii să fie încurajați și apeciați. De aceea manualele propun exerciții care concretizează diverse tipuri de itemi astfel:

* itemi obiectiv i- se împarte în itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă și itemi de tip pereche. Aceștia sunt mai puțin folosiți în cadrul evaluării de la limba și literatura română din liceu însă sunt cei mai obiectivi, prin intermediul acestora putând fi evaluate într-un timp scurt multe conținuturi.

* itemi semiobiectivi – se împart în itemi cu răspuns scurt, itemi de completare, și întrebări structurate. La fel ca și itemi obiectivi evaluează conținuturi numeroase și oferă posibilitatea ca elevii să folosească diverse alte materiale auxiliare necesare pentru completarea cunoștințelor elevilor.

* itemi subiectivi – se împart în eseu structurat și eseu nestructurat. Prin caracterul lor general vizează originalitatea, cultivă imaginația elevilor și încurajează libera exprimare a elevilor, urmărind capacitatea de sinteză a elevilor”.

Toate aceste tipuri de itemi ar trebui cuprinși în exercițiile din manualele de liceu deoarece itemii obiectivi au rol de a familiariza elevii cu anumite noțiuni și conținuturi textuale și sunt bine venite mai ales în cazul unor texte mai greoaie iar prin intermediul acestora se asigură înțelegerea textului precum și exerciții de alegere sau de potrivire a unor răspunsuri care pregătesc parcurgerea pas cu pas a etapelor următoare.

Prin itemii care prevăd răspunsuri scurte sau de completare textului, se trece de la comprehensiunea textului la interpretarea acestuia și chiar o încercare de elaborare a unor opinii scurte. După această etapă se consideră că noțiunile de bază au fost extrase și discutate și chiar poate însușite de elevi de aceea se pretinde elevilor să elaboreze răspunsuri ample sau chiar să extragă din complexitatea informațiilor pe care le-au primit elementele esențiale necesare elaborării unor eseuri (libere sau structurate). Se apeleazp astfel la itemii subiectivi.

Pornind de la aceste idei am analizat modul în care se regăsesc aceste tipuri de itemi în manualele propuse spre analiză. Astfel, în –M1-autorii au propus o multitudine de itemi pentru abordarea textului rebrenian 43 dintre care 41 itemi semiobiectivi (itemi cu răspuns scurt și întrebări structurate), ceilalți 2 sunt subiectivi. Dat fiind numărul mare de itemi semiobiectivi există posibilitatea ca în număr mare datorită complexității cerințelor și a vastității subiectului, la propunerea profesorului să se transforme în itemi subiectivi, aceștia putând reprezenta tema pentru acasă a elevilor în vederea realizării feed-back-ului. Itemii obiectivi lipsesc din acest manual.

În cel de-al doilea manual- M2- autorii au propus mai puțini itemi decât precedentul manual, astfel sunt 34 de itemi dintre care 30 sunt semiobiectivi iar 4 sunt subiectivi. Chiar dacă și în acest manual există majoritatea itemilor semiobiectivi, spre deosebire de primul manual analizat itemii din prezentul disecă mai bine conținutul întregului roman Ion ceea ce duce la o mai bună comprehensiune textuală. Nici în acest manual nu există itemi obiectivi.

Cel de-al treilea manual –M3- conține un număr de 10 itemi dintre care 6 semiobiectivi (interpretări scurte pe baza unor repere) iar 4 sunt subiectivi (prevăd realizarea unor compuneri de tip –paralelă; compunere de sinteză; eseu cu temă dată și un eseu nestructurat). Față de celelalte două manuale analizate numărul exercițiilor este vizil mai redus, un spațiu mult prea întins fiind alocat unor repere de interpretare teoretice. Itemii obiectivi nu apar nici în acest manual.

În concluzie consider că cele trei manuale comparate dețin prea mulți itemi care prin cerință se adresează unei clase puțin peste nivelul mediu ori atingerea unor obiective prevăzute în programele naționale de bacalaureat prevede atingerea unui anumit nivel pentru toate profilele indiferent de nivelul clasei (situația ideală). De aceea părerea mea este că era de bun augur introducerea acestor itemi obiectivi care îndreptau oarecum pe drumul bun orice clasă și una de nivel mediu sau scăzut, fixându-le elevilor câteva informații de bază pe care să construiască în continuare. Este drept că pe de altă parte acești itemi pot fi considerați ineficienți deoarece nu dezvoltă exprimarea nici cea scrisă dar nici cea orală însă ajută elevilor cum am mai spus în comprehensiunea textului. Așadar la nivelul celor trei manuale, în primele două (M1 și M2 ) prea mare abundență de itemi semiobiectivi iar în cel de-al treilea (M3) puțini itemi și care se referă la un nivel ridicat de înțelegere textuală iar informațiile concretizate în repere de interpretare a textului mult prea stufoase cu un limbaj destul de greu de descifrat de către elevii de nivel mediu (intenția este de constatare și nu de a critica manualele ).

d) Evaluare

Deoarece maualul este instrumentul cel mai des folosit în activitatea didactică, atât de către profesor cât și de către elevi doresc ca prin acest subcriteriu să urmăresc modul în care manualele școlare dețin activități de învățare în vederea elavuării cunoștiințelor dobândite.

Evaluarea didactică este acel procedeu de stabilire a valorii procesului instructiv-educativ, a unor comportamente, performanțe, prin raportarea acestora la anumite valori considerate a fi etalon în activitatea didactică.

Practic această activitate este comună atât profesorilor cât și elevilor. Profesorul vizualizează și conștientizează pe baza unui feed-back oferit de elev informații referitoare la rezultatele activității de învățare, îndrumând activitatea în funcție de aceste rezultate înregistrate. De aceea ea trebuie să apară ca și activitate în toate momentele actului educațional deoarece în funcție de rezultatele acesteia se organizează activitatea pe următoarele etape. Este de aceea foarte important ca evaluarea să apară după o unitate sau după un capitol pentru a se face o imagine de ansamblu asupra celor predate. Acestea se pot concretiza în fișe de lucru recapitulative, fișe de portofoliu, dezbateri pe anumite aspecte din operă, eseuri libere sau structurate, studii de caz, procese literare etc.

Astfel, în primul manual –M1- nu există la finalul unității exerciții care să urmărească evaluarea. Este propus doar un proces literar care pe de o parte vizează modul în care elevii și-au însușit elementele esențiale din opera lui Rebreanu iar pe de altă parte se urmărește modul în care un elev este capabil să susțină un punct de vedere argumentat pe baza propriei sale lecturi a textului.

Există însă o rubrică intitulată Dosar critic ce prezintă o istorie critică a receptării romanului Ion a lui Rebreanu ca și extensie, completare a textului rebrenian.

De aceea este necesar ca profesorii în funcție de nivelul clasei, de stilul didactic al fiecăruia să realizeze un test care să evalueze modul în care textul studiat din opera lui Rebreanu a fost înțeles și însușit de către elevi.

Al doilea manual –M2- propune o rubrică de Evaluare curentă și una Dincolo de text, prima propune o serie de 5 exerciții de evaluare ce se referă la: semnificația celor două planuri narative, caracterizarea personajului, exprimarea unui punct de vedere argumentat bazat pe problema pământului, idei despre cele două clase evidențiate în roman, țăranii și intelectualii, eseu despre arhitectura romanului studiat. Practic se face o trecere în revistă a ideilor de bază pe care se structurează romanul considerate de către autorii manualului esențiale.

Cea de-a doua rubrică propune la un exercițiu câteva considerații critice pe baza operei din care face parte fragmentul, iar celelelte două, familiarizează elevii prin extindere cu alte opere din creația rebreniană (Răscoala și Pădurea spânzuraților) precum și deschid orizonturile cinematografiei prin referire la relația dintre opera literară și proiecția artistică.

Manualul al treilea –M3- nu conține deloc exerciții de evaluare la fel ca și primul manual analizat.

Chiar dacă nu conțin exerciții de evaluare distincte, itemii propuși ca și exerciții de redactare sau de abordare a textului literar pot fi folosite de către profesori ca și exerciții de evaluare a conținutului operei.

4.2.2.4.Elemente de paratextualitate

În fiecare manual, de la orice editură ar fi există pe lângă fragmentul propriu-zis și alte anumite elemente care ajută la înțelegerea textului sau chiar de a stârni interesul elevilor pentru lectură sau de a completa informațiile elevilor cu privire la problema prezentată.

Am inclus în această analiză de manuale elemente de paratextualitate, incluzând următoarele elemente:

repere de interpretare ale autorilor;

repere critice;

mărturisiri ale scriitorilor;

date despre viața și activitatea scriitorilor;

date biografice, activitate literară;

sugestii bibliografice;

dicționar de termeni literari;

Pe parcursul analizei se va avea în vedere cât de accentuate sunt aceste elemente paratextuale în manualele analizate și în ce măsură ele ajută la înțelegerea textelor selectate pentru studiul unității dedicate lui Liviu Rebreanu.

Astfel în manualul- M1- se prezintă după fragmentul extras din romanul Ion:

câteva considerații generale despre lumea operelor lui Rebreanu, anticipată de prezența nuvelelor;

definirea termenilor: roman, ficțiune, secvență, naturalism, perspectivă narativă, narator;

citate critice despre specia romanului (R.Wellek, A.Warren; B.Valette; M.Bahtin, R-M.Alberes), romanul Ion (G.Călinescu, L.Raicu);

fișier bibliografic;

dosar critic privind istoria receptării lui Ion de L. Rebreanu;

studiu critic semnat de E. Lovinescu despre creația obiectivă;

Toate acestea completează informațiile referitoare la textul analizat și ușurează procesul de comprehensiune a acestuia.

Aceste informații sunt sintetizate sub titlul de Între tradiție și modernitate.

Cel de-al doilea manual –M2 – după fragmentul din romanul Ion înglobează elemente precum:

notă biobibliografică asupra activității literare a lui Liviu Rebreanu;

dicționar literar – ce cuprinde definiții ale unor termeni precum: incipit, epilog, final, episod/secvență narativă;

puncte de reper ce familiarizează elevii cu conținutul romanului printr-o succintă prezentare;

dicționar, în care elevii pot găsi explicați câțiva termeni;

informații suplimentare despre alte două romane ale autorului cu recomandarea unor lucrări critice, fiind sugerată o familiarizare a elevilor cu arta cinematografică;

Spre deosebire de manualul anterior analizat observ că cel în discuție este mai bine structurat din punct de vedere formal, informațiile teoretice sunt trecute pe coloane distincte în chenare pe fond verde iar îndrumările care conduc spre text se situează în mijlocul paginii iar în final sunt prezentate exercițiile propuse pe baza textului.

Toate acestea sunt înglobate sub titlul generic de Romanul.

Al treilea manual –M3 – prezintă sub titlul de Tragismul- reprezentativ pentru condiția umană prezintă un fragment din romanul Pădurea spânzuraților.

Elementele care apar în acest manual sunt:

– coordonate ale vieții și operei lui Liviu Rebreanu;

– idei legate de conflictul tragic în opera lui Rebreanu;

-elemente legate de construcția discursului narativ și asupra perspectivei temporale; modalitatea narativă; flash-back-ul; devenirea personajului; tipuri de personaje; toate prezentate succint pe coloane separate încadrate pe o parte a paginii;

– referințe critice din opera lui Eugen Lovinescu și Tudor Vianu;

– bibliografie pentru aprofundarea critică a operei lui Rebreanu;

Structura ultimelor două manuale analizate este oarecum similară, informațiile textuale cât și cele paratextuale fiind organizate pe coloane separate, partea centrală concretizată în referințele generale asupra textului propus iar în rubrici separate elementele teoretice, dicționarele, bibiografia. Primul manual analizat este oarecum mai răsfirat în ceea ce privește organizarea textuală, elementele teoretice fiind intercalate de cele practice sau chiar de exerciții. În funcție de felul de a fi al fiecărui profesor, de felul în care își organizează activitatea didactică la clasă, fiecare poate să agreeze din această perspectivă un anume manual.

În fiecare dintre cele trei manuale după fragmentele consacrate operei lui Rebreanu urmează o lecție de Comunicare și limbă care propun spre studiu câteva considerații despre Stil(calitățile stilului).

În concluzie aceste elemente paratextuale orientează înțelegerea și analiza textului pus în discuție, însă ele trebuie să fie în strânsă legătură cu comprehensiunea textului căci în caz contrar există riscul ca din multitudinea de informații prezentate ele să nu poată fi sistematizate sau chiar asimilate de către elevi. Pe de altă parte insistînd pe aceste texte paratextuale se pune accent pe aspectul teoretic al învățarii și mai puțin pe cel practic.

Așadar trebuie ca în fiecare manual să se respecte o măsură a acestor elemente pentru ca ele să ajute elevul în demersul didactic.

4.2.2.5.Rolul discursului vizual

Autorii manualelor pe lângă textele în sine, fragmente din opere, exerciții propuse pentru înțelegerea textului propun pe lângă informația scrisă completarea cu unele imagini ce se concretizează în discursul vizual.

În acest subcapitol se va urmări care este prezența discursului vizual în manualele școlare pentru parcurgerea capitolului dedicat lui Liviu Rebreanu.

Manualul –M1 – deschide capitolul cu portretul lui Liviu Rebreanu. Alte imagini reprezentative pentru tema operei precum portretul unei țărănci, un tablou intitulat Țărancă din Ardeal de Maria Pillat-Brates; imaginea unei case țărănești cu târnaț și stâlpi; un studiu a lui Nicolae Grigorescu pentru Car cu boi;un medalion semnat de Horia Bernea intitulat Prapur; iar în cazul procesului literar propus este prezentată o imagine dintr-un desen semnat Honore Daumier, intitulat Oamenii justiției;

Consider că toate aceste imagini sunt semnificative pentru conținutul romanului Ion și sintetizează în imagini motive relevante din satului românesc la început de secol XX.

Cel de-al doilea manual –M2 – prezintă alături de fragmentul din Ion portretul lui Liviu Rebreanu după care este prezentată coperta primei ediții a romanului Ion.O altă imagine prezintă cârciuma din satul natal al lui Rebreanu, Prislop (în roman, Pripas). Alte imagini reprezintă: casa lui Ion Pop-Glanetașu; un desen în creion al autorului reprezentând casa Glanetașului; o imagine cu biroul lui Liviu Rebreanu, o poză ce îl reprezintă pe autor la Academia Română; o imagine cu casa memorială Liviu Rebreanu de la Valea Mare- jud. Argeș; alte două imagini ce reprezintă secvențe din ecranizarea filmului Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979) actori în roluri principale Șerban Ionescu și Ioana Crăciunescu.

Al treilea manual – M3 – prezintă ca și celelalte două un portret al scriitorului, după care o imagine din filmul Pădurea spânzuraților în regia lui Liviu Ciulei; alte două imagini din film a lui Klapka și a unei spânzurători, iar în final este prezentat un portret al lui Emil Rebreanu, fratele autorului, fotografie reprodusă de redacția revistei Caiete critice. Aceste imagini reprezintă momente definitorii din roman, iar faptul că imaginile alese de autori fac parte din ecranizări ale romanului contribuie la dezvoltarea interesului pentru cinematografie a elevilor și poate le stârnesc interesul elevilor pentru vizionarea unor ecranizări ale romanelor rebreniene.

Se observă la manualele analizate că ele corespund mai mult sau mai puțin nevilor elevilor, manualul fiind cel mai la îndemână auxiliar atât în ceea ce îi privește pe elevi dar și pe profesori. Manualele sunt așa structurate și concepute încât ele să țină cont de cerințele programei și să faciliteze activitatea de învățare a elevilor. De aceea rămâne la dispoziția profesorului să aleagă acele conținuturi care să corespundă programei, să le structureze și să le adapteze specificului elevilor pentru ca ele să faciliteze înțelegerea textuală.

4.2.2.6.Concluzii metodice

În încheierea acestui subcapitol se văd necesare a fi sintetizate câteva concluzii metodice care orientează activitatea didactică, astfel:

fragmentele de text din opera lui Rebreanu (se studiază după cum s-a observat doar romanul Ion și Pădurea spânzuraților) să fie în așa fel alese încât să surprindă elemente esențiale ale înregii opere rebreniene, ale contextului cultural precum și ale speciei din care face parte opera;

textele să aprofundeze caracteristicile prozei interbelice și să lărgească orizontul de cunoaștere a tematicii abordate de către opera rebreniană, a viziunii noi asupra lumii pe care o evidențiază aceasta;

itemii să fie elaborați ținând cont de competențele generale urmărite, de atitudinile și conținuturile vizate de către programa în vigoare dar și de obiectivele ce se urmăresc în fiecare lecție, iar aceștia să fie cât mai diverși;

alegerea cu grijă a unor texte auxiliare care să corespundă temei în vederea aprofundării conținuturilor, eventual a evaluării acestora pentru atingere performanței și a îndeplinirii obiectivelor propuse;

elementele de paratextualitate trebuie alese în așa fel încât acestea să aducă informații suplimentare, explicații pertinente, toate având ca și scop stimularea gustului pentru lectură a elevilor sau pur și simplu facilitează înțelegerea unor noțiuni;

imaginile alese să fie cât mai sugestive pentru conținutul de idei cuprins în capitolul studiat deoarece și acestea ajută la înțelegerea și însușirea unor cunoștiințe;

existența unor recomandări bibliografice adaptate capacităților elevilor de a le înțelege, cu posibilitatea valorificării acestora în diverse lucrări tematice sau de cercetare;

este foarte important ca atât reperele de interpretare oferite de autorii manualelor pe baza fragmentelor de text cât și noțiunile teoretice, exercițiile propuse, să fie prezentate foarte sistematic, într-o ordine logică, expicațiile teoretice să fie însoțite de aplicații deoarece elevului îi este mult mai ușor să înțeleagă și să își fixeze anumite noțiuni, pas cu pas dată fiind și multitudinea conținuturilor pe care le prevede un text de acest gen;

Astfel profesorii sunt cei care stabilesc cadrele pe care se desfășoară procesul instructiv-educativ de aceea:

de fiecare dată, în proiectare oricărei activități, profesorul trebuie să țină cont de nivelul de pregătire al elevilor, de capacitățile lor pentru a putea valorifica cât mai bine această zestre;

este nevoie ca să se asigure suficiente ocazii de feeb-back, în vederea întăririi, corectării și ameliorării schimbărilor pe cale să se producă, în sprijinul unor reglări și autoreglări, din mers, a proceselor de predare și învățare;

profesorul trebuie să țină cont mereu de programele în vigoare deoarece ele constituie elementele de bază ale activității, iar în funcți de ele să stabilească obiectivele, conținuturile, metodele de lucru, procedeele didactice, formele de evaluare astfel putem spune că profesorul este cel care hotărăște parcursul didactic;

profesorul are sarcina de a extrage elementele esențiale, încurajând permanent elevii să participe și ei pentru a le fixa în noțiuni, concepte, judecăți, raționamente;

cadrul didactic din acest motiv trebuie să consulte toate manualele alternative și să hotărască varianta optimă;

oricât ar părea de complex un manual se pare că intră în atribuțiile unui cadru didactic să se informeze din diverse alte surse pentru abordarea unor conținuturi;

în procesul instructiv-educativ este optim să se îmbine metodele tradiționale cu cele moderne, activ-participative care stimulează gândirea critică;

este permanent nevoie ca la orele de limba și literatura română să facem corelații diverse, interdisciplinare, stârnind în acest mod interesul elevilor pentru lectură și pentru îmbogățitea culturii generale a elevilor;

profesorul trebuie să îndrume elevii și să-i stimuleze pentru a participa activ la actul de predare-învățare, făcând apel la diferite suporturi afectiv-motivaționale;

În concluzie se pare că deși manualul este auxiliarul cel mai la îndemână atât în ce îi privește pe elevi cât și referitor la profesori rolul lui este puțin diminuat, în activitatea didactică, el putând fi însoțit de alte materiale auxiliare, trecând astfel ca și importanță pe loc secund. Rămâne se pare la latitudinea fiecărui cadru didactic să hotărască în funcție de programă și de conținuturile cuprinse în aceasta la ce materiale utilizează în procesul instructiv-educativ.

4.3.Modelul cultural, modelul estetic, modelul dezvoltării personale în abordarea literaturii – exemplificare cu opera lui Liviu Rebreanu

Cea de-a doua parte practică a acestei lucrări dorește să scoată în evidență câteva fragmente din activitatea didactică concretizată pe receptarea operei lui Liviu Rebreanu.

În societatea actuală ne confruntăm cu o criză a lecturii în general, se citește foarte puțin, iar ceea ce profesorul propune pentru clasă (așa numitele lecturi obligatorii) este văzut ca și o obligație pe care elevul trebuie să o îndeplinească fără a și-o asuma. Din acest motiv, profesorii caută soluții diverse, punți spre lectura privată sau de plăcere încercând mereu să facă o „legătură între cele învățate în școală și felul în care ar putea folosi aceste cunoștiințe și competențe de lectură în experiența lor de cititori de-a lungul vieții”.

Există câteva modele de abordare a lecturii școlare, care se pare că au fost probate în timp și s-au arătat a fi eficiente. Mă voi referi ele: modelul cultural, lingvistic și al dezvoltării personale, social, modele detaliate și prezentate de către Florentina Sâmihăian.

Pornind de la aceste modele de abordare a lecturii propun câteva modele de demersuri didactice folosite în activitatea la clasă:

Activitatea I

Proiect de argumentare/experiment :Romanul Ion – roman simetric( corp sferoid)( Anexa 1)

Am propus la o clasă de a XII-a o lecție de tip experiment, de recapitularea în vederea pregătirii pentru bacalaureat a operei lui Liviu Rebreanu, concret elaborarea subiectului de eseu pe o temă dată.

Obiectiv: actualizarea competențelor elevilor de a redacta un eseu pe o temă dată,în vederea pregătirii examenului de bacalaureat;

Obiectivele activității :-să identifice tema și particularitățile celor două fragmente

-să surprindă relația dintre incipit și final prin discuții pe baza unor elemente de simetrie ;

– să specifice care este rolul imaginilor ce oferă simetrie operei;

– să formuleze argumente personale privind ideile desprinse din textele date;

– să se familiarizeze cu diferite caracteristici ale operei literare precum și cu contactul direct cu textul lui Rebreanu ;

– să sintetizeze informațiile desprinse din text într-un eseu cu temă impusă;

Structura activității: 1.Introducerea în temă( definirea termenilor cheie în jurul cărora gravitează desfășurarea activității);

2.Desfășurarea propriu-zisă a activității:

– ipoteza ( narațiunea construită sub forma unui corp sferoid);

– identificarea în cele două texte a elementelor simetrice ( analiza textelor descriptive)-anexa nr.

– corelații între informațiile extrase pentru a atinge ipoteza susținută;

3.Concluzii finale, realizarea propriu-zisă a eseului ce demonstrează sfericitatea romanului;

Considerații teoretice:

1.Repere de analiză a textelor-structura sferoidă desfășurată pe coordonate proprii

– incipit și final- construite pe pricipiul oglinzii

– corp sferoid-deși punctul de plecare este un eveniment real,similitudinea început-sfârșit conferă independență;

– structură arhetipală vizibilă, incipitul/ finalul, introduc/scot în (din ) lumea ficțiunii a receptorului;

– descrieri în oglindă( cuv. cheie- drumul);

A) Incipit

– primul fragment-descrie drumul din exterior spre interior; imagini vizuale concretizată în toponime;

– intrarea în sat – a) structură spațială-evidențiată de suspendarea sentimentului religios

b) structură spațială a locuirii( prezenșa caselor anticipează stratificarea socială)

– ambele fragmente descriu spațiul, primul obiectiv,cel de-al doilea subiectiv;

drumul și satul –elemente liant-

drumul- de intrare în sat

-ca spațiu natural

-ca spațiu de locuire

– crucea- sugestia comunității unde sentimentul religios este actualizat de sărbători sau chiar uitat( primul fragment)

– semn că răul se petrece( al doilea fragment)

– descrierea- îmbinarea de vizual și auditiv

B) Final

– satul privit de fam.Herdelea nu se mai insistă asupra spațiului de locuire

– toponimele indică ieșirea clară

– ideea finală sugerată de zgomotul cailor: pasunile puternice sunt destinate fărâmițării

Concluzii: – romanul sferoid fixează sensul în sine

Ion un personaj ce își duce pasiunea dincolo de limite

Fiind o lecție experimentală iar clasa fiind una de nivel mediu (profil tehnic) am observat pe parcursul activității următoarele aspecte:

– deși la o primă vedere se observă un vizibil interes al elevilor pentru aceste tipuri de texte ei nu pot să se raporteze foarte ușor la opera concretă a autorului pornind de la aceste mărturisiri;

– se observă totuși o ușoară deschidere a unora dintre ei spre acest tip de text, mărturisind că ar fi interesați să citească și alte puncte de vedere personale ale autorului;

– elevii pot argumenta, dezbate un punct de vedere foarte greoi datorită lipsei exercițiului și a lecturii suplimentare;

– desigur că obiectivele propuse au foat atinse însă consider că o astfel de activitate este deosebit de solicitantă atât pentru profesori cât și pentru elevi presupunând un aflux de întrebări suplimentare;

– pe de altă parte ei sunt conștienți de faptul că o operă literară este produsul unei munci asidue și că valoarea acesteia este dată de modul în care se raportează acesta la actul creator;

Activitatea II (Anexe 2)

CLASA: a XII-a G (proful tehnic)

UNITATEA: Romanul interbelic și postbelic

SUBIECTUL: Lumea satului : Ion ,L.Rebreanu și Moromeții, M.Preda

TIPUL LECȚIEI: Lecție de sistematizare și de consolidare a cunoștințelor(paralelă)

MOTIVAȚIE

Lecția vizează competențele generale prevăzute în programa pentru clasa a XII-a: „formarea unor reprezentări culturale privind evoluția și valorile literaturii române”, respectiv, „abordarea flexibilă și tolerantă a opiniilor și a argumentelor celorlalți”,urmărind abordarea a două texte printr-o viziune paralelă în vederea sistematizării materiei pentru pregătirea examenului de bacalaureat;

METODE ȘI PROCEDEE: conversația euristică, învățarea prin descoperire, activitatea didactică pe grupe, dezbaterea, argumentarea.

MIJLOACE: fișe de lucru, Marin Preda, Moromeții, Liviu Rebreanu, Ion

FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual, pe grupe de elevi

TIMP: 50 de minute

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.4 Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare, în vederea realizării unei comunicări eficiente și personalizate

2.2 Compararea, pe baza unor criterii clar formulate, a unor viziuni despre lume, despre condiția umană sau despre artă reflectate în textele studiate

4.1 Adecvarea tehnicilor și strategiilor argumentative la situații de comunicare diverse.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE –la finalul activității elevii trebuie să știe:

să încadreze în epocă, perioadă,curent literar cele două opere studiate;

să prezinte, printr-o paralelă elemente ale universului rural din cele două opere;

să menționeze tema și viziunea despre lume la Rebreanu și Preda în cele două opere propuse;

să specifice câteva elemente de structură și compoziție din cele două romane;

să susțină argumentat un punct de vedere, privind asemănările și deosebirile dintre cele două opere;

SCENARIUL DIDACTIC

Organizarea clasei: raportul,absenții, crearea atmosferei propice desfășurării eficiente a lecției;

Evocarea: actualizarea cunoștiinștiințelor elevilor despre genul epic, trăsături ale acestuia, roman, trăsături, tipuri de roman. Acest moment se realizează printr-o scurtă discuție, urmând să se verifice calitativ și cantitativ tema pentru acasă. Elevii au primit fișa-sinteză (vezi anexa), având ca sarcină realizarea acasă a primului punct-încadrarea în epocă, perioadă, curent a celor doi autori (Liviu Rebreanu și Marin Preda).

Constituirea sensului: se urmăresc sarcinile cuprinse în fișa de recapitulare ( sinteză); elevii sunt împărțiți în două grupe, prima grupă respectă cerințele de pe fișă, referindu-se la romanul Ion iar a doua grupă respectă cerințele referindu-se la romanul Moromeții , iar prin discuții, problematizare, elevii sunt antrenați în activitate pentru a surprinde elemente legate de – tema și viziune despre lume în Ion/ Moromeții

-evidențierea a patru elemente de structură/compoziție relevante pentru cerință: compoziția, relații temporale și spațiale, relația incipit-final, conflicte, construcția personajului principal, procedee de caracterizare, secvențe narative semnificative (cerință regăsită la subiectul de elaborare a eseului de la examenul de bacalaureat)

– exprimarea unui punct de vedere argumentat despre asemănările și deosebirile dintre cele două opere. Acest ultim aspect va fi discutat pe parcursul lecției.

Sunt surprinse astfel idei legate de: instanțele comunicării în textul narativ, construcția subiectului, perspectiva narativă, construcția personajului, scene-cheie, raportul cu timpul; prin identificarea de citate ilustrative;

În timp ce clasa lucrează unul dintre elevi, fiind observator al activității realizează un jurnal în care consemnează modul de lucru, de implicare al coolegilor, impresii ale acestora referitoare la dificultatea cerințelor etc.

Profesorul sprijină desfășurarea optimă a activității, îndrumă elevii și canalizează răspunsurile acestora.

Reflecție: Propun clasei ca după îndeplinirea sarcinilor de lucru să se sintetizeze ideile într-un tabel. Se iau cele două romane pe rând și se notează de către profesor ideile pe care le-au surprins elevii din cele două opere (anexa 2);

Pe baza discuțiilor se lămuresc anumite aspecte, urmând ca elevii să-și noteze eventualele nelămuriri.

Asigurarea retenției și a transferului: Pe baza cunoștiințelor dobândite și a ideilor surprinse în clasă pe marginea celor două texte, li se va cere elevilor să realizeze un eseu de 2-3 pagini în care să prezinte tema și viziunea despre lume într-unul din textele lui Rebreanu/ Preda.

Elevul desemnat drept observator citește jurnalul constituit pe baza observării activității colegilor.

Activitatea III( Anexe 3)

Structura compozițională în opera literară, pictura realistă și cinematografie

1.Motivația:

De ce este valoroasă această lecție ?

Lecția promovează prin intermediul metodelor alternative spiritul gândirii critice, învățarea ca proces creativ prin valorificarea cunoștințelor de limbă, teorie literară, istorie literară, artă, cinematografie. Utilitatea lecției constă in valorizarea textului literar și dintr-o perspectivă pragmatică: facilitează comprehensiunea fenomenului literar prin raportarea acestuia la contextul istoric, al intâmplărilor relatate și prezintă conținutul operei din perspectivă culturală, socială, personală.

Cum se leagă de ceea ce am predat și voi preda mai departe ?

Lecția face parte din ciclul romanului realist – Ion, de Liviu Rebreanu oferă elevului posibilitatea de a realiza trecerea de la modul de a valorifica elementele de conținut ale temei la analiza și interpretarea modalităților de construcție a romanului, a picturii realiste, a legăturilor ce se stabilesc între opera scrisă și ecranizarea romanului.

Ce ocazii de exersare a gândiriii critice oferă lecția ?

– Cum poate fi organizat continutul lectiei pentru a stimula o varietate de raspunsuri personale?

Conținutul lecției stimulează răspunsurile personale ale elevilor prin modalitățile diferite de raportare la roman. Ei vor fi antrenați în procesul de înțelegere a construcției romanului prin activități individuale, în perechi și în grup, valorificând cunoștințe de limbă, teorie literară, istorice și artistice.

– Care sunt problemele din această lecție care pot fi interpretate în mai multe feluri?

Analiza construcției romanului se va realiza din perspectiva elementelor simetrice: drumul, hora, titlurile capitolelor, planuri narative, destinele personajelor, incipit/final.

– Cum poate fi examinată tema din perspectiva interdisciplinară?

Elevii vor utiliza cunoștințe din istorie (secolul al XX-lea).

– Cum poate fi folosită lecția pentru a dezvolta capacitățile de analiză, sinteză, investigație care pot fi utilizate ulterior?

Lecția oferă posibilitate elevilor de a analiza romanul apelând la concepte de teorie literară și utilizând surse alternative de informare: istoria și arta (pictura și cinematografia).

2.Obiectivele :

– Ce cunoștințe și semnificații vor fi explorate sau transmise?

Elevii vor fi capabili la sfârșitul lecției :

– să stabilească elementele de simetrie;

– să recunoască simbolurile din incipitul și finalul romanului;

– să valorifice cunoștințe de teorie literară: titlu, incipit, final, descriere, imagine artistică, secvență de film;

– să analizeze romanul prin raportare la opera picturală;

– să prezinte elementele de simetrie din scene de început ale filmului, ecranizare după roman;

Ce vor putea face elevii cu aceste cunoștiințe?

– vor avea abilitatea de a analiza și interpreta romanul realist, pânza, filmul;

– vor corela noile informații cu experiența personală și cunoștiințele anterioare si ulterioare;

2.Competențe generale :

– recunoașterea și analiza elementelor compoziționale

-identificarea particularităților specifice realismului

– aplicarea conceptelor operaționale în analiza romanului și a tabloului

3.Condiții prealabile:

Ce trebuie să știe și să poată face un elev pentru a putea învăța această lecție?

Elevul trebuie să aibă cunoștiințe de teorie literară, deprinderi de analiză, cunoștiințe minimale de analiză a textului epic pentru a putea identifica structura simetrica a romanului.

4.Resursele și managementul timpului :

– ora se va desfășura 50 minute: 5 minute evocarea, 30 minute realizarea sensului și 3 minute reflecția. Textele vor fi asigurate prin multiplicare și vizionare de secvențe din film;

EVOCARE:

Cum vor fi conduși elevii către formularea unor întrebări și scopuri care să faciliteze învățarea?

– Elevii vor analiza cele doua citate propuse,tabloul, imagini de început și final din proiecția cinematografică;

Cum vor ajunge să-și examineze cunoștiințele anterioare?

Cunoștiințele vor fi examinate în momentul evocării prin brainstorming individual.

REALIZAREA SENSULUI:

Ce conținut va fi prezentat și cum ?

Profesorul prezintă structura romanului și elementele de simetrie prin interpretarea incipitului și a finalului romanului, prin analiza operei plastice și a unor secvențe din ecranizarea după romanul Ion.

Ce vor face elevii pentru ca să ajungă la înțelegerea conținutului?

Elevii vor rezolva sarcinile împărțite pe grupe. Înainte de executarea sarcinilor profesorul va forma grupele. Lucrul pe grupe activează toată clasa. Elevii vor fi împărțiți în patru grupe.

REFLECȚIA :

Cum vor utiliza elevii sensul acestei lecții ?

Elevii vor reflecta la posibilitatea citirii romanului, a pânzei din alte perspective, completând cu imagini din film ;

Cum vor fi îndrumați să caute informații suplimentare?

Elevilor li se va sugera un alt roman cu structura asemănătoare și consultarea albumelor de artă precum și ecranizarea unor opere din literatura română;

EVALUARE:

Ce dovezi vor exista că elevul a învățat lecția?

– vor identifica cuvintele cheie, simbolurile

– vor găsi elementele de simetrie prin raportare la text, la tablou și la ecranizarea romanului;

– vor cunoaște trăsăturile romanului realist pornind de la descrierea din incipit și final și de la arhitectura textului ;

– vor identifica perspectivele de lectură și interpretare ale panzei, de observare a secvențelor de film ;

Structura compozițională în romanului Ion

1.Citat- capitolul I și XIII, din romanul Ion

2.Structura compozițională/Elemente de simetrie

3.Analiza de text (incipitul și finalul)

“Frământând planul romanului am ajuns să-l sintetizez într-o imagine grafică….a rezultat împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni care cuprind câte o scenă, câte un moment, în sfârșit un fir liber din țesătura generală. Toate acestea au trebuit înnoda în anume fel ca să se poată întoarce în cuprinsul acțiunilor principale, care trebuiau să se unească, să se rotunjească, să ofere înfățisarea unei lumi unde începutul se confunda cu sfârșitul. De aceea romanul, un corp sferoid, se termina precum a început. Cititorul care s-a dus în satul Pripas…se întoarce la sfârșit pe același drum,înapoi, până ce iese din lumea ficțiunii șii reintra în lumea lui reală”. (Jurnal-L.Rebreanu).

2. Structura compozițională : 1.Glasul pamantului 2 .Glasul iubirii

-13 capitole,acțiune lineară(Începutul…Sfârșitul) / principiul oglinzii

Structura simetrică :

-corp sferoid

-titlurile celor două părți (voci în conștiința eroului) ex..citate

-titlurile de capitol – ciclicitatea vieții oamenilor ex.citat final

-imaginile inițiale și finale :

Structura compozitională în pictura realistă

-este o alegorie reală delimitând o perioadă de șapte ani din viața artistică a pictorului.

-la mijlocul tabloului este artistul pictand, in dreapta lumea artistica(actionarii adica prietenii, lucratorii, amatorii) iar in stanga mizeria, saracia(poporul), bogatia, exploatatorii(cei care traiesc de pe urma mortii altora.)

Sensul (modul de exprimare) : artistul afirma importanta crescanda a claselor populare si a taranimii oprimate, respinge idealizarea in arta, e un atac major la adresa conventiilor academice. Plasandu-se singur si izolat in centrul lucrarii Courbet isi afirma individualismul si atrage atentia asupra rolului si locului primordial al artistului in societate.

Compozitia : Courbet organizeaza tabloul ca o scena a judecatii de Apoi. Ateu convins artistul ia in deradere locul lui Dumnezeu (in centru) care ii recompenseaza pe cei buni si ii pedepseste pe cei rai.

Compozitia este repartizata conform regulilor clasice de constructie impartirea lucrarii si dispunerea personajelor dupa doua axe principale de simetrie (una verticala si cea de-a doua orizontala). Axa de simetrie verticala traverseaza lucrarea pictorului separand personajele de-o parte si de alta a sevaletului artistului. Capetele personajelor se afla situate sub axa de simetrie orizontala.

Simbolistica : Personajele intruchipate de artist reprezinta

Stanga-Religia este sugerata de un rabin si de un preot ;Moartea-groparul ;Mizeria-irlandezul cazut ; Cimitirul ideilor – ziarele reprezentate printr-un craniu asezat pe un ziar ;Pânza-(pusă cu fața la perete) simbolizează și lipsa unei ferestre.

Dreapta-O perdea ridicata lasa sa se zareasca lumina ce simbolizeaza Gândirea modernă ; reprezentata in persoana unor artisti, ganditori si finantatori: poetul Baudelaire, o pereche de amatori burghezi, scriitorul Champfleury asezat pe taburet, filosoful Proudhon, in spate ,in picioare ; Bruyas ,cel care a finantat expozitia din 1855.

Centru : Pictorul ,sevaletul, modelul sau si un copil de tarani in saboti. Artistul picteaza detașat, fara a-i păsa de cei din jur. Martiriul gol, rastignit reprezinta arta academica, iar modelul in juponul sau aruncat pe jos reprezinta realismul.

  Acest tablou poate servi ca suport pentru receptarea trăsăturilor curentului realist intr-o opera literara studiata la clasa a X-a si anume: romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu.

Intertextualitatea presupune existenta unor teme si motive comune: realitatea prezentata in detaliu, viata intelectualilor si a taranilor, simetria compozitionala, prezentarea banalitatii cotidiene, preocuparea pentru social, conditia artistului in societate (Titu Herdelea), deschiderea spre modernitate (tehnica de creatie – analiza psihologica, sondarea adancimilor obscure ale psihologiei colective…). Profesorul ca manager la clasa trebuie sa foloseasca metode si tehnici diversificate pentru a indruma elevul spre receptarea adecvata a mesajului artistic si pentru a-i deschide noi orizonturi in cultura universala prin cunoasterea diferitelor epoci, a interferentelor sociale si ideatice in receptarea unor fenomene de arta, fie ele literare sau picturale. (Atelierul pictorului, Goustave Courbet )

Realismul in artă:

Realiștii pledează pentru apropierea artei de viata cotidiana, cautand in realitatea cotidiana, principala sursa de inspiratie.

Contextul social-istoric:

Revolutia din februarie 1848 determina venirea la putere a republicanilor.

Caracteristici:

-obiectivitate, personaje tipice in imprejurari tipice;

-reprezentarea obiectiva, veridica a realitatii;

-observarea directa si reproducerea fidela a realitatii;

-tendinta critica; personaje realiste ,complexe;

-stil sobru, impersonal.

-posibilitatea de a opri miscarea si de a sesiza momentul ;

-redarea intensitatii luminii variabila dupa sezon, ora si pozitie, paleta de culori foarte luminoasa

-acorda importanta valorilor democratice

Subiecte:

-peisaj, viata rurala a epocii, taranii reprezinta figura cheie a actualitatii, muncitorii si viata lor, scene din viata cotidiana, realitatea sociala (viata rurala a epocii, viata muncitorilor, viata mondena), natura.

Simboluri :

-caracterul sfânt al muncii câmpului, sărăcia, suferința, viciile burgheziei, rapacitatea avocaților si bancherilor.

Reprezentanți : Gustave Courbet „Înmormântarea lui Uranus”, Atelierul”, J.Francois Millet, Honore Daurnier, Jean Manet / I Creangă, M Sadoveanu, L Rebreanu, M Preda, I Slavici.

Activitatea IV

Analiză copertă de carte

Analiza ilustrației de carte este un exercițiu transdisciplinar care are ca principal obiectiv construirea unui univers imagistic, complementar universului recreat de autorul operei, care să aibă un dublu rol: de a traduce în imagini gândurile, impresiile „artizanului de cuvinte” și de a ajunge mai repede la mesajul operei, la receptarea și interpretarea acesteia.

Ilustrația unei coperți de carte o întâlnim de fiecare dată când avem de a face cu o operă din păcate uneori ea nu ne transmite aproape nimic despre lumea cărții. Cumpărăm cărți sau citim anumite volume doar că suntem atrași de grafica coperții dar citind-o descoperim că exteriorul nu oglindește nimic din conținutul lecturat.

Una din cauze datorându-se rupturii dintre intenția autorului și realizarea artistică a graficianului. Această lipsă de comunicare între cele două semne: iconic și lingvistic atrage după sine și poziția cititorului care parcurge un traseu de lectura, însoțit fiind de prima impresie la intâlnirea cu cartea, de imaginea creatoare de sensuri.

Iată care este părerea unei eleve despre coperțile unor opere, coperta la romanul Ion : Consider că această copertă (vezi anexa) nu este o realizare reușită a graficianului deoarece ne oferă informații de-a gata despre existența unui personaj masculin, pe nume Ion, dovadă titlul cărții și despre cele două femei din viața acestuia care ocupă un loc diferit în sufletul personajului Ion prin așezarea lor în doua planuri: al aproapelui și al departelui. În prim-planul imaginii este situat Ion, iar pe fundal apare pământul, ogorul arat de curând. Dacă avem informațiile despre text încă de la prima întâlnire cu cartea, uneori ne pierdem curiozitatea de a porni în călătoria imaginară sau ne oprim după ce am răsfoit câteva file, având impresia că deja știm ce se va întâmpla cu personajele. Eu aș propune un alt model, o altă carte de vizită a operei în care aș surprinde o imagine abstractă care să aibă legătură cu textul și să mă facă curioasă, doritoare de a-i căuta sensul. Astfel încercarea mea de a reda conținutul operei printr-o inimă care sângerează cu lacrimile negre ale pământului mi se pare potrivită pentru zbuciumul interior al flăcăului și al lumii ardelene, aflată într-o continuă transformare.

Aceiași elevă consideră că, coperta pentru romanul Pădurea spânzuraților ce înfățișează niște soldați pe front este una sugestivă și în același timp banală, fiind reprezentativă defapt pentru mai multe opere care tratează tema războiului.

Consider că mai reprezentativă imagine a coperții ar fi aceea ca în prim plan să se afle o lumină, o rază de lumină iar de o parte a acesteia să se afle Ilona iar de partea cealaltă Apostol care întinde mâinile spre înalt evidențiind moartea ca salvare prin transcedere.

Pentru coperta cărții Adam și Eva eleva propune în prim plan două trupuri de bărbat respectiv femeie, incomplete care stau spate în spate iar în fața fiecăruia apar câte șapte simboluri ale epocilor prin care personajul realizează căutarea iar la a șaptea imagine este reprezentată imaginea incompletă a fiecăruia deci o completare a imaginii din prim plan prin acea căutare.

Activitatea V

Proces literar: Ion de Liviu Rebreanu

Argument

Monotonia orelor de limba română ne determină pe noi dascălii să căutăm diverse modalități de a-i capta pe elevi și de a participa cu implicare și plăcere în aceste activități.

Din acest principiu am considerat că la sfârșitul unității dedicate lui Liviu Rebreanu este bine venită o lecție de sistematizare a acestor conținuturi și de valorificare a lor într-un proces literar. Astfel cauza a fost următoarea: Vinovăția/ Nevinovăția lui Ion.

Desfășurarea activității:

După modelul juridic de desfășurare a unui proces am împărțit clasa în două grupe: unii care suștin personajul Ion iar cea de-a doua grupă care îl încriminează.

Fiecare dintre grupe au căutat acasă probe care să susțină una dintre alegeri.

Fără a pretinde că suntem experți în actul juridic am organizat clasa după acest model scopul principal fiind cel de a observa în ce măsură elevii sunt interesați de astfel de activități și cum pot să-și susțină părerile cu argumente solide.

Clasa după cum am spus a fost împărțită în două tabere fiecare alegându-și câte un avocat și câte un procuror unul dintre elevi este chiar avocatul inculpatului, Ion.

S-a prezentat cazul prin expunere urmărindu-se comportamentul lui Ion de la începutul la finalul romanului.

Procurorul expune cazul, Ion fiind acuzat de: înșelăciune pentru coruperea Anei; seducerea Floricăi (adulter), nesupunere față de organele puterii.

După această prezentare ia cuvântul avocatul lui Ion, dar și cei care îi susțin nevinovăția (ne-am îndepărtat puțin de la un proces literar în adevăratul sens deoarece scopul acestei dezbateri era alta după cum am menționat.

Prima grupă, în frunte cu inculpatul și cu avocatul acestuia și-au expus propriile păreri cu argumente solide (pe scurt câteva idei: – de mic crescuse cu frustrarea că putea să aibă pământ iar soarta sa să fie alta; – este un produs al societății capitaliste; – statutul social în sat este determinat de numărul loturilor ; – este un tânăr inteligent, îi place cartea dar nu continuă școala; – este harnic muncește din zi în noapte etc). Aceste argumente dar și altele am cerut elevilor să le ilustreze cu citate din operă .

A doua grupă prezintă și ei argumentele lor dintre care amintim- comportament arogant față de cei mai în vârstă;-violent cu George; – instigă la ceartă și violență; – seduce pe Ana profitând de naivitatea acesteia; – șantaj moral; – șantaj asupra buburilor lui Vasile Baciu; – comportament neadecvat față de soția și copilul său; -atașament exagerat față de pământ drept pentru care acesta devine un scop al vieții; -adulter prin relația reluată cu Florica etc.

Fiind cântărite aceste probe, procurorul cu profesorul deliberează în funcție de cum au fost prezentate probele și de calitatea acestora ajungându-se că Ion este vinovat.

Clasei i se dă ocazia de a hotărî care este pedeapsa meritată de personaj. După îndelungi deliberări aceștia consideră că merită o pedeapsă de 5 ani și muncă în folosul comunității.

Această activitate mi-a dat ocazia să cunosc această clasă și din altă perspectivă drept urmare am fost surprinsă de cum s-au implicat și pregătit elevii pentru această activitate iar mai mult am avut bucuria să descopăr că printre ei sunt elevi cu detașate veleități de avocați, procurori sau judecători.

Chestionar, privind receptarea operei lui Liviu Rebreanu la clasele de liceu.

Observăm oră de oră interesul pentru un anume scriitor studiat prin participarea elevilor la lecții sau pe baza rezultatelor la diverse evaluări.

Am dorit să consemnez care este atitudinea elevilor din clasele de liceu privind receptarea operei lui Liviu Rebreanu.

Astfel am ales repondenți din clasele a X-a- a XII-a care au studiat la clasă opera lui Rebreanu, un număr de 100 de elevi, 64 de clasa a X-a (trei clase: două cu profil tehnic iar una cu profil economic), 26 de clasa a XI-a (profil tehnic), 10 de clasa a XII-a (profil tehnic).

La acest chestionar răspunsurile au fost următoarele: ( anexa)

1.Care dintre autorii studiați în liceu (așa numiți canonici) i-ai citit cu plăcere chiar dacă lectura acestora ți-a fost impusă de profesori?

La această întrebare au răspuns 100% dintre elevi ei notând numele autorilor studiați în liceu (canonici), ei afirmând că au citit operele acestora chiar dacă li s-a impus lectura.

2.Numește două titluri cunoscute din opera lui Rebreanu pe care le-ai și citit.

La această întrebare au răspuns astfel: 75% au notat romanul Ion și Pădurea spânzuraților; 15% au notat doar romanul Ion, deși li se cereau două opere iar 10% au notat pe lângă cele două și Adam și Eva precum și două nuvele.

3.Ce personaj te-a impresionat din opera lui Liviu Rebreanu, Ion?

La această întrebare au răspuns 52% personajul Ion, amintesc și un răspuns argumentat m-a impresionat Ion însă nu plăcut, fiindcă la început era imaginea țăranului autentic,însă pe parcursul acestei opere m-a dezamăgit pentru că a lăsat iubirea în favoarea pământurilor,dând dovadă de egoism; 21% personajul Ana; 12% personajul Florica; 5% tatăl Anei;3% alte personaje și 7% personaje ce nu aparțin romanului;

4. .Ai recomanda lectura romanului Ion prietenilor? De ce?

Dacă recomandă lectura prietenilor, 84% au răspuns da; 9% au răspuns nu;iar 7% nu au dat nici un răspuns;dintre cei care au răspuns afirmativ au și argumentat de ce ar recomanda-o:este o lectură interesantă,prezintă viața țăranilor,poti extrage multe învățăminte,cei care au răspuns negativ au argumentat că această carte i-a plictisit drept urmare nu ar recomanda-o nici prietenilor;

Ce poți spune despre relațiile dintre clasele sociale prezentate în romanul Ion?

La această întrebare au răspuns 63% însă marea majoritate au înțeles din întrebare că în operă cele două clase sociale erau țăranii bogați și cei săraci foarte puțini s-au referit la intelectuali și țărani; iar 37% nu au răspuns;

6. Prezintă două elemente-simbol pe care le-ai reținut din romanul Ion.

Dacă au reținut din operă două elemente simbol au răspuns 73% iar 27%nu au răspuns la această întrebare.Dintre elementele simbol pe care elevii le-au reținut au fost crucea și drumul 32%, iar restul de 41%: banul, pământul,sapa,hora,nunta din interes ;

7.Cel mai interesant lucru din această carte (Ion,L.Rebreanu) este….

La aceasă întrebare nu au răspuns 51% dintre elevi, ceilalți 49% au considerat următoarele elemente cele care li s-au părut interesante în operă:13% au reținut ca fiind interesantă relația dintre Ion și Ana; 5% spun că sfârșitul lui Ion este cel mai interesant lucru din operă; 9% personajul Ion în sine este cel care impresionează în operă;4% rețin că nunta este cel mai interesant lucru;6% consideră interesantă goana după pământuri; 5% căsătoria din interes; 7% alte răspunsuri precum:faptul că se inspiră din viața reală,lecția de viață pe care o transmite opera,coperta,triunghiul amoros;

8. Alegeți o expresie / sintagmă semnificativă pentru conținutul întregii opere

La această întrebare au decis să nu răspundă 44 %, restul de 56% au răspuns făcând referire cam la aceeași idee: avere și iubire( banii nu aduc fericire,Banul este ochiul dracului;)

9.Redați printr-un simbol grafic conținutul romanului

La această întrebare au ales să nu răspundă 17%, ceilalți 83% au răspuns astfel: 31% au desenat ca și simblo grafic, reprezentativ pentru conținutul romanului banii sau un lot de pământ;14% au desenat câte o inimă; 15% au desenat o cruce;11% au desenat reprezentativ obiectul cu care este ucis Ion, sapa;6% au considerat că drumul cu care este deschisă opera este elementul reprezentativ;iar 6% au desenat simboluri diverse precum:doi elevi au surprins circularitatea romanului printr-un cerc,unul a desenat un drum ce se desparte în două căi,una plină de inimi și cealaltă de bani,un elev a desenat un ochi, ce probabil desemnează vigilența lui Ion, un desen ce semnifică triunghiul amoros Ion,Ana, Florica,iar un altul are ca simbol o pălărie făcând referire la aspectul monografic al operei;

Din acest chestionar reiese faptul că deși elevii consideră opera lui Rebreanu accesibilă ei nu o citesc din plăcere, elocvente fiind răspunsurile standard pe care le dau la întrebările din chestionar sau chiar numărul mare de întrebări la care aceștia nu au răspuns.

Concluzii:

Lucrarea de față, în prima parte a acesteia, partea teoretică sintetizează prin câteva considerații generale principalele elemente pe care le-am considerat esențiale din trei romane ale lui Liviu Rebreanu.

Prin subcapitolele pe care le-am propus am dorit să evidențiez din punct de vedere teoretic câteva aspecte mai puțin vehiculate la clasă, de aceea am ales romanul Adam și Eva, capodoperă rebreniană ce nu se regăsește în programele și manualele școlare.

Ideea acestei lucrări a pornit de la diverse similitudini între scenele regăsite în operele autorului și cele cu care elevii se întâlnesc în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, din activitatea profesională am observat că atunci când se vorbește despre Rebreanu elevii par să fie dispuși a-l recepta mai mult decât pe alți autori, din păcate.

Partea practică ilustrează modul în care se oglindește opera lui Rebreanu în programele și manualele școlare.De aceea am ales să fac o prezentare scurtă a ceea ce înseamnă canon literar iar cu acest prilej într-un subcapitol să surprind locul lui Liviu Rebreanu în manualele școlare alternative.De aceea am ales să fac referire la trei dintre manualele de la clasa a X-a cu care am lucrat de-a lungul anilor, propunându-mi o grilă după care am analizat fiecare manual din mai multe unghiuri.

Concluzia acestei prime părți practice a fost că deși ni se oferă o gamă variată de manuale, profesorul este cel care are rolul decisiv și în același timp o responsabilitate mare în alegerea materialului cu care va lucra un an școlar.Ca să fie eficient el trebuie să se potrivească clasei și unui anumit nivel al elevilor și să reușească să pună în valoare cunoștiințele deținute de aceștia.De aceea trebuie să nu uităm că manualul este un auxiliar, iar întregul material îl putem sintetiza și prelucra în așa fel încât să fie în folosul celor cărora se adresează.

În cea de-a doua parte practică, am prezentat pe baza celor trei modele de abordare a lecturii câteva demersuri didactice.Sunt activități care prevăd abordarea romanului Ion, cel mai des analizat din opera autorului la clasa de elevi.

Am sintetizat în câteva demersuri o abordare transdisciplinară folosită la clasă pentru a scoate în evidență surprinderea concretă a operei rebreniene.Deși această abordare nu poate fi aplicată permanent la clasă, el oferă totuși soluții care dau frumusețe și viață orei de limba și literatura română.

Tot pentru a observa cum este receptată opera autorul am gândit un chestionar pe care l-am aplicat claselor X-XII, de la profilul tehnic a cărui interpretare am cuprins-o în această lucrare.

În concluzie opera lui Liviu Rebreanu captează atenția elevilor de la clasele de liceu atâta vreme cât ei nu sunt bombardați cu informații teoretice referitoare la aceasta. Citesc uneori de plăcere anumite romane din creația autorului și chiar consideră că din paginile acestora desprind idei moralizatoare eficiente și educative.

Bibliografie

• Al.Piru, Istoria literaturii române, Ed.Univers, Buc., 1981

Al. Piru,Liviu Rebreanu ,București,Ed.Tineretului,1965

Al.Protopopescu, Romanul psihologic românesc, București, Ed.Eminescu, 1978 (cap.Liviu Rebreanu-un cetățean al eului)

Alexandru Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, Ed. Minerva, Buc., 1976

Alina Pamfil,Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise,Ed.Paralela 45,Pitești

D.Șt.Rădulescu,Dicționarul personajelor lui Liviu Rebreanu ,Ed.Ramida,1995

Elena Dragoș,Structuri narative la Liviu Rebreanu,București,Ed.Științifică și Enciclopedică,1981

Eugen Lovinescu, Evoluția prozei literare,partea a IV-a din Istoria literaturii române contemporane, vol.II,București,Ed.Minerva, 1973

Eugen Simion, Scriitori români de azi,Ed.Litera,București

Eugen Lovinescu, Critice VII, Ed.Ancora, București, 1922

Eugen Lovinescu, Istoria literaturii rom. contemporane, Ed.Ancora, București, 1973

Felix Aderca, , Un tânăr semicentenar, în Cuvântul liber, nr.4,

George Călinescu,Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Fundația pentru literatură și artă, 1941 (cap.Liviu Rebreanu pag.651-655)

G.Călinescu ,Cronici literare și recenzii,II,ediție de Andrei Rusu ,București,Ed.Minerva,1992

I.Negoițescu, Istoria literaturii române,vol.I,București, Ed.Minerva, 1991

I.Scheau,Evaluare alternativă,Ed.Dacia educațional,Cluj-Napoca,2006

I.Scheau,Gândirea critică,Ed.Dacia Educațional,Cluj-Napoca,2004

Ion Simuț,Rebreanu .Dincolo de realism,Oradea,Biblioteca Revistei Familia,1997

Ion Simuț, Liviu Rebreanu și contradicțiile realismului, Ed.Dacia, Cluj-Napoca,2010

Liviu Malița,Alt Rebreanu,Cluj,Ed.Cartimpex,2000

Liviu Malița, Adam și Eva. Perspectivă asupra compoziției în Tribuna, nr.47, 1985

Lucian Raicu,Liviu Rebreanu.,București,Editura pentru literatură,1967

Liviu Rebreanu interpretat de… ,ediție îngrijită de Al.Piru,București,Ed.Eminescu, Biblioteca critică,1973

Liviu Rebreanu după un veac.Evocări.Comentarii critice.Perspective străine.Mărturii ale prozatorilor de azi.O carte gândită și alcătuită de Mircea Zaciu,Cluj ,Ed.Dacia,1985

Liviu Rebreanu,Ion,Humanitas,București

Liviu Rebreanu,Pădurea spânzuraților,Humanitas, București

Liviu Rebreanu,Adam și Eva,Humanitas,București

Liviu Rebreanu,Jurnal,București,1974

Mircea Eliade,Jurnal I, Ed.Humanitas, 1993

Mircea Muthu,Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului,Cluj,Ed.Dacia,1998

Mariana Ionescu,Prefață la vol.Liviu Rebreanu,Adam și Eva, București, Ed.Minerva, 1982

Miron Ionescu, Pedagogie-suporturi pentru formarea profesorilor, Ed.Presa universitară clujeană, 2001,

Nicolae Balotă, Rebreanu sau vocația tragicului, în De la Ion la Ioanide, București,

Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol.I-II, Ed.Minerva ,București, 1980

Nicolae Manolescu, , Eseu despre romanul românesc, Ed.Minerva, Buc, 1980,

Ov.S.Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale,I, ediție revăzută,București,Ed.Minerva, 1972

Perpessicius,vol.Patru clasici,București,Ed.Eminescu,1974

Pompiliu Constantinescu, Opere și autori, Ed.Univers,București

Ștefan Borbely,Trăire și intensitate ,în Liviu Rebreanu după un veac,Cluj,Ed.Dacia,1985

Șerban Cioculescu, Varietăți critice,București, Editura pentru literatură,1966

Tudor Vianu, Scriitori români din secolul XX,Ed.Minerva,București,1979

• Valeriu Râpeanu,De …,Ed.Cartea românească,1986

Cuprins:

1.Argument

2.Introducere

2.1.Integrarea autorului in epocă

2.2.Valoarea literară a romanelor lui Liviu Rebreanu în contextul prozei românești interbelice

2.3.Receptarea literaturii interbelice

3.Contribuția lui Liviu Rebreanu la construirea romanului românesc

3.1.Romanul Ion-creatie divina de viata si oameni

3.1.1.Aspecte monografice –tablouri de viață reprezentative pentru satul transilvănean

3.1.2.Oglinzi paralele-simetrie,structura

3.1.3. Doua taine : iubirea si pământul

3.1.4.Țăranul și intelectualul în satul ardelean

3.1.5.Elemente realiste in pictura si romanul rebrenian

3.1.6.Personajul Ion –erou stendhalian

3.2.Romanul Pădurea spânzuraților-capodoperă de analiză psihologică

3.2.1. Apostol Bologa-intelectualul ce trăiește drama conștiinței

3.2.2.Pădurea spânzuraților-glasul iubirii și al morții

3.3. Adam și Eva-roman al metempsihozei

3.3.1. Șapte povești,șapte destine

3.3.2. Dragoste perfectă, irepetabilă

4. Abordarea didactică a operei lui Liviu Rebreanu

4.1.Canonul literaturii romane reprezentat in progamele si manualele de liceu

4.2.Liviu Rebreanu in manualele de liceu

4.2.2. Abordarea lui Liviu Rebreanu în manualele școlare alternative

4.2.2.1. Grila de observare a manualelor alternative.Criterii de analiză

4.2.2.2 .Criteriul de selecție al textelor în manualele școlare alternative în capitolul dedicat operei lui Liviu Rebreanu

4.2.2.3.Relevanța construirii textelor în abordarea operei lui Liviu Rebreanu la clasă

4.2.2.4.Elemente de paratextualitate

4.2.2.5.Rolul discursului vizual

4.2.2.6.Concluzii metodice

4.3.Modelul cultural, modelul estetic, modelul dezvoltării personale în abordarea literaturii – exemplificare cu opera lui Liviu Rebreanu

4.3.1.Chestionar privind receptarea operei lui Rebreanu

5. Concluzii

Bibliografie

Anexe

Anexe

  Anexa 1

Fișă de lucru

Observați fragmentele următoare și răspundeți la întrebări:

Din soseaua ce vine de la Cârlibaba, întovarasind Somesul ba în dreapta, ba în stânga pâna la Cluj si chiar mai departe, sedesprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece râul pestepodul batrân de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spintecasatul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde în cealaltasosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoareaBârgăului.Lasând Jidovita, drumul urca întâi anevoe pâna ce-si face loc printre dealurile strâmtorate, pe urma însa înainteaza vesel,neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai PaduriiDomnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, undepicura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pesubt Râpele Dracului, ca sa dea buzna în Pripasul pitit într-oscrântitura de coline.La marginea satului te întâmpina din stânga o cruce strâmbape care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu ocununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiereusoara si Hristos îsi tremura jalnic trupul de tinichea ruginitape lemnul mâncat de carii si înnegrit de vremuri.Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste în vazduh tese otacere nabu-sitoare. Doar în rastimpuri fâsie alene frunzeleadormite prin copaci. Unfuior de fum albastriu se cazneste sa se înalte dintre crengilepomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si sepravalc peste gradinile prafuite, învaluindu-le într-o ceatacenusie. în mijlocul drumului picoteste câinele învatatorului ZahariaHerdelea, cu ochii întredeschisi, suflând greu. O pisica alba calaptele vine în vârful picioarelor, ferindu-se sa nu-simurdareasca labele prin praful ulitei, zareste câinele, sta putinpe gânduri, apoi îsi iuteste pasii si se furiseaza în livada îngradita cu nuiele, peste drum.Casa învatatorului este cea dintâi, taiata adânc în coasta uneicoline, încinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu douaferestre care se uita tocmai în inima satului, cercetatoare sidojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul usii, unde sespala dimineata învatatorul, iar dupa amiazi, când a ispravittreburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut.In ograda, între doi meri tineri, e întinsa vesnic sfoara pe care acuma atârna niste camasi femeesti de stamba. în umbracamasilor, în nisipul fierbinte se scalda câteva gaini, pazite deun cocos mic cu creasta însângerata.Drumul trece peste pârâul Doamnei lasând în stânga casa luiAlexandru Pop-Glanetasu. Usa e închisa cu zavorul; coperisulde pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curînd deabiase vad prin sparturile gardului.Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casaprimarului Florea Tancu, pe urma altele… într-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade peprispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fide lemn…Caldura picura mereu, din cer, îti usuca podul gurii, tesugruma. în dreapta si în stânga casele privesc sfioase dindosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbitede ploi si de vite.Acum un dulau latos, cu limba spânzurata, se apropie în traplenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, serepede un catel murdar, cu coada în vânt. Latosul nu-l ia înseama ca si când i-ar fi lene sa se opreasca. Numai când cellaltse încapatâneaza sa-l miroase, îi arata niste colti amenintatori,urmându-si însa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul seopreste nedumerii, se uita putin în urma dulaului, apoi se întoarce în buruiene unde se aude îndata un rontait caznit siflamând…Deabia la cârciuma lui Avrum începe sa se simta ca satultraieste. Pe prispa doi tarani îngândurati ofteaza rar cu o sticlade rachiu la mijloc. Din departare patrund pâna aici sunete deviori si chiuituri.( Cap.I.Începutul)

Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă.

Zăgreanu rămase în mijlocul uliței, urmărind cu priviri drăgăstoase trăsura ce se depărta în trapul cailor. Ghighi, șezând pe scăunelul din față, îl vedea și-l găsea mai drăguț ca orice alt bărbat din lume.

La Râpile Dracului bătrânii întoarseră capul. Pripasul deabia își mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor. Zăgreanu însă era tot în drum, în fața crucii, cu capul gol și, cum stătea acolo așa, parcă făcea un jurământ mare.

Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase…

Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș.

Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton, monoton ca însuși mersul vremii.

Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început…(Cap.XIII,Sfârșitul)

1.Identificați în cele două fragmente elementul comun descris și încercați o interpretare a acestuia;( ce se descrie?);

2.Surprindeți elementele secundare din care sunt alcătuite cele două fragmente, prezentându-le comparative;( care sunt elementele descrise?);

3.Căutați în cele două fragmente și grupați elementele după direcția privirii( panoramică,focalizată,de sus în jos,de jos în sus, elemente dinamice);

4.Identificați imaginile artistice prin care se face descrierea( cum este prezentată?);

5.Găsiți patru figure de stil prin care se construiesc imaginile descrise și explicați-le;

6.Cum consideri că este atmosfera descrisă? Surprinde timpurile verbelor și tipul descrierii

Corespondența între elementele simetrice: titluri și planuri narative:

(1) (2) (3) (4) (5) (6)

Începutul – Zvârcolirea – Iubirea – Noaptea – Rușinea – Nunta

↨

↕ ↕ ↕ ↕ ↕ (7)

Vasile

↨

(13) (12) (11) (10) (9) (8)

Sfârșitul – George – Blestemul – Ștreangul – Sărutarea – Copilul

Anexa 2

Plan de lucru

Lumea satului în operele Ion și Moromeții

( fișă realizată conform cerințelor eseului de la examenul de bacalaureat)

Încadrarea în epocă, perioadă, curent literar (contextul apariției celor două opere).

Tema și viziune despre lume a celor doi autori

Evidențierea a patru elemente de structură/compoziție relevante pentru cerință: compoziția, relații temporale și spațiale, relația incipit-final, conflicte, construcția personajului principal, procedee de caracterizare, secvențe narative semnificative.

Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre asemănările și deosebirile dintre cele două opere

Fișă de lucru

Anexa 3

(Goustave Coubert,Atelierul unui pictor)

Grupa1 (Incipitul)-Exploratorii

Identificati viziunea artistică și perspectiva narativă a autorului.

Elementele descrise sunt: drumul, crucea, casele, pisica, dulaul. Ce semnificație capătă în text?

Identifică imaginile artistice prin care se face descrierea: imagini vizuale, auditive.

Ce rol au timpurile verbale?

Grupa2 (Finalul)

Ce rol au toponimele (Pădurea Domnească, Cișmeaua Mortului, Râpele Dracului) in contextul operei?

Repetiția și enumerația din descrierea șoselei marchează …

Explicați simbolul cercului prin raportare la cuvintele: roata și hora.

Găsiți sinonime ale cuvântului drum și alcătuiți cu ele propoziții.

Grupa 3-Arhitecții /Graficienii

1.Reprezentați prin figuri geometrice/schița arhitectura romanului. În realizarea acestei sarcini veti avea in vedere:

-titlul

-structura cărții

-capitolele

-planuri narative (alternanța, înlanțuirea, paralelismul)

-destinele personajelor

2.Reprezentați pe o axă coordonatele de timp (ordinea, durata, coincidența, elipsa)

3Alcătuiți o hartă imaginară a Pripasului, folosind toponime reale.

GRUPA 4 –Pictorii /Criticii de artă

1.Explicați în ce consta simetria compozițională în tablou, folosind tehnica planurilor: centru/stânga/dreapta

2.Descompuneți tabloul în scene. Ce observati ?

3.Identificați elemente de simetrie în lectura pânzei, folosindu-vă de tehnica aranjării planurilor: prim-plan, planul al doilea/secundar….

4.Explicați simbolurile care realizează viziunea realistă a pictorului, folosindu-vă de fișa-suport.

Grupa 5 –Criticii de film

1.Identifică elementele care deschid filmul Blestemul pământului/ Blestemul iubirii;

2.Notează care sunt secvențele din incipit și final care te-au impresionat;

3.Realizați o scurtă paralelă între incipitul și finalul romanului/ filmului;

Fișă de evaluare

Notati cu A(adevarat) sau F(fals) urmatoarele enunturi:

1 Viziunea obiectiva consta in prezentarea faptelor prin ochii personajului principal.

2 Mesajul în romanul realist/pictura realista se refera la diferentele sociale si la anularea acestora.

3 Simetria compozitională constă în paralelism, construcții antitetice, alternanțe, înlănțuire.

4.În romanul lui Rebreanu și pictura lui Courbet întâlnim suspendarea elementului religios.

5.Figura de stil predominantă în romanul Ion este metafora.

6.Regizorul respectă cu fidelitate structura romanului.

7.Elementele inedite în film diferă de cele din carte pentru a surprinde telespectatorul.

Fișă de evaluare a lecției

Completati spatiile punctate:

În grupa mea am rezolvat următoarele sarcini…………………

În această lecție m-a impresiont cel mai tare momentul………………………

Eu cred că elementele de dificultate în analiza textelor au fost……………….

Cunoștiințele însușite îmi vor folosi la…………………….

Bibliografie

• Al.Piru, Istoria literaturii române, Ed.Univers, Buc., 1981

Al. Piru,Liviu Rebreanu ,București,Ed.Tineretului,1965

Al.Protopopescu, Romanul psihologic românesc, București, Ed.Eminescu, 1978 (cap.Liviu Rebreanu-un cetățean al eului)

Alexandru Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, Ed. Minerva, Buc., 1976

Alina Pamfil,Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise,Ed.Paralela 45,Pitești

D.Șt.Rădulescu,Dicționarul personajelor lui Liviu Rebreanu ,Ed.Ramida,1995

Elena Dragoș,Structuri narative la Liviu Rebreanu,București,Ed.Științifică și Enciclopedică,1981

Eugen Lovinescu, Evoluția prozei literare,partea a IV-a din Istoria literaturii române contemporane, vol.II,București,Ed.Minerva, 1973

Eugen Simion, Scriitori români de azi,Ed.Litera,București

Eugen Lovinescu, Critice VII, Ed.Ancora, București, 1922

Eugen Lovinescu, Istoria literaturii rom. contemporane, Ed.Ancora, București, 1973

Felix Aderca, , Un tânăr semicentenar, în Cuvântul liber, nr.4,

George Călinescu,Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Fundația pentru literatură și artă, 1941 (cap.Liviu Rebreanu pag.651-655)

G.Călinescu ,Cronici literare și recenzii,II,ediție de Andrei Rusu ,București,Ed.Minerva,1992

I.Negoițescu, Istoria literaturii române,vol.I,București, Ed.Minerva, 1991

I.Scheau,Evaluare alternativă,Ed.Dacia educațional,Cluj-Napoca,2006

I.Scheau,Gândirea critică,Ed.Dacia Educațional,Cluj-Napoca,2004

Ion Simuț,Rebreanu .Dincolo de realism,Oradea,Biblioteca Revistei Familia,1997

Ion Simuț, Liviu Rebreanu și contradicțiile realismului, Ed.Dacia, Cluj-Napoca,2010

Liviu Malița,Alt Rebreanu,Cluj,Ed.Cartimpex,2000

Liviu Malița, Adam și Eva. Perspectivă asupra compoziției în Tribuna, nr.47, 1985

Lucian Raicu,Liviu Rebreanu.,București,Editura pentru literatură,1967

Liviu Rebreanu interpretat de… ,ediție îngrijită de Al.Piru,București,Ed.Eminescu, Biblioteca critică,1973

Liviu Rebreanu după un veac.Evocări.Comentarii critice.Perspective străine.Mărturii ale prozatorilor de azi.O carte gândită și alcătuită de Mircea Zaciu,Cluj ,Ed.Dacia,1985

Liviu Rebreanu,Ion,Humanitas,București

Liviu Rebreanu,Pădurea spânzuraților,Humanitas, București

Liviu Rebreanu,Adam și Eva,Humanitas,București

Liviu Rebreanu,Jurnal,București,1974

Mircea Eliade,Jurnal I, Ed.Humanitas, 1993

Mircea Muthu,Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului,Cluj,Ed.Dacia,1998

Mariana Ionescu,Prefață la vol.Liviu Rebreanu,Adam și Eva, București, Ed.Minerva, 1982

Miron Ionescu, Pedagogie-suporturi pentru formarea profesorilor, Ed.Presa universitară clujeană, 2001,

Nicolae Balotă, Rebreanu sau vocația tragicului, în De la Ion la Ioanide, București,

Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol.I-II, Ed.Minerva ,București, 1980

Nicolae Manolescu, , Eseu despre romanul românesc, Ed.Minerva, Buc, 1980,

Ov.S.Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale,I, ediție revăzută,București,Ed.Minerva, 1972

Perpessicius,vol.Patru clasici,București,Ed.Eminescu,1974

Pompiliu Constantinescu, Opere și autori, Ed.Univers,București

Ștefan Borbely,Trăire și intensitate ,în Liviu Rebreanu după un veac,Cluj,Ed.Dacia,1985

Șerban Cioculescu, Varietăți critice,București, Editura pentru literatură,1966

Tudor Vianu, Scriitori români din secolul XX,Ed.Minerva,București,1979

• Valeriu Râpeanu,De …,Ed.Cartea românească,1986

Anexe

  Anexa 1

Fișă de lucru

Observați fragmentele următoare și răspundeți la întrebări:

Din soseaua ce vine de la Cârlibaba, întovarasind Somesul ba în dreapta, ba în stânga pâna la Cluj si chiar mai departe, sedesprinde un drum alb, mai sus de Armadia, trece râul pestepodul batrân de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spintecasatul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde în cealaltasosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoareaBârgăului.Lasând Jidovita, drumul urca întâi anevoe pâna ce-si face loc printre dealurile strâmtorate, pe urma însa înainteaza vesel,neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai PaduriiDomnesti, mai poposind putin la Cismeaua Mortului, undepicura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pesubt Râpele Dracului, ca sa dea buzna în Pripasul pitit într-oscrântitura de coline.La marginea satului te întâmpina din stânga o cruce strâmbape care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu ocununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiereusoara si Hristos îsi tremura jalnic trupul de tinichea ruginitape lemnul mâncat de carii si înnegrit de vremuri.Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste în vazduh tese otacere nabu-sitoare. Doar în rastimpuri fâsie alene frunzeleadormite prin copaci. Unfuior de fum albastriu se cazneste sa se înalte dintre crengilepomilor, se balabaneste putin ca o matahala ametita si sepravalc peste gradinile prafuite, învaluindu-le într-o ceatacenusie. în mijlocul drumului picoteste câinele învatatorului ZahariaHerdelea, cu ochii întredeschisi, suflând greu. O pisica alba calaptele vine în vârful picioarelor, ferindu-se sa nu-simurdareasca labele prin praful ulitei, zareste câinele, sta putinpe gânduri, apoi îsi iuteste pasii si se furiseaza în livada îngradita cu nuiele, peste drum.Casa învatatorului este cea dintâi, taiata adânc în coasta uneicoline, încinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu douaferestre care se uita tocmai în inima satului, cercetatoare sidojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul usii, unde sespala dimineata învatatorul, iar dupa amiazi, când a ispravittreburile casei, dna Herdelea, strajuieste o ulcica verzue de lut.In ograda, între doi meri tineri, e întinsa vesnic sfoara pe care acuma atârna niste camasi femeesti de stamba. în umbracamasilor, în nisipul fierbinte se scalda câteva gaini, pazite deun cocos mic cu creasta însângerata.Drumul trece peste pârâul Doamnei lasând în stânga casa luiAlexandru Pop-Glanetasu. Usa e închisa cu zavorul; coperisulde pae parca e un cap de balaur; peretii spoiti de curînd deabiase vad prin sparturile gardului.Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casaprimarului Florea Tancu, pe urma altele… într-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade peprispa, ca o scoaba, prajindu-se la soare nemiscata, parc-ar fide lemn…Caldura picura mereu, din cer, îti usuca podul gurii, tesugruma. în dreapta si în stânga casele privesc sfioase dindosul gardurilor vii, acoperin-du-si fetele subt stresinile stirbitede ploi si de vite.Acum un dulau latos, cu limba spânzurata, se apropie în traplenes, fara tinta. Din sant, dintre buruenile caruntite de colb, serepede un catel murdar, cu coada în vânt. Latosul nu-l ia înseama ca si când i-ar fi lene sa se opreasca. Numai când cellaltse încapatâneaza sa-l miroase, îi arata niste colti amenintatori,urmându-si însa calea cu demnitatea cuvenita. Catelul seopreste nedumerii, se uita putin în urma dulaului, apoi se întoarce în buruiene unde se aude îndata un rontait caznit siflamând…Deabia la cârciuma lui Avrum începe sa se simta ca satultraieste. Pe prispa doi tarani îngândurati ofteaza rar cu o sticlade rachiu la mijloc. Din departare patrund pâna aici sunete deviori si chiuituri.( Cap.I.Începutul)

Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă.

Zăgreanu rămase în mijlocul uliței, urmărind cu priviri drăgăstoase trăsura ce se depărta în trapul cailor. Ghighi, șezând pe scăunelul din față, îl vedea și-l găsea mai drăguț ca orice alt bărbat din lume.

La Râpile Dracului bătrânii întoarseră capul. Pripasul deabia își mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor. Zăgreanu însă era tot în drum, în fața crucii, cu capul gol și, cum stătea acolo așa, parcă făcea un jurământ mare.

Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri zgomotoase…

Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș.

Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton, monoton ca însuși mersul vremii.

Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început…(Cap.XIII,Sfârșitul)

1.Identificați în cele două fragmente elementul comun descris și încercați o interpretare a acestuia;( ce se descrie?);

2.Surprindeți elementele secundare din care sunt alcătuite cele două fragmente, prezentându-le comparative;( care sunt elementele descrise?);

3.Căutați în cele două fragmente și grupați elementele după direcția privirii( panoramică,focalizată,de sus în jos,de jos în sus, elemente dinamice);

4.Identificați imaginile artistice prin care se face descrierea( cum este prezentată?);

5.Găsiți patru figure de stil prin care se construiesc imaginile descrise și explicați-le;

6.Cum consideri că este atmosfera descrisă? Surprinde timpurile verbelor și tipul descrierii

Corespondența între elementele simetrice: titluri și planuri narative:

(1) (2) (3) (4) (5) (6)

Începutul – Zvârcolirea – Iubirea – Noaptea – Rușinea – Nunta

↨

↕ ↕ ↕ ↕ ↕ (7)

Vasile

↨

(13) (12) (11) (10) (9) (8)

Sfârșitul – George – Blestemul – Ștreangul – Sărutarea – Copilul

Anexa 2

Plan de lucru

Lumea satului în operele Ion și Moromeții

( fișă realizată conform cerințelor eseului de la examenul de bacalaureat)

Încadrarea în epocă, perioadă, curent literar (contextul apariției celor două opere).

Tema și viziune despre lume a celor doi autori

Evidențierea a patru elemente de structură/compoziție relevante pentru cerință: compoziția, relații temporale și spațiale, relația incipit-final, conflicte, construcția personajului principal, procedee de caracterizare, secvențe narative semnificative.

Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre asemănările și deosebirile dintre cele două opere

Fișă de lucru

Anexa 3

(Goustave Coubert,Atelierul unui pictor)

Grupa1 (Incipitul)-Exploratorii

Identificati viziunea artistică și perspectiva narativă a autorului.

Elementele descrise sunt: drumul, crucea, casele, pisica, dulaul. Ce semnificație capătă în text?

Identifică imaginile artistice prin care se face descrierea: imagini vizuale, auditive.

Ce rol au timpurile verbale?

Grupa2 (Finalul)

Ce rol au toponimele (Pădurea Domnească, Cișmeaua Mortului, Râpele Dracului) in contextul operei?

Repetiția și enumerația din descrierea șoselei marchează …

Explicați simbolul cercului prin raportare la cuvintele: roata și hora.

Găsiți sinonime ale cuvântului drum și alcătuiți cu ele propoziții.

Grupa 3-Arhitecții /Graficienii

1.Reprezentați prin figuri geometrice/schița arhitectura romanului. În realizarea acestei sarcini veti avea in vedere:

-titlul

-structura cărții

-capitolele

-planuri narative (alternanța, înlanțuirea, paralelismul)

-destinele personajelor

2.Reprezentați pe o axă coordonatele de timp (ordinea, durata, coincidența, elipsa)

3Alcătuiți o hartă imaginară a Pripasului, folosind toponime reale.

GRUPA 4 –Pictorii /Criticii de artă

1.Explicați în ce consta simetria compozițională în tablou, folosind tehnica planurilor: centru/stânga/dreapta

2.Descompuneți tabloul în scene. Ce observati ?

3.Identificați elemente de simetrie în lectura pânzei, folosindu-vă de tehnica aranjării planurilor: prim-plan, planul al doilea/secundar….

4.Explicați simbolurile care realizează viziunea realistă a pictorului, folosindu-vă de fișa-suport.

Grupa 5 –Criticii de film

1.Identifică elementele care deschid filmul Blestemul pământului/ Blestemul iubirii;

2.Notează care sunt secvențele din incipit și final care te-au impresionat;

3.Realizați o scurtă paralelă între incipitul și finalul romanului/ filmului;

Fișă de evaluare

Notati cu A(adevarat) sau F(fals) urmatoarele enunturi:

1 Viziunea obiectiva consta in prezentarea faptelor prin ochii personajului principal.

2 Mesajul în romanul realist/pictura realista se refera la diferentele sociale si la anularea acestora.

3 Simetria compozitională constă în paralelism, construcții antitetice, alternanțe, înlănțuire.

4.În romanul lui Rebreanu și pictura lui Courbet întâlnim suspendarea elementului religios.

5.Figura de stil predominantă în romanul Ion este metafora.

6.Regizorul respectă cu fidelitate structura romanului.

7.Elementele inedite în film diferă de cele din carte pentru a surprinde telespectatorul.

Fișă de evaluare a lecției

Completati spatiile punctate:

În grupa mea am rezolvat următoarele sarcini…………………

În această lecție m-a impresiont cel mai tare momentul………………………

Eu cred că elementele de dificultate în analiza textelor au fost……………….

Cunoștiințele însușite îmi vor folosi la…………………….