Recenzie Lectia secolului trecut de K.Popper [605797]

Recenzie “Lectia secolului trecut” de K.Popper

Cartea lui K. R. Popper intitulata “Lectia acestui secol” ( filosoful englez se refera la
secolul al -XX lea) este redactat sub forma unui interviu acordat lui Giancarlo Bosetti in casa
lui Popper din Kenley, sat in Surrey in apropiere de Londra.
Lucrarea “Lectia acestui secol” este organizata in doua parti. Prima parte reprezinta
dialogul lui Karl cu Giancarlo, iar cea de a doua parte este constituita din doua conferinte
politice sustinute de Popper, “Observatii despre teoria si practica statului democratic” si
“Libertate si responsabilitate intelectuala”.
Dialogul filosofului cu jurnalistul Giancarlo Bosetti este structurat in cinci parti cu
cate o idee centrala diferita ce critica perioada 1900 -1990.
In primul capitol, intitulat “Pacifismul, Razboiul, Intalnirea cu comunismul”, el
povesteste despre primele cochetari cu comunismul si cum acesta a fost impresionat de
aceasta ideologie care era ca o “capcana” in care a fost prins si el. Astfel , ii marturiseste lui
Giancarlo Bosetti ca la inceputul tineretii, in jurul varstei de saptesprezece ani, dupa
ascultarea discursurilor rostite de comunisti la tratatul de la Brest -Litovsk inainte cu doi ani,
acesta viziteaza sediul partidului comunist aus triac, chiar oferindu -si serviciile “ca baiat de
folosit la munca de teren”. Acesta a fost inceputul confruntarii cu realitatea comunismului,
deoarece, dupa cum recunoaste si filosoful, a fost avertizat cu mult inainte de catre un prieten
al sau nascut in Rusia care dorea sa il puna in garda impotriva comunistilor, fiind niste
oameni schimbatori dupa cum primeau ordine de la Moscova. Observand si el acest lucru,
cumulat cu omorul unor tineri comunisti din Viena, Karl Popper rupe legatura cu comunismul
si incepe sa il studieze pe Karl Marx si ideologia acestuia in profunzime, intelegand ca ceea
ce promovau comunistii erau doar cuvinte pe care oamenii voiau sa le auda si tot ce stia el era
superficial.
In capitolul al doilea, Karl R. Popper incepe sa ii citeas ca prima teza a lui K. Marz,
“Capitalul”, criticandu -i operele si ideile despre capitalismul care nu poate fi reformat ci
trebuie distrus, reformele din Anglia si Germania demonstrand contrariul, despre importanta
supraevaluata a economiei.
Cel de al treil ea capitol al primei parti poate titlul de “Evenimentele din ‘62, Saharov,
Hrusciov si Declinul sovieticilor”. Karl Popper vorbeste despre momentul decesiv in razboiul
americano -soviectic, momentul in care sovieticii au avut la dispozitie un mijloc, mai de graba
treizeci si opt de mijloace, cele treizeci si opt de bombe atomice construite de Andrei
Saharov, pentru a distruge Statele Unite ale Americii. Karl Popper in prima faza il lauda pe
Saharov pentru inteligenta sa, chiar aducandu -i elogii cu cativa ani inainte, dar apoi citindu -i
biografia realizeaza ca Saharov nu era un pion “pasiv” al URSS care doar urma ordine, ci
unul activ, dupa cum il numeste Popper, pentru ca se implica in distrugerea S.U.A. Saharov
nu s-a rezumat doar la principala lui sarcina, de a construi bombele atomice din Cuba, ci a
dorit si sa creeze un mod de a le utiliza, gandindu -se la diferite metode, ajunge la o solutie,
cea de a fi lansate ca o torpila dintr -un submarin.

Giancarlo Bosetti il intreaba pe Karl Popper daca Einstein est e diferit de Saharov in
acest caz, amandoi dezvoltand bombe atomice pentru tarile unde s -au nascut. Karl il prezinta
pe Einstein ca pe un patriot ce a si -a ajutat tara, iar pe Saharov il numeste “ un comunist care
voia sa lichideze capitalismul”. Sustinand si faptul ca bombele lui Saharov au fost primul si
ultimul prilej al URSS de a distruge SUA, ezitand, a inceput declinul comunismului si cu
venirea lui Gorbaciov la putere ideea conform careia “poporului ii revine sarcina de a
distruge capitalismul” se sc himba, laudandu -l pe Gorbaciov ca si -a dat seama ca poporul sau
nu avea o mentalitate buna si doar cu ajutorul Americii aceasta putea fi schimbata.
In capitolul patru, “Agenda politica actuala, Statul de drept si Copiii”, Popper critica
alegerea lui Gorbac iov de a forma bursa de valori a Rusiei. Intrebat de catre Giancarlo de ce
considera aceasta actiune una groteasca, Karl spune ca inainte de aceasta, Rusiei ii trebuiau
bani, jucatori impartiali cu ideea corectitudinii in inima nu a importantei partidului comunist,
un cod juridic, o economie bine stabilita, o piata libera cu cele doua parti participante
asigurate. Popper mai aminteste si protectia minorilor fata de violenta un prim program
necesar Uniunii Sovietice, prin care cenzura ar fi fost folosita pen tru a nu ii obisnui pe copii
cu violeta de la televizor. Giancarlo fiind surprins de aceasta idee, deoarece filosoful englez
era un liberal inrait, reaminteste faptul ca cenzura pentru scopuri nobile este o arma in
propaganda anti -liberalilor. Karl motivan du-si alegerea prin cateva exemple reale din acea
vreme petrecute din cauza obinuirii copiilor la violeta si spunand ca este o diferenta intre
protejarea tinerilor si cenzura propriu -zisa utilizata pentru alte scopuri.
Ultimul capitol al dialogului dintre cei doi liberali este “ Din nou impotriva
istoricismului: viitorul este deshis”, Popper revine la criticarea marxismului, dar si a
istoricismului, motivand ca evenimentele trecute nu ne pot ajuta sa anticipam viitorul doar ne
ofera invataturi, lectii si al egeri ce nu ar trebui repetate, oferindu -l ca exemplu pe Marx care
nu a vazut revolutia feroviata ca pe ce urma sa fie, un beneficiu oamenilor, nu o modalitate de
a dezvolta economia prin tranportarea marfurilor. Karl considera revolta feroviata si cea
fordista ca pe doua puncte foarte importante in istoria noastra deoarece acestea au oferit
nenumarate oportunitati dezvoltarii sociale, contrar fiind, in opinia sa, televiziunea care avea
un viitor promitator, dar a esuat.
In concluzie, Karl R. Popper realize aza prin cartea sa un model de neurmat cu
evenimente reale ce au avut efecte ce au schimbat radical cursul vietii, precum rachetele din
Cuba si caderea comunismului. Cartea sa realizeaza o scurta dar importanta istorie de care
toti ar trebui sa fim constie nti si prezinta si o morala prin primul capitol al ei, ca trebuie noi sa
cautam informatii concrete, nu sa ne lasam influentati de cuvintele dulci din diferitele
discursuri auzite la oameni ce beneficiaza de suportul nostru. Prin critica lui Karl la adresa
sovieticilor si a actiunilor acesta, putem intelege cat a evoluat societatea, dar si cat mai are
pana va fi perfecta, astfel putem numi opera lui Karl Popper, o iluminare.