Recenzie Economie

=== e1fe19369011e6182657bcf40d9b33292c88e329_111625_1 ===

PREȚURILE ÎN ECONOMIE

1.1Generalități

Încă din cele mai vechi timpuri , după ce s-a făcut diviziunea socială a muncii, omenirea a fost preocupată să găsească o măsură echitabilă pentru schimbul de produse ce trebuia realizat cu scopul ca toate comunitățile cu îndeletniciri diferite să aibă cele necesare traiului.

De aceea, obiectele erau schimbate unele cu altele într-o anumită proporție, în funcție de cât erau de greu de procurat, sau ce volum de muncă necesitau pentru a fi realizate.

Cei care au utilizat încă de la început cuvântul preț, îl foloseau ca pe o măsură a valorii unui produs.

Apariția comerțului și a banilor a generat mugurii gândirii economice privind acest aspect.În antichitate, grecii prin glasul marelui filozof Aristotel spuneau spuneau că „ prețul exprimă echivalența a două bunuri diferite cantitativ”.

Preocupările legate de preț au apărut odată cu inventarea banilor pentru înlesnirea schimbului de mărfuri între părțile interesate în acest proces și au fost legate bineînțeles de mărirea producției de bunuri destinate vânzării, proces legat de dezvoltarea omenirii și de intrarea ei într-o nouă etapă.

O problemă care a necesitat clarificări a fost găsirea acelei calități care face posibilă compararea și măsurarea tuturor produselor care intrau în circuitul transferului de mărfuri.

Preocupări legate de prețuri se întâlnesc în operele economiștilor români, de exemplu V.Madgearu care susține ideea existenței unei identități între proporția în care se schimbă bunurile și cheltuielile ocazionate de producerea acestora.

Un alt punct de vedere are economistul francez Charles Gide care credea că în prezentarea ofertei și bineînțeles în stabilirea prețului de ofertă importante sunt cheltuielile făcute, iar în formularea cererii (și a prețului aceteia) esențială este utilitatea produselor.

Economistul englez A.Marshall susține ideea conform căreia la formarea prețului oferta are aceeași importanță ca și cererea, concepție care nu era susținută de majoritatea specialiștilor care considerau că fie cererea, fie oferta trebuiau să aibă un rol predominant în formarea prețului.

Prețul este un element fundamental în strategia pe care și-o stabilește o firmă, influența lui fiind hotărâtoare în privința obiectivului principal al oricărei întreprinderi și anume obținerea și maximizarea profitului.

Mircea Coșea spunea că˝ Prețul unui bun sau al unei resurse este un element care arată la ce trebuie să se renunțe pentru a se obține respectivul bun sau resursa.De obicei, prețul este exprimat în termeni bănești (prețul absolut) dar prețul poate fi exprimat și în termenii cantității din alt bun la care trebuie să se renunțe pentru procurarea produsului necesar (prețul relativ). Rezultă că dacă toate prețurile cresc în aceeași proporție, prețurile absolute cresc, dar relativ rămân neschimbate.˝ .

1.2 Funcțiile și obiectivele prețului

O definiție dată prețului ar putea fi aceea potrivit căreia prețul reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi sau serviciu care este destinat schimbului și care în același timp este o categorie economică.

O altă definiție dată de Leon Walras spune că ˝ Prețul este expresia bănească a valorii mărfii sau suma de bani care se plătește pentru a dobândi o unitate dintr-un bun economic˝. ( Walras,1988).

Într-o economie, prețurile au un rol de mare importanță, ele îndeplinind anumite funcții, din care derivă necesitatea stabilirii lor.

Economiștii nu sunt unanim de acord cu privire la numărul și la ceea ce cuprind funcțiile prețurilor. Există specialiști care consideră că ar fi două funcții ale prețurilor, alții cred că ar fi în număr de trei și un alt curent care a identificat șapte funcții.

Cele mai multe păreri converg spre opinia potrivit căreia există două funcții ale prețurilor prima fiind cea de instrument sintetic pentru a măsura valoarea mărfurilor ( funcție corespunzătoare esenței prețurilor) și cea de a doua funcție de pârghie economică.

Cei care au găsit că prețurile au mai multe funcții, au luat ca funcții distincte formele prin care se realizează în mod concret prima funcție.

Corespunzător funcției de instrument sintectic al valorii pe care o au mărfurile, prețurile asigură schimbul de bunuri, o evidență în ceea ce privește costurile de producție , a rezultatelor obținute de către firmă și oferă oportunitatea de analiză în ceea ce privește situația economico –financiară pe care o are firma.

La nivel macroeconomic, prin prețuri se poate face echilibrul cerere-ofertă și se calculează anumiți indicatori de bază pentru economie

Adoptarea unui preț de către o companie trebuie să țină cont de aspecte caracteristice economiei de piață, precum ar fi existența unor constrângeri care pot fi de natură monetară, bugetară, tehnică, economică și se pot manifesta atât din partea statului, cât și din partea firmelor concurente prin intermediul pieții pe care evoluează firma.

Intervenția statului se poate exercita prin diferite acte normative ce favorizează dezvoltatea unor ramuri economice și limitează dezvoltarea altora.

Actele normative care pot fi emise de autorități sunt de exemplu legi, hotărâri de guvern, ordonanțe, hotărâri ale autorităților locale precum și acte ce au prevederi în sensul instituirii unor restricții referitoare la producția, comercializarea și consumul unor bunuri.

Prin funcția de instrument de măsură care se asociază prețului se pot calcula atât indicatori cantitativi, precum ar fi venitul național, produsul intern brut, volumul producției, cât și indicatori calitativi cum ar fi productivitatea muncii sau rentabilitatea, de aici rezultând complexitatea sa ca instrument de măsură.

Așa după cum se afirmă într-o lucrare, ˝ Aceste funcții ale prețurilor trebuie privite în interacțiunea lor, după cum acțiunea prețurilor în economie nu se poate înțelege decât în strânsă corelare cu cererea, oferta și concurența˝( Crețoiu, Cornescu,1995)

Prețul are și o caracteristică ce implică oscilarea în jurul unei anumite valori fiind influențat de factorii pieții. Putem considera că prețul participă la o distribuire și redistribuire a veniturilor care este realizată la nivel macroeconomic, între ramurile economiei naționale, între vânzător și cumpărător sau între fondul de consum și cel destinat acumulării.

Se consideră că echilibrul cererii și ofertei, care este dată de fapt de relația existentă între ceea ce se produce și ceea ce este consumat, se realizează prin intermediul prețurilor.

În cazul apariției anomaliilor, semnalul de alarmă vine prin intermediul prețurilor

În ceea ce privește cea de a doua funcție a prețurilor, cea de pârghie economică, unul dintre rolurile principale jucate de prețuri este acela de a încerca orientarea activităților firmelor către folosirea în mod rațional a tuturor tipurilor de resurse de care dispun, fie că sunt materiale, financiare sau umane.

Într-o lucrare de specialitate se spune că˝Prețul trebuie stabilit pe fundamente economice, pe bază de studii și analize complexe ținând seama de cerințele și realitățile din economia națională și mondială˝ ( Adumitrăchesei,Niculescu,1998)

Balansul continuu al prețurilor în jurul unei poziții de echilibru, ne aduce cel mai bine în minte imaginea unei pârghii. La un anumit moment la care cererea în privința anumitor produse este mai mare decât oferta, tendința prețurilor este de creștere, rezultanta fiind o creștere a producției sau venirea pe piață a mai multor producători.

În caz contrar, dacă oferta producătorilor este mai mare decât cererea ce se înregistrează, pentru a putea vinde surplusul de produse care nu poate fi absorbit de piață producătorii vor micșora prețul la care își desfac produsele.

Această evoluție perpetuă a prețurilor face ca raportul dintre producție și consum să fie aproximativ același,iar variațiile prețurilor să nu fie deosebit de importante

1.3Sistemul de prețuri și tarife

Sistemul de prețuri este asemeni cu un mecanism care își realizează sarcinile fără să existe o conducere centrală, fără fi necesar că oameni să fie față în față ori să se simpatizeze.

El permite oamenilor să coopereze, tunci când fiecare parte urmărește interesul personal, având în vedere interesul tuturor celorlalți.( Friedma, Friedman,1999)

Economia națională este caracterizată de existența a diverse tipuri de relații de schimb și

bineînțeles de mai multe categorii de prețuri și tarife, care împreună contribuie la formarea sistemului de prețuri.

După anul 1989, s-a trecut la liberarizarea prețurilor, până în acel moment statul avea rolul de a controla prețurile și de a interveni în cazul unor dezechilibre. Prin urmare, a fost dată Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților comerciale de stat, ca regii autonomie și societăți comerciale . La articolul 48, această lege prevede “Regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat vor putea practica între ele și în raporturile cu terții, prețurile decurgând din acțiunea conjugată a cererii și ofertei, cu excepția situației când pe piața românească nu există cel puțin trei agenți economici care să comercializeze același tip de bun, lucrare sau serviciu, precum și cu excepția cazurilor în care prețurile sunt subvenționate de stat potrivit hotărârii guvernului. În aceste din urmă cazuri, prețurile se vor stabili de către guvern prin negociere cu agenții economici.”

În cartea ˝Prețuri și concurență˝, Ilie Moga dă o definiție a sistemului de prețuri ˝ Prin sistemul de prețuri, într-un sens mai larg – putem înțelege categoriile și formele prețurilor,

structura, nivelul și relațiile dintre ele, principiile de determinare, stabilire și aplicare a lor˝

( Moga,2009)

Într-o lucrare de specialitate se spune că: ˝Populația nu se poate proteja împotriva creșterii puternice a prețurilor, în general,sau la unele categorii de prețuri sau servicii.De aceea, calea cea mai simplă rămâne reducerea, uneori substituirea cu alte produse sau chiar scoatera din consum a acetor categorii de produse”( Anghelache,2000)

Și în România principiul care trebuie respectat la alcătuirea sistemului de prețuri este formarea prețurilor pe piață în mod liber ,respectându-se principiul concurenței ,fără presiuni exercitate din partea unei autorități, numai sub influența cererii și a ofertei existente pe piață.

Prin OUG nr 36/2001 cu modificările făcute ulterior s-au stabilit produsele și serviciile care au prețuri și tarife ce se pot modifica cu avizul primit de la Ministerul Finanțelor, iar HG nr 669/2001 privește˝ criteriile și modalitățile de ajustare a prețurilor și tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenței, precum și coeficientul de corecție care reflectă avantajul consumatorului˝.

Sistemul de prețuri românesc este strâns legat de nivelul unor indicatori precum ar fi productivitatea muncii sau produsul intern brut.

Formarea prețurilor în mod liber a fost un pas mare pentru modernizarea economiei românești care încă mai are mult de recuperat față de țările avansate.

În zilele noastre activitatea legată de prețuri este în continuă schimbare, o activitate ce este influențată de toate aspectele legate de produs , de ciclul de viață pe care îl are acesta, de evoluția produsului până când acesta iese din circuitul economic.

Sistemul național de prețuri este într-o conexiune permanentă cu celelalte elemente din macrosistemul economiei naționale dintre care putem enumera: producția, exportul, importul, sistemul financiar etc….

BIBLIOGRAFIE

1. Adumitrăchesei Ioan , Niculescu Elena ( 1998), ˝ Economie politică˝, Polirom

2. Anghelache Constantin(2000) , „România 2000-starea economică”,Ed.Economică

3. .Crețoiu Gh , Cornescu V, (1995) ,˝Economie politică˝, Ed.Șansa

4.. Friedma, Milton; Friedman, Rose, (1999)„Liber sa alegi, un punct de vedere personal”, Ed. All, Bucuresti,

5. Moga Ilie (2009),” Prețuri și concurență”, Ed.Univ.˝Lucian Blaga˝, Sibiu