Recenzia Cărții ”interpretarea Viselor”, de Sigmund Freud

=== 1a141bba72886242c5543b7e09e23cf0ee8aa25a_707979_1 ===

Recenzia cărții ”Interpretarea viselor”, de Sigmund Freud

Publicată în 1899, dar datată în 1900 de către editor, această carte este piatra de temelie a psihanalizei. O lucrare impresionantă, ”Interpretarea viselor” a fost una dintre cărțile de care Freud a fost cel mai atașat din punct de vedere al notelor, adăugându-le de mai multe ori, în funcție de reeditări și de evoluția gândirii sale.

Interpretarea viselor este o monografie vastă la care Freud a lucrat timp de mai mulți ani. Această carte este punctul culminant al unei lucrări intense asupra sa, numită pe atunci autoanaliză, realizată pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anilor 1890 și care poate fi urmărită în corespondența cu Wilhelm Fliess. Un număr mare de vise raportate în carte sunt ale autorului cititorul devine martor informat al dinamicii conflictuale a lui Freud în acei ani de turbulență, pe care mulți nu au reușit să le studieze ulterior.

Scrisă în stilul bogat al lui Freud, care i-a câștigat în cele din urmă premiul Goethe, această carte este un studiu al viselor, pentru a discuta și a demonstra punctele slabe ale diferitelor abordări aduse până în prezent la fenomenul viselor. Doar mai târziu, el pune bazele teoretice și metapsihologice ale întregii sale lucrări – visul, împlinirea dorinței, complexul oedipal, subiectul primar etc.

Teoria viselor lui Sigmund Freud face distincția între conținutul manifest și conținutul latent al viselor. Conținutul latent constă din inconștient și conține dorințe desea inacceptabile care nu au putut să treacă de cenzură și astfel trebuie să fie transformate, un proces pe care Freud l-a numit travaliul visului.

Cele patru mecanisme ale travaliului visului sunt: condensarea (fuziunea mai multor elemente disparate, de exemplu, soldați, cai, dansatori), deplasarea (de exemplu, detalii minore care ar putea fi de o mare importanță pentru înțelegerea visului), considerații de reprezentabilitate (exprimând gândirea abstractă în imagini) și revizia secundară (netezirea marginilor visului manifest). Visul manifest sau amintit este, prin urmare, o împlinire deghizată a unei dorințe suprimate sau reprimate.

Conform acestei teorii, s-ar putea crede că visele nu se leagă direct de viața conștientă, trează a celui care visează. Freud, totuși, a recunoscut că, în vise, diferite elemente ale zilei precedente, numite reziduale, sunt prezente. Acestea nu sunt de o importanță deosebită, ca și conținut manifest al visului în sine. Adevăratul sens al visului este descoperit doar prin urmărirea conținutului latent al visului și acest lucru este realizat numai prin asociații libere ale pacientului și prin interpretarea viselor.

Un alt aspect al teoriei viselor freudiene, interpretarea unei mari varietăți de elemente de vis ca referințe sexuale, de asemenea, ar putea duce la impresia că visele nu reflectă pur și simplu viața generală trează, ci gândurile reprimate sau inconștiente. Deși Freud a pretins că ”afirmația că toate visele necesită o interpretare sexuală, împotriva căreia criticii au fost furioși neîncetat, nu apare nicăieri în Interpretarea meaa viselor”, el scrisese chiar în pagina anterioară că ”majoritatea viselor adulților se ocupă de sex și exprimă dorințele erotice”.

O serie de pasaje din carte dau impresia că aproape fiecare element al visului ar putea purta sensuri sexuale: ”Toate obiectele alungite, cum ar fi bastoane, trunchiuri de copaci și umbrele (deschiderea acestora din urmă fiind comparabilă cu o erecție) pot să reprezinte un organ sexual masculin, precum și toate armele lungi, ascuțite, cum ar fi cuțitele, pumnalele și sulițele”. (p. 470) ”Cutiile, cuferele, dulapurile și cuptoarele reprezintă uterul, precum și obiectele scobite, navele și vasele de toate felurile. Camerele din vise sunt, de obicei, femei (”Frauenzimmer“)”. (p. 471)

Freud arăta că auzise că un psiholog, ale cărui păreri erau oarecum diferite de ale sale, a remarcat că Freud, fără îndoială, exagera semnificația sexuală ascunsă în vise, iar visul lui cel mai comun era că urca și, cu siguranță, nu ar putea fi nimic sexual în aceasta. Freud a fost alertat de această obiecție și a început să își îndrepte atenția spre apariția treptelor și a scărilor în vise, și a arătat că scările (și obiectele asemănătoare) erau simboluri incontestabile ale copulației. El arăta că nu este greu de descoperit baza acestei comparații: ajungem în partea de sus într-o serie de mișcări ritmice și cu creșterea respirației și apoi, cu câteva salturi rapide, putem merge jos din nou. Astfel, modelul ritmic al copulației este reprodus în urcat.

Simbolismul sexual a fost o critică majoră în ceea ce privește teoria sa a viselor, pentru că oamenii nu au înțeles de ce visele nu reflectă toate aspectele vieții. Interesant, un studiu recent a arătat că perioada de timp petrecută cu fantezii sexuale în timpul zilei este corelată cu frecvența visurilor sexuale (inclusiv orice formă deschisă de erotism, de exemplu, sărutul, masturbarea, actul sexual), dar nu și timpul petrecut cu activități sexuale cum ar fi actul sexual sau masturbarea.

Ipoteza continuității în forma sa generală afirmă că visele reflectă preocupările vieții de veghe sau experiențele de viață în stare de trezire. Schredl (2003) a formulat un model matematic pentru continuitatea dintre trezire și vis pentru a stimula cercetarea factorilor care afectează probabilitatea de a încorpora experiențele de viață trează în visele ulterioare. Unii dintre factori sunt intervalul de timp dintre experiența de viață trează și un vis ulterior, intensitatea emoțională a experienței vieții treze și dimensiunile de personalitate.

Unul dintre cele mai celebre vise din istoria psihanalizei este visul lui Freud cu injecția Irmei, uneori numit ”specimenul de vis al psihanalizei” (Erikson, 1954). În preambulul său la vis, Freud a legat în mod clar visul de tratamentul unuia dintre pacienții săi. Indiferent dacă Irma din vis este o referință la Anna Hammerschlag sau Emma Eckstein, acest lucru pare să nu fie complet clarificat. Imaginile bogate ale acestui vis au stimulat ulterior autorii pentru a discuta foarte mult sensul visului, dincolo de interpretarea proprie a lui Freud, considerându-se că ar putea fi mai multe interpretări îndepărtate care nu se încadrează în contextul vieții treze a lui Freud. De exemplu, simptomele raportate de Irma în cadrul visului au fost legate de cancerul la buze din 1923. Din moment ce visul era despre un pacient, visul poate fi, de asemenea, considerat un vis de contra-transfer.

Din punctul de vedere al ipotezei continuității visului, visul reflectă în mod clar problemele principale prezente în viața lui Freud la acel moment, profesia sa, dezvoltarea unei noi metode de tratament și teama de a stabili dacă această metodă de tratament îi ajută într-adevăr pe pacienții săi. Trei dintre colegii săi cei mai apropiați au fost prezenți în vis, Dr. M., Leopold și Otto.

Asociațiile la următorul vis au fost, de asemenea, legate de viața profesională a lui Freud. ”Vis: eram incomplet îmbrăcat și mergeam sus, de la un apartament de la parter la un etaj superior. Mergeam pe trepte și eram încântat de agilitatea mea. Dintr-o dată am văzut o servitoare care cobora scările – care venea spre mine, adică. M-am rușinat și am încercat să mp grăbesc și, în acest moment, sentimentul de a fi inhibat s-a instalat: eram lipit de trepte și nu puteam să mă mișc din loc”.

În analiza sa, el a legat visul de propria casă, de un incident când a lucrat târziu și a mers sus, de temerile sale privind tulburările sale cardiace (atribuite fumatului), scara din casa unui pacient pe care l-a vizitat de două ori pe zi, cearta cu servitoarea pacientului său și cu portarului pentru că a scuipat pe podeaua scării și nu și-a șters cizmele cu o ocazie. A vorbit chiar de posibile referințe sexuale, dar le-a respins pentru că nu a găsit servitoarea, o femeie mai în vârstă, ca fiind atractivă. Prin urmare, propria sa analiză a evidențiat problemele actuale importante în starea sa de trezire (muncă, probleme de sănătate, probleme interpersonale, evaluarea atractivității femeilor).

Următorul vis este despre tatăl lui Freud. ”Vis: Am primit o comunicare de la consiliul municipal din locul meu de naștere în ceea ce privește taxele datorate pentru întreținerea cuiva aflat în spital în anul 1851, care a fost necesară ca urmare a unui atac pe care l-a avut în casa mea. Am fost amuzat de acest lucru, în primul rând pentru nu eram încă în viață în 1851 și, în al doilea rând, tatăl meu, de care ar putea fi legat, era deja mort. M-am dus la el în camera următoare, unde era culcat pe pat și i-am spus despre asta. Spre surpriza mea, el și-a amintit că în 1851 s-a îmbătat odată și a trebuit să fie închis sau reținut. A fost într-o perioadă când lucra pentru firma lui T-. – ”Deci și tu obișnuiai să bei? Te-ai căsătorit curând după aceasta?” Am calculat că, desigur, m-am născut în 1856, care părea să fie anul care a urmat imediat anului în cauză”.

În primul rând, Freud a legat diferența dintre date de remarcile unui coleg mai în vârstă, a cărui judecată a fost privită dincolo de orice critică. El a dat glas dezaprobării și surprinderii privind faptul că tratamentul psihanalitic al unuia dintre pacienții lui Freud a intrat deja în al cincilea an Freud a explicat mai târziu că gândurile de vis au protestat împotriva reproșului că nu l-a tratat mai repede – un reproș care, aplicat mai întâi tratamentul său pentru pacient, s-a extins ulterior la alte lucruri. Din ceea ce scrie Freud, pare clar că reproșul colegului său trebuie să-i fi făcut rău lui Freud și, prin urmare, visul este legat de încrederea sa în metoda terapeutică nou dezvoltată.

Perioada de cinci ani a fost, de asemenea, legată de durata de timp în care a făcut-o pe logodnica sa să aștepte căsătoria lor, remarcă strâns legată de fraza ”m-am dus la el în camera următoare”, care a reprodus în mod corect circumstanțele în care l-a informat pe tatăl său că s-a logodit, urmând a se căsători, fără a se consulta cu el.

Visul reflectă astfel evenimentele vieții lui Freud, relația cu tatăl său (decedat în 1896) și angajamentul său față de Martha Bernays.

Ultimul vis din această serie se referă la fiul lui Freud. ”Vis: Început neclar. I-am spus soției mele că aveam o veste pentru ea, ceva special. Ea a fost alarmată și a refuzat să asculte. Am asigurat-o din contră că era ceva pe care ar fi foarte bucuroasă să-l audă și am început să-i spun că biroul fiului nostru a trimis o sumă de bani (5000 koroane?) … ceva despre distincție … distribuție … Între timp m-am dus cu ea într-o cameră mică, ca o magazie, să caut ceva. Brusc l-am văzut pe fiul meu că apare. Nu era în uniformă, ci în haine de sport mulate (ca o focă?), cu o căciulă mică. El a urcat la coș care stătea lângă un dulap, ca și cum ar fi vrut să pună ceva pe dulap. L-am strigat: nici un răspuns. Mi s-a părut că avea fața sau fruntea bandajată. Și-a potrivit ceva în gură, împingând ceva în ea. Și părul lui era acoperit cu gri. M-am gândit: ”Ar putea fi atât de epuizat de toate astea? Și a luat dinți falși?” Înainte să-l pot striga din nou, m-am trezit, nesimțind anxietate, ci cu inima bătându-mi repede. Ceasul meu de pe noptieră a arătat că era ora două treizeci.”

El și-a început analiza spunând că trebuie să se limitez la câteva puncte importante. Anticipările stresante din ziua precedentă au fost cele care au dat naștere la vis: a trecut o dată mai mult, fără știri de la fiul său, aflat pe front timp de peste o săptămână. Este ușor de văzut că conținutul visului a exprimat convingerea că a fost rănit sau ucis. Deși există cu siguranță mult mai mult vis, problema principală reflectată în vis este teama lui Freud legată de bunăstarea fiului său.

Visele lui Sigmund Freud demonstrează că Freud însuși leagă aceste vise de experiențe, evenimente, sentimente semnificative din viața lui trează: viața profesională, cu toate grijile de a fi un pionier în domeniul psihoterapiei, relațiile cu colegii, tatăl și fiul său și problemele de sănătate.

Unele studii recente au arătat că bărbații sunt preocupați destul de de privind viața lor profesională, mai des decât femeile. Dar diferența de gen scade în decursul anilor pe măsura creșterii procentului de femei ca salariați. Deci, nu este surprinzător faptul că Freud care a dedicat multă energie profesiei sale a visat de multe ori cu privire la problemele legate de locul de muncă.

Fără a se referi la materiale inconștiente sau reprimate, visele au arătat relația directă cu viața din stare de veghe, așa cum a fost conceptualizată de către ipoteza continuității viselor. Această afirmație nu respinge teoria viselor lui Freud, nici afirmația că există mult mai mult material în interiorul visului de tratat dacă luăm în considerare asociațiile, amintirile din copilărie, dorințele ascunse etc.

Pe de altă parte, materialul prezentat în ”Interpretarea viselor” sprijină cercetările moderne asupra viselor, în relația directă dintre viața de veghe și conținutul visului, precum și factorii care afectează continuitatea. Este, de asemenea, în acord cu abordările moderne ale muncii psihoterapeutice legate de relația emoțiilor, gândurilor și comportamentelor prezente în vis cu viața curentă din starea de veghe a celui care visează, fără a include material suprimat sau alt material.

Freud însuși arăta apropierea de ipoteza continuității visurilor, spunând că concepția că visele continuă ocupațiile și interesele din starea de veghe a fost confirmată în întregime de descoperirea gândurilor ascunse din vis, care se referă doar la ceea ce este important pentru noi și ne interesează foarte mult.

Bibliografie:

Freud, S., Interpretarea viselor, Editura Antet, București, 2009

Erikson, E.H., The dream specimen of psychoanalysis. Journal of the American Psychoanalytic Association, 2, 5-55, 1954

Schredl, M., Continuity between waking and dreaming: a proposal for a mathematical model. Sleep and Hypnosis, 5, 38-52, 2003