Reamplasarea Constructiilor
Reamplasarea Construcțiilor
Cuprins
Lista figurilor
Lista abrevierilor
Prefața
Rezumat
Abstract
1. Noțiuni Generale
1.1 Noțiuni introductive
1.2 Etapele principale ale unei deplasări
1.3 Mișcările în spațiu ale unei construcții
2. Reamplasarea Construcțiilor În Diferite Țări
2.1 Construcții deplasate integral
2.2 Construcții demontate și reasamblate
3. Reamplasarea Construcțiilor În România
3.1 Concepția folosită
3.2 Tehnologia execuției lucrărilor de deplasare
3.3 Construcții deplasate integral
3.4 Toleranțe și abateri folosite
3.5 Verificarea calității lucrărilor
4. Echipamentul Utilizat Pentru Deplasarea Construcțiilor
4.1 Echipamentul de ridicat și transport
4.2 Echipamentul de măsurare
5. Studiu De Caz
Concluzii
Bibliografie
Lista figurilor
Figura 1.1: Barjă 11
Figura 1.2: Elicopter 11
Figura 2.1: Zhengguenghe 16
Figura 2.2: Fu Gang 16
Figura 2.3: Unire stâlpi 17
Figura 2.4: Cale rulare și role oțel 17
Figura 2.5: Dinamită 18
Figura 2.6: Sistem împingere 18
Figura 2.7: Cudecom 18
Figura 2.8: Empire 19
Figura 2.9: Gem 20
Figura 2.10: Hatteras 21
Figura 2.11: Shubert 22
Figura 2.12: Newark 22
Figura 2.13: Most 23
Figura 2.14: Hsin Hua 24
Figura 2.15: Moscova 25
Figura 2.16: Hornsby 26
Figura 2.17: Oerlikon 27
Figura 3.1: Sistem susținere 32
Figura 3.2: Sistem deplasare 33
Figura 3.4: Realizare cadru purtător 34
Figura 3.4: Sistem susținere 35
Figura 3.5: Sistem deplasare 35
Figura 3.6: Olari 41
Figura 3.7: Anton Pann 43
Figura 3.8: Sediu bancă 46
Figura 4.1: Grindă metalică 52
Figura 4.2: Presă hidraulică 52
Figura 4.3: Sistem unificare 52
Figura 4.4: Coloane lemn 53
Figura 4.5: Utilaj roți 53
Figura 4.6: Dispozitiv împingere 53
Figura 4.7: Troliu 54
Figura 5.1: Blocul înainte de deplasare 60
Figura 5.2: Blocul în timpul deplasării 61
Figura 5.3: Blocul după deplasare 61
Lista abrevierilor
kg: kilogram
mp: metru pătrat
m: metru
cm: centimetru
mm: milimetru
μm: micrometru
t: tonă
h: oră
s: secundă
nr: numărul
str: strada
C.F.: cale ferată
etc: et cetera: și celelalte
INCERC: Institutul de Cercetări în Construcții și Economia Construcțiilor
Prefața
Lucrare de față are rolul de a prezenta un procedeu prin care se pot salva construcțiile, în special cele vechi, de la demolare și deteriorarea cauzată de mediul înconjurător. Acest procedeu presupune deplasarea construcțiilor în condiții de maximă siguranță atât pentru clădire cât și pentru împrejurimi, fiind un proces din care nu rezultă așa de multe deșeuri de materiale în comparație cu demolarea.
Adună laolaltă câteva puncte de vedere teoretice dar mai ales practice referitoare la identificarea tehnologiei de deplasare a construcțiilor atât a autorilor români de specialitate cât și a celor străini.
Din exemplele regăsite în lucrare se poate identifica faptul că acest procedeu prezintă diferențe de tehnologie în funcție de perioada în care s-a aplicat, găsim diferențe la utilajul de transport, modul de alcătuire al cadrului purtător etc., diferențe care au ajutat la optimizarea procesului făcându-l mai eficient atât din punct de vedere tehnologic cât și economic.
Obiectivul lucrării este de a înțelege tehnologiile de deplasare a construcțiilor folosite la noi în țara dar și în țările străine, de a atrage atenția că acest procedeu a evoluat față de anii 80’ când a fost folosit în România cu succes, salvându-se de la demolare o serie de monumente arhitecturale și istorice în comparație cu zilele noastre, unde multe clădiri istorice sunt lăsate în paragină și care nu prezintă interes în a fi salvate și restaurate de către autorități,degradarea ireversibilă sau demolarea acestora afectând în mare parte istoria și cultura noastră.
Având în vedere puținele publicații din acest domeniu realizate în România, sper ca această lucrare să fie de folos și să contribuie la progresul subiectului discutat.
REZUMAT
Deși lucrările de deplasare a clădirilor nu sunt o noutate în domeniul construcțiilor ,ele reprezintă o soluție ce ar trebui adoptată mai des având în vedere îmbunătățire tehnologiei.
Necesitatea lucrării de disertație este impusă de rapiditatea cu care se mișcă dezvoltarea urbană prin apariția unor construcții noi, mai performante. Lucrarea propune rezolvarea problemei de spațiu necesar pentru construire reprezentând o alternativă la procesul de demolare, și anume păstrare clădirilor prin procedeul de deplasare pe un amplasament nou.
Prin această tehnologie se pot muta construcții în condiții de maximă siguranță, îmbinându-se astfel foarte plăcut clădirile vechi, specifice unui anumit stil arhitectural și care aduc aminte de o perioadă importantă din istorie,ele practic arătând nivelul de civilizație al perioadei respective, cu cele noi, futuriste, reprezentând evoluția.
Obiectivul general al lucrării este de a prezenta și a înțelege o serie de tehnologii utilizate în procedeul de deplasare, prin exemplificarea unor lucrări vechi și noi prin care se observă progresul acestui proces, ce au fost realizate atât la noi în țara cât și în alte țări străine. Promovează ideile și soluțiile unor ingineri care au folosit această metodă pentru a salva de la pierire a unor importante monumente arhitecturale și istorice fără de care evoluția culturală ar fi fost afectată.
Lucrarea de față este structurată într-un număr de cinci capitole, după cum urmează:
Capitolul I – Noțiunii generale, cuprinde noțiuni introductive despre procesul de deplasare, etapele principale ale acestuia precum și tipul de mișcări pe care le execută o construcție în timpul procesului de translație.
Capitolul II – Reamplasarea construcțiilor în diferite țari, prezintă succint o serie de lucrări de deplasare a construcțiilor desfășurate în țări precum: China,S.U.A.,Columbia, Rusia, Taiwan, Australia, Cehia, Elveția și soluțiile folosite.
Capitolul III – Reamplasarea construcțiilor în Romania, descrie în amănunt metodele adoptate în România pentru procedeul de deplasare prin exemplificarea și explicarea unor lucrări de reamplasare.
Capitolul IV – Echipamentul utilizat pentru deplasarea construcțiilor, prezintă echipamentul folosit la procesul de deplasare și echipamentul folosit la măsurarea și controlul acestuia.
Capitolul V – Studiu de caz, prezintă o lucrare de deplasarea a unui bloc fară evacuarea locatarilor.
Lucrarea se termină cu prezentarea succintă a unor concluzii ce rezultă din analiza subiectului dezbătut.
ABSTRACT
Although moving buildings projects are not new in the domain of constructions, they represent a solution which we should adopt more often due the improvement of the technology.
The need of the dissertation thesis is required regarding the fast growing of the urban development, by the appearance of new buildings, more efficient. The paper proposes solving the problem of space required for building representing an alternative to the demolition process, saving the constructions by relocate them on a new site.
Using this solution you can move buildings in maximum security conditions, mixing very nice the old ones who represents a specific architectural and historical meaning, basically showing the level of civilization of that period, with new, futuristic buildings, representing evolution.
The main objective of this paper is to present and understand a series of technologies used in the relocation process through the exemplification of old and new projects, showing the progress of this process, which happened in our country but also in foreign ones. Promotes the ideas and solutions used by the engineers to save from doom important arhitectural and historical monuments without our cultural evolution would have been affected.
This paper is structured in a number of five chapters, as follows:
Chapter I – General notions, a brief description of introductive notions about moving buildings, the main steps of this method and the types of moves involved in this process.
Chapter II – Buildings relocation in random countries, summarizes a series of moving projects and their solutions that happened in countries like: China, U.S.A.,Colombia, Russia, Taiwan, Australia, Czech Republic and Switzerland.
Chapter III – Buildings relocation in Romania, describes in detail the methods used in Romania for the moving process through examples and explanations of the relocation projects.
Chapter IV – The equipment used to move buildings, presents the equipment used in the relocation process and the equipment used at measurements and control of the process.
Chapter V – Study case, presents the case when a building is moved without the evacuation of the citizens.
The paper ends by summarizing some conclusions resulting from the analysis of the debated subject.
1. NOȚIUNI GENERALE
1.1 Noțiuni introductive.
O dată cu dezvoltarea și modernizarea localităților, trebuie acordată o mare atenție păstrării construcțiilor ce reprezintă monumente de arhitectură și istorice , a clădirilor ce au o anumită semnificație culturală pentru trecutul și viitorul unui popor.
Reamplasarea construcțiilor, reprezintă procesul prin care o construcție este mutată de pe amplasamentul actual la o altă locație sau chiar în cadrul aceluiași amplasament fără să îi fie afectată integritatea și funcționalitatea.
Acest procedeu reprezintă un salt calitativ în activitatea de construcții care permite să rezolve teoretic și practic o problemă atat de complexă, efectuându-se deplasări de clădiri de greutați foarte mari, cu multe nivele, cu stări de întreținere diferite, pe distanțe apreciabile.
Prin această metodă nu numai că se păstrează clădiri valoroase dar se realizează și economii în comparație cu o construcție nouă, se scurtează durata de execuție, se reduce necesarul de forță de muncă și de materiale de construcții și se poate evita chiar evacuarea persoanelor sau întreruperea activităților în timpul lucrărilor de deplasare.
Se cunosc două procedee:
procedeul de demontare și reasamblare a construcției pe noul amplasament cu aceleași elemente; s-a aplicat din cele mai vechi timpuri pentru deplasarea unor construcții din lemn, piatră, zidărie; este posibil ca anumite elemente să nu poată fi desfăcute și remontate ceea ce duce la o înlocuire a acestora, autenticitatea construcției având de suferit.
procedeul de deplasarea a construcției integrale; se păstrează toate elementele construcției originale, cu o posibilitate redusă de degradare a acestora.
Motivele pentru care se recurge la o astfel de soluție sunt foarte variate:
conservarea clădirilor istorice, reprezentând o alternativă la demolarea acestora;
plasarea construcției într-un loc mai sigur, protejând-o împotriva inundațiilor, alunecărilor de teren, incendiilor, vibrațiilor etc.;
regenerarea urbană, construcțiile noi și performante iau locul celor vechi care nu se potrivesc în peisajul urbanistic;
interese personale, propietarul unui teren îl vinde însă vrea să păstreze casa.
De cele mai multe ori la deplasarea unei construcții transportul reprezintă o problemă majoră datorită obstacolelor și a complicațiilor ce pot apărea, de aceea pe lângă transportul terestru s-au găsit și alte metode inovative pentru rezolvarea acestor probleme și anume:
transportul acvatic:cu ajutorul barjelor.
Figura 1.1 – Barjă
transportul aerian: cu ajutorul elicopterelor în cazul construcțiilor de dimensiuni și greutați mici.
Figura 1.2 – Elicopter
Deoarece procesul se desfășoară în mediul extern pot apărea numeroși factori imprevizibili care să-l puna în pericol, de aceea acesta se va efectua însotit de o polița de asigurare. Aceasta va oferi despăgubire pentru orice avarie produsă construcției sau mediului înconjurător pe parcursul deplasării.
Refacerea vechiului amplasament presupune:
lucrări de demolareită obstacolelor și a complicațiilor ce pot apărea, de aceea pe lângă transportul terestru s-au găsit și alte metode inovative pentru rezolvarea acestor probleme și anume:
transportul acvatic:cu ajutorul barjelor.
Figura 1.1 – Barjă
transportul aerian: cu ajutorul elicopterelor în cazul construcțiilor de dimensiuni și greutați mici.
Figura 1.2 – Elicopter
Deoarece procesul se desfășoară în mediul extern pot apărea numeroși factori imprevizibili care să-l puna în pericol, de aceea acesta se va efectua însotit de o polița de asigurare. Aceasta va oferi despăgubire pentru orice avarie produsă construcției sau mediului înconjurător pe parcursul deplasării.
Refacerea vechiului amplasament presupune:
lucrări de demolare a fundației/subsolului;
îndepărtarea cablurilor și a țevilor provenite de la utilitați;
umplerea golurilor rezultate din îndepărtarea fundației/subsolului;
refacerea vegetației afectată în timpul relocării.
Costul reprezintă o variabilă importantă în mutarea unei construcții, fiind influențat de:
distanță: deplasările pe distanțe lungi sunt mai scumpe deoarece cresc și cheltuielile: cu forța de muncă, de asigurare, pentru obținerea avizelor și aprobărilor, cu combustibilul etc.;
programarea mutării: unele mutări sunt permise în anumite intervale de timp din zi sau noapte;
dimensiunea construcției: prețul crește o dată cu aceasta;
tipul structurii: anumite tipuri de structură necesită suplimentarea forței de muncă, a utilajelor etc.;
despărțirea construcției: duce la o creștere a costurilor cu fiecare parte din clădire ce trebuie mutată.
Avantaje:
ajută la menținerea patrimoniului național;
reprezintă un proces tehnologic complex;
ajută la prelungirea vieții construcției prin schimbarea mediului;
mai puține deșeuri de materiale în comparatie cu demolarea;
costuri reduse față de o construcție nouă;
fostul amplasament poate fi folosit în alte scopuri.
Dezavantaje:
mutarea este posibilă dacă structura se prezintă în condiții bune;
costurile cresc o dată cu obstacolele întâlnite pe traseu;
o nouă locație trebuie găsită și cumpărată;
terenul trebuie sa fie cât mai puțin denivelat;
construcția poate suferi avarii;
depinde de condițiile meteo.
1.2 Etapele principale ale unei deplasări.
Fiecare construcție fiind unică în felul ei așa poate fi și procesul de mutare, însă aceste etape generale nu trebuie să lipsească de la nici un proces de deplasare:
analiza structurală: înainte să înceapă orice proces este necesară o analiză a structurii construcției prin care se stabilește dacă aceasta rezistă unei eventuale mutări.
proiectul relocării: în care găsim calculele (greutatea construcției, distribuția încărcăriilor, se determină grosimea grinzilor metalice și tipul de echipamente și utilaje necesare precum și calculul fundației de pe noul amplasament etc.) și planurile acesteia (plan amplasare cadru purtător,echipament de ridicat și transport, plan cu ruta, plan fundație nouă etc.).
avize și aprobări: se obțin de la primărie și firmele de utilități, construcția trebuie deconectată de la curent, gaz, apă etc.
excavarea: se îndepărtează pământul din jurul construcției.
instalarea cadrului purtător: conform proiectului.
ridicarea: se face cu ajutorul cricurilor hidraulice și a sistemului de unificare care păstrează întreaga clădire aliniată corect diminuând astfel eforturile ce pot distruge structura și cadrul purtător.
transportul: se face cu ajutorul utilajelor specifice către destinația finală, de asemenea ruta aleasă trebuie să fie cea mai scurtă și care prezintă cele mai puține pericole și complicații.
reamplasarea: o dată ajunsă la destinație, clădirea este manevrată pe poziție și lăsată pe noua fundație.
reconectarea la utilități și refacerea amplasamentului.
masurători și verificări: se fac pe tot parcursul mutării cu ajutorul instrumentelor de măsurat.
1.3 Mișcările în spațiu ale unei construcții.
Pentru ca o construcție să fie manevrată în mod corect și în condiții de maximă siguranță în timpul unei mutări, s-au evidențiat posibilele mișcări ce se pot face:
ridicarea;
deplasarea;
rotirea;
coborârea;
deplasarea în pantă.
Mișcarea de ridicare a unei construcții:
Se face cu ajutorul preselor hidraulice echipate cu aparatură de măsurare a presiunilor , manevrate manual sau centralizat. Se recomandă să fie montate câte două prese în fiecare punct de ridicare (una activă, cealaltă pasivă) pentru a obține o mișcare continuă și în deplină siguranță. În timpul mișcării de ridicare este foarte importantă păstrarea construcției într-un plan perfect orizontal, pentru aceasta se folosesc măsurătorile topografice. Presele trebuie sa aibă și dispozitive de blocare manuală în afară de cele hidraulice. În cazul în care presele sunt acționate manual trebuie stabilit numărul de manevre ce trebuie efectuat de fiecare echipă pentru a se produce o acțiune de ridicare egală a construcției în toate punctele. Este o lucrare dificilă și necesită o atenție mare, important fiind și cadrul purtător care trebuie sa fie rigid.
Mișcarea de deplasare a unei construcții:
Această se poate realiza prin deplasarea paralelă cu axele principale de inerție sau sub unghiuri diferite rezultate din condițiile noului amplasament.Pentru executarea corespunzătoare a unor astfel de lucrări trebuie precizate anumite aspecte: sa fie calculată poziția punctelor de tragere sau de împingere;
montarea căilor de rulare într-un plan perfect orizontal;
utilizarea unei șape ce se toarnă sub longrine, permite așezarea acestora într-un plan perfect orizontal;
calea de rulare poate fi realizată din piatră spartă,pământ stabilizat, elemente prefabricate;
folosindu-se aceleași elemnte de un număr mare de ori, soluția devine economică.
Mișcarea de rotire a unei construcții:
Este o mișcare necesară, care s-a impus din necesități de aliniere a unor construcții la străzile principale.Pentru o bună execuție a acestei mișcări se menționează:
centrul de rotire este bine să corespundă cu centrul maselor, însă nu este obligatoriu și poate fi ales în orice punct al construcției pentru a se obține rotirea dorită;
lucrarea necesită o cale de rulare curbă, confecționată pentru unghiul de rotire specific lucrării, fapt pentru care este neeconmică;
calea de rulare trebuie să fie montată în raport cu centru de rotire încât să fie evitate forțele suplimentare ce pot apărea datorită frecării.
Mișcarea de coborâre a unei construcții:
Este o mișcare ce poate fi folosită pentru amplasarea corespunzătoare a unei construcții atunci când terenul prezintă denivelări. Operația se execută cu ajutorul preselor coborârea este recomandabil să fie făcută cu un pas de la 2 până la 5 mm, depășirea acestor dimensiuni prezentând nesiguranța coborârii în același timp a construcției în toate punctele, ceea ce creează deformații diferite și apariția de fisuri în construcție și cadrul purtător. Este necesară o supraveghere topografică atentă a construcției pe toată durata lucrărilor de coborâre.Presele trebuie să aibă posibilitatea de a executa mișcarea sub control hidraulic și de a asigura un blocaj mecanic.
Mișcarea de deplasare în pantă a unei construcții:
În cazul unor terenuri în pantă, pentru a evita ridicarea construcției sau coborârea acesteia în vederea efectuării unei deplasări pe un plan orizontal, se poate utiliza mișcarea de deplasare în pantă , ascendentă sau descendentă.Mecanismul de transport trebuie să aibă elemente de completare variabile, pentru preluarea efectului pantei. Dacă este o mișcare de coborâre în pantă sunt necesare sisteme de frânare în față și în spate. Sunt necesare de asemenea măsuri de siguranță pentru blocajul la roată , în caz de avarie.
2. REAMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR ÎN DIFERITE ȚĂRI.
2.1 Construcții deplasate integral.
China:
Clădirea Zhengguanghe: situată în orașul Shanghai ,construcția de 12000 tone din zidărie a fost mutată pe o distanță de 38 metri deoarece era nevoie de spațiul ocupat de aceasta. Clădirea proiectată de arhitectul George Wilson și terminată în 1935 era unică în zonă și reprezenta stilul arhitectural britanic așa că autoritățile au decis să nu o demoleze și să o mute la marginea cartierului.Pentru această lucrare s-au folosit 28 de cricuri hidraulice fiecare cu o capacitate de 200 de tone ,operațiune durând 20 de zile.
Figura 2.1 – Zhengguanghe
Clădirea Fu Gang: situată în provincia Guangxi ,având 15000 tone și înaltă de 34 metri a fost mutată în anul 2004 pe o distanță de 36 metri în 11 zile, acesta fiind recordul pentru cea mai grea construcție mutată.
Figura 2.2 – Fu Gang
Columbia:
Clădirea Cudecom: construită în anul 1954 în orașul Bogota , clădirea de birouri de 7000 tone și o lungime de 50 metri a fost mutată în anul 1974 pe o distanță de 29 metri pentru a se construi un bulevard. La această lucrare a patricipat o echipă formată din 400 de oameni conduși de inginerul Antonio Paez Restrepo. Procesul de deplasare a durat 10 ore, viteza medie fiind de 20 centimetri pe minut. După mutare, clădirii i-au fost adăugate 2 etaje. Înainte de a începe mutarea, s-au efectuat o serie de lucrări pregătitoare:
pe viitorul amplasament se aflau 4 clădiri mici, acestea fiind demolate;
stâlpii au fost uniți între ei la bază cu ajutorul unor grinzi din beton armat;
pe direcția stâlpilor s-au creat căi de rulare din beton armat până la destinația finală;
stâlpii au fost tăiați cu ajutorul dinamitei fără a afecta structura de rezistență;
Figura 2.3 – Unire stâlpi
Figura 2.4 – Cale rulare și role oțel
Figura 2.5 – Dinamită
Figura 2.6 – Sistem împingere
Figura 2.7 – Cudecom
S.U.A.:
Teatrul Empire: construit în anul 1912 în orașul New York, construcția de 3700 tone a fost proiectată de arhitectul Thomas Lamb și a fost deplasată pe o distanță de 52 metri pentru a servi ca recepție pentru un complex de cinema. Mutarea s-a produs în anul 1997 cu o viteză de 30 centimetri pe minut. Pentru această deplasare s-a construit un sistem de 8 căi de rulare din grinzi de oțel ce țineau din interiorul clădirii până la noua destinație. S-a construit o platformă de metal care să susțină structura fiind ridicată cu ajutorul unor cricuri hidraulice,pusă pe role de oțel și împinsă la noua locație cu prese hidraulice.
Figura 2.8 – Empire
În S.U.A. majoritatea lucrărilor importante s-au făcut sub comanda inginerului Pete Friesen care a proiectat și sistemul de unificare a cricurilor hidraulice pentru ridicat construcții, dintre acestea amintim:
Teatrul Gem: construit în anul 1927 în orașul Detroit , clădirea de 2700 tone a fost mutată în anul 1997 pe o distanță de 563 metri pentru a se construi un stadion de baseball. Pentru a face față mutării s-au făcut lucrări de consolidare a structurii. Sub construcție s-a instalat un cadru purtător din grinzi metalice, fiind ridicată cu ajutorul unui sistem hidraulic și transportată cu 71 de utilaje cu roți de cauciuc plasate sub grinzile de oțel. Tot procesul a durat 26 de zile, după care teatrul a fost restaurat și deschis în anul 1999.
Figura 2.9 – Gem
Farul Cape Hatteras: construit în anul 1870 pe insula Hatteras, construcția din zidărie de 60 metri înălțime și 5000 tone a fost deplasată pe o distanță de 880 de metri pentru a o proteja împotrivă eroziunii malului în anul 1999, aceasta fiind numită și mutarea mileniului.Fundația a fost înlocuită cu grinzi metalice, construcția fiind elevată pe cricuri hidraulice ,transportată pe căi de rulare cu role hillman și împinsă de prese hidraulice montate pe căile de rulare. Farul a fost echipat cu 60 de senzori pentru măsurarea transferului de sarcină, a vibrațiilor etc. și o stație meteo pentru a monitoriza viteză vântului și temperatura. Întreaga operațiune a durat 23 de zile.
Figura 2.10 – Hatteras
Teatrul Shubert: construit în anul 1910 în orașul Minneapolis, construcția de 3000 tone a fost mutată în 12 zile în anul 1999.S-au folosit 100 de cricuri hidraulice pentru a fi ridicată și 70 de utilaje de transport cu roti pneumatice cu motor propriu. Construcția a fost transportată pe o distanță de 335 metri implicând și câteva mișcari de rotire ale acesteia,costul fiind de 28 mil.$.
Figura 2.11 – Shubert
Clădirea aeroportului Newark: construită în anul 1935, construcția de 7400 tone a fost mutată în anul 2001. Construcția a fost tăiată în 3 părti: partea principală de 5000 tone si două părți secundare de 1200 tone. Prima oară au fost mutate părțile laterale, partea centrală fiind ultima deplasată cu ajutorul a 176 de utilaje cu roți pneumatice având o viteză de 30 metri pe oră. Tot procesul a costat 6 mil.$.
Figura 2.12 – Newark
Cehia:
Biserica Adormirea Maicii Domnului: construită în anul 1549 în orașul Most, monument al stilului gotic ce are 10000 tone, o lungime de 60 metri, 30 metri lățime și o înălțime de 34 metri a fost mutată în anul 1975 pe o distanță de 841 metri deoarece orașul se afla într-o zonă bogată în zăcăminte de cărbuni. Înainte de a deplasa construcția din zidărie s-au făcut o serie de lucrări pregătitoare:
demontarea turlei bisericii;
executarea unui corset metalic exterior și interior pe o înălțime de 11 metri;
executarea a 4 căi de rulare din grinzi metalice.
Deplasarea s-a făcut cu ajutorul a 53 utilaje cu câte 8 roți , având o capacitate portantă de 500 tone și 4 prese hidraulice, datorită transportului în pantă au mai fost montate 4 prese în față cu rol de frânare. Ca măsuri de control s-au montat senzori care înregistrau deformații ale zidăriei, vibrațiile, viteza de înaintare etc.
Figura 2.13 – Most
Taiwan:
Templul Wang-Kun: construcția din zidărie cu o suprafața de 335 metri pătrați a fost salvată de la demolare de comunitate care s-a opus construirii unui templu nou. Autoritățile au decis ca acesta să fie mutat 160 de metri și să fie transformat în clădire culturală.Clădirea a fost trasă cu ajutorul a 1000 oameni și a costat 156 000$.
Facultatea de farmacie: construită în anul 1930 în Taipei având o suprafața de 450 metri pătrați, clădirea din zidărie a supraviețuit perioadei ocupării japoneze și a fost mutată 22 metri pentru a face loc unei construcții de 13 etaje. Tot procesul a costat 438 000$.
Primăria Hsin-Hua: construită în anul 1934 cu o suprafața de 235 metri pătrați, clădirea din zidărie a fost mutată pe o distanță de 310 metri pentru a face loc unei parcări subterane, a fost deplasată cu ajutorul voluntarilor și a costat 156 000$.
Figura 2.14 – Hsin Hua
Gara Kao-Hsiung: construită în anul 1941, clădirea din beton armat a fost mutată pe o distanță de 85 de metri de o companie japoneză care în locul rolelor de lemn a folsit role de oțel pe căi de rulare din grinzi metalice. Toată operațiunea a costat 3.3 mil$.
Rusia:
Clădirea redacției ziarului Trud: construită în anul 1806 în Moscova , având o fațadă bogat ornamentată și prezentând interes istoric autoritățile decid să o mute pe un nou amplasament situat la 34 metri distanță. Clădirea din zidărie prezenta o lungime de 28 metri și o lățime de 18 metri, parter și 3 etaje, zidurile erau groase între 40 și 60 centimetri fiind de 11000 tone. Pentru deplasare s-au făcut lucrări de consolidare și rigidizare: executarea unor pereți noi din cărămidă, o rețea de tiranți metalici precum și o rețea de grinzi metalice la bază clădirii.Au fost montate 8 căi de rulare de tip cale ferată duble, peste care s-au montat 440 de role metalice la distanțe de 1 metru, peste care s-au montat profile I. A fost creat un sistem format din cale ,role și grinzi I la care s-au înregistrat unele săgeți de 2,5 milimetri cu efecte reduse pentru structura din zidărie. Lucrările pregătitoare au durat 10 luni, folosindu-se o echipă de 30 lucrători. Clădirea a fost evacuată în momentul deplasării, care a durat 2 zile și a costat 750 000$.
Clădirea de partid: a fost făcută în anul 1784, declarată monument de arhitectură era compusă din două corpuri mari puse față în față legate între ele prin două corpuri laterale mai mici, creându-se între ele o mare curte interioară. Primul corp de 20 000 tone și 4 niveluri a fost deplasat în anul 1939 pe o distanță de 14 metri pentru a se lărgi stradă Maxim Gorki de la 20 la 60 metri.Tot pe aceeași arteră au mai fost deplasate și alte imobile dintre care și clădirea unui spital oftalmologic deplasată 29 metri.
Figura 2.15 – Moscova
Clădirea de pe strada Serfimovici: construită în anul 1929 în Moscova, clădirea de 5 niveluri și 7500 tone a fost deplasată în anul 1937, 74 metri pentru a se încadra în nouă alinierea a străzii. A fost ridicată 1.85 metri iar deplasarea s-a făcut prin tragere cu trolii electrice, viteza fiind de 6 metri pe oră.
Mânăstirea Pafnutie Borovski : monument istoric situat în Kitaigorod a fost mutat în anul 1967 pe o distanță de 100 metri și rotită cu un unghi de 180o. Specialiști ruși din vremea respectivă apreciau aceste lucrări ca fiind unele economice, reprezentând între 40 -70% din costul unei clădiri noi.
Australia:
Clădirea Hornsby Signal Box: a fost construită în anul 1928 în Sydney, fiind folosită pentru a dirija mersul trenurilor. O dată cu centralizarea computerizată a acestui proces construcția a devenit nefunctionabilă luându-se decizia de a construi o nouă linie de cale ferată care să treacă prin locul ocupat de aceasta. Clădirea din cărămidă, lungă de 18 metri și cântărind 350 tone a fost mutată în anul 2007 pe o distanță de 150 metri fiind prima clădire din zidărie mutată în întregime în Australia. Ca lucrări pregatioare amintim: excavație în jurul construcției, montarea cadrului portant din grinzi metalice, ridicarea cu ajutorul cricurilor hidraulice aproximativ 2 metri și pusă pe 12 utilaje cu roți pneumatice.
Figura 2.16 – Hornsby
Casa Laveter: construită în anul 1910 în Melbourne, reprezentând stilul arhitectural de pe vremea reginei Anna a Angliei, casa a fost mutată 200 metri pentru a face loc unei extinderi a unui centru de îngrijit bătrâni. Construcția de 120 tone fost pusă pe un cadru portant format din 18 grinzi metalice și transportată pe roți pneumatice. Mutarea a durat 5 săptămâni și pentru ca aceasta să fie posibilă s-au mutat aproape 150 de copaci.
Elveția:
Fabrica Oerlikon: clădirea istorică din zidărie de 6200 tone a fost construită în anul 1876 în orașul Zurich, având o lungime de 80 metri și o lățime de 12 metri. Construcția cu 2 niveluri a fost deplasată 60 de metri în anul 2012 pentru a se construi o nouă linie de cale ferată. Lucrările pregătitoare au durat 10 luni și au constat în: montarea cadrului portant din grinzi metalice sub clădire, turnarea unei plăci de beton și montarea cailor de rulare până la destinația finală. Deplasarea clădirii a durat 19 ore și s-a făcut cu ajutorul preselor hidraulice pe role de oțel, viteza fiind de 4 metri pe oră. Costul operațiunii a fost de aproape 12 mil.$.
Figura 2.17 – Oerlikon
2.2 Construcții demontate și reasamblate.
Clădirea Warder: situată în Washington, este singura construcție proiectată de arhitectul Henry Hobson Richardson din oraș, a fost construită în anul 1888. În anul 1923 s-a luat decizia ca aceasta să fie demolată pentru a se construi o clădire de birouri. Arhitectul George Oakley Totten a cumpărat cărămida exterioară și majoritatea lemnului. Acesta a refăcut exteriorul clădirii la 2.5 kilometri față de locul actual. A fost renovată în anul 2002 iar acum este un complex de apartamente.
Clădirea Agecroft Hall: construită la sfârșitul secolului al 15-lea în Pendlebury,Anglia, aceasta a fost cumpărată în anul 1925 de Thomas Wiliam. A fost dezasamblată și trimisă cu vaporul în Richmond, Virginia, S.U.A unde a fost remontata. În prezent construcția este muzeu.
Biserica Sfântul Bernard de Clairvaux: construită în anul 1141 în Segovia , Spania a fost cumpărată de Wiliam Hearst în 1925 și trimisă în America în 11000 lăzi. A stat până în anul 1952 într-un depozit din New York din cauza problemelor financiare fiind cumpărată de Raymond Moss și William Edgemon, aceștia au reasamblat-o în anul 1964 în Miami adăugând și alte detalii decorative specifice Spaniei. Reasamblarea a durat 19 luni și a costat 1.5 mil.$ unele pietre originale fiind nefolosite în proces.
Podul John Rennie: a fost construit de inginerul scoțian John Rennie în 1831 în Londra peste Tamisa. A fost atât de greu încât la fiecare 8 ani se cufunda 2.5 centimetri. În anul 1924 acesta a trebuit să fie înlocuit. Primăria l-a pus la vânzare în anul 1967 fiind cumpărat de Robert McCullough pentru 2.5 mil.$. Acesta a fost reconstruit în orașul Lake Havasu, Arizona,S.U.A. în anul 1971 dar unele părți din podul original nu au fost incluse.
3. REAMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR ÎN ROMÂNIA.
3.1 Concepția folosită.
Orice construcție îndeplinește condițiile de echilibru pentru sistemul de forțe exterioare luate în considerare la proiectare. În cazul deplasării construcțiilor de la o locație la alta aceste condiții de echilibru se modifică, astfel trebuie găsită o soluție care să nu afecteze aceste condiții de echilibru pentru fiecare din elemnte și pentru structură în ansamblu, de asemenea trebuie să se asigure limitarea deformațiilor structurii la valori care să asigure bună exploatare pe viitor a construcției.
Se impun astfel mai multe condiții care trebuie îndeplinite:
nedeformabilitatea practică a suprastructurii construcției, sau mai exact păstrarea deformabilității în limite acceptabile;
nedeformabilitatea căii pentru transportul construcției;
menținerea secțiunii orizontale de la baza construcției, în toate fazele de lucru, într-un plan orizontal.
Pentru îndeplinirea primei condiții de nedeformabilitate a structurii se realizează, după o tehnologie specială, un element nou în zona în care se taie legătură dintre construcție și fundație numit cadru purtător, format dintr-o rețea de grinzi plane solicitate la încărcări normale pe planul lor.
Alegerea unei configurații a cadrului purtător depinde de:
modul de conformare și natura materialelor din care este alcătuită suprastructura construcției;
modul de rezemare a construcției prin intermediul cadrului purtător pe elemente rigide sau elastice.
Soluții pentru realizarea cadrului purtător:
pentru o construcție din zidărie tip biserică, care are structura de rezistentă repartizată pe perimetru, cadrul va avea o rețea de grinzi sub zidurile perimetrale, legate cu grinzi pe direcția transversală.
pentru o construcție din zidărie portantă la exterior și ziduri interioare de compartimentare se va alege o soluție care să permită transmiterea întregii greutăți cadrului purtător fără deformații.
în cazul unor construcții având structura în cadre din beton armat, cadrul purtător va trebui să înglobeze stâlpii existenți, alcătuind o rețea de grinzi capabilă să asigure nedeformabilitatea suprastructurii clădirii.
La alegerea unei soluții de cadru purtător trebuie să se țină cont de modul de transmitere a forței gravitaționale din structură existență, de modul de transmitere prin cadrul purtător a încărcării la mijloacele de transport, cu rezemare elastică sau rigidă, precum și de aspectul economic.
Pentru a determina eforturile în cadrul purtător, încărcările se vor stabili în 2 ipoteze de transmitere:
cadrul purtător solicitat de încărcarea provenită din suprastructura construcției, în ipoteza rezemarii rigide pe prese.
cadrul purtător solicitat de aceeași încărcare în ipoteza rezemarii elastice, pe mecanismele de transport.
Evaluarea încărcărilor se face în funcție de structură și natura materialelor din care este realizată construcția. Se stabilește greutatea totală și apoi încărcările ce revin fiecărei grinzi din cadrul purtător. Încărcările pot fi distribuite sau forțe concentrate..
Se fac următoarele ipoteze de calcul:
1.Cadrul purtător rezemat rigid pe toate presele. Ipotezele de avarii fiind:
cedarea unei prese;
cedarea a două prese alăturate;
cedarea a trei prese în diverse puncte.
2.Cadrul purtător rezemat elastic pe utilajele de transport. Ipotezele de avarii fiind:
cedarea uni mijloc de transport;
cedarea a două mijloace de transport alăturate;
cedarea a trei mjloace de transport în diverse puncte.
Forțele de contact dintre structură și cadrul purtător nu pot fi evaluate cu rigurozitate, deoarece acestea nu mai sunt forțe gravitaționale provenite din încărcările de deasupra ci provenite din conlucrarea elastică dintre structură și cadrul purtător. În cazul în care structura nu este în cadre, contactul dintre structură și cadrul purtător nu mai este realizat în puncte discrete ci pe zone continue. Este indicată în acest caz analiza separată a structurii printr-o metodă numerică cea mai eficientă fiind metoda elementelor finite, ea furnizând pentru toate punctele studiate , inclusiv pentru cele de contact cu cadrul purtător, deplasări liniare și rotiri. Din această cauza este mai rațională studierea cadrului purtător cu metoda deplasărilor, alegând drept necunoscutele deplasările, atât în punctele de contact cu structura cât și în punctele de contact cu calea de rulare, luându-se în considerare tasarile elastice din aparatele de reazem și chiar ale căii, dacă natură terenului permite acest lucru.
Pentru translațiile construcțiilor realizate în România anilor 80’cadrul purtător a fost calculat prin metoda deplasărilor cu ajutorul programul de calcul RETGRI.
3.2 Tehnologia execuției lucrărilor de deplasare.
În executarea unor lucrări de deplasare tehnologia de realizare reprezintă o problemă importantă. Condițiile ce se impun unei tehnologii de deplasare:
compatibilitate cu structura de rezistență a construcției;
să reprezinte o soluție posibilă de executat asigurând stabilitatea și rezistența clădirii indiferent dacă se evacuează sau nu aceasta;
să folosească scule și utilaje existente în baza materiala a întreprinderilor de construcții;
să asigure condiții de respectarea normelor de protecție și securitatea muncii;
să fie eficientă din punct de vedere economic.
Deplasarea construcțiilor având structura de rezistență din zidărie portantă:
Etapele tehnologice pentru realizarea cadrului purtător::
În funcție de condițiile clădirii ce urmează a fi mutată se stabilește cota la nivelul la care se taie legătura construcției cu terenul, cota fiind numită cotă roșie.
Se execută săpătura generală la fundația zidurilor clădirii în exterior și interior.
Se execută o rigolă de scurgere a apelor de ploaie.
Se trasează cu vopsea la exteriorul și interiorul construcției dimensiunile golurilor ce urmează a fi executate și ordinea în care se vor efectua lucrările de spargere a zidăriei pereților interiori și exteriori. Poziția și dimensiunile găurilor se determină în funcție de greutatea zidăriei ce urmează a se descărcă pe fiecare zonă rămasă, se recomandă ca un gol să aibă lățimea de 0,7 m și să fie la 1-1,2 m distanță de golul vecin.
Spargere zidăriei se realizează cu ajutorul unei carote, evitându-se producerea de vibrații care ar putea afecta starea construcției. După crearea golurilor, se desface zidăria rămasă cu dalta și ciocanul până la dimensiunile necesare.
La partea inferioară a golului se toarnă o șăpa din mortar de ciment pentru nivelare peste care se pune o folie din polietilenă sau carton asfaltat.
Se introduce în gol un element metalic numit masă peste folia de polietilenă, se împănează la partea superioară cu pene metalice după care se injectează sub presiune cu pompa electrică spațiul rămas cu mortar de ciment și aracet. Este recomandabil ca acest spațiu să nu fie mai mare de 1,5-2 cm. Golurile în zidărie și introducerea meselor metalice se vor executa după o regulă de șah, să nu fie executate toate o dată pe o aceeași parte, sau foarte apropiate. Pe toată perioadă construcția este supravegheată să nu apară fisuri noi
După ce toate măsuțele au fost introduse se trece la desfacerea zidăriei dintre acestea.
Se execută armarea și cofragul, după care se trece la betonarea sistemului de grinzi denumit cadru purtător, zidăria va fi udată 24 ore înainte de turnare. În zonele unde există măsuțe montate în beton, boghiurile vor fi fixate prin sudură de acestea.
Etapele tehnologice pentru executarea fundațiilor pentru prese:
Fundațiile se realizează tot după o regulă de șah, astfel încât construcția să aibă o suprafață suficientă de rezemare pentru transmiterea greutății proprii la teren.
Desfacerea zidăriei din fundația existentă de sub cadrul purtător, se poate face și cu ajutorul utilajelor mecanice, vibrațiile produse de acestea neinfluențând construcția datorită zonei de separare realizată cu ajutorul foliei de polietilenă.
Armarea, cofrare și betonare fundațiilor izolate.
După executarea fundațiilor izolate, se montează presele hidraulice și se trece la desfacerea zidăriei dintre acestea, construcția rămânând rezemată pe prese. Spațiile libere între fundațiile preselor se completează cu beton rezultând o suprafață continuă pentru realizarea căii de rulare.
Figura 3.1 – Sistem susținere
Etapele tehnologice pentru executarea căilor de rulare:
Calea de rulare este compusă din infrastructura drumului: piatră spartă și balast, beton simplu, elemente prefabricate din beton armat etc. și elemnte de cale necesare transportului: profile metalice de tip I legate prin eclise și șină de tip C.F. constituind longrinele.
Longrinele se montează la poziție cu ajutorul aparatului topografic, în cazul mai multor căi paralele este importantă menținerea paralelismului între ele deoarece abaterile duc la apariția unor forțe de frecare mari între șină și roată în timpul deplasării.
După montajul longrinelor și fixarea cu buloane de calea de rulare, spațiul rămas între longrină și cale se umple cu o șapă autonivelanta care va asigură o suprafața continuă pentru longrină.
Montare boghiurilor este recomandabil să se facă în afara construcției și aduse pe poziție prin împingere, de asemenea trebuie luată în considerare și posibilitatea legării acestora în grupuri alcătuind o platformă mobilă integrală.
Figura 3.2 – Sistem deplasare
Deplasarea construcțiilor având structura de rezistență din cadre de beton armat:
Etapele tehnologice pentru realizarea cadrului purtător:
Se studiază planurile fundației sau se efecturaza sondaje pentru a se determina cotele acestora și pentru stabilirea cotei roșii.
Soluția pentru realizare cadrului purtător constă în executarea unei rețele de grinzi din beton armat care înglobează structura de rezistență la nivelul de tăiere.
După realizare eșafodajului se trece la montarea armăturilor și cofrajului conform cotelor din proiect, betonarea cadrului purtător prin zona interioară a construcției realizându-se niște fante de 20 x 40 cm în planșeul de peste subsol la distanțe de 1,2-1,3 m iar prin exterior acest lucru făcându-se normal.
După montarea preselor, se trece la tăierea stâlpilor. Operația constă în dezvelirea armăturii pe o lungime de 20-25 cm sub cadrul purtător, tăierea armăturii cu flacără oxiacetilenica și spargerea betonului cu utilaje mecanice. Tăierea este bine să se realizeze în șah pentru ca construcția să se așeze progresiv pe noile puncte de rezemare.
Figura 3.3 – Executare cadru purtător
Figura 3.4 – Sistem susținere
Etapele tehnologice pentru executarea fundațiilor pentru prese:
Executarea săpăturilor în interiorul și exteriorul construcției.
Armare, cofrarea și turnarea betonului, fundațiile depinzând de natura terenului și de sarcina ce trebuie suportată, este recomandabil ca acestea să aibă suprafețe cât mai mari, evitându-se fracționarea în zone mici, având un rol important asupra comportării construcției în cazul unor eventuale tasari ale terenului.
Se trece la montarea preselor hidraulice în punctele stabilite cât mai aproape de zona stâlpilor
Figura 3.5 – Sistem deplasare
3.3 Construcții deplasate integral.
În țara noastră specialiștii în urbanism au căutat soluții care să îmbine cât mai armonios, construcțiile trecutului cu prezentul și viitorul, însă au întâmpinat serioase dificultăți în salvarea unor construcții ce erau monumente de arhitectură, istorice, case memoriale etc. care din lipsa unei tehnologii de salvare au fost ,de multe ori, demolate. Pentru păstrarea unor astfel de construcții ce urmau să fie demolate s-a adoptat procedeul de deplasare integrală a acestora, primele clădiri fiind mutate în anul 1982. Metoda de deplasare a construcțiilor a fost foarte bine pusă la punct, sub aspectul concepției, proiectării, tehnologiei și utilajelor folosite. Prin caracterul original al soluțiilor adoptate, siguranță și calitatea execuției, lucrările realizate pot fi considerate spectaculoase și valoroase.
În România, majoritatea lucrărilor de translație a construcțiilor s-au efectuat sub conducerea inginerului Eugeniu Iordăchescu, dintre care amintim:
– Biserica Schitul Maicilor, București (monument istoric din sec. al XVII-lea): 745 tone, ridicare: 1,67 metri, distanța: 245 metri (prima lucrare de translație);
– Biserica Olari, București, Calea Moșilor (monument istoric din sec. al XVIII-lea): 1.278 tone, distanța: 80,35 metri;
– Casa memorială Anton Pann, Râmnicu Vâlcea (locuința din sec. al XVIII-lea): 170 tone, distanța: 37,80 metri;
– Bloc de locuințe, București, str. Aurel Vlaicu nr. 166 (fără evacuarea locatarilor): 7 niveluri, 3.100 tone, distanța: 14,40 metri.
– Două blocuri de locuințe, București, str. Ștefan cel Mare nr. 18 (fără evacuarea locatarilor): 7 niveluri, 4.000 tone, distanța: 7,35 metri și nr. 20 (fără evacuarea locatarilor): 4 niveluri: 2.400 tone, 7,35 metri;
– Sediul Băncii Naționale Miercurea Ciuc: 2.400 tone, distanța: 129 metri;
– Biserica Sfântul Ilie, București, Calea Rahovei (monument istoric): 2.100 tone, distanța 49 metri;
– Imobil, București, B-dul Republicii nr. 237 (fără evacuarea locatarilor): 5 niveluri, 1.650 tone, distanța: 63,40 metri;
– Biserica Mihai Vodă, București (monument istoric din sec. al XVI-lea): biserica: 3.100 tone, clopotniță: 289 tone, ambele la distanța de 289 metri, după ce au fost executate șase mișcări în spațiu pentru a ajunge pe amplasamentul final.
– Biserica Ortodoxă, Reșița (monument istoric): 2.100 tone, distanța: 55 metri;
– Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, București (monument istoric și de arhitectură): 9.000 tone, distanța: 33 metri; 4 niveluri, 52 metri lungime, 25 metri lățime;
– Biserica Sfântul loan Nou, București, Piață Unirii (monument istoric din sec. al XVII-lea): 3.100 tone, distanța: 23 metri;
– Biserica Sfântul Gheorghe-Capră, București, str. Pantelimon (monument istoric din sec. al XVIII-lea): 900 tone, distanța: 89 metri;
– Sanatoriul Dermato-Venerian, Craiova, Calea București: 4 niveluri, 3.000 tone, distanța: 63 metri;
– Blocul A2 din Alba lulia (fără evacuarea locatarilor): 5 niveluri, 7.200 tone, distanța: 52,30 metri;
– Biserica Sfântul Ștefan – Cuibul de barză, București, str. Știrbei Vodă (monument istoric): 1.650 tone, distanța: 16 metri;
– Mânăstirea Ramet, jud. Alba. Ridicarea Bisericii Vechi (monument istoric de la anul 1377): 700 tone, distanța: 2,08 metri;
– Blocul 57, Petrila (fără evacuarea locatarilor): 3.300 tone, distanța: 10,4 metri;
– Statuia domniței Bălașa, București (în incinta Bisericii Domnița Bălașa): distanța 20 metri;
– Deplasarea unui puț metalic, la mina de cărbuni Câmpul lui Neag, având înălțimea de 75 metri și cântărind 250 tone, pe distanța de 27 metri.
Deplasarea bisericii Olari:
Amplasată pe Calea Moșilor, la intersecția cu strada Olari, biserica a fost construită în anul 1758, sub domnia lui Ion Scarlat Ghica Voievod, fiind una din cele mai vechi biserici ale orașului. Biserica, construită în formă de navă (corabie), având două turle, trei abside și un pridvor care, ulterior, a fost înzidit, are dimensiunile de 25 m lungime, 29 m înaltime, 14,5 rn lățime și greutate de 1278 tone.
Construcția este realizată din cărămidă subțire de tip oltenesc, având zidurile exterioare groase de 80 cm, fundația din același material, cu o înălțirne de la 1,30 m la 1,70 m, fiind puternic avariată după cutremurele din 1809, 1810, 1940 și 1977. Picturile interioare au fost refăcute în anul 1898 de către pictorul Eustațiu Stoenescu.
Artera Calea Moșilor, fiind supusă unei ample reorganizări, în anul 1978, biserica Olari era afectată noile lucrări edilitare. Pentru a fi păstrat acest monurnent istoric, a fost studiată posibilitatea deplasării lui pe noul amplasament, spre strada Olari, încadrându-se în ansamblul noilor blocuri și a zonei de locuințe vechi.
Lucrările de mutare a bisericii s-au desfășurat în două etape:
în anul 1982, a fost executată deplasarea pe distanța de 58 m necesară eliberării traseului pentru lucrările de canalizare, conductă de termoficare, conductă de apă și energie electrică, precum și traseul noului drum;
în anul 1983, s-au executat alte două mișcări: una de rotire cu un unghi de 28o18’ și o deplasare pe distanța de 22,35 m ajungând astfel pe amplasamentul definitiv.
Lucrările pregătitoare au constat în:
Consolidarea structurii de rezistență a bisericii, care a suferit degradări de-a lungul anilor, ca urmare a nenumăratelor seisme, bombardamente și a circulației intense de pe Calea Moșilor. Au fost constatate fisuri și crăpături în pereții interiori și exteriori, pornind din fundație și care se ridicau pe toată înălțimea atât pe axa longitudinală, cât și în trei zone, pe direcția transversală.
Cu ocazia săpăturilor, s-a constatat că absidele după direcția nord și sud nu aveau fundații deoarece, dintr-o eroare de trasare, fundațiile inițiale fuseseră abandonate. Aceasta explică și avariile importante suferite de biserică la cutremurul din 4 martie 1977. Pentru remedierea acestei situații, au fost executate două centuri, orizontale din beton armat, una la cota 4,50 m și cealaltă la cota 7,80 m, având dimensiunile de 20 x 25 cm care, împreună cu un număr de 30 stâlpișori de 20 x 20 cm ce pornesc din cadrul purtător, asigură o nouă structură de rezistență pentru zidăria fisurată. Executarea acestei consolidări a fost efectuată prin tăierea zidăriei cu freză mecanică și înglobarea întregii structuri în zidărie pentru a nu fi modificată arhitectura fațadei.
Executarea de sprijiniri la arce și bolți, în interiorul bisericii, cu măsuri de protecție a picturilor.
Închiderea provizorie, cu zidărie, a golurilor ferestrelor.
Injectarea fisurilor din zidărie cu mortar de ciment și aracet.
Mutarea monumentului istoric:
Sub zidurile longitudinale și transversale a fost executat un sistem de grinzi din beton armat (cadrul purtător) constituind elementul de susținere al bisericii în timpul transportului.
Au fost luate în considerare trei variante de rezemare, corespunzând diferitelor etape tehnologice și în fiecare variantă câte trei ipoteze de cedări de reazeme, izolat și simultan. Au fost determinate starea de eforturi (momente încovoietoare, momente de torsiune și forțe tăietoare), starea de deformație și intensitatea reacțiunilor pe prese. Pentru dimensionare au fost folosite valorile maxime ale efoturilor rezultate din cele nouă ipoteze de încărcare. Rezultatele din calcul au fost confirmate în timpul execuției, neapărând nici un fel de fisură în cadrul purtător în timpul rezemării pe prese sau al rezemării pe boghiuri.
Operația de tăiere a fundației existente în vederea desprinderi construcției de legătura cu terenul reprezintă o lucrare dificilă și, în același timp, deosebit de importantă. Schema de realizare a fundațiilor și etapizarea execuției lor trebuie să conducă la asigurarea deplinei siguranțe în orice moment al execuției, precum și la păstrarea clădirii în planuri perfect orizontale și verticale.
Calcului fundațiilor ca elemente izolate din perioada de susținere pe prese a bisericii, trebuie să fie avut în vedere și pentru etapa a II-a, când acestea sunt folosite și pentru transportul construcției. După ce au fost executate toate fundațiile pentru prese după o anumită schemă, s-a trecut la montarea acestora, puse sub încărcare la valorile rezultate din schema de încărcare din ipoteza calculului cadrului purtător pe reazeme rigide. Controlul asigurării încărcării s-a făcut cu ajutorul aparaturii de măsură, manometre montate la pompe, astfel că, la terminarea operației de montaj, întreaga greutate a bisericii de 1278 tone s-a transmis la teren prin intermediul celor 23 prese. S-au desfăcut apoi, ultimele legături ale fundației existente cu terenul și biserica a rămas rezemată numai în 23 puncte (prese).
Se trece la montarea utilajului de transport, care este alcătuit din 14 căi de rulare și 32 boghiuri (cărucioare). Operația de transfer a greutății bisericii din poziția de rezemare rigidă, pe prese, în poziția de rezemare elastică pe boghiuri, este o lucrare deosebit de importantă, deoarece nu trebuie să apară deplasări pe verticală, care ar putea provoca apariția de fisuri.
Dispozitivele de tragere pe distanța de 58 m fost două trolii electrice, echipate cu aparatură de rnăsurare a forței (dinamometre) forța maximă înregistrată fiind de 160 kN. Deplasarea bisericii a început în ziua de 22 septembrie 1982 și s-a realizat cu o viteză de 1,8-2,3 m/h, timpul efectiv de deplasare fiind de 25 ore. Lucrările de rotire a bisericii cu unghiul de 28°18' au fost executate utilizând o cale de rulare curbă, centrul de rotire fiind fixat în interiorul absidei de la altar la o distanță de 3 m față de zidul exterior. Punctul fix a constat din realizarea unui dispozitiv special din metal care s-a materializat între cadrul purtător și radier, constituind punctul în jurul căruia s-a produs rotirea.
Forța de împingere a fost aplicată într-unul din capetele cadrului purtător cu ajutorul unei prese hidraulice care a produs momentul de rotire. Lucrarea s-a realizat în ziua de 21 noiembrie 1983, timpul efectiv de executare a rotirii bisericii fiind de 2 ore și 40 minute. După efectuarea lucrărilor de demontare a întregului mecanism de rotire (boghiuri și calea curbă) fost executate lucrările penru deplasarea în linie dreaptă pe distanța de 22,35 m, cu ajutorul a 32 boghiuri. Deplasarea a fost executată în ziua de 5 decembrie 1983 si a durat 5 ore și 20 minute. Pe amplasamentul final a fost executată legătura între biserică și radier, prin turnarea unei fundații de beton pe contur, în jurul căreia s-au realizat umpluturile de pământ necesare și sistematizarea terenului.
În scopul cunoașterii modului de comportare a construcției în timpul deplasării, au fost efectuate măsurători ale caracteristicilor dinamice, cu aparatură specială, de către INCERC București, în condițiile de rezemare pe boghiuri în timpul translației și în poziția de rezemare statică pe prese. Înregistrările deplasărilor relative de translație au arătat că viteza de translație a fost aproximativ constantă, având o valoare de 0,5 mm/s.
Perioadele proprii de oscilație ale construcției, în cele două condiții de rezemare, sunt:
pe prese:
pe direcția transversală, 0,39 s;
pe direcția longitudinală., 0,35 s;
pe calea de rulare, în timpul translației:
pe direcția transversală, 0,61 s;
pe direcția longitudinală, 0,56 s.
Analizând aceste date s-a constatat că perioadele de oscilație au fost mai mari în timpul transportului decât în condițiile de rezemare pe fundația definitivă. De asemenea, oscilațiile care au apărut în timpul transportului au fost de același ordin de mărime cu cele ale construcțiilor supuse acțiunii microseismice.
Figura 3.6 – Olari
Deplasarea casei memoriale Anton Pann:
În cadrul lucrărilor de modernizare a zonei centrale din orașul Râmnicu Vâlcea, în anul 1982, artera de circulație Știrbei Vodă, prin care se face legătura cu stațiunea balneoclimaterică Olănesti, a fost supusă unor importante lucrări de lărgirea a arterei de la 7 la 21 m și realizarea unor ansambluri de locuințe noi.
În aceste împrejurări, locuința din str. Știrbei Vodă. nr. 18 în care a trăit și a creat poetul Anton Pann era supusă demolării. Analizându-se mai multe variante asupra posibilității păstrării acestei case-muzeu, s-a optat pentru soluția de deplasare a clădirii pe un nou amplasament, rezolvându-se în modul cel mai adecvat atât păstrarea autentică a clădirii, cât și eliberarea terenului necesar realizării noii artere de circulație. Locuința, o casă modestă din secolul al XVIII-lea reprezintă o construcție tipică din această zonă, în prezent fiind casă memorială unde sunt expuse și păstrate cu grijă obiecte și lucrări aparținând povestitorului Anton Pann. Construcția, având o vechime de peste 200 de ani, cu demisol și parter, are dimensiunile în plan de 10,35 x 7,35 m și un pridvor mare de 3,70 x 3,75 m, fiind realizată, până la nivelul parterului., din zidărie de bolovani de râu, peste care s-a executat un planșeu din grinzi Iemn. Pereții exteriori sunt executați din paiantă, iar acoperișul din șiță.
Deși construcția nu are un stil anume, un farmec deosebit îi oferă casei pridvorul format din stâlpi de lemn sculptați cu motive populare. Pentru a fi păstrată această casă memorială , a fost întocmit un proiect pentru translația clădirii prin care s-a urmărit rezolvarea următoarelor probleme:
deplasarea construcției în suprafața de 180 m2, și greutate de 170 tone pe o distanță de 37,8 m în condiții de deplină siguranță, având în vedere starea avansată de uzură a unor elemente din clădire;
având în vedere diferența de nivel între poziția inițială și cea finală de aproximativ 1,5 m s-a preconizat deplasarea pe o cale cu o pantă de 4%, pentru a fi eliminate lucrărilor suplimentare legate de ridicarea clădirii;
pentru a se obține așezarea clădirii paralel cu noua arteră și a se evita efectuarea unei rotiri, a fost nescesară deplasarea construcției sub un unghi de 37° față de axa viitoarei artere.
Lucrările pregătitoare realizate:
executarea unui sistem de grinzi din beton armat (cadru purtător), sub planșeul de peste subsol;
realizarea fundațiilor pentru sistemul de susținere ână la montarea utilajului de transport;
desfacerea zidăriei de fundații pe tot conturul construcției;
compactarea terenului până la noul amplasament și nivelarea cu o pantă de 4%;
realizarea căilor de rulare din traverse de lemn și șină tip CF, pe un pat de piatră spartă și balast;
montarea cărucioarelor de transport cu elemente variabile, pentru menținerea într-un plan perfect orizontal a construcției;
realizarea fundațiilor definitive pentru clădire și pentru stația de tragere și montarea troliilor electrice.
Lucrările de deplasare:
După efectuarea tuturor verificărilor privind executarea corectă a lucrărilor, inclusiv a măsurătorilor topografice, s-a trecut la executarea propriu-zisă a deplasării. Construcția a fost deplasată pe o distanță de 37,8 m, cu o viteză de 6,5-6,8 m/h, durata efectivă a deplasării fiind de 5 ore și 40 minute. Volumul redus al lucrărilor, dar de tehnicitate ridicată, a necesitat un număr mic de muncitori (6-8 muncitori, în medie, zilnic) care, timp de aproximativ 42 zile, au realizat această lucrare. Lucrarea este o realizare deosebită, având în vedere faptul că o construcție cu o vechime de peste 200 de ani și din materiale cu o uzură avansată a fost posibil să fie deplasată la o distanță apreciabilă fără să sufere cea mai mică avarie.
Figura 3.7 – Anton Pann
Deplasarea unui sediu de bancă:
Pentru realizarea noului centru civic, din Miercurea Ciuc, ce cuprinde clădirea sediului politico-administrativ, un teatru cu peste 800 de locuri, un hotel precum și numeroase blocuri de locuințe cu magazine la parter, amplasate în jurul unei mari piețe, a apărut necesitatea translării clădirii Băncii Naționale având în vedere starea bună a construcției, arhitectura deosebită și reprezentativă pentru o instituție, precum și durata scurtă de execuție și economiile de materiale ce se obțin prin aplicarea acestei soluții.
Clădirea a fost realizată în anul 1938, având destinația de bancă, funcțiune ce se păstrează și în prezent. Construcția, cu o suprafață construită desfășurată de 1234 m2, are subsol, parter, etaj și pod înalt care permite în viitor o amenajare interioară în cazul unor necesități de spațiu. Înălțimea construcției este de peste 15 m de la nivelul terenului, ceea ce este echivalent cu înălțimea unui bloc de locuințe cu P+4 etaje, având o greutate de 2400 tone.
Structura de rezistență este din zidărie portantă de 45-60 cm grosime pe conturul exterior și din stâlpi cu grinzi din beton armat la interior, la nivelul parterului, în zona de lucru cu publicul, având planșeele din beton armat pe toate nivelele. Fundațiile sunt din beton simplu, adâncimea de fundare fiind de circa 3,5 m.
La exterior, construcția are un finisaj realizat în praf de piatră, având coloane și ornamente ce-i conferă o fațadă deosebită. Soclul este placat cu piatră de dimensiuni mari, iar la fațadă, diferența de nivel de la teren până 1a cota planșeului peste subsol este marcată de scara principală din piatră, având o lungime de 15 m. La interior, finisajul este realizat din materiale foarte bune, ca pardoseli din marmură, placaje din marmură la stâlpi, tâmplărie din lemn de stejar, parchete etc. Clădirea este dotată cu toate instalațiile necesare, sanitare, electrice, precum și încălzire centrală proprie.
Lucrări pregătitoare:
Amplasamentul nou se găsea la o distanță de 129 m. Pentru a ajunge în acest loc, clădirea trebuia deplasată 86,70 m paralel cu axa principală de inerție și apoi, sub un unghi de 120°, deplasată pe distanța de 42,3 m. Pentru efectuarea acestor mișcări, clădirea a fost în prealabil pregătită, prin executarea unor lucrări speiale, care să-i confere construcției toate condițiile de siguranță atât în timpul lucrărilor pregătitoare cât și în timpul deplasării.
Având în vedere specificul activității de bancă, activitate ce nu putea fi întreruptă nici un moment, s-au asigurat toate utilitățile, inclusiv accesul funcționarilor și al publicului în clădire, pe toată perioada lucrărilor și în timpul deplasării.
Pentru a asigura nedeformabilitatea suprastructurii construcției, sau mai exact păstrarea deformabilității în limite acceptabile, nedeformabilitatea căii pentru transportul construcției și menținerea secțiunii orizontale de la baza construcției în toate fazele de lucru, într-un plan perfect orizontal, s-a realizat un cadru purtător format dintr-o rețea de grinzi, alcătuită pe contur din două coji din beton armat, legate din loc în loc cu, iar la interior, din grinzi cu secțiunea dreptunghiulară capabile să preia solicitarea din forța gravitațională în cele două ipoteze de rezemare, rigidă (pe prese) sau elastică (pe boghiuri) în timpul mișcării de deplasare.Dimensionarea cadrului purtător a fost făcută pe baza eforturilor obținute din analiza a nouă variante de încăreare, din care unele sunt ipoteze de avarii.
După ce cadrul purtător a fost realizat și betonul a atins clasa prescrisă, s-a trecut la operația de executare a fundațiilor pentru prese, construcția în acest moment fiind asigurată la condiția de nedeformabilitate a suprastructurii.
Executarea săpăturilor pentru fiecare fundație s-a făcut la cota și dimensiunile rezultate din calcul, în funcție de încărcările și presiunea admisibilă a terenului, stabilită prin avizu1 geotehnic. Programarea realizării fundațiilor pentru prese a fost făcută după o regulă de șah, astfel încât construcția să aibă întotdeauna o suprafață suficientă de rezemare pentru transmiterea greutății proprii la teren. După ce au fost executate fundațiile izolate în ordinea stabilită și au fost montate presele în fiecare punct, s-a trecut la desfacerea zidăriei dintre acestea, construcția rămânând rezemată numai pe prese.
Calea de rulare în afara construcției se compune din infrastructura drumului ce se realizează pentru deplasarea clădirii și elementele de cale, refolosibile, necesare transportului. În acest caz, având în vedere natura terenului, precum și construirea unui bloc pe traseul de deplasare, după mutarea băncii, a fost adoptată soluția de realizare a unei căi de rulare din piatră spartă în amestec cu nisip și pietriș, bine compactat cu cilindrul compresor de 12 tone. Pentru a se putea fixa longrinele ce constituie calea de rulare, s-a adoptat soluția de a se turna un strat de beton simplu C8/10 de 10 cm grosime peste infrastructura realizată din piatră spartă. Fixarea șuruburilor de prindere a căii s-a realizat atât cu rășină epoxidică cât și prin betonare în găuri special create.
Soluția adoptată pentru fundația pe noul amplasament trebuia să satisfacă condiția de a se crea un spațiu suficient de mare pentru zona tezaurului, a fost realizată o fundație sub formă de cuvă din beton armat, care a fost apoi umplută provizoriu cu piatră spartă în amestec cu pietriș și nisip, pentru a putea realiza calea de rulare necesară ajungerii construcției în poziția finală.
După ce construcția a ajuns pe amplasamentul definitiv, înainte de a fi betonată zona de închidere laterală a construcției, a fost evacuat materialul de umplutură obținându-se un subsol cu înălțimea de 3 m, ceea ce perrnite o utilizare perfectă a acestuia atât în zona tezaurului cât și în restul subsolului.
Translația clădirii:
Pentru soluția de deplasare în linie dreaptă s-a proiectat un sistem de 10 căi de rulare, astfel alese ca forța gravitațională să fie cât mai uniform repartizată pe dispozitivele de transport. Determinarea încărcării pentru cele 41 de boghiuri s-a făcut pe baza analizei mai multor variante de bază și de avarii, rezolvate cu ajutorul unui program special pe calculator. Transferul de încărcare din poziția rigidă, pe prese, în poziția elastică, pe boghiuri, sub încărcările rezultate din calcul, s-a făcut sub urmărire permanentă cu aparatură de măsură și control, pentru a nu se introduce eforturi suplirnentare în cadrul purtător și implicit în structua construcției.
La poziționarea celor 10 căi de rulare, nu s-au admis abateri mai mari 1-2 mm între axele șinelor, iar in plan vertical 2-5 mm, prin aceasta reducându-se considerabil forțele de frecare. Deplasarea clădirii pe direcție oblică, sub unghiul de 120°, a fost făcută printr-un sistem de transport alcătuit din 18 căi de rulare și 42 boghiuri. Dispozitivele de împingere alcătuite din 2 cilindri hidraulici montați în două puncte, fost comandate centralizat, realizând o mișcare de tip „omidă" în sensul că, după parcurgerea distanței echivalente cu lungimea pistonului de 1-1,2 m, s-a trecut la o nouă poziție, continuându-se astfel împingerea. Viteza de deplasare a variat pe diversele tronsoane de deplasare de la 2,2 la 2,9 m/h, întreaga operație de translație având o durată de 51 ore.
Timpul de deplasare s-ar fi putut reduce mult, dacă ar fi fost realizată întreaga cale de rulare pentru etapa I de 86,7 m, în linie dreaptă, și apoi, pentru etapa II de 42,3 m, în direcție oblică, dar din motive economice fiecare etapă a fost tronsonată între 4 și 5 zone.
Valoarea lucrărilor de translație a fost de 42% din valoarea de demolare și refacere a unei construcții cu aceeași suprafață. Trebuie remarcat totodată că s-a făcut economie importantă de materiale, precum și faptul că activitatea instituției bancare nu a fost întreruptă, nici în timpul lucrărilor pregătitoare și nici în timpul deplasării. Lucrarea s-a executat timp de 4 luni și jumătate, cu 25-30 muncitori în medie. de către o organizație de construcții care nu a mai efectuat astfel de lucrări.
Figura 3.8 – Sediu bancă
Deplasarea a două blocuri de locuințe:
În cadrul lucrărilor de sistematizare și modernizare a arterei de circulație șoseaua Ștefan cel Mare din municipiul București, au fost realizate, între anii 1978 – 1982, lărgirea străzii la 4 fire de circulație pe sens.
Pe această zonă existau 3 blocuri de locuit, care ieșeau din alinierea generală cu o distanță variind între 8 și 14 m, ceea ce făcea ca întreaga circulație rutieră și pietonală să fie foarte mult îngreunată. În această situație, au fost analizate mai multe variante de rezolvare a sistematizării:
demolarea clădirilor ce ies din aliniament și realizarea unor blocuri noi în aliniere cu restul blocurilor de pe artera Ștefan cel Mare;
crearea unui pasaj pietonal la parterul blocului din str. Aurel Vlaicu, atribuind trotuarul spațiului de circulație rutieră, însă clădirea, rămânând ieșită mult din alinierea generală, prezenta permanent un pericol de accidente în circulația rutieră;
translația clădirilor pe distante variind între 8 și 14 m rezolvându-se în mod definitiv și corespunzător problema sistematizării din aceea zonă.
Deplasarea blocurilor din str. Ștefan cel Mare nr. 18-20:
Soluția de translație, împreună, a celor două blocuri, cu caracteristici diferite, unul cu 5 niveluri, celălalt cu 7, având structuri diferite, unul construit în anul 19367 iar celălalt construit în anul 1957, având o greutate totală de 6400 tone, efectuând o deplasare pe distanța de 7,35 m fără, evacuarea locatarilor, a constituit o premieră națională.
Blocul din șoseaua Stefan cel Mare nr. 18, construit în anul 1957, are 7 niveluri: subsol, parter și 5 etaje, cu o suprafață construită desfășurată de 2300 m2, din care 150 m2 suprafață comercială, având o greutate de 4000 tone. Clădirea are o formă în plan apropiată de un pătrat, cu o singură latură ușor înclinată. Structura de rezistență este alcătuită din cadre din beton armat: stâlpi, grinzi și planșee din beton armat, cu zidărie de cărămidă, cu umplutură de 28 cm grosime între stâlpi, la zidurile exterioare, și de 14 cm grosime la zidurile interioare. Stâlpi din beton armat de la interior au dirnensiunile de 40 x 70 cm sau 30 x 50 cm, la nivelul subsolului fiind fundați câte 2 sau 3 stâlpi pe tălpi alcătuite din cuzineți din beton armat și blocuri din beton simplu. Grinzile au dimensiunile de 23 x 25 cm sau 25 x 60 cm, armate bare de 16 sau 20 mm diametru. Planșeele au grosimea de10-12 cm, fiind armate cu bare de 6 și 8 mm pe una sau două direcții.
Blocul alăturat, din șoseaua Ștefan cel Mare nr. 20, este o clădire executată în anul 1936, având 5 niveluri: subsol, parter, 3 etaje cu o suprafață construită desfășurată de 1600 m2, din care 145 m2 suprafață comercială, cu greutate 2400 tone. Clădirea are o structură de rezistență alcătuită din stâlpi, grinzi și zidărie de cărămidă de 28 cm pe contur, iar zidurile interioare de 14 cm grosime.
Stâlpii din beton armat de la interior au dimensiunile de 40 x 50 cm, 30 x 30 cm și 30 x 50 cm, la nivelul subsolului având fundații izolate alcătuite din cuzineți din beton armat și blocuri din beton simplu. Grinzile au dimensiuni de 28 x 30 cm sau 28 x 60 cm. Planșeele au grosimea de 10 cm, la nivelurile curente, cu excepția planșeului peste subsol, care are o grosime de 40 cm, fiind alcătuit din profile metalice înglobate în beton.
La cutremurul din 4 martie 1977 zidăria de la parter a suferit unele avarii, fapt pentru care stâlpii centrali de la parter au fost consolidați prin cămășuire și au fost introduse ziduri noi despărțitoare. Fiecare clădire avea instalație proprie de încălzire centrală cu combustibil gaz metan, instalații sanitare, electrice, iar blocul din șoseaua Ștefan cel Mare nr. 18 și ascensor. Prin soluția adoptată, toate instalațiile la cele două imobile au funcționat pe toată perioada lucrărilor pregătitoare, inclusiv pe durata celor 3 ore si 52 rninute de deplasare efectivă.
Soluția de deplasare adoptată fiind mutareaa simultană a ambelor clădiri, prin împingere, reprezentând o premieră atât prin masa construcților, caracteristicile constructive diferite cât și prin sistemul de deplasare.
S-au executat următoarele lucrări mai importante, în ordinea procesului tehnologic:
executarea radierului din interiorul și exteriorul clădirii;
lucrări de rigidizare a structurii și executarea cadrului purtător;
montarea preselor și punerea în lucru a acestora;
tăierea stâlpilor;
montarea căilor de rulare și a mecanismelor de transport;
montarea mecanismelor de împingere;
lucrări de fixare a construcției pe noua fundație;
lucrări de instalații pe amplasamentul nou;
lucrări de consolidare;
lucrări de refacere a finisajelor.
Pentru ca deplasarea sa se facă în condiții de deplină siguranță, au fost adoptate soluții compatibile cu structurile de rezistentă existente și cu structura necesară efectuării deplasării. Soluția adoptată constă în realizarea la nivelul planșeului peste subsol a unui sistem de grinzi pe două direcții, înglobând grinzile existente, ca și a unor grinzi noi compuse din două coji din beton cu miezul format din zidăria peretelui de contur. Soluția este diferită de cea aplicată la blocul din str. Aurel Vlaicu nr.166, unde s-au realizat celule spațiale pe înălțimea subsolului.
Radierul din beton armat C12/15 din zona interioară, s-a executat peste blocurile fundațiilor existente, înglobând parțial unii cuzineți din beton armat, până la o distanță de 40-50 cm de pereții exteriori. În exterior, radierul s-a executat la aceeași distanță de 50 cm de pereții de contur.
După executarea cadrului purtător, a cărui betonare s-a făcut prin fante practicate în planșeul peste subsol, s-a trecut la ruperea legăturii dintre grinzile cadrului purtător și stâlpii sau pereții de contur, prin spargerea acestora. Pentru asigurarea unei ruperi controlate și pentru a nu introduce vibrații în suprastructură, desfacerea betonului s-a făcut prin extragerea cu caroteza a unor dopuri cu diametrul de 20 cm, pe toată adâncimea elementului ce trebuia tăiat.
Presele s-au montat pe radierul executat anterior, eliminâdu-se etapa de realizare a fundațiilor izolate, montarea acestora concomitent cu tăierea elementelor verticale făcându-se în etape, astfel încât să nu se modifice echilibrul general al construcției.
Translația clădirii: după desprinderea completă a construcțiilor de pe elementele verticale, s-a completat radierul de contur, după care s-au montat longrinele , șinele și utilajul de transport, dotate cu dispozitive de măsurare a deformațiilor elementelor elastice, care au permis măsurarea încărcării conform celei stabilite prin proiect. Dispozitivele de împingere alcătuite din 6 prese hidraulice, montate în două puncte, au fost manevrate centralizat, realizând o mișcare de tip omidă, în sensul că după parcurgerea distanței echivalente cu lungimea pistonului de 0,86 m, s-a trecut la o nouă poziție, continuându-se astfel împingerea. Deplasarea celor două clădiri s-a efectuat cu o viteză de 1,9 m/h, timpul de deplasare fiind de 3 ore 52 minute.
Legarea construcției pe noua fundație s-a realizat prin turnarea unui perete continuu din beton pe conturul exterior și a unor stâlpi izolați în interior.
Măsurătorile topografice efectuate în timpul lucrărilor pregătitoare și după așezarea construcției pe amplasamentul definitiv au indicat tasări. de ±1 mm. În timpul executării lucrărilor, în perioadele de trecere a încărcării de pe reazemele rigide pe cele elastice s-au înregistrat deplasări de 3-4 mm.
Concluzia care se desprinde, după executarea acestor lucrări, reprezentând mutarea unor clădiri cu multe etaje, este că, din punct de vedere tehnic, s-a pus la punct un procedeu care permite executarea fără risc a oricărei lucrări, că există o metodă de calcul, o tehnologie, un utilaj și dispozitive cu care se pot deplasa construcții, indiferent de structura constructivă, înăltimea, greutatea proprie a construcției etc. ceea ce deschide mari posibilități în viitor pentru rezolvarea problemelor de sistematizare.
3.4 Toleranțe și abateri folosite.
Abaterile de la dimensiunile date în proiect trebuie să fie cât mai minime, neputând depăși valorile admisibile, de aceea toate măsuratorile trebuie făcute cu mare atenție folosind aparatura de mare precizie.
Abaterile admise:
Abaterile pentru execuția cadrului purtător, față de cotele indicate în proiect ±5 mm;
Abaterile de planeitate pe fața superioară a fundațiilor izolate pentru prese și a radierului de sub clădire ±5 mm;
Abaterile de planeitate pe fața superioară a radierului cau a căii de rulare, în afara clădirii ±2 mm;
Abateri admise la montarea plăcuțelor pe talpa grinzii de beton sau a măsuțelor pentru prinderea boghiurilor:
abateri în plan vertical ±1 mm;
abateri transversale de la axa verticală ±1 mm;
abateri de la aliniere a plăcilor de la axa verticală ±10 mm;
Abaterile de la paralelism admise la montarea longrinelor pentru căile de rulare:
pe orizontală ±2 mm;
pe verticală ±2 mm;
Abaterile admise față de la cota la coronamentul șinei CF:
în sens transversal, între șinele unei căi de rulare ±1 mm;
în sens transversal, între axele căilor ±2 mm;
în sens longitudinal ±2 mm;
Abaterile pe verticală admise la așezarea elementelor prefabricate din beton armat, atunci când se realizează o astfel de cale ±10 mm;
Abaterile admise la execuția unei căi de rulare din traverse și șină tip CF, pe un pat de piatră spartă:
paralelism între șine la coronament ±10 mm;
în plan orizontal ±10 mm;
în plan vertical ±10 mm.
3.5 Verficarea calității lucrărilor.
La executarea unor astfel de lucrări se impun două feluri de verificări asupra construcției:
verificări preliminarii procesului de deplasare;
verificări asupra calității lucrărilor de deplasare.
1. Verificările preliminarii procesului de deplasare constau în:
studierea planurilor de execuție ale clădirii, dacă există, în caz contrar relevarea acesteia și întocmirea de planuri și secțiuni transversale;
pe baza releveelor, se face depistarea structurii de rezistență vizual și prin sondaje;
cercetarea stării de uzură a construcției, a eventualelor fisuri sau degradări ale zidăriei, stâlpilor, grinzilor, planșeelor etc.;
verificări, prin sondaje deschise la fundația clădirii, pentru a se determina adâncimea de fundare, natura elementelor de fundație, starea acestora, dimensiunile; sondajele se execută atât la exterior cât și la interior dacă este posibil;
verificarea materialelor din suprastructură clădirii, în mod special la structurile din beton armat, pentru determinarea clasei betonului și a armăturii folosind metode nedistructive cu ultrasunete, pahometrări sau probe de beton luate cu o caroteză la o serie de elemente indicate de proiectant;
verificarea clasei mortarului și a rezistenței cărămizilor la construcțiile din zidărie;
verificarea naturii terenului de fundare pe noul amplasament și pe traseul de deplasare, prin foraje geotehnice, stabilindu-se și caracteristicile geotehnice ale terenului pentru fundația provizorie a căii de rulare..
Verificările asupra calității lucrărilor de deplasare constau în:
verificări prin probe de laborator sau la șantier:
verificare prin probe de laborator a clasei mortarului de ciment, precum și a mortarului epoxidic folosit la rezemare măsuțelor și injectarea lor la partea superioară;
încercări de verificare a clasei betonului turnat în grinzile cadrului purtător, pentru determinarea rezistențelor la compresiune și întindere la 7, 14, și 28 zile;
determinarea aderenței dintre beton și armătură;
determinarea stării de fisurare a betonului;
verificarea calității injectării fisurilor în cazul consolidării structurilor;
verificări topografice, pe faze de lucru;
verificarea parametrilor cinematici ai deplasării și a caracteristicilor dinamice ale clădirii.
verificarea tehnică a lucrărilor de către proiectant:
nici o fază din lucrare nu se va definitiva fără a fi văzută și acceptată de proiectant.
4. ECHIPAMENTUL UTILIZAT PENTRU DEPLASAREA CONSTRUCȚIILOR.
4.1 Echipamentul de ridicat și transport.
Cadrul purtător: grinzi metalice se introduc sub structură pentru a înlocui fundația (poate fi executat și din beton monolit).
Figura 4.1 – Grindă metalică
Rețea de prese hidraulice: sunt amplasate sub construcție și ajută la ridicarea.
Figura 4.2 – Presă hidraulică
Sistem de unificare: controlează cricurilor care ridică construcția de pe fundație.
Figura 4.3 – Sistem unificare
Coloane din grinzi de lemn: sunt asamblate în locurile de poziționare a cricurilor, ajută la stabilizarea construcției pană ce cricurile sunt remontate pentru a o ridica la înalțimea dorită.
Figura 4.4 – Coloane lemn
Utilaj de transport cu roți pneumatice: sunt montate sub grinzile de oțel pentru a deplasa construcția la noua destinație.
Figura 4.5 – Utilaj roți
Dispozitive hidraulice de împingere: se folosesc când se adoptă soluția de transport cu cale de rulare și boghiuri (cărucioare).
Figura 4.6 – Dispozitiv împingere
Trolii electrice: ajută la tragerea construcției.
Figura 4.7 – Troliu
4.2 Echipamentul de măsurare.
Nici o fază din tehnologia lucrării nu poate fi executată fără a fi verificată topografic, dintre operații amintim:
montarea de repere pe construcție în poziția inițială și efectuarea de măsurători corespunzătoare acestei poziții;
stabilirea cotei de tăiere a construcției și de realizare a cadrului purtător;
realizarea la aceeași cotă a fundațiilor izolate pentru prese;
realizarea la aceeași cotă a radierului sub clădire și în afara acesteia;
montarea căilor de rulare la aceeași cotă;
verificarea poziției construcției, în raport cu poziția inițială, în raport cu rezemarea pe prese, pe utilajul de transport și iar pe prese în poziția finală.
Echipamentul folosit pentru aceste măsurători:
telemetru cu laser;
stație totală;
tahimetrul;
nivelă topografică;
sisteme GPS.
5. STUDIU DE CAZ.
Deplasarea blocului din str. Aurel Vlaicu nr. 166
Imobilul din str. Aurel Vlaicu nr. 166, colț cu șoseaua Ștefan cel Mare, a fost construit în anul 1938, având 7 niveluri cu o suprafața construită desfășurată de 2200 m2, o suprafața comercială de 70,48 m2 și 31 apartamente. Greutatea clădirii este de 3100 tone. Structura de rezistență a clădirii este formată din stâlpi, grinzi și planșee din beton armat, cu ziduri exterioare de cărămidă neportantă de 28 cm grosime și 14 cm pentru zidurile interioare de compartimentare în apartamente. Fundațiile sunt pe tălpi continue din beton simplu pentru zidurile exterioare, din care pornesc și stâlpii din beton armat pe contur, iar la interior fundații izolate pentru stâlpi, realizate din cuzineți din beton armat și din beton simplu. Planșeele sunt din beton armat având grosimea de 8-10 cm, grinzile interioare au dimensiunile de 15 x 35 cm sau 20 x 35 cm, iar cele de pe contur de 20 x 30 cm sau 28 x 40 cm.
Clădirea prezintă finisaje la interior precum: parchet, faianță colorată, gresie, mozaicuri etc. și este dotată cu toate utilitățile necesare (încălzire centrală, gaze, energie electrică, telefon, lift etc.). Având în vedere perioada în care s-a proiectat și executat lucrarea, când construcțiile din țara noastră nu se calculau la acțiunea forțelor seismice, se regăsesc în structura clădirii toate aspectele ce scad gradul de siguranță al unei construcții ce se află într-o zonă seismică.
Se pot exemplifica câteva din aspectele remarcate în timpul lucrărilor pregătitoare pentru deplasare:
calitatea foarte variată a clasei betoanelor, armarea transversală foarte slabă la stâlpi și grinzi cu etrieri cu diametrul de 6 mm la 35-50 cm;
nerealizarea unor noduri de cadru antiseismic;
frecvente rezemări de ordinul II la grinzi.
La cutremurul din 4 martie 1977 construcția a suferit unele avarii, care au fost studiate în cadrul proiectului de deplasare a clădirii și au fost luate măsuri de consolidare, pentru îmbunătățirea pe cât posibil a gradului de protecție antiseismică prin introducerea unor diafragme din beton pe ambele direcții.
Lucrări pregătitoare:
Având în vedere că imobilul urma să se deplaseze fără să fie evacuat de locatarii ce ocupau clădirea cu excepția evacuării temporare a unor locatari de la parter pe toată perioada desfășurării lucrărilor au fost asigurate condițiile de funcționalitate a tuturor instalațiilor din imobil: apa rece, apa caldă, canalizare, încălzire, energie electrică, gaze, ascensor, telefon. Trebuie remarcat faptul că toate instalațiile, inclusiv ascensorul și gazele, au fost în stare de funcționare și pe durată celor 7 ore ale deplasării, asigurându-se prin racorduri elastice funcționalitatea acestora, locatarii desfășurându-și activitatea în modul cel mai obișnuit.
Din lucrările mai importante care au fost efectuate în vederea deplasării clădirii pe distanța de
14,4 m se pot menționa:
rigidizarea structurii și executarea cadrului purtător;
fundații noi sub clădire și pe noul amplasament;
translația clădirii;
lucrări de fixare a construcției pe noua fundație;
lucrări topografice, verificări de laborator și determinări ale caracteristicilor dinamice în timpul translației;
lucrări de instalații provizorii și definitive;
lucrări de consoliclare a structurii până la etajul 2;
lucrări de finisaj
Rigidizarea structurii și executarea cadrului purtător: soluția adoptată în acest caz a fost aceea a realizării unui cadru purtător alcătuit din diafragme de beton formând celule spațiale de tip fagure la nivelul subsolului, care a prins baza tuturor stâlpilor interiori și fundația zidurilor exterioare, constituind elementele de susținere ale întregii clădiri cu 7 niveluri, reducând astfel posibilitățile de deformare și de deplasare pe verticală a structuri de la nivelele superioare.
După realizarea cadrului purtător și îndepărtarea legăturilor dintre suprastructură și fundații, greutatea clădirii este preluată de cadru, care o distribuie rezemărilor impuse de tehnologia deplasării. Din punct de vedere static, cadrul purtător este o rețea plană de grinzi rezemată rigid (prese) sau elastic (boghiuri), solicitat de încărcări perpendiculare pe planul său.
După ce a fost cunoscută starea de eforturi (momente încovoietoare, momente de torsiune și forțe tăietoare) a fost efectuată dimensionarea folosind valorile maxime ale eforturilor din cele nouă ipoteze de încărcare. Din analiza stării de deformație au fost stabilite deplasările relative între noduri care au rezultat mai mici de 1 mm, dovedind că soluția adoptată pentru cadrul purtător a condus la obținerea unui element orizontal cu rigiditate mare. Rezultatele din calcul au fost confirmate în timpul execuției, neaparând nici un fel de fisură în cadrul purtător, în timpul rezemării pe prese sau a efectuării mișcării.
Fundațiile noi sub clădire și pe noul amplasament: pentru a se executa operația de tăiere a fundației existente, s-a folosit o tehnologie specială specifică acestui gen de lucrări. O condiție ce se impune în executarea acestei lucrări o reprezintă păstrarea poziției clădirii într-un plan perfect orizontal, aceasta rezultând în mod deosebit din modul în care se face etapizarea execuției fundațiilor.
Pe noul amplasament, în acest caz, a fost realizat un radier din beton armat, care a fost folosit și drept cale de transport. Realizarea unei suprafețe perfect plane a radierului a fost o condiție pentru asigurarea unui montaj corespunzător al căilor de rulare.
Deplasarea blocului:
După ce au fost executate toate fundațiile, s-a trecut la montarea preselor, la valorile rezultate din schema de încărcare, în ipoteza calculului cadrului purtător pe reazeme rigide. Controlul asigurării încărcării s-a făcut cu ajutorul aparaturii de măsură (manometre montate la pompe), astfel că la terminarea operației de montaj, întreaga greutate a construcției de 3100 tone să fie transmisă la teren, prin intermediul celor 56 prese. Din momentul rezemării construcției pe prese, s-a putut trece la montarea sistemului de transport, alcătuit din 9 căi de rulare și 52 boghiuri. Poziția de montaj și forțele cu care se încărca fiecare boghiu sunt cele rezultate din calcul, în ipoteza cadrului purtător pe reazeme elastice. Operația de transfer a greutății clădirii din poziția de rezemare rigidă pe prese, în poziția de rezemare elastică pe boghiuri este o lucrare deosebit de importantă, deoarece nu trebuie să apară deplasări pe verticală ale construcției, care ar putea provoca apariția de fisuri.
Dispozitivele de tragere pe distanța de 14,4 m au fost două trolii electrice, echipate cu aparatură de măsurarea forței (dinamometre), forța maximă înregistrată fiind de 450 kN, echivalentă unui coeficient de frecare de 1,5%. Deplasarea clădirii s-a realizat cu o viteză de 1,89 m/h, timpul de deplasare fiind de 7 ore și 37 minute.
Lucrări de fixare a construcției pe noua fundație: fundația nouă a reprezentat-o însuși radierul, care a constituit și calea de rulare.
Întrucât construcția nu s-a deplasat decât 14,4 m o parte din radier pentru poziția definitivă a clădirii a rămas în zona inițială, fapt pentru care s-a realizat un rost în radier pentru a micșora influența zonei rămasă liberă după deplasare.Legătură între construcție și radier a fost realizată prin turnarea unei fundații de beton pe contur, iar în zona interioară, în dreptul stâlpilor, prin blocuri izolate din beton, construcția ajungând din nou ca în situația inițială.
Lucrări topografice: o lucrare de translație apelează atât în faza de proiectare cât și în timpul execuției, la lucrări topografice, deoarece fiecare operație se execută între limite foarte restrânse sub aspectul abaterilor și toleranțelor..
Tasările înregistrate la 04.05.1983 și la 12.05.1983 perioadă în care construcția a fost desprinsă de pe vechile fundații și a fost rezemată pe prese, variază de la 1 la 3 mm.
La data de 17.05.1983, are loc operația de transfer a greutății construcției de la prese la boghiuri, când se observă deplasări pozitive de 3-4 mm, acestea datorându-se eforturilor introduse în boghiuri pentru demontarea preselor.
Construcția se reașază, datorită reazemelor elastice de la boghiuri, și la data de 27.05.1983, ziua translației, tasările capătă valori negative mai mari datorită mișcării.
La data de 03.06.1983, construcția este din nou pe prese iar la 15.06.1983 este legată de noua fundație, când tasările sunt de -1 și +1 mm.
Determinări experimentale ale carateristicilor dinamice proprii ale parametrilor cinematici în tirnpul translației: pentru cunoașterea caracteristicilor dinamice ale clădirii în diversele situații prin care a trecut în procesu1 tehnologic, în cadrul colaborării cu INCERC București, s-au efectuat măsurători experimentale cu aparatură adecvată.
Din înregistrările efectuate în situațiile când blocul se afla pe vechiul amplasament, cu fundațiile parțial dezvelite și zidurile din subsol parțial demolate, perioadele proprii de oscilație au rezultat 0,56 s pe direcția transversală și 0,45 s pe direția longitudinală ceea ce exprimă că la nivelul redus, de solicitare la care a fost supusă construcția, efectul zidurilor de la subsol asupra rigidității dinamice de ansamblu a fost neînsemnat.
Când construcția era rezemată pe prese perioada proprie de oscilație pe direcția transversală a scăzut de la 0,56 la 0,53 s, în timp ce pe direcția longitudinală perioada s-a menținut neschimbată. Modificări mai importante au apărut în situația de rezemare elastică pe boghiuri, față de cea rigidă, pe prese; astfel, pe direcția transversală, perioada proprie a crescut la 0,83 s, iar pe direcția longitudinală la 0,63 s.
O remarcă specială trebuie făcută pentru situația de rezemare când clădirea se găsea în mișcare, pentru care perioada proprie de oscilație transversală a rămas de 0,83 s deoarece condițiile de rezemare nu s-au schimbat, în schimb, pe direcția longitudinală, care coincide cu direcția, de tragere a clădirii, efectul legăturii suplimentare introdus de cablurile troliilor electrice a făcut ca perioada proprie să scadă la 0,30 s. Măsurătorile efectuate în situația de rezemare pe prese pe amplasamentul final au scos în evidență comportarea identică între rezemarea pe prese înainte și după translație, ceea ce demonstrează că în clădire nu s-a produs nici o degradare a rigidității în timpul deplasării, perioadele proprii revenind la valorile inițiale de 0,53 s pe direcția transversală și de 0,45 s pe direcția longitudinală.
În situația finală de rezemare a construcției pe fundația definitivă se remarcă o creștere a rigidității dinamice a structurii, evidențiată de scăderea perioadei proprii de oscilație de la 0,56 la 0,45 s pe direcția transversală și de la 0,45 la 0,40 s pe direcția longitudinală, explicabilă prin realizarea cadrului purtător care a rigidizat structura de rezistență a clădirii. Din înregistrările efectuate s-a desprins și concluzia că mișcarea de translație a fost o mișcare rectilinie și uniformă, sistemul de tracțiune funcționând foarte bine.
Eficiența economică a soluției de deplasare:
În ipoteza demolării construcției, s-ar distruge următoarele materiale fără posibilitatea recuperării totale:
ciment 150 kg/mp x 2200 mp = 330 000 kg
oțel beton 30 kg/mp x 2200 mp = 66 000 kg
cărămidă 130 buc/mp x 2200 mp = 286 000 buc
radiatoare fontă 3,8 kg/mp x 2200 mp = 8 360 kg
conductori electrici 0,021 kg/mp x 2200 mp = 46,2 kg
țevi instalații 1,6 kg/mp x 2200 mp = 3 520 kg
tâmplărie 0,275 x 2200 mp = 605 mp
manopera 20 ore/mp x 2200 mp = 44 000 ore
Pentru refacerea construcției în cadre de beton armat sunt necesare următoarele materiale:
ciment 180 kg/mp x 2200 mp = 396 000 kg
cărămidă 130 buc/mp x 2200 mp = 286 000 buc
oțel beton 38 kg/mp x 2200 mp = 83 600 kg
radiatoare fontă 3,8 kg/mp x 2200 mp = 8 360 kg
conductori electrici 0,021 kg/mp x 2200 mp = 46,2 kg
țevi instalații 1,6 kg/mp x 2200 mp = 3 520 kg
tâmplărie 0,275 x 2200 mp = 605 mp
manopera 28 ore/mp x 2200 mp = 61 600 ore
Prin demolarea și refacerea unui bloc cu o suprafață de 2200 mp se consumă următoarele cantități de materiale și manoperă:
ciment 726 000 kg
oțel beton 149 600 kg
radiatoare fontă 16 720 kg
conductori electrici 92,4 kg
țevi instalații 7 040 kg
tâmplărie 1 210 mp
manopera 105 600 ore
cărămidă 572 000 buc
La aplicarea soluției de deplasare s-au consumat următoarele cantități de materiale și manoperă:
ciment 216 000 kg
oțel beton 53 165 kg
manopera 12 800 ore
Comparând soluția de deplasare cu cea de demolare și refacere se pot observa următoarele economii realizate la materiale și manoperă:
ciment economie de: 510 000 kg reprezintă 70,2%
oțel beton economie de: 96 435 kg reprezintă 64,5%
manopera economie de: 92 800 ore reprezintă 87,9%
radiatoare fontă economie de: 16 720 kg reprezintă 100%
conductori electrici economie de: 92,4 kg reprezintă 100%
țevi instalații economie de: 7 040 kg reprezintă 100%
tâmplărie economie de: 1 210 mp reprezintă 100%
cărămidă economie de: 572 000 buc reprezintă 100%
Figura 5.1 – Blocul înainte de deplasare
Figura 5.2 – Blocul în timpul deplasării
Figura 5.3 – Blocul după deplasare
CONCLUZII.
Metoda deplasării construcțiilor este o soluție foarte bună în vederea păstrării clădirilor valoroase, în special a monumentelor arhitecturale și istorice, fără de care patrimoniul cultural ar avea de suferit.
Procedeul se poate rezuma în următorii pași simpli: pregătirea construcției, ridicarea acesteia și deplasarea spre noua destinație, poziționarea și coborârea pe amplasamentul final.
Reprezintă o alternativă la demolarea unei construcții, rezultând mai puține deșeuri de materiale.
În cazul în care clădirea nu este monument trebuie realizată o analiză tehnico-economică,pentru a se justifica deplasarea față de demolarea și refacerea ei pe un alt amplasament, dacă se face economie de materiale, manoperă, utilaje și timp.
Ajută la progresul și dezvoltarea urbanistică prin crearea spațiului necesar pentru construirea unor clădiri noi.
Metoda se poate aplica la diferite tipuri de structuri: din zidărie, beton armat, lemn sau metalice.
Pe plan mondial, această metodă s-a utilizat în diferite țări folosindu-se tehnologii variate, lucru care a dus la îmbunătățirea metodei, deplasându-se construcții în condiții de maximă siguranță.
Cea mai grea construcție deplasată s-a produs în China, având 15000 tone.
În România, procedeul de deplasare a fost folosit foarte des în anii 80’datorită sistematizării zonelor urbane, deplasându-se construcții cu sau fără evacuarea locatarilor scoțând în evidența calitatea tehnică cu care s-au realizat acestea. Soluția românească constă în realizarea unui cadru purtător din beton armat, ridicarea construcției cu ajutorul preselor hidraulice și transportarea pe amplasamentul final cu ajutorul căilor de rulare și a boghiurilor.
Având în vedere că este un proces care se desfășoară în aer liber , trebuie supravegheat în permanență cu ajutorul aparaturii de specialitate pentru a nu apărea complicații care să pună în pericol integritatea construcției, a oamenilor și a împrejurimilor..
Metoda depinde de condițiile meteo, de denivelările și starea terenului pe care se execută deplasarea, de starea structurală a construcției, de găsirea unui amplasament final, de spațiul necesar transportului etc.
BIBLIOGRAFIE.
1.John Obed Curtis – Moving historic buildings
2.Informes de la Construcción Vol. 28, nr. 274
3.Ming-Hsiu Su ,Huey-Jiun Wang – A Study of Techniques for Moving Traditional Buildings
and Their Role regarding the Historic Preservation Movement in Taiwan
4.X. L. Lu, W. S. Lu, X. Zhang – New Resolution for Historic Building Conservation by Building Moving Technology, Advanced Materials Research, Vols 133-134, pp. 19-25, Oct. 2010
5.Peter Rowlands – Man on the Move: The Pete Friesen Story
6.Eugeniu Iordăchescu – Translația construcțiilor, seria Tehnica La Zi, 1986
7.Eugeniu Iordăchescu – Concepția, calculul, proiectarea și tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor, teză doctorat, 1984
8.www.scribd.com/doc/258224674/Relocation-of-Buildings-Amrit-pptx-0
9.www.scribd.com/doc/109909343/Structure-Relocation
10.www.wikipedia.org/wiki/Structure_relocation
11.www.experthousemovers.com
12.www.wolfehousebuildingmovers.com
13.www.mammothmovers.com
14.www.internationalchimney.com
15.www.bucurestiivechisinoi.ro/2015/03/trei-blocuri-din-sos-stefan-cel-mare/
16. www.rezistenta.net/2010/01/trei-mutari.html
17. www.viatavalcii.ro//index.php/component/content/article/45-univers-valcean/17758-istoria-casei-memoriale-anton-pann.html
18. www.informatiahr.ro/30-de-ani-de-la-translatia-cladirii-bnr-din-miercurea-ciuc/
BIBLIOGRAFIE.
1.John Obed Curtis – Moving historic buildings
2.Informes de la Construcción Vol. 28, nr. 274
3.Ming-Hsiu Su ,Huey-Jiun Wang – A Study of Techniques for Moving Traditional Buildings
and Their Role regarding the Historic Preservation Movement in Taiwan
4.X. L. Lu, W. S. Lu, X. Zhang – New Resolution for Historic Building Conservation by Building Moving Technology, Advanced Materials Research, Vols 133-134, pp. 19-25, Oct. 2010
5.Peter Rowlands – Man on the Move: The Pete Friesen Story
6.Eugeniu Iordăchescu – Translația construcțiilor, seria Tehnica La Zi, 1986
7.Eugeniu Iordăchescu – Concepția, calculul, proiectarea și tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor, teză doctorat, 1984
8.www.scribd.com/doc/258224674/Relocation-of-Buildings-Amrit-pptx-0
9.www.scribd.com/doc/109909343/Structure-Relocation
10.www.wikipedia.org/wiki/Structure_relocation
11.www.experthousemovers.com
12.www.wolfehousebuildingmovers.com
13.www.mammothmovers.com
14.www.internationalchimney.com
15.www.bucurestiivechisinoi.ro/2015/03/trei-blocuri-din-sos-stefan-cel-mare/
16. www.rezistenta.net/2010/01/trei-mutari.html
17. www.viatavalcii.ro//index.php/component/content/article/45-univers-valcean/17758-istoria-casei-memoriale-anton-pann.html
18. www.informatiahr.ro/30-de-ani-de-la-translatia-cladirii-bnr-din-miercurea-ciuc/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reamplasarea Constructiilor (ID: 123423)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.