Reamenajarea Si Planul de Management al Fondului Cinegetic Nr. 22 Orjogoaia

REAMENAJAREA SI PLANUL DE MANAGEMENT AL FONDULUI CINEGETIC NR. 22 ORJOGOAIA

Capitolul 1: Descrierea generala a zonei studiate

1.1Situarea geografica a fondului de vanatoare

Fondul de vanatoare studiat se afla in judetul Prahova,in comuna Valea Doftanei.Comuna Valea Doftanei este situata la intersectia Drumului Judetean 102 I Campina-Brasov cu Drumul Judetean 102A.

1.1Incadrarea in organizarea administrativa si gestionarea fondului de vanatoare

Obiectul studiului reprezinta fondul de vanatoare numarul 22 Orjogoaia, acesta este gestionat de Asociatia Vanatorilor si Pescarilor Sportivi Campina,cu sediul in Campina,judetul Prahova.Fondul a fost constiuit din unirea a doua fonduri vechi si anume: fondul nr 24 Orjogoaia cu suprafata de si fondul nr 25 Secaria cu o suprafata initiala de ,ambele gestionate de Asociatia de Vanatori si Pescari Sportivi Campina.

1.3 Structura suprafetei fondului de vanatoare pe categorii de folosinta

Suprafata totala a fondului de vanatoare este de 14692 de hectare,din care 0.2 %, sunt neproductive cinegetic.Suprafata productiva este distribuita astfel: 60.6% este reprezentat de paduri 12% teren arabil si livezi,4.8% pasuni si izlazuri,gol de munte 21% si 1.4% reprezinta luciul de apa.

1.4 Suprafata fondului de vanatoare pe categorii de folosinta

1.4 Structura suprafeței cinegetic productive

1.4 Vecinatati si descrierea limitelor

Limita nordica este reprezentata de Drumul Forestier Musita-Caleasa-Culmea Orjogoaia,cea estica este Drumul Judetean Lunca Mare-Valea Doftanei-Gura Dintesii.in sud limita este Varful Frumos,Plaiul Corneanului-Baraj Paltinu,Drumul Judetean Lunca Mare spre Valea Doftanei,iar in vest Culmea Draganului,Colmea Vornicul-Mierlele.

1.5 Cai de acces

Reteaua de drumuri prezinta trei drumuri judetene principale,si anume Drumul Judetean 102I ce comunica cu Drumul National 1A,Drumul Judetean 102A,si respectiv Drumul Judetean Lunca Mare-Valea Doftanei. Drumul forestier principal este Musita-Caleasa.

1.6 Conditii stationale

1.6.1 Conditii geologice

Substratul litologic este reprezentat predominant de roci sedimentare,de tipul marnelor gresiilor si microconglomeratelor,puternic cutate.Datorita substratului geologic zona studiata este predispusa alunecarilor de teren si eroziunii.

Marnele sunt roci sedimentare compuse din carbonat de calciu si argila,de obicei de culoare cenusie.Din punct de vede al structurii este o roca de tranzitie intre argila si calcar,de cele mai multe ori este microstratificata.

Gresia este o roca sedimentare rezultata din granule de nisip cimentate,ce poate fi friabila sau bine consolidate

Microconglomeratele sunt roci sedimentare compuse din nisip relativ grosier,cimentat.

1.6.2 Geomorfologie

Configuratia versantilor este predominant ondulata sau framantata,insa sunt si situatii exceptionale in care este plana.Expozitia este predominant partial insorita (50%),insa apar si expozitii umbrite intr-o porportie medie (35%) dar si insorite intr-o proportie relativ mica(15%).Inclinarile versantilor sunt de obicei repezi.

Din punct de vedere altitudinal,padurile sunt distribuite de la 320 de metri si pana la 1600 metri,insa altitudinea maxima depaseste 1800 metri.

1.6.3 Conditii climatice

Din punct de vedere al regimului termic,datorita altitudinii care variaza de la 320 de metri si pana la 1600 metri avem diferente de la o unitate de productie la alta,astfel ca: in UP3 Florei temperature medie anuala este de 6.1 grade Celsius,in UP4 Prislop este de 3.7 grade Celsius,in UP5 Orjogoaia este de 4.8 grade Celsius,iar in UP6 Musita temperatura medie anuala este de 6 grade Celsius.Minimele absolute depasesc -20 de grade Celsius,iar maximele absolute 30 de grade Clesius.Ingheturile timpurii se semnaleaza din luna octombrie,iar cele tarzii se pot observa chiar si in luna mai.Perioada bioactiva se incadreaza in general intr-un interval de 180-200 de zile.

Regimul pluviometric prezinta o umiditate relativa aerului ce variaza intre 70-75%,numarul mediu de zile insorite este de 120-125.Media precipitatiilor anuala este cuprinsa intre 808 si ,luna cu cele mai mari cantitati este iunie cu o valoare cuprinsa intre 130 si 145mm.Grosimea medie a stratului de zapada este cuprinsa intre 40 si 55 de centimetri,pe o perioada de 75-80 de zile.

Regimul eolian se caracterizeaza prin vanturi cu directie dominanta nordica si nord-vestica,

insa directia vantului este deseori schimbata de vaile largi care au orientari diferite.Iarna,din cauza vanturilor zapada este vantuita si troienita chiar si in zonele de adapost,contribuind aici la marirea rezervei de apa din sol.

Indicele de ariditate annual de Martonne este Ia=70.9,dupa Koppen teritoriul se incadreaza in regiunea climatica Dfbx,caracterizata de un climat boreal cu ierni umede si strat stabil de zapada,cu temperature medie anuala mai mare de 10 grade Celsius cel putin patru luni pe an,cu maxima pluviometrica la inceputul verii si minima la sfarsitul iernii.Padurile din teritoriul studiat sunt situate in etajul fitoclimatic montan-premontan de fagete(FM1+FD4)

Analizand caracteristicile termice,pluviometrice,eoliene si indicatorii sintetici ai datelor climatice observam ca,climatul este favorabil fagetelor pure si totodata amestecurilor de fag cu rasinoase.

1.6.4 Conditii hidrologice

Principalul curs de apa este raul Doftana,afluent al raului Prahova.Doftana izvoraste din Muntii Baiului,mai exact din Pasul Predelus.Raul are o lungime de 51 si de km si un debit mediu de 5m/s.Face parte din bazinul hidrofgrafic Ialomita.

In teritoriul studiat afluentii raului Doftana sunt:Musita,Glodoasa,Orjogoia,Valea Seaca,Florei si Secaria,acestia sunt toti afluenti de dreapta.

Pe cursul Doftanei au fost amenajate un baraj si un lac de acumulare,Paltinu,care are ca scopuri alimentarea cu apa potabila,energie hidroelectrica si irigatiile.

Barajul Paltinu este un baraj de beton în arc, de înălțime, construit pe valea râului Doftana. Barajul Paltinu este situat în Județul Prahova, pe valea râului Doftana, în aval de confluența acesteia cu valea Păltinoasa, în cheile numite "La Tocile".Executia brajului s-a inceput in anul 1968 si s-a dat in folosinta incepand cu anul 1971.Inaltimea este de ,iar lungimea coronamentului este de .Volumul este de .

Barajul Paltinu servește în principal pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială a municipiilor Câmpina și Ploiești. În subsidiar, barajul asigură și apă pentru irigarea a în lunca râului Prahova în zona Băicoi-Ploiești și pentru salubrizarea râului Dâmbul din Ploiești.

1.6.5 Conditii edafice

Teritoriul studiat prezinta doua clase de soluri,Cambisolurile si Spodosolurile.Cambisolurile sunt predominante ocupand 96% din suprafata,Spodsolurile ocupa 4 % din suprafata.

Solul predominant este brun eumezobazic,ocupand 72% din suprafata.Conditiile de relief specifice pentru aceste tip sol sunt versantii cu drenaj intern si extern foarte bun.Regimul hidric este percolativ.Succesiunea de orizonturi este Ao-Bv-C.

Orizontul Ao este de 10-30 de centimetri,de culoare bruna galbui inchisa,culoarea se datoreaza acumularii de humus.Structura este grauntoasa stabila.Solul este afanat,permeabil si bine strabatut de radacini.

(cambic) are grosimi cuprinse intre 20 si 100 de centimetrii.Culoarea este bruna pana la galbui-roscat,structura pedogenetica este ploiedrica,textura este mijlocie si in general este permeabil.

Soluriile brun eumoezobazice prezinta textura nediferentiata pe profil,de la mijlociu-grosiera si pana la fina.Structura este grauntoasa in orizontul Ao si poliedrica in Bv,fiind foarte stabila.

Datorita texturii nediferentiate si structurii bune,de asemenea si celelalte proprietatii fizice, fizico-mecanice,hidrofizice si de aeratie sunt favorabile.Continutul de humus este mai mare de 2% si este de tip mull.Reactia solului este slab moderat acida cu un pH cuprins intre 5.8 si 6.5,iar gradul de saturatie in baze este mai mare de 55%.Asigurarea cu substante nutritive si activitatea microbiologica sunt relative bune.

Fertilitatea solurilor brun eumezobazice este conditionata de volumul edafic si expozitia versantilor.

In proportie de 21% teritoriul studiat prezinta sol brun acid tipic.Aceste soluri se formeaza in conditii de relief variate,predominant de versanti cu inclinare moderata la altitudini cuprinse intre 700 de metri si 1500 metri,in conditiile unui climat montan caracterizat prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 3 si 6 grade Celsius si precipitatii medii de 800-.

Regimul hidric este percolativ repetat,acest lucru este imprimat si in insusirile fizico-chimice ale acestor soluri.O caracteristica a acestor soluri este roca parentala cu character acid.

Orizontul Ao are o grosime mai mice de ,de culoare vana cenusie ,moderat pana la intens humifer,cu textura mijlocie si structura slab formata.

are o grosime cuprinsa intre 20 si ,culoarea este brun calbuie , structura poliedrica slab formata , textura mijlocie si adesea continut ridicat de schelet.

Solurile brun acide au o textura usoara spre mijlocie nediferentiata pe profil. Structura este grauntoasa,slab formata in Ao si subpoliedrica-poliedrica,moderat dezvoltata in Bv. Proprietatile fizico-mecanice , hidro-fizice si de aeratie sunt favorabile avand in vedere textura mijlocie uniform ape tot profilul. Continutul de humus este variabil. Reactia solului este de la puternic acida la moderat acida , cu un Ph cuprins intre 4,3 si 5,1 , iar gradul de saturatie in baze este mai mic de 55% la nivelul orizontului Bv , coborand in unele cazuri la 20-30%. Aceste soluri au rezerve mici de elemente nutritive si o activitate microbiologica redusa. Solurile brun acide au reactie puternic acida , si troficitate minerala mijlocie sau submijlocie.

Tabelul 1-Tipurile de sol si suprafata ocupata

1.6.6 Tipuri de statiune

Fondul cinegetic se intinde pe o suprafata ce porneste din zona dealurilor si se incheie in zona golului alpin,datorita acestui fapt conditiile stationale sunt diferite.Raspandirea tipurilor de statiuni in cuprinsul teritoriului este influentata in cea mai mare masura de altitudine ,geomor-fologie si raspandirea teritoriala a solurilor.

1.6.6.1 Raspandirea teritoriala a tipurilor de statiune

Tabelul 2-Raspandirea tipurilor de statiune

1.6.6.2 Descrierea principalelor tipurilor de statiune

Tipul de statiune 4.4.2.0 (Montan-premontan de fagete,Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula Dentaria) este foarte raspndit pe versantii predominant mijlocii cu expozitii diverse,inclinari moderate si repezi.Depozitele de suprafata sunt provenite din roci sedimentare,bazice,carbo-natice,mai rar intermediare si foarte rar acide.Solurile brune mezo si eubazice cu mull,mijlociu profunde,slab scheletice sau profunde dar semischeletice,in rezultanta cu volum edafic mijlociu si submijlociu,predominant luto-nisipoase pana la lutoase,moderat si mai rar intens humifere, structurate glomerular,grauntos si subpoliedric,bine drenate,aerate.Sunt soluri cu troficitate specifica ridicata si regim favorabil paturii vii,mezofite.

In cea ce priveste factorii ecologici limitative,volumul edafic submijlociu-mijlociu determina niveluri mijlocii de troficitate si de aprovizionare cu apa.Astfel,desi este prezenta patura vie eutrofa mezofita de tipul Asperula-Dentaria,apa accesibila in primul rand si apoi substantele nutritive accesibile,impreuna cu volumul edafic sunt factori limitative ai productivitatii padurii de fag lanivel mijlociu.

Din punct de vedere al bonitatii statiunilor,aceasta este mijlocie pentru arboretele de fag. Pentru acest tip de statiuni se recomnda regenrarea naturala.Specii ce pot fi introduse sunt speciile indigene de rasinoase dar si specii de foioase precum paltin,frasin si cires.

Deluros de fagete,Pm, brun edafic mijlociu cu Asperula Asarum(5.2.4.2),predomina in zona deluroasa cu versantii mijlociu umbriti si semiumbriti,ce au inclinare moderata si configuratie variata.Urca undeori si in partea superioara a versantilor,la altitudini mai mari ale etajului si se localizeaza pe poale de versanti,spre limita inferioara a acestora.Depozitele de suprafata sunt provenite din roci furnizoare de material pamantossi de schelet in sol,roci alternante sau amestecuri de marne si gresii,luturi cu pietris si pietre calcaroase,nisipuri lutoase cu fragmente de roci eruptive.Solurile sunt brune eu si mezobazice cu mull,tipice si mai rar slab podzolite,mijlociu profunde si profunde,luto-nisipoase si lutoase,exceptional moi,fine slab scheletice si semischeletice in rezultanta cu volum edafic mijlociu.Conditiile climatice au un plus apreciabil de umditate si minus de caldura si lumina fata de media etajului pe expozitii umbrite si in apropierea vailor.Conditiile edifice sunt determinate puternic de volumul edafic mijlociu caracterizate prin nivelul predominant mijlociu pana la ridicat al troficitatii,intotdeauna cu aprovizionare mijlocie cu apa accesibila.

In acest tip de statiune factorul limitativ este apa accesibilia.Bonitatea statiunilor este mijlocie pentru fagete de deal pure avand in diseminatie paltin,carpen,tei,frasin,jugastru,gorun apoi fagete amestecate,fageto-gorunete si sleauri de deal cu fag.

Se recomanda mentinere fagului ca specie de baza,in partea superioara a versantilor in amestec cu gorunul.De asemenea se recomanda mentinerea in amestec in proportie de 20-30% a paltinului,teiului,frasinului si carpenului si introducerea in acceasi proportie a duglasului,bradului

,laricelui si molidului.

Tipul de statiune 5.2.4.3(Deluros de fagete Ps,brun edafic mare cu Asperula Asarum,este un tip de statiune foarte raspandit ocupand suprafete importante in etajul complexelor de gorunete si fagete din intreaga tara.sunt situate pe versantii inferiori si mjlocii,cu inclinare slaba pana la moderata si pe poale de versanti expositional umbriti sau semiunbriti ori beneficiari e umbra unui masiv deluros vecin,locuri asezate,vai largi fara apa.Substraturile litologice sunt constituite din depozite de suprafata groase sub raport pedogenetic,provenite din roci predominant sedimenta-

re cu importante rezerve de minerale argiloase,carbonat de claciu sau din minerale bazice calcice si feromagnezice.Solurile sunt brune eubazice cu mull,tipice sau slab podzolite mai mult sau mai putin pseudogleizate,cel putin superior intens humifer,profunde si foarte profunde,predominant luto-nisipoase si lutoase,cu volmul edafi mare si foarte mare.Conditiile edifice sunt in intregime foarte favorabile vegetatiei forestiere a etajului: troficitate ridicata si fparte ridicata,aciditatea active slaba pana la moderata,apa accesibila permanent asigurata la nivel peste mijlociu,aeratia buna si foarte buna ca urmare a starii structurale bune.

Patura vie eutrofa-mezofita de tipul Asperula Asarum, cu un lung si variat cortegiu al speciilor de mull. Bonitatea statiunii este superioara pentru fagetele de deal.

Se recomanda mentinerea arboretelor de tip fundamental,introducerea in amestec a duglasului verde,pinului strob,bradului,molidului si laricelui,in proportie de pana la 30%.De asemenea se recomanda introducerea speciilor de amestec: paltin,frasin,tei si cires.

Tipul de statiune 3.3.3.2 are bonitate mijlocie atat pentru arboretele de brad cat si pentru cele de fag,pe versantii predominanti repezi,pe soluri brune eumezobazice,cu un volum edafic mijlociu.Pentru acest tip de arborete se recomanda taierile progressive.

Montan premontan de fagete,Pi,podzolic,edafic mijlociu cu Luzula Calamagrostis (4.3.3.1), prezinta bonitate inferioara din cauza volumului edafic mic pana la mijlociu,determinat de statiu-nile situate pe coame si creste, pe versantii predominant superiori,cu inclinare repede si moderata si expozitii mai insorite.Conditiile edafice sunt putin favorabile padurii de fag deoarece troficitatea potentiala este mica si submijlocie iar aciditatea active este puternica pana la mo-derata.In acest tip de statiune sunt recomandate taierile progresive.

Tipul de statiune 4.5.2.0 (montan-premontan de fagete Pm,alluvial moderat humifer) apartine statiunilor din lunci montane si premontane de paraie si rauri,a solurilor aluviale slab humifere,nisipoase si nisipo-lutoase,sarace in humus,buna umezire permanenta.Se recomanda taierile rase.

Bonitatea statiunilor 4.4.1.0 (Montan-premontan de fagete,Pi,brun edafic mic cu Asperula Dentaria) este inferioara din cauza volumului edafic mic (determinat in principal de continutul de schelet), precum si a troficitatii scazute a solului.In acest tip de statiuni se recomanda taieri de conservare.

1.7. Vegetatia forestiera

1.7.1 Principalele specii arborescente

Abies alba(brad)

Este un arbore de pana la 35- inaltime si un diametru de pana la 1-.Tulpina este dreapta cilindrica,cu scoarta cenusiu-verzuie si neteda.Coroana este piramidala cu varful ascutit la exemplarele tinere si in forma de “cuib de barza” la exemplarele cu varsta inaintata.Lujerii sunt cenusiu verzui,cu muguri ovoizi.Acele au pe dos doua dungi albe.Conurile au solzii cu pete de rasina.

In tara noastra ocupa 5 % din suprafata impadurita,situandu-se pe locul 2 dupa molid dintre speciile de rasinoase.Se intalneste incepand cu altitudinii de 400 de m si urca pana la altitudini de 1500 de m,exceptional se intalneste si la 1700-1750 de m.

Prezinta sensibilitate fata de ingheturile tarzii,gerurile mari,seceta si vanturi uscate.Este o specie de umbra,accepta umbrirea accentuata,insa acest lucru dauneaza formei coroanei care devine latita si rara.Iubeste solurile profunde si bogate,aprovizionate constant cu apa.

Periodicitatea fructificatiilor este odata la 2-3 ani,iar productivitatea arboretelor situate in conditiile stationale cele mai bune poate ajunge la 10-12 m3/an/ha,la varsta de 100 ani.

Picea abies(molid)

Arbore cu inaltimi de pana la 30-,uneori chiar si pana la 50-.Are inradacinarea trasanta ceea ce il face vulnerabil la vanturile puternice.Tulpina cilindrica,scoarta neteda in tinerete,apoi cu ritidom brun rosiatic.Coroana este piramidala,sau columnara.Elagajul este greoi,mai ales la arborii din masiv.Lujerii sunt brun roscati,cu muguri ovoizi sau conici.Frunzele sunt verzi inchis si stau “in perie” pe suprafata lujerului.Conurile sunt verzi pana in luna august,iar apoi,la maturitate sunt brune galbui.Conurile raman in coroana pana anul urmator,dupa diseminarea semintelor.

Insumeaza aproximativ 1,43 milioane de ha,adica aproximativ 22 % din suprafata paduroasa a tarii.De notat este ca molidul,la noi in tara,formeaza singur un etaj fitoclimatic numit molidisuri.Coboara pana la altitudini de 500- si urca pana la 1700-,insa arbori izolati intalnim chiar si in golul alpin.

Are nevoie de mai putina caldura estivala decat bradul si fagul,se multumeste cu un sezon mai scurt de vegetatie.Temperamentul molidului este variabila,insa in esenta este o specie de semiumbra.Prezinta cerinte edafice mai mici decat bradul,dezvoltarea molidului nu este conditionata de gradul de baze in schimb al solului,ci mai degraba de proprietatile fizice si umiditate.

Atinge maturitatea la varsta de 50 de ani,periodicitatea fructificatiilor este neregulata si variaza in functie de conditiile stationale.Fructificatii abundente se inregistreaza o data la 3-5 ani,sau chiar 7-8 ani daca vegeteaza pe conditii nefavorabile.In optimul ecologic productivitatea arboretelor de molid ajunge la 16 m3/an/ha la varsta de 120 de ani.

Fagus sylvatica(fag)

Arbore de pana la inaltime,exceptional pana la 40-45m si cu un diamtreu ce atinge .Are radacina pivotant-trasanta,tulpina bine confromata,bine elagata.Scoarta este cenusie pana la albicioasa.Este subtire si nu formeaza ritidom decat rareori.Coroana este ovoidala in masiv,larg globuloasa la arborii izolati.Lujerii anuali sun bruni sau verzi,iar mugurii sunt fusiformi,cu varful ascutit.Frunzele sunt eliptice cu marginea sinuata.Toamana sunt pieloase si inainte de cadere au culoarea aramie.Fructul se numeste jir si este o achena trimuchiata,bruna roscata.

In tara noastra ocupa ,adica circa 31% din suprafata paduroasa a tarii.Se intalneste in special in zona montana unde formeaza arborete pure sau de amestec cu rasinoasele.Apare in proportie destul de mare si in zona de dealuri unde si aici formeaza arborete pure sau arborete de amestec cu alte specii de foioase,in special cu gorunul,carpenul,teiul.Palcuri izolate de fag se intalnesc si in zona de campie.Urca pana la altitudini de .Prezenta fagului la limita padurii este o exceptie in tara noastra,insa acest lucru a fost posibil prin activitatea antropica,care a actionat prin defrisare molicdisurilor de limita.

Prezinta cerinte stricte fata de conditiile de temperatura si fata de precipitatii.Fagul este o specie mezoterma,foarte sensibila la seceta si uscaciune,dar si la inceturile tarzii sau geruri,mai ales in stadiul de puiet.Temperamentul bradului este pronuntat de umbra.

Prefera solurile bine afanate,profunde,permanent ravene.Nu suporta solurile superficiale si scheletice.De asemenea nu suporta excesul de umiditatae dar nici uscaciunea.

Querqus petraea(gorun)

Arbore de 40- inaltime,cu inradacinarea pivotatanta.Tulpina este in general dreapta,cilindrica cu ritidom subtire,cenusiu inchis.Lujerii sunt verzi inchis sau brun verzui,cu mugurii mici ovoizi.Frunzele sunt variabile ca forma,lobate.Fructele se numesc ghinde si sunt solitare sau grupate cate 2-5 intr-o cupa.

Ocupa in tara noastra impreuna cu subspeciile sale,astfel ca are o proportie de 56% din totalul ocupat de cvercineele autohtone,iar din totalul suprafetei impadurite a tarii noastre ocupa 10,5%.

Este o specie de deal,insa urca frecvent in zona premontana si rar in zona montana,pana la 950- altitudine.Coboara foarte rar in zona de campie.

Prezinta cerinte medii fata de precipitatii si are temperamentul de lumina.Prefera solurile afanate,bine drenate cu umiditate constanta,vegeteaza slab pe soluri grele,argiloase,compacte,cu regim variabil de umiditate.

1.7. Tipuri de padure

Raspandirea tipurilor de padure din teritoriul studiat este determinata de raspandirea tipurilor de statiune in cadrul etajelor fitoclimatice.

Tabelul 3-Evidenta tipurilor naturale de padure

1.7 Compozitia,clasa de productie si varsta medie a arboretelor

Predomina arboretele de fag cu clasele de productie II5,III1,III3 si cu o varsta medie de 90 ani,acest lucru este foarte important pentru fauna cinegetica,deoarece teoretic arboretele satisfac necesitatea hranei.

1.7 Vegetatia arbustiva,patura erbacee si vegetatia pajjistilor

In teritoriul studiat prezenta subarboretului este ridicata,un lucru foarte important pentru speciile de interes cinegetic.Unde isi face aparitia el se compune din Salix caprea (salcie capreasca),Rubus hirtus (mur),Rubus idaeus (zmeur), Hippophae rhamnoides (catina),Crataegus monogyna (paducel),Rosa canina (maces),Vaccinum myrtillus (afin).

Patura erbacee este compusa din: Mercurialis perenis, Lamium maculatum, Asperula odorata, Asarum europaeum, Oxalis acetosella, Lathzrus vernus, Salvia glutinosa, Galium schultesii,Poa sp,Festuca sp. ,Luzula sp.Un aspect foarte important este aparitia asocitiilor de specii de graminee.

Speciile de graminee cele mai raspandite din fanetele naturale sunt : Poa pratensis (firuta), Festuca psudonima (paiusul).In compozitia pajistilor mai apar si: Taraxacum officnale (papadia), Sanus asper(susai), Rumex acetosa (macris), Capsela bursa-pastoris (traista ciobanului.Dintre speciile toxice amintim spanzul (Heleborus pupurascens) ,barba ursului (Equisetum palustris) si laptele cainelui (Euphorbia sp.)

Propietarii pajistilor incearca substituirea acestora cu specii de trifoi sau cu lucerna.Dintre speciile de trifoi amintim trifoiul marunt (Medicago lupolina) si trifoiul alb (Medicago repens).Pajistile au o productivitate mare,astfel pajistile reprezinta un aport important din hrana necesara cerbilor si capriorilor.

Pe raza fondului de vanatoare speciile cultivate sunt porumbul si lucerna,in aceste culturi se inregistreaza pagube mari provocate de mistret.In cadrul teritoriului studiat gasim,de asemenea, livezi de pomi fructiferi cu compozitie diversa (mar,prun,par).

1.8 Organizarea zootehniei

Zootehnia,pe langa exploatarea padurilor este o activitate economica de baza pentru locuitorii din comuna Valea Doftanei.Speciile de animale domestice din teritoriul studiat sunt oaia domestica (Ovis aries), vaca (Bos taurus), capra (Capra aegagrus hircus) si porcul (Sus domestica).

Oaia domestica este un animal domestic copitat.Este un rumegator cu stomacul impartit in patru compartimente.Coarnele sunt neramificate si nu cad.Berbecul are coarnele curbate spiralat,iar femela scurte si putin curbate.Greutatea adultului este cuprinsa in 75 de kg si 200 de kg.Produsele oferite de oi sunt carnea, lana si laptele.

Vaca este un animal domestic rumegator, cu par scurt de culoare variabila.Capul are un bot lung cu buze umede,pe el gasindu-se narile.Coarnele au cep osos foarte bine vascularizat.Stomacul este compartimentat in patru parti.Asemenea oii domestice ofera carne,lapte si piele.

Caprele sunt printre primele animale domestice de catre om.Sunt rumegatoare,cu doua coarne de diferite marimi si forme in functie de rasa.Produsele caprei sunt pielea,carnea si laptele.

Porcul domestic este, alături de câine, cel mai vechi animal domesticit de oameni. Se pare că domesticirea lui s-a produs acum 9.000 de ani. În Europa și Orientul Îndepărtat, carnea de porc este preferată de consumatorii de carne. Numărul porcilor domestici este de aproximativ 961 milioane capete, din care 190 mil. în Europa și 489 mil. în China. Porcul este omnivor, putând fi hrănit atât cu furaje de origine animală, cât și vegetală. Gestația la scroafe durează 112-114 zile. Durata naturală de viață a porcului este de aproximativ 12 ani (în absența sacrificării).Porcul ofera carnea si pielea.

1.9 Influente ale industriei si activitati poluante

In zona studiata nu s-au inregistrat influente majore ale industriei.Singura sursa de poluare a solului si a apei este gunoiul menajer, rezultat din activitatile turistice din zona (excursii,drumetii).Poluare de intensitate mare se inregistreaza in zona de camping (proprietate privata) si pe malul lacului Paltinul.In interiorul fondului forestier nu sunt activitati de poluare cu risc ridicat,singurele surse de poluare fiind utilajele de exploatare care elimina noxe ce polueaza aerul si gunoiul menajer.

Capitolul 2: Studiul faunei cinegetice si managementul actual

2.1 Speciile de vanat si efectivele lor in ultimii ani

In fondul cinegetic studiat principalele specii de vanat sunt:cerbul comun,capriorul,mistretul, iar din speciile de rapitoare intalnim ursul,lupul,vulpea,pisica salbatica si rasul.Obiectivele gospodaririi fondului de vanatoare il constituie sporirea efectivelor pana la densitatea optima si selectionarea acestora in obtinerea de trofee valoroase.

In esenta,gospodarirea cinegetica trebuie sa rezolve doua probleme:prin interventiile tehnico-cinegetice sa ridice necontenit capacitatea biologica a fondului de vanatoare si prin dirijarea judicioasa a recoltelor sa realizeze densitatea optima pentru fiecare specie de vanat.

2.1.1 Efectivele speciilor de vanat stabil

Efectivul speciilor de vanat este relativ constant in perioada 2009-2013,exceptie facand populatia de lup care in trei ani a crescut cu 250%.

Efectivele speciilor cinegetice din fondul de vanatoare studiat se pot observa in tabelul de mai jos.

2.1.2 Evidenta recoltei de vanat stabil

Cotele de extras sunt realizate in concordanta cu efectivele inventariate si vizeaza indreptarea efectivelor cinegetice spre efectivele optime ale speciilor.In tabelulul de mai sus se poate observa ca in unele cazuri,cota de extras nu este realizata.

2.1.3 Evidenta speciilor daunatoare

Speciile daunatoare din randul mamiferelor sunt cainii si pisicile hoinare,iar din categoria pasarilor cotofenele,ciorile si gaitele.Pentru aceste specii nu exista cote de extras si combaterea se face pe tot timpul anului.Efectivele recoltate din ultimii cinci ani se pot observa in tabelul de mai jos.

2.2 Particularitati biologice si ecologice ale principalelor specii de vanat 2.2.1Capriorul(Capreolus capreolus)

Este o specie ierbivora cu inaltimea la greaban cuprinsa intre 65- si lungimea corpului de 95-.Greutatea dupa eviscerare este de 20-25 de kg la mascul (tap rosu) si 18- la femela (caprioara),iar puiul (ied) cantareste 1,2- la fatare.Pentru a afla greutatea capriorului viu se adauga 25% la greutatea eviscerata.Greutatea variaza de la un an la altul in functie de abundenta hranei,asprimea iernii si densitatea efectivului.Culoarea parului la fatare este bruna cu pete albe pana in luna iulie,apoi petele albe dispar prin cresterea parului de culoare bruna-roscata.In luna octombrie iedul naparleste primind haina de iarna,cu par lung de culoare cenusie inchisa,asemenea adultilor.Naparlirea la caprior are loc de doua ori pe an,prima in mai-iunie cand parul este roscat si a doua in octombrie cand parul este lung si des de culoare cenusie.

Coarnele ca si la celellate cervide sunt carcater sexual secundar,doar masculii sunt purtatori,insa in unele exceptii se pot observa si la femele.La iezii normal dezvoltati in august-septembrie pe crestetul capului incep sa se dezvolte doua proeminente care sunt viitori cilindri frontali.Pe cilindrii frontali cresc viitoarele coarne, a caror dezvoltare este terminate la sfarsitul lunii decembrie,inceputul lunii ianuarie.De mentionat este ca primele coarne nu au rozeta.La iezii slab dezvoltati procesul cresterii este intarziat si termina mai tarziu, chiar pana la varsta de un an.In mod normal primele coarne cad in februarie,insa la exemplarele slab dezvoltate mai tarziu,imediat incepe dezvoltarea celei de a doua serie de coarne si prima purtatoare de rozeta.A doua cadere este de obicei in luna noiembrie indiferent de momentul cand s-a terminat dezvoltarea lor. De la al treilea an al vieții înainte, țapii leapădă coarnele începând cu sfârșitul lunii octombrie, la cei bătrâni, în luna noiembrie la majoritatea țapilor, terminând în prima jumătate a lunii decembrie cu cei întârziați, de obicei, tineri. După cădere, începe creșterea noilor coarne, care sunt îmbrăcate într-o piele cu păr scurt, mătăsos. Pielea este străbătută de vase de sânge prin care se transportă materialul din care vor fi construite noile coarne.

De mentionat este ca procesul caderii si a cresterii coarnelor are loc in perioada incetarii activitatii testiculare si este strans legata de influenta hormonilor.

Tapul este capabil să producă cele mai mari coarne la vârsta de 5 – 7 ani, chiar la 8 ani, apoi încet intră în perioada de regres, coarnele devin din ce în ce mai slabe și mai puțin estetice.
Raportul dintre sexe de recomandat este 1:1. Numai în fondurile cu densitate de efectiv

mult sub cea normală, se admite o proporție de 1:2,pentru a accelera înmulțirea și ajungerea la efectivul optim.

Longevitatea căpriorului de obicei este de aproximativ 15 ani. Începând cu vârsta

de 8 ani intră în regres datorită îmbătrânirii. Vârsta se apreciază ușor după uzura dentiției la exemplarele împușcate, iar la exemplarele în viață, în funcție de aspectul exterior și evoluția

trofeului.

Căpriorul dă glas din mai multe motive: iedul și mama lui se țin în contact printr-un glas subțire și slab de ,,pia-pia", cel al mamei fiind mai gros. Același glas, dar mai puternic, este scos de femelă în perioada împerecherii, când ea cheamă masculul. Când căpriorul simte ceva suspect în apropiere, dar nu știe despre ce este vorba, atunci “brăhnește" sau “latră", cum se zice în termen popular.Se vaietă, când este urmărit sau prins de câini hoinari sau rapitoare.

Simtul cel mai dezvoltat este mirosul in conditii de vant favorabil simte prezenta omului de la circa .Foarte bine dezvoltat este de asemenea si auzul.Mai putin dezvoltat este vazul,capriorul vede mai mult miscarea decat figura omului.

Urma picioarelor (copita) dinainte este mai mare decât a celor dinapoi. Urma – tipar, la mers liniștit are vârfurile unghiilor apropiate, iar pintenii nu se imprimă; când fuge, vârfurile copitelor se despică, iar pintenii se imprimă clar. Deși între copita de țap și cea de femelă există deosebiri, totuși numai un ochi experimentat în cunoașterea urmelor ar putea să facă deosebirea dintre urma – tipar a țapului și a femelei. Urma – tipar a țapului se apropie de forma inimii, pe când a femelei de forma ovală. Identificarea celor două sexe este mai ușor de făcut după urma – pârtie. Se arată că ecartamentul urmei – pârtie de țap este mai mare decât al celei de femelă ( la mascul, față de l0 cm la femelă). La aceeași lungime a pasului, niciodată ecartamentul urmei de femelă nu egalează pe cel al țapului. Poate face salturi foarte mari; în medie saltul este de 2 – .

Biotopul cel mai favorabil pentru căprior îl constituie regiunile de șes și de dealuri, cu sol

permeabil și fertil, compuse din trupuri mici de pădure (100 – ), de vârstă variată, printre care se găsesc culturi agricole sau fânețe. În trupurile de pădure de mare întindere de la câmpie și dealuri, fără poieni sau enclave, căpriorul se găsește mai mult la margine, în apropierea culturilor agricole, în interiorul pădurilor densitatea fiind mică. În pădurile de munte de mare altitudine (1200 – ) există căprior, dar numai sporadic. Atât din punctul de vedere al hranei, cât și al adăpostului, căpriorul prefera arboretele tinere, sau cele de vârstă înaintată, cu subarboret de 1 – . Conformația corpului și coarnele mici îi permit să se strecoare prin desișuri. Deși necesarul de apă, apreciat la 1,5 – 2 litri pe zi și-l ia din hrana verde, totuși biotopul câștigă în calitate dacă este străbătut de ape curgătoare, care nu îngheață iarna.

In noastra este present in toate terenurile care ii sunt favorabile.Raza sa de activitatea se estimeaza undeva la .

Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 1 an și 2 luni.Perioada împerecherii ține de la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august. Femelele sunt urmărite și alungate de țapi până când cedează și are loc fecundarea. Alungarea poate avea loc în diverse direcții sau în cerc „inel de alergat". Femelele nefecundate în iulie – august au o a doua perioadă de împerechere în noiembrie – decembrie. La cele fecundate în iulie – august, embrionul rămâne în stare latentă timp de circa 4 luni. Din noiembrie – decembrie embrionii se dezvoltă normal, indiferent de data împerecherii, astfel încât după circa 5 luni caprele fată (majoritatea în luna mai). O femelă fată, în medie 2 iezi, uneori 1, rareori 3.

Hrana căpriorului este exclusiv vegetală. Căpriorul este pretențios în alegerea hranei: el nu

paște, la rând,ci alege speciile. Preferința lui față de specii variază de la căprior la altul și depinde de compoziția florei. În linii mari sunt valabile totuși următoarele: vara, o mare constituie frunzele de arbori și arbuști. Frunzele constituie 58% din hrana țapului și 51% din a femelei. Speciile preferate ar fi paltinul, frasinul, salcâmul, sorbul. Dintre plantele erbacee, mănâncă trifoi, diferite buruieni si graminee. Toamna intra in culturile agricole si mănâncă grâu și orz verde. Iarna mănâncă lujeri, muguri de arbori și arbuști, de mur. Arborii și arbuștii cei mai valoroși din punctul de vedere al hranei sunt cei producători de fructe: stejarii, fagul, mărul și părul pădureț, castanul sălbatic, păducelul precum și cei care dau lujeri: plopul tremurător, salcia căprească, socul, scorușul.Pentru caprior un aspect important legat de alimentatie este sarea.

În terenurile de munte și dealuri înalte, dintre răpitoare, cel mai mare dușman al căpriorului este lupul,dupa el urmează râsul. La câmpie și coline, pagubele cele mai mari le cauzează vulpile și pisicile sălbatice, care ucid iezii și uneori tineretul. Câinele hoinar cauzează pagube atât în efectivele de iezi, cât și în animalele adulte.Pe distanță scurtă, căpriorul poate alerga cu viteză mare, totuși el nu rezistă la fugă pe distanță mare,atfel cei mai slabi alergători, până la urmă poat fi prinsi și sfâșiati.

Metodele de vanatoare folosite sunt “la panda”, “la dibuit” si “cu chematori”.Metoda la panda presupune ca vanatorul bine camuflat sa astepte iesirea vantului intr-un punct frecventat de acesta si la momentul prielnic sa traga.”La dibuit” este metoda cea mai multumitoare dintre cele aplicate la vanatoare de caprior si presupune apropiatul de vanat.Este necesara cunoasterea terenului.Metoda prin ademenirea cu chemătoarea constă în a imita glasul femelei dornică de împerechere. Țapul din zona, auzind acest glas, se va apropia de vânătorul care a reușit să-l imite.

Perioada legală de vânătoare este de la 15 mai – 15 octombrie pentru mascul iar pentru femele, 1 septembrie – 15 februarie. Este indicat să se tragă cu glonț, de la calibrul 22 Hornet în sus, dar este permisă și vânarea cu proiectil unic tras din arme lise.

2.1.2 Cerbul comun (Cervus elaphus)

Taurul adult (cerbul) are lungimea corpului până la 240 – si înălțimea la greabăn de 152 – . Greutatea corporală variază în funcție de sex, vârstă, anotimp și diferite faze biologice din ciclul anual al vieții.Greutatea medie a taurilor este de 200 – ,iar femelele (ciutele) au greutatea de 80 – ,vițelul, la fătat, cantareste 7 – .

Culoarea este vara roșcată – brună, iar iarna cenușie – brună. Petele deschise de pe corpul vițelului, în primele luni, constituie un mijloc de apărare contra dușmanilor. Oglinda este vizibilă atât iarna, cât și vara la ambele sexe și este alb – gălbuie. Năpârlirea are loc de două ori pe an: primăvara și respectiv toamna.

Ca si la caprior,coarnele constituie un caracter sexual secundar, existând numai la mascul. Primul rând de coarne începe să crească la vițeii cu varsta de un an.Creșterea lor are loc dintr-un cilindru frontal și cad în fiecare an, în primăvară, la cerbii bătrâni mai devreme, iar la cei tineri mai târziu.

In ceea ce priveste raportul intre sexe este de recomandat sa fie 1:1,in unele situatii se accepta cel mult 1:1,5.Longevitatea este de circa 20 ani,insa in natură rar este atinsă această vârstă.

Glasul taurului batran in perioada de imperechere este gros, mugește rar și scurt, iar când este un cerb puternic și sigur de ciutele pe care le posedă, doar mormăie.Cerbul tânăr are glasul mai subțire și mugește îndelungat. Când este gonită de taur, ciuta brăhnește scurt, iar în situații de pericol emite un brăhnet prelung.

Simturile sunt foarte dezvoltate in special mirosul,dar destul de dezvoltate si auzul si vazul.

Urma – tipar a taurului este rotundă și mai mare decat a cerboaicei, pozitia este înclinată față de direcția de mers și vârfurile unghiilor sunt mai apropiate; urma – tipar a ciutei este mai lunguiață are poziție paralelă față de direcția de mers, unghiile aceluiași picior au lungimi diferite și sunt mai îndepărtate între ele.

La taur, diametrul excrementelor este mai mare, la un capăt au un un vârf, iar la celălalt o scobitură. La ciuta, diametrul este mai mic, la un capăt are tot un vârf, însă la celălalt capat, forma este convexa.

Biotopul favorabil cerbului îl constituie pădurile de mare întindere,liniștite, cu puține așezări umane, bogate în hrană, străbătute de ape curgătoare și cu mocirle pentru scăldători. Condițiile de hrană sunt îndeplinite de pădurile de foioase sau amestec de foioase și rășinoase, cu terenuri cultivate agricol sau cu poieni O mare parte din hrana cerbului o constituie frunzele arborilor foioși, de aceea pădurile de rășinoase pure nu sunt un mediu ideal. Lipsa foioaselor poate fi compensată aici, în parte, de salcia căprească, plopul tremurător, socul, scorușul care se găsesc în subarboret. Pentru adăpost, servesc arboretele de vârstă mijlocie, ca și cele de vârstă înaintată, dar cu subarboret.Este o specie de munte,apritia lui in zonele de ses si campie fiind o exceptie.

Perioada împerecherii este între 10 septembrie și 10 octombrie.Vânătorii numesc această perioadă boncanit. Ciutele ajung la maturitate sexuală la vârsta de 16 – 17 luni, iar masculii la 5-6 ani. Durata sarcinii este de 34 săptămâni, ciuta fata unu saul doi vitei,foarte rar trei. Dupa fatare,la scurt timp vitelul se ridica in picioare si isi poata urma mama.

Hrana cerbului este vegetală și constă, din plante erbacee și de arbori,lujeri și iarna din plantele erbacee care au mai rămas verzi, muguri, coajă de arbori,licheni. Cerbul găsește hrană abundentă, de calitate bună, în parchetele exploatate, în poieni și în terenurile agricole.

Metodele de vanatoare sunt aceleasi ca si la caprior, “la panda” si “dibuit”. Perioada optimă pentru vânarea taurului este perioada de boncănit. Sezonul de vânătoare începe devreme, la 1 septembrie, și se termină mai târziu, la 15 decembrie pentru tauri și, respectiv, la 15 februarie pentru ciute și viței.

2.1.3 Mistretul (Sus scrofa)

Masculul se numeste vier,femela se numeste scroafa iar puiul purcel pana la varsta de 6 luni,apoi i se spune godac.

Când sunt fătați, purceii au corpul acoperit cu un păr lânos de culoare brună – galbenă, cu dungi longitudinale deschise. In timpul verii,îi cresc perii iarnă si incepe conturarea coamei, în luna august dungile deschise dispar. Treptat, culoarea devine brună închis,iarna este asemanatoare cu a celor adulți. Culoarea mistrețului adult este brună – cenușie, brună – roșcată, brună – închis, la unele exemplare aproape neagra.

Dimorfismul sexual este reprezentat de colți, care la masculii de la 2 ani în sus sunt vizibili și cresc in raport cu vârsta. La femelă sunt mici și nu se văd decât dacă gura este deschisă. Proporția sexelor este de 1:1.In natura,mistretii ajung doarte rara la varste de 18-20 de ani.

Glasul mistrețului liniștit este un grohăit ca și al porcului domestic.Atunci cand simte ceva suspect, scoate un pufăit specific.

Urmele mistrețului mare, pot fi confundate de cei neinițiați, cu ale cerbului. Deosebirile între

urmele celor două specii sunt:la mistreț pintenii se imprimă pe sol și la mers liniștit, pe când la cerb numai când fuge, între pașii mistreților distanta este de 42 – , pe când la taurul de cerb te de 65 – , pe zăpadă mare, mistrețul lasă o dâră, pe când cerbul nu lasa.Deosebirea intre sexe,dupa urme este foarte greu de realizat.Excrementele sunt asemanatoare cu cele alea porcului domestic,insa contin resturi de hrana de padure.

Mistrețul este un animal de pădure și numai excepțional trăiește în stuf, sau pe insulele din Delta Dunării. Pădurile de foioase îi asigură ghinda și jirul, hrana lui de bază, precum și alte fructe de pădure: mere, pere, cireșe pădurețe, alune etc. Arboretele de rășinoase îi oferă adăpost, dar nu-i pot asigura hrana, decât prin rădăcini și unele fructe de arbuști.Conditionat de nevoia de liniște, preferă pădurile de mare întindere. În Delta Dunării, in loc de jir, ghindă și alte fructe de pădure consumă rizomi de stuf și papură și alte plante acvatice, care îi satisfac nevoia de hrana. Are nevoie de scăldători formate din mocirle precum și de apă potabilă. Mistrețul se poate deplasa, pentru găsirea condițiilor necesare viețuirii pe distanțe de 30 – și chiar mai mult, față de locul de baștină.

Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea an al vieții. În condiții excepționale de bune de hrană, unele femele, bine dezvoltate, se împerechează și inainte.Împerecherea începe la

sfârșitul lunii octombrie, este în toi în noiembrie și se termină la începutul lui decembrie.

Durata sarcinii este de 17 săptămâni, deci în martie – aprilie, fată circa 4 – 10 purcei. Numărul poate fi mai mare sau mai mic, în funcție de asprimea iernii precedente și de abundența ghindei sau jirului în toamna împerecherii. La inceput scroafa fata, în general, 4 – 6 purcei, iar în anii următori ajunge chiar si până la 12 purcei. Cârdurile sunt formate deci din purcei, mistreți în al doilea an al vieții, scroafe bătrâne conducătoare sau sterpe și in unele cazuri vieri de 2-3 ani. Masculii batrani traiesc izolati.

2.1.4 Ursul (Ursus arctos)

Masculul se numeste urs,femela se numeste ursoaica, progenitura pui de urs.Lungimea medie a masculului este de aproximativ ,a femelei 170.Inaltimea medie la greaban este de la mascul,respectiv la femela.Greutatea maxima este de pentru urs si pentr ursoaica. Culoarea blănii variază în limite largi: de la cenușiu brun, brun închis până la aproape negru. Unii urși, în special mai tineri, au pete albe in jrul gatului, care la cei mai mulți dispare cu vârsta, la altii raman.Culoarea generala ramane totusi bruna.

Longevitatea se apreciaza ca fiind de 20 – 30 ani. Unii autori sunt de părere că ursul poate atinge vârste mai mari de 35 și chiar de 40 de ani. Pentru aprecierea vârstei nu există criterii relativ certe,astfel ca dupa mărime și dentiție, se pot face doar următoarele deosebiri: pui, urs tânăr, urs de vârstă mijlocie si urs bătrân.

Când este deranjat de la mâncare ursul mormăie; atins de glonț sau prins de câini, scoate un urlet; între mamă și pui este un fel de grohăit. Dintre simțuri, cele mai dezvoltate sunt mirosul și auzul, văzul mai slab dezvoltat.

Ursul este animal plantigrad. Urmele lui nu pot fi confundate cu ale altui animal, din cauza mărimii lor. Cele ale labelor din spate ale unui urs dult au, în medie, 22 – lungime

putând ajunge și la . Urmele lăsate pe sol de picioarele dinainte sunt mai mici decât ale celor din spate, invers ca la cervide. Atât la picioarele dinainte cât și la cele dinapoi, are câte 5 degete. Ursul pune piciorul dinapoi în urma celui dinainte.

Ursul este un animal al pădurilor întinse și liniștite, neumblate sau cât mai puțin umblate de om. Mediul sau de trai trebuie să cuprindă stâncării sau mari doborâturi de vânt în care să-și poată amenaja bârlogul. Dacă toamna la munte nu se găsește hrană suficientă, atunci coboară la dealuri până în apropierea așezărilor omenești în căutare de mere și pere pădurețe sau chiar livezi cultivate. Este un animal fidel locului sau obișnuit de trai. În anii când în zona fagului, există fructificație de jir, ursul se deplasează puțin; peste zi stă adăpostit în desiș, iar noaptea se duce în pădurea bătrână pentru mâncare și la un pârâu pentru apă. În general, ursul își păstrează trecătorile, dacă nu este deranjat. Ursul poate parcurge uneori distanțe mai mari de . De mare importanță pentru menținerea ursului într-un teren sunt desișurile unde el se adăpostește peste zi. Cele mai bune locuri de trai sunt acelea unde, în apropierea adăpostului, ursul are și sursă de hrană.

Maturitatea sexuală este atinsa la vârsta de 3 – 4 ani; perioada de împerechere durează din aprilie până în iunie, in cazuri exceptionale si mai târziu; durata sarcinii este de 7 – 8 luni; fată în ianuarie – februarie 1 – 3 pui, de regulă 2, care își deschid ochii numai după 28 — 35 zile. În momentul fătării, puii sunt mici în raport cu mărimea mamei; au 20 – lungime și 400 – greutate. Puii devin independenți la vârsta de un an și jumătate sau doi ani. Ritmul de creștere a puilor este mare: la un an ating 25 – , iar la 2 ani circa .

Ursul este omnivor, dar în hrana sa predomină elementele vegetale. Primăvara, paște iarbă; vara mănâncă fructe de pădure : zmeură, mure, afine; toamna jir și ghindă, în anii când există; în lipsă de jir și ghindă, coboară la dealuri unde găsește mere și pere pădurețe, eventual livezi de pomi, în care face pagube. Toamna, după coborârea turmelor de oi, pot fi văzuți urși pășunând otava grasă din jurul stânilor. La hrana vegetală, s-ar putea adăuga ciupercile și rădăcinile, apoi ovăzul și porumbul în lapte.

În ce privește hrana animală, ursul mănâncă larve de furnici, râme, insecte, consumă miere de albine, nu numai de la stupii sălbatici, ci și de la cei din crescătorii, cauzând astfel unele pagube. O latură aparte a problemei hranei ursului o constituie așa numiții “urși carnivori”. Fapt este că urșii atacă animale domestice scoase la pășune în munți: oi, vite cornute, cai, măgari și porci de la stâni. Iarna, urșii care nu au intrat în bârlog, urmăresc și reușesc să prindă mistreți, cerbi, căprioare.Orice sursa de hrana este binevenita,este un animal oprtunist fapt pentru care orice cadavru gasit este consumat.

Ca metodă de vânătoare se aplică de regulă goana și dibuitul. Metoda la dibuit dă rezultate

slabe, deoarece întâlnirea cu ursul, ziua, este problematică. Vânătoarea la bârlog este interzisă de lege. Când se aplică metoda de vânătoare la goană, trebuie cunoscute punctele de trecere ale urșilor.

Pentru metoda de pândă la cadavru – momeală pus de om, se amenajează un loc special. În acest scop, se construiește un observator înalt, acoperit și închis, prevăzut și cu o bancă lată pentru dormit, iar la o distanță de 30 – se pune hoitul, fixat, așa ca să nu poată fi dus de urs. Se recomandă ca, de preferință, observatorul să fie așezat așa fel în raport cu hoitul, încât lumina lunii să o aibă vânătorul în spate, deci cadavrul să fie luminat. Hoitul se pune cu mult înaintea zilei de vânătoare, cu scopul ca ursul să se obișnuiască a veni aici. Această metodă se aplică, de regulă, primăvara, (aprilie – mai), iar cea la goană, toamna.

2.3 Studiul bonitatii si calculul efctivelor optime

2.3.1 Fisa de calcul a bonitații pentru căprior

Fișa de calcul a bonitații pentru cerb comun

Fișa de calcul a bonitații pentru urs

Fișa de calcul a bonitații pentru mistreț

2.4 Compararea efectivelor reale cu efectivul optim

In urma calcului efectivului optim si a studiului efectivului real se poate observa ca efectivul optim este mai mic decat cel real la căprior.La specia mistreț efectivul optim se apropie de cel real,este mai mic dar diferenta dintre cele doua este de doar 2 exemplare.In cazul ursului si cerbului efectivul real este mai mare decat cel optim.Reprezentarea grafica a efectivelor este prezentata mai jos.

2.5 Calculul recoltei si normalizarea efectivelor

Efectivul real al mistrețului este apropiat de efectivul optim,normalizarea dureaza pana in 2014.La căprior populatia are deficit,se impune o cota de recolta mica,normalizarea dureaza pana in anul 2020.Efectivele reale ale ursului si cerbului comun sunt mai mari.Pentru cerbul comun recolta va fi mai mare decat sporul natural,normalizarea se va definitiva in anul 2025.

Normalizarea efectivului de urs este o situatie mai delicata, deoarece legislația in vigoare nu permite cota de recoltă mai mare de 2 exemplare,din aceasta cauza efectivul este in continuă creștere,iar normalizarea este imposibilă.

2.6 Asigurarea pazei,hranei,condițiilor de liniște si combaterea braconajului

Fiecare fond cinegetic trebuie sa aiba cel puțin un paznic,conform legii 407/2006.In teritoriul studiat paza faunei de interes cinegetic este asigurata de un angajat,care pe langa pază mai are in vedere si administrarea hranei complementare.În ultimii ani nu s-au înregistrat cazuri de braconaj,dar asta nu inseamnă ca acest tip ilegal de vânătoare nu există.Prin studiul aceleiași legi 407/2006 constatăm că gestionarul trebuie să asigure o zonă de liniște cu suprafața de minim 10% din suprafața totală a fondului cinegetic.În teritoriul studiat aceasta cerința este îndeplinită.Cantitățiile de hrana administrate in ultimul an sunt mai mici decât necesarul faunei de interes cinegetic,insa hrana naturala este din belșug.

2.7 Prevenirea pagubelor agricole,silvice,zootehnice și a bolilor

Speciile de interes cinegetic produc pagube in domeniul agricol,zootehnic si silvic.In fondul cinegetic studiat masurile pentru prevenirea pagubelor se iau impreuna cu proprietarii si personalul silvic.

Căpriorul produce pagube in terenurile agricole si arborilor din spațiul forestier.Iarna mănâncă lujeri, muguri de arbori și arbuști provocand vătămări.Cerbul comun consuma frunzele arborilor si ca si căpriorul produce pagube in terenurile cultivate.Mistrețul provoaca cele mai mari pagube in ternurile cultivate,iar din punct de vedere silvic provoaca vatamari asupra scoarței arborilor.Ursul are o dieta omnivora,provoaca pagube in domeniul agricol,silvic dar si zootehnic.Consuma porumb din terenurile cultivate,dar si fructe din livezi,de asemenea ataca animalele domestice aflate pe pasuni sau la stani si provoaca vatamari scoartei arborilor prin zgariere.

Pentru prevenirea bolilor,medicamentatia necesara se administreaza odata cu hrana complementara sau cu sarea.

2.8 Amenajari,constructii,instalatii cinegetice si ogoare pentru hrana existente

Amenajariile cinegetice existente in teritoriul studiat sunt sarariile si potecile de vanatoare.Numarul optim de sararii este 48,numarul real este mai mult decat dublu,respectiv 109.Starea sarariilor este in general buna.Potecile de vanatoare insumeaza si se afla intr-o starea satisfacatoare,astfel accesibilitatea este destul de usoara.

Instalatiile cinegetice sunt hranitorile,depozitele pentru hrana,observatoarele si bordeiele de panda.Hranitorile sunt in numar de 22 si destinatia lor este exlusiv pentru hrana complementara a cervidelor.Starea in care se afla este buna pentru 17 din ele,restul necesita reparatii.Depozitele pentru hrana sunt in numar de 2,starea lor este buna,iar natura lor este mixta.Observatoarele sunt de tipul celor inchise,numarul lor este 3 si se afla in stare buna necesitand reparatii minore.Totalul bordeielor de panda este 4,starea lor este buna.

Constructiile cinegetice sunt cabanele,colibele si casele de vanatoare.In teritoriul studiat lipsesc cabanele si colibile,singurele constructii fiind casele de vanatoare.Casele de vanatoare sunt in numar de 2,starea lor este foarte buna fiind reparate recent.

Ogoarele si plantatiile pentru ros lipsesc,hrana complementara este achizitionata in totalitate.

2.9 Recoltarea,trofeele extrase in ultimul an si valorificarea vanatului

Specii care se recolteaza sunt capriorul,cerbul comun,mistrețul,iepurele,ursul,lupul,rasul si pisica salbatica.Metodele de vanatoare sunt la goana,la panda si la dibuit.Perioadele de vanat sunt:

-pentru masculul de caprior 15.05-15.10,pentru femela si pui pana la 1 an 01.09-15.02

-pentru mascul de cerb comun trofeu 10.09-15.11,pentru selectie 1.09-31.12,iar pentru

femela si vitel 01.09-15.02

-pentru mistret 01.08-15.02

-pentru urs 01.10-30.11 si 15.03-30.04

-pentru lup si ras 01.09-31.03

-pentru pisica salbatica 15.09-31.03

Trofeele cele mai mari obtinute in ultimul an sunt: 353.9 pentru urs,198.76 pentru caprior si 67.53 pentru caprior.Valorificarea vanatului se face prin perceperea taxei de vantoarea si prin vanzarea carnii catre diverse restaurante si magazine de profil din zona.

Capitolul 3 Corectarea si completarea amenajarii si managementul propus

3.1 Propuneri pentru imbunatatirea pazei,asigurarea hranei,condițiilor de liniște si combaterea braconajului

In momentul de fata paza este asigurata de un singur angajat,nu s-au identificat cazuri de braconaj.Lipsa braconajului nu confirma eficienta pazei,dimpotriva o infirma.In braconajul este o problema cu care se confrunta orice gestionar al unui fond cinegetic.

Desi costurile de intretinere al fondului cinegetic vor creste,consider ca paza trbuie triplata.Cu un numar de 3 paznici descoperirea si combaterea braconajului va fi mai eficienta,totodata distribuirea hranei va fi mai usoara.Pentru asigurarea conditiilor de liniste,in prezent este rezervata o suprafata de 10 % din fondul cinegetic,in opinia mea privind efectivele si varietatea de specii consider necesara o suprafata de 15 %, impartita pe cat posibil in zone specifice pentru fiecare specie de vanat in parte.Hrana complementara se va administra in special in aceste zone,scopul acestei propuneri este de a reduce concurenta la hrana.Personalul angajat se va asigura ca nu vor exista activitati perturbatoare antropice in zona

3.2 Propuneri privind prevenirea pagubelor agricole,silvice,zootehnice și a bolilor

Pagubele cauzate sunt motivul ostilitatii umane asupra faunei de interes cinegetic.Masurile pentru prevenirea pagubelor reprezinta medierea relatiilor dintre activitatile antropice si speciile de fauna cinegetica.Studiind atent se constata ca pagubele sunt defapt produsul uman rezultat din unele activitati precum defrisari,pasunat,turism necontrolat,eliberarea speciilor domestice in padure,etc.Prevenirea bolilor este o masura ce avantajeaza atat speciile de fauna cat si speciile domestice,deoarece unele boli sunt comune.Pentru reducerea pagubelor si prevenirea bolilor propun:

-recoltarea cainilor si pisicilor hoinare prin recoltare cu arma sau cu capcane

-reducerea numarului de caini de la stane,pana la 3/stana

-instruirea proprietarilor de culturi cu privire la metode de speriat a vanatului,fara ca acesta sa fie ranit sau pus in pericol

-instruirea populatiei privind importanta biodiversitatii

-prezentarea proprietarilor de animale beneficiile utilizarii tarcurilor si gardurilor

-asigurarea hranei complementare

-interzicerea si pedepsirea pasunatului ilegal

-administrarea de medicamente exemplarelor din fauna cinegetica

-initierea unei campanii de vaccinare si dehelmintizare a animalelor domestice din apropierea padurii

3.3 Stabilirea cantitatii de hrana complementara si de sare necesara

Hrana naturala este asigurata, totusi este necesara administrarea hranei complementare.Calculul cantitatii de hrana necesara pentru fiecare specie in functie de efectivul pe anul 2014 este:

Pentru caprior este necesara hranirea timp de 5 luni pe an (noiembrie-martie) cu o cantitate zilnica de 1,5 kg/exemplar reprezentand nutreturi combinate si furaje uscate, necesarul de sare este de 3 kg/an/exemplar.

1.2 x 150 x 64 = de furaje uscate

0.3 x 150 x 64 = de nutreturi combinate

3 x 64 = sare

B. Pentru cerb comun necasarul de hrana este din care furaje uscate iar restul va fi constituit din ghinda,castane,napi,gulii, iar administrarea se va face ca si in cazul capriorului.

2.5 x 150 x 112 = 42000 furaje uscate

1.2 x 150 x 112 = 20160 combinate

10 x 112 = sare

C. Pentru mistret perioada de hranire complementara este aceeasi ca si la cerb comun si caprior,cantitatea zilnica pentru fiecare exemplar este de combinate si 0.4 suculente.

1.3 x 150 x 135 = combinate

0.4 x 150 x 135 = 8100 suculente

2 x 135 = sare

D. Pentru urs hranirea se face in aceeasi perioada cu concentrate/zi/exemplar.

5 x 150 x 43 = concentrate

3.4 Propuneri privind amenajarile,constructiile,instalatiile cinegetice si ogoarele pentru hrana existente.

Starea amenajarilor,constructiilor si instalatiilor cinegetice este in general buna,necesita reparatii minore.Numarul optim al hranitorilor este 22,acest numar este present si in teren ,destinatia acestora fiind exclusiva cervidelor.Studiind efectivele reale consider ca trebuiesc construite 13 hranitori pentru urs.Modelul dupa care se vor construi aceste hranitori este present in anexa .Casele,bordeiele si observatoarele sunt in stare buna,unele din ele necesitand doar reparatii minore.Se va pastra locul de amplasare al hranitorilor si celorlalte instalatii si constructii vanatoresti.Amplasarea hranitorilor pentru urs se va face in locurile frecventate de acestia,respective in arboretele cu fructificatie regulate,cu subarboret bine dezvoltat si compus din speecii ce fac parte din hrana ursului.In vederea amplasarii,distanta dintre doua hranitori va fi pe cat posibil de ,in functie de conditiile stationale,locul de hranire al ursilor,existenta celorlalte tipuri de hranitori,etc.Hranitorile se vor construe din lemn,acoperirea lor se va realiza cu tabla zincata.Lipsa ogoarelor de hrana este o problema ce trebuie rezolvata,din simplul motiv al bilantului economic.Pentru infiintarea ogoarelor de hrana se va lua in arenda o suprafata de ,restul hranei complementare se va achizitiona.Suprafata arendata va fi impartita astfel: pentru producerea de fan pentru producerea de suculente si radacinoase.Tinand cont ca productia medie de fan pe ha este de 8 tone,suprafata arendata va produce in jur de 45-50 de tone.Compozitia terenului destinat radacinoaselor,suculentelor si celorlate furaje va fi astefel: sfecla furajera, napi, porumb.Productia va fi: 15 t sfecla furajera, 12 t napi ,14 t de porumb.

Costurile privind amenajarile,constructiile,instalatiile cinegetice si instalarea ogoarelor destinate producerii hranei complementare sunt prezentate mai jos.

-pentru repararea hranitorilor si sarariilor: 1000 lei

-pentru constructia hranitorilor pentru urs: pret/hranitoare = 200 lei,

totalul = 200 x 13= 2600 lei

-pentru repararea observatoarelor,caselor si bordeielor: 1500 lei

-pentru arendarea terenului: 700 lei/hectar,totalul 700 x 10 = 7000 lei

– pentru producerea fanului: 4000 lei

-pentru productia hranei complementare: pentru porumb 7000 lei,pentru sfecla 2000 lei,pentru napi 2000 lei.

In prezent sunt 2 depozite pentru stocarea hranei,insa capacitatea acestora este insuficienta pentru necesarul de hrana complementara.Datorita cantitatii de hrana consider ca, construirea unui nou deposit va fi necsara.Noul deposit va avea o suprafata utila de 24 mp, deoarece va fi de tipul mixt, construirea lui se va face la deasupra solului pentru ca hrana depozitata sa fieferita de rozatoare.Schema de constructie a depozitului este prezenta in anexa …, costul pentru aceasta constructie se ridica la 2500 lei.Va fi compartimentat in 2 parti,una pentru stocarea fanului si una pentru stoacarea porumbului.Constructia va fi in totalitate de lemn,acoperirea constructiei se va face cu tabla.

3.4 Valorificarea vanatului

Activitatea care genereaza cel mai mare venit este vanatoarea.Perioadele in care se va executa vanatoarea vor ramane aceleasi adica:

-pentru masculul de caprior 15.05-15.10,pentru femela si pui pana la 1 an 01.09-15.02

-pentru mascul de cerb comun trofeu 10.09-15.11,pentru selectie 1.09-31.12,iar pentru

femela si vitel 01.09-15.02

-pentru mistret 01.08-15.02

-pentru urs 01.10-30.11 si 15.03-30.04

-pentru lup si ras 01.09-31.03

-pentru pisica salbatica 15.09-31.03

Se vor face modificari privind tarifele practicate.Noile tarife vor fi:

Pentru mistret:

lungimea coltilor pana la = 1300 lei

lungimea coltilor cuprinsa intre si = 1600 lei

lungimea coltilor cuprinsa intre si = 2000 lei

lungimea coltilor mai mare de = 2500 lei,pentru fiecare mm se adauga 30 lei.

femela = 1300 lei

purcel cu greutatea mai mica de = 1000 lei

pentru fiecare piesa ranita si nerecuperata = 1200 lei

Pentru cerb:

– trofeu de pana la = 6000 lei

– trofeu cuprins intre si = 7500 lei

– trofeu cuprins intre si = 9000 lei

– cuprins intre 9.01 si = 120000 lei

– cu trofeu cuprins intre si = 150000 lei

– trofeu cuprins intre si = 20000 lei

– trofeu mai mare de = 25000 lei,la fiecare 10 gr se va adauga 150 lei

-pentru mascul ranit si nerecuperat = 6000 lei

-pentru femela si tineret pana la un an = 1500 lei

-pentru femela si tineret nerecuperat = 700 lei

C. Pentru urs:

-trofeu pana la 350 de puncte = 20000 lei

-trofeu cuprins intre 351 si 400 de puncte = 25000 lei

-trofeu mai mare de 400 de puncte = 25000 lei,iar pentru fiecare punct se adauga 200 lei

-pentru piesa ranita si nerecuperata 15000 lei

D. Pentru caprior:

-trofeu pana la 300 gr = 1000 lei

-trofeu cuprins intre 301 gr si 350 gr = 1300 lei

-trofeu cuprins intre 351 gr si 400 gr = 1600 lei

-trofeu cuprins intre 401 si 450 gr = 2500 lei

-trofeu cuprins intre 451 gr si 500 gr = 3500 lei

-trofeu cuprins intre 501 gr si 550 gr = 6000 lei

-trofeu mai mare de 550 gr = 9000 lei,pentru fiecare gram se adauga 50 lei

-femela si tineret pana la un an = 700 lei

-pentru fiecare piesa ranita si nerecuperata = 700 lei

E. Pentru lup:

-trofeu pana la 120 de puncte = 4500 lei

-trofeu peste 120 de puncte = 5000 lei

-piesa ranita si nerecuperata = 2000 lei

F. Pentru ras:

– trofeu pana la 120 de puncte = 5500 lei

– trofeu peste 120 de puncte = 6000 lei,pentru fiecare punct se adauga 100 lei

-vanat ranit si nerecuperat = 3000 lei

E. Pentru pisica salbatica:

-pentru fiecare piesa 1000 lei

-pentru piesa ranita si nerecuperata = 500 lei

Pe langa valorificarea prin vanatoare,se mai poate valorifica si carnea vanatului.Preturile pentru carne pentru fiecare specie pe kg sunt prezentate mai jos,de mentionat este ca daca vanatorul achizitioneaza carnea beneficiaza de o reducere cu 30 % din pret,cu conditia sa achizitioneze intreaga caracasa sau jumatate din aceasta.

-carnea de caprior = 25 lei /kg

-carnea de mistret = 10 lei/ kg

-carnea de cerb = 30 lei kg

-carnea de urs = 60 lei/kg

3.5 Bilantul economic

Cheltuieli:

A.Salariile

Personalul angajat,este compus din 3 paznici de vanatoare, 1 contabil , 1 inginer silvic cu specializare cinegetica,astfel avem:

3 x 1500 lei = 4500 lei lunar

1 x 1200 lei = 1200 lei lunar

1 x 2000 lei = 2000 lei lunar

Cost total salarii = 7700 lei lunar

Cost total anual A = 7700 x 12 = 92400 lei

B. Cheltuieli privind repararea si amenajarea constructiilor si instalatiilor vanatoresti:

-pentru repararea hranitorilor si sarariilor: 1000 lei

-pentru constructia hranitorilor pentru urs : = 200 x 13= 2600 lei

-pentru repararea observatoarelor,caselor si bordeielor: 1500 lei

-pentru arendarea terenului: 700 lei/hectar,totalul 700 x 10 = 7000 lei

– pentru producerea hranei: 4000 lei pentru fan, pentru porumb 7000 lei,pentru sfecla 2000 lei,pentru napi 2000 lei.

-pentru constructia noului depozit: 2500 lei

Cost total B : 1000 + 2600 + 1500 + 7000 + 2500 = 14600 lei

C. Cheltuielile hranei complementare

-pentru producerea a 45 t fan : 4000 lei

– pentru cumpararea a 8,52 t fan : 500 lei/tona x 8,52 = 4260

– pentru producerea a 15 t de sfecla : 2000 lei

-pentru producerea a 14 t napi : 2000 lei

-pentru producerea a 14 t de porumb = 7000 lei

– pentru cumpararea a 13,1 t concentrate,suculuente = x 0,8 lei/kg = 10480 lei

-pentru cumpararea sari : x 0.8 lei = 1265,6 lei

Cost total C : 4000 + 4260 + 2000 + 2000 + 2000 + 10480 + 1265,6 = 31005,6 lei

D. Alte cheltuieli

– combustibil : 3 l/zi x 365 zile = 1095 litri, 1095 x 6,5 lei/litru = 7117,5 lei

– cheltuieli privind protocoale : 3000 lei

– cheltuieli neprevazute : 2000 lei

-tariful de gestionare : 40000 lei

Cost total D = 7117,5 + 3000 + 2000 = 14117,5 lei annual

Cost otal cheltuieli = Cost A + Cost B + Cost C + Cost D = 92400 + 14600 + 31005,6 + 14117,5 = 190123,1 lei

Venituri :

Provenite din vanatoarea :

la cerb : 8 masculi cu trofeul mediu cuprins intre si

8 x 12000 lei = 96000 lei

7 femele x 1500 lei = 10500 lei

– la caprior : 1 mascul cu trofeu mediu cuprins intre 351 gr si 400 gr

1 x 1600 = 1600 lei

– la mistret : 10 masculi cu trofeu cuprins intre si

10 x 1600 = 16000 lei

10 femele x 1300 lei = 13000 lei

– la urs : 2 exemplare cu trofeu cuprins intre 351 si 400 puncte

2 x 25000 = 50000 lei

– la ras : 1 exemplar cu trofeul pana la 120 de puncte

1 x 5500 = 5500 lei

– la pisica salbatica : 2 exemplare x 1000 = 2000 lei

– la lup : 2 exemplare cu trofeul pana la 120 de puncte

2 x 4500 = 9000 lei

Total A = 96000 + 10500 + 1600 + 16000 + 13000 + 50000 + 5500 + 2000 + 4500 = 199100 lei

Provenite din vanzarea carnii de:

cerb: greutatea medie dupa eviscerare este in jur de pentru mascul si pentru femele, vom avea:

x 8 exemp. x 30 lei = 38400 lei proveniti de la masculi

x 7 exemp. x 30 lei = 15750 lei proveniti de la femele

– caprior: greutatatea medie dupa eviscerare este de ,astfel avem:

x 1 exemp. x 25 lei = 500 lei

– mistret : greutatea medie dupa eviscerare pentru masculi este in jur de ,pentru femele in jur de 70 de kg,vom avea:

x 10 exemp. x 10 lei = 10000 lei proveniti de la masculi

x 10 exempl. x 10 lei = 7000 lei proveniti de la femele

– urs: greutatea medie dupa eviscerare sa stabilit la ,astfel vom avea:

x 2 exemp. x 60 lei = 30000 lei

Total B = 38400 + 15750 + 500 + 10000 + 7000 + 30000 = 101650 lei

Provenite din alte surse:

din turism cinegetic: vom presupune ca vom avea 150 de zile cu media de cate 1 vizitator in fiecare zi,tariful perceput este de 40 lei pe zi:

150 zile x 1 vizitator x 40 lei = 6000 lei

– din cazarea in casele de vanatoare: ne vom ghida dupa aceeasi presupunere ca si la turismul cinegetic,pretul va fi de 30 lei pe noapte,vom avea:

150 nopti x 1 persoana x 30 lei = 4500 lei

din taxa pentru membri vanatori:

35 de membri x 1200 lei = 42000 lei

Total C = 6000 + 4500 + 42000 = 52500

Total venituri = Total A + Total B + Total C

199100 + 101650 + 52500 = 353250

Profitul = Venituri – cheltuieli

Profitul = 353250 – 190123,1

Profitul = 163126,9

3.6 Investirea profitului in crearea unei canise cu caini de vanatoare

3.6.1 Alegerea raselor de caini si descrierea acestora

Se spune, că vânătorul care utilizează și un câine, chiar fără a fi foarte bine dresat are totuși un avantaj de 70% față de acela care vânează fără câine. Satisfacții depline oferă câinii foarte bine dresați, în special prepelicarii pontatori, scotocitorii, aportatorii și limierii. In zilele noastre exita un numar mare de rase de caini,insa din acestea doar cateva zeci se utilizeaza la vanatoare. La alegerea unui câine de vânătoare trebuie să se țină seama de speciile de vânat existente, configurația terenului unde urmează să fie utilizat, aptitudinile rasei și serviciile solicitate câinelui.Rasele de caini alese vor fi Bracul german varietatea cu par sarmos si Copoiul aredelenesc.

Copoiul ardelenesc este cunoscut în două varietăți privind talia: mijlociu45- și mare 55-. Are un corp viguros, ușor dreptunghiular, spatele drept. Capul alungit însă nu ascuțit. Urechile atârnă pe lângă cap fără să formeze cute. Părul este scurt, tare și drept. Culoarea tipică este negru cu galben sau roșcat pe bot, picioare și . Unele exemplare mai ales din varietatea scundă au fondul brun-roșcat cu o “șa” neagră pe spate și torace, mască neagră. Sunt acceptate pete mici albe pe piept, picioare și vârful cozii.

Are miros foarte bun. În căutarea vânatului se deplasează la distanțe mari, dar are un simț de orientare de asemenea foarte bun. Gonește vânatul mistreț, urs chefuind. Dacă acesta se oprește îl atacă, dar nu cu agresivitatea unui terier. Prestează excelentă muncă de limier și este agresiv cu răpitoarele mici: vulpe, pisică.

Bracul german cu par sarmos este o varietate realizată în la sfârșitul secolului 19 – începutul secolului 20.

Constituția corporală foarte asemănătoare celui cu păr scurt. Capul este ceva mai încărcat, stopul evident, bot lung și larg uneori ușor berbecat, cu mustață și barbă. Urechile de lungime medie prinse sus le poartă lipite de cap.

Trupul este solid, pieptul moderat de lat și adânc, spatele drept și lung. Coada se amputează la 2/3. Părul este aspru, drept, lung de 2-, sub aceasta mai are păr format din fire scurte și subțiri care constituie puful.

Pe omoplați, pe partea inferioară a abdomenului, pe partea posterioară a membrelor, pe arcade și pe părțile laterale ale botului părul este mai lung. Părul acestei rase trebuie să fie mai lung și aspru, dar în nici un caz lânos și nici botul acoperit cu mustăți mari și barbă abundentă cum au unele rase de grizoni.

Talia este de 60- la masculi și 56- la femele. Roba poate fi monocoloră castanie închisă sau pete castanii pe fond cenușiu sau alb.

Caracterul, aptitudinile și utilizarea este asemănătore cu cea a bracului cu păr scurt. Datorită părului protector, lucrează cu multă plăcere în desișuri și în stufăriș. Apostează foarte bine din apă. În general este mai agresiv față de răpitoare, deseori și fața de om și mai dificil la dresaj. Față de prestațiile oferite de această rasă numărul de exemplare existent în este total insuficient și biologic foarte heterogen.

3.6.2 Cele mai des intalnite boli si prevenirea lor

Rabia sau turbarea, cum este cunoscuta popular, este o boala infectioasa virala, fatala, provocata de virusul rabic. Acesta afecteaza sistemul nervos atat la om cat si la animale. Boala are o evolutie rapida, faza finala a acestei afectiuni fiind intotdeauna moartea. O alta denumire a a bolii este hidrofobia (frica de apa). Singura metoda de profilaxie a rabiei este vaccinarea antirabica. La caini, vaccinul antirabic este obligatoriu prin lege si trebuie repetat anual. Este bine de stiut ca perioada de validitate a vaccinului antirabic incepe dupa o luna de la vaccinare.

Parvoviroza este o infectie virala specifica patrupezilor. Afecteaza in special puii. Virusul se dezvolta rapid in preajma celulelor care se divid. Mucoasa intestinala a cateilor are cea mai mare concentratie de astfel de celule. Virusul ataca si omoara celulele, cauzand diaree (adesea cu sange), depresie si suprimarea celulelor albe – care fac parte dintr-un alt grup de celule divizibile. Atunci cand este afectat miocardul, cainele poate muri subit. Vaccinarea constituie o obligatie a stapanului in vederea mentinerii sanatatii animalului sau. Parvoviroza, o boala care este fatala in unele cazuri, poate fi evitata daca se face vaccinare cainelui.

Excrescentele cutanate reprezinta mase de tesut crescute in piele sau care pot fi simtite sub piele. Cainii pot dezvolta umflaturi mici (papule) sau mari (noduli) pe piele. Aceste mase si umflaturi apar destul de des, in special la cainii batrani. Tratamentul depinde de cauza aparitiei masei cutanate. Nu exista un tratament specific pentru toate excrescentele de pe piele.

Alergiile oculare la caini pot fi cauzate de mai multi factori; in cele mai multe cazuri, acestea sunt cauzate de inhalarea unor substante din mediu. Alergenii vor afecta sistemul imunitar si mai ales ochii cainelui. Daca recunosti din timp simptomele, poti inlatura mai repede senzatia de disconfort a patrupedului.

Cistita acuta este o inflamatie a vezicii urinare cauzata de o infectie bacteriana. In majoritatea cazurilor, bacteria se formeaza in tractul intestinal al cainelui si ajunge in vezica. Cistita acuta este mai des intalnita la femele decat la masculi. Tratamentul consta in administrarea unor antibiotice vreme de doua sau trei saptamani. Rezultatele testelor de sensibilitate pot fi folosite pentru alegerea antibioticelor adecvate. Totusi, anumite antibiotice (penicilina) ating concentratii mari in urina. Acestea pot fi eficiente chiar si cand testele de sensibilitate arata altceva. Din acest motiv, veterinarul ar putea recomanda un antibiotic fara a mai face teste suplimentare.

Hematemeza (varsatura cu sange) poate fi temporara sau poate fi un semn al unei boli gastrointestinale grave. Este posibil sa fie insotita de balonare, sete excesiva si pierdere in greutate. Medicul veterinar va pune un diagnostic in urma consultului.

3.6.3 Conditii de intretinere a cainilor

– Adapost ferit de intemperii, care sa asigure 15-20 grade Celsius pentru cainii cu par scurt sau 5-20 grade Celsius pentru cei cu par lung

– Orice catel se tine in conditii de izolare (nu impreuna cu un alt animal) cel putin 10 zile de la terminarea Schemei de vaccinare

– Nu se tine intr-un spatiu in care a decedat un animal din cauza unei boli infectioase

– Nu se transporta in conditii extreme de temperatura ( temperatura optima: 15-20 grade C ), curenti de aer sau umiditate excesiva

– Se fereste de accidente ( cazaturi, lovituri, ingestie de corpuri straine, detergenti, substante toxice etc. )

3.6.4 Hrana si schema de alimentatie in functie de varsta

Intarcarea se face de la 3 saptamani in cazul cuiburilor numeroase (peste 3 la rasele mici si peste 6 la rasele mari) si la 4 -5 saptamani in cazul cuiburilor cu pui putini. Se incepe cu putina carne cruda de vita sau pasare. Se continua cu hrana de tip junior din conserva si apoi uscata. Aceasta din urma se inmoaie in apa calda sau lapte. Hrana speciala pentru caini, este de recomandat in locul celei preparate in casa. Aceasta asigura necesarul de vitamine, elemente minerale si nutritive in raportul necesar cainilor pe anumite perioade ale vietii.

Se recomanda 3 mese pe zi la cateii tineri si 2 mese la cei adulti. Numai cainii adulti de talie mica si regim redus de activitate pot fi tinuti la o singura masa pe zi. Hrana uscata este de recomandat, fiindca nefiind prea gustoasa animalele nu se ingrasa. Hrana trebuie aleasa dupa necesarul cainelui, varsta si starea fiziologica si mai putin dupa preferintele lui.Hrana aleasa este produsa de firma Cookie, pana la 16 saptamani hranirea se va face cu hrana umeda.Dupa 16 saptamani se va incerca treptat substituirea hranei umede cu hrana uscata.Tipul de hrana ales pana la varsta de 1 an va fi junior,dupa un an se va schimba cu tipul senior.Hrana adminstrata zilnic in functie de varsta este prezentata in tabelul de mai jos:

3.6.5 Constructiile necesare si amplasamentul canisei

Amplasamentul canisei se va face in curtea uneia dintre casele de vanatoarea pentru a scadea costurile,suprafata utila a curtii casei este de 1000 mp.Constructiile necesare sunt:

tarcurile cu cotete : sunt tarcurile in care vor sta adultii, acestea vor avea o suprafata de 6 mp, o inaltime de , se vor executa din plasa de Buzau prinsa pe stalpi de fier,acoperirea se va face cu tabla, in interior va fi un cotet facut din scandura si acoperit cu tabla, distanta dintre 2 tarcuri va fi de pentru a evita contactul direct.

tarcurile maternitati : sunt tarcurile unde se izoleaza femelele ce se apropie de perioada fatarii, femelele se vor tine in aceste tarcuri impreuna cu puii pana la intarcarea acestora dupa care puii vor fi transferati in tarcurile pentru pui. Tarcul se va executa dupa acelasi principiu ca si tarcurile normale insa va avea o suprafata mai mare, de 8 mp,amplasarea se va face la o distanta de intre tarcuri

tarcurile pentru izolare : sunt tarcurile folosite in cazul imbolnaviri animaleler,sunt similare celor normale.

tarcurile pentru pui de pana la 3 luni : sunt tarcurile in care vor sta puii din acelasi cuib pana in momentul vanzarii.

depozitul de hrana : este locul unde se va depozita hrana, va fi amplasat la o inaltime de de sol, suprafata va fi de 8 mp, constructia se va realiza in totalitate din lemn si va fi acoperita cu tabla.

3.6.6 Efectivele de start si efectivele probabile pana in al 5 lea an

Pentru inceput se vor achizitiona 6 exemplare din fiecare specie,acestea vor avea varsta cuprinsa intre 3 luni si 5 luni, raportul pe sexe este de 1:2,sau cel mult 1:3,deci vom avea cate 2 masculi si cate 4 femele din fiecare specie.In primi 2 ani efectivul va fi acelasi,abia din anul al 3 lea se vor produce puii.Pentru evitarea consangvinizarii vom achizitiona exemplarele de start de la producatori diferiti.In fiecare an se vor schimba intre ei perechile de reproducatori,iar odata la 3 ani se vor aduce exemplare de la alti crescatori pentru inoirea genelor.Puii ce vor fi viitori reproducatori se vor selectionatia tinand cont de mentinerea raportului pe sexe.Se vor selectiona 25 % din fiecare cuib pentru a fi viitori reproducatori o data la 2 ani, restul se vor valorifica prin vanzare incepand cu varsta de 12 saptamani.Evolutia efectivelor este prezentata mai jos:

in medie o femela fata 6-7 pui, vom presupune ca 4 sunt viabili si nu vor muri prematur, atunci vom avea:

4 pui x 8 femele = 32 pui in primul an, toti vor fi valorificati prin vanzare

3.6.7 Marketingul, promovarea si publictatea

Conform DEX-ului marketingul se defineste ca o disciplină și activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ aceste nevoi

Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor, serviciilor, companiilor și ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorințelor clienților potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică mai mult sau mai puțin subtile.

Promovarea este considerata ansamblul de tehnici sau practici al marketingului, ori actiune de marketing, ori forma de comunicare si urmareste depasirea unui nivel al vânzarilor prin captarea atentiei si atragerea cumparatorilor potentiali, de catre punctele de vânzare, informarea, convingerea, formarea si mentinerea unei clientele atrasa de produs si întreprinderea producatoare.

Publicitatea online, întâlnită și sub numele de publicitate interactivă, este o formă de publicitate în Internet care folosește media online (pagini web, newsletter, e-mail) pentru a transmite un mesaj către clientela (audiența) dorită.

Există mai multe forme de promovare a reclamei online, printre care bannerele publicitare, publicitatea contextuală și reclama prin motoare de căutare.

Datorita dezvoltarii continue si accelerate, internetul a ajuns ce mai mare piata de desfacere pentru orice tip de produs.Investirea in crearea unui site web este absolut necesara.Dupa creare, site-ul are nevoie de promovare, in momentul de fata cele mai uzuale strategii de promovare a site-urilor sunt:

Promovarea prin intermediul dispozitivelor mobile ( telefoane mobile,tablete)

Conform studiilor facute de specialisti 3 din 4 cautari pe dispozitive mobile duc la actiuni cum ar fi : cautarea aprofundata , o vizita la magazin ( in cazul nostrum la canisa) , o decizie de cumparare sau distribuirea informatiei gasite.Plecand de la aceasta premisa site-ul web al canisei va fi astfel construit incat sa fie navigabil si pe dispoztivele mobile

Promovarea continului

Continutul site-ului este cel ce va aduce vizitatorii pe site si ii va loializa. Înainte de crearea continutului trebuie aflat ce anume caută potențialii clienți, ce tip de informație i-ar putea ajuta să ia o decizie de cumpărare de la tine și nu de la concurența.

Promovarea prin intermediul motoarelor de cautare

Pentru a obține vizitatori mai mulți din căutările după cuvinte-cheie, trebuie ca site-ul tău să fie optimizat pentru acele căutări. Optimizarea site-ului trebuie să ia în calcul: titlurile paginilor, descrierile paginilor, viteza de încărcare a paginilor, calitatea de autor,design-ul site-ului și structura sa, linkurile care duc către site, prospețimea conținutului,titlurile alternative ale imaginilor din site etc.

Promovarea prin intermediul retelelor de socializare

Este cea mai eficienta metoda, deoarece in momentul de fata aproape orice om are un cont pe o retea de socializare.Este necesara o prezență bună în toate rețelele sociale importante distribuind constant conținut relevant pentru utilizatori și interacționând cu cei interesați de produsele/serviciile oferite.Nu este un proces simplu și se consumă foarte mult timp cu desfășurarea campaniilor pe mai multe rețele sociale simultan.In ultimul timp datorita evolutiei acestor platforme, randamentul acestora cu privire la atragerea clientilor s-a dovedit a fi mare.

Publicitatea site-ului se va face prin intermediul retelelor de socializare, prin cumpararea de spatiului pentru reclama,dar si prin crearea de parteneriate cu diversi detinatori de site-uri web.O alta metoda de publicitate este crearea si impartirea de pliante.Modelul pliantului si al sie-ului web sunt prezente in anexele….

3.6.8 Valorificarea puilor si serviciilor oferite

Activitatea principala a canisei este productia si comercializarea puilor speciei de Brac german varietatea cu par sarmos si a speciei de Copoi ardelenesc.

Clientii vizati vor fi vanatorii in principal,dar si alti crescatori.Pui se vor vinde la varsta de 12 saptamani.Activitatea secundara va fi inchirierea acestora pe timpul partidelor de vanatoare.Lista de preturi este prezentata mai jos :

pret / mascul = 1500 lei

pret / femela = 1200 lei

pret inchiriere pentru o zi de vanatoare = 100 lei

pret inchiriere mascul pentru monta = 1500 lei

3.6.9 Bilantul economic al canisei

A. Calculul investitiei:

– achizitia cainilor:

4 masculi x 1500 lei pretul mediu = 6000 lei

8 femele x 1200 lei pretul mediu = 9600 lei

– construirea tarcurilor si celorlalte cladiri

12 tarcuri x 400 lei = 4800 lei

4 tarcuri maternitate x 600 lei = 2400 lei

4 tarcuri pentru pui x 500 = 2000 lei

1 depozit pentru hrana = 2000 lei

– hrana pentru primii 2 ani:

0.4 x 90 zile x 12 exemplare =

0.65 x 180 zile x 12 exemplare =

0.9 x 365 zile x 12 exemplare =

Pretul mediu este de 5 lei / kg,deci vom avea:

5 x (432+1404+3942) = 28890 lei

– vaccinuri si tratamente

200 lei x 12 caini = 2400 lei

Total de investit = 6000 + 9600 + 4800 + 2400 + 2000 + 2000 + 28890 + 2400 lei = 60090 lei

B. Calculul cheltuielilor anuale dupa primi 2 ani

– hrana:

x 60 zile x 32 pui =

0.9 x 365 x 12 =

Total hrana = 5 x (384+3942) = 21630 lei

-vaccinuri si tratamente :

200 lei x 12 caini adulti = 2400 lei

100lei x 32 pui = 3200 lei

– alte cheltuieli = 3000 lei

Total cheltuieli anuale = 21630 + 2400 + 3200 + 3000 = 30230

Venituri anuale dupa primi 2 ani

din vanzarea puilor : deoarece nu avem de un sti proportia sexelor vom stabili pretul mediu la 1350 lei,astfel vom avea :

1350 x 32 pui = 43200 lei

– din inchirierea pentru vanatoare : vom presupune ca fiecare caine va fi inchiriat 30 de zile/an,vom avea:

30 x 12 x 100 lei = 3600 lei

– din inchirierea masculilor pentru imperechere: vom presupune ca fiecare mascul va avea 2 monte annual, deci vom avea :

4 x 2 x 1500 lei = 12000 lei

Total venituri = 43200 + 3600 + 12000 = 58800 lei

Profitul anual = Venituri – cheltuieli

Profitul anual = 58800 – 30230 = 28570 lei

Din calculul profitului anului al 3 lea rezulta ca aproximativ 47 % din investitie se re recupereaza, asta inseamna ca in anul 5 afacerea va genera profit,si va avea posibilitatea de extindere.