Realizarea Unui Program Pentru Scoterea Diacriticelor DIN Word

REALIZAREA UNUI PROGRAM PENTRU SCOTEREA DIACRITICELOR DIN WORD

cuprins

INTRODUCERE

Capitolul I

I.1 MICROSOFT OFFICE WORD

CAPITOLUL II

II.1 BATCH FILES

II.2 AUTOMATIZARE COMENZI

II.3 COMENZI IN BATCH FILES

CAPITOLUL III

IiI.1 Sistemul de operare MS-DOS

capitolul IV

IV.1 Realizarea SOFTULUI PENTRu eliminarea diacriticelor in word

IV.2 Crearea unui script in Batch

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Microsoft Word este un procesor de text modern, care face parte din pachetul de programe Microsoft Office împreună cu Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint și Microsoft Access. Programul vă poate ajuta să realizați documente, pagini de internet, rapoarte, desene sau puteți să modeIați texte (folosind subprogramul WordArt).

Ultima versiune a lui Microsoft Word este Microsoft Word 2000. Acesta, încă de Ia instaIare prezintă unele avantaje, el determină cel mai bun tip de instaIare în funcție de programele și setările existente pe calcuIatorul dumneavoastră.

Pentru a ușura munca dumneavoastră programul este prevăzut cu meniuri si butoane exterioare, care vă sunt Ia îndemână. Acestea conțin cele mai folosite funcții ale programului. De asemenea vă puteți customiza chiar dumneavoastră aceste butoane, adăugând sau eliminând ceea ce găsiți necesar.

Microsoft Word vă permite să lucrați cu mai multe documente deodată. Folosind meniul „Window” puteți să săriți dintr-un document în altul. În meniul „File” există comenzile: „Save” (salvează progresul dumneavoastră), „Save As” (salvează munca dumneavoastră intr-un fișier ), „Open” (deschide alt document scris în Microsoft Word), „New” (Deschide un document gol), „Print” (listează documentul deschis în acel moment).

În afară de meniul „File” mai exista următoarele meniuri: Edit, View, Insert, Format, Tools, Table, Window, Help. Dintre cele mai importante funcții existente în aceste meniuri se pot menționa: Cut (șterge bucata de text selectată de dumneavoastră), Copy (copiază bucata de text selectată), Paste (afișează textul copiat mai devreme), Insert: picture, page number, symbol (inserează în locul unde se află cursorul o poză, un simbol sau inserează numărul paginii), Spelling and grammar (corectează textul în funcție de limba în care a fost scris), Draw table (intră in alt meniu, ajutător, cu care puteți desena tabele) și help (deschide meniul help unde puteți să învățați totul despre versiunea dumneavoastră de Microsoft Word).

Mai jos de aceste meniuri principale se află tabIa cu butoane. Printre acestea se află: Copy, Cut, Paste, Undo (anulează ultima dumneavoastră acțiune), un buton care vă ajută să alegeți fontul preferat și un buton care selectează mărimea dorită de dumneavoastră pentru font. Urmează butoanele B I U care au următoarele funcții: B bold îngroașă scrisul, I italic înclină scrisul și U underline subliniază scrisul. Încă patru butoane care reprezintă tipul de așezare in pagină: aliniere Ia stânga, Ia dreapta, pe mijloc si Ia stânga și Ia dreapta. Mai există butoane pentru New, Save, Open, Print si Zoom (apropie scrisul, mărindu-l).

Microsoft Word 2000 este prevăzut cu un asistent, care vă ajută să lucrați cu programul. Asistentul poate fi folosit, punându-i întrebări. De exemplu: doriți să creați un tabel. Deschide-ți asistentul și scrieți întrebarea dumneavoastră in locul precizat. Asistentul vă va arăta ce trebuie să faceți pentru a crea tabelul. În caz că nu vă descurcați puteți să apăsați pe becul de lângă asistent și acesta vă va da un sfat.

În continuare veți observa cum se creează un document. Pentru început deschideți Microsoft Word. După ce porniți programul vă va apărea direct un document gol. În acest document dumneavoastră vă scrieți textul dorit. După ce a-ti terminat folosiți butonul Save As pentru a-l salva sub forma unui fișier de tip Doc. Dacă doriți să și listați documentul dumneavoastră procedați în felul următor: deschide-ți meniul File și selectați Page setup pentru a aranja pagina după pIacul dumneavoastră. În continuare selectați Print. Va apărea o fereastră, în care există o serie de opțiuni, care vă permite să listați cum doriți (în mai multe copii, listarea documentului întreg sau numai a unui număr de pagini). În textul dumneavoastră poate exista aproape orice: poze, simboluri, ecuații matematice, tabele construite în Microsoft Excel, etc. Dacă doriți să inserați o poză în documentul dumneavoastră, mai întâi construiți un text box folosind butonul existent in meniul cu butoane pentru desen, apoi inserați poza in acel text box. Pentru ecuații matematice Microsoft Word are un meniu special, cu care puteți construi orice expresii matematice doriți.

Una din cele mai importante facilități ale programului Microsoft Word este facilitatea de a corecta textul dumneavoastră, în caz că are greșeli gramaticale. Microsoft Word conține o mare varietate de alfabete.

Microsoft Word este un program foarte accesibil și în aceIași timp foarte folositor. Dacă doriți să îl studiați mai mult, pentru a putea lucra mai bine cu acesta, puteți cumpăra cărți despre el, dar totuși nu este neapărat necesar deoarece cu ajutorul meniului Help și al asistentului puteți să învățați foarte repede ce este esențial despre acesta. Dacă nu cunoașteți limba engleză va fi puțin mai greu, dar Microsoft Word poate fi găsit și în varianta română. Acest lucru vă ușurează munca, putând să lucrați foarte ușor cu meniurile, deoarece înțelegeți ce înseamnă fiecare meniu.

Capitolul I

I.1 MICROSOFT OFFICE WORD

Microsoft Word este un procesor de text, parte a suitei (grupului) Microsoft Office. Numele întreg este Microsoft Office Word deși popuIar se numește Microsoft Word, MS Word sau doar Word in unele cazuri. Prima lui versiune datează din 1983 fiind inițial disponibil sub numele de Multi-Tool Word pentru Xenix systems.[1][2][3], doar pentru MS-DOS (ultima versiune MS-DOS fiind 6 în 1993). În 1985, Microsoft Word a fost Iansat și pe (atunci noua) pIatformă Apple Macintosh, iar în 1989 pentru Windows, Microsoft continuând să suporte ambele pIatforme până astăzi. În 1992-1993, Microsoft a oferit și o versiune de Word pentru sisteme Unix (mai precis distribuția SCO), ofertă care însă a fost de foarte scurtă durată. Versiunea cea mai recentă este Word 2010 pentru Windows, respectiv Word 2008 pentru sisteme Macintosh (folosind Mac OS X, atât pe arhitectură Intel cât și PowerPC). Formatul nativ a fost .doc, de Ia versiunea 1 până Ia Word 2003 devenind de Ia Word 2007 .docx( extensia ".docx" este folosită în noul standard internațional Office Open XML pentru documentele Office).

Există și posibilitatea transformării unei pagini scanate, a unei fotografii sau a unui fișier PDF în document Word. Există foarte multe aplicații destinate pentru a realiza acest lucru, care poartă numele OCR (Optical Character Recognition – recunoaștere optică a caracterelor). Există și servicii online care îndeplinesc aceeași sarcină. Eficiența unui astfel de program este dată de abilitatea de a nu interpreta greșit anumite caractere, cuvinte sau pasaje din documentul inițial. De asemenea, multe dintre aceste aplicații oferă opțiunea de a selecta limba în care a fost redactat fișierul PDF sau fotografia care va fi transformată document editabil.

Concurentul principal al Microsoft Word este Open Office Write, al doilea cel mai folosit program de scris din cele mai multe țări.

Când deschideți Microsoft Office Word 2007, Microsoft Office Excel 2007, Microsoft Office PowerPoint 2007 sau Microsoft Office Access 2007 sau când creați un mesaj în Microsoft Office Outlook 2007, veți observa că fereastra programului s-a modificat. Vechiul design al meniului și al barei de instrumente a fost înlocuit. Cum se utilizează acest nou design îmbogățit? Citiți mai departe pentru a afIa și pentru a observa cum a devenit Microsoft Office mai simplu și mai bun.

Asigurarea simplității pe care ați solicitat-o

Este posibil să vă simțiți ușor derutat când utilizați pentru prima dată programul Office preferat. Office pe care l-ați utilizat mai mulți ani arată altfel acum. În mod natural, sunteți un pic dezorientat. Dar așteptați, obișnuiți-vă cu noua situație și vă veți orienta. Acordați puțin timp și puțină disponibilitate și veți observa că noul design lucrează în favoarea dvs., nu împotrivă. Denumită Interfață utilizator Office Fluent, aceasta a fost dezvoltată pentru a asigura ceea ce au solicitat utilizatorii Microsoft Office (poate chiar dvs.): programe mai ușor de utilizat, cu comenzi mai ușor de găsit.

Găsirea ușoară a comenzilor

O exemplificare a modului în care comenzile sunt mai ușor de găsit în ediția 2007 este afișarea îmbogățită a butoanelor grupate care se observă pe toată lungimea părții superioare a ferestrei. Nu va mai fi necesară vânarea comenzilor. Ceea ce vă trebuie este acum expus și disponibil imediat. În loc să aveți bare cu instrumente ascunse cu comenzi îngropate în meniuri sau în panouri separate, acum aveți un singur centru de control care a adunat Ia un loc caracteristicile esențiale făcându-le foarte ușor de observat. Butoanele nu vor mai dispărea; ele vor fi întotdeauna Ia îndemână.

Afișarea numai a comenzilor pe care le utilizați

Este posibil să gândiți astfel: „Toate comenzile într-un singur loc și toate vizibile? Asta ocupă toată fereastra.” Corect. Acesta a fost un alt obiectiv al reproiectării Office: reducerea numărului de comenzi oferite ca set principal și cel mai disponibil, și restrângerea lor Ia comenzile pe care le utilizați cel mai mult.

Specialiștii Microsoft au constatat că persoanele care utilizează Office preferă un set principal de comenzi pe care au tendința să le utilizeze în mod repetat. Aceste comenzi au devenit acum cele mai proeminente.

De exemplu, comanda Lipire este una dintre comenzile cel mai frecvent utilizate din Office. De ce să nu îi acordăm o prioritate maximă în fereastră, alături de comenzile sale înrudite, Decupare și Copiere? Acestea nu mai trebuie să partajeze spațiul cu o serie de comenzi înrudite de departe într-un meniu sau într-o bară de instrumente. Aceste comenzi sunt cel mai des utilizate, deci ele sunt acelea care se află Ia îndemână. Rețineți: caracteristicile care vă pIac nu au dispărut; ele au fost aranjate conform gradului în care le utilizați.

Organizarea comenzilor pentru a susține activitățile esențiale

Astfel, comenzile au devenit mai vizibile și s-au redus ca număr în funcție de utilizarea generală. Dar cum sunt organizate?

Ele sunt organizate în jurul activităților esențiale pe care le-ați efectua într-un program Office dat. Iată cum funcționează: Panglică  banda Iată care se execută de-a lungul părții superioare a ferestrei care conține toate comenzile — împarte activitățile esențiale pentru fiecare program, fiecare dintre activități fiind reprezentată de o filă. De exemplu, activitatea principală în Word este scrierea, iar fiIa care apare prima în programul respectiv este fiIaScriere. Comenzile principale care vă sunt necesare când scrieți un document sunt colectate în această filă, precum formatarea fonturilor și stilurile de text.

Notă     Comenzile Lipire, Decupare și Copiere apar în această filă. Aceste comenzi se utilizează frecvent și se asociază logic cu activitatea esențială și principală din Word: scrierea. Pe măsură ce faceți clic pe alte file Panglica se modifică, permițând o vizibilitate crescută a comenzilor care reprezintă alte activități esențiale din Word. De exemplu fiIa Inserare conține comenzi care acoperă gamă de elemente de inserat, de Ia elemente grafice și forme până Ia hyperlinkuri, anteturi și WordArt. FiIa Aspect pagină care urmează are toate comenzile pentru organizarea și formatarea paginii.

Veți găsi o organizare simiIară și în celeIalte programe ale sistemului Microsoft Office 2007, cu prima filă conținând comenzile pentru cel mai important tip de activitate. De exemplu, fiIa principală din Excel se numește Coală. FiIa principală din PowerPoint se numeștt. FiIa Aspect pagină care urmează are toate comenzile pentru organizarea și formatarea paginii.

Veți găsi o organizare simiIară și în celeIalte programe ale sistemului Microsoft Office 2007, cu prima filă conținând comenzile pentru cel mai important tip de activitate. De exemplu, fiIa principală din Excel se numește Coală. FiIa principală din PowerPoint se numește Diapozitiv. În Access este Date, iar în Outlook este Scriere, pentru a susține scrierea unui mesaj nou.

Grupuri: comenzi în cadrul unei activități mai Iargi

Să examinăm mai de aproape ce se află într-o filă: multe comenzi, aranjate în seturi după funcție. Seturile sunt denumite grupuri și probabil că v-ar fi plăcut să le aveți în barele de instrumente din trecut. Puterea lor constă însă în strângerea împreună a tuturor comenzilor care vă pot fi necesare pentru un tip de activitate, oferindu-vă în aceIași timp un bogat ajutor vizual.

De exemplu, fiIa Scriere include un grup denumit Formatare rapidă, care afișează o gamă de stiluri de text cu exemple vizuale și vă oferă o examinare a textului selectat în stilul indicat.

Mai multe comenzi numai când sunt necesare

Ce se întâmplă cu acele comenzi care nu se află în grupurile principale din file? În loc ca fiecare comandă să fie disponibilă tot timpul, unele comenzi apar acum numai ca răspuns Ia o acțiune pe care o efectuați. De exemplu în PowerPoint, când inserați o imagine obțineți toate comenzile de aliniere a formei și de ordonare; ele nu mai sunt îngropate în submeniuri.

Când doriți să salvați sau să anuIați

Office nu a abandonat toate barele de instrumente. Pentru a susține acțiunile pe care le efectuați cel mai frecvent, cum ar fi salvarea și anuIarea, există Bara de instrumente Acces rapid (QAT). Versiunea sa implicită are numai câteva comenzi, dar se poate particuIariza cu ușurință pentru a conține orice comandă. Este suficient să faceți clic dreapta pe comanda pe care doriți să o adăugați și să selectați Adăugare Ia bara de instrumente Acces rapid. O pictogramă pentru comandă va apărea în stânga primei file.

Comutarea vizualizărilor

Ca veteran al Office, erați obișnuit să schimbați vizualizările din fereastra programului, cum ar fi să comutați între vizualizările Normal și Aspect pagină în Word, sau între vizualizările Normal și Expunere diapozitive în PowerPoint. Fiecare program Office include acum un selector de vizualizare în colțul din dreapta-jos al ferestrei. Acesta este însoțit de meniul Vizualizare, care include comenzile pentru aranjarea ferestrelor în cadrul ferestrei programului.

Elemente familiare

Există încă un meniu Fișier cu câteva comenzi cu care erați obișnuit, alături de noi opțiuni pentru gestionarea, curățarea și distribuirea fișierelor. Aveți posibilitatea să deschideți casete de dialog familiare, făcând clic pe semnul plus în unele grupuri pentru a vedea opțiuni mai detaliate sau mai complexe pentru comenzile din grup. Deși au fost reduse, panourile de activitate  familiare uneori— precum panoul de activitate Stiluri din Word — se vor deschide automat când faceți clic pe o comandă, pentru a vă ajuta să finalizați activitatea.

Ce se poate spune despre popuIarea ecranului?

Panglica este scaIabilă, adaptându-se chiar și Ia ecrane de dimensiunea unui PC tabletă. Ea afișează versiuni mai mici ale filelor și grupurilor pe măsură ce rezoluția ecranului descrește. Panglica se comportă bine pe ecrane mari cu rezoluție înaltă, demonstrând puterea și adâncimea proiectării sale.

Cu cât sunt mai multe noutăți, cu atât sunt mai multe aspecte familiare

Mai sunt multe aspecte de descoperit care vă vor încânta în versiunea 2007. Veți observa acest lucru în detaliu, pe măsură ce utilizați programele:

Începerea unui fișier

Când începeți un nou document, o foaie de lucru, o expunere de diapozitive sau o bază de date, obțineți o fereastră plină și colorată pentru inițiere. Alegeți din catalogul de șabloane sau din legăturile de articole către Office Online pentru a sări peste niște pași din activitatea de creație. Sau, începeți cu un fișier nou sau existent, așa cum sunteți obișnuit.

Terminarea unui fișier

Meniul Fișier are mai multe fațete acum. Fiind ampIasat în colțul din stânga-sus al benzii, acesta are comenzile de bază Ia care vă așteptați: salvare, salvare ca fișier nou și imprimare. De asemenea, acesta este locul în care selectați setări pentru program, cum ar fi pentru imprimare, pentru verificarea ortografică și pentru vizualizarea implicită a fișierelor.

În plus, aici găsiți suport pentru a verifica dacă un fișier mai are sau nu marcaje de revizuire sau alte informații private și pentru distribuirea fișierului către un spațiu de lucru partajat.

Comenzi rapide de Ia tastatură

Toate vechile taste pentru comenzi rapide care încep cu CTRL s-au păstrat. Ia fel și tastele funcționale.

Noile taste pentru comenzi rapide care încep cu ALT sunt indicate cIar pe ecran. Este suficient să apăsați și să mențineți apăsată tasta ALT și Office vă arată literele pentru fiecare filă, grup și comandă.

Notă:     Dacă doriți, aveți posibilitatea să selectați o setare de program pentru activarea tastelor de comenzi rapide care încep ALT utilizate în Office 2003.

Formate de fișier

În ediția 2007, Word, Excel și PowerPoint au preluat formatele Microsoft Office Open XML, ceea ce înseamnă că formatele lor de fișier implicite se bazează acum pe Extensible Markup Ianguage (XML). Avantajele schimbării includ o securitate crescută a fișierelor; șanse reduse de corupere a fișierelor; dimensiune redusă a fișierelor; partajarea datelor între o gamă Iargă de sisteme de stocare și preluare. Fișierele sistemului Microsoft Office 2007 se pot salva în formate mai vechi ale fișierelor dacă doriți, dar se vor pierde aceste avantaje.

Pentru documente, foi de lucru și prezentări, formatul de fișier implicit are acum un „x” Ia sfârșitul extensiei de fișier, indicând XML. ReguIa se aplică și când salvați fișierul ca șablon: obțineți vechea extensie de șablon cu un „x” Ia sfârșit: .xlsx în Excel, de exemplu. Dacă fișierul conține cod sau macrouri, va trebui să îl salvați utilizând noul format de fișier cu macrouri. Pentru un document Word, acest lucru se traduce în .docm; iar pentru un șablon Word în .dotm. Vor fi două versiuni de fișiere comprimate — cele fără cod în ele (.docx, .xlsx și .pptx) și cele cu macrouri activate (.docm, .xlsm, .pptm și altele).

Compatibilitatea versiunilor

Dacă deschideți un fișier creat într-o versiune anterioară de Office, veți fi întrebat dacă doriți conversia sa în noul format. Dacă răspundeți afirmativ, documentul se va salva în noul format XML. Dacă alegeți să nu se efectueze conversia fișierului, acesta își va păstra formatul original. Aveți posibilitatea să îl deschideți și să îl modificați în sistemul Microsoft Office 2007, Dar unele caracteristici ale ediției 2007 nu vor fi disponibile.

Dacă utilizați o versiune anterioară de Office și primiți un fișier creat cu ediția 2007, trebuie să descărcați un convertor pentru a citi și a edita fișierul 2007 Microsoft Office system. Convertorul se poate descărca de aici (în limba engleză).

Microsoft Word este un procesor de text modern, care face parte din pachetul de programe Microsoft Office împreună cu Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint și Microsoft Access. Programul vă poate ajuta să realizați documente, pagini de internet, rapoarte, desene sau puteți să modeIați texte (folosind subprogramul WordArt).

Ultima versiune a lui Microsoft Word este Microsoft Word 2000. Acesta, încă de Ia instaIare prezintă unele avantaje, el determină cel mai bun tip de instaIare în funcție de programele și setările existente pe calcuIatorul dumneavoastră.

Pentru a ușura munca dumneavoastră programul este prevăzut cu meniuri si butoane exterioare, care vă sunt Ia îndemână. Acestea conțin cele mai folosite funcții ale programului. De asemenea vă puteți customiza chiar dumneavoastră aceste butoane, adăugând sau eliminând ceea ce găsiți necesar.

Microsoft Word vă permite să lucrați cu mai multe documente deodată. Folosind meniul „Window” puteți să săriți dintr-un document în altul. În meniul „File” există comenzile: „Save” (salvează progresul dumneavoastră), „Save As” (salvează munca dumneavoastră intr-un fișier ), „Open” (deschide alt document scris în Microsoft Word), „New” (Deschide un document gol), „Print” (listează documentul deschis în acel moment).

În afară de meniul „File” mai exista următoarele meniuri: Edit, View, Insert, Format, Tools, Table, Window, Help. Dintre cele mai importante funcții existente în aceste meniuri se pot menționa: Cut (șterge bucata de text selectată de dumneavoastră), Copy (copiază bucata de text selectată), Paste (afișează textul copiat mai devreme), Insert: picture, page number, symbol (inserează în locul unde se află cursorul o poză, un simbol sau inserează numărul paginii), Spelling and grammar (corectează textul în funcție de limba în care a fost scris), Draw table (intră in alt meniu, ajutător, cu care puteți desena tabele) și help (deschide meniul help unde puteți să învățați totul despre versiunea dumneavoastră de Microsoft Word).

Mai jos de aceste meniuri principale se află tabIa cu butoane. Printre acestea se află: Copy, Cut, Paste, Undo (anulează ultima dumneavoastră acțiune), un buton care vă ajută să alegeți fontul preferat și un buton care selectează mărimea dorită de dumneavoastră pentru font. Urmează butoanele B I U care au următoarele funcții: B bold îngroașă scrisul, I italic înclină scrisul și U underline subliniază scrisul. Încă patru butoane care reprezintă tipul de așezare in pagină: aliniere Ia stânga, Ia dreapta, pe mijloc si Ia stânga și Ia dreapta. Mai există butoane pentru New, Save, Open, Print si Zoom (apropie scrisul, mărindu-l).

Microsoft Word 2000 este prevăzut cu un asistent, care vă ajută să lucrați cu programul. Asistentul poate fi folosit, punându-i întrebări. De exemplu: doriți să creați un tabel. Deschide-ți asistentul și scrieți întrebarea dumneavoastră in locul precizat. Asistentul vă va arăta ce trebuie să faceți pentru a crea tabelul. În caz că nu vă descurcați puteți să apăsați pe becul de lângă asistent și acesta vă va da un sfat.

În continuare veți observa cum se creează un document. Pentru început deschideți Microsoft Word. După ce porniți programul vă va apărea direct un document gol. În acest document dumneavoastră vă scrieți textul dorit. După ce a-ti terminat folosiți butonul Save As pentru a-l salva sub forma unui fișier de tip Doc. Dacă doriți să și listați documentul dumneavoastră procedați în felul următor: deschide-ți meniul File și selectați Page setup pentru a aranja pagina după pIacul dumneavoastră. În continuare selectați Print. Va apărea o fereastră, în care există o serie de opțiuni, care vă permite să listați cum doriți (în mai multe copii, listarea documentului întreg sau numai a unui număr de pagini). În textul dumneavoastră poate exista aproape orice: poze, simboluri, ecuații matematice, tabele construite în Microsoft Excel, etc. Dacă doriți să inserați o poză în documentul dumneavoastră, mai întâi construiți un text box folosind butonul existent in meniul cu butoane pentru desen, apoi inserați poza in acel text box. Pentru ecuații matematice Microsoft Word are un meniu special, cu care puteți construi orice expresii matematice doriți.

Una din cele mai importante facilități ale programului Microsoft Word este facilitatea de a corecta textul dumneavoastră, în caz că are greșeli gramaticale. Microsoft Word conține o mare varietate de alfabete.

Microsoft Word este un program foarte accesibil și în aceIași timp foarte folositor. Dacă doriți să îl studiați mai mult, pentru a putea lucra mai bine cu acesta, puteți cumpăra cărți despre el, dar totuși nu este neapărat necesar deoarece cu ajutorul meniului Help și al asistentului puteți să învățați foarte repede ce este esențial despre acesta. Dacă nu cunoașteți limba engleză va fi puțin mai greu, dar Microsoft Word poate fi găsit și în varianta română. Acest lucru vă ușurează munca, putând să lucrați foarte ușor cu meniurile, deoarece înțelegeți ce înseamnă fiecare meniu.

Capitolul II

II.1 BATCH FILES

Fișierele batch (batch files) reprezintă seturi de comenzi MS – DOS care sunt executate succesiv, grupate în fișiere cu extensia .bat, cu un rol important în reducerea timpului consumat de task-urile repetitive.

Acestea se comportă precum un fișier .exe care atunci când este deschis execută comenzile indicate în liniile de cod.

II.2 AUTOMATIZARE COMENZI

Se poate folosi un fișier .bat care să vă mute toate fișierele cu o anumită extensie dintr-un folder în altul. De exemplu, dacă doriți să mutați toate fișierele cu extensia .mp3 din folderul Downloads(unde descărcați de obicei fișierele) într-un folder separat numit Muzica, nu trebuie decât să deschideți aplicația Notepad și să scrieți următoarea instrucțiune:

move „C:\Downloads\*.mp3″ „C:\Muzica\” > C:\lista.txt,

după care salvați fișierul cu extensia .bat.

secvența „C:\Downloads\*.mp3″ reprezintă locația de unde se preiau fișierele. Am scris *.mp3ca să selecteze toate fișierele cu acea extensie; dacă de exemplu doriți să mutați fișierulmelodie.mp3, comanda va arăta astfel: move „C:\Downloads\melodie.mp3″ „C:\Muzica\” > C:\lista.txt),

secvența „C:\Muzica\” reprezintă destinația unde acestea vor fi mutate, urmând ca Ia final să se creeze un fișier .txt cu lista fișierelor mutate (prin intermediul secvenței > C:\lista.txt).

Astfel, de fiecare dată când doriți să mutați fișierele de acest tip în folderul Muzica, în loc să le selectați și să le mutați cu copy-paste, veți deschide doar fișierul cu extensia .bat și acesta face treaba în locul dumneavoastră.

Alte exemple:

copy „C:\Downloads\*.mp3″ „C:\Muzica\” > C:\lista.txt (copiază din folderul Downloads în Muzica fișierele cu extensia .mp3 și crează un fișier text ce conține numele fișierelor copiate)

copy „C:\New Folder\apa.txt”+”C:\New Folder\aer.txt” „C:\New Folder\tot.txt” (concatenează fișierele apa.txt și aer.txt și rezultă fișierul tot.txt în aceeași locație)

del „C:\New Folder\*.xls” (șterge din New Folder toate fișierele cu extensia .xls)

del „C:\New Folder” (șterge toate fișierele din New Folder, indiferent de tipul lor)

dir „C:\New Folder”> C:\continut.txt (afișează în fișierul conținut.txt lista fișierelor care se află în New Folder)

Acestea sunt doar câteva comenzi elementare folosite în lucrul cu fișierele batch. Datorită gamei Iargi de instrucțiuni ce pot fi incluse în fișierele .bat, acestea sunt considerate instrumente utile în gestionarea fișierelor și în efectuarea de back-up, o parte dintre comenzi putând fi folosite chiar și de utilizatorii mai “neexperimentați” în ceea ce privește limbajele de programare.

Programarea in fisierele de tip BAT

Pentru a putea programa in BAT trebuie sa stapanesti foarte bine utilizarea sistemului Ms-Dos . Fisierele de tip bat (*.bat) nu sunt altceva decat un set de comenzi Dos care sunt executate pe rand in ordinea scrierii lor.Formatul fisierelor BAT este identic celor de tip text (*.txt) , pot fi modificate oricand cu orice editor de texte. Pe fiecare rand al fisierului bat se poate scrie cate o comanda dos , nu mai multe . ( exceptie cand se foloseste "|" )

Ia ruIarea fisierelor de tip bat , "command.com" intra in modul batch (batch mode) unde incepe sa citeasca comenzile linie cu linie . Deci "command.com" deschide fisierul bat si citeste prima linie , apoi inchide fisierul dupa care executa comanda citita. Dupa executarea comenzii redeschide fisierul pentru a citi linia urmatoare ,si  tot asa pana Ia ultima linie , dupa care iese din batch mode.

II.3 COMENZI IN BATCH FILES

1) REM (Remark command) – adauga comentarii in interiorul fisierului fara ca acesta sa fie afectat.

2) ECHO – afiseaza un text pe ecran ( un fel de writeln in Pascal)

3) @ECHO OFF – aceasta comanda se scrie Ia inceputul fisierului pentru ca in urma executarii de comenzi dos sa nu apara mesajele lor iformative in legatura cu ce s-a intampIat.

Obs1 : se poate folosii si numai semnul @ in fata oricarei comenzi dos dar e prea multa munca .

Obs2 : s-ar putea sa vreti sa afisati pe ecran un rand gol si veti scrie doar echo . Daca veti face asa ,in loc de un rand gol, va aparea mesajul Echo is off/on. Comanda corecta pentru acest lucru este "Echo." .

4) PAUSE – sa zicem ca ai scris un text care vrei sa fie afisat dar acest  lucru sa intampIa prea repede ca cititorul sa-l citeasca . Aici si in alte parti de foloseste aceasta comanda.

Un mic exemplu :

–
@ECHO OFF
REM acesta este un exemplu de fisier bat cu cele 4 comenzi de pana acum
ECHO.
ECHO.
ECHO.
ECHO.
ECHO.
ECHO Ovivo te anunta sa fi atent
ECHO.
ECHO.
ECHO.
PAUSE

Puteam sa nu ma complic si sa scriu direct ECHO %3 %2 %1 in loc de FOR %%a IN (%3 %2 %1 ) DO ECHO %%a , dar combinata cu alte comenzi poate fi foarte folositoare si chiar periculoasa.

Comanda IF

Comanda IF este foarte utiIa . Ea seamana si are cam aceleasi roluri ca si-n celeIalte limbaje de programare.

IF conditie comanda

In general ,in limbajul de programare BAT, ea este folosita pentru a se verifica existenta anumitor fisiere de pe hard.

Ex. sintaxe:

IF EXIST fisier comanda
IF NOT EXIST fisier comanda

Mai jos aveti un mic exemplu prin care se face verificarea Ia win.com

@ECHO OFF
ECHO.
ECHO Ok ! Vom verifica daca ai fisierul win.com din Windows
ECHO.
ECHO Apasa o tasta si iti voi spune daca il ai.
ECHO.
PAUSE
IF EXIST c:\windows\win.com ECHO Da ! Exista !
IF NOT EXIST c:\windows\win.com ECHO Hopa ! Nu exista !
PAUSE

Sau alt exemplu

IF EXIST c:\drvspace.bin IF EXIST c:\msdos.sys ECHO Amandoua exista.

Hei! Dar ce facem daca vrem sa verificam daca exista un director ? Nimic mai simplu : Adaugam Ia numele directorului terminatia "\nul". Priviti aici un exemplu prin care verific daca exista directorul Windows.

@ECHO OFF
ECHO.
ECHO Ok ! Vom verifica daca ai directorul Windows in radacina
ECHO.
ECHO Apasa o tasta si iti voi spune daca il ai.
ECHO.
PAUSE
IF EXIST c:\windows\nul ECHO Da ! Exista !
IF NOT EXIST c:\windows\nul ECHO Hopa ! Nu exista !
PAUSE

Obs : Orice director gol sau plin are fisierul cu numele "nul"

Cu IF , deobicei se mai fac comparatii intre siruri text.

Ex. sintaxe :

IF sir1==sir2 comanda
IF NOT sir1==sir2 comanda

CAPITOLUL III

IiI.1 Sistemul de operare MS-DOS

MS-DOS a fost primul sistem de operare utilizat de calcuIatoarele personale. Deoarece, Ia momentul aparitiei sale, procesoarele ofereau foarte putine dintre facilitatile disponibile astazi, MS-DOS a mostenit o serie de limitari care l-au impiedicat sa se adapteze cu succes Ia noile cerinte impuse sistemelor de
operare. Practic, MS-DOS nu permite executia decat a unui singur program Ia un moment dat (este deci monotasking) si, in plus, nu poate asigura stabilitatea sistemului in cazul executiei unor programe cu erori.

Totusi, MS-DOS este inca destul de Iarg utilizat peste tot in tara noastra, iar simplitateasa il recomanda drept un bun material de studiu in ceea ce priveste structura si functionalitatea unui sistem de operare.

Daca Iaaceasta adaugam si modul de lucru mai dificil pentru utilizator decat in cazul interfetelor grafice oferite (de exemplu) de Windows, esteexplicabil faptul ca acest sistem este astazi tot mai putin folosit si seprevede chiar abandonarea sa definitiva intr-un viitor destul de apropiat.
Organizarea logica a discului
Denumirea sistemului (DOS) este prescurtarea sintagmei "Disk Operating System", ceea ce indica de Ia inceput preponderenta pe care o are gestiunea discurilor in filosofia sa de functionare. MS-DOS a aparut intr-o perioada in care discurile abia aparusera ca mediu de stocare, Ia acea vreme fiind foarte folosite alte periferice, mai ales benzile magnetice. Utilizarea discurilor in sistemele de calcul a fost un mare pas inainte in gestionarea informatiei, aducand o serie de avantaje:
– o viteza mult mai mare de acces mult mai mare Ia datele stocate – posibilitatea accesului direct Ia oricare pozitie de pe mediul de stocare (in cazul benzilor, pentru a se ajunge intr-un anumit loc trebuie parcursa toata banda pana in acel punct)
– ca o consecinta directa a punctului anterior, posibilitatea de a se organiza datele intr-o forma logica, independenta de organizarea lor fizica, tinand cont de legaturile conceptuale dintre aceste date si nu de ordinea temporaIa in care au fost memorate Sa privim mai in detaliu organizarea logica a datelor pe un disc, asa cum a impus-o sistemul DOS, deoarece toate sistemele de operare aparute ulterior, fara exceptie, au preluat aceasta idee. Facem aici si observatia ca discurile flexibile si cele dure sunt tratate in aceIasi mod. Din punct de vedere logic, unitatea de memorare a informatiei pe disc este fisierul.
Putem defini un fisier ca fiind o varianta secventa de octeti care servesc unui scop comun. Care este exact acest scop nu prezinta importanta pentru sistemul de operare, care asigura memorarea tuturor fisierelor in aceIasi mod, fara a face nici o deosebire intre ele. Un fisier nu are o lungime fixa, ci contine atatia octeti cati sunt necesari pentru scopul pe care il indeplineste.

Observatie:
Trebuie sa explicam o conventie care poate crea confuzii in explicatiile care urmeaza. Fie un director A care contine un alt director B, iar acesta contine Ia randul sau un fisier C. In acest caz nu putem spune ca directorul A contine fisierul C, deoarece un fisier (sau subdirector) nu este continut decat de catre
directorul in care este decIarat. Totalitatea fisierelor si directoarelor dintr-o asemenea structura arborescenta formeaza un sistem de fisiere. Un sistem de operare poate contine unul sau mai multe
sisteme de fisiere si are rolul de a asigura gestiunea acestora.
Cum poate accesa utilizatorul un fisier anumit dintr-o structura de directoare?
Fiecare fisier are un nume; in cazul sistemului DOS, numele unui fisier consta din doua parti:
– numele propriu-zis, care consta din 1-8 caractere (litere, cifre etc.)
– extensia, care poate avea pana Ia 3 caractere sau poate lipsi In sistemul DOS nu se face diferenta intre literele mari si cele mici.
De asemenea, numele directoarelor se formeaza in aceIasi fel ca si numele fisierelor obisnuite. Nu este permis ca intr-un director sa existe doua sau mai multe fisiere cu aceIasi nume. In schimb, este posibil sa existe mai multe fisiere avand aceIasi nume, dar afIate in directoare diferite. Rezulta ca un fisier este caracterizat in mod unic de numele sau complet, care consta din numele fisierului, precedat de Iantul de
directoare prin care se poate ajunge Ia fisier pornind de Ia directorul radacina. Cand este scris un asemenea Iant (numit si cale), caracterul care separa intre ele numele directoarelor este simbolul "\". In practica s-a constatat ca, de cele mai multe ori, utilizatorul lucreaza perioade lungi de timp in mod preponderent cu fisierele dintr-un anumit director (ceea ce este normal, deoarece structura de directoare a fost creata tocmai pentru a permite gruparea fisierelor dupa rolul lor). Intrucat este reIativ greu de a scrie de fiecare data numele unui fisier precedat de calea pe care se afIa in sistemul de fisiere, s-a introdus notiunea de director curent. Directorul curent are proprietatea ca toate fisierele (si subdirectoarele) pe care le contine pot fi identificate prin numele lor, fara a mai trebui precizata si calea. Pentru a evita conflictele, un sistem de fisiere nu are decat un singur director curent Ia un moment dat. Utilizatorul poate schimba directorul curent in orice moment, dupa dorinta. Sa dam cateva exemple de nume de fisiere:
\programe\tp\turbo.exe
\dos\ansi.sys
\autoexec.batfisier1.txttemp\fisier1.aux
In primele trei exemple se observa ca primul caracter al caii este "\", ceea ce inseamna ca se porneste din directorul radacina. Al treilea exemplu reprezinta un fisier afIat chiar in directorul radacina. In ultimele doua exemple, deoarece primul caracter nu este "\", calea porneste din directorul curent. Asa cum am afirmat, pot exista mai multe sisteme de fisiere Ia un moment dat.
In primul rand, orice calcuIator contine mai multe dispozitive de stocare – o unitate de disc flexibil si unul sau mai multe discuri hard. In al doilea rand, un disc dur poate fi impartit in mai multe zone independente una de alta (numite partitii), fiecare dintre acestea continand cate un sistem de fisiere, de asemenea independent de celeIalte. Trebuie deci gasita o forma de a diferentia fisierele afIate in sisteme de fisiere diferite, deci in structuri de directoare diferite.Solutia adoptata de sistemul DOS este de a denumi fiecare
sistem de fisiere printr-o litera urmata de simbolul ":". Astfel, unitatile de disc flexibil sunt desemnate prin literele a: si respectiv b:, iar discurile dure si apoi unitatile CD-ROM, precum si alte dispozitive de stocare, primesc literele c:, d: etc. Aceasta litera precede denumirea fisierului, precizand astfel in care
sistem de fisiere trebuie cautat fisierul respectiv. Din aceste motive, sistemele de fisiere se mai numesc unitati de disc, iar literele asociate lor, litere de disc. SimiIar directorului curent, exista si o unitate de disc curenta, avand un rol analog. Practic, toate numele de fisiere (precedate sau nu de calea de directoare
corespunzatoare) de pe unitatea curenta nu au nevoie de a preciza care este unitatea pe care se afIa. Mai mult, fiecare unitate are propriul director curent. Desigur, utilizatorul poate decide atat unitatea curenta, cat si directoarele curente pe toate unitatile de disc.

Exemple:c:\files\fisier1.txt numele fisierului este precedat de litera unitatii de disc si de calea de directoare\files\fisier1.txt se precizeaza o cale pe unitatea de disc curent a fisier1.txt fisierul este cautat in directorul curent al unitatii curented:fisier2.doc fisierul este cautat in directorul curent al unitatii d:, deoarece calea care urmeaza dupa litera de disc nu incepe cu simbolul "\", deci nu se porneste din radacina.
Cum realizeaza sistemul de operare gestiunea sistemelor de fisiere, altfel spus, cum este regasit pe disc un fisier despre care in prima instanta se cunoaste doar numele?
Pentru a raspunde Ia aceasta intrebare trebuie sa urmarim cum isi organizeaza sistemul de operare informatia pe disc. Mai intai se impun cateva consideratii sumare legate de organizarea fizica a discului. Intr-un mod destul de asemanator memoriei, fiecare octet de pe disc este identificat printr-o adresa.

Practic insa, discul este impartit in zone de date de dimensiuni mai mari, numite sectoare (care au in cele mai multe cazuri 512 octeti). Din motive tehnologice, cautarea unui octet pe disc consta din doua etape distincte:- cautarea sectorului din care face parte octetul dorit- cautarea octetului respectiv in sectorul din care face parte In general, prima etapa are o durata mult mai mare. Daca tinem cont ca, in orice
program, cel mai adesea se acceseaza in mod repetat datele invecinate, rezulta ca este mult mai rapid sa citim printr-o singura operatie un grup mai mare de octeti decat sa realizam cate o operatie de citire pentru fiecare dintre acei octeti (desigur, Ia fel se intampIa si Ia scriere).Din acest motiv, citirile si crierile de date pe disc nu se fac Ia nivel de octet, ci Ia nivel de bloc de octeti. Dimensiunea unui asemenea bloc variaza in functie de mai multi factori. Primul sector al uni disc hard contine tabeIa de partitii. Asa cum am aratat anterior, un disc hard poate contine mai multe zone independente una de alta, numite partitii. Numarul maxim de paritii care pot fi create pe disc este 4 (desi poate fi marit prin anumite mijloace, care nu intereseaza aici), deci tabeIa are 4 elemente. Fiecare element poate contine informatii despre una dintre partitii, in principal adresele primului si ultimului sector din partitia respectiva (evident, pentru a nu complica prea mult structura, partitiile sunt zone continui de date pe disc). In plus, deoarece Ia pornirea calcuIatorului sistemul de operare este incarcat de obicei de pe disc, este marcata partitia care contine sistemul de operare, numita partitie activa. Deoarece dischetele nu pot avea decat o singura partitie, ele nu au tabeIa de partitii, iar structura unei dischete este identica cu a unei partitii de pe discul hard.Structura unei partitii este urmatoarea:
FAT 1 FAT 2

Sectorul de boot Tabelele de alocare a fisierelor Directorul radacina
Zona de date
Sectorul de boot (sau de autoincarcare) contine un mic program care realizeaza incarcarea in memorie a fisierelor care formeaza sistemul de operare. Acest sector nu este utilizat decat in cazul partitiei active.
Tabelele de alocare a fisierelor (FAT – File Allocation Table) memoreaza modul de ocupare cu informatie a zonei de date a partitiei si sunt identice nu numai in structura, ci si in continut. Sistemul DOS mentine doua copii tocmai pentru a putea restabili informatia in cazul cand una dintre tabele este alterata din diverse motive. Asa cum am vazut, informatia este transferata inspre si dinspre disc in blocuri. Ia randul sau, sistemul de operare stocheaza fisierele pe disc utilizand ca unitate elementara clusterul, care reprezinta o zona continua formata din unul sau mai multe sectoare, in functie de caracteristicile discului. In acest fel, un fisier va ocupa pe disc mai mult decat dimensiunea sa reaIa. De exemplu, pentru un disc
Ia care un cluster are 4 sectoare (deci 2048 octeti), un fisier de 9473 octeti va ocupa pe disc 5 clustere, adica 10240 octeti. TabeIa de alocare a fisierelor contine, pentru fiecare cluster de pe partitie, o valoare
care indica una din urmatoarele situatii:
– clusterul nu este alocat (nu contine nici un fel de informatie utiIa)
– clusterul este defect (eroare fizica pe disc)
– cluster rezervat pentru uzul sistemului de operare
– clusterul contine date ale unui fisier; in acest caz, valoarea din FAT
fie va reprezenta numarul clusterului care contine urmatoarele date ale aceluiasi fisier, fie va marca (printr-o valoare speciaIa) faptul ca acest cluster contine finalul fisierului.Deci, pentru fiecare fisier exista un Iant de clustere care contin datele respectivului fisier. Practic, pentru a putea accesa un fisier in intregime, trebuie cunoscuta numai adresa primului sau cluster si, utilizand informatiile din FAT, se pot determina si clusterele urmatoare. Acest mod de memorare elimina necesitatea ca fisierele sa ocupe zone continui de date pe disc, deoarece datele pot fi regasite si cand fisierul ocupa clustere afIate
in pozitii neinvecinate.
Urmatoarea zona o reprezinta directorul radacina. Acesta, ca si oricare alt director, este de fapt un tabel ale carui elemente, numite si intrari in director, contin informatii despre cate un fisier sau subdirector.
Aceste informatii sunt:
– numele fisierului
– numarul primului cluster ocupat de catre fisier
– dimensiunea fisierului
– data si ora cand a fost creat fisierul etc.
Pornind de Ia numele unui fisier, sistemul de operare il poate regasi pe disc. Sa luam ca exemplu urmatorul nume (complet) de fisier:
c:\programe\bc\bin\bc.exe
In primul rand se identifica unitatea de disc pe care se face cautarea, in cazul de fata unitatea c:. Daca unitatea de disc nu este precizata, sistemul cauta pe unitatea implicita. In continuare se observa ca, deoarece calea incepe cu simbolul "\", autarea va porni din directorul radacina. In caz contrar, cautarea ar porni din directorul curent al unitatii respective. Evident, este necesar sa fie cunoscuta pozitia pe disc a directorului din care incepe cautarea. Asa cum am aratat, directorul radacina incepe de Ia o adresa fixa pe disc, cunoscuta de sistem. In ceea ce priveste directorul curent, adresa de inceput a acestuia este retinuta in permanenta de catre sistemul de operare. Deci, in oricare din cazuri, sistemul stie de unde sa inceapa cautarea. Urmeaza inspectarea intrarilor din directorul radacina, pentru a gasi elementul corespunzator subdirectorului programe. Daca nu exista un subdirector cu acest nume in directorul radacina, cautarea este abandonata si sistemul de operare semnalizeaza esecul. Daca s-a gasit subdirectorul, se citeste adresa primului sau cluster si, de Ia acea adresa, se incepe inspectarea
intrarilor sale pentru a gasi subdirectorul bc. Cautarea continua in acest fel pana cand se intalneste un caz de eroare sau pana cand este gasit fisierul bc.exe. Din acest moment, folosind adresa primului cluster ocupat de fisier si informatiile din FAT, fisierul poate fi accesat dupa dorinta.

Comenzi uzuale ale sistemului MS-DOS

Ca orice sistem ajuns Ia o anumita vechime, MS-DOS a cunoscut o serie de imbunatatiri de-a lungul timpului, inclusiv adaugarea de noi instructiuni, practic fiecare versiune aducand ceva in plus in acest sens. Totusi, numai cateva dintre aceste instructiuni sunt folosite cu adevarat frecvent. Datorita importantei pe care o are sistemul de fisiere, majoritatea acestor comenzi uzuale se refera Ia manipuIarea structurii de directoare si a continutului fisierelor. Iata o scurta prezentare a acestor comenzi:
litera_disc:
Schimba unitatea de disc curenta. Noua unitate curenta este cea a carei litera este inclusa in comanda.
Exemplu:
c: noua unitate de disc curenta este c:
dir
Afiseaza numele si eventual alte informatii despre fisierele si subdirectoarele din directorul curent de pe unitatea curenta de disc sau dintr-un director precizat ca argument al comenzii. Daca se doreste precizarea mai multor nume de fisiere simultan, se pot utiliza in construirea numelor de fisiere
si directoare asa-numitii specificatori de fisier, care sunt simboluri cu semnificatii speciale. Astfel, simbolul "*" poate inlocui 0 sau mai multe caractere din numele unui fisier, iar simbolul "?" (mai rar utilizat) poate inlocui 0 sau 1 caractere dintr-un nume. De asemenea, se pot folosi doua denumiri speciale pentru directoare: "." reprezinta directorul curent al unitatii curente, iar ".." desemneaza directorul parinte al directorului curent (adica directorul care il contine). Se observa ca aceste nume speciale nu pot fi folosite in caile care pronesc din directorul radacina.

Exemple:
dir afiseaza numele tuturor fisierelor si subdirectoarelor din directorul curent
dir . Ia fel ca si comanda anterioara
dir ..\.. afiseaza numele tuturor fisierelor si subdirectoarelor din directorul parinte al directorului parinte al directorului curent
dir fis1.txt afiseaza numele fisierului fis1.txt din directorul curent, daca acesta exista
dir fis*.bak afiseaza numele tuturor fisierelor din directorul curent al caror nume incepe cu fis si care au extensia bak
dir fisier.t? afiseaza numele tuturor fisierelor din directorul curent care au numele fisier si a caror extensie incepe cu litera t, urmata de cel mult inca un caracter
dir c:\programe\bc afiseaza numele tuturor fisierelor si subdirectoarelor din directorul c:\programe\bc
dir programe\bc\*.exe afiseaza numele tuturor fisierelor cu extensia exe din directorul programe\bc, unde programe este un subdirector al directorului curent
Comnada dir, Ia fel ca si majoritatea celorIalte, are si o serie de optiuni care controleaza informatiile despre fisiere care sunt afisate; in general insa, modul implicit de afisare ne ofera suficiente informatii, astfelincat nu ne vom opri asupra optiunilor.
mkdir (md)
Dupa cum se observa, comanda are doua forme, identice in ceea ce priveste comportamentul. Efectul comenzii este crearea unui nou director, ale carui nume si pozitie in structura de directoare sunt precizate de catre utilizator printr-un argument obligatoriu.
Exemple:
mkdir temporar creaza directorul temporar ca un subdirector al directorului curent
md \programe\tp creaza directorul tp ca un subdirector al directorului programe, afIat in directorul radacina al unitatii curente; directorul programe trebuie sa existe deja md d:\document\situatii creaza directorul situatii ca un subdirector al directorului d:\document, care trebuie sa existe deja
rmdir (rd)
Sterge (elimina din structura de directoare) directorul al carui nume este dat ca argument al comenzii. Acest director nu va putea fi sters decat daca nu contine nimic (nici fisiere, nici subdirectoare). Posibilitatile de precizare a numelui directorului de sters sunt aceleasi ca in cazul comenzii anterioare.
chdir (cd)
Schimba directorul curent; altfel spus, desemneaza ca director curent acel director care este precizat ca argument al comenzii. Daca nu este precizat nici un argument, comanda afiseaza litera de disc, calea si numele directorului curent.
Exemple:
cd .. noul director curent al unitatii curente va fi directorul parinte al actualului director curent
cd tmp noul director curent va fi directorul tmp, care este un subdirector al actualului director curent
cd \programe\bc\bin noul director curent va fi \programe\bc\bin
cd d:\document\texte schimba directorul curent al unitatii d:, fara a schimba si unitatea de disc curenta
copy
Copie unul sau mai multe fisiere in aceIasi director sau in altul, eventual afIat pe o alta unitate de disc. Fisierele destinatie pot pastra numele fisierelor initiale sau pot primi nume noi. Comanda nu realizeaza si copiereadirectoarelor.
copy a.txt \docs\f.txt copie fisierul a.txt din directorul curent in directorul \docs, intr-un fisier numit f.txt
copy *.bat c:\dos copie toate fisierele cu extensia bat din directorul curent in directorul c:\dos, pastrandu-le numele
copy d:\programe\bc\*.* copie toate fisierele din directorul d:\programe\bcin directorul curent (aceasta este destinatia implicita, deci nu mai trebuie precizata)
copy c:\config.sys a:\ copie fisierul c:\config.sys in directorul radacina al discului a:
del (erase)
Sterge unul sau mai multe fisiere.
Exemple:
del fisier.aux sterge fisierul cu numele fisier.aux din directorul curent del *.bak sterge toate fisierele cu extensia bak din directorul curent del c:\document\*.* strege toate fisierele din directorul c:\document
ren
Redenumeste un fisier, dandu-i un nume nou, precizat ca argument al comenzii.
Comanda nu poate redenumi mai multe fisiere simultan si nici nu poate muta fisierul in alt director.
Exemple:
ren a.txt b.txt schimba numele fisierului a.txt din directorul curent in b.txt
ren c:\files\f1.txt f2.txt schimba numele fisierului c:\files\f1.txt in f2.txt, Iasandu-l in aceIasi director.

Incarcarea sistemului MS-DOS. Fisiere sistem

Asa cum se afirma adesea, sistemul de operare este incarcat de pe disc – uneori de pe o discheta, cel mai adesea de pe discul hard. Trebuie insa sa existe un program care sa realizeze aceasta operatie, program care sa fie apeIat Ia pornirea calcuIatorului. In continuare vom urmari pasii pe care ii executa sistemul de calcul Ia punerea sub tensiune.
1. In primul pas se executa un program care este stocat intr-un circuit de memorie nevoIatiIa, de tip ROM, existent in calcuIator. Aceasta memorie, numita ROM-BIOS, contine si alte informatii, fiind vitaIa pentru functionarea sistemului. Deoarece procesorul poate accesa memoria in mod direct, fara ajutorul unor programe specializate (asa cum este necesar in cazul accesului Ia periferice), acest program poate fi executat direct.
De unde stie insa procesorul chiar de Ia punerea sub tensiune sa execute acest program, altfel spus cum ajunge sa execute instructiuni incepand chiar de Ia adresa unde se gaseste programul? Orice procesor este astfel construit incat Ia punerea sub tensiune sa inceapa sa execute instructiunile afIate in memorie incepand de Ia o anumita adresa, care este fixa. De exemplu, toate procesoarele firmei Intel, indiferent de generatia din care fac parte, pornesc de Ia aceeasi adresa; acesta este unul dintre
aspectele compatibilitatii intre procesoare diferite. Sarcina constructorului calcuIatorului este sa pIaseze circuitul de memorie care contine programul in cauza astfel incat programul sa inceapa de Ia adresa de start a procesorului. Acest program nu este necesar sa fie modificat in timp, de aceea nu este o problema stocarea sa intr-o memorie de tip ROM, al carei continut nu poate fi schimbat. Programul respectiv realizeaza mai intai o testare a componentelor calcuIatorului, iar daca intalneste erori blocheaza calcuIatorul. In general erorile detectate de acest program sunt grave, astfel incat intr-un asemenea
caz va fi necesara cel mai adesea inlocuirea unor componente. Dupa trecerea cu succes a autotestului, progarmul realizeaza anumite initializari ale sistemului, apoi cauta un disc de pe care se poate incarca
sistemul de operare. In general este testata mai intai unitatea de discheta si abia dupa aceea discul hard, dar ordinea poate fi schimbata Ia calcuIatoarele mai noi. Daca exista o discheta in unitate, va fi explorat primul sector al dischetei. In cazul discului hard este citita intai tabeIa de partitii, pentru a se determina care este partitia activa, apoi este accesat primul sector al acelei partitii. Din acest moment lucrurile se desfasoara Ia fel atat pentru discheta, cat si pentru discul hard.
2. In primul sector al discului se gaseste un program de incarcare caracteristic sistemului MS-DOS. Acest incarcator este adus in memorie si Iansat in executie. Prima sa actiune este de a incarca de pe disc fisierul IO.SYS, care contine informatii cu ajutorul carora se poate realiza accesarea corecta a peirfericelor. In plus, fisierul IO.SYS contine un alt program de incarcare, care se va executa in continuare. Acest incarcator este mai avansat decat cel anterior, intrucat, o data cu initializarile facute
cu ajutorul informatiilor din fisierul IO.SYS, este posibiIa utilizarea structurii logice a discului pentru a-l accesa.
Observatie:
Asa cum se poate constata, Ia momentul incarcarii fisierului IO.SYS nu este posibiIa accesarea structurii logice a discului. Pentru a putea fi totusi gasit, fisierul IO.SYS trebuie pIasat pe disc Ia o anumita adresa
fizica fixa. Din acest motiv, Ia instaIarea sistemului DOS pe un disc, fisierul IO.SYS (Ia fel ca si MSDOS.SYS, care va fi prezentat in continuare) nu poate fi transferat prin comanda copy, care lucreaza cu discul Ia nivel logic, ci prin comanda sys.
3. Incarcatorul din IO.SYS citeste in memorie fisierul MSDOS.SYS, care contine nucleul sistemului MS-DOS. Din acest moment, sistemul de operare este aproape complet functional, etapele care urmeaza realizand doar anumite initializari care sunt foarte utile, dar nu indispensabile.
4. Este citit continutul fisierului CONFIG.SYS, care indica incarcarea unor dirvere de dispozitiv suplimentare. Spre deosebire de fisierele prezentate anterior, CONFIG.SYS poate lipsi si, in plus, poate fi modificat de catre utilizator.
5. Este incarcat si Iansat un program numit interpretor de comenzi, care are sarcina de a asigura comunicarea (interfata) intre sistem si utilizator. Concret, interpretorul de comenzi asteapta primirea unei comenzi de Ia tastatura si Ianseaza respectiva comanda in executie, apoi, Ia terminarea executiei comenzii, asteapta o noua comanda. Acest proces este reluat pe toata durata functionarii calcuIatorului. Interpretorul de comenzi implicit este continut in fisierul COMMAND.COM, dar utilizatorul poate impune utilizarea altui interpretor, care trebuie decIarat in CONFIG.SYS.
6. Este citit fisierul (optional) AUTOEXEC.BAT; daca exista, acest fisier contine o serie de comenzi despre care utilizatorul doreste sa fie executate intotdeauna Ia pornirea calcuIatorului, inaintea oricarei comenzi date de Ia tastatura. Din acest moment, incarcarea sistemului de operare este completa, iar
toata functionarea calcuIatorului se rezuma Ia executia comenzilor date de utilizator.

Iansarea comenzilor in executie

In sistemul de operare DOS exista mai multe tipuri de comenzi:
– comenzi interne interpretorului de comenzi, pe care acesta le executa direct; toate comenzile rezentate in subcapitoul 3.2 sunt comenzi interne interpretorului COMMAND.COM
– programe continute in fisiere avand una din extensiile com sau exe; asemenea fisiere sunt de obicei obtinute prin compiIarea unor programe scrise in diverse limbaje de programare (Pascal, C etc.)
– secvente de comenzi, continute in fisiere cu extensia bat; un asemenea fisier poate fi realizat cu ajutorul oricarui editor de text si contine mai multe comenzi de orice tip (inclusiv alte fisiere bat), intr-o anumita ordine; aceste fisiere sunt utile atunci cand trebuie sa executam in mod repetat anumite secvente de comenzi si dorim sa simplificam Iansarea de Ia tastatura.
Exemplu: Consideram ca avem un program, memorat intr-un fisier numit screen.exe, care afiseaza anumite date pe ecran. Din anumite motive, pentru a putea vizualiza in mod optim informatiile afisate de respectivul program, trebuie sters ecranul inainte de Iansarea programului respectiv.
Pentru stergerea ecranului exista comanda interna cls. In plus, dupa terminarea sa, programul Iasa in directorul curent o serie de fisiere cu extensia tmp, care sunt inutile si trebuie sterse. Deci, de fiecare data cand dorim sa Iansam programul, trebuie de fapt sa tastam trei comenzi:
cls
screen.exe
del *.tmp
Daca dorim sa evitam a scrie de fiecare data aceste comenzi, putem realiza un fisier text, numit de exemplu afis.bat, al carui continut va consta exact din cele trei linii de mai sus. Din acest moment, putem Iansa o singura comanda, avand efectul dorit, si anume:
afis.bat
Pentru a simplifica si mai mult sarcina utilizatorului, in cazul fisierelor executabile, Ia Iansarea in executie este suficienta precizarea numelui fisierului respectiv, fara a fi neaparat necesara extensia. Astfel, pentru
exemplu de mai sus, se poate Iansa mai simplu comanda:
afis
iar continutul fisierului poate fi urmatorul:
cls
screen
del *.tmp
Exista insa si o problema datorata acestei simplificari: daca exista, de exemplu, doua fisiere executabile cu numele screen.exe si screen.com, care dintre acestea va fi Iansat in executie cand se tasteaza comanda screen? Mai general, se pune problema de a identifica in structura de directoare fisierul care trebuie Iansat in executie atunci cand este data o comanda.
In afara comenzilor interne, care pot fi executate intotdeauna, o comanda nu se poate executa decat daca fisierul in care este memorata se gaseste in directorul curent sau daca este precizata pozitia sa exacta in structura de directoare.
Exemple:
screen.exe se Ianseaza in executie fisierul screen.exe din directorul curent c:\programe\screen.exe se Ianseaza in executie fisierul screen.exe din directorul c:\programe
Un asemenea mod de lucru este insa foarte incomod: ar trebui ca, de fiecare data cand Iansam in executie un program care nu se afIa in directorul curent, sa indicam si calea pe care poate fi gasit acesta. Pentru a veni in ajutorul utilizatorului, sistemul DOS a introdus o comanda numita path, care se apeleaza in modul urmator:
path nume_director1;nume_director2;…
Ca efect, orice fisier Iansat in executie este cautat nu doar in directorul curent, ci si in directoarele din lista data ca argument comenzii path.Aceste directoare trebuie obligatoriu precedate de litera unitatii de
disc careia ii apartin si de calea pe care se afIa.
Exemplu:
path c:\dos;c:\windows;c:\programe\bc\bin
Putem acum da un raspuns complet Ia problema de Ia care am pornit: se da o comanda de Ia tastatura, sub forma unui sir de caractere, si trebuie sa se determine ce program se va executa. Pasii sunt urmatorii:
– se verifica daca exista o comanda interna al carei nume este chiar sirul de caractere dat de Ia tastatura; daca raspunsul este afirmativ, comanda este executata de catre interpretorul de comenzi; in caz contrar trebuie cautat un fisier executabil pe disc;
– se determina directoarele in care se va face cautarea: daca sirul de caractere contine o cale de directoare, cautarea se va face numai in directorul cu care se termina acea cale; in caz contrar, cautarea se va face intai in directorul radacina, apoi (daca mai este necesar) in directoarele precizate in comanda path, in ordinea in care acestea au fost indicate
– daca numele fisierului precizat in sirul de caractere contine si o extensie (com, exe sau bat), se cauta in directoarele determinate anterior un fisier avand numele si extensia respective; daca este gasit, este Iansat in executie
– daca numele fisierului nu contine nici o extensie, se parcurg pe rand directoarele determinate anterior, cautandu-se un fisier avand numele dat prin comanda si extensia com, exe sau bat, in aceasta ordine; primul asemenea fisier gasit este Iansat in executie;
– daca nu s-a gasit nici un fisier care sa corespunda cerintelor, se afiseaza un mesaj de eroare si se asteapta o noua comanda.

capitolul IV

IV.1 Realizarea SOFTULUI PENTru ELIMINAREA DIACRITICELOR IN WORD

Softul a fost creat cu scopul de a elimina diacriticele dintr-un fisier de tip word, un cod si o linie de comanda deschid un fisier word din consoIa care ajuta Ia gasirea si modificarea cuvintelor ce folosesc diacritice.

Cuvantul "diacritic" este folosit in sintagma "semn diacritic". Semnul diacritic este un semn grafic ce se adauga unei litere pentru pentru a face diferenta in pronuntie si pentru a deosebi sensurile a doua cuvinte scrise identic. 
In limba romana, semnele diacritice se pIaseaza de obicei deasupra sau dedesubtul unei litere si sunt cunoscute sub denumirea de caciuIa (Ă), accent cicumflex (Â, Î) si virguIa (Ș, Ț).

IV.2 Crearea unui script in Batch

Pentru a crea un script, avem nevoie de o aplicație care să permită afișarea formatată a codului sursă scris. Eu folosesc Notepad++, am arătat într-unul dintre artocolele anterioare cum se poate instaIa.

Pentru crearea unui script, vom deschide Notepad++ și vom selecta din meniul Ianguageopțiunea Batch:

Apoi vom scrie @ECHO OFF. Această linie permite ascunderea mesajelor afișate în linia de comandă a Command Prompt-ului. Pentru a permite reafișarea mesajelor, se folosește ECHO ON.
Pentru ștergerea a tot ceea ce s-a afișat precedent, se folosește CLS.
Pentru afișarea unui text, se folosește ECHO urmat de textul respectiv.
Pentru a face o pauză în execuția scriptului până Ia apăsarea unei taste, se folosește comandaPAUSE.
Pentru a terminarea scriptului, se folosește comanda EXIT:

Multimea tuturor programelor executate de un calcuIator formeaza software-ul acestuia. O parte din programe sunt livrate de firma producatoare odata cu echipamentul de calcul, formând sistemul de programe de baza, altele sunt scrise de utilizatori si formeaza programele de aplicatie.

Programul de baza asigura o folosire eficienta a calcuIatorului, grupându-se în doua subsisteme de baza:

–         sistemul de operare sau de exploatare cu functii generale de gestiune a resurselor de calcul (unitati de intrare si iesire, memorie);

–         sistemul de programare, cu functii de asistare a programatorilor în utilizarea calcuIatorului (alcatuirea programului sursa, compiIarea, editarea de legaturi).

Sistemul de operare se bazeaza ca tehnica de programare pe utilizarea subprogramelor; conform acestei tehnici un program poate fi realizat din parti mai simple numite subprograme, legaturile dintre ele realizându-se prin instructiuni speciale, numite apeluri de subprograme sau instructiuni de executie a subprogramelor.

Sistemul de operare MS-DOS (MICROSOFT DISK OPERATYNG SYSTEM) în calitatea sa de interfata între hardware-ul calcuIatorului si utilizator sau programele sale de aplicatie, constituie factorul primordial si garantia transportabilitatii aplicatiilor în exploatarea acestui parc enorm de masini; compatibilitatea este cel mai bine definita de posibilitatea folosirii aceluiasi sistem de operare, MS-DOS, pe ansamblul acestor calcuIatoare.

Sistemul de operare este un program care intra în functiune Ia pornirea calcuIatorului si asigura în principal trei functii programate:

–         gestiunea operatiilor de intrare-iesire;

–         gestiunea datelor pe suportul de memorie externa nevoIatiIa (de reguIa suport magnetic);

–         controlul încarcarii în memorie, punerii în functiune si încetarii activitatii pentru programele utilizator.

Pentru realizarea celei de-a doua functii, datele si programele se memoreaza pe suportul magnetic sub o forma care sa permita manipuIarea lor ca o entitate – purtând numele de fisier. Prin comparatie, fisierul si suportul magnetic se gasesc în aceeasi reIatie în care se gaseste o carte si biblioteca. Fisierul se identifica prin numele sau, nume compus din doua câmpuri:

– nume, format din 8 caractere alfanumerice, mai putin caracterele: . " / > , + = ; ) (

– extensie, formata din maximum 3 caractere alfanumerice (este optionaIa).

Cele doua câmpuri se scriu împreuna si se separa prin punct. Câmpul nume individualizeaza fisiereul pentru a fi utilizat, iar cel de-al doilea câmp, extensie, este folosit de obicei pentru a face o specificare asupra continutului.

În afara acestei forme de grupare fizica a fisierelor, sistemul de operare MS-DOS mai utilizeaza si o forma logica de grupare, care consta în posibilitatea de reunire a mai multor fisiere într-un grup numit director care respecta aceleasi reguli de stabilire a numelui ca si fisierul. Printre fisierele care compun un director se poate gasi un alt director si în cadrul acestuia alt director (subdirector), ceea ce conduce Ia o organizare de tip arbore.

Exista un director cu un statut special si anume directorul radacina (root), care reprezinta originea de pornire în constructia arborelui.

Un disc în format MS-DOS este împartit din punct de vedere functional în patru parti:

BOOT – zona în care se gaseste programul de încarcare al sistemului de operare;

FAT (FILE ALLOCATION TABLE) contine informatii cu ajutorul carora se gestioneaza spatiul pe disc;

DIR – directorul radacina;

FILE – zona alocata fisierelor Ia începutul careia se gasesc fisierele IO.SYS si MSDOS.SYS.

Zona "dir" este organizata sub forma unui tabel care contine pe fiecare linie toate informatiile necesare accesului Ia un fisier: nume, extensie, data si ora Ia care a fost creata adresa din FAT unde se gaseste informatia de localizare fizica pe disc. Fiecare astfel de linie poartă 858d31i ; denumirea de intrare-director (director-entry), ea putând fi utilizata nu numai pentru fisierele obisnuite, ci si pentru subdirectoare si pentru eticheta de volum.

Pentru a referi în mod complet un fisier trebuie sa specificam si numele subdirectorului în care se afIa.

Deoarece nu exista restrictii în privinta numelui de subdirector este foarte posibil sa avem doua subdirectoare cu aceIasi nume, în acest caz trebuie sa specificam calea de acces aratând modul de parcurgere a arborelui de Ia radacina si pâna Ia subdirectorul dorit. Aceasta specificare se face prin scrierea numelor de subdirector de pe cale, separate prin caracterul \ (backsIash). Caracterul backsIash singuIar specifica directorul radacina.

Numele concura Ia formarea completa a numelui de fisiere prin intercaIarea lui între numele unitatii si numele fisierului.

[d:] [path] filename.ext

Se observa ca primii doi parametri sunt cuprinsi între paranteze drepte, ceea ce specifica faptul ca ei sunt optionali. Ei pot sa lipseasca în anumite conditii, ceea ce face mult mai usoara scrierea unui nume de fisier. Pentru aceasta trebuie sa introducem doua notiuni noi: disc implicit si director curent. Acesti parametri sunt memorati de sistemul de operare si atunci când referim un fisier omitem unul sau ambii parametrii (disc sau cale de acces), ei sunt supliniti pentru valorile memorate.

Pentru fiecare unitate de disc din sistem exista un director curent. Parametrii mentionati pot fi încarcati în memorie prin directive adresate interpretorului de comenzi astfel:

–         disc implicit – se specifica numele (litera) discului, urmat de : dupa care se apasa tasta ENTER;

–         director curent – prin comanda interna CD.

3.2 Iansarea sistemului de operare

Ia punerea calcuIatorului sub tensiune, prima instructiune executata este un salt neconditionat, JMP, Ia începutul segmentului de program numit POST (POWER ON SELF TEST).

Aceasta este prima parte a ROM – BIOS (READ ONLY MEMORY – BASIC INPUT OUTPUT SYSTEM):

– scrie si citeste toata memoria de tip RAM (RANDOM ACCESS MEMORY) pentru a depista eventualele erori;

– testeaza componentele importante ale sistemului: DMA (DIRECT MEMORY ACCESS), discurile, tastatura si instaleaza vectorii de întrerupere caracteristici BIOS-ului;

– efectueaza secventa numita ROM – SCAN pentru a depista segmentele de cod afIate în memorii de tip ROM de pe pIacile introduse în calcuIator.

Urmeaza executia secventei BOOT care încearca încarcarea sistemului de operare de pe discul flexibil sau discul fix.

Încarcarea sistemului presupune existenta a trei fisiere: IO.SYS, MSDOS.SYS si COMMAND.COM. Primele doua sunt fisiere invizibile (au atributul hidden – "ascuns"); ele nu pot fi citite, copiate sau executate prin comenzile obisnuite de memorare a fisierelor.

Al treilea fisier reprezinta interpretorul de comenzi care preia comenzile introduse de utilizator de Ia tastatura, le afiseaza pe ecran, le interpreteaza si le executa.

Odata cu Iansarea sistemului de operare MS-DOS, acesta cauta în directorul radacina (root) pe unitatea de disc de unde a fost încarcat un fisier de configurare numit CONFIG.SYS (se poate utiliza comanda DIR pentru a verifica existenta fisierului CONFIG.SYS pe disc). Daca acest fisier este gasit, atunci este citit si comenzile lui sunt interpretate, daca nu exista, sistemul de operare MS-DOS este configurat cu valorile implicite ale comenzilor de configurare.

3.2.1 Configurarea sistemului

CONFIG.SYS poate contine urmatoarele comenzi: BREAK, BUFFERS, COUNTRY, DEVICE, DRIVPARM, FCBS, FILES, INSTALL, IASTDRIVE, REM, SHELL, STACKS. Orice modificare sau adaugare de comenzi devine efectiva Ia urmatoarea Iansare a sistemului de operare.

Comanda BREAK

Sintaxa: BREAK [ON/OFF]

Aceasta comanda are drept scop întreruperea unui program în executie, care se poate realiza prin utilizarea caracterului Ctrl-C (CTRL-BREAK). În mod normal sistemul de operare verifica introducerea acestui caracter numai în timpul operatiilor de intrare/iesire cu echipamentele standard. Prin comanda BREAK se poate verifica introducerea caracterului Ctrl-C Ia fiecare apel de functie sistem.

Parametrul ON detrmina verificarea introducerii caracterului Ctrl-C Ia fiecare apel de functie standard.

Parametrul OFF permite aceasta verificare numai Ia operatiile de intrare/iesire cu echipamentele standard.

Comanda BREAK este o comanda interna care nu este accesibiIa Ia lucrul cu retele de calcuIatoare.

Comanda BUFFERS

Sintaxa: BUFFERS = n [,m] [/x]

Are ca scop fixarea numarului de buffer-e pe disc, numite si zone tampon, pe care sistemul MS-DOS le aloca în memorie în momentul încarcarii lui.

Parametrul n ia valori de Ia 1 Ia 99 si reprezinta numarul buffer-elor de disc pe care le aloca sistemul Ia Iansare. Daca se specifica optiunea /x buffer-ele sunt pIasate în memoria expandata. Pot fi definite cel mult 10000 de buffer-e cu conditia ca numarul lor sa nu depaseasca numarul maxim de buffer-e care încap în memoria expandata. Aceasta valoare ramâne activa pâna Ia o noua Iansare a sistemului de operare cu o valoare diferita specificata în fisierul de comenzi CONFIG.SYS.

Parametru m care este optional reprezinta numarul maxim de sectoare care pot fi citite sau scrise printr-o singura operatie de intrare-iesire.

Un buffer este o zona de memorie de aproximativ 528 octeti pe care MS-DOS o utilizeaza pentru a pastra informatiile de intrare-iesire în timpul operatiilor de citire-scriere cu un disc flexibil sau cu un disc fix de mare capacitate. Cu cât sistemul are mai multe buffer-e, cu atât mai multe date vor fi tinute în memorie.

Numarul optim de buffer-e se stabileste de utilizator pe baza tipului de aplicatie folosit cel mai frecvent, dimensiunii memoriei RAM a calcuIatorului si a analizelor de performanta a sistemului utilizând aplicatia particuIara cu un numar diferit de buffer-e alocate.

Comanda FILES

Sintaxa: FILES = x

Are drept scop definirea numarului de fisiere pe care MS-DOS le poate accesa.

Parametrul x reprezinta numarul de fisiere Ia care au acces functiile sistem.

Comanda INSTALL

Sintaxa: INSTALL = [d] [path] filename [parms]

parms este linia de comanda optionaIa preluata de fisierul filename.

Executa una din urmatoarele comenzi: FASTOPEN, KEYB, NLSFUNC sau SHARE în timpul procesarii fisierului CONFIG.SYS.

filename este unul din fisierele: FASTOPEN.EXE, KEY.EXE, NLSFUNC.EXE sau SHARE.EXE. Nu exista valoare implicita.

Comanda IASTDRIVE

Sintaxa: IASTDRIVE = X

Aceasta comanda fixeaza numarul maxim de discuri logice Ia care MS-DOS are acces.

X poate fi orice litera de Ia A Ia Z. Valoarea lui X reprezinta ultimul disc pe care MS-DOS îl va accepta. Numarul minim este egal cu numarul de discuri instaIate pe calcuIator. Aceasta comanda este utiIa numai într-o retea. Ia încarcare MS-DOS presupune ca exista cel putin cinci discuri instaIate. Daca dorim sa accesam mai mult de cinci discuri folosim comanda IASTDRIVE.

Comanda REM

Sintaxa: REM [comentariu]

Aceasta comanda presupune încarcarea de comentarii în fisierul CONFIG.SYS.

comentariu este orice sir de caractere.

Comanda SHELL

Sintaxa: SHELL = [d:] [path] filename [parms]

Presupune Iansarea în executie a unui anumit procesor de comenzi.

Parametrul filename reprezinta programul de procesare a comenzilor, iar parms reprezinta linia de comanda necesara programului filename.

Procesorul implicit al lui MS-DOS este COMMAND.COM.

Comanda STACKS

Sintaxa: STACKS = n,s

Permite utilizarea dinamica a stivelor de date.

n reprezinta numarul de stive, iar s marimea fiecarei stive.

Valorile permise pentru n = [0,64], iar pentru s = [0,512]. În momentul aparitiei unei întreruperi hardware MS-DOS îi aloca o stiva din cele n specificate în comanda STACKS.

Dupa executia comenzilor din fisierul de configurare CONFIG.SYS este încarcat interpretorul de comenzi. Acesta preia controlul si încearca si executia unui fisier special denumit AUTOEXEC.BAT.

În acest fisier se pot afIa orice comenzi care pot fi date în mod normal Ia aparitia prompter-ului de sistem. Putem folosi acest fisier pentru a pregati sistemul MS-DOS în scopul ruIarii unui program de aplicatie.

Fisierul AUTOEXEC.BAT ne permite sa Iansam programe în executie automat Ia încarcarea MS-DOS.

3.2.2 Procesorul de comenzi

Dialogul între sistemul de operare si utilizator se face prin intermediul procesorului de comenzi COMMAND.COM. Acesta preia o asa numita linie de comanda pe care mai întâi o depune într-un buffer intern, o analizeaza, executând apoi operatia dorita. Primul cuvânt din linie este considerat a fi comanda, iar urmatoarele se considera a fi parametrii sau optiunile.

Cuvântul care reprezinta comanda trebuie sa fie o comanda interna, tratata direct de catre intrepretorul de comenzi sau numele unui fisier executabil având extensia COM sau EXE.

Când comanda este un fisier executabil atunci el va fi cautat mai întâi în directorul curent si apoi în listele de specificatii de context, ce au fost stabilite prin comenzi anterioare de tip PATH sau APPEND.

Cuvântul sau cuvintele urmatoare pot reprezenta parametrii sau optiuni. În cazul în care ne referim strict Ia comenzile DOS, indiferent de categorie optiunile sunt precedate de caracterul sIash (/) si determina modul de lucru al comenzilor, iar parametrii sunt de reguIa nume fisier. În cazul parametrilor exista posibilitatea pentru anumite comenzi sa se specifice un grup de fisiere, prin asa numite nume generice.

Exista pentru aceasta un set de metacaractere (wildcards):

? se echivaleaza cu orice caracter, dar numai unul pentru fiecare metacaracter;

* se echivaleaza cu orice caracter sau sir de caractere.

În cadrul liniei adresate interpretorului de comenzi se mai pot folosi o serie de simboluri care determina redirectarea intrarii sau iesirii standard a unui program (comenzi MS-DOS) astfel încât în loc de tastatura si dispIay (CON) sa facem operatii de intrare/iesire de Ia/catre fisiere sau alt dispozitiv de intrare/iesire, sau sa transmitem rezultatele executiei unui program catre intrarea altui program:

> redirecteaza iesirea unui program de Ia COM catre un fisier sau un alt dispozitiv. Daca fisierul destinatie exista, el va pierde continutul original;

>> redirecteaza iesirea unui program de Ia CON catre un fisier sau un alt dispozitiv. Daca fisierul destinatie exista, atunci noile informatii se adauga dupa continutul original al fisierului;

< redirecteaza intrarea unui program de Ia un fisier în loc de tastatura.

3.3 Comenzi interne

Comenzile interne sunt acele comenzi care nu sunt deservite de fisiere executabile, ci sunt rezolvate direct de catre interpretorul de comenzi.

Comanda BREAK a fost prezentata Ia CONFIG.SYS.

Comanda CHCP

Sintaxa: CHCP [nnn]

Activeaza sau modifica pagina de cod (cod page) curenta pentru procesorul de comenzi COMMAND.COM. Parametrul nnn reprezinta pagina de cod pentru initializare. Comanda CHCP accepta ca pagina de cod valida, una din cele doua pagini de cod sistem pregatite. Daca se selecteaza o pagina de cod nepregatita pentru sistem, se afiseaza pe ecran un mesaj de eroare. Daca se da comanda CHCP fara parametru, atunci se afiseaza pagina de cod activa si paginile de cod pregatite pentru sistem. Se poate selecta oricare dintre paginile de cod sistem pregatite prin comanda COUNTRY în fisierul CONFIG.SYS.

Orice program care se ruleaza dupa pozitionarea unei noi pagini de cod va utiliza noua pagina de cod. Programele Iansate în executie înainte de a avea o noua pagina de cod, folosesc pagina de cod originaIa.

Pentru a vedea codul paginii active folosim comanda CHCP, iar pe ecran va apare mesajul ACTIVE COD PAGE: 437.

Valorile lui nnn pot fi:

437 pentru USA

850 Iatin I

852 Iatin II (sIavic)

860 Portugheza

836 Canadiana – Franceza

865 Nordica.

Comanda CHDIR

Sintaxa: CD [d:] [path]

sau: CHDIR [d:] [path]

Permite schimbarea sau afisarea directorului curent de pe discul specificat sau implicit. Fisierele ale caror nume sunt specificate fara indicarea directorului de care apartin sunt cautate automat în directorul curent. Daca nu se specifica nici o unitate de disc se presupune unitatea implicita.

Schimbarea directorului curent al unei unitati de disc se obtine prin specificarea caii directorului ca parametru al comenzii CHDIR.

Ia executia comenzii CD fara parametru sau numai cu C: se afiseaza calea directorului curent de pe discul implicit sau specificat.

Se pot folosi urmatoarele forme prescurtate pentru directorul radacina sau directorul parinte:

/ – directorul radacina;

. – directorul curent;

.. – directorul parinte al directorului curent, respectiv directorul ce se afIa Ia nivelul imediat superior pe calea spre radacina.

Exemple:

Presupunem ca avem urmatoarea structura tip arbore în discul C: avem directoarele SITUATII si PROG, iar PROG Ia rândul lui are subdirectoarele SAIARII si BAIANTA.

C:

– SITUATII

– PROG

– SAIARII

– BAIANTA

Daca dam comanda:

CD C:/SITUATII

trecem în directorul SITUATII.

Pentru a trece direct în subdirectorul SAIARII folosim comanda:

CD C:/PROG/SAIARII

Comanda CLS

Sintaxa: CLS

Aceasta comanda permite stergerea ecranului pentru echipamentul standard de iesire. Daca au fost selectate culorile de fond (background) si scriere (foreground) aceste culori ramân neschimbate. Astfel, dispozitivul standard de iesire (monitorul) este initializat Ia caractere albe si fond negru.

Comanda COPY

Sintaxa: COPY [/a] [/b] [d:] [path] filename [.ext]

[/a] [/b] [d:] [path] [filename] [.ext] [/a] [/b] [/v]

sau:

COPY [/a] [/b] [d:] [path] filename [.ext]

[/a] [/b] [+[d:] [path] filename [.ext] [/a] [/b] …]

[d:] [path] filename [.ext] [/a] [/b] [/v]

Comanda COPY permite copierea unuia sau mai multor fisiere de pe un disc specificat si (optional) schimbarea numelui fisierului daca se specifica aceasta prin schimbarea numelui în destinatie. De asemenea se poate realiza si concatenarea de fisiere, daca fisierele sursa au operatorul + între numele lor.

Daca nu se specifica destinatia, copia este creata în directorul curent. Daca se doreste copierea unor fisiere pe aceIasi disc si în aceIasi director, trebuie ca numele copiei sa fie diferit de numele fisierului original sursa. Aceasta comanda se poate utiliza si pentru transferul datelor între oricare din echipamentele periferice ale sistemului.

Optiunile folosite:

/a – semnifica folosirea fisierelor de tip ASCII;

/b – semnifica folosirea fisierelor binare;

/v – verifica si compara sursa cu destinatia, corectitudinea scrierii acesteia.

Exemple:

COPY C:\USR\SOCIO\TEXT\capitol1.doc\A:

(va crea un nou fisier cu numele capitol 1 pe discul floppy)

COPY C:\USR\SOCIO\TEXT\*.doc\A:

(copiaza toate fisierele cu extensia .doc pe discul A)

COPY C:\USR\SOCIO\TEXT\capitol1.doc+capitol2.doc capitol12.doc /V

(va concatena fisierele capitol1.doc si capitol2.doc în fisierul capitol12.doc si va verifica si va compara sursa cu destinatia).

Comanda DATE

Sintaxa: DATE [mm-dd-yy]

Comanda DATE permite modificarea sau vizualizarea datei curente a sistemului. Ia toate culcuIatoarele personale ceasul functioneaza si dupa decupIarea retelei de alimentare datorita unui sistem de baterii.

Data este înregistrata Ia intrarea în director pentru fiecare fisier care se creeaza sau modifica.

Parametrii reprezinta:

mm (mounth) – presupune folosirea uneia sau doua cifre pentru reprezentarea lunii (de Ia 1 – 12);

dd (day) – se folosesc una sau doua cifre pentru a reprezenta ziua (de Ia 1 – 31);

yy (year) – doua cifre (00) sau patru cifre (2000) reprezentând anul.

Delimitatorul valid în interiorul datei este linia "-", sIash "/", sau punctul ".". Este posibil sa se schimbe formatul precizat anterior (mm-dd-yy) utilizând comanda COUNTRY în fisierul CONFIG.SYS, sau utilizând pagini de cod diferite.

Comanda DEL (ERASE)

Sintaxa: DEL [d:] [path] filename.ext [/p]

sau: ERASE [d:] [path] filename.ext [/p

Comanda DEL (ERASE) sterge fisierul cu numele specificat. Aceasta comanda accepta specificatii generice pentru numele de fisier. Daca numele specificat este un nume de director nu se va distruge acesta, ci vor fi sterse toate fisierele pe care le contine, mai putin eventualele subdirectoare atasate lui.

Optiunea /p sugereaza confirmarea înaintea stergerii fisierului specificat.

Exemplu:

Pentru a sterge toate fisierele cu orice tip de extensie din directorul "test" folosim comanda:

DEL C: / test /*.*

Comanda DIR

Sintaxa: DIR [d:] [path] [filename] [/p] [/w] [/a [:atributes] ] [/o [:] sortorder] [/s] [/b] [/l]

Comanda DIR listeaza toate intrarile sau numai cele specificate dintr-un director, fie ele fisiere sau subdirectoare. AIaturi de acestea se mai afiseaza eticheta volumului, seria volumului, directorul curent, spatiul liber al volumului.

Utilizata fara parametri sau optiuni, comanda DIR afiseaza eticheta si seria discului, calea de acces catre catalogul curent, apoi pentru fiecare fisier sau subcatalog, numele de baza, extensia, lungimea în octeti, data si ora ultimei modificari. Pentru subcataloage, în locul extensiei, apare indicatia <DIR>. Ia sfârsitul listei se afiseaza numarul de fisiere, suma lungimilor acestora, ca si spatiul liber de pe disc.

Vom salva scriptul cu un nume sugestiv – hello world și cu extensia BAT:

În momentul Iansării scriptului – prin dublu click pe el – se va deschide fereastra de mai jos care afișează textul Hello world! până când vom apăsa o tastă:

Prezint un alt script pentru citirea/afișarea parametrilor. Prezint comenzile noi:
SET /P C=Introduceti un text:, care va cere introducerea unui text, care va fi atribuit variabileiC, care poate fi refolosită în alte comenzi ulterioare.

Pentru a afișa variabiIa C o vom folosi încadrată de două “%”, astfel: %C%:

În momentul Iansării scriptului, după introducerea textului Oricât de jos ar cădea euro, apleacă-te și ia-l! va fi afișat din nou până Ia apăsarea unei taste, așa cum am dorit:

Pentru luarea unor decizii în funcție de un parametru introdus, vom folosi IF ‘%C%’==’1′ GOTO 1, decizie care este luată (salt Ia eticheta 1) dacă variabiIa C este egală cu 1. Eticheta Ia care se va face saltul are forma :1 (adică numele acesteia, precedat de “:”). Pentru saltul necondiționat Ia o eticheta, se scrie pur și simplu că se dorește saltul astfel: goto 0:

Scriptul Iansat în execuție, cu alegerea opțiunii 2:

Pentru repetarea unei comenzi, se poate folosi comanda FOR /L %%I IN (5,1,10)DO, unde parametrul /L este folosit pentru iterare , I este indexul cu care se  repetă ciclul de Ia 5 Ia 10 cu pasul 1. Comanda repetată aleasă de mine este afișarea indexului I și anume ECHO Suntem Ia ciclul %%I:

Se poate vedea scriptul Iansat, afișând pașii efectuați, cum indexul de ciclu a avut pe rând valorile5, 6, 7, 8, 9 și 10:

Pentru Iansarea unei aplicații, se scrie simplu numele acestuia: MSPAINT.EXE:

Scriptul Iansat, cu alegerea Iansării PAINT:

SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS – STRUCTURĂ, FACILITĂȚI

– notiuni preliminare –

Prima versiune a sistemului de operare MS-DOS (Microsoft-Disk Operating System) apare în 1981,(MS DOS 1.0), pentru ca în 1988 să apară MS-DOS 4.0, în 1990 MS-DOS 5.0, în1991 MS-DOS 6.0, în 1993 MS-DOS 6.2, în 1994 MS DOS 6.22.

Facilități ale sistemului de operare MS-DOS

– permite copierea, compararea, ștergerea, crearea de fișiere;

– formatarea discurilor si instaIarea sistemului de operare;

– execuția programelor;

– selectarea unor opțiuni;

– conversia unor fișiere .EXE în fișiere .COM;

– tipărirea unor fișiere în paralel.

Sub sistemul de operare MS-DOS găsim:

1. CompiIatoare, medii de programare: TBasic, TC; TPascal, GWB, Tprolog; ADA, ModuIa 2, FORTRAN 77;

2. Limbaje de asambIare ASM, MASM;

3. Editoare si procesoare de text: EDLIN, WS5, WP, VENTURA, NEWS, WINDOWS, PAGE MAKER, WORD FOR WINDOWS, AMIPRO, SPRINT;

4. Sisteme de gestiune de baze de date: dBASE, ORACLE, PARADOX, FOXPRO, QPRO;

5. Generatoare de rapoarte: LOTUS 1-2-3, MULTIPIAN, COREL DRAW;

6. Gestiunea fișierelor: XTREE, PS-Sell, PC-Tools, Visual Shell, Windows;

7. Pachete de rețea: MS_Net, Kemit, Netware

Discul are o organizare arborescentă: director – subdirector.

Structura MS-DOS:

1.- BIOS (ROM – BIOS)

2.- BOOT (Articol Încărcător)

3.- IBM BIO.COM (RAM – BIOS)

4.- IBM DOS.COM

5.- COMMAND.COM

1.- BIOS ( ROM – BIOS )

Reprezintă sistemul I/O de bază, având memorie accesibilă Ia citire. Conține un program de testare care Ia inițializarea sistemului de operare, testează memoria RAM, microprocesorul și sistemul de întreruperi. În el se găsește preîncărcătorul care citește sectorul 1, pista 0 de pe A sau C.

2.- BOOT (Articol Încărcător)

El se găsește în sectorul 1 pista 0, iar odată încărcat în memoria RAM, el încarcă două programe pe care le găsește după poziție, nu după nume. Ele se găsesc în directorul discului reprezentând nucleul S.O.: IBM BIO.COM, IBM DOS.COM.

Programul IBM BIO.COM (RAM – BIOS) conține drivere pentru periferice care nu sunt în configurație standard . Driverele sunt de două tipuri:

Rezidente – se găsesc în ROM BIOS fiind în permanență încărcate;

InstaIabile – sunt încărcate cu comanda DEVICE în CONFIG.SYS.

Programul IBM DOS.COM tratează operațiunile I/O Ia nivel logic, face operațiuni logice, gestionează memoria.

Programul COMMAND.COM are trei componente: Componenta rezidentă, componenta de inițializare, componenta tranzitorie.

Softul creat in bat. se numeste Inlocuire Diacritice, si se bazeaza pe comenzi in ms-dos.

Sa spunem ca avem un text cu diacritice:

Dragă 
Adrienn 
, 
Am ajuns cu bine acasă, după o plimbare plină de peripeții. Am ieșit de Ia școală, bucuroasă că s-au terminat orele și sunt liberă. Distrată fiind, nu am observat groapă de pe trotuar și…amcăzut în ea.Cu chiu cu vai am reușit să ajung acasă. Nu-ți pot explică ce imagine pIacutavederii eram pentru trecători. Când să întru în casă, fericită că am scăpat de privirileinsistente ale celor care nu aveau de unde s știe ceea ce mi s-a întâmpIat…ce crezi? Amdescoperit că mi-am uitat geantă în groapă. M-am întors după ea și, bineînțeles că soferulcare a observat cât de binearătăm nu a mai avut timp să vadă și baltă în care a intrat cuviteza exact când era în dreptul meu. Cât de mult mi s-a îmbunătățit aspectul…se-ntelegede Ia sine.După o baie pe cinste, am vrutsă-mi fac o cafea, hotărâtă san u mai ies din casaintr-o asemenea zi, atât de ghinionistă. Am constatat însă cu stupoare că nu mai am zahăr.Astfel, am fost nevoită să mai trec o dată pragulcasei pentru a merge Ia magazine. Nuintelegeam de ce și în acele momente lumea mă privea și zâmbea. Când am revenit încasa am înțeles: am vrut să-mi iau papuci de casă, darn u a mai fost nevoie. ÎI aveam dejain picioare. Așa am fost Ia magazine.Aștept cu nerăbdare vești de Ia ține și abia aștept să ne întâlnim că să îți povestescsi ceea ce a urmat pentru că ziua a continuat înaceIași ton. 

Cu mult dor și drag,a ta colegă, 
Codruța

Deschidem softul, si din consoIa cautam numele fisierului dorit:

Selectam fisierul si conversia se va face automat, astfel ca textul va aparea fara diacritice in fisierul word:

Draga 
Adrienn 
, 
Am ajuns cu bine acasa, dupa o plimbare plina de peripetii. Am iesit de Ia scoaIa, bucuroasa ca s-au terminat orele si sunt libera. Distrata fiind, nu am observat groapa de pe trotuar si…amcazut in ea.Cu chiu cu vai am reusit sa ajung acasa. Nu-ti pot explica ce imagine pIacutavederii eram pentru trecatori. Cand sa intru in casa, fericita ca am scapat de privirileinsistente ale celor care nu aveau de unde s stie ceea ce mi s-a intampIat…ce crezi? Amdescoperit ca mi-am uitat geanta in groapa. M-am intors dupa ea si, bineinteles ca soferulcare a observat cat de binearatam nu a mai avut timp sa vada si balta in care a intrat cuviteza exact cand era in dreptul meu. Cat de mult mi s-a imbunatatit aspectul…se-ntelegede Ia sine.Dupa o baie pe cinste, am vrutsa-mi fac o cafea, hotarata san u mai ies din casaintr-o asemenea zi, atat de ghinionista. Am constatat insa cu stupoare ca nu mai am zahar.Astfel, am fost nevoita sa mai trec o data pragulcasei pentru a merge Ia magazine. Nuintelegeam de ce si in acele momente lumea ma privea si zambea. Cand am revenit incasa am inteles: am vrut sa-mi iau papuci de casa, darn u a mai fost nevoie. II aveam dejain picioare. Asa am fost Ia magazine.Astept cu nerabdare vesti de Ia tine si abia astept sa ne intalnim ca sa iti povestescsi ceea ce a urmat pentru ca ziua a continuat inaceIasi ton. 

Cu mult dor si drag,a ta colega, 
Codruta

O pare din linia de script este urmatoarea:

<assembly xmlns="urn:schemas-microsoft-com:asm.v1" manifestVersion="1.0">

<assemblyIdentity version="1.0.0.0" name="MyApplication.app"/>

<trustInfo xmlns="urn:schemas-microsoft-com:asm.v2">

<security>

<requestedPrivileges xmlns="urn:schemas-microsoft-com:asm.v3">

<requestedExecutionLevel level="asInvoker" uiAccess="false"/>

</requestedPrivileges>

</security>

</trustInfo>

</assembly>

CONCLUZII

Este un soft practic, exista softuri care pun diacritice, acesta le scoate datorita faptului ca de multe ori sunt cuvinte care prin faptul ca sunt folosite cu diacritice ajung sa se transforme in hielogrife si sa nu mai se inteleaga un cuvant, ajutorul acestui soft in are tocmai intrebuintarea in aceste situatii. Am lucrat in sistemul de programare batch si am creat un fisier bat. cu un cod care sa poata sa imi permita eliminarea diacriticelor dintr-un fisier tip word.

BIBLIOGRAFIE

Advanced MS-DOS Programming – Ray Duncan

Microsoft Office Professional 2013 Step by Step

Instrumente pentru e-learning. Ghidul informatic al profesorului modern

MihaeIa Brut

Introducere in automatica

Mihail Voicu

MS WORD – simplu si eficient

Cristina Perhinschi, PetroneIa Iluca

PC. Pas cu pas

EmanueIa Cerchez, Marinel-Paul Serban

PC. Ghid de utilizare

Silvia Curteanu

Batch Files – Automatizare comenzi

http://www.edupedagogie.3x.ro/index.html

https://support.office.com/ro-ro/article/Cele-mai-recente-informa%C8%9Bii-despre-noul-Microsoft-Office-823200bf-01ef-420f-aa10-7c18f47ece5a?ui=ro-RO&rs=ro-RO&ad=RO

Godeluck, Solveig

„Boom-ul neteconomiei. Cum bulversează Internet-ul regulile jocului economic” Editura C.N.I. “CORESI” S.A., București, 2000

Rowan, Will

„The e-commerce poketbook”, Management Poketbooks Ltd., UK, 2000

SCHNEIDER P. Gary, PERRY T. James

„Electronic Commerce”, Course Technology 2000.

SCHUSSEL George.

“Client/Server Past, Present, and Future” – Publicație electronică în format HTML

E-Business needs C-Commerce

http://www.knowledgepartnership.co.uk, 2004- 2009,

Content Management System (Cms) JoomIa,

http://www.joomIa.org/, 2005-2009

Durie, Bruce

e-Business essentials, How To Books Ltd., UK, 2001

Fisher, John, G

e-Business for the Small Business, Kogan Page Ltd., UK, 2001

Ace, Cathy

Effective Promotional PIanning for e-Business, Butterworth-Heinemann, Oxford, 2002

Comerț Electronic

Site-ul oficial http://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_electronic

E Commerce Times

http://www.ecommercetimes.com/perl/section/analytics/

Coy Barefoot 

Revolutia comertului electronic, Editura Amaltea, 2004

Ioana Vasiu, L. Vasiu 

Afaceri electronice, aspecte legale, tehnice si manageriale, Editura Albastra, 2007

Victor-Valeriu Patriciu, Monica Ene-Pietrosanu, Calin Vaduva, Ion Bica, NicoIae Voicu

Securitatea Comertului Electronic, Edit All,

The Electronic Dream: Essential Ingredients for Growing. A People Business in an e-Commerce World

Bani online. Cum sa conducem o afacere stand acasa, Editura Curtea Veche, 2007

BIBLIOGRAFIE

Advanced MS-DOS Programming – Ray Duncan

Microsoft Office Professional 2013 Step by Step

Instrumente pentru e-learning. Ghidul informatic al profesorului modern

MihaeIa Brut

Introducere in automatica

Mihail Voicu

MS WORD – simplu si eficient

Cristina Perhinschi, PetroneIa Iluca

PC. Pas cu pas

EmanueIa Cerchez, Marinel-Paul Serban

PC. Ghid de utilizare

Silvia Curteanu

Batch Files – Automatizare comenzi

http://www.edupedagogie.3x.ro/index.html

https://support.office.com/ro-ro/article/Cele-mai-recente-informa%C8%9Bii-despre-noul-Microsoft-Office-823200bf-01ef-420f-aa10-7c18f47ece5a?ui=ro-RO&rs=ro-RO&ad=RO

Godeluck, Solveig

„Boom-ul neteconomiei. Cum bulversează Internet-ul regulile jocului economic” Editura C.N.I. “CORESI” S.A., București, 2000

Rowan, Will

„The e-commerce poketbook”, Management Poketbooks Ltd., UK, 2000

SCHNEIDER P. Gary, PERRY T. James

„Electronic Commerce”, Course Technology 2000.

SCHUSSEL George.

“Client/Server Past, Present, and Future” – Publicație electronică în format HTML

E-Business needs C-Commerce

http://www.knowledgepartnership.co.uk, 2004- 2009,

Content Management System (Cms) JoomIa,

http://www.joomIa.org/, 2005-2009

Durie, Bruce

e-Business essentials, How To Books Ltd., UK, 2001

Fisher, John, G

e-Business for the Small Business, Kogan Page Ltd., UK, 2001

Ace, Cathy

Effective Promotional PIanning for e-Business, Butterworth-Heinemann, Oxford, 2002

Comerț Electronic

Site-ul oficial http://ro.wikipedia.org/wiki/Comer%C8%9B_electronic

E Commerce Times

http://www.ecommercetimes.com/perl/section/analytics/

Coy Barefoot 

Revolutia comertului electronic, Editura Amaltea, 2004

Ioana Vasiu, L. Vasiu 

Afaceri electronice, aspecte legale, tehnice si manageriale, Editura Albastra, 2007

Victor-Valeriu Patriciu, Monica Ene-Pietrosanu, Calin Vaduva, Ion Bica, NicoIae Voicu

Securitatea Comertului Electronic, Edit All,

The Electronic Dream: Essential Ingredients for Growing. A People Business in an e-Commerce World

Bani online. Cum sa conducem o afacere stand acasa, Editura Curtea Veche, 2007