Realizarea unui produs simplu [303479]

CUPRINS – PORTOFOLIU DIDACTIC

CURSURI DE ZI / POSTUNIVERSITAR, NIVEL I

Pag.

1. CURRICULUM VITAE………………………………………………………………………….

2. CAPITOLUL I -EDUCATIA TEHNOLOGICA SI CARACTERUL ACCENTUAT

PRACTIC AL EDUCATIEI CONTEMPORANE……………………………………………………….

3. [anonimizat] -METODA DIDACTICA PRINCIPALA …………………………………………….

4. [anonimizat]……………………

5. [anonimizat]………………………………………………………

6. CAPITOLUL V -PROIECT LECTIE I.A.C……………………………………………………

7. [anonimizat] ……………………………………..

8. [anonimizat] ……………………………………………………………………………

9. B I B L I O G R A F I E ………………………………………………………………………………………..

CURRICULUM VITAE

CAPITOLUL I

EDUCATIA TEHNOLOGICA SI CARACTERUL ACCENTUAT PRACTIC AL EDUCATIEI CONTEMPORANE

ASPECTE TEORETICE

Argumente

Sunt mai multe categorii de argumente:

[anonimizat], [anonimizat], informatizata, marile probleme globale create de civilizatie si cu care omenirea se confrunta determina o atentie corespunzatoare educatiei tehnologice. Viata contemporana este marcata de dezvoltarea tehnologica.

[anonimizat] o valorizare etica a progresului tehnologic si dezvoltare unei constiinte a progresului tehnic pentru a prevenii consecinte negative ale aplicarii fara discernamant a rezultatelor cercetarii tehnologice. [anonimizat]. [anonimizat]: [anonimizat] – fapt ce trebuie sa impuna o înalta moralitate si responsabilitate.

[anonimizat] o parte importanta a culturii generale. A fi format din punct de vedere intelectual implica si asumarea unei culturi tehnologice si stapanirea unor priceperi si capacitati tehnioce. [anonimizat], trecerea de la tehnologia fortata la înalta tehnologie reclama o educatie si mentalitate tehnologica noua.

[anonimizat], nu poate ignora evolutiile si asumarea progreselor tehnicii. Explozia informationala si uzura accelerata a [anonimizat] , diversificarea si perfectionarea continua a produselor tehnologice impun educatia tehnologica prin care omul sa fie capabil sa stapâneasca si sa exploateze tehnologia noua.

[anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat]

"Lumea se schimba, si cu ea si locul omului în aceasta lume. În întreaga Europa, responsabilii învatamântului cauta sa atenueze divortul dintre educatia primita si viata profesionala viitoare. Asa s-a nascut educatia tehnologica, integrata progresiv în programele scolare si devenita o noua disciplina a ciclului mediu" (Yves, Deforge, 1969).

Încercam o definire a educatiei tehnologice prin reliefarea unor trasaturi distinctive în raport cu celelalte discipline, subliniind în continuare obiectivele sale educative, precum si elementele de continut si modalitatile specifice de realizare.

a.Educatia tehnologica nu este învatamânt profesional tehnic si nici învatamânt teoretico-stiintific în sens strict, ci este o formatie culturala noua, nascuta din raportul omului modern cu tehnologia si pe care o consideram o componenta a culturii de baza si o coordonata de actiune pentru educatia permanenta.

b.Educatia tehnologica are un caracter specific interdisciplinar si totodata caracter dual: teoretic si practic, stiintific si tehnologic.

c.Educatia tehnologica nu se reduce la nici una din materiile cuprinse în programa de învatamânt.

d.Educatia tehnologica nu se reduce nici la instruirea practica, la initierea într-un mestesug traditional sau o profesie moderna, deci nu este o profesionalizare timpurie, ci are ca obiectiv fundamental o noua viziune si atitudine practica asupra omului si sensurilor vietii, prin prisma tehnologiei, precum si o întelegere a rolului tehnologiei în progresul omenirii. Omul în efortul sau continuu de perfectionare, asociindu-si tehnologia pentru a-si dezvolta forta si simturile prin instrumente si masini, produse ale tehnologiei (telescoape, radar, macarale, noi surse de energii etc.); pentru a comunica la distanta prin sunet si imagine (întelegând si utilizând structura functionala a unei emisii-receptii); pentru a se extinde în spatiu si a reduce distantele (prin noi mijloace de transport moderne, colonizare cosmica etc.); pentru a se elibera de muncile grele, repetitive, în medii nocive (utilizând automate, roboti); pentru a-si multiplica capacitatile de informare si operare a informatiei (cunoscând functionarea si initiindu-se în exploatarea ordinatoarelor, calculatoarelor), disponibilizându-se pentru activitati creatoare si, nu în ultima instanta, pentru a fi în armonie cu natura si a evita dezechilibrele, pentru a sti sa învete permanent de la mama natura.

e.Educatia tehnologica nu se reduce la initierea intr-un mestesug traditional sau o profesie moderna, nu este o profesionalizare timpurie dar se integreaza, totodata, într-un sistem al pregatirii în perspectiva a individului, facilitând: optiunea, insertia si flexibilitatea socioprofesionala într-un univers tehnologic dinamic, în expansiune, diversificare si schimbare permanenta.

III. Obiective instructiv-educative ale educatiei tehnologice si cai de realizare a acestora

-cultivarea unui veritabil umanism tehnologic;

-dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare;

-amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie;

-initierea în pregatirea tehnico-practica;

-initierea în limbajele tehnologice specifice;

-cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, a istoriei sumare a ingeniozitatii spiritului uman;

-întelegerea raportului dintre tehnologie-mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic;

-cunosterea marilor familii profesionale, cu specific tehnologic, pentru o viitoare optiune socio-profesionala.

Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic trebuie sa se fundamenteze pe ideea ca omul este scopul evolutiei sociale, inclusiv al progresului tehnologic. Astfel, progresul tehnico-stiintific este conceput în folosul omului si umanitatii si nu al subordonarii si compromiterii conditiei umane.

Cultivarea umanismului tehnologic vizeaza, totodata, si realizarea unui echilibru între pregatirea si formatia rational-tehnica si eliberarea si cultivarea sensibilitatii prin arta, cultura, discipline socio-umane.

Cultivarea unei noi motivatii a muncii, cu accent pe latura expresiva a acesteia, pe afirmarea puternica a eu-lui, a personalitatii, precum si a unei etici a muncii, cu accent pe înalta responsabilitate derivata din înalta tehnologie si puternicele energii pe care omul este si trebuie sa fie stapân – constituie alte sarcini si cai de realizare a obiectivului propus: cultivarea umanismului tehnologic.

IV. Obiective asupra finalitatilor educatiei politehnice

-obiective cognitive ( cunoasterea bazelor stiintifice de catre elevi)

-obiective afective (atitudinea pozitiva a elevilor fata de munca)

-obiective psihomoptorii ( formarea si dezvoltarea unor priceperi si deprinderi)

V. Obiective specifice

-asigurarea fundamentelor stiintifice ale activitatii practice

-sustinerea unitatii intre cunoastere si aplicatie

-formarea atitudinii superioare fata de activitatile fundamentale (invatare, munca, creatie)

-stimularea creativitatii tehnice

-dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare.

"Elevul viitorului va fi un explorator" – spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta, el trebuie învatat sa cerceteze. Învatarea prin cercetare, prin descoperire trebuie sa duca la sesizarea fondului de probleme, la gasirea si punerea problemei, stapânirea unor strategii pentru determinarea relatiilor cauzale, interdependente dintre fenomene. Atitudinea interogativa, capacitatea de a pune întrebari lumii înconjuratoare constituie calitati ale adevaratului cercetator.

Initierea în strategia elementara pentru determinarea relatiilor în domeniul fenomenelor fizice – esentiale în procesele tehnologice – va constitui o sarcina didactica cu valoare aplicativa concreta pentru profesorii de educatie tehnologica. În acest sens, elevii vor parcurge principalii pasi ai acestei strategii:

-definirea variabilei dependente (lucrul pe care intentionam sa-l schimbam);

– specificarea variabilelor independente (factorii care ar putea schimba lucrul pe care încercam sa-l schimbam);

-modificarea valorilor primei variabile independente si înregistrarea rezultatului;

-sintetizarea rezultatului .

În acest mod, prin experimente practice cu valoare aplicativa se va dezvolta aptitudinea de analiza a legitatilor mediului fizic, tehnologic; capacitatea de a observa, clasifica, masura, tabela si extrage deductii.

De aici, treptat, se poate trece la dezvoltarea capacitatii de a se sesiza diverse defecte ale unor produse tehnologice si abilitatea de a interveni pentru depanare (repararea aparaturii electrocasnice, depanari RTV etc.).

Invatarea prin cercetare, prin descoperire are si unele inconveniente, dintre care amintim:

-refacerea drumului unor descoperiri deja realizate;

– încetinirea ritmului de progres în învatare;

– posibilitatea confruntarii cu metoda "încercare" si "eroare".

Dar pe lânga aceste lipsuri, învatarea prin cercetare are marele merit ca-l învata pe elev spiritul si stilul cercetarii stiintifice, ca aptitudine esentiala pentru viata si în mod deosebit pentru viitor.

Capacitatea de disociere poate fi dezvoltata utilizând metode analogice, metode aleatorii de combinare a unor fapte, obiecte întâmplatoare; utilizarea unor forme inductoare, prin sinectica, initiere în bionica (cunoasterea unor forme si fenomene din natura, redescoperite de om precum: aparatul fotografic – ochiul; calculatorul – creierul; forma aero-dinamica – picatura de ploaie; avionul – pasarea; radio-locatia – liliacul etc.).

Capacitatea de analiza se poate dezvolta prin liste de atribute si utilitati. Capacitatea de relativizare a conduitelor umane poate fi cultivata prin metode antitetice, prin scenarii fanteziste, sistemul ideal sau antitextul.

2. ASPECTE PRACTICE

Initierea în pregatirea tehnico-practica va urmari:

-cunoasterea materiilor prime si a materialelor auxiliare, a proprietatilor acestora, pentru a putea fi prelucrate;

-dezvoltarea capacitatii de a citi un desen tehnic adecvat nivelului de pregatire, de a proiecta si realiza schite si desene tehnice;

-cunoasterea si întelegerea logicii tehnologice, a operatiilor necesare prelucrarii materialelor, în vederea realizarii unor produse ;

-initierea practica în utilizarea unor scule, masini-unelte necesare procesului tehnologic; cunoasterea principiilor de functionare, a normelor de exploatare si a unor defectiuni posibile si a modului de depanare;

-initierea în probleme de igiena a muncii, de formare a unei discipline tehnologice, respectarea normelor de protectia muncii si de p.s.i.;

-cunoasterea modului de organizare a unor întreprinderi, ateliere, a proceselor de fabricatie, a unor fluxuri tehnologice (prin vizite, întâlniri cu ingineri, expozitii etc.);

-initierea în probleme financiar-economice, vizând estimarea costurilor, cheltuielilor, preturilor unor produse.

-initiere în limbajele matematice, tehnologice specifice.

Limbaje ce se impun a fi cunoscute: al computerelor, al informatizarii; limbajul matematic, ca limbaj universal; limbajul desenelor tehnice si simbolistica specifica domeniului tehnologic; limba engleza – ca mijloc de informare tehnica, de codificare a comenzilor, a prospectelor existente pe orice tip de tehnologie.

Combaterea analfabetismului tehnologic functional, la orice vârsta si prin mijloace instructiv-educative adecvate, este important in zilele noastre.

Cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, istoria ingeniozitatii spiritului uman.

Cunoasterea marilor legi ale naturii nu se poate realiza decât printr-o tratare istorica a evolutiei stiintei umane, precum si printr-o viziune interdisciplinara, conducând la structurarea unor fundamente ale conceptiei despre lume si viata.

Cunoasterea modului în care s-au realizat marile descoperiri ale stiintei si tehnicii (roata, scrierea, tiparul, penicilina, diversele tehnologii), precum si a relatiei dintre activitatea practica, stiinta si tehnologie constituie o alta sarcina educativa importanta.

Studierea biografiilor marilor inventatori ai omenirii, inclusiv cele ale savantilor români, si a contributiei acestora la progresul omenirii se integreaza într-o strategie educativa motivationala pentru actiuni viitoare si, constituie sursa de modele si idealuri de viata.

Prin demersul istoric se urmareste si dezvoltarea unui mod de gândire din perspectiva timpului si a valorilor perene, si a curiozitatii pentru domenii înca neexplorate în ceea ce priveste cerintele viitorului.

Facem cunostinta cu trecutul, ca mijloc pentru a întelege prezentul si, pentru a sti sensul si plata viitorului. Iata de ce istoria tehnologiei, în diverse epoci ale civilizatiei umane, se va corela cu o alta directie de educatie tehnologica – educatia pentru viitor, dezvoltând tehnici de proiectare a viitorului, de anticipare, de dezvoltare a simtului viitorului, conducând elevii spre învatarea modului de a face supozitii, preziceri prin studierea si chiar crearea de literatura stiintifico-fantastica, s.a.

Întelegerea raportului dintre tehnologie, mediu si cultivarea unei atitudini si a unui comportament ecologic.

Prin realizarea acestui obiectiv se ajunge la cunoasterea legilor ecologice, a relatiilor ecologice, a dezechilibrelor create de om prin civilizatie si tehnologie, a marilor conflicte dintre tehnologie, mediu si societate.

Cunoasterea legilor ecosferei formulate de B. Commoner, poate contribui în mare masura la clarificarea raportului dintre tehnologie si mediu. Astfel, legea "toate sunt legate de toate", dând o viziune sistemica si cibernetica, include omul, societatea si tehnologia în aceasta retea de legaturi complexe, de schimburi permanente de substanta, informatie si energie.

Legea potrivit careia "totul trebuie sa duca undeva", care, tradusa în termeni ecologici, înseamna "în natura nu exista deseuri", trebuie sa constituie si pentru tehnologie un deziderat, o norma, pentru a crea astfel de tehnologii în care totul se recicleaza (ambalajele biodegradabile).

Legea "natura se pricepe cel mai bine" avertizeaza asupra interventiilor nocive ale tehnologiei: detergenti, insecticide, erbicide, canalizari, defrisari, experiente nucleare etc.

Legea potrivit careia "nimic nu se capata pe degeaba" avertizeaza asupra pericolului exploatarii irationale fara a pune ceva în loc, fara o restituire corespunzatoare.

Educatia tehnologica are sarcina de a pregati ca atitudine viitorul specialist, pentru a nu intra în contradictie cu natura, cunoscând ca în cibernetica functioneaza si legea actiunii inverse, a interactiunii natura-om, ca de fapt orice modificare produsa de activitatea economica are repercusiuni asupra vietii sociale si conservarea naturii este elementul indispensabil pentru dezvoltare social-economica.

Educatia tehnologica este o componenta a educatiei de baza si este bine sa fie realizata cât mai de timpuriu, pentru a crea premisele unei conceptii corecte si atitudini motivate, prin asimilarea unor valori si principii etice si ecologice ce definesc raportul societate-natura-tehnologie.

Educatia ecologica trebuie sa ilustreze si bolile generate de poluare si dezechilibrele ecologice produse de nestapânirea energiilor, de razboaie sau inginerie genetica în sens malefic.

Educatia tehnologica are menirea de a-i dezvolta elevului si capacitatea de a alege si nu de a fi selectat în ceea ce priveste calificarea sa ulterioara; de a alege în cunostinta de cauza si nu de a fi "orientat" si "dirijat".

În contextul aparitiei de noi profesii – declansate de înaltele tehnologii, de informatizare, procesare si automatizare, se cer a fi cunoscute calitatile, aptitudinile generale si speciale umane corespunzatoare acestor noi profesii. Acest lucru implica o inventariere a acestor calitati si corelarea lor cu standardele vocationale specifice fiecarei profesii.

Initierea în pregatirea tehnica, pe grupe largi de profesii, cât mai variate poate oferi posibilitatea optiunii în cunostinta de cauza.

Prezentarea unor monografii profesionale din domenii tehnice, vizitarea unor întreprinderi si uzine , întâlnirile cu specialisti, vizionarea unor expozitii, filme documentare, participarea la activitatea unor cercuri si cluburi cu profil tehnico-aplicativ, sunt doar câteva genuri de activitati care pot avea influente asupra structurarii unor modele si idealuri socio-profesionale în optiunea viitoare.

Introducerea disciplinei "Educatia tehnologica", la clasa a V-a, ne-a determinat sa realizam o evaluare a modului în care s-a aplicat noua programa; concluziile vor servi la îmbunatatirea actualei programe precum si la proiectarea viitoarelor programe pentru clasele a VI-a, a VII-a si a VIII-a.

Realizând un sondaj de opinie în rândul elevilor din ciclul gimnazial pe probleme ale continutului educatiei tehnologice, la întrebarea "Ce cunostinte moderne ai dori sa fie incluse în disciplina "Educatie tehnologica" am înregistrat urmatoarele situatii:

-pe primul loc se situeaza: informatica, robotizarea si automatizarea, inventica si creativitatea, bolile profesionale si protejarea omului;

-pe locul al doilea se afla: noi surse de energie, prevenirea accidentelor si protectia muncii în diverse domenii de activitate, designul industrial;

-pe locul al treilea: microcosmosul, macrocosmosul si cucerirea lor, noi tehnologii în agricultura si zootehnie;

-pe locul al patrulea: lumea profesiilor, cunostinte ecologice si comunicatiile, transporturile moderne.

Analizand aceste rezultate, pentru a semnala câteva probleme la care elevii asteapta raspuns, recomandând profesorilor de educatie tehnologica sa realizeze ei însisi asemenea sondaje, pentru a veni în întâmpinarea doleantelor elevilor si a deschide un dialog mai fructuos în cadrul acestei discipline atât de generoasa ca obiective, dar si ca modalitati de organizare si realizare.

CAPITOLUL II

REFERAT PEDAGOGIE II

EXPUNEREA -METODA DIDACTICA PRINCIPALA

ASPECTE TEORETICE

PRINCIPALELE METODE DIDACTICE

Cuvantul "metoda" vine din greaca de la "metha" care inseamna "catre, spre" si "odos" cu semnificatia "cale".

Definim metoda didactica cale sau mod de lucru folosit de cei doi parteneri: educat-educator pentru realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ.

Metodele didactice sunt:

1. Metodele de cercetare stiintifica

-prin care se incearca accederea la adevar, dobandirea cunoasterii stiintifice.

2.Metode artistice

-prin care educatorul transforma materialul intr-o opera de arta dandu-i sens din prisma propriilor sale trairi.

3.Metode de cercetare pedagogica

-cai de studiere a faptelor de instruire in intentia optimizarii acesteia

4.Procedee didactice

-tehnici mai limitate de actiune, detalii practice de folosire a metodelor, aspecte particulare.

Insusirile metodelor didactice:

a. au caracter obiectiv-ele exista ca atare, constituie un sistem care preformeaza activitatea didactica si asigura normativitate. Se caracterizeaza printr-un anume profil din care rezulta utilitate lor.

b. au caracter social-istoric-adica modificarea anumitor metode, a continutului si ponderii utilizarii lor la trecerea de la o perioada istorica la alta si de la o societate la alta.

c. au caracter polivalent (polifunctional)- au posibilitatea valorificarii in diferite directii, pot fi utilizate in diverse tipuri de lectii. in orice moment al lectiei pentru a atinge diverse scopuri.

Functiile pe care le indeplinesc metodele didactice sunt:

cognitiva- introduc elevul in universul cunoasterii, fiind caile de acces la stiinta, arta, tehnica, cultura precum si in domeniul comportamental.

2. formativa- duc la exerciti mentale si fizice, exersarea proceselor psihicecu rol in dezvoltarea lor.

3. motivationala -au capacitatea de a stimula interesul, atentia, atractia pentru invatare.

4. instumentala- au menirea de a fi tehnici de lucru, mijloace de realizare a obiectivelor, a procesului didactic, instumente de lucru pentru educatori si elevi pentru a-si atinge obiectivele.

5. normativa -indica "cum" trebuie sa se predea, cum trebuie sa se procedeze,cum sa se imvete ,cum invatam pe alti sa invete.

Cclasificarea metodelor de invatamant.

1. criteriul istoric: metode vechi,clasice ,traditionale

metode noi moderne

2. criteriul gradului de generalitate sau de aplicabilitate al metodei

-metode generale

-metode particulare

3. criteriul organizarii muncii:

-metode de activitate individuala

-metode

– de activitate in doi

-metode de activitate in echipa

-metode de activitate cu clasa

-metode de activitate in grupuri mari

4. criteriul functiei fundamentale:-metode de predare invatare

-metode de evaluare.

5. criteriul suportului purtator de informatii

-verbale

-intuitive

-bazate pe actiuni

6. criteriul tipului de invatare:

-metode ale invatarii prin receptare

-metode ale invatarii prin descoperire

-metode ale invatarii prin actiune

-metode ale invatarii prin creatie

7. criteriul subiectului pe care este centrata metoda:

-metode centrate pe activitatea profesorului

-metode centrate pe activitatea elevului

8. criteriul tipului de relatie profesor – elev

-metode obiective ,autoritare

-metode liberale, permisive

9. criteriul gradului de activizare al elevilor

-metode pasive

-metode active

EXPUNEREA- METODA DIDACTICA PRINCIPALA

Expunerea este metoda de comunicare sistematica si continua a cunostintelor dintr-un anumit domeniu prin intermediul limbajului oral imbinat, dupa caz cu alte „limbaje" cum ar fi cele scrise, demonstrativ-intuitive, audio-vizuale, experimental-aplicative si de investigatie, logico-matematice, etc.

Limbajele reprezinta sisteme specifice de comunicare informationala, cu implicatii practice si de alta natura, exprimate prin mijloace si modalitati diverse: verbale – comunicare prin voce, folosind cuvinte, propozitii, fraze etc.; scrise -comunicare prin sisteme de semne grafice conventionale, folosind cuvinte, propozitii, fraze etc. ca si cele verbale; audiovizuale -comunicare mixta prin sisteme audio, scrise si imagini, care pe langa caracterul informational pot avea caracter afectiv, estetic, verbal, cu implicatii practice; nonverbale – comunicare prin gesturi naturale si conventionale, prin miscari mimice si pantomimice, ideografice, pictografice etc. care prezinta semnificatiile si fenomenul sub un caracter concret, intuitiv, uneori afectiv, estetic etc; logico-matematic – comunicare ideatica prin concepte, judecati, rationamente si respectiv, prin formule, algoritmi, modele, ecuatii etc; informatice – comunicare prin coduri, prin intermediul calculatorului; actionate – comunicare prin actiuni practice- experimente sau experiente, lucrari practice, diverse aplicatii etc. Reusita actului de predare-invatare necesita folosirea in interactiune a diverselor genuri de limbaje, corespunzator continutului ideatic si practic al genurilor de activitati didactice.

Pentru profesor, expunerea este o adevarata „carte de vizita". Forma traditionala bazata numai pe comunicarea orala a informatiilor, sub forma de monolog, poate sa duca la o serie de neajunsuri in receptare, cum ar fi: monotonia, pasivitatea si chiar inhibitia auditoriului. Acestea au facut ca sa-i scada prestigiul sau in randul metodelor didactice. imbinata, insa, cu alte limbaje de comunicare, asa cum s-au mentionat in definitie, expunerea si-a incorporat caracteristici noi, active, participative si chiar euristice. Aceasta innoire a determinat mentinerea ei cu o pondere importanta in sistemul metodelor didactice. Pentru a-i creste rolul, expunerea trebuie sa tina seama de principiile didactice si sa se imbine cu anumite procedee ale celorlalte metode de invatamant. Expunerea isi justifica locul si rolul instructiv-educativ si in etapa contemporana, deoarece asigura transmiterea unui volum relativ mare de cunostinte, intr-un timp relativ scurt.

ASPECTE PRACTICE

Forme ale expunerii

In functie de particularitatile si cerintele specifice ale gradului si profilului invatamantului, ale disciplinei de studiu, ale tipului de activitate didactica, de particularitatile clasei (grupului) de elevi, expunerea poate folosi forme diferite de realizare, cum ar fi: a) povestirea b) explicatia si c) prelegerea.

a) Povestirea este forma de expunere cu caracter plastic – intuitiv, concret, evocator si emotional, care sporeste valoarea comunicarii, in special la elevii de varsta mica, ca urmare a specificului nivelului de dezvoltare intelectuala a scolarului si contribuie masiv la apropierea unor continuturi ale disciplinelor cum ar fi: limba materna, istorie, educatie civica, religie, etc. Ea poate fi folosita ca un procedeu auxiliar in toate gradele de invatamant pentru prezentarea unor momente si fapte din istoria stiintei, din viata unor oameni de stiinta, cultura, precum si pentru a dinamiza atentia si functia educativa a activitatii didactice.

Modalitati de integrare a povestirii in demersul didactic:

1.istorie-prezentarea unor fenomene si procese cum ar fi: formarea imperiului austro-ungar; caderea Constantinopolului; luptele lui Mihai Viteazul cu turcii; Unirea Principatelor Romane.

2.stiinte-evidentierea formarii Lacului Rosu; modul in care Arhimede ajunge la "legea fluidelor"; impactul emisiilor de CO2 asupra mediului inconjurator.

3.limba engleza-povestiri despre valoarea si universalitatea lui Shakespeare.

4. religie- nararea unor fapte biblice: fuga din Egipt; copilaria lui Isus; calatoria apostolului Andrei in Dobrogea.

b) Explicatia este forma de expunere care consta in precizarea, lamurirewa, clarificarea conceptelor legilor, structurilor si a mecanismelor de functionare studiate.

Ea se foloseste de datele descrierii si demonstratiei, de detaliile de specialitate, teoretice si experimental-aplicative si de cele Iogico-matematice, asigurand intelegerea si constientizarea celor studiate in plan cognitiv si aplicativ, verificarea gradului de intelegere, contribuind la antrenarea si dezvoltarea spiritului de observatie, a memoriei si gandirii logice.

Pentru a asigura o explicatie eficienta este necesar sa se evite exagerarile privind detaliile si argumentarile nesemnificative, deoarece acestea pot diminua posibilitatea evidentierii esentialului, si ca atare pot duce la scaderea nivelului cunoasterii. Explicatia eficienta necesita un efort serios de documentare si experimentare, insotit de un proces logic de abstractizare a ceea ce este important.

Iata cateva exemple:

1. limba romana:

-evidentierea modului de formare al neologismelor;

-precizarea motivului de folosire al liniei de dialog.

2. matematica:

-modul de rezolvare a ecuatiei de gradul ll;

-modul de rezolvare a unei probleme folosind teorema lui Pitagora;

-clasificarea tringiurilor dupa anumite criterii.

3.educatie tehnologica:

-modul de realizare al unui picior de masa

4.educatie plastica:

-modul de a alege culorile

c) Prelegerea- este forma de expunere care consta in prezentarea unui volum amplu de continuturi curriculare, organizat pe inalte criterii de stucturare logica, stiintifica si pedagogica. Ea foloseste indeosebi descrierea si explicatia, imbinata cu alte modalitati demonstrative-intuitive, Iogico-matematice, specifice predarii fiecarei discipline de invatamant. Ea poate fi aplicata in liceu, invatamantul tehnico-profesional si cu o pondere sporita in invatamantul superior si dureaza de obicei doua ore. Prelegerea presupune un efort suplimentar de sistematizare in concepere si realizare.

Folosirea prelegerii are urmatoarele aspecte care ii dau valoare:

-ofera elevilor adevaruri gata selectate;

-reduce timpul necesar dobandirii unor noi continuturi;

-asigura un model de sistematizare si prezentare logica al continuturilor;

-asigura o comunicare reala intre elev si profesor

Limitele prelegerii sunt:

-pasivitatea metodei care il transforma pe elev in receptor de informatie;

-memorarea mecanica, preluarea necritica al informatiilor

-caracter unidirectional profesor – elev

-este relativ plictisitoare fiind incapabila de a stimula creativitatea ,interesul , curiozitatea

Aceste limite impun respectarea unor exigente:

– activizarea expunerii, prin utilizarea explicatiei, intrebarilor retorice, unor materiale documentare, imagini, citate, inregistrari audio video si folosirea tehnicilor de comunicare nonverbala si paravrbala;

-expunerea sa fie continua si sistematica

-limbajul xsa fie adecvat particularitatilor de varsta al elevilor cantitativ-calitativ si sub aspectul ritmului si al fluentei;

-volumul de continuturi sa fie accesibil : pentru clasele mici 3-5 notiuni, iar pentru clasele mari se poate ajunge pana la 20 notiuni noi;

-plasticitatea expunerii;

– o buna pregatire anterioara.

In functie de anumite criterii, cum ar fi perioada de predare, mijloacele si limbajele folosite, specificul disciplinii de specialitate etc, prelegerea poate fi realizata sub diferite forme: prelegerea magistrala; prelegerile dialog, dezbatere sau discutie; prelegerile cu demonstratii (ilustratii) vii si aplicatii si alte tipuri de prelegeri.

Prelegerea magistrala este un tip de expunere traditionala, (de la catedra, de la pupitrul de predare), care foloseste, in principal, comunicarea orala, imbinata cu scrisul pe tabla. Ea se foloseste, indeosebi, la deschiderea cursurilor, avand ca obiectiv prezentarea de ansamblu a disciplinei. Realizata cu competenta, eventual imbinata si cu alte „limbaje" de comunicare: audio-vi-zuale, experimentale etc. poate trezi interesul si atasamentul elevilor fata de disciplina respectiva.

Prelegerile dialog, dezbatere sau discutie. Ele imbina comunicarea orala cu conversatia didactica (intrebarile si raspunsurile) a ambilor factori – profesor -elev si cu participarea lor la clarificarea, argumentarea, abstractizarea, generalizarea, sistematizarea si chiar aplicarea informatiilor etc. Prin intermediul unor procedee didactice sub forma de dezbateri sau discutii, se imbina indrumarea profesorului cu spiritul analitic, critic, de initiativa si creativ al elevilor.

Acest tip de prelegeri ii determina pe elevi sa participe la propria pregatire, fapt care sporeste calitatea si eficienta invatarii si a dezvoltarii personalitatii lor. Prelegerile de acest fel necesita o anumita pregatire prealabila a elevilor, pentru ca participarea lor la dialog, dezbatere si discutie sa se faca in cunostinta de cauza.

Prelegerea cu demonstratii (ilustratii) vii si aplicatii este tipul de prelegere care imbina mesajele orale si intuitive – demonstratia intuitiva, materialul didactic, mijloacele audio-vizuale, desenul didactic etc, cu mesajele logico-matematice si aplicative (practice) – experiente de laborator, judecati si rationamente si, respectiv, procesele practice. In realizarea ei este necesar sa se imbine dirijarea profesorului cu participarea efectiva a elevilor Un asemenea tip de prelegere asigura caracterul activ-participativ al predarii-invatarii, contribuind la formarea convingerilor stiintifice si la formarea capacitatilor si abilitatilor profesionale.

Alte tipuri de prelegeri, cum ar fi:

– prelegeri cu oponenti; acest tip de prelegeri permite ca in timpul predarii alti specialisti (cadre didactice) sau chiar cursanti foarte bine pregatiti sa ceara explicatii, sa faca observatii in spirit critic si, eventual, sa aduca completari, conducatorul prelegerii ramanand, insa, profesorul; astfel de „interventii" dau un caracter activ-participativ, elevat si interesant prelegerii, declanseaza lupta de idei.

– prelegeri in echipa, ele necesita cooperarea mai multor specialisti (cadre didactice), care prezinta, intr-o corelatie stiintifica si metodico-didactica, diferite teme sau componente ale acestora, ele fiind alese in functie de experienta, etc; aceasta modalitate de predare poate ridica calitatea predarii, interesul fata de anumite elemente stiintifico-tehnice etc, datorita participarii unor inteligente diferite, dar si talentului lor pedagogic;

– prelegeri audio sau audio-video-meditatii, cum sunt inregistrarile pe benzi magnetice, pe film, C.D.Rom-uri sau casete video, care pot fi audiate sau audiovizionate direct, prin mijloace tehnice locale sau prin mass media (radio, televiziune, calculator, Internet sau sateliti didactici), insotite si de unele indrumari de studiu; ele pot servi studiului individual la toate formele de invatamant, dar, indeosebi, in cazul cursurilor serale, cu frecventa redusa si invatamantului la distanta, fiind imbinate, dupa caz, cu studiul notitelor, manualului etc.

in functie de demersul, in timp, al predarii unor discipline se pot realiza urmatoarele tipuri de prelegeri:

– prelegeri introductive, care se folosesc la inceputul predarii si au scopul de a da o privire de ansamblu si a orienta studiul unei discipline de invatamant;

– prelegeri curente, folosite pe parcursul predarii si care contribuie la transmiterea continutului de baza al disciplinei de invatamant si

– prelegeri de sinteza (finale) — care au ca obiective didactice restructurarea materiei predate in sisteme de cunostinte esentiale si orientarea elevilor (studentilor) spre activitatea de evaluare si autoevaluare.

in functie de caracterul relatiei profesor-elev se pot aprecia ca tipuri de prelegeri: prelegerea distanta, care se caracterizeaza prin sobrietate si oficialitate deosebite, care tine elevul la distanta, luandu-i sansa de a fi un partener al activitatii de predare, si prelegerea apropiata, care se caracterizeaza prin caldura spirituala, prin considerarea elevului ca un partener activ si important in actul predarii-invatarii.

Clemanceau Benjamin (184l-l929), om politic francez, isi incepea discursurile sale cu o voce slaba, spunand ca nu se simte bine (motiv de complezenta pentru a obtine linistea), dupa care vocea ii devenea tot mai puternica, desigur in limitele unei intensitati rezonabile.

Cerintele prezentate pentru realizarea prelegerii de catre profesor nu trebuie desconsiderate, ci ele trebuie respectate creator. Experienta didactica valoroasa si eficienta a demonstrat, ca nerespectarea unor asemenea cerinte poate afecta prestigiul si chiar eficienta predarii – invatarii. De altfel, respectarea unor cerinte de genul celor prezentate este benefica nu numai pentru profesor, ci si pentru alti profesionisti care indeplinesc functii informationale, educationale sau oratorice, cum ar fi: oamenii politici, demnitarii, managerii, avocatii, redactorii si reporterii din mass media, instructorii si altii.

Pentru o exemplificare orientativa, fara comentarii, referitoare la modul de tinere a prelegilor, redam aprecierile asupra a doi fosti profesori universitari ai autorului acestei carti la Universitatea „AU. Cuza" din Iasi: „Acad. Stefan Barsanescu (1895-l984), profesor de pedagogie, format la Scoala superioara germana, avea un discurs riguros, organizat, un curs sistematic, usor de urmarit si de notat"; ,Acad. Vasile Pavelcu (1900-l991) profesor de psihologie, format la Scoala superioara franceza, era un fel de artist, maiestuos, care impresiona prin dialogul cu studentii, construind cursul „pe loc". Ideile parca se nasteau in timpul predarii, iar studentii participau activ si creativ. Nu se puteau lua notite, ci doar insemnari separate, de expresii memorabile. El cerea sa recream universul ideatic in care ne-a introdus, sarcina grea, dar cu efect formativ." (Aprecieri facute de prof. univ. dr. Adrian Neculau de la Universitatea din Iasi, si dansul fost student al Acad. Vasile Pavelcu, in prefata cartii lui Vasile Pavelcu, cu titlul „Elogiul prostiei – Psihologie aplicata la viata cotidiana", aparuta la Editura Polirom, Iasi, 1999).

CAPITOLUL III

REFERAT PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Probleme emoționale și insuccesul școlar al copiilor minori și adolescenți

CAZUL TRAUMEI

ASPECTE TEORETICE

Mi-am propus să abordez subiectul traumei la copii și cum interferează aceasta cu procesul psihopedagogic al învățământului deoarece lucrez cu copii instituționalizați și mă confrunt zilnic cu bariere atunci când desfățor activități de efectuare a sarcinilor școlare sau pedagogice.

Pentru început voi rezuma o clasificare a traumelor din copilarie. Psihologii afirmă că este deosebită de importantă diferențierea între un eveniment traumatic singular (trauma de tip I) și un eveniment traumatic complex, ce se întâmplă pe o perioadă mai lungă de timp (tip II) (Terr, 1995). Cele două traume duc la distorsionări cognitive și afective și au diferite consecințe pe termen lung. Trauma de tip I sau trauma de șoc este amintită detaliat, facând abstracție de distorsiunile perceptive determinate de reacția traumatică acută. De exemplu, evenimente precum un abuz fizic sau emoțional, schimbarea structurii familiale prin decesul uni părinte, divorț, sau instituționalizarea, astfel de evenimente având rolul psihologic de a destructura brusc ceea ce copilul a asimilat până atunci în materie de concepte concrete, precum casă, families au abstracte precum iubire, securitate. Copiii pot găsi adesea explicații magice pentru eveniment, atâta vreme cat ei nu sunt în stare, pe baza dezvoltării lor cognitive, să pătrundă conexiunile complexe și să țină seama de conceptul hazardului. În consecință, experențierea unui eveniment traumatic în copilăria mică poate duce la profunde sentimente de vinovăție.

O traumă de tipul durabil II duce la negare si anestezie emotionala. Acest tip de traumă se repetă frecvent pe o perioadă mai lungă de timp, ea putând include stresori similari celor de la trauma de tip I, diferența fiind cea menționată mai sus. Frecvent apar depersonalizarea și disocierea. Unii copii dezvoltă o capacitate de autohipnoza, sau anestezie emoțională, detașare pentru a se putea îndeparta de stresul traumatic recurent. Această capacitate poate să fie unul dintre precursorii precoce ai unei tulburări disociative de identitate ulterioare. Aceasta are loc totuși relativ rar, spre deosebire de disocierile spontane. Cele mai frecvente consecinte emotionale sunt distanțarea si anestezia afectivă, forme de apărare pe care copiii nu le dezvoltă in mod obișnuit după traume de tip I.

Mânia și furia durabile țin de consecințele obișnuite ale maltratării severe prelungite. Aceste afecte pot să se indrepte către propria persoana, adesea alternand cu pasivitatea extremă și amorțire emoțională și apoi pot contribui la autorănire și suicid. În alte cazuri agresivitatea resimțită se orientează spre exterior, se schimbă rolurile din schema relațională traumatică și victimele se transforma în abuzatori la rândul lor. Acest tip de reacție este cel mai des întâlnită și observată în mediul educațional, în același timp cea mai puțin identificată ca fiind un semn al prezenței unei trauma în viața copilului.

Combinația de traume de tip I si de tip II – deci factori situaționali traumatici persistenți împreună cu vătămări și pierderi de tip șoc – duce de regulă la stări de tristețe și însingurare îndelungată, patologică și la depresie. Leziunile, durerile și degenerările creează adesea un dor constant de o stare fără durerea resimțită frecvent. Copiilor le vine greu să integreze realitatea evenimentelor traumatice sau a infirmităților în noua lor identitate.

În cazul unei maltratări prelungite sau abuz infantil, sunt adesea afectate mai multe secțiuni de dezvoltare. Dezvoltarea poate stagna și forțele de dezvoltare ale copilului mai sunt legate numai în efortul de a se adapta situației traumatice, respectiv de a-i supraviețui psihic și adesea fizic. Nu este obligatoriu ca o traumă de șoc să întrerupă dezvoltarea. Astfel de traume pot rămâne în memorie ca o experiență neelaborată. Schema traumatică respectivă va fi apoi stimulată în cazul unor stresuri analoage.

ASPECTE PRACTICE

Traumele din copilarie pot să atragă deci după ele o multitudine de procese de dezvoltare dereglate, simptome și diagnostice în viața de mai târziu. În ciuda multitudinii modalităților de expresie, traumele din copilarie au totuși in comun patru indicii, după cum spun mulți specialiști:

1.    Amintiri recurente, care se impun.  Pe lângă retrăirea vizuală, ca forma cea mai frecventă a retrăirii, apar și amintiri tactile, olfactive sau acustice. Ele corespund modalității de experiențiere predominante în situația traumatică. Un copil care experențiază retrăirea recurentă a amintirilor traumatice poate apărea retras, izolat sau poate repeat acelați scenario inconștient, în care abate asupra celor din jur experiența care i-a făcut lui însuși rău.

2.    Modalități comportamentale specifice. Aici intră așa-numitul “joc traumatic”, în care copiii repetă trăirea traumatică într-o secvență adesea nesfârșită și o reînscenare a aspectelor parțiale ale experienței traumatice în patternurile de comportament automatizate. Copiii înșiși nu pot să stabilească în cele mai multe cazuri nici o conexiune între jocul lor și evenimentul traumatic.

3.    Angoase traumaspecifice. Legătura angoaselor cu situația traumatică originară este un criteriu de diagnostic diferențial față de angoasele infantile nevrotice. Angoasele se pot manifesta prin coșmaruri sau fobii.

4.    Atitudine alterată față de oameni, de viață și de viitor. Pierderea încrederii în oameni și așteptările negative față de viitor sunt cele mai importante urmări ale zdruncinarii înțelegerii infantile despre lume. Acești copii nu au o perspectivă, au stima de sine foarte scăzută și refuză să depună vreun efort în îndeplinirea sarcinilor școlare.

Evenimentele stresante din viața copilului care cumulate favorizează dezvoltarea unei tulburări psihice sau a unei dezvoltări defectuoase. Aceștia și factorii situaționali traumatici poat conduce la trauma cumulativă. Băieții sunt mai vulnerabili la acești factori comparativ cu fetele.

Copii sunt așadar mai vulnerabili pentru a evalua o categorie mai largă de evenimente ca fiind traumatice din cauza perioade de dezvoltare în care se află. Această perioadă este caracterizată de cogniții orientate pe concret, el având tendința să atricbuie persoanelor unele procese supranaturale, astfel atunci când părinții îi refuză protecția el ripostează și afișează comportamente opozante. Faptul că ei încă nu se înțeleg pe sine și nici funcționarea lumii, ei nu își formează decât o reprezentare limitată despre circumstanțele în care a apărut trauma.

Consecințele pe termen lung ale traumei din copilărie include și sfera relațională a copiilor în sensul că afectul alterat poate duce la alexitimie, sau incapacitatea de a manifesta și recunoaște emoțiile proprii sau ale celorlalți. Astfel se creează un cerc vicios, mai mulți parametrii contribuind la retraumatizare sau la trauma colaterale.

Simptomatica cea mai evidentă care apare ca rezultattul dintre interacțiunea traumei cu eforturile eului de a compensa este anxietatea, depresia, tulburările dissociative, tablourile psihogene și dependența. Anxietatea, ca frica extremă de anumite situații pot interfera cu mediul educațional intervenind între așteptările realiste cu referire la sarcină și teama de eșec. Tablourile psihogene se referă la simptomatologie mai degrabă somatic decât psihologică dar ce are consecințe vaste în plan psiho-social. De exemplu tulburări logopedice fără cause ereditare cum ar fi mutismul sau întârzierea în dezvoltare, un alt caz poate fi anorexia sau bulimia nervoasă.

Pornind de la trecerea în revistă a tipurilor de traumă și cum să le recunoaștem la copii de mai sus, vom aborda problema interferenței acestor simptome cu acumularea de cunoștințe și performanța școlară, mai exact continuarea unei dezvoltări normale și armonioase pe plan cognitv și afectiv.

Specialiștii și practicienii cunosc foarte bine că unul dintre simpotomele depresiei este scăderea capacității mnezice. Așadar, se poate corela evident, prezența unui eveniment traumatic ce duce la depresia infantilă, va împiedica copilul să țină pasul cu evoluția procesului istructuv-educativ al clasei și cel mai adesea intervine insuccesul școlar sau chiar abandon. Acest hazard nu ține așadar de voința sau inplicarea copilului ci de factori de mediu și familiali ce îi modifică structura bio-psihologică astfel încât nu face față cerințelor școlii.

De asemenea, alt simptom mai puțin cunoscut al depresiei este furia sau iritabilitatea. Unii copii pot fii apatici și lipsiți de viață atunci când le este greu să integreze anumiți stresori mai puternici cu care se confruntă, alții manifestă ostilitate crescută și iritabilitate. Adesea educatorii pun această ostilitate pe seama comportamentului deviant, al nerușinării sau lipsei de educație, dar dacă ne uităm la motivele mai profunde putem descoperi prezența traumei care a dus la această tulburare.

Tot mai des sunt semnalate cazuri de adicții la copii, de jocuri video violente, dulciuri sau mâncare rapidă. Aceste manifestări pot fi semnalul prezenței unei amorțiri emoționale ce încearcă să fie substituită cu consumul excesiv de stimuli ce oferă recompense pozitive imediate. Bineînțeles că un copil dependent de jocurile video nu mai acordă timp și interes realizării temelor sau a activităților sociale sau în aer liber.

Cel mai frecvent, în clasă pedagogul nu este pregătit să fie sensibil la toate aceste lucruri enumerate mai sus care îi pot efecta comportamentul școlar al copilului și externalizează motivația slabă și lipsa de interes către elevul care poate fi opozant, dezinteresat, agresiv, ostentativ sau izolat. Din păcate, cel mai frecvent aceste comportamente ale copiilor sunt explicate tocmai de experiența neconștientizată a unei traume, doar 1 % dintre cazuri putând fi explicate de o psihopatie sau un nivel crescut de machiavelism.

Se observă, mai ales în sistemul nostru de învățămând atenția scăzută acordată individualității și unicității fiecărui copil, presiunea fiind de a uniformiza, predominant prin oferirea de cât mai multe informații și sarcini. La rândul lui, educatorul acumulează frustrarea că nu își permite să se apropie mai mult de elevi și devine un fel de prizonier al încercării de a justifica utilitatea programei pe care trebuie să o îndeplinească.

Comunicarea între familie, pedagog, copil și consilierul școlar ar fi o soluție potrivită pentru a scana cazurile de abuz și a se interveni atât la nivelul contextului social și familial cât și individual, terapeutic. De asemenea prevenția psihologică, dacă ar exista ca ramură a sănătății mintale ar ajuta populația să fie mai conștientă de manifestarea problemelor emoționale la copii și cauza acestora și ar crește gradul de sensibilizare și empatizarea cu copii așa numiți “problemă”.

CAPITOLUL IV

DIDACTICA SPECIALITATII

1.ASPECTE TEORETICE

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR 15 iulie 2015

Probă scrisă Economie și educație antreprenorială Profesori

Varianta 3

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. • Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte) “Finanțarea cheltuielilor guvernamentale prin creșterea masei monetare pare magie, ca și când din nimic s-ar obține ceva. Pentru a da numai un exemplu, guvernul construiește un drum achitând cheltuielile cu bancnote noi, emise de Rezerva Federală. […] Banii suplimentari au mărit prețurile atunci când au fost folosiți. […] Prețurile mai mari înseamnă că, folosind banii pe care îi dețineau anterior, oamenii vor cumpăra acum mai puțin decât au făcut-o înainte”. (Milton & Rose Friedman, Liber să alegi, Editura All, București, 1998, p.217) A. 1. Pornind de la textul dat, elaborați o analiză, de aproximativ 2 pagini, a dezechilibrelor macroeconomice – inflație și șomaj – pe baza următoarelor repere: – menționarea formei de piață pe care se manifestă fiecare dintre cele două dezechilibre – caracterizarea celor două dezechilibre macroeconomice – precizarea a două măsuri de diminuare a șomajului, cu privire la populația ocupată – precizarea a două măsuri de diminuare a inflației, cu privire la masa monetară 12 puncte 2. Prezentați două efecte ale sporirii investițiilor pe piața bunurilor și serviciilor. 4 puncte 3. Argumentați afirmația potrivit căreia șomajul este un rău necesar. 4 puncte

B. 1. Prezentați două modalități de finanțare a activității desfășurate de antreprenor. 4 puncte 2.Explicați, în aproximativ o pagină, necesitatea aplicării metodelor de cercetare a pieței înainte de lansarea unei afaceri, în situația unei economii afectată de inflație. 6 puncte

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

A. În urma analizării activității desfășurate în anul 2014, conducerea S.C. “Pralina” S.R.L., a calculat o rată a profitului la costul total de 20%, în condițiile în care costul unitar a fost de 10 lei. Pentru anul 2015, aceasta își propune sporirea ratei profitului cu 5 puncte procentuale, în condițiile în care prețul de vânzare nu se modifică. Pe baza acestor date, determinați, scriind explicit algoritmul de rezolvare și explicitând simbolurile utilizate: a. modificarea absolută a costului unitar; b. rata profitului calculată la cifra de afaceri pentru anul 2015. 10 puncte

B. În perioada 2012-2013 producția S.C. “Orion” S.A. a crescut cu 50 %, în condițiile în care firma a mărit numărul salariaților de la 15 la 18. În urma acțiunii sindicatelor s-a hotărât indexarea salariilor cu 60% din creșterea productivității muncii, în condițiile în care rata inflației a fost în această perioadă de 12%. În vederea eficientizării activității, conducerea firmei decide substituirea unei părți a factorului de producție

munca, a cărui productivitate marginală este 100 buc./salariat, cu factorul de producție capital, la o rată marginală de substituție de 2. Pe baza acestor date, calculați, scriind explicit algoritmul de rezolvare și explicitând simbolurile utilizate: a. modificarea puterii de cumpărare a unui salariat; b. productivitatea marginală a factorului de producție capital. 20 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) A. Următoarea secvență face parte din programa școlară de economie.

1.3. Recunoașterea caracteristicilor generale ale pieței în diferite forme concrete de manifestare a acesteia 2.4. Compararea unor fenomene și procese specifice dinamicii economice 4.3. Adecvarea comportamentului economic propriu la cerințele unui mediu concurențial

Piața –întâlnire a agenților economici

Relația cerere-ofertă-preț în economia de piață

Mecanismul concurențial

Forme ale pieței – Piața capitalurilor (Programa școlară de economie, OMEC nr. 3252 / 13.02.2006)

Proiectați, în format tabelar, conform structurii de mai jos, unitatea de învățare corespunzătoare acestei secvențe, pentru un buget total de timp de 4 ore. În cadrul tabelului veți delimita, cu o linie orizontală, spațiul corespunzător pentru elementele inserate la fiecare oră de curs, din totalul celor 4 ore alocate acestei unități de învățare:

10 puncte

B. Scrieți pe foaia de examen litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre enunțurile de mai jos. Este corectă o singură variantă de răspuns.

1. Instrumentul de lucru al cadrului didactic, care stabilește oferta educațională pentru un parcurs școlar determinat, în termeni de finalități urmărite, conținuturi fundamentale de ordin teoretic, experimental și aplicativ, sugestii metodologice generale pentru orientarea procesului didactic și pentru evaluare este: a. manualul școlar b. programa școlară c. planul-cadru d. ghidul metodologic

2. Metoda didactică prin care elevul este pus într-o situație reală de viață, prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaștere este: a. explicația pedagogică b. instructajul didactic c. studiul de caz d. demonstrația didactică

3. Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte itemii de tip:

a. alegere duală, răspuns scurt, alegere multiplă b. alegere duală, eseu nestructurat, alegere multiplă c. completare, răspuns scurt, întrebare structurată d. întrebare structurată, completare, eseu liber

4. Proiectarea unui opțional de extindere implică și elaborarea de noi competențe:

a. specifice b. generale c. cadru d. operaționale

5. Forma de organizare a activității didactice în cadrul căreia profesorul transmite informații, explică, demonstrează, argumentează, dirijează activitatea tuturor elevilor, iar elevii rezolvă, simultan și în același ritm, sarcinile de instruire comunicate de profesor este reprezentată de organizarea:

a. frontală b. pe grupe c. individuală d. pe perechi

6. Funcția prognostică a evaluării constă în: a. recunoașterea statutului dobândit de către candidat în urma susținerii unui examen b. aprecierea domeniilor sau a zonelor cu performanțe viitoare maximale ale educabililor c. clasificarea candidaților în ordinea descrescătoare a nivelului de performanță atins d. identificarea nivelului performanței, a punctelor tari și slabe, pe domenii ale performanței

7. Componentele programei școlare care orientează demersul didactic către achizițiile finale ale elevului sunt reprezentate de competențele:

a. transcurriculare b. operaționale c. generale d. transdisciplinare

8. Printre metodele didactice moderne se regăsesc: a. exercițiul, expunerea didactică și conversația b. studiul de caz, modelarea și problematizarea c. explicația, demonstrația și observarea d. conversația, modelarea și demonstrația

9. Factorul perturbator al evaluării didactice caracterizat prin faptul că aprecierea se realizează prin extinderea unor calități secvențiale la întreaga conduită didactică a elevului este reprezentat de:

a. efectul de siaj b. efectul de halo c. efectul de feedback d. efectul de backwash

10. La nivelul unei discipline de învățământ, competențele urmărite a se forma, la elevi, pe parcursul unui an de studiu sunt cele:

a. cadru b. operaționale c. specifice d. generale

11. Valențele psihopedagogice ale mijloacelor de învățământ se referă la faptul că acestea: a. permit expunerea informației ca o succesiune de idei, teorii, interpretări b. reprezintă drumul sau calea de urmat în activitatea comună a educatorului și educaților c. au drept scop informarea și modelarea sub aspect uman a educaților d. asigură caracterul intuitiv, concret-senzorial și sugestiv al activității de învățare

12. Reprezintă calități ale instrumentelor de evaluare: a. obiectivitatea, validitatea și aplicabilitatea b. validitatea, corelarea și obiectivitatea c. aplicabilitatea,coerența și subiectivitatea d. coerența, corelarea și validitatea

13. Pentru a cunoaște numărul de ore aferent disciplinelor pe care le predă, în funcție de filieră, profil și specializare, cadrul didactic trebuie să consulte: a. manualele școlare b. planurile-cadru c. ghidurile curriculare d. programele școlare

14. Funcția stimulativă a mijloacelor de învățământ: a. asigură contribuția lor la exersarea și la dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia: analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea b. este datorată faptului că unele mijloace de învățământ pot servi la verificarea și evaluarea nivelului de cunoștințe, deprinderi, competențe c. este exercitată atunci când mijloacele de învățământ sunt valorificate ca material demonstrativ, respectiv ca substitute ale realității d. constă în dezvoltarea motivației interne a elevilor pentru studiu, în trezirea curiozității, a interesului epistemic și a dorinței de cunoaștere

15. Fidelitatea reprezintă calitatea unui test: a. de a produce rezultate comparabile în cursul aplicării sale repetate b. prin care evaluatori diferiți aplică în mod unitar baremul de evaluare și de notare c. de a fi administrat și interpretat cu ușurință de către evaluatori d. prin care sunt acoperite, uniform, elementele de conținut majore pe care le testează

16. Documentele curriculare utilizate în vederea realizării planificării calendaristice sunt reprezentate de:

a. manualele și programele școlare b. planurile-cadru și programele școlare c. auxiliarele curriculare și programele școlare d. manualele și auxiliarele curriculare

17. Sintagma mijloace de învățământ se referă la: a. totalitatea manualelor alternative care pot fi utilizate în procesul didactic desfășurat într-o unitate de învățământ b. ansamblul echipamentelor de natură tehnică care sunt implicate în activitățile instructiv- educative c. ansamblul materialelor naturale sau realizate intenționat, care sprijină desfășurarea activităților instructiv-educative d. prezentarea informației sub formă descriptivă, respectând ordonarea în timp sau în spațiu a obiectelor și a fenomenelor

18. Validitatea de fațadă a unui test de evaluare exprimă măsura în care testul: a. este relevant și important pentru cei ce sunt testați b. face prognoza rezultatelor viitoare ale elevului c. acoperă uniform elementele de conținut majore pe care le testează d. urmărește evaluarea unui anumit construct

19. Mijloacele de învățământ contribuie, în mare măsură, la: a. stabilirea drumului de urmat în activitatea comună a educatorului și educaților b. selectarea manualului ce va fi utilizat la clasă în activitatea instructiv-educativă c. organizarea experienței senzoriale a elevilor și la consolidarea structurilor perceptive d. stabilirea nivelului aspirației educaționale a elevilor și a nivelului achizițiilor acestora

20. Itemul care pune elevul în situația de a determina corespondența corectă dintre cuvinte, propoziții, fraze, valori numerice, semnificații, litere, simboluri este itemul de tip:

a. completare b. alegere duală c. alegere multiplă d. pereche

20 puncte

ASPECTE PRACTICE

PROBA SCRISA

ECONOMIE SI EDUCATIE ANTREPRENORIALA

PROFESORI

REZOLVARE:

SUBIECTUL 1:

FORTA DE MUNCA SI SOMAJUL

Slujbele sunt importante.Ele inzestreaza lucratorii nu numai cu venit,dar,de asemenea,cu statut social si un sens al implinirii ( al realizarii).Pentru economie,slujbele reprezinta intrebuintarea resurselor noastre de munca pentru a produce produsele si marfurile dorite.Deci,atat muncitorii individuali cat si societatea,in general castiga (obtin profit)cand oamenii muncesc.Pentru aceste motive,un scop major al politicii economice ar fi protejarea ocuparii integrale a fortei de munca,adica sa se asigure ca oricine cauta slujba poate gasi una.

Consideram forta de munca ca fiind toate persoanele peste 16 ani care muncesc pentru a fi platite sau sunt in cautarea unui loc de munca.

Pentru a da un sens a ceea ce este somajul trebuie clarificat conceptual de ocupare integrala.Ocuparea integrala a fortelor de munca (full employement) nu inseamna ca fiecare are o slujba.Din contra,putem avea ocupare integrala a fortei de munce chiar cand se merge la scoala,cand oamenii sunt in spital si oamenii in varsta se bucura de pensionarea lor.Nu exista un motiv de ingrijorarea ca oricine poate sa munceasca,ca exista slujbe garantate pentru toate acele personae care sunt gata sa munceasca si care doresc sa caute slujbe.

Prima grija este aceea de a deosebi acei indivizi care sunt gata sa munceasca si acei indivizi care,din motive personale sau institutionale,nu sunt disponibili pentru slujba.

Forta de munca consta din orice persoana peste 16 ani care munceste in present plus toti aceia care nu muncesc dar sunt in cautarea unei slujbe.

De asemenea,indivizii sunt considerati ca angajati intr-o anumita saptamana chiar daca lipsa lor de la munca este datorata petrecerii concediului de odihna,concediu medical,greva etc.Toate aceste persoane sunt privite ca persoane care au slujba,dar momentan nu muncesc.De asemenea,sunt considerati ca angajati,membrii familiei care nu sunt platiti,dar care muncesc intr-o intreprindere familiala.Oamenii care nici macar nu sunt angajati si nici nu sunt considerati ca facand parte din forta de munca se considera un fel de _neparticipanti.

Inflația este procesul de creștere semnificativă și persistentă a nivelului prețurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaționiste, influența prețurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al prețurilor va crește.

De asemenea, inflația mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare (respectiv a cantității de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată prin intermediul unei unități monetare).

De obicei, o creștere a nivelului mediu al prețurilor de sub 1% anual nu este considerată inflație. Un nivel al inflației între 1 și 3 % pe an este considerat rezonabil pentru o economie în expansiune, iar o astfel de inflație se numește inflație târâtoare. La polul opus se situează situația în care inflația este de peste 50% pe lună, caz în care avem hiperinflație.

Pe termen lung inflația este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influențat. Inflația nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluția acesteia au de câștigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut.

Inflația este un obstacol important în calea implementării politicilor economice de creștere economică, datorită faptului că anticipările agenților nu mai pot fi efectuate corect, și de aici o risipă de resurse și o neîncredere în politicile implementate de puterea publică.

Este necesar să facem distincție între inflația anticipată și inflația neanticipată.

Inflația neanticipată este acea creștere surprinzătoare a prețurilor, creștere care nu a fost anticipată de către agenții economici. Acest nivel al inflației poate fi mai mare decât nivelul real, determinat ex-post, sau mai mic decât acesta. Inflația anticipată este acea inflație pe care agenții economici o așteaptă în decursul perioadei următoare.

B.1. METODE DE FINANTARE :

-Profitul reinvestit;

-Credit bancar

B.2. INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL PIEȚEI

Obiectivul activității economice este obținerea profitului. Acestuia i se subordonează toate demersurile întreprinzătorilor, deci și intrarea firmei pe piață. Pentru aceasta este necesară cunoașterea și valorificarea oportunităților pieței prin studii de marketing. Cercetarea de piață constă în procesul de investigare a pieței cu scopul de a studia perspectivele vânzării unui produs care să conducă la obținerea de profit. În funcție de obiectivul urmărit, studiile pot fi: de conjunctură, de piață, de distribuție, de prospectare. Studiul de conjunctură răspunde la întrebarea dacă piața este sau nu favorabilă, studiul de prospectare servește la alegerea pieței (sau a produsului), iar studiul de piață adâncește cunoașterea pieței și a mijloacelor de cucerire a ei. Principalele obiective care trebuie urmărite la întocmirea unui studiu de piață sunt: • orientarea producției către acele sortimente care dispun de un nivel tehnic ridicat; • identificarea permanentă de noi piețe de desfacere; • coordonarea producției cu consumul intern, cu importul și exportul; • alegerea celor mai avantajoase forme de cooperare economică, tehnică și comercială. Aspectele de interes pentru studiile de piață se referă la: consum – studiat ca volum și structură; concurență – informații despre existență, pondere, spații neacoperite; preț – fixarea unui preț care să ofere produsului competitivitate și să asigure realizarea unui profit. Studierea pieței se poate realiza prin metode directe și indirecte. Cercetarea directă. Metodă de studiere directă a pieței: chestionarul, observarea (structurată sau nestructurată), înregistrarea de imagini, interviul, metoda anchetelor. Aceste instrumente se aplica asupra unui eșantion (grup de persoane selectat dintr-o populație astfel încât acesta să fie reprezentativ pentru întreaga populație.

Selecția grupului este rezultatul alegerii prin diverse tehnici (adesea pe baza selecției aleatoare) cu scopul investigării lor în locul întregii populații). Cercetarea indirectă cuprinde: analiza vânzărilor, analiza produsului, studiile demografice, studiile monografice, cele de distribuție, de promovare, de motivație, de creativitate și de previziune.

SUBIECTUL al II-lea ,

A.a. Modificarea absoluta a costului unitar

unde:

Iv = indicele de variabilitate;

Ci, Co = costurile (de producție) din perioada curentă și de bază;

Qi, Q0 = volumul producției în perioada curentă și de bază.

Raportate la indicele de variabilitate (Iv), costurile variabile pot fi:

costuri proporționale;

costuri nonproporționale.

A.b. Rata profitului

In functie de cifra de afaceri (CA) – exprima eficienta actelor de vanzare-cumparare efectuate de firma, si se calculeaza pe baza formulei:

Pf ' = Pf / CA x 100

B.a. Indicele puterii de cumpărare a banilor este un definit prin relația matematică:

IPCB=IM/IP {\displaystyle IPCB={\frac {IM}{IP}}}unde :

IM – indice masă monetară

IP – indice prețuri.

B.b.  – Productivitatea partiala marginala:

Wmgx = ΔQ/ΔL

Productivitatea marginala exprima variatia rezultatelor obtinute prin modificarea cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de productie. Ea fundamenteaza decizia producatorului privind oportunitatea si viabilitatea modificarii (cresterea sau scaderea) cantitatii de factori de productie utilizati. Pe scurt, reprezinta eficienta ultimei unitati din factorul de productie atras si utilizat in activitatea economica.

SUBIECTUL al III-lea

A.

B.

1-b, 2-c, 3-c, 4-a, 5-a, 6-b, 7-c, 8-b, 9-b, 10-c, 11-d, 12-a, 13-b, 14-d, 15-a, 16-b, 17-c, 18-a, 19-c, 20-d.

CAPITOLUL V

PROIECT LECTIE I.A.C.

PROIECT DE LECȚIE

Școala Gimnazială Nr.1 Faraoani

Disciplina: Educație tehnologică

Modulul : Materiale si tehnologii

Unitatea de învățare: Realizarea unui produs

Tema: Realizarea unui produs simplu

Clasa: a VI-a B

Student practicant: Bulai Iosif

Profesor coordonator: lector universitar dr. IULIAN FURDU

1. ASPECTE TEORETICE

I.Necesitatea formării deprinderii

Dezvoltarea capacităților elevilor de a proiecta, confecționa și evalua produse simple

( obiecte de podoabă). Dezvoltarea gustului estetic, al imaginației și creativității.

II. Structura logică a conținutului activității practice

2. ASPECTE PRACTICE

III. Contextul în care se desfășoară activitatea

IV. Obiective operaționale

V. Proba de evaluare

VI. Desfășurarea activității practice

CAPITOLUL VI

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

ASPECTE TEORETICE

FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

Managementul clasei de elevi reprezinta un ansamblu de activități și comportamente ale profesorului, care urmăresc conducerea eficienta a clasei si să întrețină o atmosferă de cooperare și de implicarea elevilor în realizarea sarcinilor de învățare care le revin. Pentru orice profesor este o provocare să poată menține un mediu de învățare adecvat unde elevul să se simtă stimulat, entuziasmat și să fie activ. Rolurile manageriale ale cadrului didactic:

– planificare

-organizare

-comunicare

-conducere

-coordonare

-indrumare

-motivare

-consiliere

-control

-evaluare

PLANIFICARE

Planificarea este primul pas în construirea activității manageriale a cadrului didactic. Profesorul alcătuiește un plan flexibil care stabilește obiectivele, analizează resursele educaționale și manageriale necesare pentru atingerea acestora și precizează activitățile, alcatuieste orarul clasei. Un management eficient presupune delimitarea responsabilităților și delegarea sarcinilor.

ORGANIZARE

Oamenii care vor să coopereze, vor munci împreună mult mai eficient dacă ei cunosc partitura ce o au de interpretat și felul în care se leagă rolurile lor în activitatea lor. Organizarea, ca și planificarea, este un proces care include stabilirea activităților necesare îndeplinirii obiectivelor. La nivelul clasei de elevi distribuirea sarcinilor trebuie să se facă de catre cadrul didactic in functie de competențele fiecărui elev.

COMUNICARE

Este o condiție esențială pentru o organizare cât mai eficientă.ntru atingerea scopului propus. Cadrul didactic areo mare responsabilitate pentru modul în care se comunică la nivelul clasei. Într-o clasă de elevi activitatea educativa implica un dialog permanent cu elevii care se concretizeaza prin arta formularii intrebarilor, dar si prin libertatea acordata elevilor in structurarea raspunsurilor. Dialogul elev-profesor necesita un climat educational stabil, deschis si constructiv.

CONDUCERE

Este activitatea desfasurata in clasa profesorul directioneaza procesul asimilarii, al formarii elevilor apeland la normativitatea educationala. Conducerea se aseamana cu activitatea de dirijare ce duce la constructia sentimentelor si a ideilor comune.

COORDONARE

Urmareste realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei. Elevii trebuie să fie dirijați în activitățile zilnice, săptămânale, în activitățile individuale sau colective. Autoritatea este un instrument al cadrului didactic. Autoritatea poate fi definită ca fiind dreptul de a angaja resurse, de a lua decizii. Autoritatea este un proces strâns legat de putere dar nu trebuie confundat cu aceasta.

INDRUMARE

Prin indrumare elevii sunt ghidati de catre profesor prin interventii punctuale adaptate situatiilor respective, prin sfaturi si recomandari care sa sustina reactiile si com[portamentele elevilor.

Cadrul didactic trebuie să fie echilibrat, trebuie să-și exercite autoritatea în fața elevilor și să fie responsabil de acțiunile sale, trebuie să fie un exemplu. Întotdeauna managerul unui grup își pune amprenta asupra grupului.

MOTIVARE

Se realizeaza in diverse moduri si anume:

-utilizarea aprecierilor verbale si a reactiilor nonverbale pentru a consolida comportamentele pozitive;

-orientarea valorica prin serii de interventii cu caracter umanist a tendintelor negative de comportament si conduita a elevilor;

-incurajarea si manifestarea solidaritatii cu momentele de suflet ale clasei.

CONTROL

Controlul se aplica in scopul cunoasterii stadiului in care se afla activitatea de realizaere a obiectivelor si a nivelelor de performanta ale acestora.

Controlul are rol reglator si de ajustare a activitatii si atitudinii elevilor.

EVALUARE

Evaluarea vizeaza masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa au fost atinse.

Se realizeaza prin instrumente de evaluare sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor adunate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale.

Judecatile valorice pe care le va emite cadrul didactic constituie o baza temeinica in caracterizarea elevilor.

Delegarea este un concept care exprimă responsabilizarea elevilor pentru anumite sarcini. Un manager nu poate să facă singur totul așa că va delega sarcinile pentru ca obiectivele să fie atinse mai repede și mai ușor. În cadrul școlii există o soluție pentru o bună organizare a activităților înclasa de elevi și acesta este Regulamentul de Ordine Interioară care prevede obligațiile școlii, a cadrelor didactice dar și a elevilor. De asemenea stipulează recompensele, sancțiunile si responsabilitățile.

FUNCTIILE MANAGERIALE ALE CADRULUI DIDACTIC

Functiile manageriale ale cadrului didactic are doua mari dimensiuni (NICULESCU 2002):

-dimensiunea sarcina

-dimensiunea umana

Functiile centrate pe dimensiunea sarcina sunt urmatoarele:

-analiza-diagnoza

-organizarea

-proiectarea

-implementarea programelor

-decizia

-circulatia informatiei

DECIZIA EDUCAȚIONALĂ

Decizia este un proces prin care managerul alege dintr-un număr de alternative pe cea mai eficientă pentru a ajunge la realizarea obiectivelor propuse. Pentru un cadru didactic, luarea unei decizii este foarte importantă și plină de responsabilități deoarece de acea decizie poate depinde viitorul elevului, personalitatea lui.

Deciziile pot fi clasificate în mai multe feluri:

-După gradul de cunoaștere a efectelor, pot fi decizii de rutină și decizi icreatoare

-După câmpul de acțiune, nivel ierarhic implicat distingem decizii strategice și decizii tactice

-După certitudinea atingerii obiectivelor, deciziile au fost clasificate îndecizii certe, decizii de risc și deciziile incerte

-După sfera de cuprindere, deciziile sunt individuale și colective, de grup.

Actul decizional are mai multe etape:

1.Pregătirea deciziei.

În primul rând va trebui identificată problema prin controlul curent al activităților din clasă, sondaje psihosociale permanente, sesizări ale altor cadre didactice sau ale părinților. Cadrul didactic nu trebuie să aștepte apariția problemei ci poate preconiza acest lucru și poate lua măsurile necesare înainte.Un al doilea pas este obținerea informațiilor, aflarea cauzelor care au generat problema prin observare, teste, studii de caz, convorbire. Se trece apoi la selecționarea, organizarea și prelucrarea informațiilor unde e nevoie în primul rând de abilitatea cadrului didactic, de experiența acestuia, de gândirea lui analitică. Se elaborează variantele posibil de abordat și planul de măsuri pentru rezolvarea problemei. O decizie presupune existența a două sau mai multe variante din care să fie aleasă cea mai bună pe baza comparației între avantaje șidezavantaje.

2.Adoptarea deciziei și a măsurilor de aplicare.

Pentru adoptarea deciziei trebuie avute în vedere câteva etape: mai întâitrebuie stabilit care este obiectivul și apoi cu ce resurse va trebui atins. Se vor compara avantajele și dezavantajele, cheltuielile, timpul fiecărei variante. Pentru alegerea celei mai bune variante decizionale, cea mai eficientă metodă de adoptare a deciziei este prin cooptarea elevilor la selecția alternativelor (Mihaela Vlăsceanu – „Psihosociologia educației și învățământului”).

3.Aplicarea deciziei și urmărirea îndeplinirii ei.

Această etapă are la rândul ei o serie de pași care trebuie urmați:

-Comunicarea deciziei se face personal și în cel mai scurt timp de la luarea ei.

-Explicarea și motivarea deciziei este un pas foarte important care serealizează împreună cu comunicarea acesteia. Trebuie motivat scopul deciziei, obiectivele urmărite, etapele acțiunii, punctele slabe, punctele cheie.

-Organizarea acțiunii practice presupune stabilirea termenelor, delegarea responsabilităților, feed-back-ul de informații de la elevi.

-Controlul îndeplinirii deciziei se poate face prin canalele de comunicare, natura informațională, locul de unde se primesc și intervalele de timp.

-Reglarea optimală a acțiunii se realizează de cadrul didactic prin încurajarea elevilor, motivarea lor, sprijin, fără a folosi constrângerea.

-Deciziile de corectare a acțiunii desemnează deciziile secundare, parțiale.

-Evaluarea rezultatelor obținute este un ultim pas care analizează modul încare a fost aplicată decizia la nivelul clasei de elevi.Pedagogia și managementul educațional subliniază necesitatea ca profesorul să devină profesor-decident .

CONTROLUL ȘI EVALUAREA

Controlul este funcția managerială de măsurare și corectare a performanțelor activității, pentru ca planurile și obiectivele organizației să fie realizate. A controla înseamnă a stabili standarde de performanță folosite pentru a măsura progresul spre realizarea obiectivelor.

La demararea controlul trebuie avute în vedere anumite aspecte de care se vor ține seama: nu toate clasele au condiții identice de derulare a relațiilor și proceselor educaționale; personalul didactic are o structura eterogenă din punct de vedere al pregătirii științifică și managerială; identificarea situațiilor de criză educațională nu poate fi întotdeauna prevenită.

Functiile centrate pe dimensiunea umana:

-organizarea grupurilor de copii/ elevi;

-formarea echipelor de copii/ elevi;

-motivarea copiilor/ elevilor;

-participarea, dezvoltarea personala a fiecarui copil/ elev

-negocierea

-gestiunea situatiilor de criza.

GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA

Cercetările de specialitate arată că temperamentul este înnăscut, în timp cecaracterul se formează prin educație, având o mare influență asupra personalității. Școala alături de familie are rolul de a educa și forma tinerii astfel încât aceștia să poată să se integreze în comunitate. Consilierea de către învățător sau profesorul diriginte este primul pas în stabilirea și corectarea disfuncționalităților ce acționează asupra elevului. Aceasta nu trebuie confundată cu discuția din timpul ședinței cu părinții. Ea este un act voluntar manifestat de ambii parteneri: dascăl-elev sau dascăl-părinte, un act care necesită o bună documentare și pregătire anterioară a celui care consiliază. Din punct de vedere științific, consilierea este un proces în care un profesionist stabilește o relație bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Prin procesul deconsiliere se poate ajunge la o înțelegere mai profundă a gândurilor, a trăirilor emoționale care asigură șansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale.

Consilierea asigură asistența individului în explorarea și înțelegerea propriei identități, îl sprijină în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor și luare a deciziei.

În consiliere s-au conturat patru direcții de abordarea problemelor cu care se poate confrunta individul pe parcursul evoluției sale:

-intervenția în situații de criză,

– intervenția ameliorativă,

-prevenția,

– intervenția formativă și de dezvoltare .

Formularea situației existente se face dintr-o perspectivă obiectivă, detașată.

Intervenția se poate face imediat sau după o perioadă, în funcție desituația existentă și de aprecierea cadrului didactic.

Încheierea este faza finală când se constată finalizarea procesului ș ireluarea relațiilor normale.

Rezultatele bune obținute prin consiliere trebuie conservate și promovate printr-o politică educațională atent condusă care să nu distrugă încrederea pe care atât elevii cât și părinții o acordă unei noi modalități de sprijinire în efortul comun de formare a elevului. Managementul educațional al clasei de elevi, reprezintă o știință interdisciplinară aflată la interacțiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie, economie, științele comunicării, științele rezolvării conflictelor. Cadrul didactic trebuie să fie foarte bine pregătit nu numai în specializarea predată ci să fie atât un bun psiholog cât și un bun manager.

ASPECTE PRACTICE

PARTEA APLICATIVA

STUDIU DE CAZ SI INTERVENTIA PENTRU O SITUATIE DE CRIZA EDUCATIONALA

1.Contextul problemei

Situația o fost semnalata la Scoala Generala cu clasele V-VIII, la clasa  a-VIII-a . O clasa foarte buna cu copii foarte silitori și cu rezultate ale unor copii foarte bune la olimpiada de limba romana. In aceasta clasa, 3 elevi: Marius, Ioan si Vasile au  comis mai multe furturi din clasa, care in cele din urma au fost descoperite atunci cand aceștia au fost suprinsi de catre profesorul de educație fizica,cand furau bani din portofelul a 2 elevi din clasa ..De precizat este faptul ca acest professor era de serviciu pe școala .Aceasta suprindere in flagrand a celor 3 elevi care sunt si cei mai obraznici din clasa vine dupa ce unul  dintre elevi a inceput sa ii banuiasca pe cei trei atunci cand nu a fost lasat intr-o ora de educație fizica sa intre in clasa de catre cei 3 elevi cand și-a uitat papucii de schimb pentru ora de educație fizica .Profesorul m-a anunțat intai pe mine ca diriginte apoi eu am anunțat conducerea școlii si automat parinții .

2.Problema-definirea problemei

Profesorul de serviciu impreuna cu mine ca diriginte și conducerea scolii am convocat imediat o sedința unde au fost chemați de urgent si parinții elevilor dar și toata clasa a 8-a.

S-a desfașurat o ancheta interna, elevii fiind interogati de catre directorul școlii ,aceștia recunoscand imediat acuzatiile aduse. De precizat este faptul ca acesti 3 elevi fiind cunoscuti ca fiind si foarte obraznici si chiulitori au reusit sa isi faca un obicei de a ramane ultimii in clasa atunci cand urma ora de educatie fizica. Chiar daca actionau in 3 ,unul stand la usa si ceilalti doi cautand prin portofele profesorul de sport ii stia ca fiind foarte obraznici.

3.Identificarea cauzelor problemei

Acesti 3 elevi problema provin din familii defavorizate unul din ei fiind orfan ,si cu o stare materiala precara. Ei au sustinut faptul ca au incercat sa fure bani de la colegi pentru a-si cumpara bauturi racoritoare si alte produse fast-food. In discutiile avute de directorul scolii si cu parintii s-a pus problema ca elevii in cauza sa fie exmatriculati.

Insa la rugamintile parintilor aflati intr-adevar intr-o situatia familiala destul de precara, acest lucru a ramas de discutat pana la venirea unui organ de politie in scoala ..Parintii copiilor nu au loc de munca si isi castiga existenta doar din agricultura. Tot in cadrul unei sedinte insa doar cu parintii si conducerea a fost adus si un politist care le-a explicat parintilor despre eventualele sanctiuni mari pe care le risca cei 3 copii ai lor. Parintii acestora au sustinut ca ei nu se asteptau la o astfel de comportament din partea copiiilor lor si motiveaza aceasta infractiune ca fiind una cauzata de faptul ca celor tre elevi l-i s-a facut pofta de unele produse de patiserie pe care ei nu au cu ce sa le cumpere. Insa totodata spun ca este inacceptabil ca sa fure bani de la ceilalti colegi.

4.Strategii de interventie

Scopul interventiei

In primul rand s-a actionat ca fiind prima data cand acestia au furat, si impreuna cu ceilalti profesori si conducerea scolii s-a considerat ca acestia pot fi iertati insa cu conditia ca sa promita ca nu vor mai fura niciodata. Scopul principal este acela de a combate astfel de obiceiuri pentru ca ei pot  raspunde penal in cazul in care furtul este de amploare.Totodata un alt scop este acela de a-i aduce pe cei trei elevi problema de-a a fi integrati si de a renunta total la astfel de infractiuni.

5.Obicetivele inteventiei pe termen scurt si lung

Pe termen scurt se doreste ca cei 3 elevi sa isi reglemeteze comportamentul fata de colegi si fata de scoala, comportament ce le pot aduce sanctiuni disciplinare severe, si anume:exmatricularea si chiar raspunderea penala pentru furt. In aceasi masura parintii trebuie sa aiba o legatura mai stransa cu scoala, sa se intereseze de situatia elevilor la orice materie astfel dezvoltandu-se abilitatile de comunicare cu parintii si elevii.

6.Identificarea solutiilor alternative de solutionare a situatiei de criza( ce se poate face?)

Ca  solutie alternativa se pot parcuge mai multe ore de dirigentie in care sa fie adus un organ de politie pentru a le furniza tuturor elevilor si mai ales celor trei elevi informatii legate de infractionalitatea din institutia scolara si nu numai, dar si riscurile pe care le asuma cei care infaptuiesc astfel de actiuni. Tot ca si solutie alternative se pot face diferite actiuni de grup in care sa fie inclusi si cei 3 elevi care sa le aduca lor si celorlati premii si alte lucrui utile lor.

7.Evaluarea solutiilor si luarea decizilor( ce e de facut?)-modalitati de interventie

Chiar daca cei trei elevi impreuna cu parintii lor nu provin din familii cu stare materiala decenta  ei trebuie sa inteleaga ca orice lucru furat le poate aduce multe sanctiuni. Tot ca solutie s-a inclus si un mic ajutor din partea fiecarui elev si chiar profesor pentru ca intr-adevar familiile nu reusesc sa ofere si copiilor lor stictul necesar pentru a-si cumpara si ei dulciuri in timpul pauzelor. Deasemenidupa desfasurarea acestei anchete interne s-a hotarat ca elevii in culpa sa fie iertati dar cu amendamentul in cazul unei recidive acestia vor fi exmatriculati si chiar anchetati penal.

8.Rezultate obtinute (ce am obtinut? Cum am rezolvat situatia de criza?)

In urma aceste situatii de criza rezolvata in cele din urma am obtinut urmatoarele rezultate:

-imbunatatirea comportamentului elevilor, ce se pare au luat la cunostiinta gravitatea faptelor savarsite:

-atentia mai mare data de catre ceilalti elevi celor trei chiar daca la inceput acestia au fost mai respingatori;

-parintii au inceput sa dea mai mult interes  scolii si educatiei copiior lor;

-s-au impus unele reguli de parasire in masa a clasei mai ales atunci cand in orar  apare lectia de educatie fizica;

CAPITOLUL VII

PRACTICA

PROIECT DE LECȚIE

Criterii de selecție a produselor alimentare

Școala Gimnazială Nr 1 Faraoani

Clasa:a V-a A Disciplina: Educație tehnologică

Data: Modulul: Produse alimentare de origine vegetală și animală

Mediul de instruire: sala de clasă

A. Necesitatea studierii temei

Formarea deprinderii de a selecta corect produsele alimentare.

B. Structurarea conținutului

C. Contextul în care se realizează lecția:

D. Competențe operaționale

E. Probă de evaluare

Clasa se împarte în grupe care vor primi elemente existente pe amabalaje sau etichete pe care le vor lipi pe doua foi albe una cu elementele de identificare și alte cu elemente de informare .

F. Strategii didactice

G. Desfășurarea lecției:

PROIECT DE LECȚIE

Școala Gimnazială Nr.1 Faraoani

Disciplina: Educație tehnologică

Modulul : Materiale si tehnologii

Unitatea de învățare: Realizarea unui produs

Tema: Realizarea unui produs simplu

Clasa: a VI-a B

Profesor: TANCAU TEREZA

I.Necesitatea formării deprinderii

Dezvoltarea capacităților elevilor de a proiecta, confecționa și evalua produse simple

( obiecte de podoabă). Dezvoltarea gustului estetic, al imaginației și creativității.

II. Structura logică a conținutului activității practice

III. Contextul în care se desfășoară activitatea

IV. Obiective operaționale

V. Proba de evaluare

VI. Desfășurarea activității practice

Bibliografie:

Lichiardopol G. – Educație tehnologică, Ed. Aramis, București, 2005

Mitrache M., Lazăr N. – Educație tehnologică, Ed. ALL, Bucuresti, 2005

Nemțu C. – Educație tehnologică, Ed. LVS CREPUSCUL, Ploiesti, 2005

FIȘĂ DE LUCRU GRUPA NR 1

1.Denumirea produsului: obiect de podoabă ( inel, broșă, cercei)

2.Materiale folosite: -plastilină Iclay

-planșetă de lucru

-bază inel

-bază broșă

-bază cercei+ za

-foarfece

3.Caracterizarea produsului: obiect de podoabă ( inel, broșă, cercei)

4.Etape de lucru:

Alegerea modelului

Pregătirea materialelor

Prelucrarea plastilinei prin modelare manuală

Pentru cercei se pune o za pentru a se agața de bază

Finisarea produsului

Aprecierea și evaluarea produsului realzat

5.Controlul de calitate: Profesorul verifică modul de realizare a produsului

6.Prezentarea produsului: expoziție

7.Reclama produsului(poate fi sub formă de text sau desen)

8.Stabilirea prețului produsului……….lei

Prețul bazei………

Prețul plastilinei………..

Aprecierea muncii depuse…..

Profitul ……….

Norme de tehnica securității muncii care trebuie respectate de elevi în timpul lucrării practice:

Mâinele vor fi șterse cu șervețele umede

Materialele vor fi așezate în ordine

Nu se fac glume prin care ar putea să ne rănim

Să nu se joace și să nu guste din plastilină

Să păstreze liniștea în timpul lucrului

Să facă curățenie pe masa de lucru și să se șteargă pe mâini cu șervețele umede

SUCCES!

FIȘĂ DE LUCRU GRUPA NR 2

1.Denumirea produsului: obiect de podoabă

2.Materiale folosite: -panglică de diverse culori

-ac si ață

-mărgele de nisip

-bară de silicon+pistol pentru silicon

3.Caracterizarea produsului: obiect de podoabă ( inel, broșă, cercei)

4.Etape de lucru:

Alegerea modelului

Pregătirea materialelor

Prelucrarea (coaserea) panglicii pentru fundiță

Se lipeste fundița de bază cu silicon

Se lipesc mărgelele pe fundita cu silicon

Finisarea produsului

Aprecierea și evaluarea produsului realzat

5.Controlul de calitate: Profesorul verifică modul de realizare a produsului

6.Prezentarea produsului: expoziție

7.Reclama produsului(poate fi sub formă de text sau desen)

8.Stabilirea prețului produsului……….lei

Prețul bazei………

Prețul fundiței………..

Prețul mărgeluțelor………….

Prețul barei de silicon

Aprecierea muncii depuse…..

Profitul ……….

Norme de tehnica securității muncii care trebuie respectate de elevi în timpul lucrării practice:

Mâinele vor fi șterse cu șervețele umede

Materialele vor fi așezate în ordine

Să mânuiască cu atenție foarfeca si acul

Când un elev împrumută un obiect ascuțit, să îl îndrepte cu vârful în jos pentru a evita accidentarea

Să fie atenți să nu se înțepe

Să mânuiasca corect pistolul de lipit cu silicon, să fie atenți să se frigă

Pistolul se tine numai în pozitie verticală

Nu se trage de bara de silicon

Nu se fac glume prin care ar putea să ne rănim

Să păstreze liniștea în timpul lucrului

Să facă curățenie pe masa de lucru și să se șteargă pe mâini cu șervețele umede

SUCCES!

FIȘĂ DE LUCRU GRUPA NR 3

1.Denumirea produsului: obiecte de podoabă+ felicitări pentru Paște

2.Materiale folosite: -hârtie pentru quilling

-cartoane colorate

-lipici

-bază inel

-bază cercei

3.Caracterizarea produsului: obiecte de podoabă+ felicitări pentru Paște

4.Etape de lucru:

Alegerea modelului

Pregătirea materialelor

Prelucrarea (rularea) hârtiei

Se pregătește baza inel

Se pregătește baza pentru cercei

Finisarea produsului

Aprecierea și evaluarea produsului realzat

5.Controlul de calitate: Profesorul verifică modul de realizare a produsului

6.Prezentarea produsului: expoziție

7.Reclama produsului(poate fi sub formă de text sau desen)

8.Stabilirea prețului produsului……….lei

Prețul bazei………

Prețul hârtiei………..

Prețul lipiciului

Aprecierea muncii depuse…..

Profitul ……….

Norme de tehnica securității muncii care trebuie respectate de elevi în timpul lucrării practice:

Mâinele vor fi șterse cu șervețele umede

Materialele vor fi așezate în ordine

Să mânuiască cu atenție foarfeca

Când un elev împrumută un obiect ascuțit, să îl îndrepte cu vârful în jos pentru a evita accidentarea

Să mânuiasca corect pistolul de lipit cu silicon, să fie atenți să se frigă

Pistolul se tine numai în pozitie verticală

Nu se trage de bara de silicon

Să nu se murdarească si sa nu guste din lipici

Nu se fac glume prin care ar putea să ne rănim

Să păstreze liniștea în timpul lucrului

Să facă curățenie pe masa de lucru și să se șteargă pe mâini cu șervețele umede

SUCCES!

FIȘĂ DE LUCRU GRUPA NR 4

1.Denumirea produsului: obiecte de podoabă (bratări sau coliere)

2.Materiale folosite: -mărgele de nisip

-șnur silicon

-foarfecă

3.Caracterizarea produsului: obiecte de podoabă

4.Etape de lucru:

Alegerea modelului

Pregătirea materialelor

Prelucrarea (înșirarea) mărgelelor

Finisarea produsului

Aprecierea și evaluarea produsului realzat

5.Controlul de calitate: Profesorul verifică modul de realizare a produsului

6.Prezentarea produsului: expoziție

7.Reclama produsului(poate fi sub formă de text sau desen)

8.Stabilirea prețului produsului……….lei

Prețul margelelor de nisip………

Prețul elasticului………..

Aprecierea muncii depuse…..

Profitul ……….

Norme de tehnica securității muncii care trebuie respectate de elevi în timpul lucrării practice:

Mâinele vor fi șterse cu șervețele umede

Materialele vor fi așezate în ordine

Să mânuiască cu atenție foarfeca

Când un elev împrumută un obiect ascuțit, să îl îndrepte cu vârful în jos pentru a evita accidentarea

Nu se fac glume prin care ar putea să ne rănim

Să păstreze liniștea în timpul lucrului

Să facă curățenie pe masa de lucru și să se șteargă pe mâini cu șervețele umede

SUCCES!

Școala Gimnazială Nr.1 Faraoani

PROIECT DE LECȚIE

Titlul lecției: Transportul de persoane –

Formarea de priceperi și deprinderi

Necesitatea studierii temei:

Atît transportul de marfă cît și cel de persoane este folosit de fiecare dintre noi; cunoașterea căilor de comunicații și a mijloacelor de transport conduce la îmbunătățirea produselor și a serviciilor, a calitatății vieții.

Formarea de priceperi și deprinderi este dată de inteligența individului, de aptidudinile, înclinațiile sale dar și de realizarea practică a unor produse, machete.

B. Structura logică a conținutului lecție

Mijloacele de transport de persoane pot fi pentru :

Mijloacele de transport pot fi :

C. Contextul în care se desfășoară lecția:

D. Obiectivele lecției:

E. Strategii didactice

F. Desfășurarea lecției:

FIȘA DE LUCRU

Mijloace de transport de persoane

Completați spațiile cu informații despre mijloacele de transport :

1. Mijloacele de transport persoane sunt de următoarele tipuri:

a) terestre – b) navale – c)………………………….

2. Transporturile terestre pot fi :

a) Rutiere și

b)……………

3. Enumerati 3 mijloace de transport rutiere, nemotorizate:

………………………………………………………………………………………………………………………

4. Enumerati 3 mijloace de transport rutiere motorizate: ……………………………………………………………………………………….……….

5. Stabiliti, după numărul locurilor, tipurile de autobuze: …………………………………………………………………………………………………

6. Stabiliti care sunt, după felul caroseriei, tipurile de autobuze: ………………………………………………………………………………………………………………

7. Stabiliti care sunt, după felul caroseriei, tipurile de autoturisme: ………………………………………………………………………………………………….

8. Care sunt mijloacele feroviare de transport persoane :……………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………

9. Care sunt mijloacele aeriene de transport persoane:………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………………

B

BIBLIOGRAFIE:

VENERA-MIHAELA COJOCARIU “FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI . TEORIA SI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI. TEXTE SI PRETEXTE” V & INTEGRAL , Bucuresti 2008.

B E L O U S, Vitalie, Creatia tehnica în constructiile de masini – Inventica. Iasi, Editura Junimea, 1986.

B A L A N, Stefan, M I H A I L E S C U, Nicolae St., Istoria stiintei si tehnicii în România. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1985.

B U T A, Viorel, Logica si creativitate. Bucuresti, Editura Militara, 1992.

D R Î M B A, Ovidiu, Istoria culturii si civilizatiei. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, vol I, 1984, vol II, 1987, vol III, 1990.

S E H O R, Anghel, Istorie sumara a dezvoltarii stiintei. Bucuresti, Editura Politica, 1983.

R O S C A, Alexandru, Creativitatea generala si speciala. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1981.

S M I L E S, S., Ajuta-te singur sau caracter, purtare si staruinta ilustrate cu ajutorul biografiilor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1992.

Turliuc, M., N. și Măirean, C., 2014, Psihologia Traumei, Iași, Polirom

Utilizarea TIC pentru optimizarea procesului educational.

Scoala- membru activ al societatii educatinale

POSDRU/87/1.3/8S/62979

Lichiardopol G. – Educație tehnologică, Ed. Aramis, București, 2005

Mitrache M., Lazăr N. – Educație tehnologică, Ed. ALL, Bucuresti, 2005

Nemțu C. – Educație tehnologică, Ed. LVS CREPUSCUL, Ploiesti, 2005

“MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI”- SUPORT CURS SI SEMINAR Lect. Dr. LILIANA MATA

“MANAGEMENT EDUCATIONAL”- Niculescu, R.M. (2002)

“APLICATII PENTRU GESTIONAREA SITUATIILOR DE CRIZA EDUCATIONALA” Iucu, R.B. (2000)

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata………………………………………………………………..

declar pe propria răspundere că:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

Bulai Iosif

Semnătura,