Realizarea Unei Investitii

LUCRARE DE LICENȚĂ

Proiect privind realizarea unei investiții

CUPRINS

CUPRINS

PREAMBUL

CAPITOLUL I. PROIECTUL DE INVESTIȚII

I.1. Noțiunea de proiect – delimitări conceptuale

I.2. Noțiunea de investiție – definire

I.2.1. Taxonomia investițiilor

I.3. Proiectul de investiție publică – definire

I.3.1. Obiectivele proiectelor de investiții publice

I.3.2. Rolul proiectelor de investiții publice

I.3.3.Caracteristicile proiectelor de investiții publice

I.3.4. Ciclul de viață al proiectelor de investiții publice

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL PROIECTELOR ÎN REALIZAREA INVESTIȚIILOR

II.1. Conceptul de management al proiectelor

II.2. Managementul proiectelor de investiții publice

II.2.1. Rolul managementului proiectului de investiții publice

CAPITOLUL III. OPORTUNITATEA ȘI FEZABILITATEA PROIECTELOR DE INVESTIȚII PUBLICE

III.1. Oportunitatea proiectelor de investiții publice

III.2 Analiza fezabilității proiectelor de investiții publice. Studiul de fezabilitate.

IV. STUDIU DE CAZ SISTEM INTEGRAT DE MANAGEMENT AL DEȘEURILOR SOLIDE ÎN JUDEȚUL GIURGIU

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Preambul

De-a lungul evoluției societății, investițiile au ocupat un rol primordial în satisfacerea cât mai cuprinzătoare a necesităților de ordin material și spiritual ale membrilor săi, de volumul acestora, modul în care sunt gestionate, gradul de eficiență, precum și de rolul de moderator în permanentul decalaj dintre cerere și oferă depinzând evoluția realizărilor fiecărui stat pe plan economic, social, cultural, condiționând, astfel, atât standardul de viață cât și nivelul de dezvoltare al societății.

În orice perioadă istorică și în orice sistem economic misiunea investițiilor a fost aceea de a asigura cu succes tranziția de la momentul prezent, la cel viitor, astfel că, dacă trecutul reprezintă un factor de analiză comparativă privind ceea ce s-a realizat pozitiv ori negativ, prezentul, în schimb și viitorul se întrepătrund, identificându-se cu aspirațile în mai bine ale umanității.

Astfel, putem concluziona faptul că investițiile constituie motorul principal al dezvoltării unei entități economice ori al economiei unui stat, acestea având un rol decisiv în asigurarea modernizării întregii activități economice, ca o condiție indispensabilă de adaptare a sistemelor tehnice și economice la cerințele de tranziție a economiei naționale la o economie de piață, de participare a statului la relațiile economice internaționale în condiții de concurență și competitivitate.

Orice proiect inițiat de către o entitate economică trebuie avut în vedere atât în contextul strategiei entității respective, în contextul în care se află piața la un moment dat, cât și în contextul Strategiei Naționale de dezvoltare pe termen lung.

Investițiile se pot realiza la nivelul tuturor palierelor, plecând de la individ, familie, firmă, organizații nonguvernamentale, instituții, etc., acestea putând fi gestionate într-un mod eficient uzitând managementul de proiect.

Managementul unui proiect presupune angrenarea managerului într-o varietate de acțiuni, de la faza de contractare a proiectului, formarea echipei de management a proiectului și a echipei de implementare, începerea implementării propriu-zise a proiectului – stabilirea instrumentelor și a metodologiilor de lucru, conceperea instrumentelor de planificare a activităților, astfel încât proiectul să poată fi finalizat în timpul și conform bugetului alocat, conceperea unui plan de monitorizare a progresului înregistrat pe perioada de derulare a proiectului în vederea asigurării atingerii obiectivelor și a indicatorilor stabiliți cu finanțatorul/autoritatea contractantă, coordonarea echipei de experți implicată în derularea proiectului, derularea contractelor de achițziții publice, realizarea cererilor de finanțare/prefinanțare, rambursare, a rapoartelor tehnico-financiare, etc.

Astfel, managementul de proiect deține un rol extrem de important în activitatea oricărui manager ce dorește să ducă la bun sfârșit un proiect inițiat, acesta având rolul de a sistematiza și evidenția toate etapele necesare derulării cu succes a unui proiect atât din punct de vedere al timpului, resurselor umane cât și din punct de vedere financiar.

Capitolul I. Proiectul de investiții

I.1. Noțiunea de proiect – delimitări conceptuale.

Având în vedere faptul că din punct de vedere etimologic, termenul de proiect provine din latinescul „projicere”, cuvânt ce desemnează starea de „a arunca înainte”, putem defini proiectul ca reprezentând procesul constând în existența unui punct de plecare din care cineva aruncă înainte spre o anumită țintă.

Astfel, pornind de la aceste repere esențiale, putem afirma că proiectul reprezintă setul de activități, cu o durată prestabilită, îndeplinite într-o manieră organizată de către o echipă, în scopul soluționării diferitelor probleme specifice, beneficiind totodată de un buget necesar atingerii scopului propus.

Conform dicționarului explicativ de limba română, proiectul constituie „un plan ori o intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru; prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.)”.

O altă definiție a proiectelor este aceea potrivit căreia proiectele reprezintă demersul în cadrul căruia resursele umane, financiare și materiale sunt organizate într-un mod specific în vederea realizării unei lucrări dintr-un domeniu de activitate, cu specificații date, cu restricții de timp și cost, urmând un ciclu de viață standard pentru a realiza transformări benefice definite prin obiective calitative și cantitative.

O definiție operațională pentru proiect o poate constitui aceea potrivit căreia, proiectul constituie un instrument prin intermediul căruia devin operaționale elemente din strategiile propuse, fiind atinse obiectivele acestora.

Toate definițiile anterior expuse evidențiază aspecte caracteristice proiectelor, astfel că, pornind de la aceste aspecte identificate, putem concluziona faptul că derularea unui proiect se justifică prin existența unor probleme specifice, care odată identificate, pot fi soluționate total ori parțial, parcurgând etapele de derulare ale unui proiect.

Printre principalele caracteristici ale unui proiect, putem enumera:

Are un început și un sfârșit (termen limită), între aceste etape având loc o serie de activități.

Sunt uzitate resurse limitate, special alocate în vederea derulării activităților proiectului: umane (echipa de management și echipa de experți de implementare a proiectului), materiale (bunuri, echipamente), de timp, financiare (bugetul alocat proiectului), informaționale (cunoștințe și informații referitoare la tema abordată).

Rezultatele unui proiect trebuie să atingă anumite standarde de calitate și de performanță și să producă o schimbare vizibilă ori să aibă un rezultat concret, cuantificabil.

În vederea atingerii obiectivelor propuse, proiectele urmează un plan riguros stabilit înainte de implementarea proiectului.

Include un grad de risc, acesta trebuind identificat încă din faza de concepere a cererii de finanțare, pentru a găsi soluții astfel încât rezultatul final să nu fie afectat.

Implică o metodologie specifică

Se încadrează întro strategie de dezvoltare.

Conceptul de proiect trebuie deosebit de acela de program, prin program înțelegându-se un set de activități care este planificat și controlat, în general fără un termen de încheiere precis delimitat, cu un aspect dinamic, care constituie o abordare integrată pentru îndeplinirea misiunii și obiectivelor organizației, în cadrul programului putând fi depuse, aprobate și implementate mai multe proiecte, așa cum este exemplicat în figura nr. 1.

Figura nr. 1 – Exemple de proiecte ce pot intra în componența unui program.

Activitățile unui proiect acoperă o arie mai restrânsă, fiind concentrate pe elemente, zone geografice sau părți din problema mai largă. Proiectul este complet atunci când scopurile și obiectivele sunt îndeplinite. De asemenea, un proiect se poate termina și atunci când scopurile și obiectivele sale nu mai pot fi îndeplinite cu succes și proiectul ajunge să fie suspendat.

Un proiect este conceput pentru a aduce un produs sau un serviciu care nu mai exista înainte, în acest sens, fiecare proiect este unic.

Un proiect este de succes atunci când reușește să atingă ori să depășească așteptările stakeholderilor – acelor persoane care manifesta interes pentru proiect și au de câștigat sau de pierdut de pe urma acestuia.

Componentele proiectului.

Activitățile proiectului reprezintă acele sarcini sau acțiuni ce trebuie întreprinse în vederea producerii rezultatelor.

Mijloacele proiectului (materiale, financiare, umane) reprezintă resursele necesare derulării activităților.

Rezultatele proiectului reprezintă produsul activităților derulate pe durata de implementare a proiectului.

Scopul proiectului reprezintă obiectivul specific al acestuia ce vizează problema principală definind totodată beneficiile sustenabile pentru grupul țintă vizat de proiect.

În general, scopul ar trebui să crească, dar acesta poate să și scadă atunci când sunt efectuate modificări bugetare (tăieri de buget) și o parte din munca planificată este suspendată. Aceasta este o cauză des întâlnită în proiectele care eșuează.

Obiectivul general al proiectului – este reprezentat de obiectivul de amploare la care contribuie proiectul, ce vizează beneficii importante, pe termen lung pentru comunitate, acesta nefiind realizat doar prin intermediul implementării unui proiect, ci a mai multora.

I.2. Noțiunea de investiție – definire.

Noțiunea de investiție, conform dicționarului explicativ al limbii române este definită ca și „plasare de capitaluri de către întreprinderi industriale, agricole, comerciale, etc., cu scopul obținerii de profituri, capital plasat sau alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente; suma alocată, fonduri alocate”.

O altă definiție a investițiilor similară celei de mai sus este aceea potrivit căreia acestea constituie totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea creării de noi fonduri fixe, precum și în vederea reconstruirii, lărgirii sori modernizării celor existente .

Cu toate acestea, în ultima perioadă, ca urmare a includerii a diferite tipuri de resurse ca forme de susținere precum și a extensiei rezultatelor și asupra altor forme de concretizare, noțiunea de investiții a căpătat un înțeles mult mai complex, ajungându-se a vorbi chiar de investiția sentimentelor, a speranțelor, a timpului, etc.

O altă definiție a investiției este dată de Pierre Masse, în accepțiunea căruia investiția reprezintă renunțarea la o plăcere imediată și sigură, în detrimentul unei speranțe ce s-ar obține pe viitor.

În ceea ce privește investițiile publice, acestea reprezintă fondurile alocate de către autoritățile adiministrației publice centrale sua locale în vederea realizării unor obiective/lucrări de interes general pe raza lor administrativ teritorială.

În ceea ce privește procesul investițional, trebuie avute în vedere atât resursele disponibile, cât și resursele atrase, acestea putând fi primite gratuit sau contra unui cost suplimentar.

Investițiile pot fi realizate atât în mediul privat, având rolul de-a asigura dezvoltarea organizației, cât și în mediul public, acestea având rolul de-a asigura dezvoltarea societății în general, efectele investițiile publice regăsindu-se în domeniul științific, social, cultural, etc.

În mod direct sau indirect, îtreaga societate beneficiază de efectele investițiilor publice, acestea contribuind la îmbunătățirea ansamblului aflat la dispoziția cetățeanului (servicii, relații, infrastructură, etc.). În pofida faptului că uzitează resurse identice, investițiile se diferențiază de consum prin valoarea pe care o au, durată, risc și eficiență.

Sintetizând cele mai sus prezentate, putem afirma că investițiile reprezintă uziiei publice centrale sua locale în vederea realizării unor obiective/lucrări de interes general pe raza lor administrativ teritorială.

În ceea ce privește procesul investițional, trebuie avute în vedere atât resursele disponibile, cât și resursele atrase, acestea putând fi primite gratuit sau contra unui cost suplimentar.

Investițiile pot fi realizate atât în mediul privat, având rolul de-a asigura dezvoltarea organizației, cât și în mediul public, acestea având rolul de-a asigura dezvoltarea societății în general, efectele investițiile publice regăsindu-se în domeniul științific, social, cultural, etc.

În mod direct sau indirect, îtreaga societate beneficiază de efectele investițiilor publice, acestea contribuind la îmbunătățirea ansamblului aflat la dispoziția cetățeanului (servicii, relații, infrastructură, etc.). În pofida faptului că uzitează resurse identice, investițiile se diferențiază de consum prin valoarea pe care o au, durată, risc și eficiență.

Sintetizând cele mai sus prezentate, putem afirma că investițiile reprezintă uzitarea de resurse în vederea creării unei structuri care să permită obținerea de rezultate superioare.

Particularitatea deținută de investițiile publice este realizarea acestora din fonduri publice, motiv pentru care acestea sunt supuse prevederilor legislative ce vizează achizițiile publice – Hotărârea nr. 461/2001, Ordonanța de Urgență nr. 60/2001, Ordinul 1012/2001, Ordinul 1013/2001, Procedura din 2001, Legea 212/2002, Regulamentul din 2005, etc.

Pregătirea, realizarea, exploatarea și post-utilizare constituie etapele ce caracterizează investițiile publice.

Ca urmare a acestor caracteristici, pentru managementul investițiilor se folosesc tehnicile managementului proiectelor, investițiile individualizându-se ca proiecte având aceleași restricții și respectând o metodologie similară.

I.2.1. Taxonomia investițiilor

În funcție de obiectivele urmărite, natura lor, gradul de risc, sursa de finațare, investițiile pot căpăta diverse forme, astfel, după rolul pe care-l vor avea ulterior acestea pot fi de natură economică (proiecte în turism, comerț, industrie, agricultură, transporturi) și de natură socială – sub formă de proiecte în sectorul public (servicii administrative, urbanism, cultură, etc) și în sfera serviciilor publice (sănătate, ordine publică, educație, luminat, etc).

De asemenea, în funcție de sursa de finanțare acestea pot fi finanțate din surse proprii, surse atrase sau din împrumuturi iar după natura obiectivului vizat, acestea pot fi de dezvoltare, de reabilitare sau de modernizare.

Privite prin prisma naturii tehnologice a cheltuielii efectuate, investițiile publice pot îmbrăca diverse forme – achiziții și /sau amenajări, construcții și sau amenajări clădiri, spații de lucru sau depozitare, infrastructură de transport, amenajări teritoriale, urbanistice, studii de pre-fezabilitate, fezabilitate, urbanism, mediu, impact, documentații și autorizații, instalare-montaj, alte fonduri fixe, echipamente, tehnică de calcul, dotări interioare și mobilier, ce pot constitui individual un proiecte de investiție publică, însă de cele mai multe ori, structura unui proiect complex implică mai multe tipuri de cheltuieli investiționale.

O altă clasificare a proiectelor de investiții mai poate fi făcută și în funcție de criteriile avute în vedere:

Astfel, în funcție de sursa de finanțare acestea pot fi proiecte naționale, finanțate din surse publice (guvernamentale și locale) sau din surse private (nonprofit și generatoare de profit), proiecte internaționale finanțate din fonduri publice internaționale și guvernamentale, proiecte mixte, finanțate din fonduri guvernamentale și private și din fonduri naționale și internaționale.

În funcție de procedurile de atribuire a fondurilor, proiectele pot fi clasificate în proiecte finanțate prin licitație, prin cereri în ordinea depunerii și acceptării, prin competiție de proiecte, prin acceptare și prin prioritizare.

Nu în ultimul rând, proiectele de investiții pot fi clasificate și în funcție de caracterul sectorului beneficiar al rezultatelor implementării lor, putând întâlni astfel: proiecte economice, de afaceri, educaționale, culturale, sociale, de mediu și de securitate.

O altă taxonomie a proiectelor este ceva legată de mediul preponderent asupra căruia are efecte proiectul, respectiv de mediul proiectelor, care poate fi: mediul fizic, mediul economic și financiar, mediul instituțional și public, mediul socio-cultural.

În ultima perioadă, la nivelul României, s-a considerat oportună uzitarea metodei de management prin proiect, ca urmare a avantajelor pe care aceasta le prezintă, astfel că, diverse obiective propuse la nivel de guvern au fost transformate în obiective de proiecte finanțate de către acesta.

Astfel, țara noastră a fost și este și în prezent beneficiarul unei serii de programe internaționale finanțate de UE, preconizându-se o susținere viitoare care să vină în sprijinul efortului de integrare europeană și de adaptare la cerintele și standardele europene.

Analizate din perspectiva obiectivului general pe care-l urmăresc, proiectele de investiții, alături de proiecte de cercetare, informare, consultanță, dezvoltare, restructurare, organizare, reprezintă o categorie extrem de importantă.

Tipologia proiectelor este una extrem de vastă, fiecare proiect putând fi incadrat în diverse categorii, a căror cunoaștere este determinată de mai mulți factori, precum – cunoașterea metodologiei prin care se obține finanțarea proiectului, a restricțiilor de accesare a fondurilor, cunoașterea și întocmirea documentației specifice solicitate în vederea aprobării, precum și reliefarea particularităților acestora în vederea folosirii celor mai adecvate metode de management în procesul de dezvoltare a unui proiect.

I.3. Proiectul de investiție publică – definire.

Atunci când se discută despre un proiect de investiții, prima întrebare care se impută este aceea înseamnă de fapt un proiect, fiind necesare astfel, câteva clarificări încă de la început:

Ce este un proiect de investiții?

Proiectul de investiții constituie un ansamblu de procese de lucru, având preponderent un caracter inovațional, a căror realizare urmărește îndeplinirea cu succes a unei misiuni complexe, cu o specificitate crescută. Un proiect de investiții constă într-un număr relativ de activități, concepute sub forma unui plan, în scopul de a realiza anumite obiective într-un timp oarecare. Proiectul de investiții reprezintă un ansamblu de activități susținute într-un cadru organizat, în care sunt definite momentele de incipit și final ale îndeplinirii acestora, astfel încât să conveargă către obținerea unor rezultate specifice, în măsură să satisfacă obiectivele stabilite. Proiectul de investiții constă într-o alocare de capital, pe o perioadă de timp determinată, în scopul de a crea active, servicii, etc., cu rol economic sau neproductive, având caracter social.

Spre deosebire de alte tipuri de proiecte, prin constrângerile suplimentare pe care le aposedă, proiectul de investiții poate fi definit drept instrumentul prin intermediul căruia devin operaționale elemente specifice ale strategiilor locale ori centrale, prin mobilizarea resurselor publice (umane, informaționale, financiare, materiale), în vederea satisfacerii necesităților cetățeanului, cât și al comunității per ansamblu.

Ca urmare a specificului lor, investițiile în general și investițiile publice în special, pot fi gestionate, cu mare uțurință, cu ajutorul managementului proiectelor.

I.3.1 Obiectivele proiectelor de investiții publice

Obiectivul general al unui proiect de investiții publice rezultă însăși din definirea acestuia și din caracteristicile sale, astfel

Acesta răspunde unei nevoi sociale specifice a comunității sau cetățenilor din aria geografică deservită sau contribuie la creșterea performanțelor și calității serviciilor publice

Determină soluționarea profesionistă și inovatoare a acestei cereri prin intermediul realizării unui obiectiv investițional.

Proiectul de investiții publice se încadrează în strategia autorității publice centrale sau locale și derivă din strategia națională de dezvoltare socio-economică.

Ca în cazul oricărui proiect, obiectivele proiectului de investiții trebuie să fie SMART

Specifice – domeniului și locului pentru care se realizează proiectul și să poată fi perceput în același mod de toți participanții în proiect

Măsurabile – cu ajutorul unor elemente de cuantificare referitoare mai ales la termene, calitate, utilizarea resurselor, etc.

Aprobate – de către client, finanțator în colaborare cu executantul.

Resurse determinate

Timp determinat – să se înscrie în tr-o limită de resurse și timp, condiție esențială pentru a putea fi inclus în lista de priorități a instituției publice.

Obiectivele proiectelor de investiții publice rezultă din tematica în care acestea se încadrează, precum și din obiectivele strategiei ce trebuie pusă în aplicare prin realizarea acestor proiecte, tema ori misiunea proiectelor reprezentând motivul pentru care acestea au fost concepute, mai precis, întocmai rațiunea de a exista a proiectelor.

Managementul proiectelor are ca și primă sarcină interpretarea misiunii proiectului și transpunerea acesteia în obiective specifice, direcții de acțiune, strategii, politici, planuri de acțiune care să poată permite realizarea acestei misiuni și obținerea rezultatelor preconizate.

Astfel, obiectivele proiectelor de investiții publice derivă întocmai din misiunea ce trebuie îndeplinită prin realizarea investiției și datorită complexității acestea poartă denumirea de obiective specifice sau obiective de conținut.

Totodată, obiectivele de costuri și cele de timp sunt extrem de importante în cadrul unui proiect de investiții, alături de obiectivele specifice ale acestuia.

După formularea obiectivelor specifice (de conținut), precum și a acțiunilor ce vor conduce la realizarea lor, trebuie clarificate aspectele legate de resursele necesare realizării investiției, posibilitățile de mobilizare ale acestora, aspectele legate de durata acestuia (termenul limită la care trebuie finalizat), precum și cele legate de termenele intermediare.

Cele trei tipuri de obiective prezentate mai sus sunt legate între ele, putând fi reprezentate schematic, conform figurii de mai jos.

Figura nr. 2 – Ansamblul obiectivelor proiectului

Cele trei tipuri de obiective trebuie să ofere informații și răspunsuri unor serii de întrebări ce apar în procesul de concepere al unui proiect, după cum urmează:

Obiectivele specifice (de conținut) trebuie să raspundă următoarelor întrebări: ce trebuie realizat, cum va fi realizat, la ce standard de calitate, ce va soluționa ori care este utilitatea.

Obiectivele de timp trebuie să raspundă următoarelor întrebări: care va fi durata proiectului, în cât timp va trebui realizat, care este data finalizării, care este programarea activităților și dacă aceasta coincide cu restricțiile de termene.

Obiectivele de costuri: ce resurse umane, materiale și financiare vor fi implicate, câte astfel de resurse vor fi necesare.

Condiționările dintre categoriile de obiective prezentate derivă din obținerea răspunsurilor firești la aceste întrebări și răspunsurile dorite ori așteptate.

I.3.2. Rolul proiectelor de investiții

Proiectele de investiții pot îndeplini o multitudine de roluri, acestea derivând și din varietatea pe care o pot cunoaște acestea, cele mai des întâlnite fiind

De rezolvare a problemelor socio-economice cu care se confruntă comunități locale

De ameliorare a situațiilor comunitare constante dacă nu este posibilă o eradicare a acestora.

De creare a unor centre pilot care să poată constitui modele pentru dezvoltări ulterioare.

De creare a infrastructurii necesare cadrului instituțional al administrației publice de la nivel local și central pentru a-și exercita atribuțiile și oferi servicii publice corespunzătoare.

De concretizare a ideilor ce pot conduce la întărirea valorilor democratice ale comunității, putând totodată contribui la o dezvoltare durabilă socio-economică.

Sintetizând, cele mai sus expuse, rolul proiectelor de investiții publice este acela de a soluționa o problemă a comunității, foarte precis conturată, într-o perioadă prestabilită de timp.

I.3.3. Caracteristicile proiectului de investiție publică

Identificarea unui proiect de investiții publice se efectuează în baza caracteristicilor sale, astfel că, pornind de la definițiile prezentate în cadrul subcapitolelor anterioare, putem identifica drept caracteristici ale proiectelor de investiții publice, următoarele: tratează o problemă specifică, au un scos precis definit, caracter și rezultate unice, creează valoare, constituie un instrument pentru transformare/schimbare, au o durată limitată de realizare, o echipă special constituită, operează un buget limitat și bine definit, raspunderea aparține unei entități, au un grad ridicat de incertitudine și operează într-un anumit context exterior.

Sintetizând, putem afirma următoarele

Proiectul de investiții publice reprezintă un ansamblu de activități generatoare de valoare prin realizarea unui scop specific de natură socio-economică.

Proiectul de investiție publică prezintă un caracter temporar, adică o durată limitată, debutând la o dată fixă și finalizându-se tot la o dată fixă.

Proiectul de investiție publică face obiectul acțiunii unor factori de incertitudine și/sau instabilitate determinați de natura sau și de factori extrinseci.

Rezultatul unui proiect de investiție publică, obținut la finalul perioadei de implementare a acestuia aduce noutate, schimbare și inovare în mediul său.

Dintre acestea, este necesar de precizat faptul că unicitatea, caracterul temporar și incertitudinea, constituie caracteristicile fundamentale.

Etapele unui proiect de investiție, așa cum sunt prezentate în cadrul dicționarului de administrație publică, sunt pregătirea, realizarea, exploatarea și post-utilizarea.

I.3.4. Ciclul de viață al proiectelor de investiții publice

Proiectul de investiții publice constă într-un ansamblu de activități planificare ce trebuie privite ca și o succesiune de etape parcurse de la identificarea scopului, până la momentul evaluării rezultatelor și respectiv a impactului acestuia

Având în vedere caracteristicile proiectelor de investiții publice, procesele ce au loc în etapele specifice și în baza cărora poate fi construit ciclul de viață al unui proiect, sunt: identificarea, analziarea și selectarea necesităților ce trebuie rezolvate de către proiect; stabilirea scopului și a obiectivelor proiectului; pregătirea proiectelor, evaluarea acestora și stabilirea acordurilor; realizarea propriu-zisă, monitorizarea, controlul și raportarea; evaluarea rezultatelor și a impactului si previzionarea modului de exploatare a investiției realizate.

Astfel, ciclul de viață al unui proiect de investiție publică cuprinde următoarele etape

Cea de inițiere, etapă în cadrul căreia este identificată nevoia cetățenilor ori a comunității, analizându-se oportunitatea susținerii și execuției proiectului

Etapa de conceptualizare, etapă în cadrul căreia este stabilit scopul, obiectivul general și obiectivele specifice ale proiectului.

Etapa de elaborare/dezvoltare, etapă în cadrul căreia, în baza elementelor stabilite anterior se realizează planurile, detalierea obiectivelor cu activitățile ce trebuie realizate, resursele necesare și modul de mobilizare a acestora, planificarea timpului de realizare a proiectului, nivelul bugetului, etc, tot în cadrul acestei etape având loc și evaluarea propunerii de investiție și decizia de acordare a finanțării precum și stabilirea unor acorduri de colaborare în vederea execuției proiectului.

Etapa de realizare/execuție – în cadrul acestei etape, ideea se transformă în realitate, documentația și planurile în ceva palpabil, real, etapa având cea mai mare durată în ciclul de viață al proiectului

Etapa de încheiere a execuției și punere în exploatare – reprezintă momentul finalizării proiectului și al finisării rezultatului acestuia care este predat către beneficiar, realizându-se totodată evaluarea modului de execuție

În paralel cu aceste etape se derulează procesele de evaluare, monitorizare și control ale proiectelor, așa cum este prezentat în figura de mai jos.

Figura nr. 3 – Pașii procesului de derulare a proiectelor de investiții publice.

Fiecare dintre etapele menționate anterior este extrem de importantă în parcurgerea ciclului de viață al unui proiect de investiție publică, constituind componentele acestui tip de instrument, ce are ca rol punerea în aplicare a prevederilor cuprinse în strategiile și planurile socio-economice sau în măsurile de schimbare a mediului specific vizat.

CAPITOLUL II. Managementul proiectelor în realizarea investițiilor.

II.1. Conceptul de management al proiectelor

Conform literaturii de specialitate, managementul proiectelor a fost definit în diferite forme, dintre care le menționăm pe următoarele

Managementul proiectelor (MP) reprezintă aplicarea conștientă a unui set coerent de principii, reguli, cunoștințe, metode, tehnici, instrumente folosite în planificarea, demararea, desfășurarea și finalizarea unui proiect.

O altă definiție este aceea potrivit căreia managementul de proiect reprezintă procesul dinamic ce are loc în cadrul unui set de constrângeri, care printr-o organziare și utilizare corespunzătoare a resurselor, de o manieră controlată și structurată să permită realizarea clară a obiectivelor stabilite.

O definiție operațională a managementului de proiect este aceea potrivit căreia acesta reprezintă sistemul activităților derulate de către managerul de proiect în scopul desfășurării proiectului și atingerii rezultatului dorit.

II.2. Managementul proiectelor de investiții publice

Astfel, plecând de la aceste definiții, poate fi afirmat faptul că managementul proiectelor de investiții publice reprezintă procesul structurat și controlat de uzitare a resurselor publice în vederea creării de active fixe, a căror folosire/exploatare să poată permite soluționarea unei probleme sau a unei nevoi a comunității ori a cetățenilor.

Cerințele fundamentale ale unui management modern și performant al proiectelor de investiții publice constau în eficiență, eficacitate și profesionalism.

Caracteristicile managementului proiectului de investiții publice, constituie în același timp, condiții necesare pentru ca desfășurarea proiectului investițional să reprezinte un succes din punctul de vedere al celor trei componente implicate – beneficiarul, finanțatorul și realizatorul proiectului/solicitantul finanțării.

II.2.1. Rolul managementului proiectului de investiții publice

Rolul managementului proiectului de investiții publice constă în

Capacitatea de a transpune scopul în obiective concrete, într-o structură de activități și atribuții menite să conducă la obținerea rezultatului dorit.

Capacitatea de a asigura realizarea proiectului de investiții în condițiile unei planificări, coordonări și unui control adecvate.

Capacitatea de a asigura la finalul proiectului transferarea acestuia către entitatea desemnată pentru a-l exploata.

Prezentarea schematică a managementului proiectului ca parte a unui concept de conducere este considerată relevantă și în abordarea managementului investițiilor publice.

F

Figura nr. 4 – Managementul proiectului – concept de conducere

Structurile organizatorice ale proiectelor sunt structure flexibile și variază în funcție de natura proiectului, dimensiunea acestuia și obiectivele specific. Acestea sunt cu mai mare ușurință adaptabile în cazul proiectelor de investiții publice ce îmbracă forme foarte diferite și care evident nu pot fi realizate cu resursele material și umane specifice instituțiilor publice.

Avantajele managementului proiectelor constituie argumente suplimentare pentru uzitarea acestei metode în gestionarea investițiilor publice, dintre acestea putând evidenția

Focalizarea pe obiective, rentabilitatea sporită. Reducerea costurilor, calitatea ridicată a lucrărilor, produselor, coordonarea mai bună între compartimentele de muncă, minimizarea riscului.

În realizarea unor proiecte de investiții publice, apar în procesul managerial o serie de condiționări variate ce trebuie tratate cu atenție, la timp, fiind totodată necesară identificarea de soluții care să permită îndeplinirea obiectivelor proiectului.

Printre cele mai frecvente condiționări, putem menționa satisfacerea cerințelor beneficiarului și a condițiilor finanțatorului, existența unei strategii de dezvoltare și a unui plan pe o perioadă de 3-5 ani, raportarea la cadrul de reglementări naționale și internaționale, valorificarea unor proiecte, studii, analize anterioare, influența riscului, etc.

Capitolul III. Analiza oportunității și a fezabilității proiectelor de investiții.

III.1. Analiza oportunității proiectelor de investiții.

Înainte de inițierea unui proiect de investiții publice trebuie să răspundem la trei întrebări:

este oportună realizarea acestei investiții?

este fezabil acest proiect de investiție?

pot fi utilizate fonduri publice în vederea realizării acestei investiții?

În pofida faptului că aceste întrebări sunt cunoscute, aparent simple și cu răspunsuri foarte simple, aceste răspunsuri pot fi date doar în baza efectuării unor analize complexe, care să fundamenteze decizia de aprobare sau respingere a proiectului de investiții publice și implicit de utilizare a fondurilor publice în scopul realizării acestora.

Analiza oportunității are în vedere evaluarea și stabilirea gradului în care obiectivele investiționale propuse sunt:

transformabile în proiecte de investiții publice;

expresia unei probleme de importanță națională, locală sau punctuală de interes public;

soluția cea mai bună de soluționare a unei probleme de interes public;

sincronizate cu necesitățile/nevoile identificate anterior;

corelate priorităților stabilite la nivel national, local;

realizabile prin antrenarea diferitelor resurse disponibile.

Pe parcursul derulării lor, proiectele de investiții publice implică trei aspect, după cum urmează:

un aspect funcțional – relativ în contextual său,

un aspect tehnic – relativ la soluțiile tehnice disponibile,

un aspect operațional – relativ la costurile și caracteristicile operaționale implicate.

Oportunitatea realizării unui proiect de investiții trebuie să ofere, asemeni celorlalte tipuri de proiecte, răspuns la întrebarea sintetizată astfel

Poate un proiect funcțional acceptabil (ce trebuie făcut?) să fie realizat cu o soluție tehnică accesibilă (cum trebuie făcut?) la un preț acceptabil (cu ce/cine va fi realizat?) în contextual actual (care este contextual în care se realizează?)

Specific proiectelor de investiții publice este faptul, așa cum am menționat mai sus, că acesta trebuie să răspundă unei întrebări suplimentare, anume aceea dacă este oportună uzitarea fondurilor publice în vederea realizării acestei investiții?

Astfel, pentru a putea efectua o analiză de oportunitate este necesar ca în prealabil să se realizeze o analiză a situației existente și o evaluare a resurselor disponibile iar ca urmare a acestor analize să se procedeze la ierarhizarea propunerilor și stabilirea priorităților ce vor constitui obiectul finanțării.

Este imperios necesar ca procesul de analiză a oportunității proiectului de investiții publice să surprindă următoarele aspecte

proiectul de investiție publică și obiectivele propuse răspund nevoii/problemei ce trebuie soluționată/rezolvată?

constituie metoda propusă pentru realizarea proiectului cea mai bună soluție posibilă?

este metoda selectată cea mai potrivită scopului proiectului?

resursele materiale, financiare și umane de care are nevoie proiectul pentru a fi realizat în condiții optime sunt bine stabilite și cuantificate?

metoda selectată este cea care antrenează cele mai reduse resurse?

resursele disponibile se află în concordanță cu metoda selectată în vederea realizării proiectului de investiție?

va conduce metoda/varianta selectată la realizarea obiectivelor proiectului?

rezultatul proiectului de investiție va răspunde la rezolvarea problemei și schimbarea mediului inițial ce a generat-o?

III.2. Analiza fezabilității proiectului de investiții. Studiul de fezabilitate.

Pentru a se trece de la faza de inițiere a unui proiect de investiție publică la cea de implementare a acestuia, este prioritar a se parcurge etapa de stabilire dacă din punct de vedere tehnic și economic este posibilă realizarea sa, etapă ce se concretizează în realizarea unui studio de fezabilitate.

Definiția studiului de fezabilitate arată că acesta reprezintă “o fază în care se urmărește demonstrarea faptului că cerințele clientului pot fi satisfăcute prin proiect, realizându-se identificarea și evaluarea opțiunilor de realizare a proiectului”.

În cazul proiectelor de investiții publice, studiul de fezabilitate are drept scop descrierea, din punct de vedere tehnic și economic a opțiunilor de realizare a obiectivului investițional dorit, acesta trebuind să argumenteze și probeze autorității insituționale că poate lua decizia de a realiza ori renunța la proiectul de investiție aflat în discuție.

Principalele condiții și criterii de-a judeca studiul de fezabilitate fac referire la faptul dacă soluțiile întrevăzute sunt economic realizabile (acceptabile) și tehnic operaționale.

Câteva elemente cu character general despre studiile de fezabilitate se impun menționate, astfel:

acestea nu constituie preocupări de moment, ele înscriindu-se în cadrul dinamicii schimbărilor fiecărei organizații/instituții;

joacă rol de integrator și al altor aspect ce țin de procesele de restructurare, doare, retehnologizare, sprijinindu-se pe alte studii preliminare precum – prognoza serviciilor publice oferite și a tehnologiilor uzitate, studii de marketing referitoare la nevoile și cerințele cetățenilor, analize diagnostic, etc;

se raportează la o anume organizație/instituție, urmărind rezolvarea eficientă a unei problem cheie, dar investighează un cadru general;

cu precădere în situațiile complexe, studiul poate fi precedat de unul de prefezabilitate, care într-o manieră sintetică, să releve posibilitățile și orientarea studiului de fezabilitate propriu-zis;

studiile de fezabilitate pornesc cu anume ipoteze, susținându-se pe premise cu privire la perspectivele problemelor investigate;

finalizarea acestora se materializează, de cele mai multe ori cu propunerea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu/si/sau lung cu menționarea activităților de realizat, a rezultatelor economice probabile, efortului necesar, etapizare și dimensionarea factorului de risc.

Rezultatele de ansamblu ale procesului de elaborare a studiului de fezabilitate se materializează în justificarea proiectului de investiție publică, raportul de impact al rezultatelor acestuia, calendarul estimative și definirea etapelor semnificative, precum și indicatorii de rentabilitate și eficiență.

Atât în cadrul literaturii de specialitate cât și în cadrul altor lucrări, cu mici diferențe, există un anume consens în privința capitolelor mari pe care trebuie să le cuprindă un studiu de fezabilitate, astfel aceste capitol ce alcătuiesc conținutul cadru al studiului de fezabilitate, sunt

Date de identificare ale instituției/organizației

denumirea, adresă, telefon, fax, e-mail

anul înființării

numărul și data înregistrării oficiale (actul de constituire)

banca și numărul contului în bancă (IBAN)

codul fiscal

forma juridică

domeniile de activitate de bază și cele auxiliare

principalele produse, servicii, lucrări conținute în profilul de bază și cel auxiliar

segmentul de piață acoperit

capitalul social (dacă este cazul) surse de finanțare

suprafața de teren ocupată și forma de proprietate

scurt istoric privind evoluția organizației/instituției

Studii premergătoare privind prognoza poduselor și/sau serviciilor, a tehnologiilor, marketingului previzional

Analiza diagnostic a stării actuale a organizației/instituției, analiză ce se referă la luarea în considerare a tuturor funcțiilor și activităților organizației/instituției respective, precum și la interpretarea realizărilor perioadelor anterioare cu luarea în considerare printre altele a componentelor provenind de la funcțiile specifice ale instituției ori organizației.

Variantele tehnice, tehnologice propuse în vederea soluționării/rezolvării problemei aflate în discuție

Analiza eficienției variantelor studiate în vederea determinării celor mai favorabile forme de uzitare a resurselor deținute (argumentarea și justificarea modului în care se vor folosi fondurile publice, astfel încât gradul lor de valorificare să fie unul cât mai bun).

Analiza riscului și sensitivității care cuprinde analiza incertitudinii, riscului și sensibilității variantelor la apariția unor schimbări.

Indicatori economici – selectarea acelor indicator ce pot da o imagine asupra rentabilității, eficienței și eficacității proiectului, uzitarea și interpretarea indicatorilor economici stabiliți și formularea strategiei.

Totodată, studiul de fezabilitate trebuie să conțină și alte elemente referitoare la cadrul general în care instituția/organizația funcționează, ponderea organizației la nivel local ori central și după caz în anumite sectoare economico-sociale naționale, analiza comparativă a performanțelor, parteneri reprezentativi (furnizori, clienți, etc.) și experiența anterioară relevantă pentru domeniul proiectului, influența cadrului legislativ-normativ, și nu în ultimul rând, imaginea publică a instituției/organizației.

În ceea ce privește studiile de fezabilitate vizând proiecte de investiții publice, în funcție de valoarea totală a investiției, acestea pot constitui obiectivul unor proiecte preliminare, realizarea acestora fiind efectuată de echipe specializate în domeniul pe care proiectul investițional îl vizează, constituind totodată elementul de referință în luarea deciziilor de finanțare a investițiilor publice.

„Nimic nu se pierde, nimic nu se castigă, totul se transformă”

Antoine Lavoisier

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PROIECT PRIVIND REALIZAREA UNEI INVESTIȚII – “SISTEM INTEGRAT DE MANAGEMENT AL DEȘEURILOR SOLIDE” ÎN JUDEȚUL GIURGIU

Proiectul de investiții propus pentru a face obiectul prezentului studiu de caz este un proiect constând în realizarea unui Sistem Integrat de Management al Deșeurilor solide în Județul Giurgiu, sistem ce se va realiza printr-un proiect finanțat din Fonduri FEDR prin POS Mediu.

Proiectul este structurat după cum urmează:

Aria de implementare a proiectului

Județul Giurgiu (3526 km2) este situat în sudul României, în sudul Regiunii Valahia, reședinta județului fiind la . Județele cu care se învecinează sunt: Călărași, Teleorman, Ilfov și Dâmbovița. În partea de sud se învecinează cu Bulgaria. Populația județului este de aproximativ 286,208 locuitori cu o densitate de 84,5 locuitori/ km2. Principale orașe din județ sunt Giurgiu (72.632 loc), Bolintin Vale (11953 loc) și Mihăilești (7240 loc). Județul Giurgiu are un relief plat. Formele de relief sunt câmpii cu altitudini ce variază între 40 si 140 m și luncile Dunării și Argeș-Sabar.

Figura nr.1. – Harta administrativă a județului Giurgiu

Aproximativ 31% din populația județului locuiește în zonele urbane iar 69% în zonele rurale.

Situația actuală la nivelul ariei de implementare a proiectului privind sistemului de management al deșeurilor.

În zonele urbane ale Județului Giurgiu, actualul sistem de management al deșeurilor solide este un sistem tradițional de colectare și depozitare. Aproape 95% din serviciile de colectare și depozitare a deșeurilor se desfășoară în orașele Giurgiu, Bolintin Vale și Mihăilești.

În orașul Giurgiu, activitățile de colectare a deșeurilor locale sunt realizate de Departamentul de Servicii și Utilități Publice, din cadrul Consiliului Local Giurgiu. Cele mai multe vehicule de colectare și transport sunt rudimentare și se găsesc într-o condiție precară. Depozitarea finală a deșeurilor se face la centre de depozitare care nu respectă reglementările legale. Pentru zonele urbane există 3 amplasamente de depozitare, câte unul lângă fiecare oraș.

Cel mai mare depozit, de lângă orașul Giurgiu, a trebuit să fie închis în 2007. De aceea Consiliul Local a fost nevoit să fac demersurile necesare pentru a depozita deșeurile temporar la un depozit ecologic din apropierea Bucureștiului. Mai mult, aproximativ 20 de Consilii Locale din județ, au încheiat contracte cu operatori privați pentru colectarea și depozitarea deșeurilor la depozite din apropiere de București.

În prezent, în zonele rurale, colectarea, transportul deșeurilor și acoperirea costurilor necesare nu sunt organizate. Depozitarea deșeurilor în aproximativ 190 de depozite rurale se face individual de către generatorii de deșeuri. Doar un număr limitat de așezări rurale (aproximativ 10% din totalul populației din mediul rural) sunt deservite de servicii de management al deșeurilor, în mod special cele amplasate în imediata vecinătate a zonelor urbane. Deșeurile menajere sunt depozitate în depozite locale. Din 51 de comunități locale, nici una nu deține un departament de management al deșeurilor.

De la intrarea în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, România a trebuit să adopte standardele privind mediul înconjurator. În legătură cu infrastructura de management al deșeurilor, s-au creat ținte specifice privind recuperarea și reciclarea acestora, crescând totodată și cerințele legate de depozitare.

Ca punct de plecare pentru realizarea acestor ținte, în 2004 au fost aprobate Strategia Națională de Management al Deșeurilor și Planul Național de Management al Deșeurilor iar ulterior, în anul 2008, Planul regional de Management al Deșeurilor.

De-a lungul anului 2007, județul Giurgiu a pregătit un set de acțiuni detaliate ce vizează managementul deșeurilor locale în conformitate cu Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor.

În baza celor amintite, consultanții au efectuat analiza sistemului, analiza financiară, au stabilit cadrul instituțional și au făcut analiza mediului, acestea concretizându-se în întocmirea unui Studiu de Fezabilitate în vederea depunerii unei Cereri de finanțare pentru obținerea de asistență financiară din Fondurile Structurale ale UE.

Obiective și indicatori

Obiective

Proiectul propus are ca obiectiv stabilirea unui sistem de Management al Deșeurilor la nivelul întregului județ Giurgiu, care să respecte directivele europene și legislația românească, astfel

va întări capacitatea tehnică și managerială a Județului Giurgiu în implementarea și operarea unui sistem regional de management al deșeurilor solide.

va dezvolta o strategie eficientă privitoare la tarife, taxe și colectare a taxelor.

va crește gradul informării publice în legatură cu beneficiile pe care le aduce proiectul, colectarea separată a deșeurilor și reciclarea acestora.

Conform PRGD, în Giurgiu sunt generate anual aproximativ 85.000 tone de deșeuri iar în prezent aria de acoperire cu servicii de colectare a deșeurilor este de aproximativ 40%. Pentru a realiza obiectivele menționate mai sus, măsurile propuse în cadrul acestui proiect sunt destinate să elimine aproximativ 45% din deșeurile din depozite, reducând volumul de depozitare la aproximativ 44,000 tone de deșeuri mixte pe an în 2016.

Cantitățile curente și cele ce vor îndeplini cerințele legale în 2016 raportat la tipurile de deșeuri sunt prezentante în anexa nr. 1, iar fluxul deșeurilor, este prezentat în anexa nr. 2.

Indicatori

În anexa nr. 3 este prezentată o listă de indicatori fizici pentru implementarea proiectului. Lista va fi utilizată pentru monitorizarea progresului construcției proiectului. Odată proiectate diferitele componente, va fi stabilită o listă finală de indicatori fizici.

În tabelul următor este prezentată o listă cu indicatori de performanță pentru monitorizarea rezultatelor proiectului:

Tabel nr. 1 – Lista cu indicatorii de performanță pentru monitorizarea rezultatelor proiectului

Scopul proiectului

Așa cum s-a menționat mai sus, în jur de 15 municipalități și consilii locale din Giurgiu au încheiat contracte cu operatori privați pentru colectarea și depozitarea deșeurilor în depozitele de la Glina și Chiajna, din apropierea Bucureștiului. Motivele sunt legate atât de faptul că depozitul de la a trebuit închis dar și de faptul că partea nordică a județului este mai aproape de București în comparație cu locația depozitului ce se proiectează.

Din acest motiv, consultanții au elaborat o analiză preliminară a costurilor celor 3 căi alternative de depozitare a deșeurilor în , după cum urmează:

Localitățile din partea nordică a județului Giurgiu, își transportă și depozitează deșeurile în depozitele din apropierea Bucureștiului, iar partea sudică a județului și le depozitează în noul depozit de la Fratești.

Toate deșeurile generate în sunt depozitate la noul depozit de la Fratești, ;

Toate deșeurile generate în se depozitează în depozitele din apropierea Bucureștiului.

În baza unei analize financiare a acestor 3 alternative s-a stabilit ca varianta 1 să fie aleasă.

Discuții preliminare cu deținatorii depozitelor de lângă București, indică faptul că aceste depozite au capacitatea suficientă de a stoca deșeurile din partea nordică a Județului Giurgiu.

Evaluarea scopului proiectului

Introducere

În prezent județul Giurgiu depozitează deșeurile în depozitele de deșeuri urbane din județ și de asemenea în depozitele ecologice Glina și Chiajna din județul Ilfov.

În viitor depozitarea deșeurilor din județul Giurgiu se va face la noul depozit ecologic din Frătești, Giurgiu și în depozitele ecologice existente la Glina și Chiajna din apropierea Bucureștiului.

Acest memoriu prezintă varianta optimă din punct de vedere logistic în ceea ce privește depozitele ecologice și stațiile de transfer .

Alternative

Există așa cum am precizat mai sus, un număr de trei alternative:

– Alternativa 1: depozitarea tuturor deșeurilor în noul depozit ecologic din Frătești, potențiale stații de transfer din Ogrezeni, Ghimpați și Prundu;

– Alternativa 2: depozitarea deșeurilor la cel mai apropiat depozit ecologic, potențială stație de transfer din Bolintin Vale;

– Alternativa 3: toate deșeurile din aria Bucureștiului, sunt propuse stații de transfer în Bolintin Vale și Frătești

Presupuneri

Transport și remorcare

– colectarea se face cu camioane compactoare mici (4.5 tone/ciclu, 22 euro/h, 0.38 euro/km)

– tehnologia stației de transfer: platforma cu containere deschise, containere acoperite, șosea de centură, gard, cabină pentru personal și conectarea la utilități (investiții incluzând drum de acces 286,000 euro; costuri de capital 36,000euro/an, costuri operaționale 15,000 euro/an)

– camion și trailer cu remorcă (17 – 18 t/ciclu, 23 euro/h, 0.61 euro/km)

– viteza de conducere 40 km/h

Depozitare

– toate depozitele ecologice au volum suficient;

– toate depozitele ecologice vor accepta deșeurile;

– costurile de depozitare în depozitele ecologice sunt similare pentru cele trei depozite ecologice.

Metoda de evaluare

Evaluarea este bazată pe compararea costurilor. Pentru fiecare dintre aceste alternative se va verifica în primul rând fezabilitatea stațiilor de transfer cu sau fără luarea în considerare a transportului la stațiile de transfer. Ulterior sunt comparate costurile totale ale alternativelor.

Rezultate

Evaluarea alternativelor

Alternativa 2, folosirea celui mai apropiat depozit ecologic este cea mai ieftină soluție. Aceasta înseamnă că partea de nord a județului va depozita deșeurile în depozitul ecologic din apropierea Bucureștiului, în timp ce partea de sud a județului Giurgiu va depozita deseurile în depozitul ecologic din Frătești.

Evaluarea statiilor de transfer

În urma evaluării stațiilor de transfer, prima alternative s-a dovedit fezabilă, stația de transfer din Ogrezeni. Pentru a doua alternativă nici o statie de transfer nu este fezabilă.

Din cea de-a treia alternativă rezultă ca fiind fezabilă statia de transfer din Frătești.

Alternativa 3

Din punct de vedere logistic, alternativa 3 este o soluție mai scumpă decat alternativa 2. Oricum, în cazul în care costurile de depozitare la amplasamentele din apropierea Bucureștiului sunt semnificativ mai scăzute decât în cazul depozitării la amplasamentele alternative din Giurgiu, atunci această alternativă ar putea deveni mai ieftină, luând în considerare întregul lanț de reciclare și re-utilizare a deșeurilor.

Este de subliniat, că nu este atât de mult cazul deșeurilor mixte, ci mai degrabă a deșeurilor provenite din ambalaje. Această alternativă poate fi analizată pe viitor în cazul în care Unitatea de Implementare a Proiectului găsește acest scenariu ca fiind realist și ca parte posibilă a aplicației.

Contextul proiectului

Implementarea unui sistem integrat de management al deșeurilor în județul Giurgiu, este în concordată cu legislația UE, cu Planul Național de Management al Deșeurilor, cu Planul Regional de Management al Deșeurilor pentru județul Giurgiu cuprins în cadrul strategiei de dezvoltare a județului, și se bazează pe obiectivele POS Mediu, anume:

creșterea conectării la serviciile de salubrizare publică la 100% în zonele urbane și 90% în zonele rurale.

reducerea cantității de deșeuri din depozite cu 45% în 2016 prin creșterea cantității deșeurilor reciclate și refolosite, respectând directivele UE asupra depozitelor ecologice și a deșeurilor din ambalaje.

reducerea numărului de depozite neconforme prin închiderea a 3 depozite din mediul urban și aproximativ 190 de depozite din mediul rural.

îmbunătățirea standardelor tehnologice de depozitare în conformitate cu cerințele legale.

Astfel, proiectul va contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivelor POS (Programul Operațional Sectorial) pentru Mediu și la îndeplinirea obligațiilor cu privire la managementul deșeurilor, descrise în Tratatul de Aderare. Acest program reprezintă o prioritate în cadrul POS-Mediu, un document strategic elaborat de către autoritățile române ca bază în selectarea proiectelor ce vor fi co-finanțate de către UE prin intermediul Fondurilor Structurale. În completare, acesta este un proiect prioritar în cadrul Planului Regional de Gestionare al Deșeurilor (PRGD) și va avea un impact pozitiv semnificativ asupra mediului și a sănătății umane.

Descrierea proiectului

Componenta 1-a: Colectarea deșeurilor

Sistemul colectării este prezentat în tabelul următor:

Tabel nr. 2 – Sistemul colectării deșeurilor.

Pentru deșeuri mixte, proiectul propune, pentru zonele urbane, un sistem de colectare folosind continere de 1100 litri, pentru blocurile cu apartamente (colectare de 2-3 ori pe saptamană), un sistem de colectare din poartă în poartă, folosind conteinere de 120 litrii pentru gospodăriile individuale iar pentru zonele rurale un sistem de colectare, folosind conteinere de 1100 litri.

Conteinerele folosite în cadrul sistemului de colectare au fost amplasate în centre comune de colectare și vor fi colectate cu camioane compactoare de 10 m3. Sistemul se va folosi de conteinerele disponibile în prezent în zonele urbane din și necesită o investiție adițională de aproximativ 3100 conteinere și puncte de colectare comună pentru sistemul de colectare și 14000 conteinere pentru sistemul de colectare din poartă în poartă.

Conteinerele adiționale vor fi amplasate în funcție de cererea sectoarelor industriale și instituționale și a piețelor, și vor fi plătite de către generatorii de deșeuri.

Pentru deșeurile biodegradabile vor fi treptat introduse sisteme de colectare separată în zonele urbane, în timp ce în zonele rurale, (și în zonele urbane, acolo unde este posibil), va fi încurajată compostarea la domiciliu.

Pentru deșeurile provenite din ambalaj se vor asigura conteinere pentru colectarea separată a hârtiei și sticlei, iar pentru plastic și metal, se recomandă un sistem cu saci menajeri.(vezi anexa 5 referitoare la evaluarea alternativelor).

Pentru deșeurile voluminoase, WEE și cele periculoase se vor construi 4 stații de colectare. Pentru colectarea acestor tipuri de deșeuri cât și a celor depozitate ilegal, se vor folosii, de asemenea, camioane cu remorcă.

Se asteaptă ca activitățile de curațare a străzilor și a altor spații publice, să continue subcontractările prezente, organizate de autoriățtiile locale, nici o investiție nefiind propusă prin acest proiect.

Componenta 1-b: Transferul și transportul deșeurilor.

Toate deșeurile mixte vor fi transportate direct la Centrul Integrat al Managementului Deșeurilor de la Fratești sau (pentru partea nordică a județului ), la depozitele de la Glina și Chiajna, din apropierea Bucureștiului. Pentru deșeurile provenite din ambalaje s-a hotărât ca toate aceste deșeuri să fie transportate la Fratești, și sortate la stațiile de sortare de aici. În județul nu se construiesc stații de transfer deoarece aceastea ar avea ca rezultat costuri de operare mai ridicate.

Componenta 2: Centru Integrat de Management al Deșeurilor și depozitul ecologic.

Centrul Integrat de Management al Deșeurilor din Fratești, (de langa ) va include un depozit ecologic, o stație de compostare și o stație de sortare. După implementarea activităților de reciclare este de așteptat ca aproximativ 44.000 tone deșeuri să trebuiască a fi depozitate pentru întregul județ, din care 27000 tone/an se vor depozita la Fratești. Restul de 17000 tone, vor fi depozitate la depozitul din Glina și Chiajna.

Conform PRGD, un singur depozit ecologic este propus pentru județul , lucru ce necesită o suprafață minimă de 10 ha plus un spațiu adițional pentru stocarea temporară.

Locația de la Fratești are o suprafață de 11 ha și este amplasată într-un punct relativ îndepărtat prezentând avantajul de a se putea dezvolta și alte facilități în împrejurimile depozitului.

Capacitatea totală de stocare a depozitului de la Fratești este de 0,7 milioane m3, iar durata de funcționare a acestuia este estimată la 23 de ani. Depozitul va fi construit de-a lungul a trei perioade. Prima celulă reprezintă aproximativt o treime din volumul total (suficient pentru 7 ani de funcționare) iar costurile fac parte din proiect. Celelalte două celule, care nu sunt incluse în investiția pentru acest proiect, vor avea o durată de funcționare de 8 și respectiv 7 ani și sunt planificate a se realiza în 2016 și respectiv 2025.

Proiectul vizează, de asemenea, și închiderea depozitului. Pe lângă stocare, depozitul mai include și un sistem de management al apelor de suprafață. În completare, va exista și o clădire administrativă, un pod de cântărire acoperit, spații de parcare și alte facilități.

Este prevăzut ca stația de compostare să fie compusă dintr-o zonă de recepție, zonă de compostare, zonă de maturație și o zonă de stocare. În total, sunt necesare aproximativ 1,3-1,6 ha. Tehnica propusă este compostarea în brazdă.

Pentru a se atinge obiectivele o stație de tratare mecano-biologică (TMB), de capacitate limitată va fi necesară abia în anul 2016. Așadar, se propune ca analiza necesității unei stații TMB să fie luată în discuție la nivel regional peste aproximativ 4-5 ani. În concluzie, stațiile TMB nu sunt incluse în investiția prevăzută de prezentul proiect.

În ceea ce privește stațiile de sortare, s-a propus măsura de a include o stație de sortare simplă în cadrul proiectului. Linia de sortare va permite sortarea diferitelor tipuri de deșeuri provenite din ambalaje și obținerea unei calități mai bune a acestora pe diferite tipuri, de unde va rezulta un potențial crescut al pieței, și astfel va fi mai ușor de ajuns la un acord cu asociațiile de producători. Mai mult, stația de sortare va contribui la atingerea, de către România, a obiectivelor privind reciclarea.

Componenta 3: Închiderea depozitelor existente în mediul urban și rural

În Giurgiu exista 3 depozite mari, amplasate în apropierea zonelor urbane (, Bolintin Vale și Mihăilești). Depozitul de lângă Giurgiu este oficial închis. Toate cele 3 depozite urbane vor fi închise și necesar a fi acoperite după deschiderea noului depozit de la Fratești. Procedurile pentru închiderea depozitului de la au fost deja demarate. Din momentul deschiderii noului depozit, noile deșeuri generate vor fi transportate la acesta.

Depozitele din zonele rurale sunt relativ mici, varând de la câțiva m3 la câteva mii de m3. Aceste depozite sunt situate mai ales la marginea satelor, în apropierea cursurilor de apă, sau pe terenul public în vecinătatea localităților. Au fost identificate 190 de depozite de deșeuri pe teritoriul județului. De notat este că în partea nordică a județului deșeurile sunt depozitate în multe locuri, ceea ce face aproape imposibilă cuantificarea precisă a depozitelor.

Toate depozitele din mediul rural sunt necontrolate și neconforme. În conformitate cu legislația curentă, proiectul prevede curățarea depozitelor existente în mediu rural. Mai mult, aceste depozite rurale vor fi reamenajate și acoperite cu iarbă. Volumul deșeurilor din depozitele rurale este estimat la aprox 187 tone și va fi depozitat la depozitele existente în mediul rural sau la unul din depozitele rurale mai mari ce va fi închis și acoperit ulterior.

Componenta 4: Informarea publică, asistență tehnică și supervizarea.

Sprijinirea Autorităților Locale, în vederea implementării proiectului și supervizării, va consta în :

1. Informarea publică: Sunt necesare eforturi semnificative pentru creșterea nivelului informării publice în domeniul deșeurilor. Punctele-cheie vizează necesitatea de reducere a cantității de deșeuri la sursă, separarea materialelor reciclabile de fluxul general al deșeurilor și plata unor taxe care să acopere costurile colectării din întregul județ și serviciile de tratare și depozitare. Un buget destinat informării publice este inclus în estimările anuale ale costurilor proiectului.

2. Asistența tehnică: Este prevazută în proiect pentru UIP în managementul implementării proiectului, pregătirii documentației de licitație și contractelor cu diferiți operatori precum și a activităților de informare publică.

3. Supervizarea: Proiectul prevede finanțarea activității de supervizare a diferitelor lucrări și contracte de achiziție, în concordanță cu planul de implementare.

Plan de investiții

Costurile eligibile și neeligibile se gasesc în anexa nr. 5.

Costuri de operare și întreținere.

Pentru costurile de operare, valorile indicative ale diferitelor componente sunt prezentate în tabelul următor – costuri operaționale estimative 2010. Costurile de operare nu includ costurile cu capitalul ci costurile cu datoriile locale și taxe, cheltuieli neprevăzute și rezerve pentru profit și risc.

Tabel nr. 3 – Costuri operaționale estimative 2010.

În anexa nr. 7 se găseste o estimare a costurilor viitoare ale sistemului legate de construcția și închiderea celulelor adiționale ale depozitului, în calculul tarifelor fiind incluse și aceste costuri.

Planul de implementare al proiectului

Acest plan este bazat pe presupunerea că aprobarea formală a aplicației va fi obținută până la 1 octombrie 2014. Elaborarea detaliilor de execuție și pregătirea documentației de licitație poate începe din februarie 2015, iar licitațiile pot începe după aprobarea formală a proiectului și semnarea Memorandului de Finanțare. Închiderea și curățarea depozitelor rurale se vor realiza doar după implementarea noului sistem de colectare.

Scenarii alternative

Colectarea și manevrarea deșeurilor:

Pe baza unor criterii tehnice, de mediu, legale și financiare, au fost evaluate o serie de scenarii alternative în legntură cu fluxurile de deșeuri, după cum urmează:

Deșeuri menajere mixte, un sistem de colectare din poartă în poartă comparativ cu un sistem de colectare și transport direct la depozitul ecologic sau un sistem de utilizare a stațiilor de transfer.

Deșeuri organice: compostare la domiciliu, separarea la sursă și Tratamentul Mecanic și Biologic al deșeurilor menajere ( și combinații între aceste măsuri).

Deșeurile provenite din ambalaje. Diferite sisteme de colectare (combinații între astfel de sisteme) și scenarii alternative în legătură cu formele de sortare și responsabilitățile producătorilor. Pentru colectarea metalului și a sticlei au fost comparate două sisteme de colectare (unul cu saci menajeri și unul cu containere). O prezentare detaliată a acestora se găsește în anexa nr .4.

În privința traseului deșeurilor în cadrul județului au fost evaluate doua alternative: colectarea deșeurilor la noul depozit (Fratești) sau colectarea deșeurilor parțial la noul depozit, urmând ca partea rămasă să fie transportată la doua dintre depozitele din apropierea Bucureștiului.

Pentru optimizarea sistemului au fost analizate o serie de opțiuni, în legătură cu:

Tipul containerelor și saciilor menajeri utilizați;

Frecvența colectării;

Tipul camioanelor utilizate ;

Numărul stațiilor de transfer.

Locația depozitului

În privința locației CIMD, au fost luate în calcul două alternative. Una dintre locații se găsește în localitatea Ghimpați, cu o suprafață de aproximativ 10 ha iar una este lângă comuna Fratești. Aceasta are o suprafață de 11 ha. Ambele locații au potențial de extindere. Ambele locații au fost stabilite în baza respectării unei lungi liste de criterii. În urma evaluării, s-a ajuns la concluzia că locația de la Fratești, reprezintă variantă optimă.

Închiderea depozitelor de deșeuri din mediul urban.

În legatură cu închiderea și acoperirea depozitelor de deșeuri existente în mediul urban, au fost analizate diferite opțiuni tehnice, inclusiv curățarea depozitelor și diferite alternative tehnice de închidere și acoperire a acestora. Cele 3 depozite urbane se vor închide printr-un sistem de acoperire, conform legilor românesti în vigoare.

Închiderea depozitelor de deșeuri din mediul rural:

Pentru închiderea depozitelor rurale de deșeuri, s-au evaluat diferite alternative, pe criterii legale, financiare și tehnice, incluzând: 1) acoperirea depozitelor cu un strat de pământ în conformitate cu O.G. 1274/2005; 2) curățarea depozitelor de deșeuri din mediul rural și 3) închiderea printr-un sistem de acoperire. Cum în practică nu este posibilă închiderea și reabilitarea depozitelor rurale până la jumatatea anului 2009, și pentru că acoperirea a aproximativ 190 de depozite rurale ar fi foarte costisitoare, proiectul va finanța curățarea depozitelor de deșeuri din mediul rural și apoi depozitarea deșeurilor în depozitele existente în mediul urban sau într-unul sau două depozite din mediu urban.

Cadrul instituțional și legal

Cadrul legal și instituțional descris mai jos a fost discutat cu autoritățile locale din Giurgiu în 2009 și au fost propuse diferite alternative pentru colectare în zona de Nord și de Sud a Județului Giurgiu. Cadrul instituțional și legal va necesita o adaptare la această nouă propunere odată ce a fost confirmat de stakeholderi.

Atât Consiliul Județean – prin legea 78/2000 – cât și Consiliile Locale – prin legea 101/2006 au responsabilități și competențe în domeniul managementului deșeurilor solide. Rolul Consiliului Județean vizează activitățile desfășurate la nivel judeșean/regional în timp ce autoritățile locale au responsabilitatea de a se ocupa de problema gestionării deșeurilor la nivel local. Pentru a putea combina aceste roluri în cadrul managementului Sistemului Integrat de Management al Deșeurilor Solide au fost propuse următoarele mecanisme instituționale și prezentate schematic în figura următoare.

CIMD Cadrul Instituțional Județul Giurgiu

Figura nr. 3 – CIMD Cadrul Instituțional Județul Giurgiu

Înainte de a depune aplicația, Consiliul Județean (CJ) și Consiliilor Locale (CL) vor semna un Contract de Asociere în care își vor exprima acordul în legătură cu cadrul instituțional și mecanisme instituționale ce urmează a fi prezentate.

Consiliul Județean și Consiliile Locale au convenit asupra creării unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) cu scopul de a stabili și implementa o Strategie comună de Management Integrat al Deșeurilor pentru județul Giurgiu, prin realizarea proiectului propus. Conform acestui acord, membrii ADI vor decide în comun asupra politicilor și strategiilor de management al deșeurilor, vor participa la implementarea proiectului și se vor ocupa de monitorizarea evoluției proiectului.

În cadrul ADI, partenerii au fost de acord ca beneficiarul proiectului să fie Consiliul Județean, care va avea responsabilitatea managementului și implementării proiectului, supervizarea contractelor și dezvoltarea unei strategii pentru a atinge obiectivele managementului deșeurilor.

Consiliul Județean a stabilit o Unitate de Implementare a Proiectului (UIP) care este responsabilă cu implementarea proiectului, inclusiv licitarea, contractarea și monitorizarea diferitelor contracte și încheierea contractelor de operare cu operatorii din sectorul privat. Unitatea de Implementare a Proiectului va raporta tuturor membrilor ADI iar Consiliile Locale vor fi implicate în diferite componente ale proiectului de interes specific prin participarea în cadrul comisiilor de licitație acolo unde nu apar în conflict de interese și monitorizare a contractelor, supervizarea implementării proiectului și dezvoltarea strategiilor pentru viitoarele activități

După perioada de implementare a proiectului , UIP va devenii Unitatea de Management a Proiectului (UMP) cu responsabilități executive – administrative pentru operațiile ale sistemului de management al deșeurilor cu aceleași reponsabilități legate de comunicarea către ADI și UIP. UMP va fi constituit ca o entitatea a ADI.

Au fost purtate discuții în legătură cu opțiunile pentru structura instituțională cu partenerii cheie din Județul Giurgiu, cu Ministrul Mediului și Dezvoltării Durabile și cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru a clarifica rolul Consiliului Județean în sectorul managementului deșeurilor și pentru a asigura coeziunea între Legea 101/2006 și alte legi referitoare la managementul deșeurilor. Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost de acord cu amendamentele legale recomandate și se anticipează că acestea vor fi adoptate odată cu implementarea proiectului.

Drepturile de proprietate asupra bunurilor și asigurarea serviciilor

Bunurile fixe și mobile din cadrul proiectului vor fi adăugate (și vor rămâne) în patrimoniul CJ. Terții vor avea dreptul să folosească aceste facilități așa cum prevede proiectul. Odată create condițiile, managementul și operarea vor fi delegate prin contracte de delegare către operatori prin intermediul achizițiilor publice. Mai jos sunt prezentate schematic următoarele contracte cu operatorii:

un contract între CJ și un operator pentru managementul și operarea CIMD (inclusiv depozitul);

un contract între CJ și operatori pentru colectarea deșeurilor la nivel local inclusiv managementul și operarea stațiilor de colectare precum și transportul deșeurilor la CIMD. Se propune realizarea unei licitații (chiar cu mai multe loturi dacă este necesar) în acest scop. Contractul va include de asemenea managementul centrelor de colectare pentru materialele reciclabile din aria prevazută în contract.

Contractele cu operatorii vor prevede o taxă pe tona de deșeu depozitat la CIMD. Deșeurile se vor cântări cu ajutorul podului de cântărire instalat în cadrul CIMD. Este necesară o monitorizare atentă din partea autoritații contractante.

Contracte propuse cu operatorii

Figura nr. 4 – Contracte propuse cu operatorii

Colectarea tarifelor

Tarifele de colectare au fost stabilite în urma unei analize a diferitelor opțiuni de colectare (vezi anexa nr. 6). În baza aceastei analize este propusă recuperarea costurilor cu managementul deșeurilor prin intermediul unei taxe locale percepute de Consiliul Local. În figura de mai jos este prezentat fluxul propus al fondurilor:

Figura nr. 5 – Flux fonduri propus pentru colectarea și depozitarea deșeurilor

Impactul asupra mediului

În vederea obținerii avizului de mediu, pentru sistemul propus, în județul , vor fi demarate următoarele proceduri:

O procedură de evaluare a impactului asupra mediului ce vizează CIMD de la Fratești. Procedura este în conformitate cu D.C. 85/337/EEC, D.C. 97/11/EC și cu Ordinul Ministrului 863/2002. Consultările publice sunt parte integrantă din procedura de evaluare asupra mediului. În cadrul acestor consultări, beneficiarul, asistat de către consultant, a informat publicul în legatură cu următoarele etape:

Înaintarea documentației pentru obținerea avizului de mediu pentru proiect

Decizia privind etapa de încadrare

Dezbaterea publicî a raportului asupra studiului de impact asupra mediului.

Decizia privind completările necesare proiectului.

Analiza economică și financiară

Tarifele pentru deșeuri

În calcularea tarifelor pentru deșeurile menajere, au fost luate în considerare toate costurile inclusiv cele cu operatorii. Sunt incluse costurile de construcție și închidere a viitoarelor celule ale depozitului ecologic.

Pentru deșeurile menajere este propusă stabilirea unui tarif unic pe tonă, indiferent de locația producătorului. Cum nu este posibilă măsurarea cantității de deșeuri generată la nivelul unei gospodării, se propune ca gospodăriile să platească o taxă bazată pe producția medie de deșeuri pe o gospodărie / rurală.

Cu privire la deșeurile produse de utilizatori comerciali și industriali se propune ca aceștia să platească o taxă comercială care să acopere în totalitate costurile (inclusiv un cost fictiv de capital), bazată pe nivelul de servicii și în funcție de volumul de deșeuri produs și care să fie stabilită prin contracte separate între utilizatorii CII și operatori.

Suportabilitatea

În functie de programul de investiții și de costurile de operare prezentate mai sus, se estimează că în zona urbană tarifele pentru deșeurile menajere vor crește de la 46 euro pe gospodărie pe an în zonele urbane la aproximativ 79 euro pe gospodărie pe an și în zona rurală la aproximativ 28 euro pe gospodărie pe an în 2014.

Tarifele reprezintă 0.92% din veniturile medii ale unei gospodării, variind de la 1.46 % din media veniturilor medii ale gospodăriilor urbane și 0.61% din media gospodăriilor rurale care este în limita ratei de suportabilitate de 1.5% a veniturilor medii ale gospodăriei. Utilizatorii comerciali și industriali vor plăti aproximativ 130 de euro pe tonă de deșeuri în anul 2014.

Principalii indicatori economici și financiari

Analiza Cost Beneficiu a proiectului a dovedit un proiect sustenabil din punct de vedere financiar, cu un cost eficient și suportabil pentru populație. Sustenabilitatea financiară (asigurată prin obținerea împrumuturilor temporare în ani cu lichiditate negativă) rămâne pozitivă dar slabă. Au fost emise următoarele ipoteze:

perioada de analiză este de 20 ani (va fi adaptată la durata de viață a depozitului).

au fost luate în considerare veniturile obținute din vânzarea de materiale reciclabile;

în analiza financiară au fost luate în considerare toate costurile de investiție ale proiectul inițial ca și investițiile viitoare ce trebuie să susțină sistemul de management al deșeurilor din juțetul de-a lungul duratei de viață a proiectului (construcția și închiderea celulelor adiționale ale depozitului).

În baza acestor ipoteze analiza financiară relevă următoarele rezultate:

Tabel nr. 4 – Analiza financiară.

Planul de finanțare

Calculele arată o rată a deficitului de finanțare de 93.7%, rezultând o contribuție estimată a diferitelor părți la investiția totală după cum urmează:

Tabel nr. 5 – Planul de finanțare (în mii de Euro)

Consultanții recomandă următoarea strategie referitoare la contribuția financiară pentru fiecare Consiliu Local care a semnat acordul asociației și pentru Consiuliul Județean Giurgiu:

Consiliile locale din mediul urban vor contribui la costul investiției în funcție de populație și de cantitatea medie de deșeuri produse de-a lungul perioadei proiectului, estimările fiind de 61,5% sau 1,77 milioane Euro. Costurile pentru fiecare CL se vor calcula pe baza numărului de locuitori.

Consiliul Județean Giurgiu va acoperi partea investiției pentru zonele rurale, ținând cont de populația din zonă și de cantitatea de deșeuri, contribuind cu un procent de 38,5 % din costurile proiectului sau 1,1 milioane Euro

BIBLIOGRAFIE

Adriana Grigorescu, Managementul proiectelor de mediu, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000.

Adriana Grigorescu, Managementul proiectelor, Ed. Uranus, București, 2007.

Adrian Dăneț, Managementul proiectelor, cap. 4.1., Editura Disz Tipo, Brașov, 2001.

Adrian Dăneț, Managementul proiectelor, Ed. Disz Tipo, Brașov, 2002.

Anton P. Parlagi – Dicționar de administrație publică, Editura Economică, București, 2000.

Colectiv de autori, Managementul proiectelor – Glosar, Asociația Project Managemenet, România, Editura Economică, București, 2002.

Eugen Topală, Fezabilitate și restructurare, Ed. SEMNE, București, 1996.

Harold Kerznet, Project Management a Systems Approach to Planning, Scheduling and Controlling, Ed. Van Nostrand, New York, 1992.

Maria Mocanu, Carmen Schuster, Managementul proiectelor – Calea spre creșterea competitivității, Editura All Back, București, 2001.

Mihail Dumitrescu, Introducere în management și management general, Ed. Eurounion, Oradea, 1995.

Ovidiu Nicolescu (coordonator), Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organziației, Ed. Economică, București, 2000.

Pierre Masse – Les choix des investissement, Editura Dunod, Paris, 1968.

Romeo-Mihail Ciobanu, Managementul proiectului, Ed. Cetex, Iași, 2002.

Soges, Project Management Manual, Phare, București, 1997.

*** [DEX '98] Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998.

***Dicționar explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975.

*** Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Romană, București, 1972.

Surse web

http://www.comune.ro

http://www.environ.ro

http://www.fedr.ro

http://www.posmediu.ro

http://www.fonduri-ue.ro

ANEXE

Anexa nr. 1 – Analiza fluxurilor de deșeuri și opțiunile propuse

Anexa nr. 3- COMPARAREA SISTEMELOR CU SACI MENAJERI ȘI CU CONTAINERE PENTRU DESEURILE DIN PLASTIC ȘI METAL

Introducere:

Proiectul propune colectarea combinata a deseurilor din metal si plastic in saci menajeri. Materialele vor fi sortate la o statie de sortare.

UIP Giurgiu si-a exprimat preferinta pentru un sistem de containere in vederea colectarii deseurilor din plastic si metal.

Compararea sistemelor cu saci menajeri si containere

Avantajele sistemului cu saci menajeri fata de sistemul cu containere

Costurile investitiei sunt reduse

Costurile totale ale sistemului sunt mai mici

Nu necesita spatiu public

Dezavantaje ale sistemului cu saci menajeri fata de sistemul cu containere

Depozitarea indelungata a materialelor in interiorul gospodariei poate duce la performante scazute de colectare

Sacii de plastic ar putea fi deschisi de catre animale

Analize mai detaliate ale alternativelor se gasesc in anexe :

Anexa 5.1 prezinta alternativele de manevrare a deseurilor provenite din ambalaje de plastic;

Anexa 5.2 prezinta alternativele de manevrare a deseurilor provenite din ambalajele metalice si ambalajele din plastic combinate cu cele din metal.

Experiența internațională

Sistemul cu saci menajeri este un sistem bine cunoscut in Europa de Vest de colectare a deseurilor provenite din ambalaje.

Concluzie

Se propune introducerea unui sistem de colectare cu saci menajeri pentru colectarea combinata a deseurilor din metal si din plastic pentru ca sistemul este bine cunoscut si implica cele mai scazute costuri.

Anexa nr. 3.1 – Colectarea de deșeuri din ambalaje de plastic

Alternative de manevrare

Colectarea separata a plasticului este foarte costisitoare datorita greutatii specifice scazute a acestuia. Reciclarea deseurilor din plastic este un proces complicat datorita diferitelor tipuri de plastic in care sunt utilizati aditivi speciali. In Romania, nu exista un incinerator care se utilizeze puterea calorifica a plasticului.

In aceste conditii, colectarea separata a plasticului nu este cea mai recomandata alternativa. Colectarea plasticului se concentreaza asupra materialelor din plastic usor de recunoscut de catre populatie, existente in cantitati mari si care au caracteristici similare. Colectarea se poate face pentru un numar definit de tipuri de plastic precum PET sau HDPE. Pentru atingerea tintelor propuse este necesar un plan de colectare intensiva.

Au fost analizate urmatoarele alternative:

Alternativa 1: colectarea cu saci de 60 litri, colectare din “poarta in poarta”, 3 persoane pe gospodarie, cu sacii proprii:

Alternativa 2: colectarea cu saci de 60 litri, colectare din “poarta in poarta”, 3 persoane pe gospodarie, cu saci furnizati;

Alternativa 3: colectarea cu containere de 240 l, sistem de colectare, 60 persoane pe container;

Alternativa 4: colectarea cu containere de 660 l, sistem de colectare, 60 persoane pe container;

Alternativa 5: colectarea cu containere de 1,100 l, sistem de colectare, 500 persoane pe container.

Implementarea unui sistem de depozitare va fi discutata intre Guvern si Producatori in scopul maximizarii procesului de reciclare a recipientelor din plastic. Aceasta alternativa nu este luata in considerare la nivel de judet.

Evaluarea alternativelor

Sistem

Financiar:

In scopul compararii alternativelor, au fost calculate costurile cu colectarea pe tona de deseuri din plastic. Rezultatele sunt prezentate in Tabelul 1. Primul set de rezultate prezinta costurile de colectare in euro/tona considerandu-se un numar definit de locuitori deserviti pe container, o frecventa definita de colectare si gradul calculat de umplere a containerului. Al doilea set de rezultate prezinta costurile de colectare pe tona considerandu-se un numar definit de locuitori deserviti pe container, un grad definit de umplere si frecventa calculata de colectare.

Tabel 1 Alternativele privind costurile pentru colectarea materialelor plastice

*Include costurile de capital și de operare

Din punct de vedere a costurilor, alternativele 1 si 5 sunt asemanatoare. Din cele doua seturi de date, se poate concluziona faptul ca alternativa 1 reprezinta solutia optima ce poate concura cu alternativa 5. Aceasta s-ar putea realiza prin frecvente de colectare mai reduse sau prin cresterea cantitatii colectate pe gospodarie. Modelul arata de asemenea si costuri de investitie mai mici pentru alternativa 1.

Asigurarea sacilor menajeri de catre Consiliul Local va creste preturile cu 20% pe tona, in prezent acestea fiind de aprox. 3 RON pe gospodarie. Prin urmare se propune ca fiecare gospodarie sa isi procure sacii menajeri. Acest lucru este in conformitate cu principiul “Poluatorul plateste”.

Tehnic /Operațional

sistemul cu saci menajeri evita supraincarcarea containerului;

colectarea „din poarta in poarta” cu saci transparenti are ca rezultat diminuarea poluarii;

locuitorii pot depozita materialele plastice mai usor in containere la domiciliu;

se asteapta un volum mai mare de deseuri prin sistemele de colectare la domiciliu.

Cadru Legal:

Avizul de sanatate nu este necesar in cazul alternativei 1.

Concluzie

Sistemul de colectare cu saci menajeri este de preferat datorita costurilor.

Anexa nr. 4 – Costuri eligibile si neeligibile

Costuri eligibile

Costuri neeligibile

Anexa nr.5 – Planul de implementare a proiectului

Planul general de implementare a proiectului

Anexa nr.6 –

Au fost evaluate doua tipuri de sisteme de taxare privind colectarea deseurilor:

Taxe municipale

Utilizatori casnici

Prin acest sistem, Consiliul Local sau Municipal va introduce o taxa municipala speciala de colectare a deseurilor pentru utilizatorii casnici. Taxa va acoperi costurile de investitii, operationale si de intretinere. Ulterior, CL va transfera fondurile catre Autoritatea Contractanta care gestioneaza contractele cu operatorii. Acesti operatori vor fi platiti in baza unei taxe de colectare pe tona de deseuri colectata, cantarita cu ajutorul podului de cantarire existent la CIMD Fratesti.

Fig. 1: Fluxul fondurilor privind colectarea si depozitatea deseurilor potrivit sistemului de taxare municipal

Dezavantaje:

dificultati administrative cu autoritatile locale

riscuri financiare datorate necolectarii de catre autoritatile locale

Avantaje:

Autoritatile Locale au posibilitatea de a impune taxa municipala de colectare, acest lucru fiind important datorita faptului ca tarifele pot creste semnificativ in viitorii ani dar si pentru ca multi utilizatori casnici din zona rurala nu sunt obisnuiti sa plateasca taxe pentru colectarea deseurilor.

Va exista continuitate in privinta colectarii taxei indiferent de operator

Autoritatile Locale dispun de mijloace financiare de a obliga indeplinirea contractelor de catre operatori.

Operatorii sunt incurajati sa colecteze si sa depoziteze la CIMD un volum maxim de deseuri.

Autoritatile Locale pot integra taxa de colectare a deseurilor in cadrul unei alte taxe instituite pentru alte scopuri

Utilizatorii CII

Pentru utilizatori CII

Taxe colectate de catre operatori

Potrivit acestui sistem utiliatorii casnici si utilizatorii CII vor efectua plata direct operatorului care colecteaza deseurile in baza unor contracte incheiate separat. Acest operator va aduce deseurile la CIMD si va plati direct operatorului ce administreaza CIMD Fratesti. Fluxul fondurilor este prezentat in fig. 2 de mai jos .

Figura 2: Fluxul fondurilor din cadrul sistemului in care operatorii colecteaza direct taxele

Avantaje:

Dificultati administrative cu operatorii

Risc financiar privind necolectarea taxelor de catre operatori

Dezavantaje:

Va fi dificil pentru operatori sa oblige utilizatorii la plata tarifelor pentru colectarea deseurilor

Serviciile de colectare nu pot fi intrerupte in acest sistem

Intreruperea serviciilor de colectare poate cauza probleme de mediu

In cazul schimbarii operatorilor, nu va exista continuitate in privinta colectatii taxelor

Operatorii nu vor fi motivati sa colecteze volumul maxim de deseuri : este un cost pentru ei

Este mult mai dificil pentru CL de a impune indeplinirea prevederilor contractuale din moment ce taxele sunt colectate de operatorii insisi.

BIBLIOGRAFIE

Adriana Grigorescu, Managementul proiectelor de mediu, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000.

Adriana Grigorescu, Managementul proiectelor, Ed. Uranus, București, 2007.

Adrian Dăneț, Managementul proiectelor, cap. 4.1., Editura Disz Tipo, Brașov, 2001.

Adrian Dăneț, Managementul proiectelor, Ed. Disz Tipo, Brașov, 2002.

Anton P. Parlagi – Dicționar de administrație publică, Editura Economică, București, 2000.

Colectiv de autori, Managementul proiectelor – Glosar, Asociația Project Managemenet, România, Editura Economică, București, 2002.

Eugen Topală, Fezabilitate și restructurare, Ed. SEMNE, București, 1996.

Harold Kerznet, Project Management a Systems Approach to Planning, Scheduling and Controlling, Ed. Van Nostrand, New York, 1992.

Maria Mocanu, Carmen Schuster, Managementul proiectelor – Calea spre creșterea competitivității, Editura All Back, București, 2001.

Mihail Dumitrescu, Introducere în management și management general, Ed. Eurounion, Oradea, 1995.

Ovidiu Nicolescu (coordonator), Sisteme, metode și tehnici manageriale ale organziației, Ed. Economică, București, 2000.

Pierre Masse – Les choix des investissement, Editura Dunod, Paris, 1968.

Romeo-Mihail Ciobanu, Managementul proiectului, Ed. Cetex, Iași, 2002.

Soges, Project Management Manual, Phare, București, 1997.

*** [DEX '98] Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998.

***Dicționar explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975.

*** Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Romană, București, 1972.

Surse web

http://www.comune.ro

http://www.environ.ro

http://www.fedr.ro

http://www.posmediu.ro

http://www.fonduri-ue.ro

ANEXE

Anexa nr. 1 – Analiza fluxurilor de deșeuri și opțiunile propuse

Anexa nr. 3- COMPARAREA SISTEMELOR CU SACI MENAJERI ȘI CU CONTAINERE PENTRU DESEURILE DIN PLASTIC ȘI METAL

Introducere:

Proiectul propune colectarea combinata a deseurilor din metal si plastic in saci menajeri. Materialele vor fi sortate la o statie de sortare.

UIP Giurgiu si-a exprimat preferinta pentru un sistem de containere in vederea colectarii deseurilor din plastic si metal.

Compararea sistemelor cu saci menajeri si containere

Avantajele sistemului cu saci menajeri fata de sistemul cu containere

Costurile investitiei sunt reduse

Costurile totale ale sistemului sunt mai mici

Nu necesita spatiu public

Dezavantaje ale sistemului cu saci menajeri fata de sistemul cu containere

Depozitarea indelungata a materialelor in interiorul gospodariei poate duce la performante scazute de colectare

Sacii de plastic ar putea fi deschisi de catre animale

Analize mai detaliate ale alternativelor se gasesc in anexe :

Anexa 5.1 prezinta alternativele de manevrare a deseurilor provenite din ambalaje de plastic;

Anexa 5.2 prezinta alternativele de manevrare a deseurilor provenite din ambalajele metalice si ambalajele din plastic combinate cu cele din metal.

Experiența internațională

Sistemul cu saci menajeri este un sistem bine cunoscut in Europa de Vest de colectare a deseurilor provenite din ambalaje.

Concluzie

Se propune introducerea unui sistem de colectare cu saci menajeri pentru colectarea combinata a deseurilor din metal si din plastic pentru ca sistemul este bine cunoscut si implica cele mai scazute costuri.

Anexa nr. 3.1 – Colectarea de deșeuri din ambalaje de plastic

Alternative de manevrare

Colectarea separata a plasticului este foarte costisitoare datorita greutatii specifice scazute a acestuia. Reciclarea deseurilor din plastic este un proces complicat datorita diferitelor tipuri de plastic in care sunt utilizati aditivi speciali. In Romania, nu exista un incinerator care se utilizeze puterea calorifica a plasticului.

In aceste conditii, colectarea separata a plasticului nu este cea mai recomandata alternativa. Colectarea plasticului se concentreaza asupra materialelor din plastic usor de recunoscut de catre populatie, existente in cantitati mari si care au caracteristici similare. Colectarea se poate face pentru un numar definit de tipuri de plastic precum PET sau HDPE. Pentru atingerea tintelor propuse este necesar un plan de colectare intensiva.

Au fost analizate urmatoarele alternative:

Alternativa 1: colectarea cu saci de 60 litri, colectare din “poarta in poarta”, 3 persoane pe gospodarie, cu sacii proprii:

Alternativa 2: colectarea cu saci de 60 litri, colectare din “poarta in poarta”, 3 persoane pe gospodarie, cu saci furnizati;

Alternativa 3: colectarea cu containere de 240 l, sistem de colectare, 60 persoane pe container;

Alternativa 4: colectarea cu containere de 660 l, sistem de colectare, 60 persoane pe container;

Alternativa 5: colectarea cu containere de 1,100 l, sistem de colectare, 500 persoane pe container.

Implementarea unui sistem de depozitare va fi discutata intre Guvern si Producatori in scopul maximizarii procesului de reciclare a recipientelor din plastic. Aceasta alternativa nu este luata in considerare la nivel de judet.

Evaluarea alternativelor

Sistem

Financiar:

In scopul compararii alternativelor, au fost calculate costurile cu colectarea pe tona de deseuri din plastic. Rezultatele sunt prezentate in Tabelul 1. Primul set de rezultate prezinta costurile de colectare in euro/tona considerandu-se un numar definit de locuitori deserviti pe container, o frecventa definita de colectare si gradul calculat de umplere a containerului. Al doilea set de rezultate prezinta costurile de colectare pe tona considerandu-se un numar definit de locuitori deserviti pe container, un grad definit de umplere si frecventa calculata de colectare.

Tabel 1 Alternativele privind costurile pentru colectarea materialelor plastice

*Include costurile de capital și de operare

Din punct de vedere a costurilor, alternativele 1 si 5 sunt asemanatoare. Din cele doua seturi de date, se poate concluziona faptul ca alternativa 1 reprezinta solutia optima ce poate concura cu alternativa 5. Aceasta s-ar putea realiza prin frecvente de colectare mai reduse sau prin cresterea cantitatii colectate pe gospodarie. Modelul arata de asemenea si costuri de investitie mai mici pentru alternativa 1.

Asigurarea sacilor menajeri de catre Consiliul Local va creste preturile cu 20% pe tona, in prezent acestea fiind de aprox. 3 RON pe gospodarie. Prin urmare se propune ca fiecare gospodarie sa isi procure sacii menajeri. Acest lucru este in conformitate cu principiul “Poluatorul plateste”.

Tehnic /Operațional

sistemul cu saci menajeri evita supraincarcarea containerului;

colectarea „din poarta in poarta” cu saci transparenti are ca rezultat diminuarea poluarii;

locuitorii pot depozita materialele plastice mai usor in containere la domiciliu;

se asteapta un volum mai mare de deseuri prin sistemele de colectare la domiciliu.

Cadru Legal:

Avizul de sanatate nu este necesar in cazul alternativei 1.

Concluzie

Sistemul de colectare cu saci menajeri este de preferat datorita costurilor.

Anexa nr. 4 – Costuri eligibile si neeligibile

Costuri eligibile

Costuri neeligibile

Anexa nr.5 – Planul de implementare a proiectului

Planul general de implementare a proiectului

Anexa nr.6 –

Au fost evaluate doua tipuri de sisteme de taxare privind colectarea deseurilor:

Taxe municipale

Utilizatori casnici

Prin acest sistem, Consiliul Local sau Municipal va introduce o taxa municipala speciala de colectare a deseurilor pentru utilizatorii casnici. Taxa va acoperi costurile de investitii, operationale si de intretinere. Ulterior, CL va transfera fondurile catre Autoritatea Contractanta care gestioneaza contractele cu operatorii. Acesti operatori vor fi platiti in baza unei taxe de colectare pe tona de deseuri colectata, cantarita cu ajutorul podului de cantarire existent la CIMD Fratesti.

Fig. 1: Fluxul fondurilor privind colectarea si depozitatea deseurilor potrivit sistemului de taxare municipal

Dezavantaje:

dificultati administrative cu autoritatile locale

riscuri financiare datorate necolectarii de catre autoritatile locale

Avantaje:

Autoritatile Locale au posibilitatea de a impune taxa municipala de colectare, acest lucru fiind important datorita faptului ca tarifele pot creste semnificativ in viitorii ani dar si pentru ca multi utilizatori casnici din zona rurala nu sunt obisnuiti sa plateasca taxe pentru colectarea deseurilor.

Va exista continuitate in privinta colectarii taxei indiferent de operator

Autoritatile Locale dispun de mijloace financiare de a obliga indeplinirea contractelor de catre operatori.

Operatorii sunt incurajati sa colecteze si sa depoziteze la CIMD un volum maxim de deseuri.

Autoritatile Locale pot integra taxa de colectare a deseurilor in cadrul unei alte taxe instituite pentru alte scopuri

Utilizatorii CII

Pentru utilizatori CII

Taxe colectate de catre operatori

Potrivit acestui sistem utiliatorii casnici si utilizatorii CII vor efectua plata direct operatorului care colecteaza deseurile in baza unor contracte incheiate separat. Acest operator va aduce deseurile la CIMD si va plati direct operatorului ce administreaza CIMD Fratesti. Fluxul fondurilor este prezentat in fig. 2 de mai jos .

Figura 2: Fluxul fondurilor din cadrul sistemului in care operatorii colecteaza direct taxele

Avantaje:

Dificultati administrative cu operatorii

Risc financiar privind necolectarea taxelor de catre operatori

Dezavantaje:

Va fi dificil pentru operatori sa oblige utilizatorii la plata tarifelor pentru colectarea deseurilor

Serviciile de colectare nu pot fi intrerupte in acest sistem

Intreruperea serviciilor de colectare poate cauza probleme de mediu

In cazul schimbarii operatorilor, nu va exista continuitate in privinta colectatii taxelor

Operatorii nu vor fi motivati sa colecteze volumul maxim de deseuri : este un cost pentru ei

Este mult mai dificil pentru CL de a impune indeplinirea prevederilor contractuale din moment ce taxele sunt colectate de operatorii insisi.