Realizarea Unei Instalatii de Agrement Nautic pe Lacul Siutghiol Mamaia Teleski
CUPRINS
Cap 1. Date generale despre dezvoltarea durabilă………………………………….3
1.1.Dezvoltarea durabilă: concept și caracteristici……………………………………..…3
1.2.Istoricul dezvoltării durabile…………………………………………………………..4
1.3.Importanță și trăsăturile tipice Agendei 21……………………………………………5
Cap. 2. Dezvoltarea durabilă pe plan european și național…………………………8
2.1. Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană……………………………………..…..8
2.2. Dezvoltarea durabilă în România……………………………………………………11
Cap. 3. Situația actuală a sistemului socio-economic și capitalul natural al Municipiului Constanța…………………………………………….……………..15
3.1. Capitalul natural…………………………………………………….……………….15
3.1.1. Așezare…………………………………………………………………….15
3.1.2. Relieful, solul și depozitele de deșeuri………………………….…………16
3.1.3.Clima și calitatea aerului…………………………………………….……16
3.1.4. Apele, flora și faună………………………………………………….……17
3.2. Capitalul antropic…………………………………………………………………….18
3.2.1. Economia…………………………………………………………….……18
3.2.2. Transportul…………………………………………………………………20
3.2.3.Telecomunicațiile………………………………………………………..…22
3.2.4. Energia……………………………………………………………….……23
3.3. Capitalul social………………………………………………………………………24
3.3.1.Situația demograficã și structura populației……………………………..…24
3.3.2. Forța de muncã și șomajul…………………………………………….…..25
3.4.Prezentarea situației din turismul Constanței……………………………………………26
3.5. Analiza SWOT a Municipiului Constanța……………………………………..……29
Cap. 4 Strategia de dezvoltare durabilă, portofoliul de proiecte prioritare……….30
4.1. Obiectivul general și prioritățile de dezvoltare…………………………………..…30
4.2. Srategia, principiile și legislația……………………………………………………..31
4.3. Planul Local de Acțiune……………………………………………………………..34
4.4. Proiecte prioritare……………………………………………………………………35
4.4.1.Popasul Argonauților………………………………………………………35
4.4.2. Mamaia Port……………………………………………………………….36
4.4.3. Frontiera Verde………………………………………………………..….37
4.4.4. Creșterea atractivității turistice a lacurilor Siutghiol și Tăbăcăriei……..…38
4.4.5.Regenerarea urbană a zonei centrale a municipiului Constanța……………39
4.4.6. Reabilitarea sistemului hidrotehnic de protecție a plajelor și falezelor……39
Cap. 5 Studiu de caz: Realizarea unei instalații de agrement nautic pe lacul Siutghiol Mamaia Teleski………………………………………..……………….40
5.1. Informații generale asupra proiectului………………………………………………40
5.2. Durata de realizare și etapele principale…………………………………………….43
5.2.1.Costurile estimative ale investiției…………………………………………43
5.2.2. Durata de realizare și etapele principale…………………………………..43
5.3. Identificarea investiției și definirea obiectivelor……………………………………44
5.4. Analiza variantei optime pe baza analizei multicriteriale…………………………….47
5.5. Riscurile asumate…………………………………………………………………………………………..48
5.6. Intervenția din partea fondurilor structurale………………………………………………………50
Cap. 6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………..…50
Bibliografie……………………………………………………………………………………..53
Anexe………………………………………………………………………………55
=== Realizarea ===
CUPRINS
Cap 1. Date generale despre dezvoltarea durabilă………………………………….3
1.1.Dezvoltarea durabilă: concept și caracteristici……………………………………..…3
1.2.Istoricul dezvoltării durabile…………………………………………………………..4
1.3.Importanță și trăsăturile tipice Agendei 21……………………………………………5
Cap. 2. Dezvoltarea durabilă pe plan european și național…………………………8
2.1. Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană……………………………………..…..8
2.2. Dezvoltarea durabilă în România……………………………………………………11
Cap. 3. Situația actuală a sistemului socio-economic și capitalul natural al Municipiului Constanța…………………………………………….……………..15
3.1. Capitalul natural…………………………………………………….……………….15
3.1.1. Așezare…………………………………………………………………….15
3.1.2. Relieful, solul și depozitele de deșeuri………………………….…………16
3.1.3.Clima și calitatea aerului…………………………………………….……16
3.1.4. Apele, flora și faună………………………………………………….……17
3.2. Capitalul antropic…………………………………………………………………….18
3.2.1. Economia…………………………………………………………….……18
3.2.2. Transportul…………………………………………………………………20
3.2.3.Telecomunicațiile………………………………………………………..…22
3.2.4. Energia……………………………………………………………….……23
3.3. Capitalul social………………………………………………………………………24
3.3.1.Situația demograficã și structura populației……………………………..…24
3.3.2. Forța de muncã și șomajul…………………………………………….…..25
3.4.Prezentarea situației din turismul Constanței……………………………………………26
3.5. Analiza SWOT a Municipiului Constanța……………………………………..……29
Cap. 4 Strategia de dezvoltare durabilă, portofoliul de proiecte prioritare……….30
4.1. Obiectivul general și prioritățile de dezvoltare…………………………………..…30
4.2. Srategia, principiile și legislația……………………………………………………..31
4.3. Planul Local de Acțiune……………………………………………………………..34
4.4. Proiecte prioritare……………………………………………………………………35
4.4.1.Popasul Argonauților………………………………………………………35
4.4.2. Mamaia Port……………………………………………………………….36
4.4.3. Frontiera Verde………………………………………………………..….37
4.4.4. Creșterea atractivității turistice a lacurilor Siutghiol și Tăbăcăriei……..…38
4.4.5.Regenerarea urbană a zonei centrale a municipiului Constanța……………39
4.4.6. Reabilitarea sistemului hidrotehnic de protecție a plajelor și falezelor……39
Cap. 5 Studiu de caz: Realizarea unei instalații de agrement nautic pe lacul Siutghiol Mamaia Teleski………………………………………..……………….40
5.1. Informații generale asupra proiectului………………………………………………40
5.2. Durata de realizare și etapele principale…………………………………………….43
5.2.1.Costurile estimative ale investiției…………………………………………43
5.2.2. Durata de realizare și etapele principale…………………………………..43
5.3. Identificarea investiției și definirea obiectivelor……………………………………44
5.4. Analiza variantei optime pe baza analizei multicriteriale…………………………….47
5.5. Riscurile asumate…………………………………………………………………………………………..48
5.6. Intervenția din partea fondurilor structurale………………………………………………………50
Cap. 6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………..…50
Bibliografie……………………………………………………………………………………..53
Anexe………………………………………………………………………………55
Cap 1. Date generale despre dezvoltarea durabilă
1.1.Dezvoltarea durabilă: concept și caracteristici
Dezvoltarea durabilă aduce nu atât o schimbare a patrimoniului teoretic și a metodologiilor de abordare a problemelor dezvoltării teritoriului, cât și o restructurare a ierarhiei valorice și a parametrilor funcționali, o reevaluare a priorităților și a ponderii unor procese și fenomene, „o deplasare de accent”. Se poate aprecia că modificarea perspectivei reprezintă o nouă atitudine față de relația complexă om-activități social-economice și mediu natural, respectiv lărgirea analizei influențelor reciproce și a lanțurilor cauzale. Noul concept privește acest raport în mod bilateral, atât satisfacerea nevoilor umane, cât și protejarea și conservarea mediului natural sunt privite în mod egal.
Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea conținută de așa-numitul Raport Brundtland al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi". Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și caută în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații. Raportul admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile. Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro “Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urmă întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. De asemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21.
Dezvoltarea durabilă vizează eliminarea disparităților în accesul la resurse, atât pentru comunitățile sărace ori marginalizate, cât și pentru generațiile viitoare, încercând să asigure fiecărei națiuni oportunitatea de a se dezvolta conform propriilor valori sociale și culturale, fără a nega altor națiuni ori generațiilor viitoare acest drept.
Echitatea implică așadar o distribuție justă a costurilor și beneficiilor dezvoltării, atât între bogați și săraci, cât și între generații și națiuni.
Abordarea pe termen lung înseamnă luarea în considerație a nevoilor generațiilor
Următoare și conceperea de scenarii de dezvoltare echitabile, ce au ca bază resursele
naturale limitate ale planetei.
Gândirea sistemică cheamă la înțelegerea interacțiunilor complexe dintre subsistemele planetei, a efectelor de propagare dintre local și global și a multiplelor interdependențe dintre mediu, economie și societate.
Din punct de vedere economic, punctele-cheie ale dezvoltării durabile sunt reprezentate de reducerea poluării mediului și productivitatea resurselor naturale, adică mai multe bunuri și servicii pe unitatea de natură consumată. Dimensiunea economică a problemelor de mediu are la origine două probleme-cheie: a) faptul că diferența dintre costurile sociale și cele private ale activităților economice în utilizarea resurselor naturale nu se poate controla în condiții de laissez-faire; și b) existența legăturilor dintre creșterea economică și mediu ,care prin natura conflictuală a efectelor trebuie rezolvată prin compromis de cele mai multe ori .
Regulile care leagă conceptele ecologice și economice în contextul dezvoltării durabile sunt:
– rata de explotare a resurselor regenerabile trebuie să fie egală cu cea a regenerării acestora;
– rata de generare a deșeurilor trebuie să egaleze capacitatea de absorbție a ecosistemului în care deșeurile sunt depozitate;
– resursele neregenerabile trebuie exploatate în mod durabil, adică rata lor de consum nu trebuie să depășească rata de de substituție a lor prin resurse regenerabile.
Obiectivul central al dimensiunii sociale a dezvoltării durabile este distribuția justă a oportunităților între generații. Un nivel ridicat al ocupării și locuri de muncă de calitate reprezintă legătura dintre dimensiunea economică și socială a dezvoltării durabile și se poate cuantifica prin PIB și nivelul ocupării, ca indicatori macroeconomici primari, dar și prin indicele stării de sănătate a populației – privită ca rezervor de forță de muncă pe termen lung.
1.2.Istoricul dezvoltării durabile
Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere cu peste 30 de ani în urmă, ca răspuns la apariția problemelor de mediu și a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie.
În 1972, la Stockholm are loc Conferința Națiunilor Unite, în care cele 113 națiuni prezente își manifesta îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariției unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor și se accepta legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.
Câțiva ani mai târziu, în 1983, Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare (WCED) care își începe activitatea, având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului și oferirea de soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane. Comisia a fost prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea dată.
Comisia Brundtland a subliniat existența a două probleme majore:
dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari și standarde mai înalte de trăi pentru un mic procent din populație, ci creșterea nivelului de trai al tuturor;
dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant;
Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziția între nevoile de creștere ale populației și limitele impuse de resursele planetei precum și degradarea continuă a mediului.
Doi ani mai târziu, în 1985, era descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin convenția de la Viena a început căutarea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară Planeta.
În 1987, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul “Viitorul nostru comun”care dă și cea mai citata definiție a dezvoltării durabile: “Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”.
Totodată, Raportul admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar ca strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitele ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile.
La Summitul Mondial de la Rio de Janeiro din vara anului 1992, la care participa 120 de șefi de stat, sunt din nou aduse în centrul atenției problemele privind mediul și dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă: "o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat". Scopul declarat al Conferinței secolului a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă, "sustainable development".
Un eveniment de importanță centrală a fost însă emiterea Agendei 21, un program extrem de cuprinzător privind dezvoltarea durabilă în secolul XXI. Aici sunt tratate aproape toate aspectele relevante din punct de vedere al dezvoltării:
combaterea sărăciei,
egalitatea între sexe,
respectarea intereselor popoarelor indigene,
participarea grupărilor sociale la procesul politic,
protejarea climei,
protejarea speciilor,
protejarea rezervelor de apă potabilă etc.
Capitolul 28 este dedicat nivelului regional “ Agenda 21 Locală”.
La 10 ani de la adoptarea Agendei 21, în 2002 are loc Summitul privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, Africa de Sud, în care se studiază progresul făcut spre dezvoltarea durabilă și se reafirma angajamentul țărilor participante.
Principalele probleme discutate au fost:
reducerea numărului celor care nu au acces la rezerve de apă potabilă, de la peste 1 miliard la 500 milioane până în anul 2015;
înjumătățirea numărului celor ce nu au condiții de salubritate corespunzătoare, la
1,2 miliarde;
creșterea folosirii surselor durabile de energie și refacerea efectivelor de pește secătuite;
La nivelul Uniunii Europene, în cadrul Consiliul European de la Goteborg, iunie 2001, a fost adoptată Strategia Europeană de Dezvoltare Durabilă (SDD) și a fost propus Setul de Indicatori de Dezvoltare Durabilă, având drept scop monitorizarea SSD.
În iunie 2006 această a fost revizuita și un nou model de guvernare a fost adoptat.
1.3.Importanța și trăsăturile tipice Agendei 21
În 1992, la Rio de Janeiro, cu ocazia Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și
Dezvoltare, a fost recunoscută oficial necesitatea de armonizare a nevoilor economice și sociale cu rezervele de resurse naturale și a fost adoptat, pe baza Raportului Brundtland, Agenda 21: Program de Acțiune pentru Dezvoltarea Durabilă, un plan concret de acțiune privind politicile-cheie pentru realizarea dezvoltării durabile și modul de abordare a problemelor legate de mediu.
Nu există multe alte documente care să fi devenit la fel de celebre. Agenda 21 a reușit să realizeze ceea ce multe altele nici nu și-au închipuit. Ea a influențat în multe locuri acțiunile oamenilor. Prin intermediul ei s-a răspândit în rândul orașelor și satelor din întreaga lume chemarea la inițierea unui dialog cu cetățenii, pentru că împreună să poată fi găsite strategii potrivite pentru o dezvoltare de viitor. Ideea care a stat la baza tuturor acțiunilor a fost următoarea: “o dezvoltare durabilă trebuie să aibă loc acolo unde trăiesc oamenii, unde merg la cumpărături, unde sunt create locuri de muncă, unde sunt construite școli și locuințe – adică în orașe și sate. Astfel s-a născut ideea Agendei 21 Locale."
În Preambulul Agendei 21 se spune:
"Umanitatea se află într-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntăm cu o disparitate crescută între popoare și în cadrul acestora, o creștere a sărăciei, tot mai multă foamete, tot mai multe boli și tot mai mulți analfabeți, precum și o deteriorare continuă a ecosistemelor de care depinde bunăstarea noastră. Prin integrarea și respectarea sporită a intereselor cu privire la mediu și dezvoltare vom reuși să facem posibilă îndeplinirea necesităților de bază, ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecție sporită și o mai bună administrare a ecosistemelor și un viitor mai sigur și mai prosper. Nici o națiune nu poate face acest lucru de una singură. Dar împreună putem: într-un parteneriat global pentru o dezvoltare durabilă."
Capitolul 28 al Agendei 21 este dedicat rolului autorităților locale:
Pentru că multe dintre problemele și soluțiile care fac obiectul preocupărilor Agendei 21 își au rădăcinile la nivel local, participarea și cooperarea autorităților locale este un factor decisiv pentru realizarea obiectivelor incluse în Agendă.
Autoritățile locale:
construiesc, administrează și întrețin infrastructură economică, socială și ecologică,
supervizează procesele de planificare,
decid în privința politicii locale a mediului și a prevederilor locale privind mediul, acționând în sensul implementării politicii mediului la nivel național și regional.
Ca structură politică și administrativă aflată cel mai aproape de cetățeni, ei joacă un rol decisiv la informarea și mobilizarea opiniei publice și la sensibilizarea acesteia în direcția unei dezvoltări durabile.Fiecare autoritate locală trebuie să fie în permanent dialog cu cetățenii, cu organizațiile locale și cu economia privată și să adopte o 'Agenda 21 Locală'.
Prin activități cu rol consultativ și de stabilire a consensului, autoritățile locale se informează cu privire la doleanțele cetățenilor, organizațiilor locale, organizațiilor meșteșugărești civile, locale și industriale, detectând astfel cele mai potrivite strategii de acțiune.
Prin procesul de consultare va crește conștiința fiecărei entități gospodărești în ceea ce privește problemele dezvoltării durabile."
Nu există nici un proces ideal cuprins în Agenda 21 Locală, în sensul unui concept de-a gata, care trebuie doar aplicat. Fiecare oraș, comună sau sat este altfel și trebuie să-și găsească propria cale printr-un proces de discuții de întindere.
Trăsăturile tipice ale unei Agende 21 Locale (ideale) ar putea fi:
Agenda 21 a fost elaborată și adoptată la Summitul Mondial de la Rio de Janeiro în 1992, ca instrument de promovare a conceptului dezvoltării durabile. După zece ani, la Johannesburg în 2002, al II-lea Summit global promovează Agenda 21 că principalul instrument în realizarea bunăstării populației lumii. Dedicată administrației locale, Agenda 21 stabilește prin participare publică un echilibru între dezvoltarea economică, echitatea socială și protecția mediului. Conceptul dezvoltării durabile determină o reevaluare permanentă a legăturilor dintre om și natură și pledează pentru solidaritatea intre generații ca singură opțiune viabilă pentru dezvoltarea pe termen lung.
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare din România sprijină activ dezvoltarea durabilă prin asistența acordată în cadrul proiectului său de „Construire a capacităților locale de implementare a Agendei Locale 21 în România”. Proiectul a fost implementat în 9 orașe pilot, în perioada 2000-2002, în 13 orașe în perioada 2003-2004, iar în perioada 2004-2005 s-au finalizat încă trei orașe și un județ. În perioada 2005-2006 proiectul a fost implementat cu succes în județul Brașov, municipiile Constanța și Medgidia și orașul Gura Humorului. Proiectul acoperă în fiecare an un set de orașe și se află sub coordonarea Centrulul Național pentru Dezvoltare Durabilă, agenția de implementare a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Procesul participativ de elaborare a fost unic, stimulând energia cetățenilor, a sectorului privat, a mediului academic, a ONG-urilor și a autorităților locale, devenind o mărturie a eforturilor, energiei și entuziasmului lor. Fie prin furnizarea de informații, fie prin acordarea de asistența tehnică, fie prin participarea directă, întreaga comunitate a avut o contribuție enormă la succesul acestuia, rezultatul fiind o strategie coerentă, cu un plan concret de acțiune și de implementare.
Implementarea Programului Agenda Locală 21 în municipiul Constanța a reprezentat un bun prilej pentru punerea în discuție a obiectivelor pe termen mediu și lung ale comunității locale, contribuind în mod nemijlocit la identificarea și armonizarea unor obiective și ținte precise pentru perioada următoare. La elaborarea Planului Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Constanța și-au adus aportul toate celelalte instituții publice locale, societatea civilă și comunitatea locală de afaceri, mass-media locală, precum și reprezentanții minorităților naționale și ai cultelor religioase. În acest context, Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Constanța constituie produsul efortului comun, angajat de toți acești actori timp de aproape un an, efectul unei solidarități constructive, motivată de intersul general al orașului. Totodată, acest document poate fi extrem de util în perspectiva accesării Fondurilor Structurale și de Coeziune, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Summitul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, ce a avut loc la Johannesburg, în 2002, a stabilit dezvoltarea durabilă ca element-cheie al direcțiilor de activitate ale ONU și a trasat direcțiile politice de implementare a Agendei 21. Guvernele au convenit obligații, obiective și direcții concrete de acțiune pentru realizarea obiectivului general al dezvoltării durabile. Declarația de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă și Planul de Implementare a Summitului Mondial privind dezvoltarea durabilă adoptate au adus progrese în înțelegerea conceptului de dezvoltare durabilă, prin evidențierea legăturii dintre sărăcie, mediu și utilizarea resurselor naturale. Prin primul document, s-au reafirmat cei trei piloni interdependenți ai dezvoltării durabile – dezvoltare economică, dezvoltare socială și protecția mediului la nivel local, național, regional și global, iar prin cel de-al doilea s-au stabilit măsuri concrete de acțiune în domenii precum eradicarea sărăciei, modificarea modelelor de producție și consum, protejarea sănătății și utilizarea durabilă a resurselor naturale.
Referitor la unul dintre pilonii dezvoltării durabile, și anume protecția mediului înconjurător, acesta este o problemă care interesează și afectează toți cetățenii. Datorită faptului că daunele aduse mediului înconjurător au devenit din ce în ce mai grave, dorința de a face sacrificii pentru îmbunătățirea mediului a crescut considerabil.
O anchetă întreprinsă pe întreg cuprinsul Uniunii Europene (Eurobarometer, martie 2008) a relevant faptul că mai mult de 95% din cetățenii europeni sunt de părere că protecția mediului este importantă. Aproximativ 80% susțin că mediul le influențează calitatea vieții, și afirmă că prin eforturile proprii, pot să contribuie la protejarea acestuia. Sondajul Eurobarometru a arătat că, în opinia europenilor, cele mai grave șase probleme de mediu sunt: schimbările climatice, poluarea aerului și a apei, dezastrele provocate de om, folosirea substanțelor chimice în produsele de larg consum și utilizarea organismelor modificate genetic în agricultură.
Comisarul pentru mediu, Stavros Dimas, a declarat:”Majoritatea europenilor susțin că Uniunea Europeană ar trebui să facă mai mult pentru mediu și că deciziile care privesc mediul ar trebui adoptate la nivel European. Majoritatea copleșitoare a europenilor consideră că este necesară o legislație de mediu armonizată la nivel European și consideră că Uniunea Europeană ar trebui să ajute și alte state să îmbunătățească standardele de mediu.
Cap. 2. Dezvoltarea durabilă pe plan european și național
2.1. Dezvoltarea durabilă în Uniunea Europeană
După ce Consiliul European, întrunit în iunie 1990, a solicitat un program de acțiune pentru dezvoltarea durabilă, în 1992 a fost adoptat Programul 5 de Acțiune pentru Mediu, având ca obiectiv promovarea dezvoltării durabile, prin includerea preocupărilor pentru mediu – schimbarea climatică, poluarea acvatică și managementul deșeurilor – în alte domenii politice și transformarea modelelor de creștere economică din Comunitate. Prin același document s-au stabilit domeniile prioritare de acțiune: managementul pe termen lung al resurselor naturale; integrarea preocupărilor de combatere a poluării și de prevenire a deșeurilor; reducerea consumului de energie obținută din surse regenerabile în sectoare precum industrie, energie, transporturi, turism și agricultură; stabilirea instrumentelor (legislative, financiare și orizontale) ce urmează a fi utilizate în legătură cu mediul.
În 1999, dezvoltarea durabilă a fost cuprinsă în Tratatul de la Amsterdam ca unul dintre obiectivele-cheie ale Uniunii Europene (Art. 2). Prin Strategia UE de Dezvoltare Durabilă (SDS), adoptată la Consiliul de la Göteborg (2001) și amendată, în 2002, cu o dimensiune externă la Consiliul de la Barcelona, din perspectiva World Summit on Sustainable Development din Johannesburg, dezvoltarea durabilă a devenit un complement al obiectivelor socio-economice stabilite de Consiliul European de la Lisabona.
Principalele obiective stabilite în strategia de dezvoltare durabilă din 2001 au fost
transformarea progresivă a modelelor nesustenabile de consum și producție existente și acordarea unei importanțe sporite dezvoltării durabile în domenii precum:
– climă: s-a stabilit ca cel puțin 22% din producția de electricitate din UE să provină din surse de energie regenerabile până în 2010;
– transporturi: politica transporturilor trebuie să includă măsuri împotriva zgomotului și poluării și să încurajeze formele de transport cu impact mai scăzut asupra mediului;
– sănătate publică: adoptarea unei strategii privind politica chimică;
– resurse naturale: protecția diversității biologice și promovarea culturii ecologice prin politica agricolă.
În iunie 2005, prin declarația șefilor de stat și de guvern din UE, se arată că Agenda Lisabona este o parte esențială a obiectivului orizontal al dezvoltării durabile. Împreună, ele au ca obiective-cheie: protecția și ameliorarea calității mediului; prevenirea și reducerea poluării; promovarea consumului și producției durabile, pentru decuplarea creșterii economice de degradarea mediului; construirea unui climat economic inovativ, intensiv în cunoaștere, ecoeficient și competitiv.
În iunie 2006, în conjuncție cu Strategia Lisabona relansată, noua Strategie de Dezvoltare Durabilă (EU SDS) vizează promovarea unei ’’economii dinamice, cu un nivel maxim de ocupare, înalt nivel de educație, protecție a sănătății, coeziune socială și teritorială și protecție a mediului, într-o lume pașnică și sigură, respectând diversitatea culturală’’. Cele patru dimensiuni ale acesteia sunt:
– protecția mediului – prevenirea și reducerea poluării mediului și promovarea consumului și a producției durabile, în scopul decuplării creșterii economice de impactul asupra mediului;
– coeziune și echitate socială – promovarea unei societăți democratice, sănătoase, sigure
și coezive din punct de vedere social, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diversității culturale;
– prosperitate economică – promovarea unei economii inovative, bogată în cunoaștere, competitive și ecoeficiente, care să asigure un nivel înalt de ocupare;
responsabilitate internațională pentru întreaga Uniunea Europeană.
Aceste linii directoare strategice vizează clarificarea conjuncției dintre obiectivele Agendei Lisabona – competitivitate și crearea de noi locuri de muncă – și dezvoltarea durabilă. Ultima devine un principiu orizontal al tuturor politicilor UE, dincolo de dimensiunea simplificatoare a Agendei Lisabona, unde dezvoltarea durabilă este circumscrisă de al treilea pilon, care recunoaște rolul crucial al investițiilor în capitalul uman, social și ecologic și al inovării tehnologice în atingerea obiectivelor de competitivitate, coeziune socială, prosperitate și mai bună protecție a mediului.
EU SDS (Council of European Union, Renewed EU Sustainable Development Strategy, Bruxelles, 9 iunie 2006) stabilește 7 obiective-cheie pentru UE, împreună cu ținte, obiective operaționale și acțiuni pentru fiecare din acestea. Provocările-cheie identificate în EU SDS sunt:
1. În domeniul schimbare climatică și energii curate, limitarea schimbării climatice, a costurilor și efectelor negative ale acesteia pentru societate și mediu. Cele mai importante obiective operaționale și ținte pentru acest domeniu sunt: reducerea cu 8% față de nivelul din 1990 a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012, ca urmare a angajamentelor luate prin Protocolul Kyoto; convergența EU SDS cu ‘documentul verde’ privind strategia UE în domeniul energetic, prin care s-a propus căutarea unui echilibru între obiectivele de dezvoltare durabilă, competitivitate și securitate energetică.
2. În domeniul transporturi durabile, EU SDS stabilește că obiectiv general minimizarea impactului activităților de transport asupra mediului, economiei și societății. Printre obiectivele operaționale și țintele stabilite pentru acest domeniu se află: reducerea emisiilor poluante și a zgomotului rezultate din activitățile de transport; modernizarea infrastructurii de transport de pasageri a UE până în 2010.
3. În ceea ce privește consumul și producția durabilă, promovarea consumului și a producției durabile, având ca ținte și obiective operaționale: decuplarea creșterii economice de
degradarea mediului; îmbunătățirea performanței sociale și de mediu a produselor și proceselor tehnologice; creșterea cotei pe piața internațională a tehnologiilor de mediu și a ecoinovării; atingerea, până în 2010, a unui nivel al achizițiilor publice ‘verzi’ (GPP) egal cu cel mai bun nivel atins în prezent de statele membre.
4. În ce privește conservarea și managementul resurselor naturale, EU SDS stabilește ca
obiectiv-cheie îmbunătățirea managementului resurselor naturale și evitarea supraexploatării lor, cu următoarele ținte și obiective operaționale: îmbunătățirea eficienței resurselor prin utilizarea resurselor regenerabile la o rată care să nu depășească capacitatea lor de regenerare, pentru reducerea consumului de resurse neregenerabile și a impactului ecologic al utilizării materiilor prime; obținerea și menținerea unui avantaj competitiv prin îmbunătățirea eficienței resurselor naturale și promovarea inovațiilor ecoeficiente; limitarea volumului de deșeuri și sporirea eficienței utilizării resurselor naturale prin aplicarea conceptului de ciclu de viață și promovarea reciclării; limitarea pierderilor de biodiversitate până în 2010.
5. În domeniul sănătate publică, obiectivul general al EU SDS vizează un bun nivel al sănătății publice și îmbunătățirea protecției împotriva amenințărilor la adresa acesteia, având printre ținte și obiective specifice: coordonarea eforturilor de îmbunătățire a protecției împotriva amenințărilor la adresa sănătății publice; ameliorarea legislației alimentare și promovarea unui nivel ridicat de sănătate a animalelor; reducerea inegalităților dintre statele membre în domeniul sănătății; până în 2020, producerea, manipularea și utilizarea produselor chimice să nu amenințe semnificativ sănătatea publică.
6. În domeniul incluziune socială, demografie și migrație, obiectivul general al EU SDS este crearea unei societăți caracterizate prin incluziune și solidaritate și creșterea calității vieții cetățenilor, cu ținte și obiective operaționale precum: coeziune socială și teritorială; modernizarea sistemelor de protecție socială; creșterea ocupării în rândul tinerilor, femeilor și persoanelor în vârstă sau cu handicap; integrarea imigranților; egalitatea între sexe.
7. În domeniul sărăcie globală și provocări pentru dezvoltarea durabilă, obiectivul general este promovarea dezvoltării durabile în lume și integrarea în politicile interne și externe ale UE a obiectivelor mondiale de dezvoltare durabilă și a angajamentelor internaționale, având printre ținte și obiective operaționale: progrese în îndeplinirea obiectivelor rezultate din angajamentele internaționale asumate de UE; creșterea volumului ajutoarelor internaționale la 0,7% din venitul național brut până în 2015, cu o țintă intermediară de 0,56% în 2010; promovarea dezvoltării durabile în contextual negocierilor OMC; includerea dezvoltării durabile în politicile externe ale UE.
De asemenea, EU SDS stabilește câteva direcții de acțiune în politicile care contribuie indirect la dezvoltarea durabilă, precum:
1. educație (educația pentru dezvoltare durabilă, în contextul UN Decade of Education for Sustainable Development (2005-2014);
2. cercetare-dezvoltare, unde EU SDS stabilește că obiective promovarea abordărilor inter- și transdisciplinare în cercetarea în domeniul dezvoltării durabile, prin implicarea științelor sociale și naturale; integrarea cercetării-dezvoltării și a implementării rezultatelor acesteia cu deciziile politice; cercetări suplimentare legate de interdependența între sistemele sociale, economice și cele ecologice, metodologiile și instrumentele de analiză a riscurilor; dezvoltarea rețelelor de cercetare etc.
Printre instrumentele economice necesare implementării EU SDS, sunt enumerate:
– exploatarea instrumentelor win-win de conciliere a creșterii economice cu protecția mediului;
-asigurarea transparenței prețurilor, prin reflectarea corectă a costurilor economice,sociale și de mediu a bunurilor și serviciilor;
-trecerea de la impozitarea forței de muncă la impozitarea poluării ori a consumului de resurse și energie;
-reforma subvențiilor cu efecte ecologice negative în fiecare sector economic;
-sporirea sinergiei între diferite mecanisme de cofinanțare, precum politica de coeziune, dezvoltare rurală, Life+, Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (RTD), Programul pentru Competitivitate și Inovare (CIP).
2.2. Dezvoltarea durabilă în România
Politica de mediu a UE reprezintă un aspect cheie pentru elaborarea Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă, reflectată în formularea obiectivului său global. Ea nu poate să sune altfel decât prioritățile globale și regionale identificate și comunicate de Structurile ONU și, respectiv, ale Uniunii Europene.
Aspectele de mediu constituie un criteriu de bază pentru selectarea proiectelor de dezvoltare durabilă, eligibile cu precădere fiind cele de conservare și reabilitare a patrimoniului natural, a caracterului cultural și a stabilității ecologice a peisajului, precum și de conștientizarea și implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziei, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile și alinierii la standardele europene.
Sectoarele cu cel mai mare impact asupra mediului pentru România sunt industria, transporturile și agricultură.
România și-a construit deja un program operațional sectorial în domeniul mediului (POS Mediu). Obiectivul principal al POS Mediu constă în reducerea decalajului privind infrastructura de mediu care exista între Uniunea Europeană și România, atât în termeni de cantitate cât și de calitate. Rezultatele așteptate au în vedere eficientizarea și extinderea serviciilor în domeniul mediului, ținând cont de principiul dezvoltării durabile și de principiul “poluatorul plătește”. „Infrastructura” în contextul POS Mediu include:
utilitățile și serviciile publice de mediu;
rețeaua ariilor naturale protejate;
siturile afectate de poluare istorică sau eroziune costieră
Atingerea obiectivului global depinde de obiectivele specifice a ale POS Mediu, care se transpun în 4 priorități strategice:
Prioritatea 1 – Dezvoltarea sistemelor regionale de management al apei și al deșeurilor
Prioritatea 2 – Dezvoltarea investițiilor durabile în infrastructura de mediu
Prioritatea 3– Stabilirea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii și prevenirea riscurilor inundațiilor în zonele prioritare selectate
Prioritatea 4 – Asistență Tehnică.
În luna septembrie a anului 2000, 191 de țari, printre care și România, au adoptat “Declarația Mileniului”, în cadrul Summit-ului Mileniului, “Rolul Organizației Națiunilor Unite în Secolul XXI”. Acest document cadru definește agenda Organizației Națiunilor Unite pentru secolul XXI în ceea ce privește pacea, securitatea și dezvoltarea. Obiectivele și țintele Declarației Mileniului dau guvernelor posibilitatea de a monitoriza mai bine dezvoltarea umană, de a intensifica mobilizarea resurselor naționale și de a întãri parteneriatele pentru dezvoltare. Astãzi, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului constituie cadrul stabilit la nivel internațional pentru monitorizarea progresului în dezvoltare.
Amplul proces consultativ prin care a fost elaborat acest document, angajând opt ministere, agențiile Organizației Națiunilor Unite, peste 20 de organizații neguvernamentale, precum și organizații donatoare, constituie o premiză extrem de favorabilă pentru asigurarea pătrunderii sale în conștiința publicã. Conținutul Raportului asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului trebuie fãcut cunoscut tuturor celor interesați de îmbunătățirea condițiilor de trăi din România, o tarã care încã nu și-a atins potențialul său remarcabil, acesta urmând a fi realizat prin îndeplinirea unei serii de măsuri:
Obiectivul 1: Reducerea sărăciei severe (înjumătățirea ratei sãrãciei severe pânã în anul 2009, în comparație cu anul 2002, înjumătățirea deficitului de consum al populației sãrace sever pânã în anul 2009, în comparație cu anul 2002, creșterea gradului de ocupare a tinerilor cu vârsta cuprinsã între 15 și 24 de ani, susținerea producãtorilor și procesatorilor agricoli).
Obiectivul 2: Creșterea ratei de absolvire în învățământul obligatoriu (Asigurarea că, pânã în anul 2012, copiii din mediul rural sã finalizeze ciclul complet de învățământ primar și gimnazial, în proporție de cel puțin 95%, creșterea ratei alfabetizãrii populației rome).
Obiectivul 3: Promovarea egalității între sexe și afirmarea femeilor (Creșterea gradului de ocupare a populației de sex feminin)
Obiectivul 4: Reducerea mortalității infantile (Înjumătățirea între anii 2002 și 2015, a ratei mortalității copiilor cu vârsta între 1 și 4 ani, reducerea cu 40% între anii 2002 și 2015, a mortalității infantile)
Obiectivul 5: Îmbunătățirea sănătății materne
Obiectivul 6: Combaterea HIV/SIDA și a tuberculozei (Menținerea incidentei HIV/SIDA în anul 2007 la nivelul celei din anul 2002)
Obiectivul 7: Asigurarea durabilității mediului
O primă țintă în asigurarea durabilității mediului în România este creșterea gradului de împãdurire, de la 27% la 35% din suprafața tãrii, pânã în anul 2040.
România dispune de un important fond forestier; cu o suprafață de 6.835 mii ha (2002), pãdurile ocupã 27% din teritoriul tãrii, având o pondere sub media europeanã (33%). Ca structurã de producție, fondul forestier românesc este format din: 30% rășinoase, 31% fag, 18% stejar, 21% alte foioase.
Distribuția curentã a fondului forestier pe principalele zone altitudinale este urmãtoarea:
• Munte: 58,5% din suprafața zonei montane;
• Deal: 34,8% din suprafața zonei deluroase;
• Câmpie: 6,7% din suprafața zonei de câmpie.
În perioada 1989-2001 nu s-au înregistrat variații semnificative ale fondului forestier. Suprafața totalã a pãdurilor a rãmas constantã ca valoare, variații negative înregistrând pãdurile de rășinoase (de la 1.929 mii ha în 1989 la 1.853 mii ha în 2001), iar pãdurile de fag au înregistrat variații pozitive (de la 1.893 mii ha în 1989 la 1.956 mii ha în 2001). Pe aceeași perioadã, pãdurile de stejar și-au pãstrat suprafața constantã.(vezi anexa nr.1. Dinamica fondului forestier, 1989-2001).
Comparativ cu anul 1989, starea de sãnãtate a pãdurilor este în declin. Acest lucru este determinat de secetă excesivã din anii 1999, 2000 și 2001, cât și datoritã imposibilității realizãrii în mod corespunzãtor a activităților de igienizare a pãdurilor, ca urmare a doborâturilor masive de vânt produse în 1995 -1996, 1998 și 2002. Procentul cel mai mare de afectare a pãdurilor prin atacul de dãunãtori defoliatori se înregistrezã în zona în care se manifestã fenomenul de secetã, cu procent scãzut de împãdurire, ca urmare a debilitãrii, pe acest fond, a arboretelor.
În anul 2001 s-au efectuat lucrãri de regenerare a pãdurilor pe o suprafață de 24.287 ha, din care 23.604 ha în fondul forestier de stat administrat de Regia Națională a Pãdurilor și 683 ha la alți deținători, o importantã deosebitã acordându-se lucrãrilor de ajutorare a regenerãrilor naturale, privind lucrãrile de favorizare a semințișului instalat.
Mai sunt încã de regenerat în urmãtorii 5 ani suprafețe de pãdure (18.370) proprietate privatã a persoanelor fizice, pentru care s-au constituit drept de proprietate în baza Legii 18/1991, tãiate ras de cãtre proprietari sau alte persoane.
Situarea sub media europeanã (33%) a suprafeței ocupate de pãduri conduce la fixarea unor obiective strategice pentru împãdurirea pe termen mediu și lung a terenurilor agricole slab productive (aproximativ 2 mil. ha).
În conformitate cu Strategia de Dezvoltare pe Termen Lung a Silviculturii, elaboratã de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor și Mediului și aprobatã de Guvernul României, obiectivul principal îl reprezintã creșterea gradului de împãdurire, în urmãtorii 40 de ani, de la 27%, cât este în prezent, la 35% din suprafața tãrii. În acest scop sunt propuse douã programe: Pepiniere și Împãduriri, care au în vedere crearea de facilități și stimulente pentru proprietarii de terenuri, în scopul împãduririi acestora.
Aproximativ 2,5 mil. ha terenuri agricole sunt puternic degradate și necesitã împãduriri. Politica actualã de împãduriri se situeazã la nivelul de 25.000 hectare/an.
Alocarea de resurse trebuie sã vizeze în primul rând implementarea Strategiei de Dezvoltare a Silviculturii și, ca atare, trebuie orientatã cãtre:
• Creșterea gradului de accesibilizare a pãdurilor din cadrul fondului forestier existent, pentru eficientizarea economicã a recoltãrii masei lemnoase, reducerea impactului asupra mediului și pentru a se putea efectua lucrãrile de gospodãrire, cât și pentru diminuarea cheltuielilor legate de acestea;
• Extinderea suprafeței împãdurite, creșterea valorii adãugate pentru produsele silvice și a venitului proprietarilor de pãduri private, crearea de noi locuri de muncã, obținerea de profit, stabilizarea populației în zonã, dezvoltarea, modernizarea și retehnologizarea utilajelor specifice activităților din sub-mãsuri, micșorarea presiunii sociale asupra pãdurilor existente;
• Creșterea rolului pãdurilor în redresarea mediului, mãrirea suprafeței împãdurite a tãrii, împãdurirea terenurilor degradate, diminuarea efectelor secetei și limitarea deșertificării prin mãsuri specifice, inclusiv prin perdele forestiere de protecție și prin împãduriri;
• Valorificarea superioarã a terenurilor agricole improprii altor culturi, protejarea culturilor agricole, a cãilor de comunicație și a așezărilor rurale, a lucrãrilor hidroenergetice și a altor obiective sociale și economice împotriva vânturilor, zãpezilor, alunecãrilor de teren și a inundațiilor, prin reducerea eroziunii solului și a scurgerilor de suprafață;
• Încurajarea formãrii asociațiilor profesionale de întreprinzãtori (grupuri de producãtori șI asociații de proprietari), scãderea costurilor de producție;
• Suport financiar pentru deținătorii de pãduri și terenuri agricole slab productive din sectorul privat și public (persoane fizice individuale sau grupate în asociații și personae juridice, comunele și alte colectivități locale cu personalitate juridicã), precum și pentru companiile private de exploatare, de prelucrare primarã a lemnului și a deșeurilor rezultate;
• Sprijinirea investițiilor în exploatațiile forestiere aflate în proprietate privatã;
• Îmbunătățirea prelucrãrii primare și a marketingului produselor forestiere;
• Subvenționarea costurilor de plantare și de întreținere a culturilor forestiere, în
conformitate cu condițiile Articolului 7 a Reglementãrii CE Nr. 2759/1999;
• Sprijinirea asociațiilor de proprietari privați de pãdure;
• Sprijinirea furnizãrii de materii prime pentru industriile prelucrãtoare și a furnizãrii de combustibili pentru locuitorii din zonele rurale.
O altă țintă propusă este creșterea proporției ariilor protejate, de la 2,56% din suprafața tãrii în anul 1990, la 10% în anul 2015.
România este una dintre țările europene cu un capital natural deosebit de divers și bine conservat, aceasta datorându-se în mare mãsurã interferentei pe teritoriul tãrii a cinci regiuni biogeografice, respectiv Alpinã, Continentalã, Panonicã, Stepicã și Marea Neagrã.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră reprezintă altă țintă urmărită în cadrul acestui obiectiv. Conform estimãrilor, obiectivul exprimat prin angajamentul asumat de a reduce emisiile de CO2 echivalent cu 8% în perioada 2008-2012 va fi realizat.
Dublarea, pânã în anul 2015, a procentului persoanelor care au acces la apã potabilã. Din studiile efectuate rezultã cã cerințele actuale de apã, situate la un nivel de 20,4 mld. mc/an, vor crește la cca. 27 mld. mc/an în anii 2005-2010 și la 32–35 mld. mc/an în anii 2020–2025 pentru acoperirea tuturor necesitaților.
Obiectivul 8: Dezvoltarea comunicațiilor și a societății informaționale (Dublarea numãrului de abonați la telefonia fixã între anii 2001 șI 2015, Creșterea numãrului de calculatoare cu o ratã de cel puțin 20% anual).
Există deasemenea o serie de aspecte deosebit de importante, sub aspect demografic ce își vor pune amprenta asupra dezvoltării la nivel național, prezentate în continuare:
• Scãderea populației tinere, ca numãr absolut și pondere, în totalul populației;
• Scãderea speranței de viață la naștere fatã de deceniile precedente, ajungând la 65,5 ani pentru bărbați și 73,3 ani pentru femei în 1998;
• Creșterea populației de 60 de ani și peste exercitã o influentã puternicã asupra serviciilor de sãnãtate, a serviciilor sociale și asupra populației active în general;
• Anul 2001 înregistreazã cea mai scãzutã ratã a natalității și fertilității din ultima jumãtate de secol. Acest fenomen a determinat un spor negativ de populație, la care se adaugã șI un spor migrator negativ. România intrã într-un proces de depopulare;
• Rata totalã de fertilitate a scãzut mult, de la o valoare de 2,9 copii la o femeie în 1956 la o valoare de 1,3 copii la o femeie în 1999 și 1,2 în 2002. Nivelul sãu se aflã mult sub nivelul de înlocuire simplã a generațiilor de 2,1 copii/femeie, ceea ce evidențiază procesul de depopulare al populației;
• Sporul natural al populației este negativ în ultimii 10 ani, cu o valoare de -2,7‰ în anul 2002, cu un deficit de populație în 29 județe și în București. Ratele cele mai scãzute sunt în: Teleorman (-7,3‰), Giurgiu (-6,2‰), Arad (-4,7‰), Dolj (-3,9‰), Mehedinți (-3,8‰), Caras Severin (-3,8‰). Aceste județe sunt printre cele cu o ratã mare a sãrãciei șI șomajului;
• Diferențele în nivelul ratelor de fertilitate pe medii se mențin, contribuția mediului rural la procesul de reproducere fiind mai substanțială;
• Crește numãrul de copii născuți în afara cãsãtoriei și scade numãrul celor care se nasc în cadrul cãsãtoriei;
• Avortul rãmâne cea mai frecventã practicã de înlãturare a sarcinilor nedorite. DeșI valoarea indicatorului a scãzut mult, el rãmâne totuși la o valoare încã mare, de 1.107,8 avorturi la 1000 de născuți vii în anul 2001 (fatã de 3,1 avorturi la 1000 născuți vii în 1992).
Ratele mortalității generale au crescut din 1990 pânã în 1996, an dupã care se remarcã o ușoară tendința de scãdere a fenomenului. Tendința este inversã pentru evoluția speranței de viață la naștere: a scãzut între anii 1990-1996 și a crescut dupã aceastã datã. Mortalitatea din țara noastrã s-a datorat în cea mai mare parte deceselor prin bolile aparatului circulator și tumori, care au deținut, începând cu 1993, circa trei pãtrimi din totalul deceselor (în 1999 ponderea fiind de 77,4%; bolile aparatului circulator provoacã 62,4% din totalul deceselor, iar tumorile 15%). La aceastã tendință au contribuit atât creșterea îmbolnãvirilor datorate bolilor cronice cât și procesul de îmbãtrânire demograficã a populației.
Ratele de mortalitate specifice, pe cauze de deces, diferã în funcție de sex. Bărbații, comparativ cu femeile, au o mortalitate mai mare datoritã tuberculozei, leziunilor traumatice și otrãvirilor, tulburãrilor mentale și de comportament, bolilor sistemului nervos și celui digestiv. Bolile endocrine, de nutriție și metabolism și cele cerebro-vasculare au afectat mai mult femeile.
Creșterea consumului de alcool, calitatea hranei și a apei, deprinderile alimentare, stresul, veniturile reale scãzute, sunt numai unii din factorii care au determinat aceastã situație deloc favorabilã. A scãzut semnificativ mortalitatea cauzatã de bolile aparatului respirator și, într-o mãsurã mai redusã, cea cauzatã de accidente, otrãviri și alte leziuni traumatice.
În tot acest context, România a fãcut și va continua sã facã eforturi constante pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului din domeniul sănătății. Reforma sistemului serviciilor de sãnãtate este parte integrantã a reformei generale pe care o parcurge țara noastrã. Starea de sãnãtate a populației este determinatã multifactorial, la îmbunătățirea stãrii de sãnãtate contribuind în mod egal serviciile de sãnãtate, factorii de mediu extern, de mediu socio-economic și de stil de viață al populației.
Cap. 3. Situația actuală a sistemului socio-economic și capitalul natural al Municipiului Constanța
Constanța,(vezi anexa nr 2), vechea cetate greacă Tomis, poseda o istorie impresionantă, în anul 1991 sărbătorind 2500 de ani de existență și 2250 de ani de atestare documentară. Totuși, cele mai vechi urme de viețuire umană în această zonă datează încă din epoca paleoliticului.
Metropola antică a Pontului Euxin s-a afirmat de-a lungul secolelor în strânsă legătură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale și spirituale, ca o placă turnată și ca o punte de confluența a civilizațiilor, Constanța reprezentând din totdeauna un nod important de comunicare între Orient și Occident.
Prima perioadă de înflorire a localității coincide cu înființarea celor dintâi colonii grecești pe tărâmul vestic al Pontului Euxin. Urmează perioada stăpânirii romane, când vechea cetate Tomis, ca de altfel întreaga provincie Scytia Minor (Dobrogea de astăzi), capătă o importanță strategică deosebită și cunoaște o dezvoltare economică și culturală fără precedent. Odată cu scindarea și mai apoi căderea imperiului roman, viața înfloritoare a Tomisului va fi grav perturbată, localitatea perpetuând în anonimat aproape un mileniu și jumătate. Orașul revine însă la viața și își redezvăluie potențialul unic de care dispune în secolul al XIX-lea, după obținerea independenței de stat a României și restabilirea autorității statului român asupra Dobrogei.
Istoria modernă atestă o dezvoltare constantă și chiar accelerată a localitatății, în prezent Constanța fiind al doilea centru urban al României ca importanță, cel mai mare port la Marea Neagră și al patrulea ca mărime din Europa și cel mai dezvoltat oraș din euro-regiunea din care face parte.
3.1. Capitalul natural
3.1.1. Așezare
Municipiul Constanța, centru economic și administrativ al județului cu același nume, este situat în extremitatea sud-estică a României, având coordonatele: 440 11˚ latitudine nordică și 280 39˚ longitudine estică, suprafața teritoriului administrativ fiind de 12 489 km².
Latura de est a municipiului este scăldată de Marea Neagră (mare continentală ce comunică cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor și Dardanele), iar în proximitatea vestică, la circa 50 de km distanță, se găsește fluviul Dunărea.
La nord, Constanța este despărțită de județul Tulcea printr-o linie convențională, ce șerpuiește între Dunăre și Marea Neagră străbătând Podișul Casimcea și Complexul lagunar Razim (lacurile Zmeica și Sinoe). La sud este mărginită de frontiera de stat româno-bulgară ce traversează Podișul Dobrogei de Sud între Ostrov (la vest) și Vamă Veche (la est). La vest – fluviul Dunărea desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomișa și Brăila, curgând de-a lungul malului înalt al Dobrogei. La est – între Gura Portiței și localitatea Vama Veche, podișul dobrogean este scăldat de apele Mării Negre. De la linia țărmului spre larg, 12 mile marine(echivalent cu 22.224 km), se întinde zona apelor teritoriale românești stabilite conform convențiilor internaționale.
3.1.2. Relieful, solul și depozitele de deșeuri
Evoluția îndelungată paleogeografică și acțiunea diferențiată a factorilor subterani modelatori au dus la formarea unor unități de relief caracterizate prin structura de podiș cu altitudine redusă; în cea mai mare parte a teritoriului predomină valorile sub 200 m, diferențele altitudinale între părțile componente fiind reduse.
Ca principale unități naturale se disting:
podișul – care cuprinde aproape întreg teritoriul, este constituit din calcare mezozoice așezate pe marne și călcare terțiare acoperite cu o mantă de loess (Pod. Casimcei, Dobrogei de Sud, Medgidiei, Cobadin, Negru Vodă);
câmpia – din punct de vedere geografic, înalta, ușor vălurită, cu aspect de poduri pe care se practică culturile de câmp, în special cele cerealiere, se evidențiază în zona centrală.
Partea sudică , corespunzătoare Podișului Litoralului , este delimitată spre vest de altitudinile cuprinse între 85-100 m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10 și 12 km.
Zona litorală este marcată de mai multe trepte:
5-15 m, de-a lungul țărmului;
20-30 m, cu o mare continuitate, pătrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor și lagunelor;
35-45 m, cu o mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte înconjurând limanele și lagunele maritime;
50-65 m, cea mai dezvoltată treaptă cu lățimi cuprinse între 500 m și 4-5 km;
70-85 m, cea mai înalta treaptă situată la contactul cu podișurile interioare.
Aceste 5 trepte sculptate în depozite sarmatiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața județului relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Dintre cele mai importante: Casimcea, Sărături, Nuntași, Topolog-Saraiu, Chichirgeaua s.a. În Valea Casimcea, intre localitățile Cheia-Târgușor-Gura Dobrogei au fost descoperite 15 peșteri cu mare importanță arheologică și paleontologică: Peștera Mireasa, Peștera de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera Liliecilor etc.
Solurile din municipiul Constanța au texturi medii (lutoase sau luto-nisipoase), ceea ce conferã solului o permeabilitate ridicatã și au însușiri fizice bune, care s-au menținut ca atare de-a lungul anilor. Nivelul de salinizare al solurilor a rãmas relativ staționar.
Pe raza municipiului Constanța nu există depozite de deșeuri menajere. Deșeurile menajere și asimilabile acestora sunt transportate în vederea depozitãrii la rampa ecologicã amplasatã în orașul Ovidiu. Depozitarea deșeurilor inerte se face în incinta Portului Constantă, la Poarta 9, în apropierea danei 103, pe un teren special amenajat.
3.1.3.Clima și calitatea aerului
Regimul climatic se caracterizeazã prin veri mai puțin fierbinți, datoritã brizelor marine și ierni mai blânde, datoritã acțiunii moderatoare a Mãrii Negre.
Temperaturile medii multianuale înregistreazã cele mai mari valori din întreaga țarã, situându-se la 11,2oC. Media maximelor lunare, cu valori de peste 30oC sunt atinse în iulie, august și septembrie; în aceste luni valorile minimelor lunare și anuale atingând 12 -13oC. Primãvara, datoritã prezenței mãrii, temperaturile sunt mai coborâte cu 1 – 3oC decât în interiorul Dobrogei, iar toamna, din ace- leasi motive, sunt mai ridicate cu câteva grade.
Durata de strãlucire a soarelui se ridicã la o valoare medie multianualã de 2286,3 ore/an.Energia radiantã primitã de la soare sub formã de radiație globalã anualã, exprimatã în valori multianuale, însumeazã cca 4.000 calorii/cm2/an, pe timp cu cer acoperit reducându-se cu peste ½ din valoarea înregistratã pe cer senin. Precipitațiile sunt reduse, sub 400 mm/an, municipiul Constantă aflându-se în arealul cu probabilitatea cea mai redusã a precipitațiilor din toatã Dobrogea.
Evapotranspirația potențială este de 697 mm însã cea realã atinge numai 370 mm, excedentul de apã fatã de evapotranspirația potențială fiind de 0 mm, deficitul ajungând la 327 mm. Datoritã evaporației ridicate, umezeala aerului este mare, media multianualã depășind 81%. Nebulozitatea se caracterizeazã printr-o evoluție inversã a valorilor medii lunare în comparație cu temperatura aerului, cele mai mari valori înregistrându-se în lunile de iarnã (6,7 – 7,2), cu maximă în decembrie. Numãrul mediu de zile cu ceatã este de 50 zile/an, numãrul maxim fiind în timpul iernii, cu o medie de 8 zile/lunã și cu un maxim de 16 zile/lunã, ceata fiind destul de persistentã iarna.
În ceea ce privește vânturile, în aceastã zonã frecventa medie (%) cea mai ridicatã se întâlnește în cazul vânturilor din Nord (21,5%), urmatã de cele din Vest (12,7 %) și Nord – Est (11,7 %). Cea mai scãzutã frecventã se înregistreazã pentru vânturile din direcția Sud – Vest (5,9 %) și Est (6,1%), urmate de cele din Sud (8,7 %), Nord – Vest (8,8 %) și Sud (9,4%). Pe direcțiile vânturilor predominante, din sectorul nordic (NV, N, NE) se înregistreazã și cele mai mari viteze medii anuale: 7,4 m/s pentru nord, 6,7 m/s pentru nord-est și 4,7 m/s pentru nord-vest.
Situat într-o zonã puternic aeratã și ventilatã, municipiul Constanța nu se confruntã cu probleme majore de poluare a aerului.
Emisiile de poluanți în aer sunt în general reduse și provin ca urmare a proceselor tehnologice și industriale, de la autovehicule, ca efect al arderii combustibililor lichizi, de la instalațiile individuale de alimentare cu cãldurã și producere de apã caldã etc.
3.1.4. Apele, flora și faună
În municipiul Constanța și în zona de proximitate existã surse importante de ape subterane și de suprafață. Resursele de apã subterane sunt însemnate, stratul acvifer subteran asigurând mare parte din alimentarea cu apã potabilã a municipiului.
Apele de suprafață, cuprind:
Lacurile litorale, Tãbãcãrie de 99 ha și Siutghiol de 1900 ha, utilizate în principal pentru pescuit sportiv și industrial (Siutghiol), precum și pentru activitățile turistice și recreaționale. Lacul Tãbãcãrie se numãrã printre lacurile foarte poluate, colmatate, hipereutrofe care necesitã urgent o reabilitare ecologicã adecvatã.
Apele marine, mãrginesc partea esticã a municipiului. În conformitate cu legislația națională și cea a Uniunii Europene, sunt delimitate apele de îmbãiere, în dreptul plajelor turistice, și apele pentru creșterea și exploatarea moluștelor de consum situate între cele douã porturi, Midia și Constanța, izobata de 5 m și limita apelor teritoriale (12 Mm).
La 35 km sud de Municipiul Constanța se găsește lacul Techirghiol, bogat în nãmol cu calități terapeutice deosebite. În ciuda activității economice intense care se desfășoară în zonã, poluarea apelor de pe raza teritorialã a municipiului Constantă se încadreazã în limite normale. Principala sursã de poluare o reprezintã activitatea portuarã, la care se adaugã celelalte activități economice, precum și cele casnice ale populației.
Constanța se caracterizeazã printr-o puternicã antropizare și ruderalizare. Zona fiind intens influențată de vecinãtatea marii aglomerãri urbane, în Constanța nu mai pãstreazã în compoziția floristicã decât puține specii arenicole și halofile caracteristice fitocenozelor inițiale, cum ar fi: Elymus gigan- teus, Salsola kali ssp. Ruthenica, Argusia sibirica, Crambe maritimă, Glaucium flavum, Ecballium elaterium, Cakile maritimă, Salicornia europaea, Sueda maritimă.
Vegetația din parcuri și spații verzi se caracterizeazã prin uniformitate, speciile fiind cultivate. În marea lor majoritate sunt specii exotice și ornamentale. Speciile arboricole și arbustive mai reprezentative sunt: castan sãlbatic, plop, mesteacãn, arțar, frasin, ulm, sâmbovină, tei, platan, salcâm alb, salcâm galben, glădiță, sălcie, sãlcioarã, oțetar, pin negru, molid, dud, cãtina rosie, merișor, iedera, vâsc etc.
Observațiile și studiile privind calitatea vieții sãlbatice din municipiul Constanța sunt puține și se concentreazã în special, asupra speciilor de pãsãri care pot fi studiate, în zona lacurilor Tãbãcãrie și Siutghiol precum și pe fâșia litoralã limitrofã Constanței.
Cele mai întâlnite specii clocitoare pe tot parcursul anului, în oraș, sunt: Larus argentatus (pescărușul argintiu), Larus ridibundus (pescărușul râzãtor), Passer domesticus (vrabie de casã), P. montanus (vrabia de câmp), Pica pica (coțofană), Streptopelia decaocto (guguștiuc), Corvus monedula (stăncuța), C. corone corone (cioara neagrã), C. corone cornix (cioara grivã), C. frugilegus (cioara de semãnãturã), Garrulus glandarius (gaiță), Hirundo rustica (rândunica). Alte specii de pãsãri observate în ecosistemele acvatice de pe suprafața municipiului Constantă, sunt: Podiceps cristatus (corcodelul mare), P.nigricollis (corcodelul cu cap negru), Cygnus olor (lebăda de vară ), Ardea cinerea (stârc cenușiu), A. purpurea (stârc roșu), Phalacrocorax carbo (cormoran mare), P. pygmaeus (cormoran mic), Egretta albă (egreta), Oxyura leucocephala (ratã cu cap alb), etc.
3.2. Capitalul antropic
3.2.1. Economia
Situația economicã generalã
Economia municipiului Constanța și a zonei de proximitate are un caracter complex, principalele ramuri cu ponderi importante fiind: activitatea portuarã și transportul maritim, turismul, industria alimentarã, comerțul, industria construcțiilor de mașini, industria chimicã și petrochimicã, industria energiei electrice și termice, industria de prelucrare a lemnului și a producerii hârtiei, industria confecțiilor.
Dupã numãrul total al agenților economici înmatriculați, municipiul Constanța ocupã locul al doilea pe țarã, dupã București. În prezent, în municipiul Constanța sunt înregistrați peste 18.000 de agenți economici. În evoluție, numãrul firmelor înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului Constanța a crescut an de an dupã cum urmeazã: 5.101 firme în 1991, 6.291 firme în 1992, 5.061 firme în 1993, 5.240 firme în 1994, o medie de 2.500 firme anual în 1995, 1996, 1997 și 1998, 1.920 firme în 1999, 1.823 firme în anul 2000 și 4.591 în anul 2002. Dupã tipul capitalului: 97% au capital privat, 0,38 % au capital de stat, 1,89% – capital mixt, restul fiind regii autonome și societăți cooperatiste.
Dintre firmele cu un capital social mai mare de 100 mld. Lei menționăm: Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța (administrarea infrastructurii portuare), Șantierul Naval Constanța (construcții și reparații nave), Oil Terminal (operator portuar produse petroliere), Servicii Construcții Maritime (dragaje, remorcaj, pilotaj), S.C Dobrogea S.A (morãrit, panificație, patiserie), Argus (ulei alimentar), SOCEP (operator portuar), Convex (operator portuar). În economia localã, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii este foarte bine reprezentat, contribuind cu 63% la profitul brut total degajat de economia constănțeană și absorbind 60% din forța de muncã angajatã.
Activitatea portuarã
Unul din avantajele oferite de Portul Constanța este conexiunea cu toate modalitățile de transport: rutier, pe calea feratã, aerian, fluvial și prin conducte. Aceste bune legãturi de transport sunt realizate printr-o importantã infrastructurã, facilitând transportul oricãrui gen de marfã în Portul Constanța.
Portul este conectat la rețeaua națională de șosele și cale feratã și este situat în apropierea aeroportului internațional Mihail Kogãlniceanu. De asemenea este conectat la rețeaua națională de conducte iar legătura cu Dunãrea – Coridorul de transport Pan-European VII – este realizatã prin Canalul Dunãre-Marea Neagrã. În ceea ce privește activitatea economicã portuarã, companiile de operare din Portul Constanța presteazã toate tipurile de servicii pentru manipularea mãrfurilor generale. Astfel, prin Portul Constanța pot fi tranzitate produse alimentare, bãuturi și tutun, celulozã și hârtie, laminate, piese de schimb, ciment în saci și alte mãrfuri.
Industria
Sectoarele industriale reprezentative pentru municipiul Constanța și perimetrul de proximitate, dezvoltate ca o consecință a evoluției istorice a zonei, sunt: construcțiile și
reparațiile navale, petrochimia, construcții și materiale de construcții, industria alimentarã, industria lemnului.
În cadrul Șantierului Naval Constanța se pot construi atât nave noi cu capacități de pânã la 250.000 tdw, cât și lucrãri de reparații la corpul navei, motoare, echipamente electrice și electronice cu specific naval, fiind posibilã practic, executarea oricãrui tip de reparații. Producție de echipament naval și utilaj tehnologic specific (pompe, armãturi industriale, compresoare, rãcitoare de apã și ulei, condensatori de abur, hidrofoare) realizeazã S.C. Meconst S.A.
Industria petrochimicã și chimicã asigurã prelucrarea anualã a peste 4 milioane tone de țiței și derivate pentru obținerea de produse petroliere, combustibili casnici, hidrocarburi aromatice, produse petrochimice, cocs și sulf de petrol. Cel mai important agent economic din acest domeniu este Petromidia Nãvodari – Rompetrol Rafinare București.
Prin platforma centralã de foraj marin amplasatã în apele teritoriale ale Mãrii Negre, SC Petrom SA București Sucursala Petromar Constanța integreazã activitatea de foraj (extragere țiței brut și gaze naturale) cu cea de producție. Exploatarea zãcãmintelor de pe platoul continental al Mãrii Negre, reprezintã cca. 10% din producția națională de țiței. Concomitent, se executã lucrãri pentru punerea în exploatare a celor nouã sonde ale zãcãmântului de gaz condensat Eocen – Lebãda Est.
Principalele produse care pot fi realizate de industria chimicã sunt: materiale plastice, cauciuc artificial, oxigen și azot.
Industria materialelor de construcții asigurã, în cea mai mare parte necesarul de materiale specifice: ciment, produse de balastierã, confecții prefabricate, piatrã compozitã din nisipuri silicioase și rășini poliesterice, produse asfaltice etc.
Industria ușoară produce confecții pentru bărbați, femei și copii, echipament de lucru, lenjerie de pat, tricotaje, saci din iutã și polipropilenã. Produsele se valorificã pe piața internã, dar preponderent (cca. 70%) sunt livrate pe piața externã: Olanda, Italia, Spania, Franța, Belgia, SUA, Cipru, Marea Britanie. Producția de confecții se deruleazã în special în sistem lohn, în colaborare cu firme strãine. Societăți comerciale de producție, reprezentative din acest
domeniu: Calypso, Lumotex, Gemma Lux, Fantasy Mod, Marlene Topaz, Gen Țin , Xandra Class, Socom Înfrățirea.
Industria de prelucrare a lemnului produce o bogatã gamã sortimentalã de mobilier pentru locuințe, birouri șI gradinã. Se exportã în Franța, Olanda, Canada, Germania, Italia.
Industria celulozei și hârtiei este reprezentatã în Constanța de douã societăți comerciale (Palas și Comp Paper Converting ) ce produc și comercializeazã hârtie de scris tipar, hârtie înnobilatã, hârtie autocopiativã și hârtie pentru imprimantã.
Aportul industriei construcțiilor civile și industriale este vizibil în întreaga viață economico-socialã a municipiului, concretizându-se în:
• construcții hidrotehnice, lucrãri de construcții edilitare, civile și industriale;
• lucrãri de irigații și îmbunătățiri funciare;
• lucrãri și reparații de cãi ferate, drumuri și poduri, aeroporturi;
• turnuri metalice pentru relee radio și TV;
• montare utilaje portuare.
Comerțul și sectorul terțiar
Comerțul constănțean cuprinde un numãr important de unități comerciale, de alimentație publicã și depozite, având o suprafață totalã de peste 1,5 milioane m2, cea mai mare parte a agenților economici din municipiul Constanța desfășurându-și activitatea în acest domeniu. Cele mai importante unități comerciale sunt: supermarket-ul Tomis Mall, Metro, Selgros, Brick, Practiker, Doraly Mall și Billa.
În ceea ce privește sectorul financiar – bancar, pe teritoriul municipiului Constanța funcționează filialele și sucursalele unui numãr de 30 bãnci, oferind agenților economici și persoanelor fizice o gamã largã, dar încã insuficientã, de produse și servicii specifice.
3.2.2. Transportul
Municipiul Constanța, prin așezarea sa geograficã, reprezintã o zonã de intersecție a magistralelor internaționale de transport, care leagã atât nordul de sudul Europei, cât și vestul de estul acesteia. Rețeaua de transport existentã în zonã asigurã legãtura cu toate rețelele țărilor vecine, precum și cu cele din țările Europei și Asiei.
Așa cum s-a stabilit la Conferința Pan-Europeanã a Transporturilor de la Creta din 1994, municipiul Constanța se aflã situat pe coridorul de transport pan-european 4: Berlin– Nurnberg – Praga – Budapesta – București – Constanța– Salonic – Istanbul. Totodatã culoarul european nr. 9 (Marea Balticã, Kiev, Chișinău, Iași, București) face confluența la București cu culoarul nr. 4. De asemenea, aceastã zonã este strãbãtutã de culoarul european nr. VII Constanța – Canalul Dunãre-Marea Neagrã- Dunãre – Main – Rihn – Portul Rotterdam (Olanda).
Transportul rutier
Municipiul Constanța este traversat (de la nord la sud și de la est la vest) de douã drumuri europene: E60, care leagã București de Constanța și E87, care leagã Constanța de Bulgaria, prin Vama Veche. De asemenea, municipiul este tranzitat de urmãtoarele drumuri naționale: DN 2A –B-dul Tomis; DN 39; DN 3; DN 3A-C; DN 3C. Rețeaua rutierã interioarã a municipiului Constanța însumeazã 410 km strãzi, dintre care 320 km strãzi trafic mediu și ușor și 90 km strãzi trafic greu.
Pentru îmbunătățirea infrastructurii rutiere din municipiul Constanța, în anul 2003 a fost demarat un amplu program de reabilitare și modernizare a tramei stradale. Programul se deruleazã pe o perioadã de 4 ani și are o valoare de cca. 40 de milioane de euro, pânã în prezent fiind executate peste 75% din totalul lucrãrilor.
Traficul rutier în municipiul Constanța se desfășoară în general degajat. Principalele probleme apar în perioada estivalã, atunci când numãrul de autoturisme care tranziteazã municipiul se dubleazã.
În contextul extinderii permanente a parcului auto și pentru a îmbunătății în mod sustenabil condițiile de participare la trafic, mai ales sub aspectul asigurãrii locurilor de parcare și staționare a autovehiculelor, în anul 2005 a fost demaratã implementarea unui program integrat de gestiune a traficului rutier din municipiul Constanța, urmãrindu-se fluidizarea circulației auto și creșterea gradului de siguranță a participãrii la trafic. În acest sens, pe mai multe strãzi șI bulevarde, în special din zona centralã a orașului, a fost instituitã regulă „sensului unic”, noi intersecții au fost semaforizate, indicatoarele rutiere și semafoarele vechi au fost înlocuite cu altele noi, de mai bunã calitate și care asigurã o vizibilitate mai bunã.
Rezultatele programelor de reabilitare și modernizare a infrastructurii stradale și de fluidizare a traficului rutier sunt deja vizibile. În prezent, starea drumurilor din municipiul Constantă și condițiile de trafic îndeplinesc standardele europene în domeniu. Transportul în comun este asigurat în proporție de 80% de cãtre RATC, regie subordonatã Consiliului Local Municipal Constanța, pe piața acționând însã și alți operatori privați.
Actualmente, parcul de vehicule destinate transportului în comun de persoane al R.A.T.C. deservește 18 trasee locale și este alcãtuit din: 26 troleibuze, 65 de tramvaie și 135 de autobuze dotate cu catalizator euro 3, Constanța fiind singurul oraș din tarã care posedã un parc auto complet reînnoit, la standarde europene.
Transportul feroviar
Transportul feroviar, de marfã și cãlãtori, se deruleazã în principal pe magistrala București – Ciulnița – Fetești –Constanța, dar și pe traseul Fetești – Constanța – Tulcea.
Prin linia ce strãbate întreaga tarã: Constanța – Bucuresti– Brașov – Deva – Arad, municipiul Constanța are legãturã cu Ungaria, Austria și vestul Europei.
Cãile ferate din zona de proximitate a municipiului Constanța au o lungime de cca. 406 km. Pe relația Constanța – București circulã zilnic 11 trenuri, alte 6 leagã Constanța de Tulcea, punctul de începere a Deltei Dunãrii, iar 14 trenuri circulã zilnic spre sud, spre Mangalia.
În ceea ce privește transportul feroviar de marfã, acesta este foarte bine dezvoltat și beneficiazã de o infrastructurã modernã și adaptatã tuturor categoriilor de servicii solicitate.
Transportul naval
Portul Constanța – cel mai important port la Marea Neagrã și al patrulea ca mãrime din Europa, are o suprafață totalã de 3.926 ha, din care 1.312 ha – uscat și 2.614 ha – apã, și este situat pe coasta vesticã a Mãrii Negre, la 179 nM de Strâmtoarea Bosfor și la 85 nM de Cotul Sulina prin care Dunãrea se varsã în mare.
Situat la întretãierea rutelor comerciale care leagã țările dezvoltate ale Europei Occidentale și piețele în dezvoltare ale Europei Centrale de furnizorii de materii prime din C.S.I., Asia Centralã și Transcaucaz, Portul Constantă oferã o serie de avantaje, dintre care cele mai importante sunt:
• port multifuncțional cu facilități moderne și adâncimi ale apei în bazinul portuar suficiente pentru acostarea navelor cu o capacitate de 220.000 dwt;
• acces direct la Coridorul Pan European VII – Dunãrea, prin Canalul Dunãre-Marea Neagrã, oferind o alternativã de transport cãtre Europa Centralã mai scurtã și mai ieftinã decât rutele care folosesc porturile din partea de nord a Europei;
• conexiuni bune cu toate modalitățile de transport: feroviar, fluvial, aerian și prin conducte;
• noul terminal de containere de pe Molul II S, prin care capacitățile de operare a containerelor în Portul Constanța au crescut considerabil;
• terminale Ro-Ro și Ferry Boat potrivite pentru dezvoltarea navigației de cabotaj care deservește țările riverane Mãrii Negre și Dunãrii;
• statutul de „port cu facilități vamale”;
• management integrat de mediu;
• programe planificate de dezvoltare viitoare a portului.
Cu o lungime totalã a cheiurilor de 29,83 km, Portul Constanța are 145 de dane din care 119 sunt operaționale și au adâncimi între 8 și 19 m, ceea ce permite accesul tancurilor și navelor de mãrfuri vrac de 220.000 dwt.
În ceea ce privește traficul fluvial în Portul Constanța, acesta este de aproximativ 10 milioane tone/an și reprezintã 24% din traficul total anual. Zilnic, mai mult de 200 barje se aflã sub operare sau sunt acostate în așteptarea încãrcãrii sau descãrcãrii mãrfii. Pânã în anul 2010 traficul fluvial este prevãzut sã creascã la 17 milioane tone/an, ceea ce ar duce la depășirea capacității prezente de operare. În acest sens este planificatã o dezvoltare viitoare a sectorului fluvio-maritim, prin modernizarea terminalul de barje, care va stimula traficul fluvial și va acoperi creșterile de trafic prevãzute.
Infrastructura portuarã destinatã navelor de pasageri și ambarcațiunilor de agrement este asiguratã de Portul turistic Tomis. Acesta este situat la 1.200 metri nord de Portul Constanța și are o suprafață totalã de circa 200.000 m2, din care 17.000 platformã betonatã de-a lungul cheiurilor.
Portul turistic Tomis a fost construit în urmã cu 40 de ani, fiind conceput, în principal, pentru agrement nautic și dispune de diguri de protecție, facilități de acostare, teritoriu portuar, platforme etc. Administrația Porturilor Maritime Constanța (APMC), autoritatea care deține în administrare Portul turistic Tomis, intenționează sã demareze un amplu program de modernizare și reamenajare a acestuia, în valoare de peste 6 milioane euro. Printre lucrãrile care vor fi realizate în cadrul programului de reabilitare se numãrã amenajarea gurii de acces, pentru limitarea propagãrii valurilor, reparații ale construcțiilor de adãpostire existente, compartimentarea acvatoriului portuar pentru delimitarea suprafețelor de apã, amenajarea platformelor, precum și construcția unor parcãri auto și a unor clãdiri administrative și comerciale. În urma lucrãrilor de modernizare, capacitatea portului va fi de aproximativ 325 de ambarcațiuni de diferite mãrimi.
Transportul aerian
La 23 de km. de municipiul Constanța se găsește Aeroportul Internațional Mihail Kogãlniceanu, în perioada sezonului estival acesta asigurând legãturi aeriene cãtre toate orașele importante din Europa. Aeroportul posedã o pistã de aterizare și decolare în lungime de peste 3500 de metri și are o capacitate de operare de 6 avioane per orã.
3.2.3.Telecomunicațiile
Infrastructura de telecomunicații din municipiul Constanța este foarte bine dezvoltatã, societățile care acționează în acest domeniu oferind servicii similare celor din Uniunea Europeanã. Modernizarea sistemului de telecomunicații s-a realizat prin schimbarea rețelei clasice cu cea de telefonie digitalã, introducerea cablurilor de fibre optice și extinderea capacității telefonice a orașului.
În ultimii 5 ani domeniul telecomunicațiilor a cunoscut un ritm accelerat de dezvoltare, aspect care se datoreazã în principal apariției și promovãrii unor produse și servicii noi șI a diversificãrii celor existente. Cea mai mare ratã de dezvoltare s-a înregistrat în domeniul serviciilor de internet și al telefoniei mobile. Cu toate acestea, potențialul în domeniul telecomunicațiilor este încã departe de a fi epuizat.
3.2.4. Energia
Zona de proximitate a municipiului Constanța este strãbãtutã de magistrale de gaze, importante la scara continentalã și de linii electrice de înaltã tensiune, interconectate la rețeaua europeanã. Producția energeticã este realizatã în cadrul a trei termocentrale cu o putere instalatã de 407 MW și în cadrul Centralei nuclearoelectrice, situatã la o distantã de cca. 60 Km vest de municipiul Constanța, care asigurã o producție anualã de 4.451.418 MWh (10% din producția națională).
Centrala nuclearoelectricã funcționează în prezent la 20% din capacitatea pentru care a fost proiectatã și utilizeazã una dintre cele mai avansate și eficiente tehnologii din domeniu (tip CANDU), fiind cea mai modernã și mai sigurã centralã nuclearoelectricã din Europa Centralã și de Est.
Alimentarea cu energie electricã și iluminatul public
În municipiul Constanța, distribuția și furnizarea energiei electrice este asiguratã de S.C. Electrică Dobrogea S.A. prin Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Constantă. Principalii indicatori în domeniul distribuției, furnizãrii și consumului de energie electricã sunt prezentați în Anexa Nr.3.
În perioada 2001 – 2003 sistemul de iluminat public în municipiul Constanța a fost reabilitat complet prin intermediul unui program în valoare de 18 milioane euro, inițiat de Primãria Municipiului Constanța. În cadrul acestui amplu program de reabilitare și modernizare a iluminatului public din municipiul Constanța au fost montați circa 2.274 stâlpi metalici noi, 507 stâlpi noi de beton, 4.965 stâlpi noi din fibrã de sticlã și 15.000 lãmpi de iluminat. De asemenea, rețeaua existentã de iluminat public a fost complet reabilitatã. În prezent iluminatul public din municipiul Constanța se desfășoară la standarde europene.
Alimentarea cu energie termicã
În municipiul Constanța, distribuția și furnizarea energiei termice este asiguratã în regim centralizat de cãtre R.A.D.E.T. Constanța, regie autonomã subordonatã Consiliului Local Municipal Constanța. În prezent, 77,7 % din unitățile locative din municipiul Constanța sunt racordate la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice. RADET Constanța opereazã un numãr de 132 de puncte termice și 2 centrale termice locale care funcționează cu gaze naturale. Punctele termice sunt alimentate cu apã fierbinte din rețeaua primarã de cãtre Centrală Electro Termicã Palas. Rețeaua primarã mai furnizeazã de asemenea agent termic pentru 70 de puncte termice industriale care deservesc în principal operatori industriali.
Sistemul centralizat de distribuție a energiei termice este structurat pe douã componente principale: rețeaua de distribuție primarã, care asigurã transportul agentului termic primar de la CET Palas la punctele termice gestionate de RADET, și rețeaua secundarã, prin intermediul cãreia se asigurã furnizarea apei calde și a cãldurii cãtre consumatorii finali.
Lungimea totalã a sistemului termic primar este de 82 km, însemnând 164 km de conducte. Punctul final este fixat la o distantã de aproape 9 km fatã de C.E.T. Palas. Acest sistem a fost conceput pentru o presiune de 16 bari și o coborâre a temperaturii de 150°C/70°C. În prezent sistemul opereazã la o presiune maximã de 8 pânã la 10 bari și o cãdere maximã de temperaturã de 100-135°C/60°C, în timpul sezonului cald. Lungimea totalã a rețelei secundare este de 225 km, iar lungimea totalã a conductelor este de 900 km. Numãrul total de rețele secundare este 685, o medie de 5 rețele pentru fiecare punct termic. Capacitatea caloricã totalã instalatã în punctele termice a RADET Constanța este: În ultimii trei ani, RADET Constanța, beneficiind de subvenții din partea Primãriei Municipiului Constanța, a dezvoltat mai multe programe de modernizare și eficientizare a activității. În acest sens, au fost reabilitate cea mai mare parte a punctelor termice, a fost realizatã contorizarea tuturor consumatorilor, prin montarea de gigacalorimetre la branșamentele imobilelor, iar serviciile asigurate de RADET au fost certificate SR EN ISO 9001/2001 – privind managementul integrat al calității și SR EN ISO 14001/1997 –privind îmbunătățirea permanentã a performanțelor de mediu.
Alimentarea cu gaze naturale
În municipiul Constanța, alimentarea cu gaze naturale se realizeazã de cãtre S.C. CONGAZ S.A. Principalii indicatori în acest domeniu sunt reprezentați în Anexa Nr.4.
În perspectiva extinderii teritoriale și demografice a orașului și în ipoteza constituirii unei zone metropolitane în jurul municipiului Constanța, gazele naturale vor reprezenta o resursã energeticã importantã, ieftinã și accesibilã atât consumatorilor casnici, cât și agenților economici. În acest context, S.C. CONGAZ S.A. își propune sã dezvolte exponențial infrastructura de distribuție și să-și diversifice serviciile oferite, în sensul asigurãrii necesarului de consum și ajustãrii la cerințele pieței. În acest sens, pânã la sfârșitul anului 2005 rețeaua de distribuție a gazelor naturale în municipiul Constanța se va dubla, extinzându-se cu încã 180 Km.
3.3. Capitalul social
3.3.1.Situația demograficã și structura populației
Potrivit datelor statistice de la ultimul recensãmânt al populației, din anul 2002, situația demograficã și structura populației în municipiul Constanța se prezintã astfel:
– Structura etnicã a populației –
– Structura confesionalã a populației
3.3.2. Forța de muncã și șomajul
Populația activã –
Populația inactivã –
Numãr mediu anual de salariați –
Ponderea șomerilor în populația stabilã (în vârstã de 18 – 62 ani) în municipiul Constanța, comparativ cu același indicator la nivelul județului Constanța:
Numãrul șomerilor din municipiul Constanța încadrați în muncã în anul 2004 prin intermediul Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncã Constanța a fost de 6.203 persoane. Conform statisticilor AJOFM Constanța, principalele meserii solicitate pe piața muncii în județul Constanța sunt reprezentate in Anexa Nr. 5.
3.4.Prezentarea situației din turismul Constanței
Vocația turisticã a municipiului Constanța este conferitã în egalã mãsurã de situarea sa geograficã și de profilul cultural-istoric al regiunii. Așezarea geograficã a Constanței reprezintã un element esențial în ecuația consolidãrii turismului în zonã. Situată la confluența mai multor coridoare de transport pan-european și beneficiind de generoasă proximitate a Mãrii Negre, municipiul Constanța poate dezvolta cu ușurință o serie întreagã de produse turistice, cum ar fi: turismul estival, turismul balnear, turismul de odihnã și recreare, turismul sportiv și nautic, turismul de afaceri și turismul de croazierã și de itinerar.
O altã caracteristicã importantã o constituie îmbinarea dintre vechi și nou, dintre tradiție și modernitate. Aceastã complementaritate conferã orașului un plus de farmec și creeazã turiștilor posibilitatea de a cunoaște și înțelege istoria și tradiția locurilor pe care le viziteazã.
Stațiunea Mamaia, situatã în partea de nord a municipiului Constanța, are cel mai fin nisip și cea mai netedã plajã de pe întreaga coastã. Plajă se întinde pe o lungime de 8 km și are o lățime de 100-200 m. Perioada favorabilã helioterapiei este mai lungã de 12 ore pe zi. Salinitatea mãrii este scãzutã: 15.5 grame pe litru, iar fundul nisipos complet lipsit de pietre, cu pantã foarte micã. În plus, practic nu existã maree la Marea Neagrã, așa cã înotul poate fi practicat în condiții de siguranță mult mai bune decât în alte părți ale lumii.
Principalii indicatori din domeniul turismului pentru municipiul Constanța și stațiunea Mamaia pot fi redați cel mai bine prin tabelul prezentat în Anexa nr.6.
Zona turisticã Constanța – Mamaia este încadratã de baruri și restaurante de toate categoriile, discoteci, terase, magazine, cinematografe, biblioteci, sãli de sport, piscine, baze nautice, sãli de conferință, unități medicale specializate, bãnci și instituții de credit etc. În stațiunea Mamaia funcționează 8 baze nautice de agrement, 4 la Marea Neagrã și 4 pe Lacul Siutghiol. Acestea oferã turiștilor o gamã largã de servicii specifice: plimbãri cu hidrobicicleta, ridicãri cu parapanta, windsurfing și școalã de Yachting, scufundãri, scutere acvatice, tractãri cu banana gonflabilă, tractãri cu colaci gonflabili, agrement cu bãrci cu vele tip Catamaran și Caravelle.
În strategia generalã de dezvoltare durabilã a municipiului Constanța, susținerea și încurajarea turismului a reprezentat o prioritate absolutã. În acest sens, principala preocupare a administrației publice locale a constituit-o, în paralel cu modernizarea infrastructurii urbane, reabilitarea stațiunii Mamaia, parte integrantã a municipiului și principalul pol de atracție turisticã din regiune.
Primul pas în atingerea acestui deziderat l-a constituit, așa cum era și firesc, realizarea unei infrastructuri aferente, capabile sã susțină și sã încurajeze activitățile turistice în acest perimetru. Astfel, a fost demarat un amplu program de modernizare și reabilitare menit sã înscrie stațiunea Mamaia în cadrul circuitelor turistice de referință pe plan mondial.
În cadrul acestui program au fost întreprinse urmãtoarele acțiuni:
• Reabilitarea tramei stradale, a aleilor și parcãrilor din jurul hotelurilor;
• Reabilitarea iluminatului public și aducerea acestuia la standarde europene atât în ceea ce privește traficul auto și pietonal, cât și a iluminatului arhitectural (toate imobilele din stațiunea Mamaia sunt iluminate prin dispozitive speciale);
• Reabilitarea spatiilor publice prin amenajarea Piațetei Cazino Mamaia și Piațetei Perla, reabilitarea zonelor pietonale și a falezei de promenadã, achiziționarea și montarea a 256 de bãnci de odihnã tip Italia și repararea și vopsirea a altor 247 de bãnci existente, montarea de pavele autoblocante pe o suprafață de peste 30.000 mp. De asemenea, au fost montate 7 bariere de limitare a accesului autovehiculelor în zona de promenadã și peste 3,5 km de borduri care împiedicã parcarea autovehiculelor pe zonele verzi. În cele douã piațete amenajate în zona Cazino și în zona Perla au fost construite douã scene de spectacole destinate organizãrii de manifestãri și evenimente artistice în aer liber, pentru turiști, în perioada sezonului estival;
• Renovarea și estetizarea fațadelor tuturor unităților turistice din stațiunea Mamaia;
• Montarea de indicatoare rutiere și indicatoare turistice noi. Pentru a înlesni accesul turiștilor spre locurile de cazare, au fost amplasate panouri indicatoare în dreptul hotelurilor din stațiune. Panourile sunt realizate în dimensiuni și condiții grafice identice;
• Amenajarea a 8 locuri de joacã pentru copii, amplasate între hoteluri;
• Amenajarea a 5 fântâni arteziene și bazine ornamentale moderne;
• Plantarea, în premierã în stațiunea Mamaia, a 146 de palmieri, ca elemente decorative și de atracție turisticã;
• Reconsiderarea traficului auto din stațiune prin amenajarea a 4 noduri de întoarcere cu sens giratoriu, reabilitarea semnalizãrilor rutiere și executarea de marcaje de-a lungul întregii stațiuni;
• Amenajarea de locuri de parcare noi și reabilitarea parcãrilor existente. Turiștii pot parca autoturismele: în parcãrile pãzite ale hotelurilor, în parcãrile private, pãzite și iluminate, în parcãrile publice pãzite și iluminate, pe prima bandã a bulevardului, în zilele de week-end;
• Realizarea unui sistem de irigat modern și performant cu ajutorul cãruia s-au revigorat spațiile verzi din stațiune și suprafețele de gazon din jurul hotelurilor. Sistemul de irigat este format din 3 rețele paralele: 2 întinse pe Promenadã și una pe malul Lacului Mamaia. Lungimea totalã a conductei principale este de 19.000 ml, irigatul fãcându-se cu ajutorul a 311 aspensoare;
• Înființarea unui serviciu de salvamar modern. În acest sens au fost amenajate 10 posturi de observare, au fost achiziționate 10 bãrci cu rame, 2 șalupe rapide și 20 de planșe de înot. În cadrul serviciului de salvamar activeazã 52 de persoane, majoritatea foști sportivi de performantã;
• Amenajarea a 8 baze de agrement nautic care oferã turiștilor o gamã largã de servicii specifice;
• Construirea unei arene de volei pe plajã care poate asigura organizarea de competiții profesioniste.
Toate aceste investiții publice în zonã au constituit atât ipoteza, cât și suportul necesar pentru investițiile private. Astfel, în ultimii patru ani, în stațiunea Mamaia s-au finalizat o serie întreagã de investiții private având ca reper fie modernizarea capacității de cazare și îmbunătățirea gamei de servicii aferente, fie creșterea gradului de atractivitate a perimetrului prin înființarea unor noi obiective de interes turistic. Astfel, din surse private, au fost construite trei noi hoteluri de 5 stele, iar alte unități hoteliere și-au îmbunătățit sensibil atât clasificarea turisticã, cât și calitatea serviciilor oferite turiștilor. În același context, cu scopul de a diversifica gama serviciilor și atracțiilor turistice pe care le oferã zona, au fost create și lansate noi produse turistice, unice la nivelul regiunii extinse:
• Aqua Magic – cel mai mare parc de distracții acvatic din Europa Centralã și de Est, este situat la intrarea în stațiunea Mamaia, având o suprafață de 27.200 mp, adresându-se tuturor categoriilor de vârstã și putând primi 2500 de vizitatori pe zi.
• Telegondola – instalație complexã de transport pe cablu, destinatã tuturor persoanelor care doresc sã admire panorama stațiunii Mamaia. Capacitatea de transport este de 600-1.500 de persoane/orã, iar turiștii se îmbarcã în douã stații, prima în zona Perla, iar cea de-a două în zona Cazino, lungimea traseului fiind de 2.000 m. În acest fel, turiștii au ocazia excepțională sã pluteascã efectiv pe deasupra stațiunii Mamaia, timp de aproximativ șapte minute, la o înălțime maximã de 50 de metri. Capacitatea unei gondole este de opt locuri, aceasta fiind închisã, cu ventilație naturalã, cu protecție la soare și puternic vitratã, pentru a asigura o vizibilitate foarte bunã. Echipamentele folosite sunt de ultimã generație, în conformitate cu standardele internaționale în materie, gradul de siguranță fiind maxim.
Analiza SWOT a situației turistice
Puncte forte
– cadru natural propice dezvoltãrii activităților de turism (Marea Neagrã, plaje fine și însorite, fundul mãrii este nisipos și complet lipsit de pietre, cu pantã foarte micã, lipsa mareelor);
– capacitate de cazare ridicatã, aflatã în plinã extindere (cca.1/3 din totalul capacității de cazare la nivel național, locul 1 pe tarã);
– tradiția deosebitã în activitățile cu caracter turistic (peste 100 de ani);
– potențial balnear ridicat;
– Mamaia este clasificatã în categoria stațiunilor de interes național;
– apariția unor produse turistice noi, inedite pentru aceastã regiune (Aqua Magic, Telegondola, decorarea stațiunii Mamaia cu palmieri exotici, fântâni arteziene, amenajarea unor piațete moderne unde au loc diferite manifestãri artistice, cazinouri și parcuri de distracții);
– poziționare geograficã favorabilã dezvoltãrii unor produse turistice noi (turismul itinerar, turismul de croazierã, turismul de afaceri etc.);
– patrimoniu istoric și cultural de mare valoare;
– resurse umane calificate și cu experiență în domeniul turistic;
– accesibilitatea zonelor turistice, cãi de acces moderne (autostrãzi, drumuri naționale, cãi ferate) conectate la principalele coridoare de transport european;
– serviciu modern de salvamar și alte servicii specializate destinate siguranței și protecției turiștilor,
Puncte slabe
– supra-aglomerarea stațiunii Mamaia în perioada de vârf a sezonului estival și în weekend-uri;
– locuri de parcare insuficiente, raportat la numãrul de turiști din perioada estivalã;
– unii agenți economici practicã prețuri ridicate care descurajeazã infuzia de turiști strãini, aceștia având posibilitatea sã aleagã din piața destinații turistice mai avantajoase sub aspectul raportului calitate/preț;
– lipsa infrastructurii adecvate dezvoltãrii turismului de croazierã (porturi turistice și de agrement);
– valorificarea slabã din punct de vedere turistic a potențialului istoric și cultural de care dispune zona;
– informații turistice și materiale promoționale puține și de proastã calitate.
Oportunități
– poziția în teritoriu creeazã premizele valorificãrii superioare a potențialului turistic de care dispune municipiul Constanța și arealul din proximitatea să;
– vecinãtatea Deltei, a munților Mãcin, a mânãstirilor din nordul Dobrogei, potențialul agrozootehnic al regiunii și valențele etnofolclorice ale localităților rurale, reprezintã un suport important pentru dezvoltarea turismului în general și a turismului de itinerar în special;
– fluviul Dunãrea și Canalul Dunãrea – Marea Neagrã pot reprezenta noi artere turistice în perspectiva amenajãrii unor porturi turistice de agrement în zona litoralã, contribuind la dezvoltarea turismului de croazierã;
– dezvoltarea economicã a zonei costiere genereazã o circulație beneficã turismului de afaceri.
Amenințări
– scãderea interesului turiștilor români pentru produsele turistice autohtone;
– fenomenul de eroziune a plajelor și a falezei poate afecta pe termen lung dezvoltarea activităților turistice în aceastã zonã;
– vecinãtatea platformelor industriale și a portului comercial constituie un factor important de risc ce contribuie la degradarea mediului și genereazã poluarea continuã a aerului și a apei, amputând astfel din potențialul turistic al zonei;
– alocarea fondurilor publice pentru dezvoltare în domeniul turismului pe criterii de apartenentã politicã și clientelã de partid;
3.5. Analiza SWOT a Municipiului Constanța
Puncte forte
– poluare scãzutã
– stații de epurare a apelor uzate la standarde europene și dimensionate corespunzãtor pentru necesarul zonei;
– groapã de gunoi ecologicã situatã în extravilanul localității;
– sistem de irigații modern, întreținerea spatiilor verzi la standarde europene;
– instituții și organisme abilitate sã supravegheze respectarea legislației privind protecția mediului, sã analizeze și sã interpreteze permanent starea factorilor de mediu la nivel local.
– Portul Comercial Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagrã și al patrulea ca mãrime din Europa și Portul Turistic Tomis;
– aeroport international;
– zona metropolitanã Constanța reprezintã a doua mare aglomerare urbanã (cca. jumãtate de million de locuitori) din România dupã capitala tãrii -Bucuresti;
– forța de muncã bine calificatã în sectoare economice diverse (comerț, servicii, industrie, turism, activități portuare etc.);
– șomaj scãzut (1,6%), mult sub media națională;
– al doilea mare centru economic al României, dupã capitala tãrii – București;
– infrastructurã economicã complexã, bine conturatã;
– peste 90% din economia localã aparține mediului privat;
– sector terțiar bine dezvoltat;
– resurse energetice importante;
– poziționarea geograficã strategicã.
Puncte slabe
– creșterea traficului auto, în special în perioada sezonului estival;
– reducerea spatiilor verzi, în special în zona centralã a orașului;
– dotãri insuficiente în ceea ce privește monitorizarea și analiza factorilor de mediu.
– infrastructurã urbanã deficitarã în anumite zone mărginașe ale orașului (lipsa rețelelor de canalizare și alimentare cu apã, a sistemului centralizat de încãlzire și cãi de acces adecvate);
– raportul negativ între populația activã și populația inactivã;
– spor demografic natural negativ (2,8%);
– speranța de viață sub media Uniunii Europene;
– procent ridicat de mortalitate infantilã.
– industrii învechite, ineficiente sub aspect economic;
– capacitate slabã de adaptare a agenților economici la cerințele pieței;
Oportunități
– perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã și implementarea standardelor comunitare privind protecția mediului;
– sporirea programelor educative privind protecția mediului și implicarea tot mai activã a societății civile în acest domeniu;
– accesarea programelor europene de finanțare nerambursabilã, precum și a celorlalte programe naționale și locale de finanțare poate reprezenta o sursã importantã în vederea
aplicãrii acquis-ului comunitar în domeniul protecției mediului;
– demararea lucrãrilor de realizare a unei noi șosele de centurã care încadreazã întreaga zonã metropolitanã și oferã posibilitatea devierii traficului greu și fluidizãrii circulației;
– dezvoltarea acceleratã a sectorului de construcții și crearea unor noi cartiere de locuințe în zona periurbanã a municipiului;
– conștientizarea importanței programelor de perfecționare și formare continuã a persoanelor angajate în muncã;
– crearea a noi locuri de muncã prin încurajarea investițiilor private;
– aderarea la Uniunea Europeanã și posibilitatea participãrii neîngrãdite la piața forței de muncã comunitare.
– aderarea la Uniunea Europeanã și integrarea în cadrul pieței unice europene;
– tendința de creștere a investițiilor private și în special a investițiilor strãine.
Amenințări
– eroziunea continuã a falezelor și a plajelor;
– lipsa fondurilor necesare destinate domeniului conservãrii și protecției mediului;
– întârzieri în procesul de descentralizare regionalã și localã, cu efecte asupra aplicãrii eficiente a politicii de protecție a mediului și a strategiilor de dezvoltare durabilã.
– lipsa resurselor necesare întreținerii și dezvoltãrii infrastructurii;
– politici urbane permisive care permit construcția în zone cu arhitecturã veche și valoroasã a unor imobile improprii specificului arhitectonic al spațiului respectiv;
– lipsa de resurse financiare destinate dezvoltãrii economice, retehnologizãrii și eficientizãrii economice.
Cap. 4 Strategia de dezvoltare durabilă, portofoliul de proiecte prioritare
4.1. Obiectivul general și prioritățile de dezvoltare
În perspectiva anului 2025, obiectivul general al strategiei de dezvoltare durabilã a municipiului Constanța îl constituie impunerea zonei metropolitane Constanța ca un centru multifuncțional competitiv al României și principalul polarizator economic în regiunea Mãrii Negre.
Priorități de dezvoltare durabilã:
Creșterea competitivității sectorului productiv;
Dezvoltarea turismului și a sectorului terțiar;
Asigurarea creșterii veniturilor pe termen lung;
Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicații și energie;
Dezvoltarea resurselor umane, creșterea ratei de ocupare și combaterea excluderii sociale și a dezechilibrelor sociale;
Conformarea progresivã cu standardele de mediu din Uniunea Europeanã pe care România va trebui sã le atingã în totalitate în 2017.
4.2. Srategia, principiile și legislația
Strategia
În ceea ce privește abordarea priorităților de dezvoltare durabilã a municipiului Constanța și în scopul atingerii obiectivului general, se are în vedere punerea în aplicare a urmãtoarei strategii de acțiune:
• În scopul dezvoltãrii durabile și integrate a regiunii și ținând cont de relațiile teritoriale, administrative și economice pe care municipiul Constanța le are cu teritoriile sale învecinate, vor fi întreprinse demersuri și acțiuni în vederea constituirii zonei metropolitane Tomis – Constanța. Zona metropolitanã va cuprinde în afara municipiului Constanța o serie de localități urbane și rurale situate în zona de proximitate, pe o razã de cca. 20 – 25 Km. În cadrul acestui teritoriu, municipiul Constanța împreunã cu localitățile învecinate, concentreazã o populație permanentã de 487.000 de locuitori, ceea ce reprezintã 65% din populația totalã a județului și un numãr mediu de populație flotantã, în perioada sezonului balneo-turistic, de minim 120.000 de persoane.
Dezvoltarea zonei costiere nu poate fi privitã decât integrat și sub aspectul întregului sãu potențial, de aceea o administrare unitarã a acestui teritoriu compact din punct de vedere morfo-structural ar eficientiza exponențial exploatarea rațională a resurselor uriașe de care dispune zona. De asemenea, raportat la mãrimea sa și la numãrul populației, România simte acut nevoia unor alte douã mari aglomerãri urbane care sã echilibreze influenta politico-economicã pe care o exercitã în acest moment Bucureștiul.
• Municipiul Constanța va reprezenta un punct nodal de legãturã între Europa centralã și de vest, Orientul apropiat și mijlociu, zona Caucazului și Rusia. Acest aspect va favoriza în special dezvoltarea sectorului terțiar și a turismului și va conduce la creșterea investițiilor strãine, la dinamizarea mediului economic și la creșterea gradului de confort
social.
• Constanța va deveni cel mai important reper turistic din regiune prin consolidarea poziției de leader pe segmental turismului estival, dar și prin dezvoltarea turismului de afaceri, de croazierã și de itinerar.
• Dezvoltarea unei identități culturale și regionale.
• Asigurarea unor condiții favorabile inițiativelor private care urmãresc, direct sau indirect, valorificarea patrimoniului cultural și istoric al zonei, în special în domeniul turismului.
• Se vor întreprinde toate eforturile pentru că viitoarea zonã metropolitanã Constanța sã se plaseze pe drumul de tranzit al petrolului și a celorlalte resurse naturale provenind din Marea Caspicã și Caucaz. Aceastã zonã, extrem de interesantã din punct de vedere al bogățiilor naturale de care dispune, va fi extrem de exploatatã în viitorul apropiat ceea ce va necesita determinarea unui traseu pentru transferal resurselor cãtre Europa centralã și de vest. Înscrierea Constanței pe acest traseu va facilita dezvoltarea economiei portuare și va duce la creșterea importanței strategice pe care o deține orașul nostru pe harta regiunii extinse, cu efecte benefice atât în ceea ce privește investițiile pe termen mediu și lung, cât și sub aspectul asigurãrii unei securități și stabilități ridicate în acest perimetru.
• Crearea premiselor pentru creșterea atractivității zonei pentru investitorii strãini.
• Pe termen mediu, în contextul politicii de dezvoltare regionalã a Uniunii Europene, vor fi desfășurate demersuri în sensul constituirii unei euroregiuni distincte, formatã din județul Constanța și județul Tulcea.
• Pe termen scurt și mediu, în virtutea unei descentralizãri financiare și administrative reale și în conformitate cu recomandãrile și directivele Uniunii Europene în acest domeniu, vor fi întreprinse toate demersurile necesare în vederea trecerii în administrarea autorității publice locale a Portul Comercial Constanța și a plajelor litorale.
Principii
Având în vedere cã o așezare urbanã nu este un sistem închis, iar realizarea obiectivelor generale se întemeiazã pe aplicarea unui management care sã conducã la dezvoltare și/sau regenerare urbanã, politicile, planificarea strategicã urbanã, precum și realizarea programelor și proiectelor se vor face cu respectarea urmãtoarelor principii, conform Raportului „Orașe Europene Durabile” („European Sustainable Cities, Bruselles, 1996), Declarației de la Bremen din 1997 și în spiritul Tratatului de la Amsterdam:
• dezvoltare durabilã, astfel încât pe termen lung sã se producã schimbãri majore de culturã și atitudine în ceea ce privește utilizarea resurselor de cãtre populație și operatorii economici;
• întãrirea capacității instituționale prin management eficient, definirea și restructurarea serviciilor publice în raport cu resursele financiare actuale, cu obiectivele dezvoltãrii durabile, precum și cu doleanțele și cerințele comunității;
• conectarea municipalã la o rețea în scopul schimbului de informații între municipalități cu privire la utilizarea celor mai bune practici (în management urban sau management de proiect);
• realizarea programelor și proiectelor prin parteneriat public-privat;
• investiții publice programe și proiecte pe care sectorul privat nu le poate realiza;
• integrarea politicilor atât pe orizontalã, pentru a se realiza un efect sinergic simultan între sectoare, cât și pe verticalã, având în vedere corelarea și integrarea politicilor de dezvoltare a orașului cu politicile de dezvoltare ale județului și ale regiunii din care face parte;
• managementul resurselor, ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice, materiale, financiare și umane, precum și integrarea fluxurilor de resurse energetice și materiale într-un ciclu natural;
• utilizarea mecanismelor de piață pentru a atinge ținta sustenabilitãții, respectiv emiterea de reglementãri pentru ecotaxe și funcționarea utilităților publice în sistem de piață, evaluarea investițiilor dupã criterii de mediu, luarea în considerare a problemelor de mediu la întocmirea bugetului local;
• descentralizarea managementului în sectorul energetic;
• proiectare arhitectonicã durabilã, în temeiul cãruia se stabilesc reguli privitoare la materialele de construcții, arhitectura unei clãdiri, bioclimatul, densitatea clãdirilor întrun areal, orientarea spațială a clãdirilor, „structuri verzi” în jurul clãdirilor, microclimat, eficienta energeticã;
• realizarea unui program sau proiect fãrã a afecta cultura unei comunități, ori pentru a recupera moștenirea culturalã a unei comunități și/sau tradițiile întregii comunități locale;
• interzicerea multiplicãrii serviciilor publice, dacã acestea nu servesc unei nevoi locale;
• fixarea regulilor de utilizare rațională a terenurilor pentru toate proiectele de dezvoltare în baza planului de urbanism general, ca instrument de planificare spațială;
• analiza capacității tehnice de execuție;
• evaluarea eficientei utilizãrii resurselor financiare și umane;
• evaluarea viabilității financiare a unui program sau proiect prin prisma veniturilor fiscale obținute;
• identificarea nevoilor comunității locale și a priorităților acesteia- corespondența între lansarea unui program său proiect și nevoile comunității;
• evaluarea nevoilor comunităților sãrace și a capacității municipalității de a asigura accesul acestora la locuința, locuri de muncã și serviciile publice de bazã;
• protecția mediului;
• realizarea unui program sau proiect în parteneriat cu sectorul privat, ori realizarea unui program sau proiect de cãtre sectorul privat, pentru a transfera costurile unei investiții, dacã existã oportunitatea de a obține profituri viitoare;
• asigurarea publicității informațiilor cu impact în investiții (informații topografice, informații statistice privind economia localã și regionalã, regulamentul de urbanism, planul de urbanism general și planurile de urbanism zonal), dezvoltarea zonelor de locuit se va realiza potrivit planului de urbanism general, conform Agendei Habitat de la Istambul, 1996:
• Planificarea unei întregi zone de locuit va fi integratã, astfel încât sã cuprindã clãdiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemul de design arhitectonic), clãdiri cu destinație comercialã, parcãri, școli și infrastructura edilitarã necesarã pentru nevoile zilnice ale rezidenților;
• Zona de locuit va conține o diversitate de clãdiri;
• În situația în care în zonã sunt clãdiri istorice (din patrimonial national cultural), acestea vor fi reabilitate (fațada și interior), fãrã a afecta proiectul în baza cãruia s-a construit- în nici un caz, aceste clãdiri nu vor fi transformate sau demolate;
• Zona de locuit va avea un centru care combinã funcțiunile comerciale, cu cele civice, culturale și de agrement;
• Zona va conține spații deschise în formã de scuar, spații de verdeață sau parcuri;
• Spațiile deschise vor avea un design care sã încurajeze prezenta rezidenților și pentru a întãri relațiile în cadrul comunității sau comunităților din acea zonã funcțională;
• Vor fi proiectate în mod generos spațiile pietonale și de circulație cu bicicleta. Acestea vor fi exclusive în centrul istoric al orașului;
• Terenurile naturale – forestiere, cu vegetație floralã sau cu luciu de apã vor fi pãstrate pe cât posibil sau integrate în parcuri;
• Comunitățile vor respecta regulile de conservare a resurselor și de reducere a deșeurilor;
• Comunitățile vor utiliza în mod rațional resursele de apã;
• Orientarea strãzilor și plasamentul clãdirilor vor contribui la creșterea eficienței energetice.
Acte și documente internaționale
• Agenda Localã 21, 1992;
• Al cincilea Program de acțiune pentru mediu (1993) – o abordare comprehensivã pentru UE activități în probleme urbane, date comparative și indicatori privind mediul urban și implementarea inițiativelor cuprinse în Agenda Localã 21;
• Carta Aalborg (Charter of European Cities & Towns Towards Sustainability), aprobatã de cãtre participanții la Conferința Europeanã cu privire la orașe și așezări durabile la Aalborg, Danemarca, 1994);
• Planul de acțiune de la Lisabona, pentru aplicarea Cartei Aalborg din 1994 și a Agendei Locale 21;
• Raportul „Orașe Europene Durabile” (European Sustainable Cities, Bruselles, 1996);
• Declarația de la Bremen din 1997 prin care s-au stabilit principiile parteneriatului între sectorul privat și municipalități, privind dezvoltarea durabilã a orașelor;
• „Dezvoltare Urbanã Durabilã în Uniunea Europeanã: Un cadru de acțiune” (1998);
• Apelul de la Hanovra a primarilor de municipii din 36 de țări europene, adoptat la cea de a treia Conferința a orașelor și așezărilor durabile, Hanovra, Germania, 2000;
• Carta verde – Problemele mediului, Comisia Europeanã, 2000;
• Carta Europeană a Moștenirii Arhitecturale (Charter of the Architectural Heritage) adoptatã de Consiliul Europei în octombrie 1975;
• Planul de Acțiune al Comunității în domeniul Moștenirii Culturale (1994);
• Art.151 din Tratatul care stabilește o Comunitate Europeanã – scopul conservãrii și dezvoltãrii moștenirii culturale comune, cu respectarea diversității;
• Art.6 din Tratatul care stabilește o Comunitate Europeanã- protecția mediului ce trebuie integratã în toate politicile și activitățile comunitare.
4.3. Planul Local de Acțiune
• Planul Local de Acțiune – ca instrument de planificare și implementare – conține un set de mãsuri și acțiuni concrete, structurate pe domenii specifice, ce urmeazã a se aplica gradual, în scopul realizãrii obiectivelor de dezvoltare a municipiului Constanța. Termenul de realizare a Planului Local de Acțiune corespunde termenului de 10-20 de ani, fixat pentru realizarea Strategiei Locale de Dezvoltare Durabilã.
• Planul Local de Acțiune se adreseazã comunității locale, drept pentru care mãsurile, numãrul acestora și prioritizarea lor, precum și mecanismele instituționale de aplicare trebuie sã ținã seama de interesele acestei comunități.
• În Planul Local de Acțiune orice mãsurã ce se concretizeazã într-un program, sub-program ori proiect ce va ține cont de urmãtoarele aspecte:
-concordanța între țintele fixate în programe, sub-programe, proiecte cu obiectivele generale cuprinse în Strategia Localã de Dezvoltare Durabilã;
-existența unor resurse financiare limitate, care determinã modalitatea de finanțare și mecanismele juridice pe care se întemeiazã un program, sub-program său proiect;
-evitarea efectului de evicțiune, având în vedere resursele limitate; autoritatea publicã localã va evalua permanent oportunitatea realizãrii unei investiții, nu numai în raport cu resursele sale financiare prezente, ci și cu cele viitoare, dar și cu opțiunile populației, astfel încât sã încurajeze responsabilitatea comunitarã și individualã, precum și parteneriatul în realizarea unui proiect de dezvoltare localã;
-gradul de cunoaștere publicã și susținere a unui proiect, prin diseminarea informației în rândul comunității locale, care presupune existenta mecanismului de dezbateri și consultãri publice;
-implicarea părților interesate în realizarea unui program, sub-program său proiect;
-norme de reglementare versus norme de autoreglementare.
Autoritatea localã va avea în vedere cã sunt situatii în care organizațiile nonprofit sau asociațiile profesionale își pot fixa reguli pe baze voluntare, în situația realizãrii unui proiect fãrã intervenția autorității publice prin reglementãri. De aceea, este bine sã se evite supra-reglementarea.
• Periodic, Planul Local de Acțiune va fi revizuit astfel încât țintele fixate sã tinã cont de evoluția macroeconomicã la nivel național, starea economiei la nivel regional și local, precum și de opiniile comunității locale cu privire la implementarea lui. Cu cât revizuirea se face la intervale mai scurte, cu atât marja de eroare în privința evaluãrii resurselor la un proiect este mai micã, având în vedere cã pe mãsurã ce se înainteazã în timp variabilele economice ce trebuie luate în calcul la o prognozã economicã se multiplicã.
• Din acest motiv specialiștii recomandã ca Planul Local de Acțiune sã fie revizuit o datã la 2 ani, chiar dacã este proiectat pentru 10 ani.
4.4. Proiecte prioritare
4.4.1.Popasul Argonauților
Obiective generale
– Dezvoltarea economicã durabilã a Municipiului Constanța prin modernizarea infrastructurii turistice, cu accent pe valorificarea potențialului cultural-istoric al zonei;
– Creșterea gradului de coeziune economico-socialã în regiune prin înmulțirea oportunităților de afaceri și prin înființarea unor noi locuri de muncã.
Obiectiv specific
– Reabilitarea obiectivelor cu valoare istoricã și culturalã din zona veche a municipiului Constanța, precum și a infrastructurii aferente.
Valoarea totalã a proiectului
– 12.500.000 euro
Durata proiectului
– 36 luni
Scurtã descriere
– Reabilitarea spatiilor publice;
– Reabilitarea monumentelor istorice și a siturilor arheologice;
– Estetizarea fațadelor tuturor clãdirilor din Centrul Istoric, în conformitate cu specificul zonei;
– Redarea zonei peninsulare traficului pietonal prin limitarea circulației auto;
– Construirea de noi locuri de parcare;
– încurajarea și stimularea apariției în aceastã zonã a unor mici magazine și localuri cu specific levantin și alurã ambientalã arhitecturalã de sfârșit de secol XIX și început de secol XX
Rezultate
Rezultatul principal al proiectului îl constituie redarea caracterului simbolic-reprezentativ pentru oraș (și regiune) zonei peninsulare a municipiului și transformarea sa într-un important centru de interes turistic și comercial pentru întreg litoralul românesc și la nivelul regiunii Mãrii Negre.
Avantajele care se desprind ca urmare a realizãrii proiectului sunt de ordin tehnic, economic și social.
Din punct de vedere tehnico-urbanistic, reabilitarea unor spații publice și consolidarea și renovarea unor imobile cu valoare de patrimoniu conduce la însănătoșirea contextului arhitectonic al zonei și la creșterea gradului de funcționalitate a întregului perimetru, în plus conferã urmãtoarele avantaje:
– se exclude riscul seismic;
– se amelioreazã aspectul vizual al zonei;
– crește gradul de utilitate a unor imobile, prin conferirea unor funcții noi;
– se reabiliteazã patrimoniului cultural-istoric al zonei, prin consolidarea unor monumente istorice și situri arheologice;
– crește gradul de funcționalitate a unor spații publice, în prezent impropriu exploatate;
– se redau traficului pietonal anumite artere specifice de circulație;
– crește standing-ului locuirii în zonã și se intensificã funcția rezidențială;
– întreținerea și dezvoltarea funcției de promenadã.
Sub aspect economic, proiectul „TOMIS – Popasul Argonauților” se justificã prin urmãtoarele argumente:
– crește numãrul de turiști, în special strãini, care viziteazã zona;
– cresc investițiile private și se creeazã noi locuri de muncã în domeniul turismului, comerțului, serviciilor și manufacturii;
– contribuie la clarificarea regimului de proprietate a terenurilor și clãdirilor din zonã și va stimula piața imobiliarã;
– se diversificã gradul de utilizare economicã a zonei prin apariția unor noi funcțiuni: consolidarea în acest perimetru a unui puternic văd comercial, recãpãtarea valențelor
rezidențiale, reînființarea unor obiective de interes public, cu caracter administrativ etc.
De asemenea, reabilitarea „centrului istoric” al orașului va contribui negreșit și la dezvoltarea pe orizontalã a economiei locale, reprezentând un semnal important pentru toți investitorii (români sau strãini) care vor dori sã investeascã în aceastã regiune, ceea ce ar genera implicit venituri suplimentare la bugetul de stat și la bugetul local.
În plan social, impactul proiectului se traduce atât prin creșterea gradului de coeziune economico-socialã, cât prin consolidarea sentimentului de apartenențã și fidelitate a locuitorilor la acest spațiu.
În urma sondajelor efectuate s-a constatat faptul cã reabilitarea și revitalizarea centrului istoric al orașului reprezintã, întâi de toate, o prioritate de ordin sentimental pentru locuitorii municipiului Constanța, care s-a înrãdãcinat și dãinuie în conștiința publicã de o perioadã lungã de timp.
La aceste argumente de naturã civicã și socialã se pot adãuga și altele, cum ar fi:
– scãderea șomajului, mai ales în rândul tinerilor;
– creșterea gradului de participare civicã;
– perceperea zonei ca un spațiu multietnic și multicultural;
– îmbunătățirea relațiilor sociale și interetnice;
– diminuarea factorilor de excluziune;
– creșterea gradului de confort social;
– reducerea poluãrii și a factorilor de agresiune asupra mediului înconjurãtor;
– creșterea durabilã a nivelului de trăi.
Odatã cu aducerea în prim plan a istoriei acestor locuri se va dezvãlui indirect un spațiu multietnic și multicultural deosebit care poate reprezenta un model de bunã practicã în ceea ce privește conviețuirea în bune relații a unor populații de naționalitate, culturã și religie diferitã, aici trãind împreunã de veacuri români, macedoneni, greci, romi, turci, armeni, ruși, tãtari, germani etc.
4.4.2. Mamaia Port
Obiective generale
– Dezvoltarea sectorului turistic prin apariția unor noi produse turistice și prin creșterea atractivității turistice a stațiunii Mamaia;
– Îmbunătățirea infrastructurii portuare și de transport naval;
– Creșterea gradului de coeziune economico-socialã în regiune prin înmulțirea oportunităților de afaceri și prin înființarea unor noi locuri de muncã.
Obiectivul specific
– Realizarea unui port turistic de agrement și a unei marine de promenadã.
Valoarea totalã a proiectului
– 6.330.000 euro
Durata proiectului
– 18 luni
Scurtã descriere
Proiectul se constituie într-un obiectiv turistic unic în România și în aceastã parte a Europei. Pasarela pietonalã va avea lungimea de 310 metri și lățimea de patru metri, iar suprafața bazinului portuar va fi de 3,5 hectare. Portul va fi protejat de un dig de 870 metri lungime. Pasarela va fi construitã la trei metri deasupra apei și va fi prevãzutã cu balustradã de protecție și cu stâlpi de iluminat. În port vor putea acosta concomitent 129 de ambarcațiuni diferite. Constructorul va amenaja locuri de acostare pentru 46 de bãrci cu vâsle și hidrobiciclete, 39 de locuri pentru ambarcațiuni cu vele, 42 de locuri pentru ambarcațiuni cu motor și douã locuri pentru nave de pasageri cu capacitatea de transport între 200-400 persoane. De asemenea, vor fi asigurate toate facilitățile și utilitățile necesare ambarcațiunilor precum și echipamente pentru siguranța navigației, dar și restaurante și localuri.
Rezultate
Printr-o amenajare corespunzãtoare și prin oferirea de servicii atractive, viitorul port va aduce beneficii atât stațiunii Mamaia cât și orașului Constanța. Fiind situat la mijlocul celei mai mari stațiuni de pe litoralul românesc și la cca. 8 km de portul turistic Tomis, acest nou port va beneficia de un numãr mare de potențiali vizitatori, atât locali cât și în escalã.
Capacitatea portului va permite transportul turistic de pasageri cu nave specializate și organizarea unei game largi de activități sportive și de agrement nautic, care pot atrage cca. 130 de ambarcațiuni de diferite tipuri. Astfel, portul turistic Mamaia va reprezenta un reper important în promovarea turismului de croazierã și va constitui catalizatorul includerii stațiunii într-un amplu circuit turistic la nivel regional.
Într-o altã ordine de idei, realizarea portului turistic de agrement va îndepãrta actualele ambarcațiuni din perimetrul plajei, eliminând pericolul de accidentare a înotãtorilor, și va contribui la reducerea poluãrii zonei de îmbãiere de cãtre ambarcațiunile cu motor.
Alte rezultate pozitive ale proiectului:
– Dezvoltare generalã urbanã prin amenajarea corespunzãtoare a unei zone cu atractivitate ridicatã;
– Creșterea numãrului de turiști, în special strãini, care viziteazã și/sau își petrec vacanța pe litoralul românesc;
– Combaterea fenomenului de eroziune a plajelor prin consolidarea digului marin de protecție;
– Dezvoltarea activităților economice conexe (construcția și comercializarea de ambarcațiuni și alte echipamente specifice, transportul de pasageri, organizarea de evenimente și competiții nautice etc.);
– Apariția de noi posibilități de petrecere a timpului liber;
– Apariția de-a lungul marinei a unor localuri și restaurante cu specific pescãresc;
– Promovarea și includerea în circuitul turistic a unor puncte de atracție turisticã situate de-a lungul țărmului Mãrii Negre, care, în prezent, sunt mai puțin mediatizate;
– Crearea de noi locuri de muncã rezultate atât ca urmare a implementãrii proiectului, cât și din dezvoltarea activităților economice în zonã, precum și promovarea unor ocupații și meserii noi, oportune și de expertiză localã recunoscutã în domenii ca pilotarea ambarcațiunilor și instructaj privind pilotarea ambarcațiunilor, construcții și reparații navale, scufundãri în scop de agrement etc.);
– Creșterea veniturilor la bugetul local și la bugetul central, prin aplicarea de taxe și impozite pe activitățile economice practicate în zonã.
4.4.3. Frontiera Verde
Obiectiv general: Îmbunătățirea calității vieții în municipiul Constanța, prin promovarea proiectelor în domeniul protecției mediului
Obiectiv specific: Reducerea poluării atmosferice
Valoarea totală a proiectului: 3.000.000 euro
Durata proiectului: 24 luni
Scurtă descriere:
Perdeaua forestieră va avea o suprafață totală de 2.550.000 m2 (L 85.000m / l30m), urmând a fi amplasată în jurul municipiului Constanța, urmărind linia viitoarei variante de ocolire a orașului. Cantitățile mari de pulberi sedimentabile din oraș, provin în cea mai mare parte din zonele învecinate, municipiul fiind înconjurat din trei părți de terenuri degradate, culturi neîntreținute, dar și de exploatări miniere de suprafață.
Un rol extrem de important revine condițiilor climaterice, municipiul Constanța fiind situat într-o zonă în care precipitațiile sunt reduse (cantitatea medie anuală nu depășește 450 ml ), iar temperatura înregistrează valori ridicate, fapt ce a favorizat accentuarea procesului de deșertificare a terenurilor învecinate. La acestea se adaugă și circulația atmosferică din zona litoral-dobrogeană care determină antrenarea pulberilor de pe terenurile în proces de deșertificare, dar și de la exploatările miniere de suprafață spre oraș.
Rezultate: – Combaterea procesului de deșertificare.
4.4.4. Creșterea atractivității turistice a lacurilor Siutghiol și Tăbăcăriei
Obiective generale:
-Dezvoltarea sectorului turistic prin apariția unor noi produse turistice și prin creșterea atractivității turistice a stațiunii Mamaia;
-Creșterea gradului de coeziune economico-socială în regiune prin înmulțirea oportunităților de afaceri și prin înființarea unor noi locuri de muncă.
Obiective specifice:
Creșterea atractivității turistice a Lacului Siutghiol și a lacului Tăbăcărie prin dezvoltarea agrementului nautic și divertismentului urmărindu-se realizarea următoarelor obiective de investiții:
-Amenajarea unui orășel lacustru pentru distracție;
– Realizarea unui sistem modern de teleschi;
-Crearea unei legături navigabile între Lacul Siutghiol și Lacul Tăbăcărie;
-Crearea unei legături navigabile de tip ecluză între Lacul Siutghiol și Marea Neagră;
-Crearea unei legături navigabile de tip ecluză între Lacul Siutghiol și Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari;
– Dragarea și ecologizarea Lacului Siutghiol
Valoarea totală a proiectului: 75.000.000 euro
Durata proiectului 48 luni
Scurtă descriere:
Față de interesul turistic ridicat, în stațiunea Mamaia lipsesc amenajările adecvate pentru practicarea sporturilor nautice și pentru divertisment nautic.
De altfel, una din problemele turismului românesc de litoral, în competiția regională în care acesta se află, o constituie lipsa produselor turistice alternative și a atracțiilor pe zona divertismentului nautic, al turismului de croazieră sau al sporturilor nautice.
Programul de creștere a atractivității turistice a lacurilor Siutghiol și Tăbăcărie constă, pe de o parte, în construirea pe Lacul Sutghiol a unui sistem modern de teleschi nautic și în amenajarea pe cca. 5 ha., la aproximativ 500 m de malul lacului, a unei insule pe piloni, străbătută de canale, cu locații pentru cluburi de muzică, baruri, discoteci, restaurante, taverne, terase și cu marină amenajată.
Pe de altă parte, programul își propune să conecteze la sistemul navigabil lacurile Siutghiol și Tăbăcărie, prin construirea unor canale navigabile de legătură între acestea și Marea Neagră, deschizând astfel posibilitatea fructificării potențialului nautic de care dispune zona și stimulând turismul și divertismentul.
Rezultate:
-Dezvoltare generală urbană prin amenajarea corespunzătoare a unei zone cu atractivitate ridicată;
– Creșterea numărului de turiști, în special străini, care vizitează și/sau își petrec vacanța pe litoralul românesc;
– Dezvoltarea activităților economice conexe (construcția și comercializarea de ambarcațiuni și alte echipamente specifice, organizarea de evenimente și competiții nautice etc.);
– Apariția de noi posibilități de petrecere a timpului liber;
– Creșterea veniturilor la bugetul local și la bugetul central, prin aplicarea de taxe și impozite pe activitățile economice practicate în zonă.
4.4.5.Regenerarea urbană a zonei centrale a municipiului Constanța
Obiective generale:
-Dezvoltarea urbana durabilă a municipiului Constanța prin reabilitarea infrastructurii de bază;
-Dezvoltarea economică durabilă a municipiului Constanța prin promovarea sectorului terțiar.
Obiective specifice:
– Regenerarea urbană a zonei centrale a municipiului Constanța
-Reabilitarea obiectivelor cu valoare istorică și culturală din zona veche a municipiului Constantă precum și a infrastructurii aferente
Valoarea totală a proiectului: 50.000.000 euro
Durata proiectului: 36 luni
Scurtă descriere:
– Reabilitarea spațiilor publice prin refacerea tramei stradale și a zonelor pietonale, reabilitarea infrastructurii de bază, etc.
– Reabilitarea monumentelor istorice și a siturilor arheologice;
– Estetizarea fațadelor tuturor clădirilor din Centrul Istoric, în conformitate cu specificul zonei;
– Amenajarea spațiilor verzi;
– Redarea zonei peninsulare traficului pietonal prin limitarea circulației auto;
– Construirea de noi locuri de parcare;
– Încurajarea și stimularea apariției în această zonă a unor mici magazine și localuri cu specific levantin și alură ambientală arhitecturală de sfârșit de secol XIX și început de secol XX.
Rezultate:
Rezultatul principal al proiectului îl constituie redarea caracterului simbolic reprezentativ pentru oraș (și regiune) zonei centrale a municipiului și transformarea sa într-un important centru de interes turistic și comercial pentru întreg litoralul românesc și la nivelul regiunii Mării Negre.
4.4.6. Reabilitarea sistemului hidrotehnic de protecție a plajelor și falezelor
Obiectiv general: – Combaterea procesului de eroziune a zonei costiere și creșterea atractivității turistice a regiunii
Obiective specifice:
– Realizarea unor îndiguirii de-a lungul țărmului sub forma unor mici insulițe artificiale;
– Consolidarea falezei de nord a municipiului Constanța;
– Realizarea de înnisipări artificiale pe plajele din stațiunea Mamaia și din Constanța.
Valoarea totală a proiectului: 120.000.000 euro
Durata proiectului: – 48 luni
Scurtă descriere:
Programul de reabilitare și dezvoltare a sistemului hidrotehnic de protecție a plajelor și falezelor municipiului Constanța constă în realizarea unor investiții menite să reducă procesul de eroziune costieră la care este supus litoralul în zona municipiului Constanța. În acest sens, este necesară realizarea următoarelor investiții:
– îndiguirii;
– înnisipării;
– consolidarea falezelor.
Pentru a atenua din punct de vedere economic valoarea investiției și pentru a spori
atractivitatea turistică a zonei, având ca suport noile diguri construite cu scopul de a
ameliora acțiunea valurilor asupra țărmului, vor fi amenajate 7 insulițe artificiale (trei în
dreptul falezei de nord a municipiului și patru în stațiunea Mamaia).
Rezultate:
Aceste insulițe, pe lângă faptul că vor face parte din sistemul hidrotehnic de protecție a zonei costiere, vor reprezenta și o atracție turistică unică în această parte a Europei contribuind la creșterea numărului de turiști care vizitează zona, la prelungirea duratei sejurului și la promovarea anumitor produse turistice de nișă.
Cap. 5 Studiu de caz: Realizarea unei instalații de agrement nautic pe lacul Siutghiol Mamaia Teleski
5.1. Informații generale asupra proiectului
Amplasamentul se afla în zona de sud a stațiunii Mamaia, în apropierea Aqua Park – conform propunerii S.C.Kalinia Proiect în cadrul PUD. Investiția propusă se află pe lacul Siutghiol, în Stațiunea Mamaia, iar din punct de vedere administrativ, amplasamentul corpului de clădire ce se va proiecta se află pe teritoriul Stațiunii Mamaia aflată în administrarea Primăriei Municipiului Constanța, în timp ce suprafața luciului de apă aferenta instalației teleski nautic propus prin investiția studiată este de 58811,77 mp (5,9 ha).- ( vezi Anexa Nr.7)
Zona din lac aferenta viitoarei investiții are o suprafață de cca. 5.9 ha, în zona amplasamentului lacul Siutghiol având o adâncime de cca.1 – 4 m. Lacul Siutghiol este un lac de origine lagunară, cu apă dulce, apărut prin bararea unui golf marin de către cordonul litoral.
În vederea creșterii atrativității turistice a zonei Mamaia și a extinderii unor facilități și în lacul Siutghiol, Primăria Municipiului Constanța a prevăzut prin Planul Urbanistic, realizarea unui Teleski Nautic cât și a unei Construcții P+1 cu activități conexe (vânzare cartele, scoala teleski, închiriere echipament, etc.).
Astfel se continua programul de reabilitare al stațiunii Mamaia. Reabilitare și modernizare prin care, pe lângă realizarea infrastructurii aferente capabile să susțină și să încurajeze activitățile turistice în acest perimetru, se vizează și realizarea unor obiective/atracții menite să înscrie stațiunea în cadrul circuitelor de referință pe plan mondial (în acest sens fiind deja realizate parcul de distracții acvatice “Aquamagic” și telegondola).
Oportunitatea investiției derivă din mai multe puncte de vedere: este un sport spectaculos, relativ nou în România (în acest moment nu exista obiective similare) iar inovația constituită de sistemul de tracțiune cu cabluri, față de cel clasic, cu bărci cu motor, oferă avantaje atât economice, fiind mai puțin costisitor din punct de vedere al costurilor de operare, cu o capacitate mai mare, cât și din punct de vedere ecologic, eliminând folosirea combustibililor fosili în favoarea energiei electrice și eliminând, de asemenea acțiunea perturbatoare a circulației bărcilor cu motor.
Instalația teleski va fi formată dintr-un sistem de cabluri susținute de stâlpi și va fi însoțită de: 2 pasarele de protecție, pe apă, un ponton cu zona de start (rampa lansare schiori), o clădire amplasată pe malul lacului, în zona pontonului de start, cuprinzând funcțiuni conexe (vânzare cartele, distribuție echipament, vestiare, grupuri sanitare, punct de prim ajutor, garaj bărci salvare etc), o cabină de pază precum și diverse amenajări exterioare (de la balizare-imprejmuire traseu teleski până la diverse terase și rampe de acces).
În descrierea investiției, a fost realizat un studiu de fezabilitate ce cuprinde partea tehnică structurată în studii de teren, determinări de laborator, soluții tehnice analizate și propuse, cât și partea economică structurată în devizul general, indicatori tehnico-economici și analiză economică, tratând astfel principalele soluții și condiții de eficiență ale investiției. Sunt efectuate o serie de studii și proiecte prin care este analizată calitatea apei și se prevăd o serie de măsuri care vor contribui la menținerea și îmbunătățirea ecologică a zonei.
Proiectul cuprinde amenajarea a 2 obiecte principale:
– Obiect 1. Corp clădire P+1 activități conexe;
– Obiect 2. Instalație teleski nautic.
Entitatea responsabilă cu implementarea proiectului este Primăria Municipiului Constanța.
Obiectivul de investiții urmărește adoptarea unor soluții pentru a rentabiliza amplasamentul propus atât prin creșterea diversității activităților de agrement ce vor putea fi practicate în zonă, cât și prin generarea de profit prin exploatarea supafetei luciului apei Lacului Siutghiol ce are un grad crescut de atractivitate turistică.
Situația existentă
Pe malul lacului Siutghiol, în zona de amplasament propusa se afla în acest moment 2 construcții, clădire 1, Parter, în prezent dezafectată (48mp) și clădire 2 , Parter, cu funcțiunea de restaurant (271mp),. În zona de lac propusă pentru instalație teleski nu se găsesc amenajări.
Soluția propusă
În locația menționată se propune amplasarea, pe oglinda apei a unui circuit de teleski nautic, în a cărui zona de start se va regăsi o clădire adăpostind atât funcțiuni conexe necesare funcționării sistemului (cum ar fi vânzarea de cartele acces, închiriere echipament, mentenanța administrare etc.), extinsă spre lac cu o terasă generoasă, urmând să aducă un plus de animație zonei și readucerea spre atenția publicului a aceastei zone, spectaculoasă ca peisaj, a stațiunii Mamaia.
Tot pe malul lacului se va studia amplasarea, de-a lungul traseului de ski, a unor tribune sau bănci pentru spectatori.
Proiectul asigura o serie de funcțiuni principale, dar și conexe, după cum urmează:
Funcțiunea principală – circuit teleski nautic
circuit de cabluri lungime 750ml susținut de 5 stâlpi
pasarele de siguranță în total 228ml – 456 mp.
zona de start (ponton cu rampa lansare skiori) – 80,00mp
Funcțiuni conexe (clădire servicii)
hol acces/distribuitie cartele/echipament – 25,96 mp
vestiare și grupuri sanitare utilizatori teleski – 30,08 mp
zona acces teleski – 15,77mp
punct prim ajutor – 6,56 mp
punct salvamar – 18,00 mp
spații anexe (spații tehnice, administrativ, oficiu, depozit general și garaj bărci salvare și mentenanța) – 90,93 mp
Cu privire la Obiectul nr. 1- Corp clădire P+1 activități conexe,( vezi Anexa nr.8), este posibil (conform datelor geotehnice din studiile anterioare), ca parțial infrastructura să se realize sub /sau la nivelul apei subterane, fiind necesar ca pe perioada realizării săpăturii, nivelul pânzei freatice să fie coborât printr-un epuisment, realizat pe baza unui proiect de specialitate, prevăzându-se obligatoriu o hidroizolație orizontală. Suplimentar se va opta pentru folosirea unui beton impermeabil la realizarea elementelor infrastructurii.
Referitor la Obiectul nr. 2- Instalație teleski nautic,(vezi anexa nr.9), infrastructura instalației teleski va presupune: fundații de beton armat pentru stâlpi (5 buc) și pentru cablurile de ancorare (6 buc pe fundul de lac, 4 buc pe mal).
Teleskiul nautic poate funcționa între lunile mai – octombrie, fiind în acest fel, producător de venituri și în extra-sezon.
Se menționează faptul că echipamentul ce acționează teleskiul poate funcționa într-o plajă largă de viteze, adaptându-se astfel la gradul pregătire sportivă al utilizatorilor.
Pe perioada de funcționare a acestuia în extrasezon (mai-iunie, septembrie-octombrie) se pot organiza și competiții internaționale fapt ce va permite creșterea atractivității zonei, și va duce în mod implicit la lungirea sezonului turistic.
Pe traseul teleskiului, în cazul utilizatorilor avansați sau al competițiilor sportive, se pot instala obstacole. O prezentare a diverselor tipuri de obstacole omologate internațional este făcută în (vezi anexa nr. 9).
Un aspect deosebit de important în legătură cu tema abordată, dezvoltarea durabilă în Municipiul Constanța, se regăsește în concluziile evaluării impactului asupra mediului. În timpul execuției lucrărilor, următoarele activități pot cauza un impact nedorit:
o creștere a traficului, în special acolo unde lucrările de construcție implică transportul unei importante cantități de material excavat, dând naștere la nivele ridicate ale poluării aerului;
natura traficului crescut: de exemplu, încărcături mai grele și vehicule mai mari decât cele ce sunt prezente în mod normal în zona respectivă, care pot afecta drumurile sau, prin vibrații, proprietățile;
Pentru evitarea impactului negativ , se propun următoarele măsuri:
– Lucrările se vor semnaliza înainte de zona șantierului cu panouri de avertizare sau cu semafoare cu lumină intermitentă, obligând conducătorii auto să reducă viteza și să acorde o atenție specială circulației în zonă.
Se vor stabili itinerare pentru diverse categorii de transporturi, iar accesele la șantiere vor fi amplasate cât mai eficient cu putință. Pentru circulația pietonală vor fi amenajate drumuri în locul celor afectate, aceste drumuri fiind separate fizic de drumurile de șantier.
Se vor lua măsuri de menținere curată a părții carosabile și a acostamentelor prin curățirea roților autovehiculelor și a drumurilor.
Săpăturile deschise vor fi semnalizate corespunzător.
Activitatea de șantier se va limita numai la lucrul pe timpul zilei.
Pe parcursul derulării lucrărilor, vor fi utilizate unele substanțe toxice și periculoase, în special produse petroliere al căror regim de depozitare, manipulare și utilizare va trebui să se conformeze prevederilor reglementărilor în vigoare.
Pe perioada execuției lucrărilor propuse se va monitoriza zilnic starea de funcționare a utilajelor și mașinilor de transport pentru a reduce riscul de poluare.
După finalizarea lucrărilor de execuție, se vor lua măsuri pentru redarea în folosință a terenului pe care a fost organizarea de șantier. În cazul în care se constată o degradare a acestora vor fi aplicate măsuri de reconstrucție ecologică.
Pe lângă acestea, s-a ținut cont și de umatoarele aspecte:
Protecția calității apelor
Protecția aerului
Protecția la zgomot și vibrații
Protecția împotriva radiațiilor
Protecția solului și subsolului
Protecția ecosistemelor terestre și acvatice
Protecția așezărilor umane și a altor obiective de interes public
Gospodărirea deșeurilor( Deșeurile vor fi colectate pe tipuri de proveniența în pubele și depozitate într-un loc special amenajat, de unde vor fi evacuate)
Gospodărirea substanțelor toxice și periculoase
Lucrări de Reconstrucție Ecologică( Vor fi prevăzute spații verzi, cu arbuști și iarbă pe zonele afectate de șantier, precum și în incinta obiectivului).
5.2. Durata de realizare și etapele principale
5.2.1.Costurile estimative ale investiției
Devizul general și devizele pe obiect, pentru prezentul obiectiv de investiții, s-a elaborat conform metodologiei prevăzute în HG 28/09.01.2008 publicat în MO nr.48 din 22.01.2008.
La baza estimării cheltuielilor necesare realizării lucrărilor prevăzute au stat devizele pe obiect, evaluările cantităților de lucrări și a prețurilor unitare precum și estimările pe bază de deviz financiar a cotelor cheltuielilor aferente implementării proiectului. Devizul pe obiect delimitează valoarea categoriilor de lucrări din cadrul obiectivului de investiție.
Devizul pe obiect este sintetic și valorile lui s-au obținut prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul. Valoarea categoriilor de lucrări s-a stabilit estimativ, pe baza cantităților de lucrări și a prețului acestora în EURO, exclusiv TVA. La valoarea totală s-a aplicat TVA 19%, obținându-se astfel total deviz pe obiect.
Devizul general întocmit la faza de proiectare – studiu de fezabilitate se actualizează după încheierea contractelor de achiziție de lucrări, pe baza cheltuielilor legal efectuate până la acea dată și a valorilor rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziție de lucrări și servicii, rezultând valoarea de finanțare a obiectivului de investiție.
Valoarea totală a devizului general estimativ în mii lei/euro este:
INVESTIȚIE/Construcții+Montaj inclusiv TVA = 7,357.672 mii lei (1,709.894 mii Euro) / 5,139.563 mii lei (1,194.414 mii Euro)
Valoarea a fost calculată în prețuri la valoarea de schimb valutar 1 EURO = 4,3030 lei (în prețuri – Septembrie 2009, cursul info-euro).
5.2.2. Durata de realizare și etapele principale
5.3. Identificarea investiției și definirea obiectivelor
Obiectul investiției îl reprezintă realizarea unui obiectiv teleski nautic în Localitatea Mamaia, jud. Constanța.
Instalația teleski va fi formată dintr-un sitem de cabluri susținute de stâlpi și în a cărei zona de start se va regăsi o clădire adăpostind atât funcțiuni conexe necesare funcționării sistemului (cum ar fi vânzarea de cartele acces, închiriere echipament, mentenanța administrare etc.), extinsă spre lac cu o terasă generoasă, urmând să aducă un plus de animație zonei și readucerea spre atenția publicului a aceastei zone, spectaculoasă ca peisaj, a stațiunii Mamaia.
Funcțiunea de teleski nautic este oportună, din mai multe puncte de vedere: este un sport spectaculos, relativ nou în România (în acest moment nu exista obiective similare) iar inovația constituită de sistemul de tracțiune cu cabluri, față de cel clasic, cu bărci cu motor, oferă avantaje atât economice, fiind mai puțin costisitor din punct de vedere al costurilor de operare, cu o capacitate mai mare, cât și din punct de vedere ecologic, eliminând folosirea combustibililor fosili în favoarea energiei electrice și eliminând, de asemenea acțiunea perturbatoare a circulației bărcilor cu motor.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă promovarea și valorificarea patrimoniului natural, istoric și cultural în zona Municipiului Constanța – Stațiunea Mamaia, în vederea stimulării creșterii economice locale și regionale, creării de noi locuri de muncă și îmbunătățirii avantajelor competitive în sectoarele cu valoare adăugată ridicată, în contextul protejării mediului înconjurător și asigurării dezvoltării durabile.
Instrumentul fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparitățile de dezvoltare socio-economica față de Uniunea Europeană, și anume Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 stabilește șase priorități naționale de dezvoltare, obiectivul proiectului propus încadrându-se în sfera Priorității 6 – Diminuarea disparităților de dezvoltare intre regiunile țării. Unul dintre obiectivele specifice ale P6 îl reprezintă „valorificarea potențialului turistic și cultural al regiunilor și creșterea contribuției acestor domenii la dezvoltarea regiunilor prin reabilitarea, până în 2015, a 200 situri turistice și culturale și creșterea contribuției turismului la formarea PIB cu 1,25%”.
Aceasta prioritate națională este preluată și în Cadrul Strategic Național de Referință – documentul elaborat în baza PND, ca instrument care să ghideze abordarea surselor de finanțare naționale, comunitare și de alt tip la care România are acces – în cadrul Priorității 5 Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate, având ca obiectiv specific dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.
Relațiile dintre obiectivul global, prioritățile CSNR și Programele Operaționale prin care se implementează CSNR, împreună cu poziționarea obiectivului general al proiectului propus de către Primăria Municipiului Constanța sunt prezentate în imaginea următoare:
Proiectul propus se adresează astfel unei priorități naționale importante, contribuind totodată atât la creșterea PIB, cât și la promovarea imaginii României peste hotare – în special ca destinație turistică.
Ca obiective specifice, proiectul își propune:
valorificarea patrimoniului turistic natural, în contextul dezvoltării durabile;
creșterea calității serviciilor turistice din punct de vedere al condițiilor de recreere;
crearea de surse suplimentare de venit la nivel regional/local;
crearea de noi locuri de muncă;
promovarea imaginii litoralului romanesc ca destinație turistică la nivel internațional.
La rândul lor, aceste obiective specifice se afla în deplină concordanță cu obiectivele Axei Prioritare 5 a POR, Domeniul Major de Intervenție 5.2. (Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice).
Potrivit Ghidului Solicitantului pentru acest domeniu este necesară o varietate de atracții care poate oferi mai multe oportunități de vizitare. Acestea pot fi ușor accesibile, fie pe itinerariul turistului, fie într-o excursie pe care acesta o face de la locul în care este cazat. Astfel, se recomanda îmbunătățirea atracțiilor existente și introducerea altora, noi, în circuitele turistice.
De asemenea, se impune a fi menționat faptul că proiectul propus se adresează tuturor celor trei obiective ale D.M.I. 5.2., și anume:
valorificarea resurselor naturale în scop turistic;
diversificarea serviciilor turistice;
crerea/extinderea structurilor de agrement turistic în scopul creșterii numărului turiștilor și duratei sejurului.
Impactul vizat
valorificarea resurselor naturale în scop turistic, în contextul protejării mediului înconjurător, prin valorificarea potențialului neexploatat al lacului Siutghiol;
diversificarea serviciilor turistice, prin introducerea unui sport modern, insuficient promovat în prezent în România;
crearea/extinderea structurilor de agrement turistic, în scopul creșterii numărului turiștilor și duratei sejurului;
crearea de surse suplimentare de venit la nivel regional/local;
crearea de noi locuri de muncă;
promovarea imaginii litoralului romanesc ca destinație turistică la nivel internațional.
Rezultate
Rezultatele prin intermediul cărora se poate cuantifica măsura în care obiectivele propuse au fost transpuse în realitate sunt prezentate în tabelul următor:
5.4. Analiza variantei optime pe baza analizei multicriteriale
În ceea ce privește evaluarea alternativelor optime, în vederea stabilirii soluției finale, aceasta s-a realizat prin intermediul analizei multicriteriale, a cărei metodologie este prezentată pe scurt în continuare:
Pe baza descrierii alternativelor prezentate îin memoriul tehnic, s-au stabilit criteriile de analiză relevante în raport cu strategia promotorului proiectului și cu nevoile utilizatorilor finali ai infrastructurii nou-create; aceste criterii fiind:
costurile investiționale
creșterea numarului de turiști
crearea de noi locuri de muncă
creșterea veniturilor bugetare
valorificarea potențialului turistic al zonei
Pentru fiecare din criteriile menționate mai sus, s-a acordat un punctaj cuprins între 0 (cea mai slabă performanță) și 5 (cea mai bună performanță) și s-a stabilit un anumit grad de importanță, reprezentat ca pondere procentuală (suma procentajelor ce indica gradul de importanță este 1).
În primul tabel este prezentată evaluarea alternativelor pentru fiecare criteriu în parte – evaluare de tip „judecata de merit”, pe baza careia s-a construit analiza multicriteriala (modelul matematic), în cel de-al doilea tabel: Analiza variantei optime privind asigurarea accesului la insulă.
În urma analizei opțiunilor cu proiect și fără proiect, scenariul recomandat este acela de a promova investiția într-un teleski nautic, în stațiunea Mamaia, județul Constanța.
5.5. Riscurile asumate
Principalele riscuri ce pot interveni în derularea proiectului sunt:
Riscuri interne
Riscurile interne sunt acele riscuri direct legate de proiect și care pot apărea în timpul și/sau ulterior fazei de implementare:
1)Riscuri tehnice:
Executarea necorespunzătoare a unora dintre lucrările de construcții;
Nerespectarea graficului de execuție;
Nerespectarea clauzelor contractuale a unor contractanți/ subcontractanti.
2)Riscuri de mediu:
Poluarea factorilor de mediu, pe durata lucrărilor de construcții;
3)Riscuri financiare:
Valoare subdimensionată a lucrărilor de execuție și de întreținere și/sau apariția unor cheltuieli neprevăzute;
Lipsa capacității financiare a beneficiarului de a suporta costurile operaționale și/sau investiționale;
4)Riscuri instituționale:
Organizarea deficitară a fluxului informational între diferitele entități implicate în implementarea proiectului;
5)Riscuri legale:
Nu este cazul (sunt riscuri de tip extern).
Riscuri externe
Riscurile externe sunt acele riscuri aflate în strânsă legătură cu mediul socio-economic și cel politic, precum și cu condițiile de mediu, având o influență considerabilă asupra proiectului propus:
1)Riscuri tehnice:
Deteriorarea infrastructurii cauzată de o întreținere și/sau exploatare necorespunzătoare;
2)Riscuri de mediu:
Deteriorarea obiectului de investiție cauzată de calamități (ex: seism);
3)Riscuri financiare:
Scăderea numărului de turiști sub valoarea prognozată;
Creșterea inflației și/sau deprecierea monedei naționale;
Creșterea prețurilor la materiile prime și energie;
Creșterea costurilor forței de muncă.
4)Riscuri instituționale:
Nefunctionalitatea aranjamentelor instituționale pentru exploatarea și întreținerea corespunzătoare a investiției;
5)Riscuri legale:
Modificări legislative în domeniul administrației publice care pot afecta și reorganiza activitatea consiliilor locale. Restructurarea unor compartimente, modificarea sarcinilor și atribuțiilor personalului etc.;
Potențiale modificări ale prescripțiilor tehnice (legate de soluția tehnică etc) și standardelor de calitate.
În timp ce riscurile interne pot fi atenuate/prevenite prin intermediul măsurilor de natura administrativă – cum ar fi: selectarea adecvată a companiei de construcții, întocmirea unui contract clar și strict, selectarea unui inginer cu experiență în domeniu și cu o reputație excelenta etc. – riscurile externe sunt dificil de anihilat, cu atât mai mult cu cât ele se produc independent de acțiunile întreprinse de managerul de proiect (beneficiarul) sau de celelalte entități implicate.
5.6. Intervenția din partea fondurilor structurale
Având în vedere contextul financiar actual, cât și importanta valorificării potențialului turistic al zonei, sunt șanse reduse ca proiectul să fie finanțat de către un investitor privat.
Prin urmare, se recomanda ca finanțarea acestuia să se realizeze din surse bugetare, cu atât mai mult cu cât se are în vedere crearea de noi locuri de muncă și sporirea veniturilor din turism – două acțiuni cu un impact favorabil semnificativ asupra populației din zona vizată de proiect.
Lucrările vor fi finanțate prin accesarea fondurilor structurale prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, Domeniul de intervenție 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterii calității serviciilor turistice.
Asigurarea finanțării cheltuielilor neeligibile va fi făcută din fondurile proprii ale Autoritaii Contractante.
Cap. 6. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Ideea principală a acestui proiect, realizarea unui teleski nautic, este de a crește atractivitatea turistică în stațiunea Mamaia ce vizează realizarea unor obiective/ atracții menite să înscrie stațiunea în cadrul circuitelor de referință pe plan mondial; în acest scop au fost deja realizate parcul de distracții acvatice „Aquamagic” și telegondola.
Obiectivul general îl reprezintă promovarea și valorificarea patrimonuiului natural, istoric și cultural al Municipiului Constanța, mai specific al stațiunii Mamaia, în vederea stimulării creșterii economice locale și regionale, creării de noi locuri de muncă și îmbunătățirea avantajelor competitive în contextul protejării mediului natural și asigurării dezvoltării durabile.
Planul Național de Dezvoltare 2007-2015 stabilește 6 priorități de dezvoltare, unul dintre obiectivele specifice reprezentând: „Valorificarea potențialului turistic și cultural al regiunii și creșterea contribuției acestor domenii la dezvoltarea regiunilor prin reabilitarea, până în 2015 a 200 de situri turistice și culturale și creșterea contributiei turismului la formarea PIB cu 1, 25%. Obiectivele proiectului se afla în concordanță cu obiectul Axei Prioritare 5 a POR, Domeniul major de intervenție 5.2. Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice.
Acest sport este un sport spectaculos, relativ nou în România, iar inovația de sistem de tracțiune cu cabluri, față de cel clasic(cu bărci cu motor) oferă avantaje atât economice, fiind mai puțin costisitor din punct de vedere al costurilor de operare, cu o capacitate mai mare, cât și din punct de vedere ecologic, eliminând folosirea combustibililor fosili în favoarea energiei electrice și eliminând acțiunea perturbatoare a circulației bărcilor cu motor.
Scop. Diversificarea activităților de agrement ce vor putea fi practicate în zonă, cât și generarea de profit prin exploatarea lacului Siutghiol.
Impactul vizat prin realizarea acestui proiect presupune:
valorificarea resurselor naturale în scop turistic, în contextul protejării mediului înconjurător, prin valorificarea potențialului neexploatat al lacului Siutghiol;
diversificarea serviciilor turistice, prin introducerea unui sport modern, insuficient promovat în prezent în România;
crearea/extinderea structurilor de agrement turistic, în scopul creșterii numărului turiștilor și duratei sejurului;
crearea de surse suplimentare de venit la nivel regional/local;
crearea de noi locuri de muncă;
promovarea imaginii litoralului romanesc ca destinație turistică la nivel internațional.
În concluzie, se estimează că în urma proiectului, vor fi aduse următoarele beneficii:
Principalul beneficiu adus de acest proiect este reprezentat de dezvoltarea urbanistică a zonelor limitrofe lacului Siutghiol ce conduce la intensificarea turismului și la necesitatea realizării infrastructurilor aferente, la creșterea atractivității turistice a zonei Mamaia și a extinderii unor facilități și în lacul Siutghiol, astfel putându-se continua programul de reabilitare și modernizare prin care se încurajează activitățile turistice în acest perimetru, precum și realizarea unor obiective/atracții menite să înscrie stațiunea în cadrul circuitelor de referință pe plan mondial.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă promovarea și valorificarea patrimoniului natural, istoric și cultural în zona Municipiului Constanța – Stațiunea Mamaia, în vederea stimulării creșterii economice locale și regionale, creării de noi locuri de muncă și îmbunătățirii avantajelor competitive în sectoarele cu valoare adăugată ridicată, în contextul protejării mediului înconjurător și asigurării dezvoltării durabile.
Acest sport oferă avantaje atât economice, fiind mai puțin costisitor din punct de vedere al costurilor de operare, cu o capacitate mai mare, cât și din punct de vedere ecologic, eliminând folosirea combustibililor fosili în favoarea energiei electrice și eliminând, de asemenea acțiunea perturbatoare a circulației bărcilor cu motor.
Pe perioada de funcționare a teleskiului nautic în extrasezon (mai-iunie, septembrie-octombrie) se pot organiza și competiții internaționale fapt ce va permite creșterea atractivității zonei, și va duce în mod implicit la lungirea sezonului turistic.
Proiectul propus vine în sprijinul creșterii calității serviciilor turistice din punct de vedere al condițiilor de recreere; diversificării serviciilor turistice, prin introducerea unui sport modern, insuficient promovat în prezent în România; creării de surse suplimentare de venit la nivel regional/local; de noi locuri de muncă și nu în ultimul rând promovează imaginea litoralului romanesc ca destinație turistică la nivel internațional.
În ultimii ani se remarca faptul că turismul devine o piață din ce în ce mai competitivă, iar decizia pe care o ia un turist cu privire la destinația sejurului poate fi influențată de cele mai mici aspecte. Prin urmare, existența unor sporturi nautice diversificate se constituie într-un avantaj competitiv deloc de neglijat.În varianta implementării proiectului propus se estimează creșterea numărului de turiști, precum și prelungirea duratei sejurului.
Deși numărul de locuri de munca permanente nu este unul semnificativ (18 persoane), nu trebuie neglijat impactul efectului multiplicator al investițiilor în turism. Pe termen lung, dacă se are în vedere un factor multiplicator de cel puțin 1:1.5, se ajunge la crearea/menținerea a 200 locuri de muncă, fenomen al cărui efect asupra economiei regiunii nu poate fi neglijat
Deși valoarea veniturilor mobilizate la bugetul local și cel de stat nu este una semnificativă (aprox. 7000 euro în primul an), nu trebuie neglijate aspecte precum efectul multiplicator și potențialul de creștere a activității propuse prin prezentul proiect.
În ceea ce privește veniturile din organizarea cursurilor de schi nautic, s-au avut în vedere un număr de 2 cursuri/lună, un număr de 15 persoane/curs, un tarif de participare de 62 euro/participant și o rată de ocupare estimată la 100%. Tarifele pentru organizarea cursurilor vor urma același trend ca și veniturile din vânzarea cartelelor de acces.
Beneficiile economice principale constau în valoarea cantității de CO2 care nu se mai emite în atmosfera față de varianta în care schiul nautic este practicat prin mijloace clasice de tracțiune, și anume prin intermediul bărcilor cu motor.
În concluzie, putem afirma faptul că în urma unei analize din toate punctele de vedere, inclusiv ecologice, se recomandă implementarea acestui proiect de construire a unui teleski nautic în stațiunea Mamaia, investiție care va contribui la încurajarea turismului în zonă, îmbunătățind astfel nivelul de trai al locuitorilor din zonă și contribuind la dezvoltarea economică a regiunii, constituindu-se astfel într-un model de succes demn de urmat și în alte regiuni ce beneficiază de un real potențial turistic.
Bibliografie
Florina Bran, Irina Cimpoeru, Melinda Candea, (2006), Organizarea, amenajarea si dezvoltarea durabila a spatiului geografic, Editura Universitara Bucuresti.
Constantin Ciupeaga, Dan Manoleli, Viorel Niță, Mariana Papatulică, Manuela Stănculescu, Institutul European din România, 2006, – Studii de strategie și politici- Studiul nr. 3 –Directii strategice ale dezvoltarii durabile în România.
Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, Irina Popescu, (2008), Institutii si politici europene, Editura Economica.
Commission on Environment and Development,(1987), Our common future, Oxford University Press
Friends of the Earth Olanda,(1996) Sustainable consumption: A global perspective, Amsterdam, Friends of the Earth Netherlands
J. Nicolaisen și P. Hoeller, Economics and the Environment: A Survey of Issues and Policy Options, OECD Economics Department Working Papers, 82/1990, OECD Publishing.
Cf. H. E. Daly, Towards some operational principles of sustainable development, Ecological Economics,2/1990, pp 1-6 și K. Rennings, H. Wiggering, Steps towards indictors of sustainable development: linking economic and ecological concepts, Ecological Economics, 20/1997
Agenda 21, www.un.org/esa/sustdev/agenda21
http://www.earthsummit2002.org
Agenda Locala 21, Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Municipiului Constanța, 2006, Primăria Municipiului Constanța, Document aparut cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Primăriei Municipiului Constanța și companiei Sisteme Internaționale de Afaceri.
Raport asupra Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului elaborate de Guvernul României cu sprijinul sistemului ONU în România, București, 2003.
Towards Sustainability. A European Community programme of policy and action in relation to environment and sustainable development, http://ec.europa.eu/environment/env-act5/5eap.pdf
DOC 10255/05, Declaration on Guiding Principles for Sustainable Development, Council of the European Union Presidency Conclusions, Bruxelles, European Council, 16-17 iunie 2005.
Council of European Union, Renewed EU Sustainable Development Strategy, Bruxelles, 9 iunie 2006.
Cf. EU SDS și Eurostat, Measuring progress towards a more sustainable Europe
Agenda Localã 21, 1992;
Al cincilea Program de acțiune pentru mediu (1993) – o abordare comprehensivã pentru UE activități în probleme urbane, date comparative și indicatori privind mediul urban și implementarea inițiativelor cuprinse în Agenda Localã 21;
Carta Aalborg (Charter of European Cities & Towns Towards Sustainability), aprobatã de cãtre participanții la Conferința Europeanã cu privire la orașe și așezări durabile la Aalborg, Danemarca, 1994);
Planul de acțiune de la Lisabona, pentru aplicarea Cartei Aalborg din 1994 și a Agendei Locale 21;
Raportul „Orașe Europene Durabile” (European Sustainable Cities, Bruselles, 1996);
Declarația de la Bremen din 1997 prin care s-au stabilit principiile parteneriatului între sectorul privat și municipalități, privind dezvoltarea durabilã a orașelor;
„Dezvoltare Urbanã Durabilã în Uniunea Europeanã: Un cadru de acțiune” (1998);
Apelul de la Hanovra a primarilor de municipii din 36 de țări europene, adoptat la cea de a treia Conferința a orașelor și așezărilor durabile, Hanovra, Germania, 2000;
Carta verde – Problemele mediului, Comisia Europeanã, 2000;
Carta Europeană a Moștenirii Arhitecturale (Charter of the Architectural Heritage) adoptatã de Consiliul Europei în octombrie 1975;
Planul de Acțiune al Comunității în domeniul Moștenirii Culturale (1994);
Art.151 din Tratatul care stabilește o Comunitate Europeanã – scopul conservãrii și dezvoltãrii moștenirii culturale comune, cu respectarea diversității;
Art.6 din Tratatul care stabilește o Comunitate Europeanã- protecția mediului ce trebuie integratã în toate politicile și activitățile comunitare
ANEXE:
Anexa Nr. 1.
Tabelul 1. Dinamica fondului forestier, 1989-2001 (mii ha)
Sursa: Anuarul Statistic al României, 1997
Anexa Nr. 2.
Anexa Nr. 3.
Distribuția și furnizarea energiei electrice:
Anexa Nr. 4.
Alimentarea cu gaze naturale:
Anexa Nr 5.
Principalele meserii solicitate pe piața muncii în județul Constanța
Anexa Nr.6.
Principalii indicatori din domeniul turismului pentru municipiul Constanța și stațiunea Mamaia:
Anexa Nr.7.
Amplasamentul obiectivului: în zona de sud a stațiunii Mamaia, în apropierea Aqua Park – conform propunerii S.C.Kalinia Proiect în cadrul PUD
Anexa Nr. 8.
Obiectul nr. 1- Corp clădire P+1 activități conexe
Anexa Nr. 9.
Obiectul nr. 2- Instalație teleski nautic
Anexa Nr.10.
Diverse tipuri de obstacole omologate internațional
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Realizarea Unei Instalatii de Agrement Nautic pe Lacul Siutghiol Mamaia Teleski (ID: 161772)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.