Realizarea unei aplicatii pentru recunoasterea culorilor unui semafor COORDONATOR: S.L.DR.Ing.ȘORÂNDARU CIPRIAN CANDIDAT: DRÎGĂ DARIE -VLADIMIR… [613877]

UNIVERSITATEA „POLITEHNICĂ” TIMI ȘOARA
FACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ ȘI ELECTROENERGETICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Realizarea unei aplicatii pentru recunoasterea
culorilor unui semafor

COORDONATOR:
S.L.DR.Ing.ȘORÂNDARU CIPRIAN
CANDIDAT: [anonimizat] 2018

Cuprins

Capitolul I
Programul Labview ……………………………………………………………………….. …………………………
I.1 Generalitati Labview……………………………. ………………………………………………….
I.2 Avantajele Și dezavantajele instrumentaț iei virtuale …………………………………….
I.3 Instrumente virtuale…… …………………………………………………………………………….
I.4 Cheia creeă rii aplicatilor in labview……………………………………………………………
I.5 Metode de asistare in labview…. ………………………………………………………………..
I.6 Bucla while……………………………………………………………………………………………..
I.7 Bucla for………………… ………………………………………………………………………………
I.8 Creearea si utilizarea variabilelor locale…………………………………………………….
Capitolul II
NI-MYRIO ………………………………………………………………………….. ………………………………………
II.1 Generalitaț ile NI -MYRIO……………………………………………………………………. ……
II .2 Instrucț iuni de compatibilitate electromagnetica…………………………………………..
II.3 Prezentarea Hardware………………………………………………………………………………..
II .4 Conector pinouts……………………………………………………………………………………..
II.5 Canale de intrare analogice………………………………………………………………………..
II.6 Canale de iesire analogice………………………………………………………………………….

Capitolul III
Descrierea medii lor software folosite in aplicaț ie………….. ……………………….
Capitolul IV
Concluzii și contribuții personale ………………………………………………………………. …………………
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………. ………………..
Anexe ………………………………………………………………………………………………. ………………………….
.

CAPITOLUL 1
PROGRAMUL LABVIEW
1.1 GENERALITĂȚI LABVIEW
In ultimii 20 de ani, instrumentația de măsură a evoluat atât în privința performanțelor,
cât și a flexibilității, în sensul înglobării a cât mai multe funcții de măsurare pe același
dispozitiv. Dezvoltarea tehnicilor digitale și în particular a computerelor, a perm is creșterea
numărului de puncte de măsurare simultană prin realizarea sistemelor de măsură complexe,
supervizate de calculatoare. Dacă în generațiile mai vechi erau preponderente instrumentele
de măsură analogice, controlate manual prin folosirea unor but oane de pe panoul frontal, în
momentul de față, prin dezvoltarea conceptului de instrument virtual, instrumentele de măsură
sunt programe de calculator care gestionează interfețele dintre procesul de măsurat și
computer în vederea achiziției de date Măsură torile făcute cu aceste instrumente sunt
efectuate automat, iar utilizatorul are posibilitatea de a adăuga funcțiuni noi prin program sau
de a modifica modul de prezentare a rezultatelor. Dezvoltarea instrumentelor digitale dotate
cu interfețe de comunicar e face posibil controlul instrumentelor de măsură reale nu numai
manual, ci și prin intermediul calculatorului. In generația actuală avem deci instrumentația de
măsură programabilă prin computer. Utilizatorul își clădește un sistem cu mai multe
instrumente , interfațate cu un computer PC, pe care le citește secvențial pentru a efectua
măsurătorile cerute de aplicație. La ora actuală se utilizează combinații de instrumente
numerice programabile de sine stătătoare controlate de calculator, cu instrumente ce su nt
incorporate în calculator prin utilizarea de cartele adiționale de achiziții de date și software
adecvat. Aceste sisteme oferă mai multă flexibilitate și performanțe metrologice superioare
datorită faptului că instrumentul este construit ca parte compon entă a calculatorului, ceea ce
face ca puterea de calcul și de prezentare a datelor a computerului să poată fi folosite în
operația de măsurare. Cea mai mare parte a instrumentelor reale se limitează la îndeplinirea
următoarelor funcții principale: culeger ea datelor de măsură, analiza lor și afișarea
rezultatelor. Aceste funcții sunt implementate hardware în instrument, așa încât ele, 6 odată
stabilite, nu mai pot fi schimbate. Dacă se doresc funcții suplimentare, este necesară
modificarea structurii aparat ului, cu consecințe importante asupra costului. Așa sunt
construite multimetrele numerice, osciloscoapele numerice, generatoarele de semnal,

aparatele de măsură a mărimilor neelectrice (termometre, barometre, anemometre,
vitezometre, etc.), aparatele speci alizate pe transmisia semnalelor prin rețele, ș.a.m.d. In
principiu, un instrument virtual (IV) este un program de calculator în combinație cu un
dispozitiv de achiziții de date care simulează funcțiile unui instrument real, oferind
performanțe comparabile cu acesta. De aici și numele de virtual.
1.2 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE INSTRUMENTATIEI VIRTUALE
Instrumentația virtuală s -a dezvoltat în ultimele decenii ca urmare a progreselor
tehnologiei digitale și a dezvoltării calculatoarelor. In consecință, avantajele acestei tehnologii
se răsfrâng și asupra tehnicilor de măsurare. Printre aceste avantaje put em aminti:
– expandabilitate – posibilitatea achiziției unui număr mare de semnale de măsură prin
utilizarea de multiplexoare pe intrările analogice;
– precizie – prelucrarea semnalelor pe cale numerică conferă precizii ridicate deoarece nu este
afectată de toleranțele componentelor, temperatură, îmbătrânire, zgomote, etc. Singurele
limitări de acest fel sunt date de partea analogică cuprinsă în senzori și blocul de prelucrare
primară. Se obțin astfel precizii net superioare aparatelor analogice și compar abile cu cele ale
instrumentelor reale numerice;
– flexibilitate – adăugarea unor funcții noi, cu costuri minime, prin simple modificări de
program; – stocarea informației măsurate în cantități foarte mari pe suporturile de memorie ale
calculatorului, org anizarea acesteia în baze de date și prelucrare statistică;
– transmiterea la distanță a datelor prin rețele de calculatoare, Internet, telefonie mobilă sau
radio.
Înlocuirea instrumentelor de măsură reale din procesele industriale cu cele virtuale nu poate fi
făcută însă în totalitate în momentul de față deoarece acestea din urmă prezintă totuși unele
neajunsuri care vor fi în viitor cu siguranță depășite prin avansul tehnologiei. Aceste
dezavantaje sunt date de:
– limitarea benzii de frecvență a s emnalelor măsurate datorită limitărilor impuse de lanțul de
măsurare și în principal de CAN;
– costurile încă destul de ridicate. In prezent există digitizoare ce lucrează cu frecvențe de
până la 1000 megaeșantioane/secundă (Msamples/s), cu conversie pe 8 biți. Creșterea

rezoluției convertoarelor și deci a preciziei măsurării se poate face în detrimentul vitezei, deci
cu limitarea benzii de frecvență. Cele mai bune performanțe la ora actuală (nivelul anului
2010) sunt atinse de convertoare pe 24 de biți, c e lucrează cu frecvențe de până la 100 MHz.
Pentru prelucrarea informației de măsură în timp real sunt necesare însă calculatoare cu mare
putere de calcul sau procesoare de semnal specializate de tip DSP. Aceste instrumente se
limitează doar la afișarea se mnalelor pe ecrane de tip osciloscop și la realizarea unor calcule
simple, de exemplu de aflare a valorilor maxime, medii, efective, a frecvenței și perioadei.

1.3 INSTRUMENTE VIRTUALE

Programele LabVIEW sunt denumite instrumente virtuale – IV (în limba engleză „virtual
instruments”, prescurtat VIs). Instrumentele virtuale au trei părți principale: panoul frontal,
diagrama bloc și pictograma / conectorul.
Panoul frontal este mediul prin intermediul căruia utilizatorul setează mărimile de intrare
și vizualizează ieșirile din diagrama bloc a instrumentului virtual. Deoarece panoul frontal
este analog unui panou frontal al unui instrument real, intrările sunt denumite comenzi iar
ieșirile sunt denumite indicatoare. Se pot utiliza o mare varie tate de comenzi și indicatoare
cum ar fi de exemplu: butoane rotative, întrerupătoare, comutatoare, diagrame, grafice
ș.a.m.d. pentru a face ca panoul frontal să fie ușor identificabil și de înțeles. Un exemplu de
panou frontal pentru un instrument virtual Temperature.vi este prezentat în figura 1.

Figura 1.1. Panoul frontal al instrumentului Temperature.vi

Fiecare panou frontal are o diagramă bloc care îl însoțește, care este de fapt programul
instrumentului virtual. Diagrama bloc se construie ște utilizând limbajul de programare grafic,
G. Diagrama bloc poate fi privită ca și codul sursă al aplic -ației. Componentele diagramei
bloc reprezintă nodurile programului; de exemplu buclele For, structurile de tip Case ,
funcțiile aritmetice, ș.a.m.d. Componentele sunt legate între ele pentru a determina
circulația datelor în cadrul diagramei bloc. Diagrama bloc pentru Temperature.vi este
prezentată în figura 1.2.
Pentru a transforma instrumentul virtual într -un obiect (sub IV) care poate fi utilizat ca și o
subrutină în diagramele bloc ale altor instrumente virtuale seutilizează pictograma /
conectorul. Pictograma reprezintă grafic instrumentul ,virtual în dia -grama bloc a altui
instrument. Terminalele conectorului determină unde anume trebuie legate int rările, respectiv
ieșirile respectivei subrutine. Terminalele sunt analoage parametrilor subrutinei. Ele
corespund comenzilor și indicatoarelor de pe panoul frontal al instrumentului. Figura 1.3
reprezintă pictograma și conectorul pentru instrumentul Tempe rature.vi . Conectorul este de
obicei ascuns în spatele pictogramei, până în momentul în care utilizatorul dorește explicit
vizualizarea lui.

Figura 1.2. Diagrama bloc a instrumentului Temperature.vi

Puterea mediului LabVIEW rezidă în natura ierarhică a instrumentelor virtuale. După crearea
unui instrument virtual, acesta poate fi folosit în diagrama bloc a unui instrument de nivel
superior. Practic numărul straturilor din această ierarhie este nelimitat. Ca un exemplu, sa
privim un instrument virtual care utilizează Temperature.vi ca și un sub IV în diagrama sa
bloc (figura 1.4). Panoul frontal al instrumentului ierarhic superior este prezentat în figură.
Temperature.vi , folosit ca și un sub IV, colectează datele, și apoi instrumentul ierarhic
superior trasează grafic rezultatele. Numărul măsurătorilor precum și timpul (întârzierea) între
două măsurători sunt specificate prin intermediul panoului frontal al instrumentului ierarhic
superior

1.4 CHEIA CREĂRII APLICAȚIILOR LABVIEW
Cheia creări i aplicațiilor LabVIEW o reprezintă înțelegerea și utilizarea naturii ierarhice a
instrumentelor virtuale. Așa că, după ce se creează un IV, acesta poate fi folosit ca un subIV
în diagrama bloc a unui instrument virtual ierarhic superior. Dacă diagrama blo c conține un
număr mare de pictograme, acestea se pot grupa în IV -uri ierarhic inferioare, pentru a
simplifica diagrama bloc. Această abordare modulară face ca aplicațiile LabVIEW să fie ușor
de depanat, înțeles și întreținut. SubIV -urile sunt similare cu funcțiile sau subrutinele din
limbajele de programare clasice. Următorul tabel prezintă analogia între subIV -uri și
subrutine.

Exemplu – funcția pantă
Ca un exemplu, să considerăm un IV care calculează panta dintre două puncte. Panoul frontal
și diagra ma bloc sunt prezentate în figura 3.1. Pentru a utiliza acest IV ca și un subIV, trebuie
create pentru acesta o pictogramă și un conector.
Crearea unei pictograme si a unui conector
Un IV care va fi utilizat ca și un subIV are nevoie de o pictogramă prin care să fie reprezentat
în diagrama bloc a instrumentului care îl apelează. Acest subIV trebuie să aibă de asemenea
un conector care să permită transferul de date înspre și dinspre IV -ul ierarhic superior.

Figura 3.1. Panoul frontal și diagrama bloc pen tru instrumentul panta.vi

Pictograma
Fiecare IV are o pictogramă implicită care este prezentată în colțul din
dreapta -sus a panoului frontal și a diagramei bloc.
Creearea unei matrice
Elemente generale
O matrice este o colecție de date care sunt toate de același tip. O matrice poate avea una
sau mai multe dimensiuni, până la 231 elemente pe fiecare dimensiune, valoare care este dată
de dimensiunea memoriei. Matricele în LabVIEW pot fi de orice tip. Totuși, nu puteți avea o
matrice de matrice, de diagrame sau de grafice. Fiecare element al matricei poate fi accesat
prin indicele său. Indicele este un număr întreg, cuprins între 0 și N -1, unde N este numărul de
elemente din matrice. Matricea monodimensională (1D) prezentată mai jos ilustrează aceast ă
structură. De remarcat este că primul element al matricei are indicele 0, al doilea element are
indicele 1, și așa mai departe .
Crearea comenzilor și a indicatoarelor de tip matrice

O comandă sau un indicator de tip matrice poate fi creat prin combinarea unei structuri
matriceale cu un obiect de date, care poate fi numeric, boolean sau de tip șir de caractere.
Pasul 1:
Selectați o matrice -cadru goală din subpaleta Array & Cluster a paletei Controls (figura 6.1.)
Rezultatul obținut pe panoul frontal este p rezentat în figura 6.2

Figura 6.1. Selectarea unui cadru de matrice

Figura 6.2. Cadrul de matrice pe panoul frontal

Pasul 2:
Pentru a crea o matrice, translatați un obiect de date în matricea -cadru sau plasați -l direct
utilizând meniul aparent al ma tricei -cadru. Un exemplu de matrice monodimensională
numerică este arătat în figura 6.3.

Figura 6.3. Matrice monodimensională numerică
Atenție! Înainte de a utiliza o matrice în diagrama bloc trebuie să asociați matricei -cadru un
obiect de date. Dacă nu se face acest lucru, terminalul de matrice vă va apare ca un dreptunghi
negru care conține două paranteze drepte.
Matricele bidimensionale
O matrice bidimensională ( 2D array ) necesită doi indici: un indice corespunzător rândului și
un alt indice co respunzător coloanei matricei respective. Ambii indici au ca valoare inițială
zero, și sunt folosiți pentru identificarea unui element al matricei respective. Unei comenzi
sau unui indicator de matrice i se pot adăuga mai multe dimensiuni prin selectarea opțiunii
Add Dimension din meniul aparent Index display (figura 6.4)

Figura 6.4. Adăugarea unei dimensiuni la o Matrice

Figura 6.5. Matrice bidimensională numerică

1.5 METODE DE ASTISTARE IN LABVIEW
Metode de asistare în LabVIEW Mediul LabVIEW oferă dezvoltatorilor de programe
două metode de asistență, care pot fi utilizate pe parcursul dezvoltării unui IV : fereastra
(Help Window) și utilitarul (Online Help) de asistență.
Afișarea /ascunderea ferest rei de asistență se poate face prin două metode: se alege opțiunea
”Help ⁄Show Help ″ din bara cu meniuri sau apăsând concomitent Ctrl. .⁄.H. Fereastra de
asistență se utilizează în cazurile următoare:
• La afișarea descrierii pentru obiectele din panoul frontal și diagrama bloc ;
• La consultarea casetei cu funcții (în fereastra diagramei bloc), se prezintă semnătura și o
descriere de utilizare (eventual și a parametrilor formali ) a componentei, deasupra căreia se
află cursorul mouse -lui ;
• În diagram a bloc, terminalul conectorului IV, asupra căruia se oprește unealta de
interconectare, este evidențiat prin afișare intermitentă în fereastra de asistență; metoda de
asistare este utilizată frecvent în realizarea conexiunilor la nodurile (funcții, subIV ) dotate cu
mai multe terminale, pentru selectarea exactă a parametrilor așteptați;
• În diagrama bloc se permite afișarea structurii de dată, folosită pentru valoarea care se
transferă între două noduri, pe o legătură existentă: se oprește unealta de inte rconectare
deasupra legăturii; se reamintește faptul, că nodul reprezintă elementul de execuție din
limbajul G. Se începe un nou IV și se trece în diagrama bloc asociată. Se activează afișarea
casetei cu funcții (Windows / Show Functions Palette) din bara cu meniuri și fereastra de
asistență (se exersează ambele metode prezentate). Se consultă și se rețin descrierile (afișate
în fereastra de asistență) operatorilor din caseta cu funcții, grupați pe următoarele tipuri: –
numeric (Numeric); – boolean (Boolean ); – tablou (Array);
1.6 BUCLA WHILE
O buclă While repetă de mai multe ori o secvență de cod din diagrama bloc a
instrumentului virtual. Plasarea unei bucle While într-o diagramă bloc se face prin selectarea
acesteia din subpaleta Structures a palete i Functions (figura 4.1.).

Figura 4.1. Subpaleta de structuri

Apoi, cu ajutorul mouse -ului se selectează zona de cod care se dorește a fi introdusă în
interiorul buclei. La eliberarea butonului de la mouse, rama buclei While va încadra zona de
cod selectată, cum se prezintă în figura 4.2.

Figura 4.2. Selectarea zonei de cod pentru
BUCLA WHILE
Bucla While (figura 4.3) este o ramă redimensionabilă. În plus față de elementele deja
selectate, în interiorul buclei While pot fi adăugate și alte elemen te, utilizând principiul
drag&drop .

Figura 4.3. Bucla While

Bucla While repetă codul din interiorul ei până când valoarea booleană transmisă terminalului
condițional ia valoarea FALS . IV -ul verifică starea mărimii de intrare în terminalul
condițional la fiecare terminare a executării unui ciclu complet al buclei. Astfel, bucla While
va fi executată cel puțin o dată, chiar dacă valoarea transmisă terminalului condițional are
valoarea FALS chiar de la început. Terminalul iterativ reprezintă o mărime care furnizează
numărul iterației curente. Valoarea inițială a terminalului iterativ este zero (în timpul
executării primei iterații, terminalul iterativ are valoarea zero).
O buclă While este echivalentă cu următorul pseudo -cod:
Execută
Execută diagrama din int eriorul buclei
Atât timp cât condiția este adevărată

Figura 4.4. Exemplu de buclă While

În exemplul prezentat în figura 4.4, bucla While este executată atât timp cât rezultatul
înmulțirii este mai mare sau egal cu 5.

1.7 BUCLA FOR
Bucla For
Bucla For repetă o parte din codul diagramei bloc de un număr predeterminat de ori. Pentru
realizarea unei bucle For se selectează opțiunea For Loop din subpaleta Structures a paletei
Functions (figura 4.10). Apoi se încadrează porțiunea de cod care se dorește a fi repetată.

Figura 4.10. Apelarea unei bucle For

În LabVIEW bucla For este reprezentată printr -un chenar redimensionabi. Bucla For are
două terminale: terminalul de numărare (terminal de intrare) și terminalul iterație (terminal de
ieșire). Terminalul de numărare precizează de câte ori va fi executată bucla respectivă.
Terminalul iterație conține un număr care precizează de câte ori a fost executată bucla până în
acel moment.

Figura 4.11. Exemplu de IV cu buclă For
Diferența între bucla For și bucla While este aceea că bucla For este executată de un număr
predeterminat de ori, în timp ce bucla While se oprește din execuție în momentul în care
condiția de execuție devine FALS.
Bucla For este echivalentă cu următorul pseudo -cod:
For i = 1 to N -1
Execută diagrama din interiorul buclei
Exemplul din figura 4.11 prezintă o buclă For care generează 50 de numere aleatoare și
reprezintă grafic punctele obținute.

1.8 CREEAREA SI UTILIZAREA VARIABILELOR LOCALE

Există două moduri diferite de a crea variabile locale în diagrama bloc:
a. Dacă obiectul de pe panoul frontal a fost deja creat, variabila locală se poate crea prin
utilizarea meniului aparent al acestuia și selectarea comenzii Create » Local Variable (figura
12.1). Această metodă poate fi utilizată atât pe panoul frontal cât și în diagrama bloc.
Pictograma unei variabile locale creată pentru un obiect de pe panoul frontal va fi plasată
în diagrama bloc, lângă terminalul acelui obiect.

Figura 12.1. Crearea unei variabile locale – a

b. Un a lt mod de creare a variabilelor locale este acela prin selectarea blocului Local Variable
din paleta Structures (figura 12.2).

Figura 12.2. Crearea unei variabile locale – b
În diagrama bloc va apare o pictogramă a variabilei locale, având imbolul ?. Selectarea
corespondentului acesteia de pe panoul frontal se face din meniul aparent variabilei locale
utilizând comanda Select Item (figura 12.3 b), sau cu ajutorul uneltei de operare (figura
12.3c)

Figura 12.3. Selectarea unei variabile locale: a-panoul frontal; b -utilitând meniul
aparent; c -utilizând unealta de operare
Comanda Select Item va lista doar etichetele comenzilor și indicatoarelor de pe panoul
frontal. Deci, pentru a putea crea o variabilă locală plecând de la o comandă sau un indica tor
de pe panoul frontal, trebuie neaparat ca aceasta să aibă asociată o etichetă. Datele pot fi atât
scrise într -o variabilă locală, cât și citite din aceasta. După crearea unei variabile locale,
trebuie precizat tipul acesteia. În mod implicit, o variabi lă locală este o mărime de ieșire, care
acceptă date. Ea va acționa ca și un indicator și va fi denumită write local . Tipul unei variabile
locale poate fi schimbat, astfel încât aceasta să acționeze ca și o sursă de date. Aceasta se
face cu ajutorul meniul ui asociat variabilei și selectarea comenzii Change To Read (figura
12.4).

Figura 12.4. Schimbarea tipului unei variabile

Locale
O variabilă locală de tipul read local se va comporta în diagrama bloc ca și o comandă. Pentru
a remodifica tipul variabilei locale din read local în write local se va utiliza meniul aparent al
acesteia, din care se va selecta comanda Change To Write . În diagrama bloc, variabilele
locale de tip real local și write local se pot deoseb i cu ușurință, deoarece prezintă aceleași
caracteristici ca și comenzile (chenar îngroșat) respectiv indicatoarele (chenar subțire) (figura
12.5).

Figura 12.5. Variabile locale de tip read local (a) și write local (b)

Variabilele locale sunt utilizate pentru accesarea obiectelor de pe panoul frontal din diferite
locații ale diagramei bloc. Acestea sunt accesibile doar în cadrul unui singur IV. Să
presupunem că este necesar ca să fie transferate date între două sau mai multe IV -uri care sunt
în execuție în același timp. Acest lucru este posibil prin utilizarea variabilelor globale.
Variabilele globale sunt similare variabilelor locale, dar, în loc să fie limitate la un singur IV,
acestea pot transfera date între mai multe IV -uri.
Variab ilele globale sunt obiecte LabVIEW care apar ca și IV -uri speciale în memoria
calculatorului. O variabilă globală are un panou frontal, unde pot fi plasate comenzi și
indicatoare de orice tip. Totuși, o variabilă globală nu are
diagramă bloc.

Etapele creăr ii unei variabile globale sunt următoarele:
1. Din subpaleta Structures a paletei de funcții se selectează opțiunea Global Variable (figura
12.12). În diagrama bloc va apărea nodul variabilei globale . Pictograma unei variabile
globale este asemănătoare cu aceea a unei variabile locale, cu deosebirea că în stânga
numelui variabilei (sau a semnului de întrebare, dacă încă nu a fost atribuită o variabilă) apare
un glob.

Figura 12.12. Crearea unei variabile globale
2. Se deschide panoul frontal al variabilei globale, prin executarea unui dublu clic pe
pictograma plasată în diagrama bloc.
3. Se adaugă pe panoul frontal al variabilei globale comenzi și indicatoare, în mod identic
cum se procedează în cazul unui IV obișnuit. Trebuie atenție ca fiecare comandă sau indicator
adăugat să aibă atașată o etichetă, deoarece prin aceasta se va referi în continuare (figura
12.13).

Figura 12.13. Panoul frontal al unei variabile globale
Se salvează variabila globală sub un nume oarecare și se revine la diagra ma bloc a IV -ului
inițial.
5. Se selectează apoi obiectul din variabila globală care se dorește a fi accesat. Pentru
selectarea obiectului, se poate proceda în două moduri, la fel ca și în cazul variabilelor locale:
a. Din meniul aparent al variabilei glob ale se alege meniul Select Item și se selectează biectul
care se dorește a fi accesat (figura 12.14)

Figura 12.14. Selectarea unei variabile globale utilizând meniul aparent
b. Utilizând unealta de operare, se execută un clic pe pictograma variabilei globale și se
selectează apoi obiectul dorit (figura 12.15).

Figura 12.15. Selectarea unei variabile globale utilizând unealta de operare
După selectarea unui anume obiect, pictograma variabilei globale se modifică, incluzând
eticheta obiectului la care se referă, de ex.: boolean. Pentru utilizarea variabilei globale create
și în alte IV -uri, se încarcă variabila globală cu numele cu care a fost salvată, în mod identic
cu încărcarea unui subIV (cu comanda Functions » Select a VI …) după care se
selectea ză obiectul dorit, conform etapei 5. O variabilă globală poate conține mai multe
obiecte care vor fi accesibile global. Nu este necesar ca pentru fiecare obiect să fie creat un IV
de tip variabilă globală. La fel ca și variabilele locale, și variabilele gl obale pot fi de tipul read
global și write global . În mod implicit, o variabilă globală este de tip write global . În acest
caz pot fi scrise date în variabila globală, ea acționând ca și un indicator. Configurația unei
variabile globale poate fi schimbată, ea acționând ca și o sursă de date, denumită read global .
Această operațiune se face prin intermediul meniului aparent al variabilei globale, cu
comanda Change To Read (figura 12.16).

Figura 12.16. Schimbarea tipului uneivariabile globale

În acest caz, variabila globală va acționa ca și o comandă. În mod analog se poate face și
conversia inversă, selectând comanda Change To Write . În diagrama bloc, variabilele
globale de tip real global și write global se pot deosebi cu ușurință, deoarece prezintă acele ași
caracteristici ca și comenzi

Figura 12.17. Variabile globale de tip read global (a) și write global (b)

Să considerăm următorul exemplu, derivat din aplicația prezentată în figura 12.6. Presupunem
că avem două IV -uri care rulează simultan, fiecare dintre ele realizând graficul unei forme de
undă sinusoidale pe câte o diagramă, folosind bucle de tip While . Primul IV conține (figura
12.18), pe lângă comenzile de inițializare pentru grafic, și un buton de comandă care servește
la oprirea din execuție a ambelor IV -uri.

Figura 12.18. Exemplu de utilizare a variabilelor globale – primul IV

Figura 12.19. Panoul frontal al variabilei globale
În cazul în care ambele bucle se găseau într -un singur IV, soluția era ca terminalul butonului
de comandă să fie plasat în interiorul primei bucle, urmând ca cea de -a doua buclă (figura

12.20) să fie comandată de o variabilă locală a acestuia. În acest caz însă, deoarece buclele
rulează în IV -uri separate, este necesar ca ce-a de-a doua buclă să fie comandată de o v ariabilă
globală a butonului de comandă (figura 12.19).

Figura 12.20. Exemplu de utilizare a variabilelor globale – al doilea IV

CAPITOL UL 2
NI-MYRIO

2.1 Generalitatile NI-MYRIO

National Instruments prezintă NI myRIO, un echipament hardware încorporat, care îi va ajuta
pe studenți să proiecteze sisteme industriale reale și complexe mult mai rapid și mai ieftin
decât până acum .
National Instruments (Nasdaq: NATI) a anunțat in 8 august 2013 extinderea implicării în
domeniul educației v iitorilor ingineri, prin lansarea myRIO , cel mai n ou produs educațional
din gamă.
Bazat pe aceeași tehnologie ca și populara platformă CompactRIO NI myRIO este mai mic și
mai ușor de utilizat de către studenți, decât versiunea industrială. NI myRIO include cel mai
nou sistem programabil Zynq® pe un chip (SoC), tehnologia de la Xilinx, care îmbină
procesorul dual core ARM Cortex -A9 și un FPGA cu 28.000 de celule logice prog ramabile.
Utilizând puterea noului mediu grafic de programare NI LabVIEW , studenții pot programa
FPGA și dezvolta sistemele lor ce rulează în timp real, oferindu -le flexibilitate pentru
dezvoltarea unui prototip ș i posibilitatea de a -l integra rapid în design -urile lor.
Nick Morozovsky, student absolvent în cercetare la Universitatea California din San Diego, a
spus ca , “Dimensiunea compactă a NI myRIO, combinată cu puterea și flexibilitatea
sistemului FPGA încorpo rat, transformă echipamentul în controllerul ideal pentru aplicațiile
din domeniul roboticii.”
NI myRIO include de asemenea 10 intrări analogice, șase ieșiri analogice, canale audio I/O și
până la 40 de linii digitale I/O. Include WiFi, un accelerometru pe trei axe și mai multe LED –
uri programabile, montate într -o structură robustă și compactă.
“Dacă ar fi trebuit să fac o listă cu specificațiile, pe care aș dori să le regăsesc într -un
echipament portabil I/O, ar fi coincis aproape perfect cu specificațiile NI myRIO,”

declarăintstructorul din domeniul industrial Dan Dickrell III, de la Universitatea din Florida.
“Această unitate m ică este o realizare a tehnicii ”.
Adăugarea NI myRIO la arhitectura reconf igurabilă LabVIEW I/O (RIO) extinde și mai mult
capacitatea NI de a oferi instrumentele necesare pentru toate cerințele, de la studenții ce învață
bazele ingineriei, până la inginerii care proiectează cele mai puternice sisteme din lume.
Asigurând adaptabi litatea din clasă și laborator, NI myRIO este însoțit de materiale de curs
gratuite, ce pot fi descărcate, este compatibil cu toate NI miniSystems și poate fi conectat la
mulți senzori și actuato ri externi. NI myRIO, poate fi programat într -o multitudine de medii,
inclusiv LabVIEW și C/C++, oferind instructorilor posibilitatea de a -l încorpora în sistemele
de control existente, în robotică, mecatronică și cusurile r eferitoare la sisteme embedded.
“Suntem dedicați asigurării accesului studenților la aceeași tehnologie cu care vor lucra după
ce își vor încheia studiile,” declară Dave Wilson, director de marketing academic la NI.
MyRIO -1900 este un dispozitiv portabil reconfigurabil I / O (RIO), pe ca re elevii il pot folosi
pentru a proiecta sisteme de control, robotică și mecatronică. Acest document conține pinouts,
informații privind conectivitatea, dimensiuni, instrucțiuni de montare și specificații pentru
NI myRIO -1900.

2.2 INSTRUCȚIUNI DE CO MPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ
Acest produs a fost testat și respectă cerințele de reglementare și limitele pentru
compatibilitatea electromagnetică (CEM) menționată în specificațiile produsului. Aceste
cerințe și limitele asigură o protecție rezonabilă împotriva interferențelor dăun ătoare atunci
când produsul funcționează în mediul electromagnetic de funcționare prevăzut.
Acest produs este destinat utilizării în spații comerciale. Nu există nici o garanție că este
dăunător interferența nu va avea loc înt r-o anumită instalație sau când produsul este conectat
la un test obiect. Pentru a minimiza interferența cu recepția radio și televiziune și pentru a
preveni inacceptabilitatea degradarea performanțelor, instalați și utilizați acest produs în
strictă confo rmitate cu instrucțiunile în documentația produsului. În plus, orice modificări ale
produsului care nu au fost aprobate în mod expres de către Instrumentele Naționale ar putea
anula autoritatea dvs. de a opera în conformitate cu normele locale de reglement are.
Acest produs a fost testat pentru conformitate cu EMC utilizând aplicația myRIO software -ul.
Lungimea maximă pentru cablurile USB este de 2,0 m (6,6 ft), iar cea maximă lungimea
firelor de semnal este de 30,0 cm (11,8 in.). Găurile de fixare de pe par tea din spate a
aparatului NI myRIO -1900 sunt sensibile la descărcarea electrostatică (ESD). Când
manipulați dispozitivul, aveți grijă să nu atingeți în gauri.

2.3 PREZENTARE HARDWARE
NI myRIO -1900 oferă intrare analogică (AI), ieșire analogică (AO), intrare digitală și ieșire
(DIO), de sunet și de putere într -un dispozitiv compact încorporat. NI myRIO -1900 se
conectează la un computer gazdă prin USB și fără fir 802.11b, g, n.
Figura următoare prezintă configurația și funcțiile componentelor NI myRIO -1900.

2.4 CONECTOR PINOUTS
NI myRIO -1900 Conectorii de expansiune (MXP) A și B poartă seturi identice de semnale.
semnalele se disting în software prin numele conectorului, ca și în ConectorA / DIO1 și
ConnectorB / DIO1. Pentru informații privind con figurarea, consultați documentația software –
ului și folosind semnale. Figura și tabelul de mai jos prezintă semnalele conectoarelor MXP A
și B. Rețineți că unele pini au funcții secundare, precum și funcții primare.

Figura 4. Semnale primare / secundare pe conectorul MSP C

2.5 CANALE DE INTRARE ANALOGICE
NI myRIO -1900 are canale analogice de intrare pe conectorii myRIO (MXP) și B, conectorul
Mini System Port (MSP) C și un conector de intrare audio stereo. Analogul intrările sunt
multiplexate într -un singur convertor analog -digital (ADC) care eșantioanele tuturor
canalelor. Conectorii MXP A și B au patru canale de intrare analogice cu un singur capăt per
conector, AI0 -AI3, pe care le puteți utiliza pentru măsurarea semnalelor de 0 -5 V. Conectorul
MSP C are două impedanță înaltă, canale de intrare analogice diferențiale, AI0 și AI1, pe care
le puteți utiliza pentru măsurarea semnalelor până la ± 10 V. Intrările audio sunt intrări stereo
de linie stânga și dreapta, cu o gamă completă de ± 2,5 V. Figura 5 prezintă topologia de
intrare analogică a NI myRIO -1900.

Figura 5 prezintă topologia de intrare analogică a NI myRIO -1900.

2.6 CANALE DE IEȘIRE ANALOGICE
NI myRIO -1900 are canale analogice de ieșire pe conectorii myRIO Expansion Port (MXP) A
și B, con ectorul Mini System Port (MSP) C și un conector de ieșire audio stereo. Fiecare
canalul analogic de ieșire are un convertor digital -analogic dedicat (DAC), astfel încât acestea
să poată fi actualizate simultan. DAC -urile pentru canalele analogice de ieșire sunt controlate
de două serii autobuze de comunicare de la FPGA. Conectorii MXP A și B împart o
magistrală și MSP conectorul C și ieșirile audio partajează oa doua magistrală. Prin urmare,
rata de actualizare maximă este specificată ca figura agregată în secțiunea Analog Output din
Specifications. Conectorii MXP A și B au două canale analogice de ieșire per conector, AO0
și AO1, care puteți utiliza pentru a genera semnale de 0 -5 V. Conectorul MSP C are două
canale analogice de ieșire, AO0 și AO1, pe care l e puteți utiliza pentru a genera semnale de
până la ± 10 V. Ieșirile audio sunt la stânga și la dreapta ieșiri stereo de nivel de linie capabile
să conducă căști.

Figura 6 prezintă topologia ieșirii analogice a NI myRIO -1900.

Convertirea valorilor datelor prime la tensiune
Puteți utiliza următoarele ecuații pentru a converti valorile datelor brute în volți:
V = Valoarea datelor prime * Greutatea LSB LSB Greutate = Intervalul nominal ÷ 2ADC
Rezoluție unde Valoarea datelor prime este valoarea returnat ă de Nodul I / O al FPGA,
Greutatea LSB este valoarea în volți a incrementului dintre valorile datelor, Intervalul
nominal este valoarea absolută în volți a intervalului nominal maxim de vârf -vârf
a canalului, și rezoluția ADC este rezoluția ADC în biți. (Rezoluția ADC = 12)
• Pentru canalele AI și AO pe conectorii MXP, LSB Greutate = 5 V ÷ 212 = 1.221 m , V
Viteză maximă = 4095 * 1.221 mV = 4.999 V
• Pentru canalele AI și AO pe conectorii MSP, LSB Greutate = 20 V ÷ 212 = 4.883 mV
Citirea maximă pozitivă = +2047 * 4.883 mV = 9.995 V Citire maximă negativă = -2048 *
4.883 mV = -10.000 V
• Pentru intrare / ieșire audio, LSB Greutate = 5 V ÷ 212 = 1.221 mV Citire maximă pozitivă
= +2047 * 1.221 mV = 2.499 V Citire maximă negativă = -2048 * 1.221 mV = -2.500 V

• Pentru accelerometru, LSB Greutate = 16 g ÷ 212 = 3,906 mg Citire maximă pozitivă =
+2047 * 3.906 mg = +7.996 g Citire maximă negativă = -2048 * 3.906 mg = -8.000 g Linii
DIO NI myRIO -1900 are linii DIO de uz general de 3,3 V pe conectorii MXP și MSP.
Conectorii MXP A și B au 16 linii DIO per conector. La conectorii MXP, fiecare DIO linia de
la 0 la 13 are o rezistență de tracțiune de 40 kΩ la 3.3 V, iar liniile DIO 14 și 15 au 2.1 kΩ
rezistențe de tracțiune la 3,3 V. Conectorul MSP C are opt linii DIO. F iecare linie MSP DIO
are o capacitate de 40 kΩ rezistență pulldown la sol. DGND este referința pentru toate liniile
DIO. Puteți programa toate liniile individuale ca intrări sau ieșiri. Funcțiile digitale secundare
includ Serial Peripheral NI myRIO -1900 Gh idul utilizatorului și specificații © Instrumente
naționale 11 Interfață bus (SPI), I2C, modulație cu lățimea impulsului (PWM) și intrare
codificator de tip quadrature. trimite la documentația software NI myRIO pentru informații
despre configurarea liniilo r DIO.

Atunci când o linie DIO plutește, plutește în direcția rezistenței de tracțiune. O linie DIO
poate fi care plutesc în oricare din următoarele condiții:
• când dispozitivul myRIO este pornit
• când linia este configurată ca intrare
• când dispozitivul myRIO se oprește

Puteți adăuga o rezistență mai puternică la o linie DIO pentru a face să plutească în direcția
pusă.
Linii UART
NI myRIO -1900 are o linie de intrare UART și o linie de transmisie UART fiecare conector
MXP. Liniile UART sunt id entice din punct de vedere electric cu liniile DIO de la 0 la 13 ale
MXP conectori. Ca și acele linii, UART.RX și UART.TX au rezistențe pullup de 40 kΩ la 3.3
V. Utilizați LabVIEW Real -Time pentru a citi și a scrie pe liniile UART.
40 kΩ
FPGA Bus Switch D IO <13..0>
+3,3 V
2,1 k˖
FPGA Bus Switch DIO <15..14>
+3,3 V
40 k˖
Comutator de bus FPGA DIO <7..0>
12 | ni.com | NI myRIO -1900 Ghid de utilizare și specificații
Utilizând butonul de resetare
Apăsarea și eliberarea butonului Reset repornește procesorul și FPGA. Apăsând și ținând
apăsat butonul Reset timp de 5 secunde, apoi eliberându -l, repornește procesorul și FPGA și
forțează NI myRIO -1900 în modul sigur. În modul sigur, NI myRIO -1900 lansează numai
serviciile necesare actualizării configurației și instal ării software -ului. Când NI myRIO -1900
este în modul sigur, puteți comunica cu acesta utilizând UART linii pe conectorul MXP A.
Aveți nevoie de următoarele elemente pentru a comunica cu myRIO dispozitiv peste UART:
• Cablu convertor serial UART de la USB l a TTL (de exemplu, numărul piesei TTL-232RG –
VSW3V3 -WE de la FTD Chip)
• Program terminal terminal port serial configurat cu următoarele setări:

– 115.200 de biți pe secundă
– Opt biți de date
– Nici o paritate
– Un pic stop
– Nu are controlul fluxului
Utilizarea butonului wireless și a LED -ului
Pentru informații despre utilizarea butonului Wireless, accesați ni.com/info și introduceți
Codul de informații myriowirelessbutton.
Pentru informații despre utilizarea LED -ului wireless, accesați ni.com/info și introduceți
Codul de informare
myriowirelessled.
Utilizând butonul0
Button0 produce o logică TRUE atunci când este deprimată și o logică FALSE atunci când nu
este apăsată.
Butonul0 nu este dezvăluit.
Înțelegerea indicațiilor LED
LED -ul de putere
LED -ul de alimentare este aprins în timp ce aparatul NI myRIO -1900 este pornit. Acest LED
indică faptul că alimentarea cu energie electrică conectată la dispozitiv este adecvată.
LED -ul de stare
LED -ul de stare este dezactivat în timpul funcționării normale. NI myRI O-1900 rulează un
test de auto -pornire
(POST) atunci când aplicați alimentarea dispozitivului. În timpul POST, LED -urile Power și
Status se rotesc . Când LED -ul de stare se stinge, POST este complet. NI myRIO -1900 indică
specifice de eroare prin aprinderea LED -ului Status de câteva ori la fiecare câteva secunde

Utilizarea portului USB Host
Portul gazdă NI myRIO -1900 USB suportă camere Web compatibile cu USB Video Clasa de
dispozitive (UVC), precum și camerele de vizionare care respectă standardul USB3 Visio n
standard și sunt USB 2.0 compatibile înapoi. De asemenea, portul gazdă NI myRIO -1900
USB acceptă camerele USB3 de la Basler ace. Portul gazdă NI myRIO -1900 USB suportă, de
asemenea, unități flash USB și adaptoare USB -to-IDE formatat cu sisteme de fișiere FAT16 și
FAT32. LabVIEW de obicei, hărți dispozitive USB la / U, / V, / W sau X, pornind de la
unitatea / U dacă este disponibilă. NI myRIO -1900 Dimensiuni fizice

Specificații :
Următoarele specificații sunt tipice pentru intervalul de temperatură de funcționare de la 0 la
40 ° C, cu excepția cazului în care altfel menționat.
Procesor :
Tipul procesorului ………………………………………… … Xilinx Z -7010
Viteza procesorului…………………………….. …………. .667 MHz
Miezuri procesoare ………………………………………… .2
Memorie :
Memorie nonvolatile ………………………………….. 512 MB
Memorie DDR3 ………………………………………… .256 MB
Frecvența ceas ului DDR3 … 533 MHz
DDR3 lățimea magistralei de date …………………………. 16 biți
Pentru informații despre durata de viață a memoriei nevolatile și despre cele mai bune practici
de utilizare memorie nonvolatile, mergeți la ni.com/info și intro duceți codul de informații
SSDBP.
FPGA
Tipul FPGA ………………………………………… …….. Xilinx Z -7010
Caracteristici wireless :
Modul radio ………………………………………… ……. IEEE 802.11 b, g, n
Banda de frecventa.. ………………………………………. .ISM 2,4 GHz
Latimea canalului ………………………………………… … 20 MHz
Canale …………………………………………. ………. SUA 1 până la 11, Internațional 1 până la 13
Puterea TX ………………………………………… ………. +10 dBm max (10 mW)
Zonă exterioară ………………………………………… … Până la 150 m (linia de vedere)

Directivitatea antenei ……………………………… Omni direcțională
Securitate…………………………………………. ………… WPA, WPA2, WPA2 -Enterprise
Porturi USB
Portul gazdă USB ……………………………………….. …. USB 2.0 Hi -Speed
Port USB pentru dispozitiv …………….. ………………………… USB 2.0 de mare viteză
Intrare analogică :
Cantitatea totală de eșantionare … 500 kS / s
Rezoluție…………………………………………. …….. 12 biți
Protecție la supratensiune ………………………….. ….. ± 16 V
Conectori MXP
Configurare ……………………………… Patru canale cu un singur capăt pe conector
Impedanță de intrare …………………………………> 500 kΩ la 500 kS / s
1 MΩ pornit și inactiv
4,7 kΩ oprit
Impedanța sursei recomandată ………… 3 kΩ sau mai puțin
Raza nominală …………………………………… 0 V până la +5 V
Precizie absolută ………………………………. ± 50 mV
Lățime de bandă …………………………………………. > 300 kH z
Conector MSP
Configurație ……………………………… Două canale diferențiale
Impedanță de intrare ………………………………… Până la 100 nA scurgere pornit;
4,7 kΩ oprit
Interval nominal …………………………………… ± 10 V

Tensiune de lucru :
(semnal + mod comun) …………………….. ± 10 V de AGND
Precizie absolută ………………………………. ± 200 mV
Lățime de bandă …………………………………………. Minim 20 kHz, tipic> 50 kHz
Intrare audio
Configurare …………………………………….. O intrare stereo formată din două AC -cuplate,
canale unice
Impedanță de intrare ………………………………… 10 kΩ la DC
Interval nominal …………………………………… ± 2,5 V
Lățime de bandă …………………………………………. 2 Hz până la> 20 kHz
22 | ni.com | NI myRIO -1900 Ghid de utilizare și specificații
Ieșire analogică :
Sumele maxime de actualizare agregate
Toate canalele AO pe conectori MXP ……. 3 45 kS / s
Toate canalele AO pe conectorul MSP
și canalele de ieșire audio ……………………. 345 kS / s
Rezoluția …………………………………………. …….. 12 biți
Protecție la suprasarcină …………………………………… ± 16 V
Tensiunea de pornire ………………………………………… .0 V după inițializarea FPGA
Conectori MXP
Configurație ……………………………… Două canale cu un singur capăt pe conector
Gamă ………………………………. ………… ……. 0 V până la +5 V
Precizie absolută ………………………………. 50 mV

Unitate de curent ……………………………………… 3 mA
Rata scazuta ………………………………………… … 0,3 V / μs
Conector M SP
Configurație ……………………………… Două canale cu un singur capăt
Gamă …………………………………………. ……. ± 10 V
Precizie absolută ………………………………. ± 200 mV
Unitate de curent ……………………………………… 2 mA
Rata scazuta ………………………………………… … 2 V / μs
Iesire audio
Configurație …………………………………….. O ieșire stereo formată din
două canale AC cuplate, cu un s ingur capăt
Ieșire impedanță ….. 100 Ω în serie cu 22 μF
Lățime de bandă …………………………………………. 70 Hz până la> 50 kHz în sarcină de 32 Ω;
2 Hz până la> 50 kHz în sarcină cu impedanță ridicată
I / O digitală
Număr de linii
Conec tori MXP ………………………………… 2 porturi de 16 linii DIO (un port pentru fiecare
conector); o linie UART.RX și o linie UART.TX per conector
Conector MSP …………………………………… 1 port de 8 linii DIO Controlul direcției
………………………………………… Fiecare DIO linie programabile individual ca intrare sau ieșire
Nivelul logic ………………………………………… ……. 5 V intrări LVTTL compatibile; 3.3 V
LVTTL
Iesire:
Niveluri logice de in trare

Intrare de joasă tensiune, VIL ………………………… 0 V min; 0,8 V max
Tensiune de intrare înaltă, VIH ……………………….. 2,0 V min; 5.25 V max
Ieșiri logice de ieșire Ieșire de înaltă tensiune, VOH sourcing 4 mA ……………. …………………..
2.4 V min; 3,465 V max Ieșire low voltage, VOL scufundare 4 mA ……………………………………
0 V min ; 0,4 V max
Lungimea minimă a impulsului ………………………………… 20 ns
Frecvențe maxime pentru funcții le digitale secundare
SPI …………………………………………. ……….. 4 MHz
PWM …………………………………………. …….. 100 kHz
Intrare encoder de intrare ……………………. 100 kHz
I2C …………………….. ………………….. ………… 400 kHz
Linii UART :
Rata de transfer maximă ………………… 230,400 bps
Biti de date ………………………………………… …. 5, 6, 7, 8
Stop biți ………………………………………… …. 1, 2
Paritate…………………………………………. …….. Impar, Chiar, Mark, Spațiu
Controlul fluxului ………………………………………. XON / XOFF
Accelerometru
Număr de axe ……………………………………….. .. 3
Gamă …………………………………………. …………… ± 8 g
Rezoluție…………………………………………. …….. 12 biți
Rata simpla ………………………………………… ……. 800 S / s
Zgomot…………….. ………………………….. ……………. 3.9 mgrms tipic la 25 ° C
Puterea de ieșire + 5 V putere de ieșire

Tensiunea de ieșire …………………………………… 4,75 V până la 5,25 V
Curentul maxim la fiecare conector ……. 100 mA
Putere de ieșire +3,3 V
Tensiune de ieșire …………………………………… 3,0 V până la 3,6 V
Curentul maxim la fiecare conector ……. 150 mA
24 | ni.com | NI myRIO -1900 Ghid de utilizare și specificații
Puterea de ieșire +15
Tensiunea de ieșire ……………………………………. + 15 V până la + 16 V
Curentul maxim ………………… 32 mA (16 mA în timpul pornirii)
-15 V ieșire de putere
Tensiunea de ieșire ………………………………………… 15 V la – 16 V
Curentul maxi m ………………… 32 mA (16 mA în timpul pornirii)
Putere maximă combinată de l a +15 V și ieșire de -15 V ……………………………… 500 mW
Cerinte de putere
NI myRIO -1900 necesită o sursă de alimentare conectată la conectorul de alimentare .
Intervalul tensiunii de alimentare ………………………… 6 până la 16 Vcc
Consum maxim de energie ……………………. 14 W
Consumul tipic de energie în gol ………………….. 2.6 W
De mediu
Pentru a îndeplini aceste specificații, trebuie să utilizați NI myRIO -1900 cu fereastra spre care
se află departe de suprafața de montare și asigurați -vă că există o distanță de cel puțin 1 ină
față de suprafața de montare fereastră în timpul utilizării.
Temperatura ambientală în apropierea disp ozitivului
(IEC 60068 -2-1, IEC 600682 -2) ………………… 0 până la 40 ° C

Temperatura de depozitare :
(IEC 60068 -2-1, IEC 600682 -2) 20 … 70 ° C
Umiditatea la funcționare (IEC 60068 -2-56) …………. 10 până la 90% RH, fără condensare
Umiditatea la depozitare (IEC 60068 -2-56) …………….. 10 -90% RH, fără condensare
Altitudine maximă ……………………………………… 2.000 m
Gradul de poluare (IEC 60664) …………………….. 2
Numai pentru uz intern.
Caracteristici fizice
Greut ate …………………………………………. ………….. 193 g (6,8 oz)
Siguranță
Standarde de siguranță
Acest produs este conceput pentru a îndeplini cerințele următoarelor standarde de siguranță
pentru
echipamente electrice pentru măsurarea, controlul și utilizarea în laborator:
• IEC 61010 -1, EN 61010 -1
• UL 61010 -1, CSA 61010 -1
NI myRIO -1900 nu este certificat pentru utilizare în locuri periculoase.
Compatibilitate electromagnetica :
Acest produs îndeplinește cerințele următoarelor standarde EMC pentru echipamentele
electrice pentru măsurare, control și utilizare în laborator:
• EN 61326 -1 (IEC 61326 -1): emisii de clasă A; Imunitate de bază
• EN 55022 (CISPR 22): Grupa 1, emisii de clasă A.
• EN 55011 (CISPR 11): Grupa 1, emisii de Clasa A.
• AS / NZS CISPR 11: Grupa 1, emisii de clasă A.

• AS / NZS CISPR 22: Grupa 1, emisii de clasă A.
• FCC 47 CFR Partea 15B: Emisii de clasă A.
• ICES -001: emisii de clasă A.

CAPITOLUL 3
Descrierea mediilor software folosite in aplicatie

IMAQdx Open Camera VI

Deschide o cameră, întreabă camera pentru capacitățile sale, încarcă un fișier de configurare a
camerei și creează o referință unică la aparatul foto. La final are nevoie de IMAQdx Close
Camera VI pentru a termina referinta.

IMAQdx Close Camera VI

Încetează o achiziție în curs, eliberează resursele asociate unei achiziții și închide sesiunea de
cameră specificată.

IMAQdx Configure Grab VI

Configurează și începe o achiziție.Efectuează o achiziție care buclează continuu pe un inel de
tampoane. Utilizați Grab VI pentru achiziția de imagini de mare viteză. Utilizați IMAQdx
Grab VI pentru a copia o imagine din buffer. Dacă apelați acest VI înain te de a apela
IMAQdx Open Camera VI, IMAQdx Configure Grab VI trebuie sa folosesti în mod implicit
cam0.

IMAQ Create VI

Blocul IMAQ Create VI, nu este utilizat la întâmplare ca și intrare pentru blocul IMAQ Read
Image and Vision Info VI. El este utilizat în această manieră deoarece cu ajutorul se creează o
locație temporară pentru o imagine. Acest lucru ajută la afișarea imaiginilor în LabView.

Color Sensitivity

Proprietatea paletei: Prelucrarea culorilor
Necesită: modul de dezvoltare NI Vision
Extrage caracteristicile de culoare ale unei imagini poate fi utilizată pentru potrivirea
culorilor sau pentru alte aplicații legate de informații de culoare, cum ar fi identificarea
culorilor și segmentarea imaginilor color.

Descriptorul ROI (ROI Descriptor) este descriptorul care indică regiunile din imagine care
conțin culori le pe care trebuie sa le folosesti . Dacă descriptorul ROI conține mai multe
regiuni, V I acumulează informații despre fiecare culoare din fiecare regiune . Dacă
Descriptorul R OI este gol sau nu este conectat, VI consideră toata imagine drept o singură
regiune.

(Global Rectangle)
Global Rectangle conține coordonatele dreptunghiului de delimitari.

(Contours)
Contururile sunt toate formele individuale care definesc un ROI.
(Id)
„ID” iti spune dacă conturul este marginea exterioară sau interioara a unui ROI.
(Type)
„Type” este tipul de formă al conturului.
(Coordinates)
„Coordinates” indică poziția relativă a conturului.
(Image )
„Image” este o referință la imaginea coloră din care trebuie să aflii informații despre culoare.

(Color Sensitivity)
Sensibilitatea culorii specifică sensibilitatea informațiilor de culoare din imagine. Valoarea
implicită este mică. Setați această opțiune la Înaltă când trebuie să distingeți cul orile cu valori
apropiate de nuanță.
(Color Spectrum)
Spectrul de culori returnează caracteristicile de culoare din regiunea imaginii. Aceste
caracteristici reprezintă informațiile de culori din re giunea de imagini într -o formă compactă.

Index Array Function

Necesită: Sistem de bază de dezvoltare
Returnează elementul sau sub -array -ul matricei n -dimensionale la index.
Când conectați o matrice la această funcție, funcția se redimensionează automat pentru a afișa
intrările index pentru fiecare dimensiune din matricele pe care le transmiteți la matricea n –
dimension. De asemenea, puteți adăuga terminale suplimentare sau subarray prin
redimensionarea funcției. Panoul conector afișează tipurile de date i mplicite pentru această
funcție polimorfă.
In Range and Coerce Function

Proprietatea paletei: Funcții de comparare
Necesită: Sistem de bază de dezvoltare
Stabilește dacă x se încadrează într -un interval specificat de limita superioara și de limita
infer ioara și, selecteaza valoarea care se încadrează în intervalul respectiv. Funcția efectuează
coerciția numai în modul Comparare elemente. Această funcție acceptă valori pentru timbru,
dacă toate intrările sunt valori ale timbrului. Puteți modifica modul de comparație al acestei
funcții.
Panoul conector afișează tipurile de date implicite pentru această funcție .

Block diagram aplicatie :

Spectrul culorilor:

Spectru l de culori cu un număr mai mare de containere (elemente ) reprezintă informații
despre culoare într -o imagine cu mai multe detalii, cum ar fi o culoare cu rezolutie mai buna ,
decât un spectru cu mai puține containere. În IMAQ Vision poți alege între trei setări de
sensibilitate a cu lorii – joase, medii și înalte. Sensibilit atea joasă este împățită în șapte
sectoare, dând un total de 2 × 7 + 2 = 16 cutii. Sensibilitatea medie împarte spațiul de culori în
14 sectoare, dând un total de 2 × 1 4 + 2 = 30 de containere. Sensibilitatea inalta împarte
spațiul de culori nuanță în 28 s ectoare, dând un total de 2 × 28 + 2 = 58 de containere.
Valoarea fiecărui element din spectrul de culori indică procentajul de pixeli din imagine în
fiecare culoare.
Test aplicatie :

Capitolul 4
Concluzii si contributii personale
Prin intermediul prezentei lucr ării am realizat o aplicație, utilizând platforma LabView.
Această aplicație are scopul de a recunoaște culorile unui semafor , pe care le întâlnește orice
conducător auto. Un scop secundar al acestei lucrări de licență este acela de a arăta
multifuncționalitatea platformei LabView dar și ușurința cu care se pot dezvolta aplicații
vizuale utilizând platforma ca și mediu de programare. Acesta recunoaste diferite tipuri de
culori din spectru culorilor. Limbajul de programare grafica La vVIEW integrează toate
mijloacele necesare programării ingineriei științifice într -o singură metodologie, dând
posibilitatea ultilizatorilor de a vizualiza și construi, complet automat, sisteme de măsurare și
comandă.
Un alt avantaj major al aplicației d ezvoltate este acela că aplicația poate fi util izată și in
domeniul industriei , aceasta recunoaste culorile tuturor obiectelor .
Toate avantajele prezentate mai sus duc la costuri reduse de implementare, dar și
flexibilitatea și ușurința efectuării unor m odificări ulterioare în aplicația deavoltată, prin
intermediul setărilor din interfața de comunicare dintre utilizator și aplicație.
Contribuțiile personale la realizarea prezentei lucrări de licență sunt următoarele:
 Sinteza bibliografică pentru partea t eoretică și practică a lucrării:
o Articole științifice, publicații de specialitate și manuale despre partea software;
o Documentarea prin intermediul internetului despre prelucrarea digitală a
imaginilor;
o Documentarea prin intermediul internetului și a artico lelor de specialitate

respectiv a publicațiilor de specialitate despre implementarea algoritmului de căutare a
șabloanelor, având o eficiență ridicată;
 Elaborarea părții practice a lucrării:
o Realizarea aplicației folosind mediul de programare LabView;

BIBLIOGRAFIE
[1] Sorandaru C., Intrumentație virtuală în inginerie electrică, Editura Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2003;
[2] http://www.ni.com/newsroom/release/students -can-now-design -sophisticated -systems -in-
one-semester -with-ni-myrio/ro/ ;
[3] http:/ /www.catia.ro/articole/labview1/labview1.htm ;
[4] http://www.ni.com/pdf/manuals/376047d.pdf ;
[5] www.ni.com
[6] www.wiki pedia.com
[7] Cottet.F., Bazele programarii in Labview, Editura matrix Rom, Bucuresti, 1998;