Realizarea Unei Afaceri Proprii In Domeniul Ingrasarii Tineretului Ovin

CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I

CERCETARI BIBLIOGRAFICE

1.1. Bazele biologice ale producției de carne

1.2. Însușirile fizico-chimice și nutritive ale cărnii de ovine

1.3. Factorii care influențează producția de carne de ovină

Capitolul II

CONSIDERAȚIUNI GENERALE ASUPRA CONDIȚIILOR AGRO-PEDOCLIMATICE DIN ZONA STUDIATĂ

2.1.Cadrul geografic

2.1.1 Scurt istoric al comunei Căianu

2.1.2. Așezarea geografică

Capitolul III

FUNDAMENTAREA REALIZĂRII PROIECTULUI

3.1.Scopul lucrării

3.2. Prezentarea fermei

3.4. Material biologic

3.5. Planul de afaceri

3.5.1. Date generale privitoare la solicitant

3.5.2. Descrierea situației curente

3.5.3. Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora

3.5. 4. Schimbările de management și pregătire profesională solicitată

3.5.5 Tipul și cantitatea produselor obținute în timpul și după structurare, inclusiv oportunitățile de piață

3.5.7. Elemente referitoare la mediu

3.5.8. Evaluarea principalelor riscuri

3.5.10. Sinteza veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare la nivelul de exploatare

Venituri

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Din timpuri străvechi, ovinele au fost deosebit de apreciate, datorită diversității producțiilor și valorii economice superioare a acestora. În evoluția socială, economică și istorică a poporului român, ovicultura reprezintă o îndeletnicere pentru milioane de agricultori, de-a lungul timpului crescătorii de ovine au susținut Societățile culturale românești, școlile în limba română, precum și puternice bănci care la rândul lor au lansat și sprijinit mulți întreprinzători și oameni de cultură români.

Prin valoarea lor intrinsecă și a producțiilor obținute, ovinele constituie o bogăție națională a țărilor crescătoare, ele oferind produse alimentare valoroase (carne, seu, lapte), materii prime pentru industria ușoară (lână, pielicele, piei), contribuind în final la realizarea programului economic al țărilor crescătoare și la ridicarea nivelului de trai al populației.

De-a lungul timpului, ovicultura a trecut prin numeroase și variate transformări, în unele țări acestea având un caracter mai intens și mai profund, față de altele, în funcție de gradul de dezvoltare socio-economic și de progresele realizate în domeniul științei și practicii creșterii, ameliorării și exploatării speciei. Numărul foarte mare de rase și varietăți de oi existent pe plan mondial (350 – 500), care se cresc pentru diferite producții, precum și diversitatea condițiilor climatice, de relief și social economice, au contribuit la practicarea unor sisteme tehnolgice de exploatare foarte diferite, de la cele pastoral extensive la cele intensiv industriale.

Specia ovină reprezintă o rezervă importantă pentru acoperirea unei părți din deficitul mondial de proteină din hrana omului. Producția de carne de ovină, deși cunoaște în ultimii ani o evoluție ascendentă, raportată pe cap de locuitor a rămas stabilă sau ușor scăzută comparativ cu producția de carne de porc sau de pasăre, această situație datorându-se faptului că noile metode genetice de ameliorare au fost aplicate pe scară mai redusă în creșterea ovinelor comparativ cu alte specii.

Greutatea medie a carcaselor obținute în urma sacrificării la nivel mondial a fost de 15 kg cu limite ce variază între 13 kg pe continentul african și 24 – 25 de kg în America de N și C. Pe continentul European greutatea carcaselor a fost în medie de 14 – 15 kg cu valori de 18 kg în Franța, 20 kg în Germania, 23 kg în Italia, 15 kg în România, 19 kg în Anglia.

Capitolul I

CERCETARI BIBLIOGRAFICE

1.1. Bazele biologice ale producției de carne

Din punct de vedere biologic carnea se produce în urma procesului de creștere realizată pe parcursul ontogenezei.

CARNEA – poate fi definită după o serie de criterii ca: criteriul anatomohistologic, criteriul zootehnic, economic, criteriul conservabilității și păstrării, criteriul modului de consum.

anatomohistologic – carnea reprezintă totalitatea formațiunilor anatomice care intră în structura carcasei;

zootehnic – carnea reprezintă animalul îngrășat sau recondiționat livrat la abator, valoarea lui exprimându-se în kilograme greutate vie, acumulare de masă medie zilnică, calitate comercială și preț la livrare;

economic – carnea reprezintă totalitatea produselor obținute prin valorificarea animalului abatorizat, de regulă carcasă și al cincelea sfert format din: organe roșii (ficat, inimă, plămâni, rinichi, glande interne, limbă, creier, obraji, buze), subproduse albe (stomace, intestine, picioare și uger), alte subproduse (piele, seu, coarne, unghii);

comercial – carnea reprezintă numai țesutul muscular cu țesuturile conjunctiv și adipos adiacent, dar în sens larg reprezintă totalitatea produselor de măcelărie vandabile. După acest criteriu carnea se evaluează cantitativ, calitativ și econimic;

conservabilitatea – clasifică carnea astfel: proaspătă, refigerată (40C, 3 săptămâni), congelată (-12…-200C, 6 luni);

consumabilitatea – carnea reprezintă porțiunea din carcasă utilizată sub diferite forme în alimentație, astfel putându-se folosi carnea ca atare sau extract de carne (soluția concentrată de substanțe nutritive din carne, fără grăsime și albumine, obținută prin tratament termic cu apă la 900C și concentrarea soluției rezultate).

CREȘTEREA – reprezintă procesul complex al proceselor biologice și chimice, care se declanșează în momentul fecundării și se încheie la atingerea vârstei de adult. Acest proces se desfășoară prin trei etape biologice distincte:

hiperplazia celulară – constă în multiplicarea celulară, care începe de la divizarea zigotului, cu intensitate maximă în faza intrauterină și se încheie odată cu maturitatea somatică a individului;

hipertrofia celulară – procesul prin care se depune substanță de neoformație în interiorul celulei și al spațiului dintre ele, este baza formării cărnii;

diferențierea celulară și acumularea de substanță – constă în formarea de celule noi specializate atât morfologic cât și funcțional.

Creșterea poate fi exprimată prin creștere difernțiată sau prin creștere relativă și prezintă două laturi care nu pot fi diferențiate totalmente între ele:

cantitativă sau creștere;

calitativă sau dezvoltare.

Ontogeneza reprezintă procesul de dezvoltare individuală a organismului animal, de la stadiul de ou până la sfârșitul existenței sale în procesul filogenetic al evoluției. Procesul este influiențat de o serie de factori interni și externi, aceștia fiind controlți de sistemul neuroendocrin, (Fig. 1.1).

Fig. 1.1 Reglarea hormonală a creșterii și dezvoltării

(după Georgescu Ghe., 2000)

Ontogeneza se derulează în două etape și anume:

etapa prenatală – cuprinde perioada de la fecundare la naștere, organismul parcurgând următoarele faze:

faza de zigot – durează de la fecundare până la nidare, fază în care creșterea se face numai prin diviziune celulară, fără acumulare de substanță citoplasmatică și parcurge două stadii: morulă (au organizare a celulelor sub formă de mură) și blastulă care prezintă un strat de celule extern denumit trofoblast și unul intern denumit embrioblast, între straturi existând o cavitate cu lichid de nutriție bogat în proteine;

faza de embrion – care se derulează de la nidare până în momentul diferențierii țesuturilor și organelor, prin multiplicarea celulelor embrioblastului, durând la specia ovină, suină și bovină între 23 – 34 zile. Multiplicarea celulelor trofoblastului vor duce la formarea învelitorilor embrionare (amniosul, alantoida și corionul, care va genera rețeaua de vase sangvine capilare care intră în structura cordonului ombilical) și a celor trei straturi ale embrionului (ectoderm, endoderm și mezoderm), care stau la baza formării țesuturilor și organelor;

faza de făt – are loc de la 23-34 zile de viață intrauterină până la apariția și maturația fătului, fază în care au loc modificări calitative de ordin biochimic, histologic, morfologic și funcțional:

crește conținutul în substanță uscată al fătului;

are loc dezvoltarea intensă a țesutului nervos;

țesutul muscular se dezvoltă în prima fază prin hiperplazie, iar apoi prin hipertrofie;

țesutul osos se dezvoltă prin osificare primară, secundară și creșterea oaselor în lungime;

țesutul gras se dezvoltă prin hiperplazie și diferențiere celulară, urmată de hipertrofie;

intensitatea dezvoltării organelor este diferită, astfel inima, rinichii și ficatul au o dezvoltare mai accelerată, pe când tractusul digestiv are o dezvoltare mai redusă;

dezvoltarea intensă a extremităților;

apariția funcției circulatorii, singura care se manifestă în această perioadă;

apariția la mamifere a părului și a lânii.

etapa postnatală – se derulează de la naștere până la atingerea maturității somatice a animalului, cuprinzând fazele:

faza prepuberală – de la naștere la pubertate, cuprinde stadiile: stadiul de sugar, stadiu de animal înțărcat și faza de puber (este etapa în care animalul produce gameți, se poate reproduce și realizează o creștere intensă, controlată de mediul tehnologic);

faza de maturitate – care se derulează de la pubertate până la atingerea maturității somatice și se caraterizează prin creșterea dimensiunilor de lungime și adâncime, atingerea a 75% din masa corporală a adultului, creșterea consumului de hrană și a capacității de asimilare a acesteia;

faza de adult – se întinde de la finalul fazei anterioare până la instalarea celei senile și constă în atingerea dezvoltării corporale maxime. Se caracterizează prin depunerea redusă de proteine în organism și prin depunere intensă de grăsime, aceasta diminuînd calitatea carcasei;

faza senilă sau bătrâneațea – procesul de creștere a stagnat, unele funcții fiziologice regresează sau nu mai au funcționalitate, scheletul și masa corporală se reduc, carnea având indici de calitate inferiori.

La specia ovină se disting de asemenea perioadele de creștere intrauterină și postuterină.

În perioada intrauterină, se disting stadiile: preembrionar, embrionar și fetal.

Stadiul preembrionar este reprezentat de faza de pregătire a partenerului mascul și femel pentru reproducție, respectiv de pregătire a celulelor sexuale pentru fecundație.

Stadiul embrionar, durează 45 – 50 de zile și se derulează din momentul fecundației până la fixarea placentei, timp în care au loc diferențieri funcționale ale unor celule, țesuturi și organe, în final având loc formarea embrionului. La specia ovină de la momentul fecundării până la începerea segmentării trec aproximtiv 7 zile, după care are loc formarea blastocistului, trofoblastului, embrioblastului și veziculei embrionare, prin transformarea blastomerilor. Fixarea veziculei blastodermului în mucoasa uterină, are loc la 11 – 13 zile după fecundare. Gastrularea se derulează între a 8-a și a 11-a zi după fixarea în peretele uterin a blastulei cu un singur strat, după care se formează ectodermul cu alte două straturi, respectiv endodermul și mezodermul.

Hrănirea și respirația embrionului, are loc în această perioadă prin intermediul trofoblastului și a sacului celular. La 17 zile lungimea embrionului este de cca 4 mm, după care începe a se forma inima și cerebelul, iar până în a 20-a zi, pe lângă veziculele cerebrale, ficatul, rinichii și extremitățile, lungimea embrionului fiind de 5 mm, nefiind formate încă cotiledoanele, astfel că hrănirea și respirația se face cu ajutorul alantocorionului.

Stadiul fetal, care durează între 105 – 110 zile este important pentru viața productivă a noului produs, deoarece începând cu a 60 zi începe dezvoltarea foliculior piloși primari și secundari, iar în ultimele 60 de zile de gestație desăvârșirea masei corporale la naștere, (Bray R și col, 1992). Începând cu a 50-a zi are loc și definitivarea celulelor primitive, precursoare ale fibrelor musculare "lente", numeric ele fiind definitive pentru întreaga viață, în continuare creșterea în greutate a animalului făcându-se numai prin dezvoltă între a 8-a și a 11-a zi după fixarea în peretele uterin a blastulei cu un singur strat, după care se formează ectodermul cu alte două straturi, respectiv endodermul și mezodermul.

Hrănirea și respirația embrionului, are loc în această perioadă prin intermediul trofoblastului și a sacului celular. La 17 zile lungimea embrionului este de cca 4 mm, după care începe a se forma inima și cerebelul, iar până în a 20-a zi, pe lângă veziculele cerebrale, ficatul, rinichii și extremitățile, lungimea embrionului fiind de 5 mm, nefiind formate încă cotiledoanele, astfel că hrănirea și respirația se face cu ajutorul alantocorionului.

Stadiul fetal, care durează între 105 – 110 zile este important pentru viața productivă a noului produs, deoarece începând cu a 60 zi începe dezvoltarea foliculior piloși primari și secundari, iar în ultimele 60 de zile de gestație desăvârșirea masei corporale la naștere, (Bray R și col, 1992). Începând cu a 50-a zi are loc și definitivarea celulelor primitive, precursoare ale fibrelor musculare "lente", numeric ele fiind definitive pentru întreaga viață, în continuare creșterea în greutate a animalului făcându-se numai prin dezvoltarea în lungime și volum a acestora. Aceste procese susțin obligativitatea începerii furajării stimulative a oilor gestante, începând cu ziua 50 de gestație.

Perioada extrauterină, prezintă în special în stadiile de nou născut și de alăptare unele cerințe legate de condițiile mediale de exploatare (microclimat, nutriție, întreținere), care vor determina potențialul productiv al animalului în stadiul de tineret și de adult. Este un interval de timp în care are loc pe lângă dezvolatarea corporală și dezvoltarea tractusului digestiv și a echipamentului enzimatic al acestuia.

Stadiul de nou născut, reprezită temporar prima zi de viață a animalului și este perioada de adaptare a funcțiilor organismului la mediul extern.

Stadiul de alăptare, are o perioadă variabilă de la 1 la 3 luni, în funcție de tehnica de înțărcare aplicată, fiind caractzerizat printr-o intensă creștere și dezvoltare corporală. Acest stadiu este deosebit de complex, deoarece mielul se adaptează și are reacție la factorii de mediu, în special la hrănirea suplimentară. Urmează stadiul maturizării sexuale, între 5 – 7 luni, când se conturează tipul morfoproductiv, iar celulele sexuale devin apte pentru fecundație.

O alimentație carențată a oilor gestante în faza embrionară nu are o acțiune așa de nefastă asupra fetusului ca și în cazul fazei fetale, dar o alimentație parcimonioasă a oilor mame în primele stadii ale gestației poate duce la resorbție embrionară, avorturi sau la obținerea de miei subponderali. În stadiul de sugar, o alimentație insuficientă, afectează zonele și țesuturile determinante pentru producția de carne, în aceste condiții animalele nu vor mai putea avea o evoluție a comformației tipică cu vârsta lor, (Fig. 1.2). La început se dezvoltă dimensiunile de înălțime și lungime, iar ulterior cele de adâncimi, lărgimi și perimetre.

La începutul perioadei de alăptare, mielul are un consum mai redus de hrană, deoarece volumul stomacului glandular este redus, dar odată cu trecerea timpului, are loc trecerea de la digestia monogastrică la cea poligastrică, datorită consumului de furaj suplimentar începând cu a 10-a zi de viață, furajul fiind celulozic.

Analizând datele prezentate în figura 1.3. se constată că până la vârsta de 6 luni ritmul de creștere este intens la ambele sexe, iar după aceea se reduce, din care cauză sunt supuși îngrășării cu precădere berbecuții. Atingerea la vârsta de 10 – 12 luni a 80 – 82 % din masa corporală a adultului creează premisele repartizării tineretului femel la montă mai devreme, ceea ce permite reducerea perioadei de investiție și creșterea perioadei de exploatare economică, contribuind astfel la sporirea producției de carne.

Fig. 1.3. Evoluția masei corporale a mieilor și tineretului ovin de rasă Merinos de Palas de la 0 – 15 luni, față de cea de la vârsta adultă, (după Georgescu Ghe., 2000)

1.2. Însușirile fizico-chimice și nutritive ale cărnii de ovine

În sens larg carnea reprezintă partea comestibilă, rezultată în urma sacrificării animalelor, dar restrâns se înțelege doar partea de țesut muscular. Sensul larg cuprinde: țesut muscular, țesut conjunctiv, țesut cartilaginos, osos, vase de sânge și nervi. După proporția țesuturilor care aderă la mușchi se diferențiază: carne macră, carne cu os, carne aleasă (fără flaxuri). Proporția acestor țesuturi depinde de starea de îngrășare, rasă, vârstă.

La animalele tinere carnea conține o proporție însemnată de țesut conjunctiv, care are și rol nutritiv deoarece are în conținut o cantitate mare de lichid tisular. Cu înaintarea în vârstă fibrele conjunctive își pierd elasticitatea devenind mai dure, datorită fixării fierului și calciului. Tot cu înaintarea în vârstă are loc și depunerea de țesut adipos, care determină marmorarea și perselarea cărnii.

Aspectul, structura, valoarea nutritivă și comercială a cărnii de ovine sunt determinate de o serie de însușiri fizice și chimice, care sunt variabile în funcție de rasă, linie, individ, sex, vârstă, tehnologie și stare de îngrășare.

O însușire fizică importantă a cărnii de ovine este frăgezimea, care reprezintă proprietatea cărnii de a opune o anumită rezistență la presare, tăiere, rupere sau zdrobire prin masticație. Gradul de frăgezime este determinat de finețea fibrelor musculare, structura țesutului conjunctiv și proporția grăsimii de infiltrație. Finețea fibrei musculare la ovine este în jur de 27 – 33 microni.

Carnea animalelor tinere are fibra mai fină și de culoare roz intens, în timp ce la animalele adulte fibra este mai groasă de consistență tare, ațoasă iar culoarea cărnii mai roșiatică.

Gustul este specific, fiind influiențat de modul de hrănire și de tehnica de preparare culinară, fiind determinat de proporția și structura proteinelor, a substanțelor grase, glucidelor și sărurilor minerale

Mirosul cărnii de ovine este specific amoniacal, fiind mai pronunțat la ovinele în vârstă, la berbeci și în general la ovinele cu stare slabă de întreținere. Mirosul este atenuat sau înlăturat la carnea tineretului ovin îngrășat, din rasele precoce sau metișii acestora. Acesta este influiențat de nivelul de hrănire cu concentrate și săruri minerale, îneosebi NaCl și prezența apei la discreție.

Compoziția chimică (Tabelul 1.1.) a cărnii de ovine este influiențată de gradul de îngrășare astfel, la mielul gras apa este în proporție de 47,80 %, iar la cel slab procentul de apă este de 57,30 %, pe când la oaia foarte grasă conținutul în apă este de 35,20 %.

Procentul de grăsime variază de la 18,70 % la mielul slab până la 45,80 % la oaia foarte grasă. Substanțele azotate se găsesc în carnea de ovine în procent de 13,56 %, iar cenușa în proporție de 2,89 %.

Tabelul 1.1.

Compoziția chimică a cărnii la diferite specii de animale

(Sinteză după diferiți autori)

Compziția chimică a cărnii de ovină este dependentă de regiunea corporală, astfel că cea provenită din regiunea flancului și coastelor este mai grasă decât cea din jigou, (Tabelul 1.2). Există diferențieri și în ceea ce privește rasa, astfel la rasele specializate grăsimea este repartizată uniform, la rasa Țurcană sub formă de depozite subcutane, iar la grupa raselor Kurdiuk este repartizată în partea posterioară carcasei.

Tabelul 1.2.

Compoziția chimică a cărnii la tineret ovin îngrășat, %

(După S. Dărăban, 2004)

Carnea de ovine are un conținut mai ridicat în Ca și P și mai scăzut în Fe, comparativ cu cea de porcine și bovine (Tabelul 1.3.).

În privința valorii energetice, carnea de oaie se situează la nivelul celei de vacă, astfel un kg de carne de cârlan îngrășat, la vârsta de 5 luni, în funcție de starea de îngrășare furnizează 2200 – 3300 calorii, la ovina adultă îngrășată caloricitatea variază între 3144 – 1192 calorii, iar la miei între 2607 – 1428 calorii, (Mierliță D., 2001). Valoarea nutritivă a cărnii de ovină face ca ea să fie recomandată în hrana copiilor datorită conținutului ridicat de lizină, care este stimulator al creșterii.

Tabelul 1.3.

Conținutul cărnii în săruri minerale

(După V. Sârbulescu, citat de Georgescu Ghe., 2000)

De asemenea concură la recuperarea substanței de uzură, în combaterea anemiilor și hemofiliilor. Rolul determinant în stabilirea valorii biologice și nutritive a cărnii de ovine revine conținutului în aminoacizi esențiali, care reprezintă 85 % din azotul total existent, (Tabelul 1.4).

Tabelul 1.4.

Conținutul cărnii de ovină în aminoacizi – % din proteine

(Daraban S., 2006)

1.3. Factorii care influențează producția de carne de ovină

Ca și celelalte producții ale ovinelor, cea de carne este subordonată factorilor genetici (rasa, individul, sexul și tipul de fătare), factorilor de mediu intern (vârsta, starea de sănătate și fiziologică) și factorilor de mediu extern (factori pedoclimatici, factori tehnologici, factori organizatorici), care vor fi dezbătuți pe larg într-un capitol separat.

Rasa, există rase precoce de carne care produc cantități mari de carne de calitate superioară și în timp scurt comparativ cu rasele tardive. De asemenea acestea au un grad de valorificare a furajelor mai ridicat și un randament la sacrificare mai mare.

Individualitatea, în cadrul fiecărei rase, indiferent de gradul ei de precocitate există plus variante cu aptitudini deosebite pentru producția de carne, care selecționate pun bazele unor nuclee valoroase.

Sexul și tipul de fătare se manifestă prin faptul că masculii au o intensitate de creștere mai mare comparativ cu femelele, iar indivizii din fătări simple au o energie de creștere mai mare față de cei proveniți din fătări gemelare.

Vârsta influențează în mod direct capacitatea de conversie a furajelor și deci potențialul de creștere și îngrășare, de depunere a grăsimii și musculaturii. De la mieii sacrificați la 4 – 8 săptămâni, la greutate de 8 – 14 săptămâni se obțin carcase de de 4,5 – 7 kg cu conținut ridicat în apă și contraindicată dieteic din cauza proteinelor nematurate și a procentului ridicat de cartilagii.

Starea de sănătate și cea fiziologică influențează în mod direct producția de carne, prin buna funcționare a sistemului neuroendocrin care controlează întreg procesul de creștere și îngrășare.

Factorii de mediu extern influențează în măsură mare producția de carne, asfel că de exemplu prin îngrășarea intensivă de „100 de zile” rezultă carcase de calitate, greutatea la sacrificare fiind de peste 32 kg.

Factorii care determină sporirea nivelului producției de carne de ovină sunt:

intensivizarea tehnologiilor de creștere și îngrășare;

ameliorarea raselor, existența raselor specializate și aplicarea încrucișărilor industriale;

creșterea eficienței sistemelor tehnologice de îngrășare;

creșterea cerințelor din partea consumatorilor pentru acest produs.

Această sporire poate fi făcută prin:

intensivizarea și eficientizarea reproducției, care se poate face prin îmbunătățirea indicilor de reproducție, densificarea fătărilor, precocizarea reproductivă;

aplicarea înțărcării precoce a mieilor destinați producției de carne;

aplicarea încrucișărilor industriale și stabilirea celor mai optime grade de combinabilitate;

intensivizarea tehnologiilor, în funcție de condițiile zonei și de cerințele fiecărei categorii de ovine.

Capitolul II

CONSIDERAȚIUNI GENERALE ASUPRA CONDIȚIILOR AGRO-PEDOCLIMATICE DIN ZONA STUDIATĂ

2.1.Cadrul geografic

2.1.1 Scurt istoric al comunei Căianu

Favorizată de așezarea geografică într-o zonă bine împădurită, oferind posibilități de adăpost și în același timp, cu posibilități de cultivare a unor plante diversificate, teritoriul comuei Căianu a oferit condiții prioelnice pentru apariția unor comunizăți umane din timpuri străvechi. Deși nu s-au descoperit vetre de așezări umane proproiu-zise anterioare ocupației romane, prezența oamenilor pe aceste meleaguri este atestată de numeroase unelte și obiecte găsite în vatra satului sau în imediata apropiere.

Satul Căianu este atestat documentar din anul 1326, cu prilejul stabiliri hotarelor moșiei Juc. La data de 13 septembrie 1326, Conventul din Alba Iulia semnează, cu ocazia hotărnicirii moșiei Juc, care este vecină cu satul Căianu „Villa Kalyan”, că proprietarii acestui sat, Nicolae și Mihail, fii lui Ioan, fiul lui Manus, nobil de Căianu, s-au împotrivit punerii semnelor de hotar. În cursul deceniului VI al sec.al XIV – lea mai multe acte consemnează că nobilii din Căian, frații Manus și Bartholomeu, Iacob, zălogesc lui Nicolar Wass cel tânăr de Sântejude și orașui Cluj diferite moșii. În anul 1358, la 1 august în satul Căianu se ține scaunul de judecată al juzilor Comitatului Cluj, în prezența comitetului, cu care prilej se emit două documente.

La Căianu, procesul de colectivizare s-a încheiat în anul 1962 și a durat până în 1991. În perioada C.A.P. – ului terenul a fost destinat cultivării cerrealelor, producția de legume, plante tehnice, viță de vie, dar și în zootehnie. În iarna anului 1991 C.A.P. – ul s-a desființat, iar Comisia de aplicare a Legii 18/1991 a Fonfului Funciar a trecut la punerea în posesie a foștilor proprietari.

2.1.2. Așezarea geografică

Comuna Căianu este situată în partea central-estică a județului Cluj, la intersecția coordonaltelor geografice 460 45’ latitudine nordică și 230 52’ longitudine estică. Se învecinează cu comunele: Bonțida la nord, Palatca la nord-est, Mociu și Suatu la est, Cojocna la sud, Apahida și Jucu la vest.

Totalizează o suprafață de 61,86 km2, în componența sa intrând șase sate cu următoarele suprafețe: Căianu 57,8 ha, Vaida – Cămăraș 39,7 ha, Bărăi 41,8 ha, Căianu – Vamă 23.3 ha, Văleni 20.2 ha și Căianu Mic 11 ha. Centrul comuei se situează la 29 km de Municipiul Cluj-Napoca și la 12 km de Comuna Mociu, cu perspectivă de urbanizare.

Populația, în descreștere, totalizează în prezent 2452 locuitori, reprezentând o densitate la nivelul comunei de 40 locuitori/km2. Profilul economic al comunei este agricol.

Structura geologică

Din hărțile geologice existente rezultă că suprafața comunei Căianu se include în întregi, e în zona miocenului, caracterizând arealul central al vastului bazin transilvănean, respectiv Câmpia Transilvaniei.

Formațiunile întâlnite în sectorul studiat sunt cele bugloviene, în general pe văi și pe versanți; sarmațiene (volhinian-bassarabian inferior) pe fluvii și treimea superioară a versanților; badenianul (tortonianul) apare pe teriotoriul de vest al comunei, în diapirul de pe aceeași latură a bazinului transilvănean, pe axul anticiclinalului major Turda – Cojocna – Gădălin – Sic – Săcălaia – Bunești, în lungul căruia au fost întinse pâna la suprafață masivele de sare de la Turda, Cojocna și Sic.

Fâșia de cute diapire se dezvoltă spre vest de axul anticlinal major. Spre est, în spațiul comunei Căianu, se înregistrează un singur anticlinal, scurt, pe intefluviu dintre Valea Căianului și Valea Cojocnei. Acesta nu se imprimă în relief dacât prin îngustarea relativă a văii, în sectorul de la vest de localitatea Căianu – Vamă.

La este de zona diapiră, formațiunile bugloviene sunt aproape nederajate tehntonic, păstrînd doar o slabă înclinare sore centrul Depresiunii Transilvaniei, sub un unghi de 5 – 70, astfel că stratele devin monoclinale și se reflectă în ușoară asimetrie a versanților.

Pe teritoriul comuei, este situat de fapt buglovianul superior, constituit din marne, dar și cu intercalații nisipoase cu concrețiuni, având la bază tuful de Iclod, iar în acoperiș, tuful de Ghiriș.

Marnele sunt slab folositoare. În general „patul” de marne de la baza sarmațianului inferior și mediu din zona investigată, foarte slab permeabil, se umectează ușor și favorizează alunecări de teren destul de frecvente, proces care se pare că a avut o intensitate deosebită de cuaternar, când s-au dezvoltat asociațiile de tip „glimee” (alunecări monteculare), în prezent fixate.

Litologic, formațiunile întâlnite pe raza comunei Căianu sunt reprezentate printr-o serie marno-nisipoasă, cu intercalații de gresii și tufuri dacitice (tuful de Ghiriș din talpa Volhinianului și de Iclod.

Cîteva descrieri pun în evidență aceste strate, mai ales prin orizonturi de gresii, care generează abrupturi sub formă de cueste, dată fiind înclinarea stratelor. În orizonturi de nisipuri sunt prezente și concrețiuni de tipul trovanților de Feleac, dar nu sunt sferoidale, ci în general alungite. Acestea sunt caracteristice în deshiderea de proporții ceva mai mari din Dealul Livezii, unde este exploatat de localnici, atât nisipurile cât și mano-argilele intrcalate.

Cuaternalul este prezent exclusiv pe văi, sub formă de aluviuni sau de depozite deluvio-proluviale, la nivelul luncilor și a unor trene înguste de glacisuri, utilizate agricol. Terasele lipsesc, neexistând condiții pentru formarea lor. Cu totul local, suprafața luncilor conservă mici tăpșane mai înalte (3 – 5 m) care s-ar putea racorda într-un nivel al terasei inferioare (de luncă). Până nu demult resursele subsolului se limitau la exploatarea locală a marnelor argiloase și a gresiilor, dar în ultimii ani s-au descoperit zăcăminte însemnate de gaz metan în dealul Șoma și în zona Poieți.

Zona de relief

Comuna Căianu se include integral în subdiviziunea centrală a Depresiunii Transilvaniei, respectiv în Câmpia Transilvaniei, denumire mai puțin adecvată reliefului său colinar – deluros dar legată nemijlocit de funcția sa agricolă, ca grânar transilvănean.

T. Morariu (1958) și V. Mihăilescu (1966), urmărind în detaliu trăsăturile fizioc-geografice ale Câmpiei Transolvaniei, au preconizat subdiviziunea acesteia în două compartimente: Câmpia de coline înalte a Transilvaniei, aferentă apropae exclusiv bazinului hidrografic al Mureșului și Câmpia de coline joase a Transilvaniei, aferentă a bazinului Someșului, zonă în care se integrază și comuna Căinau, caracterizîndu-se printr-un relief mai fregmentat și cu altitudini frecvente, la nivelul interfluviilor de 500 – 600 m (în mod excepțional de 600 m) și cu o adâncime a fregmentării de 250 – 300 m (local chiar mai mult). Cota maximă de 550,2 m se întâlnește în vârful Picueț (diminutiv pentru Picui, provenit din latinescul pșiculus, tradus prin pisc-vârf relativ ascuțit).

Insular, valori de 500 – 525 m se întâlnesc în câteva puncte, pe interfluviul de pe dreapta Văii Căianului, în perimetrul satului Dâmburile, aparținând comunei Suatu, precum și la nord de satul Vaida-Cămăraș, practic pe intefluvile limită dispre este și nord. Menționăm astfel Dealul Hinteș – 524,1m, Dealul Tog – 514,4m, Dealul Căianului – 542,2m și Dealul Șoma – 491m.

Cea mai mare parte a interfluviilor se menține întra 400 și 475m, iar pe axa văilor valorile altitudinii coboară cître 300 – 200m. În această situație adâncimea de relief înregristrează circa 150 – 200m; fragmentarea orizontală este moderată menținându-se între 0,25 – 0,30 km/km2 luând în considerare și organismele torențiale mai reprezentativre, iar pe interfluviile relativ unitare aceste valori se reduc la 0,10 – 0,15 km/km2 (interfluviile Valea Cojocnei, Valea Căianului, Valea Suatului).

Văile sunt largi, ușor asimetrice și cu procesele de eroziune pe vertivcală atenuate datorită relativului echilobru al profilelor longitudinale și transversale. Versanții sunt supuși eroziunii areale, mai active pe cei cu expoziție sudică și mult mai atenuate pe cei nordici, fiind afectate deopotrivă atât marno-argilele bugloviene, cât și nisipurile și intercalațiile subțiri de gresii și tufuri volhynian-basarabiene.

Marno-argilele bugloviene generează un relief mai evoluat, cu forme domoale, pe care le deranjează doar înclinarea generală a stratelor care au condiționat și asimetria Văilor Căianului și a Cojocnei. Tufurile de Iclod și de Ghiriș, cu grosimi relativ reduse în zonă ( 10 – 15m) s-au impus prin brâie strucuturale sau chiar cueste, fine, liniare mai ales festonate, datorită festonării de către afluenții mărunți, majoritatea cu caracter torențial din bazinul Văii Gădălinului.

Relieful structural este reprezentat mai ales pe stratele monoclinare, care predomină aproape generalizat în regiune. Anticlinalul relativ scurt, nu se impune decît prin altitudine 400 – 500m și printr-un mic bazinet depresionar, ca inversiune de relief, pe unul dingtre torenții de pe dreapta Văii Cojocnei, între Dealul Beleni și Dealul Fundăturii, prelungit printr-o curmătură mai coborâtă cu cca. 50 m, față de linia de culme.

Terasele lipsesc pe toate văile, inclusiv pe principala arteră colectoare. Se remarcă doar câțiva umeri de vale, dar nu pot fi incluși în categoria teraselor, chiar dacă reprezintă o etapă în faza de adânncime a văilor, dar anteriară pleistocenului. De altfel, problema teraselor este similară pentru cea mai mare parte a văilor autohtone din Câmpia Transilvaniei; luncile find mai extinse, fără să depășească 300 – 400 m lărgime.

Posibilități de utilizare a reliefului

În studiul reliefului este necesar să se țină seama de complexul factorilor naturali (structura geologică, energia și fragmentarea, tipul și panta versanților), dar și de intervenția omului în procesul modelării actuale. Astfel, în funcție de categoriile de utilizare a reliefului, pe teritoriul Comunei Căianu există trei categorii de terenuri:

Terenuri favorabile pentru construcții și agricultură.

Aici se încadrează suprafețele cvasiorizontale (0 – 60) situate pe vîile principale, caracterizate prin energie de relief mică și căi ușoare de acces, alimentare cu apă potabilă din depozitele cantonate în zonă; mecanizarea este posibilă în condiți optime în urma lucrărilor de amnajare a albiilor.

Terenuri favorabile construcțiilor ușoare și agriculturii care necesită anumite îmbunătățiri. În această categorie intră suprafeșțele cu pantă redusă (6 – 120) și glacisurile. Aici sunt situate cele mai multe construcții, agricultura se face mecanizat, eroziunea solului fiin redusă. Sunt necesare toruși amenajări impuse de pantă, de alimentarea cu apă și de preîntâmpinarea unor procese actuale (alunecări superficiale).

Terenuri folosite în agricultură cu amenajări speciale.

Cuprind cuestele cu pantă media și mare care, prin terasere, pot fi folosite în pomicultură și viticultură. Se recomandă împădurirea intefluviilor și a părții superioare a versanților pentru micșorarea proceselor de versant.

Solurile

Materialul parental al solurilor cuprinde depozite deluviale cu aspect loesoid, predominant argiloase, mai subțiri în partea superioară a pantei și mai groase la bază. Pe culmile foarte înalte apar soluri formate direct pe argile sau marne. Prezența cernoziomului slab și mediu levigat este mai puțin extinsă. Tranziția de la solurile de pe coamă la cele de pe versanți se face foarte repede.

Pe versanții înclinați se trece brusc la regosoluri, care sunt caracterizate mai ales versanților cu expoziție vestică și sudică. Pe versanții prelungi se trece repede la soluri foarte puternic spălate de carbonați.

Caracteristic pentru cernoziomurile levigate de pe dosurile de deal este excesul de umiditate, mai evident pe versanțiii mai puțin fragmentați și mai slab pe cei scurți și slab inclunați sau fragmentați și transformați într-un sistem de cueste mai restrânse. Principalele tipuri de soluri de pe raza comunei Căianu sunt: cernoziomuri levigate întâlnite pe versanții ușor ondulați; solul brun roșcat de pădure întânit pe argile, marne și nisipurile de pe versanții ondulați; solul aluvio-coluvial prezent la baza versanților; regosolul care ocupă pantele înclinate cu relief accidental și soluri excesiv erodate care apar pe rupturi, ravene și pe versanții cu înclinare mare.

Clima

Factorii climatogeni reprezintă un prolog necesar și util, un preambul la caracterizarea principalelor elemte climatice.

Radiația solară este componenta energetică fundamentală a bilanțului radiativ caloric al suprafeței terestre. Valorile radiației solare variază între 73 kcl/cm2 și 156 Kcal/cm2. cele mai mici valori se înregistrează pe versanții cu expoziție nordică foarte înclinați (73 – 95 kcal/cm2/an), iar cele mai ridicate se întâlnesc pe versanții cu expoziție sudică de asemenea puternic înclinați unde ating 150 chiar 156 kcal/cm2/an. Suprafața activă acumulează căldura, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de relief învelișul vegetal șki albedou.

Relieful influențează fenomenele climatice prin altitudine, orientare și înclinarea versanților. Astfel, elementele climatice variază direct (precipitațiile) sau invers proporțional (temeratura) cu altitudinea.

Solul, prin culoarea sa, influențează profucd repartiția radiației solare astfel, solurile de culoare deschisă au albedoul ridicagt, iarr cele de culoare înschisă scăzut.

Temperatura. Pe parcursul anului, temperaturile medii au un mers normal, cu minim de iarnă, în luna ianuarie și cu un maxim de vară în iulie, urmărind fidel distribuția radiației solare, media anuală fiind de 8,5 0C.

În luna ianuarie temperaturile sunt negative cu valori cuprinse între minus 3 și minus 4,5 0C, iar în periada de vară (iulie) se înregistrează temperaturile cele mai ridicate, media multianuală fiind de 18,5 0C. Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în iulie 1987 de 37,5 0C, iar minima în luna ianuarie 1985 de minus 29,6 0C. Primul îngheț apare, în medie, și luna septembrie și dispare în a treia decadă a lunii martie uneori chiar în aprilie.

Umiditatea relativă are valoarea medie multianuală de 78 %, oscilând între 72 (media anului 1969) și 84 (media anuljui 1980). Valoarea minimă a umidității relative s-a înregistrat în aprilie 1970 de 15%.

Nebulozitatea înegistrează în luna decembrie cu o medie anuală de 7 – 8 zecimi, iar în luna septembrie are o valoare de 5 zecimi, cele mai frecvente genuri de nori din zonă sunt Ac As, urmat de norii inferiori Cu Cb. În ce privește numărul zilelor acoperite de nori, valoarea medie multianuală este de 120 zile pe an, iar cea a zilelor senine de 50.

Precipitațiiile medii anuale însumează 564 mm, cu o repartizare lunară neuniformă. Lunile cu cele mai multe precipitații sunt iunie, iulie și mai, înregistrînd 75 – 88 mm lunar, iar cele mai sărace ăn precipitații sunt lunile martie și februarie cu o medie lunară sub 24 mm. Anul cel mai ploios a fost 1970 cu înregistrări de 764 mm, iar cea mai redusă cantitate de precipitații s-a înregisttrat în 1983 cu 350 mm.

Stratul de zăpadă apare în jurul datei de 1 noiembrie și dispare în preajma zilei de 21 martie; grosimea stratului a înregistrat în luna ianuarie 1969 42 cm.

Vânturile au o viteză medie multianuală de 1,7 m/s, oscilând între 1,3 – 2 m/s. Direcția predominantă este de 15%, iar viteza medie este de 4,5 m/s din direcția N-V.

În concluzie, caractezăm climatul regiunii studiate ca fiind continental – moderat, de dealuri și păduri, aflat sub influența predominantă a maselor de aer din direcția V și N-V, care se caracterizează prin veri călduroase cu temperaturi medii de 18,5 0C, în tim ce iernile sunt reci, înregistrînd în luna ianuarie o temperatură medie de 4,2 0C. Ca o particularitate climatică menționăm și un ușor proces de foenizare, care se reflectă în reducerea cantităților de precipitații, cu deosebire primăvara și în apariția unor esențe termofile în vegetație, ca și tendința de stepizare a acesteia.

Hidrografia

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul comunei Căianu se încadrează în grupa râurilor de vest, făcând parte din bazinul hidrografic al Șomeșului Mic. Teritoriul comunei este străbătut de pîrâul Gădălin, cu izvoarele în satul Aruncuta, având ca afluenți pâraie cu caracter semipermanent, cum sunt Ghiriș, Cămăraș și pîrâul Sărat pe partea dreaptă și Căianu, Cojocna și Tochești pe stânga.

Regimul hidrologic de pe raza comunei Căianu este determinat de creșterea considerabilă a scurgerii apelor la topirea zăpezii și în perioada ploilor de iunie, când diminuarea prin evapotranspirație este redusă, iar în aceeași perioadă apar și viiturile. Volumul apelor scade în august – septembrie, când evapotranspirația crește, nivelul maxim înregistrat fiind la 25 mai 1967, totalizând 411 mm, iar cel minim de 120 mm la data de 10 septembrie 1967.

Vegetația

Caracterizarea esențială a vegetației din zonă constituie faptul că doar terenurile improprii pentru agricultură păstrează un covor vegetal foarte apropiat de climatul local.

Vegetația de pe teritoriul comunei Căianu este specifică silvostepei, cu cu pâlcuri de goruni în amestec cu alte esențe de foioase. Defrișările, în geneneral vechi, au înlocuit pădurile cu pajiști de coline, în mare parte stepizate. Suprafața împădurită este redusă, astfel comuna nu contribuie cu masă lemnoasă în circuitul economic național, satisfăcând doar parțial necesitățile comunei.

Pe terenurile despădurite, neluate în cultură, cresc pajiști naturale grupate în pajiști semiaride, pe versanții sudici și estici, iar pe versanții nordici pajiști semiumede. Din compoziția floristică fac parte elemente de firuță (Festuca sulcata), pir gros (Agropirium repens), specii de stepă în amestec cu dicotiledsonate: trifoi (Trifolium repens), lăptucă (Lactuca verosa), coada șoricelului (Achilea milefolium) și altele. Valoarea furajeră a acestor pajiști este redusă, fiind utilizate mai mult ca pășuni naturale, unele dintre ele, cum ar fi cea de la Fedeu, au ajuns într-un stadiu avansat de degradare datorită invaziei de arbuști (păducel, porumbar, măcieș) și a fenomenelor de eroziune, determinată de pășunatul excesiv.

Fauna

Speciile de animale din Câmpia Transilvaniei, ca atare pe teritoriul comunei Căianu; sunt de origine central europeană. În păduri se întâlnesc mamifere, cum sunt mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europeus), vulpea (Canis vulpes), lupul (Canis lupus). Fauna ornitologică a pădurilor este bogară, speciile mai răspândite fiind mierla (Turdus merula), gaița (Garnulus glandarius), coțofana (Pica pica), ciocănitoarea (Dendrocopus major), cucul (Cuculus canarus).

Zonele cerealiere și pajiștile sunt populate cu specii de rozătoare: șoarecele de câmp (Microtus arvalis), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele, precum și unele păsări ca: fazanul (Phasianus colochius), prepelița (Coturnie coturnie), ciocîrlia (Alauda arvensis) potârnichea (Perdie perdie).

Numeroase organisme se găsesc în sol, acestea având un rol important în aerarea solului și mai buna lui structurare, fiind în același timp și o importantă sursă de materie organică.

Capitolul III

FUNDAMENTAREA REALIZĂRII PROIECTULUI

3.1. Scopul lucrării

Scopul acestei lucrări este de a realiza o afacere proprie în domeniul îngrășării tineretului ovin și valorificarea acestuia, prin accesarea Măsurii 1.1.2 „Instalarea Tinerilor Fermieri” din cadrul P.N.D.R.

3.2. Prezentarea fermei

Ferma este situată în localitatea Bărăi, comuna Căianu la o distanță de 25 km de Municipiul Cluj-Napoca (Fig.3.1.) A luat ființă în anul 2012 prin achiziționarea a unui număr de 160 capete tineret ovin din rase de carne.

Fig. 3.1. Așezarea geografică a fermei (sursa Google maps)

După achiziționarea animalelor am accesat Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR), Măsura 1.1.2. privind „Instalarea Tinerilor Fermieri”.

Animalele s-au achiziționat din zona județului Cluj de la crescători cunoscuți pentru calitatea materialului biologic pe care îl dețin.

Cazarea animalelor se face într-un adăpost semideschis de tip saivan, cu o suprafață de 300 mp, cu o capacitate maximă de 500 animale. Acesta este construit din lemn, prevăzut cu acoperiș din ondulină și iluminatoare, asigurând condiții optime de confort și microclimat pentru categoria de animale aflată în exploatație. (Fig. 3.2; 3.3.)

Fig. 3.2. Adăpost tip saivan (foto original)

Suprafața construită a adăpostului este corelată cu numărul de animale și necesarul tehnologic și anume 0,6 mp pentru tineretul pâna la 1 an.

Adăpostul este prevăzut cu hrănitori din lemn tip iesle, patru adăpători automate, corpuri de iluminat, lese necesare pentru formarea unor compartimente pe categorii de greutate.

Ferma deține un fânar acoperit, magazie pentru furaje, moară pentru aplatizarea cerealelor, amestecător de furaje prevăzut cu cântar și un sac siloz tip Trevira.

Fig. 3.3. Imagine din faza de construcție a saivanului (foto original)

Unitatea are o suprafață de 18 hectare teren agricol din care: 6 ha sunt în proprietate, restul de 12 ha fiind arendate de la diferiți proprietari. Terenul este cultivat cu porumb în suprafață de 4 ha, păioase 4 ha (ovăz și triticale), 2 ha floarea soarelui și 8 ha lucernă. (Fig.3.4.)

În prezent ferma dispune de o pășune de 130 hectare luată sub formă de închiriere de la composesoratul localității Bărăi.

Fig.3.4. Imagine cu suprafață de teren cultivat (foto original)

3.4. Material biologic

Materialul biologic supus îngrășării a fost constituit din tineret ovin din rase autohtone (Țurcană, Țigaie) și metiși ai acestora cu rase de carne, material provenit de la fermieri cunoscuți pentru calitatea materialului biologic pe care îl dețin, (Fig. 3.5.).

Fig. 3.5. Tineret mascul pe pășune (foto original)

Lotul de 160 de capete s-a achiziționat după înțărcare, la o vărsta cuprinsă între 60 și 72 zile, având o greutate medie pe cap de 16 kg. Tineretul ovin achiziționat a fost supus îngrășării imediat după înțărcare, după o perioadă de acomodare de 14 zile diferențiat pe faze, fiecare fază a ciclului de îngrășare având nivele proteice și energetice diferite.

3.5. Planul de afaceri

3.5.1. Date generale privitoare la solicitant

Denumirea/Numele solicitantului

KATONA ROLAND-LASZLO

Date de identificare ale acestuia

KATONA ROLAND-LASZLO

CNP: [anonimizat]

CI, seria KX, nr. 659304

Domiciliul stabil in Mun. Gherla, Str. Parcului, nr. 4, Jud, Cluj.

Obiectul de activitate

Domeniul de activitate al fermei este de creșterea ovinelor.

Forma juridică a solicitantului

La data întocmirii cererii de finanțare sunt persoană fizică neautorizată, urmând să mă autorizez ca persoană juridică până la semnarea contractului cu APDRP, în cazul în care cererea de finanțare va fi aprobată.

Menționez că la autorizare voi solicita ca activitate principală, cod CAEN 0145 – Creșterea ovinelor și caprinelor.

Elaborator Plan de Afaceri (coordonate de identificare)

KATONA ROLAND-LASZLO

CNP: [anonimizat]

CI, seria KX, nr. 659304

Domiciliul stabil în Municipiul Gherla, Str. Parcului, nr. 4, Jud, Cluj.

Telefon: 0744-494.016

3.5.2. Descrierea situației curente

Istoricul activității

Solicitantul provine dintr-o familie de fermieri și am muncit alături de părinți în gospodăria fermei. Până în prezent nu am avut o exploatație agricolă proprie, nu am fost șef de exploatație.

Anul acesta am înființat o exploatație agricolă în sat Bărăi, com. Căianu având ca activitate creșterea animalelor. Efectivul de animale este format din 161 de ovine, (Tabelul 3.1.).

Afacerea consta în creșterea mieilor pentru îngrășat și vinderea lor în toamnă.

Prin proiect doresc dezvoltarea și modernizarea exploatației agricole

Tabelul 3.1.

Bazele de producție ale solicitantului

Terenuri agricole (ha) în anul 0

Animale, păsări și familii de albine în anul 0

Dotările fermei (în anul 0)

3.5.3. Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora

La acest capitol se vor prezenta, pe scurt, acțiuni legate de efectuarea unor activități agricole. Se va face descrierea măsurilor ce se vor lua pentru creșterea veniturilor exploatației, prin restructurare și modernizare, față de situația prezentată la momentul instalării în anul 0. Planul de afaceri trebuie sa includă detalii privind investițiile care se realizează demonstrând că cel puțin 30%* din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, astfel:

Achiziționarea de teren pentru desfășurarea activităților agricole;

construirea și/ sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producția agricolă la nivel de exploatație, incluzându-le și pe cele pentru protecția mediului;

achiziționarea, inclusiv în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, mașini, utilaje, instalații, echipamente și accesorii, echipamente și software specializate;

achiziționarea de animale și după caz, a cotei de producție;

plantarea și replantarea plantelor perene.

După caz, Planul de afaceri trebuie să prevadă investiții pentru respectarea standardelor comunitare în vigoare, astfel încât la expirarea perioadei de grație de 36 de luni de la data instalării, exploatația să îndeplinească aceste standarde.

Obiectivele vor consta in modernizarea exploatației, în creșterea ca dimensiune economica, astfel încat în anul tinta sa se obtina o crestere mai mare cu cel putin 4 UDE.

Din calculele de mai jos reiese modul de folosire a cel putin 30 % din valoarea primei de instalare, astfel

Valoare prima de instalare: 40.000 euro =178.712 lei

Valoare prima tranșă (60%): 24.000 euro = 107.227 lei

Valoare a doua tranșă (40%): 16.000 euro = 71.484 lei

Valoare investiție (min 30% – 12.000 euro): 12.600 euro = 56. 294 lei

Curs ECB la 25.06.2012: 1euro = 4,4678 lei

Investitia care se va realiza în cazul aprobarii proiectului consta în cumpararea de teren agricol în suprafata de 5 ha. După cum se observă, solicitantul iși propune sa investească mai mult de 30% din prima obtinuță de instalare, pentru a realiza investitia propusa. Planul de afaceri, pentru fermele zootehnice, va detalia în mod obligatoriu modul de asigurare al necesarului de furaje pentru animalele din exploatație.

Tabelul 3.2.

Detalierea investițiilor

Notă: se vor detalia investiții de minim 30%, exclusiv TVA, din valoarea sprijinului ; se vor specifica caracteristicile tehnice ale tractoarelor, combinelor de recoltat, mașinilor, utilaje, instalații, echipamentelor care trebuie sa fie cuprinse într-o plajă de valori ce trebuie respectată pentru tranșa a 2-a de plată.

3.5. 4. Schimbările de management și pregătire profesională solicitată

Se va face o caracterizare de ansamblu privind schimbările vizate ale managementului exploatației. Se prezintă relevanța, dacă activitatea exploatației impune și forță de muncă atrasă, după caz. Fermierii care beneficiază de sprijinul acordat prin această măsură, în primii trei ani de la acordarea sprijinului sunt obligați să urmeze un curs de pregătire profesională finanțat prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe”. (Se vor indica tipurile de cursuri pe care trebuie să le urmeze solicitantul, privind: diversificarea activităților în exploatațiile agricole, îmbunătățirea calității producției, igiena și siguranța alimentelor, crearea de condiții pentru a asigura bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor, siguranța muncii, folosirea fertilizanților și amendamentelor în agricultură în concordanță cu standardele Uniunii Europene, aplicarea cunoștințelor privind protecția mediului, managementul durabil al terenurilor agricole și forestiere, introducerea de noi tehnologii informaționale, inovații, gestionariea durabilă a resurselor naturale etc. în funcție de specificul exploatației deținute).

În ce privește managementul fermei pe viitor, prezint câteva aspecte relevante:

voi eficientiza prepararea de hrană pentru animale;

voi consolida ferma de ovine optimizând-o și crescându-i eficacitatea în jurul animalelor existente în prezent; în acest sens, vor fi executate și lucrări de modernizare a adaposturilor pentru animale, a sistemului de hrănire sau colectare dejecții;

voi lua măsuri de protejare a mediului, contribuind astfel și la respectarea standardelor comunitare;

voi implementa un management durabil al terenurilor agricole, prin respectarea calendarului de prestare a diverselor lucrări ori exloatare a diverselor culturi și prin varinate schematice de hranire a bovinelor.

Din punct de vedere al pregătirii profesionale prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe”, mă oblig ca în următorii trei ani de la acordarea spijinului prin Masura 112 să urmez cel puțin un curs de pregătire privind managementul exploatației agricole, prin absolvirea acestui curs, doresc sa îmi îmbunătățesc cunoștințele, respectarea standardelor comunitare în domenii cum sunt mediul, agricultura ecologica și bineînteles managementul exploatației agricole.

Mai trebuie menționat faptul că lucrările care se vor efectua în cadrul fermei vor fi prestate atât de membrii familiei (sub îndrumarea mea), cât și de prestatori externi, de specialitate, sau zilieri. Astfel:

lucrările în câmp vor fi efectuate mecanizat, prin prin angajarea de utilaje specializate, acolo unde este posibil, dar vor fi utilizați și zilieri, acolo unde nevoia o va cere;

lucrările în ferma de animale vor fi făcute majoritar de familie, dar, la nevoie, va fi angajat și personal necalificat, care să ajute la diversele munci (hrănire, muls, întreținere, pregătire așternut, colectare dejecții etc).

promovarea managementului conservativ (regenerări naturale) în cazul pasunilor și fanetelor.

3.5.5 Tipul și cantitatea produselor obținute în timpul și după structurare, inclusiv oportunitățile de piață

Pentru a pune în evidență tipul și cantitatea produselor obținute în cadrul exploatației agricole, se pot folosi tabelele următoare cu prezentarea pieței de desfacere:

Printre multitudinea deficiențelor existente în metodologia tip de elaborare și evaluare a proiectului constatăm obligativitatea completării cu date fictive a acestui tabel, (tabelul 3.3.), deoarece suprafața de pământ de 0,27 ha structurată în teren arabil și fâneață, constituie suprafața construită plus perimetrul aferent investiției finanțate prin proiect, ea aflându-se de fapt în intravilan-ul localității.

Tabelul 3.3.

Planul de cultură inclusiv pentru suprafețe cultivate cu furaje

În tabelul 3.4. se observă creșterea care se realizează în UDE obligatorie prin planul de afaceri de 30 % concretizată începând cu anul 3, când numărul de animale exploatate crește de la 160 capete la 210 capete.

Tabelul 3.4.

Evoluția creșterii exploatației, capete

3.5.6. Calculul unițății de dimensiune economică (UDE)

Tabelul 3.5.

Notă: Unitatea de Dimensiune Economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploatații agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploatației (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE).Valoarea unei unități de dimensiune economică este de 1.200 Euro.

Se va calcula totalul UDE din producția vegetală și/sau zootehnică pentru anul 0 și respectiv pentru anul țintă, conform secțiunii specifice din Cererea de finanțare „Stabilirea dimensiunii economice a fermei”.

Dimensiune Economică a exploatației în anul țintă trebuie să fie de peste 10 UDE și mai mare cu 4 UDE față de anul 0.

Pornind de la calcularea dimensiunii economice a exploatatiilor agricole se calculeaza valoarea sprijinului în lei.

Total UDE : N (N reprezinta numarul de UDE,fara zecimale, fara rotunjire)

Daca: V >40.000Euro -valoarea sprijinun este maxim 40.000.Euro

V<=40.000Euro -valoarea sprijin este V(valoarea calculata).

V = 40.000 de euro

Toate costurile vor fi exprimate în lei.

1 Euro = 4,4678 lei, la data de 25.06.2012, ECB

Cursul de schimb utilizat pentru elaborarea planului de afaceri este cursul euro-leu la data elaborării planului de afaceri publicat pe pagina web a Băncii Central Europene http://www.ecb.int/index.html.

3.5.7. Elemente referitoare la mediu

Descrierea modului prin care investiția respectă condițiile de mediu sau prin care activitatea descrisă aduce îmbunătățirea acestor condiții.

Implementarea investiției se va realiza cu respectarea tuturor condițiilor privind mediul înconjurător. Astfel:

Se va realiza investitia în teren agricol, având grija sa se promoveze managementului conservativ (regenerări naturale) în cazul pasunilor și fanetelor

pentru dezvoltarea culturilor vegetale, îngrășămintele folosite vor fi, în principal, ecologice (în speță gunoi de grajd);

soluțiile folosite pentru tratarea culturilor vor fi alese în așa fel încât să nu afecteze spațiul înconjurător;

depozitarea îngrășămintelor, a soluțiilor pentru tratamentul culturii, a gunoiului menajer, a consumabilelor necesare echipamentelor agricole etc va fi făcută în spații, respectiv recipiente, special dedicate acestor scopuri, astfel încât acestea să nu aducă prejudicii mediului înconjurător;

nu vor fi folosite îngrășăminte chimice, pesticide sau alte alte substanțe chimice periculoase, utile în tratarea sau prășirea culturii, urmărindu-se astfel respectarea tuturor standardelor comunitare de îngrijire ecologică a culturilor;

3.5.8. Evaluarea principalelor riscuri

Se va face o scurtă prezentare evidențiindu-se principalele riscuri care se pot ivi, cauzele și efectele acestora asupra producției totale obținute.

riscuri naturale: secetă sau ploaie abundentă (inundarea culturilor), radiații solare necontrolate, vânturi puternice, grindina etc. În măsura în care firmele specializate de asigurări vor accepta să asigure cultura împotriva riscurilor de calamități (grindina, radiații solar, incendiu, alte calamități reale), voi avea în vedere încheierea unei astfel de asigurări.

riscuri climaterice: în acest sens, măsura pe care am luat-o și o voi lua și în continuare este ca toate plantele cultivate să fie din gama celor aclimatizate zonei noastre;

riscuri economice: în special există riscul de desfacere al produselor, pe care voi încerca să-l depășesc la nevoie prin diversificarea permanentă a pieței potențiale. Pe de altă parte, nivelul de trai al românilor, destul de scăzut momentan datorită crizei pe care o traversăm, se estimează că va crește ușor, astfel încât, în timp, se va consolida o piață aptă să absoarbă cantitatea relativ mică pe care eu o pot oferi;

riscuri politice: așa cum se poate vedea chiar în această perioadă, atât țara noastră cât si majoritatea țărilor din lume traversează una din cele mai mari crize economice, financiare sau sociale din istoria ultimului secol. Este lesne de înțeles că toate aceste crize au la bază o criză a claselor politice, care urmăresc realizarea de interese personale, de grup, de breaslă, de castă, de sistem etc. Din păcate, acest risc este unul real și nu prea poate fi contracarat de la acest nivel;

riscul valutar: fluctuațiile cursului de schimb pot influența permanent piața. Din acest punct de vedere, cel puțin pe termen scurt și mediu, atât achizițiile cât și valorificarea produselor se fac pe piața internă, moneda utilizată permanent fiind cea națională;

riscul forței de muncă necalificate: consider că și acest risc poate fi ușor trecut, având în vedere pe de o parte caracterul preponderent agrar al României și localizării unei mari părți a populației la sat (deci există destule persoane instruite în muncă), iar pe de altă parte un șomaj relativ ridicat (peste 8 %), care va face să găsesc relativ ușor forță de muncă dispusă la prestări servicii în cadrul exploatației.

3.5.9. Graficul de timp pentru restructurare, inclusive obiective si etape

3.5.10. Sinteza veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare la nivelul de exploatare

CONCLUZII

Accesarea fondurilor europene destinate agriculturii în general și a celor dedicate tinerilor fermieri, constituie un element definitoriu pentru dezvoltarea sectorului agricol și menținerea tinerilor în mediul rural, ceea ce va asigura dezvoltarea durabilă a acestora și principiul incluziunii sociale.

Preocuparea încă din timpul studiilor și informarea pertinentă a sudenților despre sursele de finanțare contribuie la stimularea și conștientizarea acestora întrucât găsirea unui loc de muncă după absolvire depinde în mare măsură de ei. Astfel, accesând programe aceștia pot să-și edifice propria afacere în domeniul pentru care s-au pregătit, iar la noi sesiuni de depunere de proiecte pot accesa programe care să permită dezvoltarea afacerii.

Considerăm necesară o colaborare mai strânsă a celor care elaborează ghidurile, la nivel național, cu învățământul universitar și cercetarea pentru a oferi soluții pertinete în ton cu evoluția tehnologiilor de cultură și a celor de creștere a animalelor.

Elaborarea unei legislații mai aerate, ceea ce pare a se urmări cu noul PNDR 2014 – 2020, ar stimula accesarea măsurilor disponibile, ceea ce ar duce la o utilizare eficientă a potențialului agricol al României.

BIBLIOGRAFIE

Dărăban S., (2002) – Aprecierea exteriorului și a producțiilor la ovine. Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca;

Dărăban S., (2006) – Tehnologia creșterii ovinelor.Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;

Dărăban S., și col., (2011) – Morpho-productive characterization of some Tzurcana breed

populations, white variety, bred in some zones of Transylvania. Simpozion

USAMVB Timișoara, mai 2011;

Dărăbuș Ghe. și col., (1999) – Ghid de creștere și patologie a ovinelor și caprinelor. Ed.

Brumar, Timișoara;

Dinescu S., (1996) – Concepte moderne în zootehnie. Ed. Ceres, București;

Dodouet C., (2003) – La production du mouton, 2e edition. Ed. France Agricole, Paris;

Drăgănescu C., (2004) – Taxonomia raselor românești. A 33-a Sesiune de Comunicări

Științifice Naționale și Internaționale a Facultății de Zootehnie a USAMV București,

25 – 26 noiembrie 2004;

GEORGESCU, B., și col.,(2000) – Tratat de producerea, procesarea și valorificarea cărnii. Ed. Ceres

București;

Halga P. și col. (2000) – Nutriție animală, Ed. Dosoftei, Iași;

Halga P. și col., (2002) – Alimentație animală, Ed. PIM, Iași;

Ionescu A., (1994) – Realizări și perspective în cercetarea științifică din domeniul ameliorării

ovinelor. Lucr. Șt. I.C.P.C.O.C. Palas – Constanța;

Ionescu A., Vicovan G., Liliana Cantar, L. Murat, (1996) – Strategia

dezvoltării creșterii și exploatării ovinelor în România. Simp. șt. Internațional

de Zoot., Iași, 12-13 dec., p. 38.

KATONA R., (2014) – Pași spre un loc de muncă sigur, propriul tău șef. Sesiunea de Comunicări Șt.

Studențești, aprilie 2014, USAMV Cluj-Napoca.

Mireșan Vioara, Mireșan E., (1997) – Producerea cărnii de tineret ovin. Ed.

Genesis, Cluj-Napoca;

Mireșan Vioara, Adel Ersek, Camelia Răducu, (2003) – Fiziologia

animalelor domestice. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;

Pascal C., (2003) – Rase autohtone de ovine și caprine. Ed. Pim, Iași;

Pădeanu I., (2001) – Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor. Ed. Mirton, Timișoara;

Pop A., Coroian C., Dărăban S., (2008) – Evaluarea performanțelor productive ale

ovinelor. Ed. Todesco, Cluj-Napoca

Șara A, M. Bentea (2009) – Alimentația animalelor de fermă. Ed. Risoprint, Cluj -Napoca

Taftă V. și col., (1997) – Producția, ameliorarea și reproducția ovinelor. Ed., Ceres,

București;

TULUC I., C.C. NEGUȚ, AURA TULUC, (2011) – Monografia comunei Căianu. Ed. Eurodidact

Cluj-Napoca.

Oroian T., V. CIGHI, R. OROIAN, (2009) – Ameliorarea genetică a animalelor. Ed. Risoprint

Cluj –Napoca.

Voia S., (2005) – Ovine și caprine – ghid practic de creștere. Ed. Waldpress Timișoara

www.anarz.eu;

www.apia.ro;

www. Eurostat.com;

www.fao.org.com;

www. INSSE.ro;

www. MADR.ro.

www.google.ro.

BIBLIOGRAFIE

Dărăban S., (2002) – Aprecierea exteriorului și a producțiilor la ovine. Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca;

Dărăban S., (2006) – Tehnologia creșterii ovinelor.Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;

Dărăban S., și col., (2011) – Morpho-productive characterization of some Tzurcana breed

populations, white variety, bred in some zones of Transylvania. Simpozion

USAMVB Timișoara, mai 2011;

Dărăbuș Ghe. și col., (1999) – Ghid de creștere și patologie a ovinelor și caprinelor. Ed.

Brumar, Timișoara;

Dinescu S., (1996) – Concepte moderne în zootehnie. Ed. Ceres, București;

Dodouet C., (2003) – La production du mouton, 2e edition. Ed. France Agricole, Paris;

Drăgănescu C., (2004) – Taxonomia raselor românești. A 33-a Sesiune de Comunicări

Științifice Naționale și Internaționale a Facultății de Zootehnie a USAMV București,

25 – 26 noiembrie 2004;

GEORGESCU, B., și col.,(2000) – Tratat de producerea, procesarea și valorificarea cărnii. Ed. Ceres

București;

Halga P. și col. (2000) – Nutriție animală, Ed. Dosoftei, Iași;

Halga P. și col., (2002) – Alimentație animală, Ed. PIM, Iași;

Ionescu A., (1994) – Realizări și perspective în cercetarea științifică din domeniul ameliorării

ovinelor. Lucr. Șt. I.C.P.C.O.C. Palas – Constanța;

Ionescu A., Vicovan G., Liliana Cantar, L. Murat, (1996) – Strategia

dezvoltării creșterii și exploatării ovinelor în România. Simp. șt. Internațional

de Zoot., Iași, 12-13 dec., p. 38.

KATONA R., (2014) – Pași spre un loc de muncă sigur, propriul tău șef. Sesiunea de Comunicări Șt.

Studențești, aprilie 2014, USAMV Cluj-Napoca.

Mireșan Vioara, Mireșan E., (1997) – Producerea cărnii de tineret ovin. Ed.

Genesis, Cluj-Napoca;

Mireșan Vioara, Adel Ersek, Camelia Răducu, (2003) – Fiziologia

animalelor domestice. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca;

Pascal C., (2003) – Rase autohtone de ovine și caprine. Ed. Pim, Iași;

Pădeanu I., (2001) – Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor. Ed. Mirton, Timișoara;

Pop A., Coroian C., Dărăban S., (2008) – Evaluarea performanțelor productive ale

ovinelor. Ed. Todesco, Cluj-Napoca

Șara A, M. Bentea (2009) – Alimentația animalelor de fermă. Ed. Risoprint, Cluj -Napoca

Taftă V. și col., (1997) – Producția, ameliorarea și reproducția ovinelor. Ed., Ceres,

București;

TULUC I., C.C. NEGUȚ, AURA TULUC, (2011) – Monografia comunei Căianu. Ed. Eurodidact

Cluj-Napoca.

Oroian T., V. CIGHI, R. OROIAN, (2009) – Ameliorarea genetică a animalelor. Ed. Risoprint

Cluj –Napoca.

Voia S., (2005) – Ovine și caprine – ghid practic de creștere. Ed. Waldpress Timișoara

www.anarz.eu;

www.apia.ro;

www. Eurostat.com;

www.fao.org.com;

www. INSSE.ro;

www. MADR.ro.

www.google.ro.