Realizarea Situatiilor Financiare LA O Societatate Comerciala
REALIZAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA O SOCIETATATE COMERCIALĂ
CUPRINS
Noțiuni introductive
CAP 1.Delimitări privind întocmirea Situațiilor financiare
Reglementări contabile privind Situațiile financiare și Contabilitatea în Romania
1.1.2 Sarcinile contabilității
1.1.3 Contabilitatea ca știință
1.1.4 Funcțiile contabilității
Aspecte teoretice în legatura cu întocmirea Situațiilor financiare
Obiectivele realizării Situațiilor financiare
Principii și Caracteristici de bază ale Situațiilor financiare
CAP2.Importanța și structura Situațiilor financiare
2.1 Importanța Situațiilor financiare
2.2 Lucrari pregătitoare elaborării Situațiilor financiare
2.3 Auditul Situațiilor financiare
2.4 Note explicative la Situațiile financiare anuale
CAP3.Conținutul Situațiilor financiare
3.1 Conținutul,formatul și teroriile despre Bilanț
3.2 Elemente de analiză ,verificare, certificare și depunere a bilanțului contabil
3.3 Contul de profit și pierdere-instrument de planificare financiară
3.4 Balanța de verificare definiții, structură și funcții
3.5 Inventarierea în cadrul întreprinderii
3.5.1 Pregatirea inventarierii
3.5.2 Principalele funcții ale inventarierii
3.5.3 Etapele inventarierii
CAP 4 Determinarea rezultatelor în cadrul societății
4.1 Venituri și cheltuieli –elemente necesare stabilirii rezultatului
4.2 Stabilirea rezultatului exercitiului financiar
4.3 Analiza rezultatelor întreprinderii
Cap 5 Studiu de caz -Întocmirea Situaților financiare la SC IPD-TEC SRL
5.1Prezentarea generală a unității patrimoniale
5.2 Descrierea activității curente a societății-Scurt istoric
5.3Structura organizatorică
5.4 Organizarea compartimentului financiar contabilitate la SC IPD-TEC SRL
5.5Analiza elementelor patrimoniale și performanțele la nivelul înterprinderii-Principalii indicatori de analiză economico-financiară
Noțiuni introductive
Realizarea Situațiilor financiare are o importanță deosebită în cee ce priveste societatea în general dar cu mult mai mult de atat orice societate comercială.Perioada actuală pe care o parcurge orice societate este aceea de a se adapta permanent la condițiile schimbătoare ale vieții socilae,politice și nu în ultimul rand economice.Romania este în prezent parte din Uniunea Europeană ,acest fapt implică o serie de eforturi destul de mari care trebuie sa le facă orice societate comercială care intră în legătură directă cu mecanismele interne ale acestei organizații.De asemenea țara noastră participă efectiv la tendințele de globalizare a economiei,de aceea eforturile depuse la nivel macroeconomic sunt fară îndoială corespunzătoare cu cele de la nivelul microeconomic.Întreprinderile trebuie să fie adaptate permanent la cerințele economiei bazată pe concurență. Așadar nici o întreprindere nu poate reuși fără o politică clară și evident situațiile financiare ale acesteia aproape de nivelul dorit.
Prezenta lucrare își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legatură cu realizare Situațiilor financiare și de asemenea realizează o analiză obiectivă a unei unități economice ce a parcurs o serie de modificări pe parcursul anilor,aceasta dorind să se adapteze la economia de piață.
Pentru a analiza și a previziona atent operațiile financiare este nevoie de multă atenție și îndemanare, dacă privim acest lucru din perspectivă de economist.Analiza Situațiilor financiare este formarea unei baze rezonabile penru a prognostica viitorul unei întreprinderi,de aceea unul dintre obiectivele majore ale analizei Situațior financiare este acela de a înțelege cifrele si de a descifra sensul lor.De cele mai multe ori în practică este nevoie de numeroase tehnici ale analizei financiare care pot fi utilizate pentru a realiza o apreciere corectă a condițiilor financiare viitoare ale întreprinderii.Cei mai mulți dintre noi putem să ne întrebam astfel De ce nu acceptăm Situațiile fianciare asa cum sunt ele prezentate? Un raspuns evident este acela că un pic rearaanjare este întotdeuna necesară pentru a înțelege cifrele.Situațiile financiare solicită analiză acesta fiind primul dintre pașii care trebuie facuți în vederea extragerii unor informații prezentate în aceste siuații care poartă denumirea de Situații financiare.Majoritatea deciziilor luate cu ajutorul analizei financiare sunt suficient de importante astfel încat acceptarea Situațiilor finaniciare reprezintă de cele mai multe ori o politică proastă .Situațiile financiare trebuie sa fie oglinda societății iar analiza lor poate fi ridcată deseori la rangul de artă.
Problema gestionării și administrării întreprinderii indiferent de obiectul de activitate și de scopul propus este complexă. Aprecierea diferențelor de performanță și poziție financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.Pentru a putea supraviețui, orice întreprindere are nevoie de informații.Bilanțul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil dar și model de gestiune a valorilor materiale și bănești. El furnizează informații de reflectare și control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului întreprinderii.Prezenta lucrare va analiza din punct de vedere teoretic dar și practic ce înseamnă pentru o întreprindere Situațiile financiare.
CAP1.DELIMITĂRI PRIVIND ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE
1.1REGLEMENTĂRI CONTABILE PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE ÎN ROMANIA
Legea contabilității nr.82/1991
”Societățile comerciale ,Companiile naționale, Regiile autonome, Institutele Naționale de cercetare-dezvoltare și celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligația sa conducă contabilitatea în partidă dublă și să intocmească Situații financiare anuale.
Categoriile de persoane care pot ține contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice. Orice operatiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei intr-un document care stă la baza înregistrarilor în contabilitate careva dobandi astfel calitatea de document justificativ în cadrul întreprinderii. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat.
Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite Situațiile financiare anuale si, de regulă, coincide cu anul calendaristic, durata exercițiului financiar fiind de 12 luni. Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor prevăzute aplica reglementări contabile conforme cu directivele europene și întocmesc Situații financiare anuale, care se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative. Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoțite de raportul administratorilor. Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit și ale altor instituții financiare cu sediul în strainatate, instituțiile prevazute stabilesc conținutul Situațiilor financiare anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Instituțiile respective stabilesc și cerintele referitoare la informațile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective în situația în care acestea nu sunt obligate sa publice Situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie.
Exercițiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic:
pentru sucursalele cu sediul în România, care apartin unei persoane juridice straine,
cu excepția instituțiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare, definite potrivit legii, înscrise în Registrul general, entitătilor autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, societaților de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare, entitaților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă exercițiul financiar diferă pentru societate;
pentru filialele consolidate ale societații-mamă, precum și pentru filialele filialelor, cu excepția institutiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare, definite potrivit legii, înscrise în Registrul general, entitaților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, societaților de asigurare, asigurare-
reasigurare și de reasigurare, entitaților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, dacă exercițiul financiar diferă pentru societate mamă.
Exercițiul financiar al unitaților nou-înființate începe la data înființării, potrivit legii.
Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercțtiului financiar anterior și se incheie în ziua precedentă datei cănd începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa. Situațiile financiare anuale consolidate ale unei societati mamă se întocmesc pentru același exercițiu financiar aplicabil Situațiilor financiare anuale ale societății-mamă. Dacă exercițiul financiar al filialelor diferă de exercițiul financiar aplicabil societatii-mamă, Situațiile financiare anuale consolidate pot fi intocmite la o altă dată pentru a ține cont de exercițiul financiar al majoritătii sau al celor mai importante dintre societațile consolidate. Exercițiul financiar pentru instituțiile publice este anul bugetar.
Situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice de interes public sunt supuse auditului financiar, care se efectuează de catre auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, în condițiile legii. În intelesul prezeței legi, prin persoane juridice de interes public se intelege: instituțiile de credit; institutțile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general; societățile de asigurare și de reasigurare; entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investitiilor și organismelor de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare; societățile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piată reglementată; companiile și societătile nationale; persoanele juridice care apartin unui grup de societati și intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică Standardele internaționale de raportare financiară.
Sunt auditate și Situațiile financiare întocmite de entitățile care au aceasta obligatie conform legislației specifice acestora. Sunt supuse, de asemenea, auditului financiar Situațiile financiare intocmite în vederea efectuarii operațiunilor de fuziune, divizare sau a încetării activității persoanelor care au obligația auditării Situațiilor financiare anuale. Prin ordin al Ministrului economiei și finanțelor pot fi stabilite și alte cazuri în care Situațiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar.”
Situațiile financiare trimestriale și anuale ale Instituțiilor publice se semnează de ordonatorul de credite și de conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană imputernicită să îndeplinească această funcție.În situația în care Instituțiile publice nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă și numite intr-o funcție publică, potrivit legii, Situațiile financiare trimestriale și anuale se semnează de ordonatorul de credite și de persoanele fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autelege: instituțiile de credit; institutțile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general; societățile de asigurare și de reasigurare; entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investitiilor și organismelor de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare; societățile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piată reglementată; companiile și societătile nationale; persoanele juridice care apartin unui grup de societati și intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică Standardele internaționale de raportare financiară.
Sunt auditate și Situațiile financiare întocmite de entitățile care au aceasta obligatie conform legislației specifice acestora. Sunt supuse, de asemenea, auditului financiar Situațiile financiare intocmite în vederea efectuarii operațiunilor de fuziune, divizare sau a încetării activității persoanelor care au obligația auditării Situațiilor financiare anuale. Prin ordin al Ministrului economiei și finanțelor pot fi stabilite și alte cazuri în care Situațiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar.”
Situațiile financiare trimestriale și anuale ale Instituțiilor publice se semnează de ordonatorul de credite și de conducatorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană imputernicită să îndeplinească această funcție.În situația în care Instituțiile publice nu au persoane încadrate cu contract individual de muncă și numite intr-o funcție publică, potrivit legii, Situațiile financiare trimestriale și anuale se semnează de ordonatorul de credite și de persoanele fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din Romania.
1.1.2 Sarcinile contabilității
Contabilitatea are următoarele sarcini pe care le va efectua la nivelul societății comerciale și a altor instituții care țin evidențe contabile:
Furnizarea datelor și a informațiilor necesare elaborării programelor de activitate.
La elaborarea bugetului activității generale, contabilitatea furnizează date pentru: dimensionarea cheltuielilor și veniturilor din activitatea de exploatare și cea financiară; previzionarea costurilor activităților și excedentului brut de exploatare; proiectarea bugetelor și fluxurilor de trezorerie în monedă națională a unei țări; fundamentarea fluxurilor de finanțare a afacerilor, precum și alte informații necesare întocmirii celorlalte programe financiare;
Înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare,prelucrarea și păstrarea
informațiilor cu privire la situația patrimoniului întreprindeii,informații necesare atât pentru nevoi proprii ale unității cât și în relațiile cu alți parteneri.Controlul operațiilor patrimoniale în vederea asigurării integrității patrimoniului. Dincontabilitate rezultă informații privind existența și mișcarea patrimoniului unității, mărimea ei pe locuri de păstrare, persoanele în responsabilitatea cărora se află. În realizarea acestor sarcini, contabilitatea folosește inventarierea pentru controlul faptic al patrimoniului
Controlul exactității datelor contabile pentru reflectarea reală a patrimoniului întreprinderii pentru care se folosește balanța de verificare;
Furnizarea datelor și informațiilor pentru urmărirea folosirii judicioase a factorilor de producție, care să asigure recuperarea cheltuielilor din venituri, obținerea de profit și creșterea eficienței economice a întreprinderii;Furnizarea datelor și informațiilor necesare întocmirii regulate a documentelor care dau imagine fidelă patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor obținute, astfel încât aceste informații să poată fi utilizate în fundamentarea deciziilor care se vor lua în cadrul compartimentelor și a întregii activități. De asemenea contabilitatea trebuie să asigure informațiile sintetice necesare întocmirii de către toți agenții economici a Situațiilor ce vor fi elaborate compuse din Bilanț, Contul de profit și pierderi, anexe și raportul de gestiune, a bilanțului pe ansamblul economiei naționale, precum și a execuției bugetului de stat.
1.1.3 Contabilitatea ca știință
Știința este definită ca fiind “ansamblul sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblul de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii”.Schimbările din mediul economic și social fac dependente sistemele contabile naționale de acest mediu și de evoluția lui. Principiile și regulile contabilității care-i conferă acesteia caracterul de știință sunt lipsite de stabilitate și nu se bazează pe relații obiective, verificabile. Aceasta face puțin dificilă definirea contabilității ca știință în general dar este sigur că ea poate face obiectul cercetărilor științifice care se derulează la nivel national și nu numai.Specialiștii care studiază teoria contabilă nu au ajuns la un consens și nu au putut încă defini o teorie care să fie universal acceptată de către toți cei care intră în contact cu acesta. Pe de altă parte există cercetări teoretice care nu și-au găsit încă aplicabilitatea în practică.
Există în prezent patru mari familii de teorii contabile :
teoriile descriptive și inductive, care nu au reușit decât un inventar al problemelor;
teoriile descriptive și deductive, care au avut ambiția să descrie o practică ordonată;
teoriile normative și inductive concepute plecând de la observarea practicilor considerate a fi cele mai satisfăcătoare și prezentate ca referință (sunt incluse în această categorie principiile contabile general admise);
teoriile normative și deductive concepute în funcție de obiectivele atribuite contabilității și prezentate, de asemenea, ca referințe.Alți autori 12 sunt fermi în a susține că, contabilitatea este o știință deoarece are elementele constitutive ale științei și anume: domeniul care formează obiectul de cercetare, metoda de cercetare folosită și utilitatea ei în viața economico-socială.Contabilitatea dispune de un limbaj, un obiect și o metodă de cercetare a obiectului care o delimitează de celelalte științe.
Obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul organizațiilor,procesele economice (aprovizionare, producție, desfacere) care au loc în organizații,sursele de proveniență ale elementelor bănești și materiale precum și rezultatele activității.Metoda de cercetare a contabilității se bazează pe procedee proprii: bilanț,cont, balanță de verificare.Utilitatea contabilității în viața economico-socială este determinată de nevoia organizațiilor de a cunoaște cu precizie și în timp util mărimea și structura patrimoniului, activitățile desfășurate, rezultatele obținute cât și de interesul terților(asociați, acționari, parteneri) de a avea informații corecte despre situația organizațiilor și a organelor fiscale în vederea stabilirii obligațiilor datorate.Ca știință contabilitatea face parte din sistemul științelor economice.
1.1.4 Funcțiile contabilității
Contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:
Funcția de înregistrare
Constă în capacitatea ei de a reflecta operativ, precis și în complexitatea lor procesele și fenomenele economice care apar în cadrul unității patrimoniale și se pot exprima valoric.
Funcția de informare
Constă în funizarea de informații asupra structurii și dinamicii patrimoniului, a stadiului desfășurării proceselor și fenomenelor economice și a rezultatelor obținute la sfârșitul unei perioade de gestiune. Din contabilitatii rezultă informații exacte privind gospodărirea bunurilor materiale și bănești a unei afaceri, volumul și dinamica producției acesteia, costurile de producție, veniturile obținute, profitul sau pierderea pe care o înregistrează .O importanță deosebită se acordă situațiilor financiare periodice de sinteză, care oferă informații utile pentru nevoile proprii de conducere și gestiune în cadrul unității comerciale, cât și în relațiile cu terțe persoane, respectiv cu asociații, acționarii,clienții, furnizorii, băncile, statul, precum și pentru analize economico-financiare.Această funcție reprezintă un rezulatat direct al funcției de înregistrare a operațiilor economice și financiare prin folosirea unor principii și reguli proprii, contabilitatea având rolul de instrument de cunoaștere a realității economice care caracterizează o întreprindere în activitățiile desfășurate.
Funcția de control gestionar este legată de funcția de informare.
Ea constă în verificarea cu ajutorul datelor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, de gospodărire a fondurilor primite uneori cu titlu nerambursabil,verificarea gradului de realizare a indicatorilor previzionați, a termenelor de achitare a datoriilor față de terți și de recuperare a drepturilor, controlul respectării disciplinei financiare și economice.Datele din contabilitate și documentele de evidență servesc ca mijloc de probă în justiție pentru a dovedi realitatea unei operații s-au soluționarea unor probleme, răspunderea materială, respectiv vinovăția sau nevinovăția persoanelor care au participat la efectuarea acesteia.
Funcția previzională.
Contabilitatea nu se limitează doar la oglindirea mersului activității agenților economici, datele ei reprezentând o sursă exactă și completă pentru analiza economico-financiară a activității și a stabilirii rezultatelor,dând posibilitatea descoperirii tendințelor viitoare a fenomenelor și proceselor economice care vor fi analizate, adică a prevederilor și a luării deciziilor curente și de perspectivă. Datele ei servesc la elaborarea bugetului activității generale, bugetelor pe activități și a fundamentării programelor de finanțare.
Funcția juridică
Contabilitatea, prin instrumentele sale, este un mijloc princare se face dovada efectuării operațiilor comerciale și financiare și a existenței elementelor patrimoniale din cadrul întreprinderii. Astfel, documentele justificative, registrele contabile și bilanțul fiind documentele oficiale ale unităților patrimoniale ce servesc ca bază la stabilirea răspunderilor în urma controlului financiar și de gestiune. De asemenea, acestea constituie probe concrete în justiție pentru soluționarea anumitor cazuri ce au apărut în urma diferitelor activități cu caracter economic și social.
1.2 ASPECTE TEORETICE ÎN LEGATURĂ CU ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANACIARE
Situațiile financiare reprezintă produsul final al activității contabile din interiorul unei societăți comerciale. Ele reprezintă de cele mai multe ori clasificarea și sintetizarea unui cumul de tranzacții financiare fiind destul de complexe ca și mod de abordare.
Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc,prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali.De aceea,întreprinderile își publică Situațiile financiare,într-un mod cat mai explicit,pentru a putea fi intelese de către cititorul interesat.La nivel global,poziția și performanța financiară a întreprinderilor este reglementată prin modul cum ar trebui întocmite Situațiile financiare cu ajutorul Standardelor Internaționale de Contabilitate.
Situațiile financiare reflectă elementul central al raportarii la nivel de întreprindere dar și principalul scop al comunicării tuturor informațiilor spre exteriorul întreprinderii. Situațiile financiare generale sunt acele situații menite să satisfacă de cele mai multe ori nevoile utilizatorilor care nu sunt în situația de a cere rapoarte care să le adapteze în permananță nevoii de a fi informat.Utilizatorii de Situații financiare includ investitorii prezenți și potențiali,angajați,publicul și clienții.Investitorii au nevoie de informații pentru a decide de cele mai multe ori cumpărarea de capital.Clienții ca parteneri de afaceri au nevoie de Situațiile financiare pentru a viza ciclul de fabricatie și de asemenea informații despre activitățiile întreprinderii.
1.3 OBIECTIVELE REALIZĂRII SITUAȚIILOR FINANCIARE
Obiectivul principal al Situațiilor financiare este furnizarea de informații despre poziția financiară,performanțele financiare și modificările poziției financiare a întreprinderii,în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi,în vederea fundamentării unor decizii economice.Obiectivele Situațiilor financiare sunt acele care furnizează informații despre pozitia financiară a societății studiate,performanța acesteia în urma exerciților financiare precedente și modificările ulterioare pozitiei financiare.Aceste informații satisfac necestiățiile comune ale majoritătii utilizatorilor de informații privind acest domeniu.
Informațiile privind pozitia financiară sunt oferite de documentele ce privesc rezultatele și anume:Bilant,Contul de profit și pierdere și Balanța de verificare.Poziția financiară a întreprinderii fiind definită de cele mai multe ori de resursele economice existente care pot fi controlate,de structura financiară a activelor,datoriilor,capitalului propriu,de lichiditatea și solvabilitatea valoriilor economice și nu în ultimul rand de capaciatatea de a se adapta la schimbările mediului în care își desfasoară activitatea de zi cu zi întreprinderea.Contabilitatea a îmbinat armonios teoria cu realitatea din interiorul unei întreprinderi.Obiectivele Situațiilor financiare fiind în general prea numeroase pentru a fi raportate individual persoanelor.În momentul actual se precizează ca ar fi imposibil de reprezentat toate activitățile fiecărui individ în parte, de aceea prin elaborarea Situațiilor financiare se încearcă o sinteză a tuturor activităților din care să reiasă poziția societății pe piață la un moment dat.
Poziția financiară a întreprinderii este definită de cele mai multe ori de resursele economice pe care le controlează aceasta,de structura financiară a activelor,datoriilor și capitalului propriu,de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice,financiare și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfasoară activitatea de zi cu zi în intregul exercițiu financiar.
Toti utilizatorii Situațiilor financiare iau decizii pentru:
a hotara cănd să cumpere,să pastreze sau să vandă parți din capitalul investit de acestia în întreprindere
a evalua raspunderea sau gestionarea managerială a întreprinderii
a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi și celor care lucrează pentru o imagine mai bună a întreprinderii
a aprecia garanția ce o oferă întreprinderea față de datoriile acesteia
a determina politicile fiscale și de audit financiar
a determina profitul și dividentele ce se pot distribui dupa acoperirea tuturor cheltuielilor care s -au efectuat pe parcursul intregului exercițiu financiar
a elabora și utiliza datele statistice despre venitul national și produsul național brut al țării în care se găseste întreprinderea
a reglementa activitatea întreprinderilor de pe teritoriul unei țări.
1.4 PRINCIPII ȘI CARACTERISTICI DE BAZĂ ALE SITUAȚIILOR FINANCIARE
„1.Principiul continuității activității. Trebuie să se prezume că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității.
Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.
2.Principiul permanenței metodelor. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.
Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;
b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.
Modificarea de politică contabilă la inițiativa entității poate fi determinată de:
– o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico-financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;
– obținerea unor informații credibile și mai relevante.
3.Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;
c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.
4. Principiul intangibilității.
Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exercițiu financiar. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exercițiu financiar.
5.Principiul necompensării
Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.
6.Principiul prevalenței economicului asupra juridicului
Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora.Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.
7.Principiul pragului de semnificație. Valoarea elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:
a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă
b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.”
Caracteristicile Situațiilor financiare pot fi utile pentru consumatori și informația contabilă.Acestea trebuie să indeplinească anumite caracteristici calitative si anume:
1.INTELGIBILITATEA –vizează usoară întelegere a informațiilor de către utilizatori.În acest scop trebuie asigurat un echilibru între cunostințele de contabilitate și activitățiile economice.
2.RELEVANȚA-Informațiile au calitatea de relevanța daca vehiculează cunostințe necesare luării deciziilor economice de către utilizatori.
3.CREDIBILITATEA-Infomrmațile trebuie sa fie de încredere ,atunci cand este liberă de eroare și deformare,iar utilizatorii pot să avea încredere că aceasta reprezintă corect realitatea modelată.
4.COMPARABILITATEA-Informațiile prezentate în Situațiile financiare trebuie să fie comparabile în timp și spațiu.
5.OPORTUNITATEA-Vizează raportatrea la timp a informției pentru a-și realiza utilitatea sa în deciziile economice.
CAP2 IMPORTANȚA ȘI STRUCTURA SITUAȚIILOR FINANCIARE
2.1 IMPORTANȚA SITUAȚIILOR FINANCIARE
Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă unul dintre cele mai importante mijoace prin care informațiile din contabilitate sunt puse la dispoziția luării decizilor importante cu privire la trecutul și viitorul acesteia.De aceia întreprinderile își publică Situațiile financiare pentru a fi citite de către cei interesati în acest domeniu de activitate.
„Utilizatorii Situațiilor financiare anuale includ:
INVESTITORII- acestia sunt ofertanții purtatori de risc,riscul investițiilor și rentabilitatea acestora.Ei sunt interesati de capacitatea acestora de a plăti dividende.
ANGAJATII- de cele mai multe ori angajații sunt interesati de stabilitatea și profitabilitatea angajațiilor lor.
CREDITORII- acestia vor determina dacă împrumuturile și dobanzile vor fi rambursate la data scadenței.
FURNIZORII- sunt interesati dacă sumele datorate vor fi plătite la scadență
CLIENTII -vor fi interesati de o anumită întreprindere atunci cand au o colaborare cu aceasta sau în mod direct sunt dependenți de aceasta.
INSTITUȚIILE STATULUI- acestea sunt interesate pentru a aloca resurse și pentru a determina politica fiscală.
PUBLICUL -întreprinderile pot avea o contributie destul de mare în economia locală deoarece pot ajuta publicul prin angajati noi din randul populației dintr-o anumită zonă și colaborarea cu furnizorii locali.
Toate aceste categorii enumerate mai sus vor fi interesate de evoluția și importanța Situațiilor financiare deoarece sunt dependente unele de altele uneori chiar in mod direct.
Structura Situațiilor financiare
1.BILANȚUL
2.CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE
3.SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU
4.SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR
2.2 LUCRĂRI PREGĂTITOARE ELABORĂRII SITUAȚIILOR FINANCIARE
Agregarea datelor în vederea constituirii Situațiilor financiare constituie un proces complex care se concretizează într-un șir de lucrări ,unele dintre ele avand un caracter preliminar,iar altele reprezentand întocmirea propriu-zisă a acestora.
Lucrarile preliminare le preced pe cele de completare propriu-zise și au rolul de a verifica,de a efectua inregistrări de sfarsit de exercițiu și de a centraliza datele.Lucrările pregătitoare sunt efectuate fie de către personalul contabil ,fie de către conducatorul compartimentului financiar-contabil al agentului economic și ele se diferențiază în
Verificarea înregistrarii corecte în conturi a tuturor operațiilor
Aceasta prima etapă a lucrărilor pregatitoare este necesară în vederea elaborării Situațiilor financiare,ea asigură acuratețea informațiilor contabile care prin prelucrări specifice ,se transformă în indiactori economico-financiari.
Verifiacarea concordanței dintre contabilitate și evidența operativă și dintre contabilitatea sintetică și cea analitică.
Avand în vedere ca pentru unele elemente patrimoniale se conduce și o evidentă operativă este necesar să se asigure o deplină concordantă.Erorile pot apărea fie în conducerea evidenței operative,fie a contabilitătii analitice.Asigurarea concordanței dintre contabilitatea analitică și cea sintetică presupune verificarea și punerea de acord,în cazul unor eventuale erori,a totalului rulajelor și soldurilor analiticelor unui cont sintetic cu elementele corespunzatoare ale aceluiași cont furnizate de contabilitatea sintetică.
Lucrari pregătitoare specifice întocmirii Situațiilor financiare
Lucrările vizate sunt de natură contabilă și premergătoare întocmirii Balanței de verificare sintetice anuale care,la randul ei,servește ca și bază de elaborare pentru Bilanțul contabil.Aceste lucrări constau în efectuarea unor înregistrari de sfarsit de exercițiu și se împart astfel:
1.operații de regularizare
2.operații de inventar
3.operații de stabilire și repartizare a rezultatului exercițiului.”
2.3 AUDITUL SITUAȚIILOR FINANCIARE
Într-un mediu de afaceri aflat într-o aflat într-o stare de continuă căutare, entitățile patrimoniale se confruntă cu probleme deosebite în ceea ce priveste auditul unei entități,de aceea managementul trebuie să gasească anumite soluții ce nu de puține ori sunt pline de multă neclaritate.Piețele sunt intro continua instabiliatate de aceea firmele devin într-un timp foaret scurt deosebit de atractive sau fara nici un sprijin din partea unor investitori, și aceasta ta nu de puține ori doar în urma unui anumit “zvon”cu privire la ceea ce se întamplă pe marile piețe economice.
Contabilitatea, ca și joc social și-a definit în procesul de construire a informației financiare anumite reguli în activitatea cotidiană a acesteia.Standardele internaționale, ca reguli normalizatoare ale contabilității,au menirea să stabilizeze cat de puțin producția de anumite informații care stau la baza luării decizilor în cee ce priveste auditul.
Și de asemenea să reducă diferențele ce pot să apară în situațiile financiare anuale, astfel încat acestea să reflecte cat mai bine realitatea economică care ne înconjoară în mediul de afaceri. În afara de faptul că profesia contabilă participă activ la procesul de normalizare a contabilității, este absolut necesar ca producatorul de informații contabile să manifeste profesionalism,responsabilitae,credibilitate și multă încredere, să fie obiectiv în aprecierile pe care le face, cat și în momentul în care înregistrează aceste aprecieri cu privire la audit. Din punct de vedere teoretic afirmațiile sunt valabile, dar practic nu este greu de argumentat ca există o mică influență de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Apare astfel un conflict potențial de interese, între producatorii de informații rezultatea din audit și între utilizatorii acesteia. Utilizatorii de informații financiare, sunt destul de diferiți și mai manifestănd o anumită doză de neîncredere față de producatorii de situații financiare, considerand că acestia nu sunt total independenti față de operațiunile efectuate și situațiile financiare prezentate, punandu-le sub semnul unei mari îndoieli.Astfel, între producătorii și utilizatorii de Situații financiare se interpun auditorii financiari, care au rolul sa controleze Situațiile financiare, să le valideze și să formuleze o opinie independentă despre realitatea și corectitudinea datelor prezentate în situațiile anuale care s-au efectut pentru siguranța întreprinderii.
Auditul financiar este un proces sistematic de obținere și evaluare obiectivă a probelor, privind problemele referitoare la tranzacțiile și evenimentele derulate într-o întreprindere pentru confirmarea gradului de corespondență dintre aceste probleme și stabilirea criteriilor ce au stat la bază și nu în ultimul rand comunicarea rezultatelor utilizatorilor interesati. Standardul International de Audit (ISA) 200 “Obiective si principii generale care guvernează un angajament de audit al situațiilor financiare”, precizează că obiectivul primordial al unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie independenta cu privire la Situatiile financiare, dacă acestea au fost intocmite în conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiară.
ISA 700, “Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”, stabileste reguli si furnizează anumite recomandări cu privire la forma și conținutul raportului auditorului. În mod special, paragraful 17 din ISA 700 cere ca raportul unui auditor să indice în mod clar cadrul de raportare financiară utilizat pentru întocmirea Situațiilor financiare anuale.
Ca un supliment la acest standard de audit, a fost elaborată Declaratia Internaționala privind Practica de Audit (IAPS) 1014, “Raportarea de catre auditori cu privire la conformitatea cu Standardele Internationale de Raportare Financiară”. Această Declarație nu stabileste noi principii de bază sau proceduri esențiale, ci a fost elaborată în scopul de a veni în sprijinul auditorilor.Auditorul trebuie să-și exercite raționamentul profesional, pentru a determina masura în care, oricare dintre recomandările descrise de Declarația prezentată mai sus poate fi adecvată în conformitate cu cerințele prevazute de ISA 700 și a circumstanțelor specifice aplicabile în întreprindere.
Scopul acestei Declarații Internationale privind Practica de Audit este de a furniza recomandări suplimentare atunci cand auditorul exprimă o opinie asupra situațiilor financiare despre care conducerea sustine că sunt întocmite:
• exclusiv în conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiară (IFRS);
• în conformitate cu IFRS si un cadru national de raportare financiara;
• în conformitate cu un cadru național de raportare financiară, cu prezentarea gradului de conformitate cu IFRS.
2.4 NOTE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
“Pentru explicarea și dezvoltarea informațiilor cuprinse în bilanț,contul de profit și pierdere se intocmesc note explicative.Notele explicative trebuie :
Să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii Situaților financiare anulale și despre politicile contabile folosite.
Să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate Situațile financiare,dar sunt relevante pentru întelegerea acestora.
Astfel,notele explicative trebuie să cuprindă informatii privind metodele de evaluare,metoda de amortizarea a imobilizarilor,numarul de salariati,strategii de dezvoltre și previziuni.
În Romania,regelemetările contabile prezintă în mod explicit conținutul și formatul notelor explicative,ele trebuie să prezinte, în mod obilgator informații privind:activele imobilizate,provizioanele,repartizrea profitului,analiza rezulatului,informatii privind salarații ,alte informații.”
CAP 3 CONTINUȚUL SITUAȚIILOR FINANCIARE
Situațiile financiare reprezintă o sinteză a informațiilor care pot cararcteriză la un moment dat elementele ce alcatuiesc patrimoniul fiecărei întreprinderi .În Romania,cerințele actuale în domeniul contabil se pot referi și la întocmirea unor lucrări de sinteză și anumite rapoarte contabile ce se pot întocmi pe perioade de timp interioare anului, dar aceasta nu înseamna neaparat ca ele reprezintă exerciții finananciare dar în practică financiar-contabilă la nivel mondial se poate recunoaste în general anualitatea exercițilui financiar considerat ca perioadă de viată a unui agent economic.
3.1 CONȚINUTUL,FORMATUL ȘI TEORII DESPRE BILANȚ
„Bilanțul reprezintă un instrument contabil de mare importanță în procesul conducerii, fiind necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, cât și pentru organizarea controlului asupra realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații și a unor răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărire și dezvoltare a patrimoniului.Conducerea eficientă a activității oricărui agent economic și cunoașterea rezultatelor obținute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile în activitatea curentă prin analiza datelor asigurate de evidența economică, în cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidența contabilă, însă în cea de perspectivă acest deziderat se poate realiza numai prin analiza informațiilor pe cale le oferă bilanțul contabil.
Bilanțul se întocmește începând cu apariția contabilității, iar denumirea sa provine, după mai multe opinii, din latinescul „bilanx”, care înseamnă „cu două talgere” sau din cel de „billancium”, care semnifică un cântar, însă prin noțiunea de bilanț se înțelege o balanță cu două talere, aflate într-un echilibru permanent.Totodată, se reține că dicționarul explicativ al limbii române definește bilanțul contabil ca un „tablou contabil al activului și pasivului unui agent economic sau al unei activități financiare pe o anumită perioadă de timp”.
Normele contabile elaborate în concordanță cu legislația Romaniei precum și cu prevederile Direcției a IV- a a Comunității Europene și a Standardelor de contabilitate internationale au statutat o arhitectură generală a conturilor anuale sub denumirea de 'bilanț contabil' care se compune din : bilant, contul de profit si pierdere, respectiv contul de execuție în cazul institutiilor publice, anexe și raportul de gestiune.Din punct de vedere al structurii sale,bilanțul contabil pastrează,în general,clasamentul valorilor cuprinse în Planul general de conturi.
Noțiunea de bilanț se utilizează într-un sens larg, generalizat semnificand un rezultat sintetic al activității desfasurate.Bilanțul contabil este compus din : bilant, cont de profit și pierdere și anexa, denumite alternativ și documente de sinteză contabilă anuală sau dare de seamă contabilă care este o asociere de informații ordonate într-o anumită formă, obligatorii și regulate prin care persoanele neinițiate sunt informate în legatură cu rezultatele întreprinderii.Din punct de vedere istoric în practică și doctrina contabilă s-au confruntat multe teorii ale bilanțului contabil, unele bazate pe scopul atribuit acestuia, altele bazate pe continuțul economic și ordonarea datelor în bilanț (pentru calculul averii, pentru calculul rezultatului întreprinderii, pentru calculul lichidității activelor și exigibilității pasivului, pentru furnizarea informatiei necesare fundamentării deciziei, etc.), iar altele bazate pe metode de evaluare (cu un singur preț de evaluare sau cu mai multe prețuri de evaluare).
Bilanțul contabil a patruns în lumea teoriei și practicii economice ca un model de sintetizare în expresie banească, la un moment dat, a relațiilor de echilibru dintre activele și pasivele patrimoniale. Privit în totalitatea și structuralitatea sa bilanțul este denumit generic bilanțul patrimoniului sau contul general al patrimoniului. Reflectarea echilibrului dintre activele patrimoniale și pasivele patrimoniale este funcția patrimonială a bilanțului chiar dacă în decursul timpului s-au conturat diverse funcții ale acestuia și s-au conceput diverse variante de modele bilanțiere care s-au sintetizat în diverse teorii ale bilanțului contabil unele dintre ele ridicate la rangul de teorii ale contabilității. Ca instrument de lucru bilanțul este un document de sinteză cu ajutorul căruia pot fi prezentate sistematizat, într-o structură dorită sau impusă de reglementarile contabile,activele și pasivele patrimoniale.”
Conținutul bilanțului reflectă de fapt structura patrimoniului sub dublul său aspect. Cele două părți ale bilanțului, activul și pasivul, sunt interpretate în teoria contabilității din trei perspective: juridică, economică și financiară. Specialiștii sunt de acord cu aceste trei concepții legate de bilanț.
Concepția juridică
definește bilanțul ca situație a patrimoniului și explică conținutul activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate și adrepturilor de creanță, iar conținutul pasivului ca fiind dat de capitalurile proprii șitotalitatea datoriilor.Potrivit acestui concept, în sfera activelor nu se cuprind bunurile utilizate ce nu fac obiectul proprietății titularului de patrimoniu (cele cumpărate cu clauza de rezervare de proprietate până la plata completă a prețului; cele luate cuchirie etc.), aceasta în virtutea “principiului patrimonialității”.Dar, prin excepție de la principiul patrimonialității, se acceptă, în cazulbunurilor cesionate cu clauza de rezervare a dreptului de proprietate, să se considere că transferul de proprietate a avut loc în momentul vânzării, astfel că în activul bilanțului furnizorul înscrie doar dreptul de creanță, iar cumpărătorul consemnează în activul bilanțului său dreptul de proprietate asupra obiectului achiziționat.
Concepția economică
consideră activul bilanțului ca un ansamblu de utilizări, iar pasivul un ansamblu de resurse care finanțează utilizările. În concepția economică, activul bilanțului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri economice de către unități patrimoniale și nu numai bunurile asupra cărora ea are drepturi de proprietate, după cum acceptă concepția juridică pe baza principiului patrimonialității.Ca utilizări, bunurile devin active care sunt grupate după destinație în active imobilizate și active circulante.În pasiv, resursele indică sursele de finanțare a utilizărilor, delimitându-sepentru fiecare categorie sau fel de utilizări sursa de finanțare. Astfel, pot fi identificate sursele de finanțare a activelor imobilizate, cu resurse stabile (capitalul social, profitul, fond de dezvoltare din amortizare, împrumuturi pe termen lung) și sursele de finanțare a activelor circulante ca resurse ale activității curente.
Concepția financiară a conținutului bilanțului arată în ce măsură unitatea este capabilă
ca urmare a activelor pe care le posedă să-și onoreze (achite) datoriile față de terți atunci când acestea ajung la scadență.În această viziune activul bilanțului este considerat un ansamblu de bunuri necesare pentru achitarea datoriilor la scadență, deci activul este privit sub aspectul capacității de lichiditate.Pe de altă parte, pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile(obligațiile) trebuie achitate, respectiv când devin exigibile la plată credite pe termen scurt, obligații față de terți etc.).Lichiditatea definește capacitatea în timp a activelor de a se transforma înbani. Diferitele categorii de active au timp de reacție necesar specific pentru a lua forma de bani. Astfel, lichiditatea este mai mare la imobilizările corporale față de cea a imobilizărilor financiare, mai mică la activele circulante în raport cu imobilizările. În structura activelor circulante stocurile de mărfuri au posibilitatea de a se transforma mai repede în bani decât stocurile de producție în curs de execuție, iar drepturile de creanță față de clienți se transformă în bani mai rapid decât stocurile de mărfuri sau de produse finite.”
3.2ELEMENTE DE ANALIZĂ,VERIFICARE, CERTIFICARE ȘI DEPUNEREA BILANȚULUI CONTABIL
Pentru a elabora o analiză a diagnosticului financiar care să ne permită în mare parte masurarea rentabilității economice generale a întreprindrii ,a capitalurilor investite, a rentabilității financiare a capitalurilor proprii, aprecierea condițiilor în care vor fi realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie a activității întreprinderii, analiza financiară care va parcurge mai multe etape, acestea presupun cercetarea informațiilor necesare în vederea detectării principalelor probleme și fenomene care impiedică continuitatea activității întreprinderii. Scopul principal al acestei analize îl constituie în mare parte adoptarea unor decizii corective care se va încerca a fi durabilă la nivel de întreprindere și evident pentru viitorul acesteia în ceeea ce privește piața.
Formatul bilanțului contabil este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii : sumele ce trebuie plătite intr-o perioada de pana la un an
E. Active circulante nete/ datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportată
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
ACTIVELE CURENTE ȘI NECURENTE
Activele curente ale bilatuțui cuprind:
• elemente destinate a fi realizate, sau deținute pentru a fi vandută sau consumate, în cadrul ciclului norml de expolatare al întreprinderii
• elemente destinate, în principal, pentru a fi negociate pe diferite piețe sau deținute într-o perspectivă de termen scurt, înteprinderea aștapatandu-se să le realizeze în maximum un an de la data închiderii exercițiului
• lichiditățile sau cvasilichiditățile, dacă utilizarea acestora nu este supusă restricțiilor
Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale și necorporale, cat și activele de exploatare și financiare pe termen lung.Activele curente se referă, în special, la stocuri și creanțe-clienți, care sunt vandute, consumate sau realizate în cadrul ciclului normal de exploatare, chiar și atunci cand nu se preconizează ca ele sa fie realizate în urmatoarele 12 luni dupa închiderea exercițiului.Titlurile negociabile pe piețe sunt active curente, dacă este prevazută realizarea lor în urmatoarele 12 luni care succed datei închiderii exercițiului, în caz contrar ele fiind considerate active necurente.
DATORIILE CURENTE ȘI NECURENTE
O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie să fie rambursată:
a)fie în cadrul ciclului normal de expolatare al întreprinderii
b)fie la o scadență în cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei închiderii exercitțului
Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele legate de relațiile cu salariații sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate în categoria ”curente”, chiar dacă ele trebuie să fie rambursate peste o perioada mai mare de un an.
O întreprindere trebuie să continue să încadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de dobanzi în categoria datoriilor necurente, chiar dacă ele trebuie să fie decontate în urmatoarele 12 luni de la data închiderii exercițiului financiar, în situația în care:
• este vorba despre datorii care, în momentul contractării lor, reiau datorii pe tremen lung
• întreprinderea în cauza intentionează să refinanțeze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung
• aceasta intenție este confirmată de existența unui contract de refinanțare sau de reeșalonarea scadențelor, încheiat înainte ca situațiile financiare să fi fost aprobate
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercțiului financiar și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv, dupa natură, proveniență și exigibilitate. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea în urmă cu o perioada de timp bine definită, (capitalurile proprii ale asociaților, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante).Bilanțul patrimonial este o reprezentare a bunurilor economice,a drepturilor și obligațiilor unei întreprinderi.Această reprezentare se poate face sub urmatoarea formă
ACTIV=PASIV
Activul și pasivul ne va arăta aceeași realitate vazută sub forma mijloacelor de finanțare utilizate la acelasi moment în cadrul întreprinderii și ceea ce impune echilibrul între activele și pasivele bilanțului.Bilanțul este un document financiar care ne poate da destul de puține informații despre activitatea tehnică a unei întreprinderi,dar ne da de cele mai multe ori idei despre putrerea sa financiară.Acesta se întocmeste pe baza balanței de verificare sintetice,el cuprinde soldurile debitoare și creditoare ale conturilor privind exercițul financiar încheia și a celui precedent.Analiza bilanțului de cele mai multe ori poate stabili gradul de independențǎ financiarǎ în funcție de structura finanțǎrii, dependentǎ întreprinderii de creditorii sau de bancile creditoare.Bilanțul poate fi considerat a fi „cel mai reprezentativ instrument de înregistrare și control folosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza situației financiare și caracterizarea activitǎții economice a întreprinderii într-o anumitǎ perioadǎ de timp, atât întotalitatea lor, cât și pe diferite stadii ale circuitului economic, cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate; elementul principal pentru explicarea dublei înregistrǎri; mijlocul de a oglindi la un moment dat situația întreprinderii evaluatǎ în bani prin punerea fațǎ în fațǎ a mijloacelor și resurselor; un calcul de sintezǎ al contabilitǎții, prin care se va prezenta la un moment dat situația financiara a mișcǎrilor de valori, evaluate în bani, putand a fi verificate daca corespund cu activul cu pasivul de la sfarsitul exercitiului financiar.
Bilanțul contabil se verifică și se certifică în condițiile Legii privind societățile comerciale nr. 31/1990 republicată și Legii contabilității nr. 82/1991 republicată.Bilanțul contabil este supus verificării și certificării de către auditori financiari,cenzori, contabili autorizați sau experți contabili, după caz, așa cum prevede art. 34 din Legea contabilității.Verificarea efectuată de către persoanele fizice sau juridice autorizate potrivit legii are un caracter extern și permanent care urmărește formarea unei convingeri în legătură cu veridicitatea documentelor financiare ale unității și felul în care ele reflectă operațiile economice desfășurate în unitate.Obiectivul sintetic al verificării este constatarea dacă bilanțul contabil dă o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, situației financiare și a rezultatului exercițiului.
Principalele obiective ale controlului sunt:
concordanța dintre bilanțul contabil și registrele de contabilitate;
respectarea reglementărilor în vigoare în privința ținerii registrelor de contabilitate;
respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului și a celorlalte norme și principii contabile.
Rezultatele controlului se consemnează într-un raport din care trebuie să rezulte aprecieri în legătură cu obiectivele principale ale controlului dar și alte observații în legătură cu modul în care activitatea economico-financiară este reflectată în contabilitate și în bilanțul contabil.
Certificarea bilanțului contabil se poate face în următoarele moduri:
certificarea fără rezerve atunci când în urma verificării s-a constatat că documentele de raportare contabilă sunt întocmite conform regulilor în vigoare iarinformațiile pe care le cuprind dau o imagine fidelă a situației patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor;
certificarea cu rezerve atunci când în urma verificării s-au constatat unele erori și anomalii în aplicarea regulilor și principiilor contabile care afectează documentele de raportare contabilă și nu s-au putut aplica procedeele de verificare dorite, dar nu atât de mult încât să determine refuzul de a certifica;
Refuzul de a certifica atunci când în urma verificării s-au constatat erori și anomalii grave care afectează corectitudinea documentelor de raportare contabilă și nu s-au putut aplica procedurile de control dorite care să ofere o imagine clară asupra documentelor financiare de raportare anuală astfel încât a fost determinat refuzul de a certifica.În raportul întocmit cu ocazia verificării se menționează motivele certificării cu rezerve și a refuzului de-a certifica.După certificarea bilanțului contabil acesta, semnat de cei în drept și însoțit de raportul administratorilor se supune aprobării adunării generale a asociaților sau acționarilor (AGA).Bilanțul contabil semnat și certificat se depune la Direcția generală a finanțelorpublice și controlului financiar de stat județean sau al municipiului București, însoțitde următoarele documente:
1.raportul de gestiune (raportul administratorilor);
2. raportul în formă scurtă al cenzorilor sau al experților contabili,
3.contabililor autorizați care au studii economice superioare sau al societăților
4.comerciale de expertiză contabilă, al auditorilor financiari, după caz;
5.procesul verbal al adunării generale a acționarilor sau asociaților;
6.balanța de verificare a conturilor sintetice;
7.copie după codul fiscal.
După aprobarea de către AGA și vizat bilanțul contabil se publică în Monitorul Oficial al României și se depune în forma scurtă la Registrul Comerțului.Bilanțurile contabile se centralizează la nivel național pentru obținerea unor indicatori de sinteză macroeconomici.
3.3 CONTUL DE PROFIT ȘI PIEREDERE-INSTRUMENT DE PLANIFICARE FINANCIARĂ
Contul de profit și pierdere, așa cum s-a putut observa, nu are forma unui cont obișnuit, el prezintă veniturile și cheltuielile într-o anumită succesiune și pentru toți indicatorii sau elementele din structura sa conține date de la finele exercițiului financiar încheiat, precum și de la sfârșitul celui precedent. O alta componenta a Situatiilor financiare este Contul de profit si pierdere,acesta are in mare parte o importanta in sens economic.El descrie activiatea intreprinderii din trecut si ne poate oferii informatii despre ce s-a intamplat anterior in cadrul activitatii intreprinderii si de asemenea reflecta clar care este situatia rezultatului comercial al acesteia.Prin compararea datelor exercițiului financiar încheiat cu datele exercițiului financiar precedent se poate concluziona dacă activitatea agentului economic este rentabilă sau nerentabilă. Conform cadrului contabil general, performanțele întreprinderii se reflectă cu ajutorul Contului de Profit și Pierdere.
Acest cadru cuprinde conceptele și principiile teoretice care alcătuiesc împreună sistemul de referință pentru întocmirea și prezentarea rapoartelor financiare, precum și modalitățile de comunicare a informațiilor.Performanța unei întreprinderi se referă la câștigul sau pierderea acesteia, iar aceste facilități sunt reflectate cu ajutorul Contului de Profit și Pierdere.Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate caută să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare.De asemenea, se poate analiza care dintre indicatorii realizați au influențat pozitiv sau negativ activitatea agentului economic.Pentru a calcula și comunica informația privind profitul și pierderea se întocmește contul de rezultate, denumit în țara noastră contul de profit și pierdere. Acesta reprezintă un tabel recapitulativ (centralizator) privind mărimea cheltuielilor și veniturilor, clasificate în raport de diverse criterii. De regulă, aceste criterii sunt cel al naturii sau al destinației cheltuielilor și veniturilor.
VENITURI –CHELTUIELI =REZULTAT
Cheltuielile sunt definite de cadrul ca fiind diminuări de avantaje economice, în cursul unui exercițiu sub forma diminuării activelor sau creșterii datoriilor și care au generat o scădere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
cheltuieli propriu-zise care rezultă din activitatea curentă (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.)
pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) și care pot să rezulte sau nu din activități curente ale întreprinderii.
Cheltuielile, după destinația lor, sunt grupate pe feluri de activități:
de exploatare,
financiare,
extraordinare.
În cadrul lor se diferențiază pe elemente primare în raport de felul resurselor utilizate (materii prime, materiale și mărfuri, lucrări și servicii primite de la terți, cheltuieli cu personalul, impozite, taxe și vărsăminte asimilate, amortizări și provizioane, dobânzi plătite, sconturi de decontare acordate etc.).
Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune (exercițiul financiar) sub forma de creșteri de active sau de diminuări de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat creșterea capitalului.
Veniturile, după natura lor, sunt grupate pe feluri de activități:
de exploatare,
financiare,
extraordinare.
În cadrul lor se diferențiază în funcție de natura rezultatului (vânzări de produse, mărfuri și lucrări, venituri din producția stocată și nevândută, venituri din producția proprie de imobilizări, venituri din dobânzi și dividende, venituri din vânzarea mijloacelor fixe.În contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogațire, deci o resursă, pe cand pierderea este o sarăcie, fiind asimilată unor utilizări fară asigurarea unui contra echivalent valoric. În prezentarea contului de profit și pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în considerare natura economică a acestora,celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile unei înterprinderi (deci de la destinația veniturilor și cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit și pierdere se poate prezenta astfel:
sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schemă orizontală)
sub forma de listă(schemă verticală)
Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogațire a întreprinderii legate sau nu de activitatea sa normală și curentă. Partea preponderentă a veniturilor o reprezintă cifra de afaceri realizată de înteprindere în cursul exercițiului.Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de înteprindere în cursul exercțiului.Rezultatul exercitiului poate fi favorabil, fiind denumit profit sau nefavorabil si denumit pierdere, dupa cum veniturile sunt mai mari decat cheltuielile și respectiv cheltuielile mai mari decat veniturile.Rezultatul exercițiului reprezintă, în contabilitate, diferența dintre venituri și cheltuieli, materializate în profit sau pierderi, motiv pentru care mai este denumit și Contul de profit și pierdere.
În situația în care veniturile > cheltuielile = profit,
În situația inversă, veniturile < cheltuielile = pierderi.
Contul de profit și pierdere nu are forma unui cont obișnuit, el prezintă veniturile și cheltuielile într-o anumită succesiune, astfel încât, pentru toți indicatorii sau elementele din structura sa, conține date de la finele exercițiului financiar încheiat, precum și de la sfârșitul celui precedent.Prin compararea datelor exercițiului financiar încheiat cu datele exercițiului financiar precedent se poate concluziona dacă activitatea agentului economic este rentabilă sau nerentabilă. De asemenea, prin analizarea contului de profit și pierdere, se poate constata care dintre indicatorii realizați au influențat pozitiv sau negativ activitatea intregii întreprinderi.
3.4 BALANȚA DE VERIFICARE DEFINIȚIE,STRUCTURĂ ȘI FUNCȚII
„Balanța de verificare este un procedeu specific metodei contabilitatii care ne asigură verificarea exactității operațiilor economice în conturi, legatură dintre conturile sintetice și bilanț, legatură dintre conturile sintetice și conturile analitice, precum și centralizarea datelor contabilității curente.Potrivit normelor legale balanța de verificare se va întocmi lunar pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operatiilor economice. Balanța de verificare se prezintă sub forma unei forme tabelare cu mai multe coloane, care cuprinde toate conturile utilizate în contabilitatea financiară a întreprinderii, fiecare cont fiind înscris cu simbolul și denumirea acestuia, în ordinea înscrisă în planul de conturi și datele valorice preluate din balanța precedentă și din cartea mare. Ea se sprijină pe cele doua principii fundamentale ale contabilității:
principiul dublei reprezentări a patrimoniului
principiul dublei înregistrări a operatiilor economice în conturi.
Ca urmare, în cadrul balantei de verificare, se vor obține anumite egalităti valorice totale între datele transmise din conturi, care exprimă un echilibru permanent între aceste date, de unde provine și denumirea de "balanță". În acest scop, în balanța de verificare se cuprind toate conturile folosite de o unitate patrimonială, fiecare cont fiind înscris cu soldul inițial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor și soldul final de la sfârsitul lunii pentru care se încheie balanța respectivă.
Operațiile economice realizate zi de zi în cadrul întreprinderii se inregistrează în ordine cronologică și sistematică.Necesitățiile de conducere a activității zilnice din cadrul unitățiilor economice impun prezentarea intr -o sinteză de ansamblu a intregului desfasurător.
Funcțiile balanței de verificare:
Funcția de verificare a exactității înregistrării oprațiilor economice în conturi
Aceasta constă în controlul și identificarea erorilor de înregistrare în conturi a operațiilor contabile prin intermediul diferitelor egalităti valorice care trebuie să existe în cadrul balanței de verificare.Înregistrarea gresită a unor operații economice ca urmarea nerespectării principiului dublei înregistrari se semnalizează cu ajutorul ei,fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de control și de verificare.În condițiile utilizării anumitor programe de contabilitate care vor prelucra datele automat această activitate se va desfăsura mult mai eficient.
Funcția de legatură dintre conturile sintetice și bilanț
Balanța de verificare va concentra informațiile din toate conturile folosite în contabilitatea curentă a entității.Soldurile inițiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanțul anual care trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent.
Funcția de legatură dintre conturile analitice și cele sintetice
Aceasta funcție constă în întocmirea unor balanțe de verifiacare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoară pe conturi analitice.
Funcția de centralizare a existențelor,mișcărilor și transformării elementelor
Gruparea și centralizrea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul balanței de verificare oferă conducerii unitățiilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificăriilor intervenite în volumul și structura patrimoniului economic.
Funcția de analiză a activității economice Balanța de verificare are un rol deosebit de important în analiza situației întreprinderii pe perioade scurte de timp și în intervalul dintre două bilanțuri fiind astfel un instrument care asigură și furnizează informații necesare conducerii.”
3.5 INVENTARIEREA ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII
Pentru a centraliza și controla exactitatea datelor înregistrate în conturi se va întocmi balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului .Situația de referință a inventarului faptic o va reprezenta soldurile finale calculate în balanța de verificare.
„Inventarierea generală a activelor și datoriilor reprezintă activitatea preliminară prin care se stabileste situatia reala a întreprinderii.De asemenea nu se poate determina pozitia financiară a întreprinderii și rezultatele acesteia daca nu se va alcatui în prealabil cee ce se numește inventar.Constatarea existentei anumitor elemente invenatriate se vor fce prin
Observare directă
Numărare
Cantărire
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilității ce include un ansamblu de operații prin care se constată existența elementelor patrimoniale de activ ți de pasiv, cantitativ, calitativ și valoric, sau numai valoric, dupa caz, în patrimoniul unității, la data efectuării ei.
Principalele măsuri de organizare care vor trebui a fi luate în considerare sunt :
Înainte de a începe operațiunea de inventariere gestionarul va da o declarație scrisă din care să rezulte urmatoarele
1.daca gestioneză bunuri și în alte locuri de depozitare a anumitor produse
2.are plusuri sau lipsuri în gestiune
3.a primit sau eliberat bunuri fară documnete legale
4.deține numerar rezultat din alte hartii de valoare care nu au fost înregistrate în evidenața gestiunii.
Să identifice toate încaperile în care există bunuri care urmeză sa fie inventariate
Sa bareze și să semneze fișele de magazie menționand data la care s-au invenatriat bunurile.
Să verifice banii din casă și să stabilească încasarile din ziuna în curs.
Să controleze dacă toate aparatele de masură au fost verifiacate pentru a efectua procesul de inventariere.
Importanța inventarierii este dată de cele mai multe ori intermediul realizării unei verificări a modului de gestionare a patrimoniului și se va stabili situația patrimonială reală a unității. Necesitatea inventarierii este impusă de faptul că pe parcursul desfasurării activității curente, în masa patrimonială, pot interveni modificări cantitative și valorice care nu pot fi consemnate în documente: schimbări de produse in substanța materială sub influența factorilor naturali (uscare, evaporare, alterare); greșeli de manipulare a bunurilor; neglijente; furturi; neatentie. Din aceste cauze este necesar să se confrunte datele din evidența contabilă)
3.5.1 Pregătirea inventarierii
Inventarierea elementelor de activ și de pasiv se efectuează de catre comisii de specialitate formate din cel putin doua persoane ,numite prin decizie scrisă emisă de cate administratorul întreprinderii.În vederea bunei desfasurări a acestei activități managerii de întreprinderi vor lua măsuri pentru creearea unor condiții în care se va desfasura aeasta activitate.
Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente,etichetarea corespunzatoare a acestora
Ținerea la zi a evidenței tehnico-operative la gestiuni
Participarea întregii comisii de invenatriere la lucrările de inventariere din cadrul întreprinderii
Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente adecvate
Asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii
3.5.2 Principalele funcții ale inventarierii
a) Determinarea situației reale a patrimoniului, contabilitatea trebuind să reflecte „imaginea fidelă” a acestuia, pe baza căreia să se determine indicatori semnificativi ai activității economico-financiare.
b) Controlul asupra integrității materiale și financiare a patrimoniului, ca urmare a căruia se descoperă: modificările ce au loc în structura acestuia, erorile sau omisiunile la înregistrarea în contabilitate a elementelor patrimoniale; neregulile în ce priveste păstrarea, depozitarea, manipularea, transferul bunurilor; actele de indisciplină (furturi, risipă, neglijențe) sau efectele calamităților (incendii, cutremure.), asupra elementelor patrimoniale.
c) Calculul și evidența nivelului real al elementelor patrimoniale, cantitativ și valoric în raport cu prețurile și tarifele pieței.
3.5.3 Efectuarea inventarierii
Inventarierea imobilizarilor corporale într-o întreprindere se efectuează prin constatarea existenței acesatora la unitățiile deținătoare.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza unor documente care vor atesta proprietetea acestora.De asemenea bunurile cu un grad destul de mare de perisabilitate se inventariează cu prioritate fară să se desfacă imediat pentru a nu pune în dificultate folosirea ulterioară a acestora.Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere,care trebuie să se întocmeasca pe locuri de depozitare ,pe gestiuni și pe categorii de bunuri.
Pe ultima filă a listei de inventariere ,gestionarul va trebui să menționeze dacă toate bunurile și valorile bănesti din gestiune au fost inventariete și consemnate în listele de inventariere în prezența sa.Listele de inventariere se vor semna ulterior pe fiecrae filă în parte de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.
3.5.4 Etapele inventarieii
Pregatirea inventarierii care presupune lucrări preliminare cum sunt:
— numirea comisiei de inventariere;
— sigilarea spațiilor de păstrare a bunurilor;
— vizarea documentelor la ultima operație;
— luarea unor declaratii gestionarului;
— separarea bunurilor depreciate de cele în buna stare;
— operațiuni de sortare, ambalare, etichetare;
— separarea bunurilor proprii de cele primite în custodie
Inventarierea propriu zisă este etapa în care comisia de inventariere trece efectiv la stabilirea stocurilor faptice prin masurare, cantarire, cubare sau numărarea bunurilor, în prezența gestionarului. Bunurile constatate faptic sunt înscrise în listele de inventariere, în 3 exemplare, semnate pe fiecare pagină de membrii comisiei și de gestionar.Stabilirea rezultatului inventarierii este etapa în care se confruntă datele scriptice din contabilitatea analitică sau sintetică, cu datele din listele de inventariere. Atat pentru lipsurile cat și pentru plusurile din gestiune, comisia de inventariere solicită nota explicativă de la gestionar și în genereal cere explicații scrise de la cei ce gestionează bunurile contabile, conducători de compartimente.
Rezultatele inventarierii se vor consemna într-un proces verbal care trebuie să cuprindă urmatoarele elemente:
— data întocmirii;
— numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere;
— gestiunea inventariată;
— data începerii și data terminării inventarierii;
— rezultatele inventarierii;
— concluziile și propunerile comisiei de inventariere cu privire la cauzele plusurilor sau minusurilor constatate și la persoanele vinovate;
— volumul stocurilor depreciate;
— propuneri pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, pentru casarea mijloacelor fixe depreciate.
Dupa ce s- au parcurs toate etapele privind invenatrierea unei întreprinderi se vor avea în vedere urmatoarele obiective și activitati ce vor urma.”
„Cand vom ajunge la momentul în care dosarul de inventariere este finalizat, snuruit și sigilat, comisia a facut recomandarile necesare, gestionarul a declarat ce a avut de declarat.Acum nu mai ramane decat ca administratorul sa aprobe (sau sa nu aprobe) recomandările comisiei, inclusiv recomandările cu privire la scoaterea din patrimoniu a bunurilor care dintr-un motiv sau altul nu mai pot fi folosite.
Daca administratorul aproba declasarea se va întocmi un proces verbal în care administratorul aprobă descasarea bunurilor, la acesta se adauga listele de inventar cu bunuri degradate sau uzate moral întocmite deja de catre comisie, și bunurile vor fi vandute la o firmă de recuperare.Există și posibilitatea ca aceste bunuri sa fie distruse în incinta unitătii si o parte din componente sau din materialele rezultate sa fie recuperate (de exemplu, dintr-o lopata distrusa se poate recupera o anumita cantitate de lemn care poate fi folosit pentru foc și o anumită cantitate de fier care se vinde la fier vechi, dintr-un calculator poate se mai recuperează harddisk-ul, placa video, placa de rețea iar carcasa se vinde tot la fier vechi).În această situație în procesul verbal de casare/declasare se menționează ți materialele recuperate (denumire, cantitate, preț), intrarile respective vor fi înregistrate și ele în evidența operativă iar în cazul în care se predau unei firme de recuperare vor fi scăzute din gestiune pe bază facturii.
Poate exista situația în care sa nu stim care va fi pretul de vanzare și poate nu putem să cantarim exact aceste deseuri.Atunci cand avem o astfel de situație cel mai practic este să se procedeze în urmatorul fel: facem un aviz de însotire, ducem fierul vechi la recuperatori, acestia îl vor cantari și ne vor comunica prețul. Facem și factura cu prețul și cantitățile respective și operam iesirea în evidența operativă.
În cazul obiectelor de inventar aflate în folosință chemăm muncitorul să-și predea masina de gaurit defectă, gestionarul semnează de primire pe fișa obiectelor de inventar în folosință, se operează în evidența operativă restituirea în gestiune a bunului, dupa care se urmează procedura de mai sus, bunul se distruge, dacă este cazul se face intrarea în gestiune a deșeurilor rezultate și acestea se folosesc, se vand sau pur și simplu, dacă valorificarea nu este posibilă, se arunca la gunoi.O altă masură pe care trebuie să o ia administratorul în cadrul măsurilor de valorificare a inventarierii este recuperarea pagubelor datorate minusurilor de inventar. Daca conducatorul unitătii decide ca gestionarul trebuie sa platească se va întocmi o decizie de imputare cu valoarea bunurilor constatate lipsă în inventar, la care se adaugă valoarea TVA-ului aferent, casierul merge la casierie și plateste. Chitanța se include și ea în dosarul de inventariere.Dacă gestionarul nu are la el destui bani pentru a acoperi paguba, aceasta sumă va fi înregistrată în contabilitate intr-un cont analitic distinct și se va urmări recuperarea sumei.
În ultima zi a anului (sau ultima zi lucratoare) comisia de inventariere respectivă merge la casierie, casierul completează o declaratie de inventar, se face cate o copie dupa ultimul document de plată și ultimul document de încasare, se numara toti banii, se completează un monetar (monetarul este de fapt o lista de inventariere pentru bani) și se îndosariaza toate aceste documente.De obicei, la casierie se mai depozitează și alte valori, bonuri de masă, timbre.În aceasta situație se vor întocmi liste de inventar și pentru aceste bunuri.Inventarierea soldurilor clienților și furnizorilor.Fiecărui client i se va trimite un “Extras de cont” la care se va anexa “Fișa clientului”Clientul respectiv va compara fișa primită de la acestia cu fișa furnizorului din contabilitatea proprie și va confirma extrasul de cont primit.Practic, după completare va decupa partea de jos a extrasului și o va expedia către firma în cauză.
Toate aceste confirmări semnate și stampilate vor fi încorporate în dosarul de inventariere.În cazul furnizorilor se întamplă exact invers, furnizorul va trimite extrasul, acesta va fi comparat cu sumele din contabilitatea întreprinderii, se va semna și ștampila confirmarea, se va decupa și în final se va trimite furnizorului.”
CAP 4 DETERMINAREA REZULTATELOR ÎN CADRUL SOCIETĂȚII
4.1VENITURI ȘI CHELTUIELI-ELEMENTE NECESARE STABILIRII REZULTATULUI
Veniturile unei unități patrimoniale reprezintă sumele încasate din livrări,executări de lucrări, prestări de servicii.Pentru determinarea rezultatului financiar se vor cuprinde în cadrul veniturilor veniturile din productia stocată,venituri din producția imobilizată,prețul de vanzare al activelor cedate,anularea provizioanelor.
Veniturile se grupează astfel
Venituri din exploatare
-venituri din vanzarea produselor
-venituri in producția stocată
-venituri din producția imobilizată
-venituri din subvenții de exploatare
Venituri financiare
-venituri din participații
-venituri din imobilizări financiare
-venituri din creanțe imobilizate
-venituri din titluri de plasament
-venituri din dobanzi
-venituri din sconturi obținute
Venituri extraordinare
-despăgubiri și penalități încasate
-venituri din cedarea activelor
-subvenții pentru investiții
Conturile de venituri functionează dupa regula conturilor de pasiv
*se creditează cu veniturile înregistrate în cursul lunii
*se debitează la sfarsitul lunii cand veniturile înregistrate în cursul lunii trec asupra rezultatelor exercițiului.
Cheltuilelile unei întreprinderi reprezintă sumele plătite pentru consumul de materii prime ,pentru lucrările executate,pentru plata personalului.
Cheltuilelile se grupează astfel
Cheltuilei de exploatare
-cheltuilei privind consumul de materii prime și materiale
-cheltuieli cu lucrările și servicile executate de terți
-cheltuileli cu impozitele și taxele
-cheltuieli cu personalul
Cheltuieli financiare
-piederi legate de participații
-pierderi din vanzarea de titluri de plasament
-diferențe nefavorabile de curs valutar
-sconturi acordate cliențiilor
Cheltuieli extraordinare
-despăgubiri
-amenzi
-penalități
-lipsuri la inventar
-pierderi din debitori diverși
Conturile de cheltuieli functionează dupa regula conturilor de activ
*se debitează cu cheltuilile în cursul lunii,în functie de natura lor economică
*se crediteză la sfarsitul lunii cand cheltuielile înregistrate în cursul lunii se trec asupra rezultatului exercițiului.
4.2 STABILIREA REZULTATULUI EXERCIȚIULUI FINANCIAR
„Rezultatul exercițiului financiar se determină la sfarsitul fiecarei luni de gestiune și rezultă prin compararea veniturilor cu cheltuielile, adică:
REZULTAT EXERCIȚIU = VENITURI – CHELTUILI
Pentru stabilirea rezultatului exploatarii se aplică urmatoarea formulă:
± REZULT. EXPL.= VENITURI EXPL. – CHELTUIELI EXPL.
Pentru calculul rezultatului financiar se utilizează urmatoarea relatie:
± REZULT. FINANCIAR= VENITURI FINANCIARE – CHELTUIEL FINANCIARE
Rezultatele sintetizează eficiența cu care s-a desfasurat întreaga activitate economică a întreprinderii. Rezultatele se calculează de regulă la sfarșitul exercițiului financiar pe baza diferenței între venituri și cheltuieli. Rezultatul poate fi o marime valorică pozitivă denumită profit, în situația cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile sau o marime valorică negativă denumită pierdere, în situatia inversa. Procesul de formare a rezultatului este descris și analizat prin contul de rezultate (contul de profit și pierdere). Acesta cuprinde cheltuielile și veniturile intreprinderii.Pentru a stabili rezultatul exercitiului in contul de profit si pierdere se procedează la închiderea conturilor de cheltuieli și venituri. Înregistrarile contabile de principiu care intervin sunt:
Decontarea sau repartizarea veniturilor în rezultatul exercițiului, pentru soldul creditor al conturilor asociate.
Conturi de venituri = Profit și pierdere.
Decontarea sau repartizarea în rezultatul exercițiului a cheltuielilor pentru soldul debitor al conturilor asociate, mai puțin contul 691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit".
Profit și pierdere = Conturi de cheltuieli
În urma efectuării acestor operatii, contul de profit și pierdere reflectă în credit suma veniturilor exercitiului iar în debit suma cheltuielilor.Structurarea informațiilor în contul de rezultate pleacă de la activitatea întreprinderii, care se identifică de fapt cu operațiile economico-financiare desfasurate de o întreprindere intr-o perioadă de gestiune. Toate operațiile legate de activitatea principală sau de exploatare, care se identifică cu obiectul de activitate al unei întreprinderi, sunt considerate drept operatiuni curente obișnuite. Operațiunile curente prezintă în cadrul fiecarei întreprinderi un caracter specific, legat de activitatea acesteia. Aceste operațiuni au un caracter ordinar, obișnuit și repetitiv. Pe baza acestor operații se determină rezultatul curent determinat astfel:
± REZULTAT CURENT= ± REZULTAT EXPLOATARE ± REZULT. FINANCIAR
Rezultatul extraordinar se determină dupa formula:
± REZULT. EXTRAORDINAR= VENITURI EXTRAORDINARE – CHELTUIELI EXTRAORDINARE
Rezultatul brut sau contabil se calculeaza cu ajutorul formulei:
± REZULTAT BRUT= ± REZULTAT CURENT ± REZULTAT EXTRAORDINAR. Soldul intermediar debitor sau creditor al contului 121 "Profit și pierdere" reprezintă rezultatul exercițiului înainte de impozitare (rezultatul contabil ).”
4.3 ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
„Analiza situațiilor financiare este arta de a analiza și interpreta situațiile financiare.Unuldintre obiectivele majore ale analizei situațiilor financiare este acela înțelege cifrele” sau de “a descifra sensul cifrelor” – adică de a angaja instrumentele de analiză financiară ca un ajutor în înțelegerea datelor financiare raportate și de a folosi ulterior această putere de înțelegere pentru aconduce mai bine o afacere. Se pot dezvolta diverse măsuri analitice pentru a descrie relațiile semnificative și a extrage informația din situațiile financiare
În concluzie, luarea de decizii în cunoștință de cauză este adevăratul scop al analizeisituațiilor financiare.Indiferent de utilizatorul informației, fie persoana respectiva este un potential investitor, fie un potential creditor, sau unul dintre angajatii analisti ai corporatiei supuse analizei, obiectivul final este acelasi – furnizarea unei baze care să ajute la luarea de decizii intr-un mod rational.Decizii precum cea de a aproviziona sau de a lichida un stoc, a acorda sau nu un împumut sau aalege între a continua prin aceleași metode sau a trece la noi proceduri depind de rezultatele unei analize financiare competente. Tipul deciziei avute în vedere va fi principalul scop determinant al obiectului analizei.Atat actionarii, cât si funcționarii bancilor care acordă împrumuturi se folosesc de analiza situatiilor financiare in
luarea deciziilor, dar scopul principal al analizelor lor va diferi. Functionarul bancii care acorda imprumutul ar putea fi mai preocupat de cantitatea de lichiditati pe termen scurt si de valoarea suplimentara a disponibilitatilor, in timp ce actionarul potential sau actual va fi mai preocupat de rentabilitatea pe termen lung si de sturctura capitalului. Cu toate acestea, în ambele situații, este comun scopul de folosire a analizei pentru luarea deciziilor. Un alt obiectiv comun al analizei situatiior financiare este formarea unei baze rezonabile pentru a putea prognostica viitorul.
„Numeroase instrumente si tehnici ale analizei financiare pot fi utilizate pentru a realiza o apreciere corecta a conditiilor financiare viitoare ale firmei, bazata pe analiza conditiilor sale financiare prezente si din trecut si pe cea mai buna estimare posibila a viitoarelor situații economice ce ar putea interveni.În multe dintre cazuri, putem observa că o mare parte din analiza situației financiare constă într-o cercetare atentă a situațiilor financiare raportate, într-o și mai atentă citire a notelor și o rearanjare/retratare a datelor astfel încat acestea să sastisfacă necesitățile și obiectivele analistului.In al doilea rand, majoritatea deciziilor luate cu ajutorul analizei financiare sunt suficient de importante, astfel încâtacceptarea situațiilor financiare neretratate reprezintă adesea o politica proastă. Majoritatea deciziilor motivate financiar cer angajarea unui cadru logic în care impresiile și concluziile să poată fi dezvoltate sistematic, iar decizia să fie aplicată. În paginile ce vor urma este sugerat un astfel de cadru.Analiza ratelor este un instrument frecvent utilizat în analiza Situațiilor financiare.Ratele financiare pot fi folosite pentru a dezvolta o serie de statistici care să scoată la iveala caracteristici financiare – cheie ale unei companii. In aproape toate cazurile, ratele sunt utilizate în doua modalitați. In primul rând, ratele sunt comparate cu media ramurii de activitate din care firma face parte.Oricare ar fi sursa acestor rate, trebuie avută atentie, în sensul compararii companiei supuse analizei cu standardele definite pentru companii din aceeași categorie și cu aproximativ aceeași valoare a profitului.Un al doilea aspect în ceea ce privește utilizarea ratelor este analiza evolutiei în timp a unei companii anume. Spre exemplu, evolutia marjei de profit al unei companii poate fi evaluată pentru o perioada de cinci sau zece ani. Este util adesea să se urmarească ratele-cheie în decursul a una sau doua recesiuni anterioare pentru a se determina cât de bine poate compania respectivă să reziste financiar în perioadele dificile din punct de vedere economic.Ratele financiare cheie sunt grupate în 3 categorii majore, potrivit aspectului particular al condițiilor financiare ale companiei sunt:
Rentabilitatea: indicatori concludenți ce masoară puterea caștigului și rentabilitatea
record a companiei.
Lichiditatea: se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Structura capitalului:determinarea gradului de îndatorare al companiei.
Fiecare categorie de indicatori este tratată în continuare, cu indendificarea principalilor indicatori de analiză.”
CAP 5 STUDIU DE CAZ
ÎNTOCMIREA SITUAȚIILOR FINANCIARE LA SOCIETATEA SC IPD-TEC SRL
5.1 PREZENTAREA GENERALĂ A UNITĂȚII PATRIMONILAE
Denumirea societății este IPD-TEC societate cu raspundere limitată, peroana juridică română care își desfasoară activiatatea în conformitate cu legislația română ,inregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J24/1098/19,07,2004,avand Codul Unic de Înregistrare RO 16611116.
Sediul societății este în Localiatatea Fărcasa,str.Independenței. nr.45,jud.Maramures,Romania.
Obiectul de activitate al societății -Domeniul și activitatea principală:
Lucrari de instalații sanitare,de incalzire și aer conditionat
In afara de activitatea principala,societatea mai poate desfașuara urmatoarele activități:
Fabricarea subansamblurilor electronice
Lucrari de construcții a proiectelor utilitare pentru fluide
Lucrari de foraj și sondaj pentru construcții
Lucrari de instalații electrice
Alte lucrari speciale de construcții
Comerț cu ridicata a echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încalzire
Instalarea mașinilor și echipamentelor industriale
Transporturi rutiere de mărfuri
Capiatlul social poate fi majorat sau redus în bază hotărârii unanime a asociaților,în condițiile prevăzute de Legea 31/1990 privind societățile comerciale,republicată.Părțile sociale sunt garantate cu patrimoniul social care nu paote fi grevat de datorii sau alte obilgații personale.Un creditor al unui asociat poate formulă pretenții numai asupra părții din beneficiul societății ce i se repartizeză sau a cotei parte cuvenită acestuia prin lichidarea societății.Asociații sunt responsabili până la concurență sumei reprezentând părțile sociale pe care le posedă.Administrarea și reprezentarea societății ,pe perioadă nelimitată se face de către unul din asociați, cu puteri depline în relațile cu terții, în gestionarea societății și în a angaja și salariza personalul necesar societății.Hotărârile asocialtilor se iau în Adunarea Generală care reprezintă totalitatea asociaților .Votul este deschis sau prin corespondența.Adunările Generale ordinare se întrunesc cel puțin odată pe an înainte de depunerea bilanțului pentru aprobarea sau modificarea acestuia.Modificarea acestuia putanându-se face doar cu votul tuturor asociaților.Adunarea extraordinară se întrunește ori de câte ori este nevoie de a lua o hoatărare conform Legii nr.31/1990 societățile comerciale republicată.În Adunările Generale se încheie proicese verbale care vor consemna îndeplinirea formaliăților de convocare,data și locul adunării,dezbaterile în rezumat,hotărârile luate și asociații care au votat contra.
Activiatatea societății-Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie a fiecărui an.Angajarea personalului se face în funcție de necesități de către adminsitartori,pe bază contracteor de muncă.Nivelul salariaților se stabilește și se modifică cu respectarea dispoziților legale.Amortizarea mijloacelor fixe se stabilește prin aplicarea normelor de amortizare a fondurilor fixe și se includ în costuri.Societatea întocmește Bilanțul anual și Contul de profit și pierdere pe care le depune la Registrul Comerțului,după vizare de organele financiare locale.
5.2 DESCRIEREA ACTIVIAȚII CURENTE A SOCIĂTAȚII-SCURT ISTORIC
Activitatea de bază încă de la început este și rămâne echiparea locuințelor cu sisteme de încălzire,răcire și producere a energiei,bazate pe surse de energie regenerabila cât și livrarea pompelor de caldură pe piață din România.În acest spectru putem aminti instalarea pompelor de căldură pentru încălzirea independența a locuințelor în corelare cu sisteme de încălzire prin radiație(încălzirea prin pardoseală și perete),instalarea panourilor solare pentru apa caldă și aport de căldură și instalarea panourilor photovoltaice pentru producerea și stocarea enegiei electrice.Activitățile secundare oferite sunt servicii de excavare și forare,servicii oferite în ajutorul activității de bază.Că utilaje aferente putem aminti excavator,mașină și echipamente pentru forej.În urmă unei activități susținute timp de peste 10 ani de către dl.Daniel Decebal,completată cu studii și perfecționări în tehnică insatalatiilor profesionale,desfășurate în țări cu experiență în acest domeniu (Austria și Germania),implicat direct în promovarea sistemelor de energie care folosesc pompe de căldură ,în anul 2004 s-a concretizat ideea de a implementa aceste sisteme și pe piață românească.Astfel s-a născut SC IPD-TEC SRL.Datorită experienței acumulate și încrederii inspirate în partenerii externi,după îndelungate tratative cu aceștia în ciudă neâncrederii pătrunderii cu aceste sisteme pe piață noastră ,au fost semnate totuși contracte de exclusivitate cu mari firme producătoare de instalații și echipamente cu surse regenerabile menite să creeze un plus de siguranță și confort în căminele noastre ,sisteme complete destinate încălzirii locuințelor ,capabile să satisfacă exigențele clienților chiar și peste 25 de ani.Încrederea câștigată clienților societății în servicile de calitate pe care le oferă ,standardului tehnic pe care îl implementează,service-ul și și post-serviceului oferit,sunt câteva motive pentru proiectele în curs,numerotate deja unele începute și datorită acetui fapt societatea se gândește la extinderea capaciății de implementare a acestor sisteme prin forțe proprii sau parteneriat cu firme din toată țara pe care să le specializeze în montaj și service ,capabile să promoveze și să implementeze aceste sisteme de energie regenerabile.
5.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
Structură organizatorică a societății reprezintă ansamblul persoanelor și compartimentelor de muncă,tehnice,economice și administrative modul cum acestea sunt constituite și grupate și principalele legături ce se stabilesc între ele în vederea realizării în cât mai bune condiții a obiectivelor propuse.Angajații sunt capitalul unei societăți.Ei sunt cei care gestionează toate celelalte capitaluiri,de aceea ei sunt foarte importanți.Societatea este conștientă de importanța unui personal bine instruit și motivat care să participe la realizarea cu succes a obiectivelor firmei.Societatea SC IPD-TEC SRL are un număr angajați,cinci angajați. Administratorul conduce compartimentul administrativ ,biroul financiar contabil.Contabilitatea ,în cadrul SC IPD-TEC SRL ,se ține în compartiment distinct,cu personal angajat cu pregătire de specialitate.
5.4 ORGANIZAREA COMPARTIMENTULUI FINANCIAR CONTABILIATAE LA SC IPD-TEC SRL
Contabilitatea este condusă și organizată la zi ,înregistrându-se cronologic și sistematic toate documentele,conform OMF nr 94/2001 privind aprobarea Reglementărilor contabile.Biroul financiar-contabil se ocupă cu înregistrarea conform legii a tuturor operatilor,fenomenelor care reflectă activitatea de producție din cadrul societății,pe bază de documente funcționale,urmărește respectarea noilor reglementări privind evidența contabilă și alinierea la standardele internaționale de contabilitate.Prin biroul financiar-contabil se asigură toate operațiunile de încasare și plăți în numerar ,CEC,prin cont,prin compensări.Operațiunile de încasări și plăți efectuate în valuat sunt înregistrate în lei în evidența contabilă, la cursul de schimb valabil la data operațiunii.Biroul financiar-contabil asigură asistentă organelor de control privind activitatea economico-fiananciară.
1. Curtea de conturi
2. Control fiscal
3. Ministerul muncii
4. Casă de sănătate
5. Audit intern și internatioanal
Biroul financiar –contabil
Se preocupă :
-De continuă perfecționare a contabililor prin cursuri universitare,instruiri
-Asigură prin planul fianciar și de trezorerie fondurile necesare
-Răspunde la realizarea integrală și la timp a planului financiar propunând măsuri efeciente de recuperare a pierderilor
-Asigură plată, la termen,a surselor ce constiuie obligația socieății față de bugetul de stat și alte obligații făt de terți.
Situațiile financiare în cadrul SC IPD-TEC SRL se întocmesc de contabilul șef si are la bază balanța de verificare și listele de inventariere.SC IPT-TEC SRL aplică Reglementările contabile armonizate cu dierctivele Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.
Situațiile financiare anuale se compun din :
-Bilanț
-Cont de profit și pierdere
-Note explicative la Situațiile fianciare anuale simplificate
Situațiile financiare sunt supuse Adunării Generale.Se depun la Direcția Generală a Finanțelor Publice în termen de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar.Se publică după aprobare și se păstrează.Materia prima,materialele și piesele de schimb recepționate în depozitul de materiale al unității sunt verifiacte și se întocmesc NIR-urile(note de intrare-recepție) în termen de 48 de ore,inregistrande-se cantitățile intrate în fișele de magazie ,gestionarul acordă codul corespunzător articolului,iar contabilul îl va înregistra în una din categoriile următoare:
– Materii prime(identificate direct pe produs)
– Materiale auxiliare(identificat pe fiecare produs)
-Piese de schimb(identificat pe același utilaj)
5.5ANALIZA ELEMENTELOR PATRIMONIALE ȘI PERFORMANȚELE LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII-PRINCIPALII INDICATORI DE ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
Pe bază datelor structurate în Bilanț am efectuat o analiză amănunțită a structurii părții de activ și de pasiv.Am urmărit în mare parte determinarea unor rate care au caracterizat relațiile ce există între conținutul elementelor partrimoniului societății SC IPD-TEC SRL.Pentru acesata am realizat un tabel în care vor fi sintetizatați indicatorii pentru anul 2011
Tabelul 1.Indicatorii din Bilanț utilizați pentru anul 2011
Tabelul 2.Indicatorii utilizați din Contul de profit și pierdere anul -2011
Tabelul 3. Structura activelor la SC IPD-TEC SRL
Aceasta relație la nivelul întreprinderii SC IPD-TEC SRL va fi reprezentată în graficul următor:
Figura 1.Structura activelor la SC IPD-TEC SRL
Pe baza elementelor patrimoniale prezentate în grafic se vor determina ratele spacifice pentru fiecare componentă a societății SC IPD-TEC SRL
1)Rata activelor imobilizate
Aceasta reflecat în mare parte ponderea elementelor de activ și de pasiv aflate permanent în patrimoniu și poate măsura gradul de imobilizare a elementelor capitalului.
Rata activelor imobilzante =X 100=32,58% rezultand astfel o valoare de 32,58%.Din calcul se consatată faptul ca activele imobilizate ale societății SC IPD-TEC SRL detin o pondere mica în totalul activelor.
Calcularea ratei activelor imobilizate se poate realiza pe baza imobilizarior necorporale
Rata imobilizarilor necorporale = x 100=0,09%
Rata imobilizarilor corporale = x 100= 32,47%
Rata imobilizarilor financiare = x 100=0%
În tabelul urmator sunt sintetizate datele rezultate care privesc în mare parte cifrele rezultate.
Tabel 4. Structura activelor imobilizate în total active imobilizate la SC IPD-TEC SRL
Datele calculate sunt reprezentate astfel:
Figura2. Pondrea imobilizărilor în toatalul activelor întreprinderii SC IPD-TEC SRL
2)Rata activelor circulante
Aceasta are un rol major în activitatea unei întreprinderi.Prin aceasta se valorifică datele din bilanț ale societății SC IPD-TEC SRL și se vor obține următorii indicatori:
Ratele sunt date de urmatoarele relații:
Rata activelor circulante = x 100 =67,42%
SC IPD-TEC SRL are o pondere extrem de scazută a actvelor circulante în totalul activelor firmei.
Rata stocurilor = x 100=59,71%
Rata creanțelor comerciale = x 100=6,43%
Rata disponibilităților = x 100=1,27%
Tabelul 5. Structura activelor circulante a societății SC IPD-TEC SRL
Pentru o mai buna întelegere a datelor sintetizate în tabel,ponderea activelor circulante în totalul societății SC IPD-TEC SRL este prezentată în urmatorul grafic
Figura3. Pondera activelor circulante în totalul activ al asociatății SC IPD-TEC SRL
În acelasi mod de lucru vom utiliza datele din Bilanț pentru a calcula indicatorii relevanți privind pasivele sociatății SC IPD-TEC SRL
Tabelul 6. Structura pasivelor la societatea SC IPD-TEC SRL
Figura 4.Structura pasivelor sociatății SC IPD-TEC SRL
În cadrul studierii indicatorilor ce privesc pasivele societății vom determina
Ratele de îndatorare:
1)Rata datoriilor pe termen scurt = x 100=34,83%
Reprezintă o pondere a unor datorii care au o exigibilatate mai mică de un an în totalul pasivelor sociatății SC IPD-TEC SRL astfel avem
2) Rata datoriilor pe termen lung = x 100=55,86%
Reprezintă o pondere a unor datorii care au o exigibilatate mai mare de un an în totalul pasivelor sociatății SC IPD-TEC SRL astfel avem
3)Rata capitalurilor proprii = x 100= 9,31%.Din calculele efectuate putem observa ca datoriile pe termen lung dețin o pondere destul de mare în totalul societății SC IPD-TEC SRL.
Ratelele stabilității financiare a societății
4)Rata stabilității financiare= x 100=100%,introducand datele din Bilanț observam că stabililitatea financiară este de 100% în cazul firmei analizate pentru anul 2011.
5)Rata autonomiei globale = x 100 = x100 =9,30%. Rată autonomiei globale prerzintă ponderea surselor proprii în totalul mijloacelor utilizate pentru finanțarea activității unui anumit agent economic de pe piață.În activitatea practică se recomanda că ponderea să fie de minimum 33%.Valoarea înregistrată de accest indicator este de 9,30% ceea ce reprezintă situația în care se subdimensionează nivelul capitalurilor proprii ale societății comparativ cu valoarea totală a pasivelor,această făcând apel la sursele atrase de finanțare a activității societății ceea ce duce la apariția unor costuri nejustificate.
6) Rata datoriilor totale = x 100= x 100=90,69 %. ată datoriilor totale reflectă ponderea surselor de finanțare atrase în totalul pasivelor societății,această este de 90,69% ceea ce indică o valoare foarte ridicată față de nivelul recomandat de 67 %.Conducerea societății SC IPD-TEC SRL consideră că nivelul acestor costuri poate fi acoperit pe bază utilizării optime a imobilizărilor corporale care s-au achiziționat în societate. 7)Rata solvabilității generale = =1,10 aceasta cuantifică riscul de incapacitate de plată a datoriilor sociatății analizate.În cazul în care rata solvabilității globale este mai mică de 1,atunci firma analizată este insolvabilă.
Viteza de rotatie și durata rotațiilor
1)Numar de rotație a activelor circulante = ==1,55
Durata în zile a unei rotații = = =234,20
2)Numar de rotație a disponibilităților = = =82,41
Durata în zile a unei rotații = = =4,42
3)Numar de rotație a stocurilor = = =1,75
Durata in zile a unei rotații = = =207,42
4)Numar de rotații a activului= = =1,05
Durata în zile a unei rotații = = =347,36
5)Numar de rotatie a creanțelor = = = 16,32
Termen de încasare a creanțelor = = =22,35
Termen de plată a datoriilor = = = 315,05
Figura 5.Viteza de rotație a elemementelor analizate în cadrul societății SC IPD-TEC SRL
Numărul de rotații ale stocului mediu de elemente analizate ce au loc pentru realizarea volumul cifrei de afaceri. Cu cât numărul de rotații este mai mare, cu atât activitatea este mai eficientă, deoarece, cu același volum de active,elemente se poate realiză un volum mai mare de desfacere de mărfuri și un profit mai mare al societății analizate.
Figura 6.Durata in zile a rotatiilor elementelor analizate in cadrul societatii SC IPD-TEC SRL
Figura7.Reprezentarea termenelor de plată și încasare în zile la societatea SC IPD-TEC SRL
Din situațiile analizate putem să observăm că durată de plată a datoriilor este destul de ridicată în comparație cu cea de încasare a creanțelor ceea ce determină de cele mai multe ori întârzieri de plată a furnizorilor sau ai altor agenți economici cu care societatea SC IPD-TEC SRL are încheiate diferite contracte.
Indicatori utilizați pentru lichiditate :
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale ale unei societăți de a se transformă în bani.
1)Lichiditatea globală = = = 1,93 sunt acoperite de 1,93 ori pe seama activelor circulante.
2)Lichiditatea redusă = = =0,22,Datoriile curente sunt acoperite de 0,22 ori mai puțin stocurile.
3)Lichidiatea imediată = = = 0,03.Datoriile curente sunt acoperite de 0,03 ori pe baza lichidității.
Figura 8.Reprezentarea lichidităților la societatea SC IPD-TEC SRL
Pe de altă parte am utilizat informațiile din Bilanțul financiar pentru a determina anumiți indicatori.
Fondul de rulment care reprezintă marja de siguranță a societății comerciale impusă de unele diferențe existențe între sumele de încasat și cele de plătit.De asemenea decalajul ce apare între termenul de transformare aactivelor în bani și durată medie în care datoriile devin exigibile.
1)Fondul de rulment permanent = Capital propriu+Datorii financiare pe termen lung-Active imobilizate = (92191+553772)-322906 =323057 ,din calcule reiese o valoare pozitivă fapt ce reflectă o stare de echilibru financiar pe termen mediu a societății analizate.
Pentru a determină situația patrimonială a societății am determinat fondul de rulment propriu
2)Fondul de rulment propriu = Capital propriu – Active imobilizate =92191-322906= – 230715,din calculele efectuate se observă că reiese o valoare negativă ceea ce demonstrează faptul ca societatea analizată nu se află într-o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalului propriu.Fondul de rulment poate fi determinat cu ajutorul elementelor cu o lichiditate mai ridicată și a celor cu o exigibilitate mai mică.
3)Fondul de rulment = Active circulante –Datorii pe termen scurt =668376-345319=323057
Rezultă o valoare pozitivă ceea ce înseamnă că societatea SC IPD-TEC SRL se află într-o stare de echilibru financiar pe termen scurt.SC IPD-TEC SRL are la dispoziție active cu lichiditate medie față de sumă necesară achitării datoriilor(datorii cu exigibilitate mai mică de un an).
4) Necesarul de fond de rulment-acest indicator poate sa reflecte valoarea activelor pe termen scurt indiferent de natura stocurilor și creanțelor.
Necesarul de fond de rulment = (Stocuri+Creanțe)-Datorii curente de exploatare = (591937+63800)-345319=310418, în acest caz avem că rezultat o valoare pozitivă ceea ce înseamnă că activele pe termen scurt nu sunt acoperite în totalitate din sursele de finanatare.Această situație nu este favorabilă societății analizate,conscințele vin datorită aplicării unor strategii în perioada în care pot să se transforme activele circulante ale societății în lichidități cu anumit termen de achitare a datoriilor.
5)Trezoreria netă-reflecat corelațiile dintre fondul de rulment și necesrul de fond de rulment.Aceasta situație va putea fi determinată atât pe termen mai scurt cât și pe termen lung. Trezoreria netă = Fondul de rulment –Necesarul de fond de rulment = 323057-310418=12639,Societatatea are un echilibru financiar pe termen mediu și este urmarea unui excedent financiar aparut în cursul anului studiat.
6)Situati netă –reflectă solvabilitatea întreprinderii la un moment dat.
Situația netă=Total activ-Datorii totale =Capital propriu=991282-899091=92191,societatea este solvabilă.
7) Rată rentabilității financiare a capitalului propriu v aputea pune în evidența randamentul capitalurilor proprii.Profitul care este sursă importantă de finanțare și implicit a dezvoltării activității. Rata rentabilității financiare = x 100 = 19,01%.Valoarea acestui indicator trebuie sa fie mai mare de 5% astfel se poate afirma că activiatatea a fost eficientă din punct de vedere al fructificării capitalului propriu.
În anul 2011 societatea SC IPD-TEC SRL a înregistrat un profit în valoare de 21831 mii lei. Activitatea acesteia fiind rentabilă,aceasta putandu-se observa din indicatorii calculați pe baza datelor din Bilanț și Contul de profit și pierdere.
Tabelul 7.Indicatorii din Bilanț utilizați pentru anul 2012
Tabelul 8. Indicatorii din Bilanț utilizați pentru anul 2013
Fondul de rulment propiu
anul 2011=Fondul de rulment propriu = Capital propriu-Active imobilizate
=92191-322906= -230715.
2) anul 2012 =52021-278679= -226658.
3 ) anul 2013 = (-126947)-262756= -389703.
Din analiza fondului de rulment se observă ca SC IPD-TEC SRL nu are o stare de echilibru pe termen lung,fapt ce se dovedește prin pierderea înregistrată.
Figura 9.Reprezentarea grafică a fondului de rulment în anii de analiză
Tabelul9. Analiza veniturilor și cheltuielilor totale pe anii 2011,2012,2013
Figura 10.Reprezentarea grafică a veniturilor totale pe anii analizați
Din acest grafic se observă ca societatea SC IPD-TEC SRL are venituri din ce în ce mai mici în anii de analiză.
Figura 11.Reprezentarea grafică a cheltuielilor totale pe anii analizați
Se poate observă că la societatea SC IPD-TEC SRL cheltuielile sunt în crestere de la un an analizat la altul.
Tabelul10.Cifra de afaceri în anii analizați
Figura 12.Reprezentarea grafică a cifrei de afaceri
Se observă din grafic că în anii de analiză Cifră de afaceri este în scădere.
Productivitatea muncii înseamnă randamentul cu care sunt utilizați factorii de producție în economie și de asemenea este un bun indicator în activitatea financiară.
Productivitatea muncii =
1) Productivitatea muncii în anul 2011 = =208323,8
2) Productivitatea muncii în anul 2012 = =137495,2
3) Productivitatea muncii în anul 2013 = =72877.
Factorii care influențează în mod direct activitatea societății SC IPD-TEC SRL sunt:
1) Calificarea personalului
2) Mărimea unității comerciale
3) Profilul economico-social al zonei unde este amplasată societatea
4) Nivelul și dinamica prețurilor
5) Cointeresarea materială
Figura 13.Reprezentarea grafică a productivității muncii
Se observă ca productivitatea muncii scade datorită scăderii cifrei de afaceri și a întregii activități a societății.Pentru a crește productivitatea muncii trebuie avute în vedere urmatoarele
Organizarea formelor de promovare,vânzare,expunere largă în magazine,cercetarea pieței și a zonei de afluență a consumatorilor.
Tabelul11. Evoluția structurii activelor
Figura 13.Reprezentarea structurii activelor circulante și imobilizate
Din analiza efectuată se observă că activele societății se diminuează de la un an la altul.
Tabelul 12.Evoluția datoriilor pe anii 2011,2012,2013
Începand cu anul 2012 SC IPD-TEC SRL înregistrat pierdere. Capitalurile proprii au scăzut datorită crizei financiare,Activele au scăzut de la un an la altul unor mici investiții care s-au făcut în firmă.Datoriile au o pondere însemnată fiind mult mai mari decat activele,fapt ce arată că societatea analizată are probeleme cu lichiditățile.
Analiza comparativă a cheltuielilor folosind Contul de profit și pierdere din anii 2011,2012
Tabelul 13.Structura Veniturilor și Cheltuielilor pe anul 2011
Tabelul 14.Structura Veniturilor și Cheltuielilor pe anul 2012
Figura 14.Evoluția Veniturilor și Cheltuielilor în anii 2011,2012
Figura14.Reprezentarea grafică a datoriilor totale pe anii 2011,2012,2013
Concluzii și propuneri
În cazul societății analizate metodele de analiză efectuate au un rol deosebit de important în ceea ce privește evaluarea performanțelor.De aceea indicatorii economico-financiari sunt utilizați pentru a determina nivelul de eficiență și bonitate financiară. Urmărind în timp evoluția societății analizate se poate constata că SC IPD-TEC SRL nu prezintă siguranță și perspectivă de viitor.
Așa cum rezultă din analiza efectuată la nivelul întreprinderii studiate, trebuie îmbunătățit nivelul de credibilitate,creșterea numarului de clienți printr-o mai bună promovare și de asemenea diminuarea riscului de faliment care va duce în final la dispariția de pe piața a acestei întreprinderi.În contextul în care se va acționa conform procedurilor de soluționare a acestor probleme, cu care se confruntă întreprinderea,va duce cu siguranța la mai multe vanzări,creșterea profitabilității și implicit la creșterea cifrei de afaceri. Societatea înregistrează capital negativ dar o maodalitate ar putea fi:
– obținerea de profituri care sa acopere suma negativă.
– majorarea de capital social prin aport în numerar, în natură, încorporare de rezerve
– revaluări ale activelor imobilizate (clădiri, terenuri) care sa conducă la un plus de valoare
Pentru ca acest lucru să devină evident se recomandă ca societatea SC IPD-TEC SRL să adopte principiile care stau la baza unei bune desfășurări a activității economice și de asemenea o mai bună implicare din partea personalului și nu în ultimul rand a întregii conduceri.
Bibliogarfie:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_contabilitatii.php http://codfiscal.net/34062/omfp-30552009-capitolul-ii-sectiunea-7-principii-contabile-generale
Bazele Contabilității Agenților economici din Romania editia IV-a,editura Intelcredo,Deva anul 2001.paginile 370-371-372-373
Bazele contabilității,teorie și practică,autor Diana Sabina Ighian,editura Dacia,Cluj-Napoca anul 2007,pagina 79
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Definitia-si-rolul-bilantului-31244.php
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/contabilitate/contabilitate-curs-5-balante-de-verificare-1587.html
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Inventarierea-patrimoniului22311.php
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTABLITATEA-REZULTATELOR12155.php
(http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/14.pdf
Bibliogarfie:
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_contabilitatii.php http://codfiscal.net/34062/omfp-30552009-capitolul-ii-sectiunea-7-principii-contabile-generale
Bazele Contabilității Agenților economici din Romania editia IV-a,editura Intelcredo,Deva anul 2001.paginile 370-371-372-373
Bazele contabilității,teorie și practică,autor Diana Sabina Ighian,editura Dacia,Cluj-Napoca anul 2007,pagina 79
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Definitia-si-rolul-bilantului-31244.php
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/contabilitate/contabilitate-curs-5-balante-de-verificare-1587.html
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Inventarierea-patrimoniului22311.php
http://www.scritub.com/economie/contabilitate/CONTABLITATEA-REZULTATELOR12155.php
(http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/14.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Realizarea Situatiilor Financiare LA O Societatate Comerciala (ID: 145673)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.