Realizarea Schemelor Electrice cu Ajutorul Programului Orcad

REALIZAREA SCHEMELOR ELECTRICE

CU AJUTORUL PROGRAMULUI OrCAD

APLICATII

CUPRINS

PRINCIPII DE ÎNTOCMIRE A SCHEMELOR ELECTRICE

Clasificarea schemelor electrice ( STAS 12120/1-83 )

Semne convenționale

Simbolizarea literal-numerică

Reguli pentru întocmirea schemei de circuite în reprezentarea desfășurată

Scheme și tabele de conexiune

2. EXEMPLE DE REDACTARE A SCHEMELOR ELECTRICE

2.1. Scheme de acționări electrice

2.2.Scheme electronice

ANEXA

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

PRINCIPII DE ÎNTOCMIRE A SCHEMELOR

ELECTRICE

1. Clasificarea schemelor electrice

Schemele electrice, cuprinse în documentația tehnică, servesc la execuția, montarea, exploatarea și depanarea instalației.

După scopul urmărit, schemele electrice se clasifică în:

EXPLICATIVE – a. funcționale,

b. de circuite,

c. echivalente.

DE CONEXIUNE – a. exterioare,

b. interioare,

c. la borne

DE AMPLASARE

Schemele explicative permit înțelegerea funcționării sau efectuarea calculelor de proiectare a instalațiilor electrice.

– schema funcțională redă într-o reprezentare grafică simplă principiul de funcționare a instalației electrice (fig.1.1).

Fig.1.1. Schema funcțională a sistemului de reglare a turației unui motor de curent continuu.

– schema de circuite ( fig.1.2) reprezintă prin semne convenționale toate circuitele unei instalații și permite înțelegerea în detaliu a funcționării.

Fig.1.2. Schemă de circuite. Motor asincron comandat prin buton normal deschis.

Calculul unui circuit sau a unui element de circuit se realizează cu ajutorul unor scheme echivalente (fig.1.3).

Fig.1.3. Scheme echivalente: a.) transfigurarea triunghi-stea a rezistoarelor;

b.) echivalența unei bobine reale cu un circuit R-L serie.

Schemele de conexiuni sunt destinate execuției și verificării conexiunilor unei instalații.

– schema de conexiuni exterioare – legăturile electrice între diferite părți ale unei instalații, cum ar fi: panouri de comandă, tablouri de alimentare, motoare electrice, aparataj electric amplasat pe utilaj, sunt reprezentate prin scheme de conexiuni exterioare. Schema din figura 1.4,a redă conexiunile realizate prin cablurile W1, W2, W3 între rețeaua de alimentare L1, L2, L3, panoul de acționare A1, motorul M1 și butonul S1.

Fig.1.4.Scheme de conexiuni exterioare (a), interioare (b) și la borne (c)

– schema de conexiuni interioare constituie reprezentarea grafică a legăturilor dintre aparatele aflate în interiorul unui echipament (panou de comandă, dulap de acționare etc.). În figura 1.4,b sunt prezentate conexiunile dintre siguranțele fuzibile F1, F2, F3 și contactorul K1, realizate în interiorul panoului de acționare A1, prin intermediul șirurilor de cleme X1, X2, X3.

– schema de conexiuni la borne reprezintă bornele unui aparat și conductoarele conectate la acestea. Figura 1.4,c redă conexiunile la bornele siguranței fuzibile F1.

Clasificarea schemelor electrice după metoda de reprezentare are în vedere:

a – numărul de conductoare și aparate similare, figurate printr-un semn convențional unic (reprezentare monofilară și multifilară);

b – dispunerea relativă a semnelor convenționale corespunzătoare elementelor unui aparat (reprezentarea asamblată, semiasamblată și desfășurată);

c – corespondența între pozițiile semnelor convenționale pe schemă și dispunerea fizică a aparatelor în instalație (reprezentarea topografică).

Un exemplu de reprezentare monofilară și multifilară a unui circuit trifazat se prezintă în figura 1.5.

Fig.1.5. Reprezentarea monofilară (a) și multifilară (b) a unui circuit trifazat.

Reprezentarea asamblată – constă în desenarea grupată a părților componente ale unui aparat și este aplicabilă la scheme simple. În figura 1.6 a, părțile componente ale contactorului K1 și respectiv ale releului termic sunt reprezentate unele lângă altele.

Fig.1.6. Reprezentare asamblată (a), semiasamblată (b) și desfășurată (c) a unei scheme de circuite.

Reprezentarea semiasamblată – părțile componente ale unor aparate sunt dispersate în schemă, dar sunt desenate legăturile mecanice între acestea (fig.1.6 b). Metoda implică intersectarea traseelor de circuite în scheme de complexitate ridicată, ceea ce determină reducerea calității desenului.

Reprezentarea desfășurată – (fig.1.6 c) se distinge prin figurarea elementelor aceluiași aparat în zone diferite ale desenului, într-un mod ce permite urmărirea logică a circuitelor și înțelegerea ușoară a funcționării instalației. Toate părțile componente ale unui aparat sunt notate în schemă cu același simbol literal-numeric.

1.2 Semne convenționale

Echipamentul electric se reprezintă prin semne convenționale standardizate (tab.1.1.), puse de acord cu recomandările Comisiei Electrotehnice Internaționale (C.E.I.). Normele C.E.I. sunt aplicate într-un mare număr de țări (Germania, Anglia, S.U.A., Rusia, Japonia, Franța etc.), fapt ce facilitează integrarea industriei electrotehnice românești în circuitul economic mondial.

STAS 113-81 este un standard elaborat pe părți, care cuprinde peste 40 de secțiuni, unele în curs de redactare.

Noile semne convenționale se remarcă prin simplitatea desenului. Astfel, se renunță la figurarea bornelor de aparate și mașini, iar în cazul dispozitivelor semiconductoare cercul reprezentând capsula se desenează în situații speciale (de ex. când un terminal este conectat electric la capsula metalică).

Semne convenționale pentru schemele electrice (STAS 113-81)

Tabelul 1.1

Tabelul 1.1 (continuare)

Tabelul 1.1 (continuare)

1.3. Simbolizarea literal-numerică

Utilizarea unei simbolizări literal-numerice unitare are ca scop uniformizarea documentațiilor tehnice și simplificarea descifrării schemelor electrice la montarea și exploatarea utilajului.

Simbolizarea adoptată prin STAS concordă cu reglementările Comisiei Electrotehnice Internaționale. Standardul stabilește un sistem coerent și flexibil de identificare a elementelor în instalația electrică, utilizabil atât în partea scrisă, cât și în cea desenată a documentației tehnice.

Reperul de identificare a elementului, în cazul cel mai general, este constituit din patru blocuri (tab.1.2), care oferă informații complete privind:

– unitatea constructivă sau funcțională în care este integrat (blocul 1);

– poziția fizică ocupată în cadrul unui ansamblu (blocul 2);

– categoria din care face parte, numărul de ordine în cadrul categoriei, funcția pe care o îndeplinește în schemă (blocul 3);

– codul de marcare a bornei (blocul 4).

În majoritatea cazurilor, se utilizează un reper de identificare simplificat (vezi exemplele din tabelul 1.8), conținând numai acele blocuri, care oferă informațiile strict necesare.

Elementele ce intervin în schemele electrice pot fi grupate în 23 de categorii (tab.1.3), notate uzual prin litere majuscule din alfabetul latin. Aceste litere constituie codul categoriei (partea 3A din blocul de identificare 3).

Structura pe blocuri a unui reper de identificare

Tabelul 1.2

Elementele ce intervin în schemele electrice pot fi grupate în 23 de categorii (tab.1.3), notate uzual prin litere majuscule din alfabetul latin. Aceste litere constituie codul categoriei (partea 3A din blocul de identificare 3).

Litere reper pentru identificarea categoriei elementului Tabelul 1.3

Tabelul 1.3 (continuare)

Distincția între mai multe elemente din cadrul aceleiași categorii se realizează printr-un număr de ordine, care constituie partea 3B a reperului de identificare. Spre exemplu, în figura 1.6 prin F1, F2, F3 se identifică siguranțele fuzibile, iar prin F4 releul termic.

Partea 3C a reperului, codifică funcția pe care o îndeplinește elementul în cadrul schemei. Acest cod poate fi alcătuit arbitrar, dar trebuie să înceapă cu o literă (urmată eventual de o combinație de litere și cifre) și să fie explicitat în legenda schemei. În multe cazuri este suficientă indicarea funcției generale (tab.1.4) printr-o literă. Spre exemplu:

– K1M – contactor principal,

– K1T – releu de timp,

– K1F – întrerupător automat cu rol de protecție,

– N1Y – calculator analogic,

– P1Z – frecvențmetru numeric.

Litere reper pentru identificarea funcției generale, Tabelul 1.4

Modul de alcătuire a reperelor de identificare rezultă din cele 5 exemple prezentate în tabelul 1.2.

În schemele de circuite relativ simple este suficientă indicarea categoriei și a numărului de ordine, cu precizarea în anumite cazuri a funcției generale a elementului (K1 – contactor cu numărul de ordine 1; K1M – contactorul principal 1).

Schemele de conexiuni implică utilizarea unui reper care conține obligatoriu codul de marcare a bornei (K1M:2 – borna 2 a contactorului principal 1). Identificarea elementelor în instalațiile electrice de mare complexitate se face cu repere alcătuite din trei sau patru blocuri (=1S+3A-K1M:2, reprezintă reperul de identificare complet pentru borna 2 a contactorului principal 1 din subansamblul A al ansamblului 3, cuprins în instalația 1S).

Documentațiile tehnice existente în întreprinderi conțin diferite sisteme de identificare a elementelor, în funcție de proveniența utilajului și anul fabricației. Sistemul de simboluri literal-numerice folosite în țara noastră până în 1983 este prezentat în tabelul 1.5 și exemplificat prin schema din figura 1.7.

Comparația între vechiul și noul sistem de simbolizare evidențiază următoarele aspecte:

– noua simbolizare grupează elementele în 23 familii și are în vedere ponderea mare a electronicii în instalațiile electrice moderne;

– codurile utilizate pentru identificarea unor categorii importante de elemente, revin în notația nouă, la simbolurile uzuale în electrotehnică : R-rezistor, L-bobină, C-condensator, G-generator, M-motor, T-transformator;

– literele mari și cifrele alăturate din noua simbolizare ușurează prelucrarea documentației pe calculator;

– semnale convenționale simple din actualele standarde reduc substanțial timpul necesar desenării unei scheme electrice.

Simboluri literale vechi și noi pentru identificarea categoriei elementului

Tabelul 1.5

Fig.1.7. Transpunerea unei scheme desfășurate în noua simbolizare literal-numerică.

1.4. Reguli pentru întocmirea schemei de circuite în reprezentarea desfășurată

Schema de circuite se întocmește în scopul înțelegerii în detaliu a funcționării instalației, furnizării datelor pentru alcătuirea schemelor sau tabelelor de conexiuni, efectuării montajului și depanării.

Reprezentarea desfășurată, caracterizată prin desenarea dispersată a părților componente ale fiecărui element, este cel mai frecvent utilizată în documentația tehnică, deoarece permite urmărirea cu ușurință a fiecărui circuit.

1. Părțile componente ale unui element se recunosc în schema desfășurată prin faptul că au atribuit același reper de identificare. Spre exemplu, reperul de identificare K2 din fig.1.8 a,b, desemnează atât bobina contactorului, cât și cele 6 contacte ale acestuia. Așa cum rezultă din aceiași figură, în circuitele desenate pe verticală (orizontală), reperul de identificare se înscrie în stânga (deasupra) aparatului, iar codul bornelor în dreapta (dedesubt).

2. Formatul recomandat pentru schemele de circuite este A3, pentru a facilita urmărirea circuitelor, manipularea, îndosarierea și desenarea asistată de calculator. Dacă schema se extinde pe mai multe file, acestea se numerotează astfel încât să fie evidențiată legătura între ele. Schema din figura 1.8 se extinde pe două file, notate sub stânga (deasupra) aparatului, iar codul bornelor în dreapta (dedesubt).

2. Formatul recomandat pentru schemele de circuite este A3, pentru a facilita urmărirea circuitelor, manipularea, îndosarierea și desenarea asistată de calculator. Dacă schema se extinde pe mai multe file, acestea se numerotează astfel încât să fie evidențiată legătura între ele. Schema din figura 1.8 se extinde pe două file, notate sub forma număr filă/număr total de file: FILA 1/2 și FILA 2/2.

3. Circuitele se desenează pe direcție orizontală sau verticală (fig.1.9). În documentația tehnică se preferă dispunerea verticală (fig.1.8). Receptoarele circuitelor (motoare, cuptoare, cuplaje electromagnetice, bobine de contactoare și relee, lămpi de semnalizare, hupe etc.) se amplasează la dreapta circuitelor în cazul dispunerii orizontale sau la partea inferioară pentru schemele desenate pe verticală.

4. În schema desfășurată, circuitele se ordonează pe grupe funcționale: alimentare generală, circuite de forță, circuite de comandă și protecție, circuite de semnalizare etc. Ordonarea se face de la stânga spre dreapta, în cazul dispunerii pe verticală a circuitelor (fig.1.8,a,b), respectând succesiunea logică a operațiilor de comandă a instalației.

5. Circuitele de forță (parcurse de curenți mari) se desenează, de regulă, cu linii groase, iar circuitele de comandă, protecție, semnalizare, măsură se trasează cu linii subțiri (fig.1.8,a,b).

6. Semnele convenționale din schema de circuit redau poziția de repaus a aparatelor (în absența curenților prin bobine și a acțiunilor mecanice asupra butoanelor sau limitatoarelor). Starea contactelor pentru comutatoare cu mai multe poziții și în cazul aparatelor care nu sunt acționate electric sau manual se specifică într-o indicație anexă (fig.1.10). Orientarea semnelor convenționale poate fi făcută în orice direcție.

7. În scopul unei informări rapide asupra echipamentului electric, schema poate conține date privind motoarele (putere, turație), transformatoarele (putere aparentă, tensiuni), aparatele de protecție (curentul de serviciu al releului termic), codul dispozitivelor semiconductoare (BC 171, UAA 145) etc. Dimensiunea semnelor convenționale se alege astfel încât să permită înscrierea informațiilor suplimentare și evidențierea particularităților de conectare a elementului. Sublinierea importanței unui element în cadrul schemei se poate realiza prin modificarea grosimii liniei simbolului grafic.

8. Repararea amplasării semnelor convenționale în cadrul schemei desfășurate se efectuează în trei moduri:

a. Metoda grile. Fiecare filă este divizată în zone rectangulare (fig.1.8,a,b), marcate, de exemplu, prin litere de sus în jos (rânduri) și numere de la stânga la dreapta (coloane). Dimensiunile acestor zone depind de mărimea filei și complexitatea schemei.

Fig.1.8 a. Schemă desfășurată. Circuitele principale ale platoului electromagnetic (fila 1/2).

Fig.1.8 b. Schemă desfășurată. Circuitele de comandă și semnalizare ale platoului electro-

magnetic (fila 2/2).

Fig.1.9. Variante de reperare a amplasării semnelor convenționale:

a – metoda tabelară; b – metoda reperării (numerotării) circuitelor.

Fig.1.10. Indicarea stării contactelor sub formă tabelară (a) și prin diagrame de stare (b).

În cazul formatelor mai mari decât A3 se recomandă utilizarea diviziunilor cu lungimea (25…75) mm. Numărul diviziunilor trebuie să fie divizibil cu doi. Literele și cifrele de marcare a zonelor se înscriu în exteriorul chenarului (zona neutră a formatului).

Amplasarea fiecărui semn pe o schemă se poate indica, în cazul cel mai general, prin numărul de ordine al filei, urmat de litera și numărul care definesc zona rectangulară (ex. în fig.1.8,a, ampermetrul P2 din fila 1, linia C și coloana 10 are reperul de amplasare 1/C 10). În schemele de circuite este admisă utilizarea unor repere de amplasare simplificate (ex. determinarea poziției contactelor contactorului K1 din fig.1.8,a,b având reperele de amplasare 1/C3, 1/C3, 2/D3, 2/B10 se poate efectua prin reperele simplificate 1/3, 1/3, 2/3, 2/10, în care prima cifră evidențiază fila, iar a doua numărul coloanei).

b. Metoda tabelară. Reperele de identificare a semnelor convenționale se înscriu într-un tabel amplasat de-a lungul unei margini a formatului (fig.1.9,a). Poziția fiecărui reper este determinată de intersecția cu latura tabelului a perpendicularei trasate din centrul semnului convențional. Tabelul se poate structura în rânduri sau coloane ce grupează elemente de același tip (rezistoare, condensatoare, dispozitive semiconductoare în scheme electronice) sau elemente ce aparțin aceleiași subunități (constructive sau funcționale).

c. Metoda reperării circuitelor. Fiecare circuit, definit ca o linie orizontală sau verticală pe care se reprezintă cel puțin un element (siguranță, contact de automenținere, lampă de semnalizare), se marchează cu un număr de ordine (fig.1.9,b). Fazele unui circuit trifazat se numerotează cu aceiași cifră (ex. 1,1,1 pentru circuitul trifazat din fig.1.9,b). Numerotarea circuitelor din schemă se face în continuare, de la forță spre comandă.

9. Bornele elementelor de circuit se marchează în schemă prin codul înscris pe echipament (ex. bornele R și A ale contactorului K1 din fig.1.8,a) sau prin alte notații precizate în STAS (ex. bornele 1 și 2 ale siguranței F1 din fig.1.8,a). Semnul convențional de bornă (o sau ) nu se desenează în schema desfășurată, decât în cazuri bine justificate. Extremitățile conductoarelor de alimentare, protecție și legare la masă se notează prin simbolurile alfa-numerice din tabelul 1.6. Marcarea bornelor și a extremităților conductoarelor este necesară la întocmirea schemelor sau tabelelor de conexiuni.

10. Sistemul de contacte ale unui releu sau contactor se prezintă în linie cu circuitul în care se află bobina acestuia, sub forma unei scheme anexe (fig.1.11,a,c,d) sau a unui tabel de componență (fig.1.11,b). Prin aceasta se asigură identificarea cu ușurință a contactelor în schemă, pe baza reperelor de amplasare, și se precizează totodată ansamblul elementelor componente ale unui contactor sau releu.

Uneori, reperul de amplasare a bobinei se înscrie sub simbolul contactelor de releu sau contactor. Spre exemplu, notația K4F/(1/C5) din fig.1.8,b indică amplasarea bobinei releului maximal de curent K4F în zona rectangulară C5 a filei 1.

Marcarea alfa-numerică a extremităților conductoarelor

Tabelul 1.6

Fig.1.11. Variante de prezentare a reperelor de amplasare pentru bobina și contactele unui contactor: a – schemă anexă; b – tabel de componență; c – schemă anexă simplificată; d – legenda simbolurilor de reprezentare a diferitelor contacte.

Dacă nu este posibilă introducerea schemelor anexe sau a tabelelor de componență în linie cu circuitul în care se află bobina, atunci amplasarea lor se face în altă zonă a schemei de circuite sau pe un document separat. În această situație, figurarea bobinei și a reperului ei de amplasare este obligatorie.

11. Destinația fiecărui circuit sau grupă de circuite se redă fie printr-un text într-un spațiu rezervat la marginea schemei, denumit magnetă (fig.1.8 a,b), fie prin semne convenționale standardizate sau nestandardizate, dar explicitate în proiect.

12. În schemele desfășurate se recomandă introducerea unei legende, în care se înscriu elementele instalației, în ordinea alfabetică și numerică a simbolurilor. Legenda explicitează denumirea elementelor și uneori funcția sau alte caracteristici tehnice.

1.5. Scheme și tabele de conexiuni

Documentația tehnică de execuție a unei instalații electrice cuprinde întotdeauna scheme sau tabele de conexiuni exterioare și interioare, care se întocmesc pe baza schemei desfășurate (fig.1.12).

Fig.1.12. Schema electrică desfășurată a acționării unui motor asincron.

a. Schema de conexiuni exterioare reprezintă desenul de execuție pentru realizarea

legăturilor între părțile componente ale unei instalații (fig.1.13). Schema poate cuprinde și informații despre tipul și lungimea cablurilor sau a conductoarelor de legătură, dacă documentația tehnică nu conține un „jurnal de cabluri” (ex. cablurile W1, W2 tip CZZ 4 x 2,5 mm2, cu lungimile de 5 m, respectiv 2 m și conductorul de legare la pământ Cu 16 mm2 din fig.1.13).

Echipamentele din compunerea instalației se reprezintă prin forme geometrice simple (ex. dreptunghi A1, cerc M1), iar conexiunile dintre ele se desenează prin linii individuale (ex. conductorul de legare la pământ E) sau grupate în cabluri (ex. W1, W2). Semnul convențional al fiecărui conector este însoțit de un reper de identificare (ex. șirul de cleme X1).

Fig.1.13.Schemă de conexiuni exterioare

b. Schema de conexiuni interioare reprezintă desenul de execuție pentru realizarea legăturilor dintre aparate în interiorul unei unități de montaj. În figura 1.14 se prezintă schema de conexiuni din interiorul panoului de acționare A1, întocmită pe baza schemei desfășurate din figura 1.12.

Fig.1.14. Schema de conexiuni interioare a unui panou de acționare (întocmită pe baza schemei de circuite din fig.1.12).

Elementele schemei de conexiuni se reprezintă prin forme geometrice simple (dreptunghiuri în fig.1.14) sau prin semne convenționale. Amplasarea elementelor pe desen trebuie să reflecte, pe cât posibil, dispunerea efectivă din echipament (reprezentare topografică), fără însă a respecta o anumită scară a desenului.

Conductoarele de conexiuni se pot trasa în întregime sau se figurează numai capetele de legătură la aparate și cleme. În figura 1.14, schema de conexiuni interioare s-a desenat fără reprezentarea completă a legăturilor, iar marcarea conductoarelor s-a realizat prin adresa capătului opus al legăturii și numărul de ordine al conexiunii (ex. F4:2/3 – marcaj la un capăt al conductorului de conexiuni 3, care face legătura între bornele S1:7 și F4:2). Diferite posibilități de marcare a capetelor unui conductor prin tile sunt prezentate în figura 1.15. Tipul, secțiunea și culoarea conductoarelor se specifică într-o NOTĂ (fig.1.14).

Fig.1.15. Sisteme de marcare a conductoarelor prin tile: a – adresa bornei de conectare; b – adresa bornei opuse; c – adresa ambelor borne la care se racordează conductorul; d – marcare independentă de borne (numărul nodului); e – sistem mixt (adresa bornei opuse și numărul conductorului).

c. Tabel de conexiuni exterioar. Indicațiile cuprinse în schema de conexiuni exterioare (fig.1.13) se pot prezenta și tabelar. Fiecare rând al tabelului 1.7 se referă la o conexiune individuală.

Tabel de conexiuni exterioare (întocmit pe baza schemei de circuite din fig.1.12)

Tabelul 1.7

Notă: Cablurile CYY 4 x 2,5 mm2 se pot înlocui cu 4 conductoare FY 2,5 mm2 în tub de protecție etanș lăcuit PEL 11.

Spre exemplu, primul conductor al cablului W2 realizează conexiunea între clema X1:5 din panoul de acționare A1 și borna U a motorului M1. Dacă proiectul nu cuprinde un jurnal de cabluri distinct, în tabelul de conexiuni exterioare se specifică în plus, tipul cablului, secțiunea, lungimea și numărul conductoarelor.

d. Tabel de conexiuni interioare. În anumite cazuri, un tabel de conexiuni interioare (tab.1.8) este preferat unei scheme, deoarece prezintă într-o formă grafică mai simplă și un spațiu mai redus, același volum de informații.

Tabel de conexiuni interioare pentru un panou de acționare (întocmit pe baza schemei de circuite din fig.1.12).

Tabelul 1.8

Notă: Conductoare de tip FY (F – utilizare în instalații fixe; Y – izolație de PVC); N – negru; GV – galben-verde; R – roșu.

Tabelul 1.8 s-a întocmit pe baza schemei desfășurate din fig.1.12, în care s-au numerotat succesiv 21 de noduri. Numărul nodului se înscrie în prima coloană a tabelului. Următoarele coloane conțin reperul de identificare al clemei și al bornei de aparat, între care se realizează conexiunile.

Spre exemplu, nodul 10 corespunde legăturii între clema X1:6 și borna F5:B, iar nodul 18 cuprinde conexiunile succesive între bornele S1:9, S2:4 și K1:2. Diametrul și culoarea conductoarelor se trec în ultima coloană, iar tipul conductoarelor se specifică într-o NOTĂ de subsol.

Tabelul de conexiuni cuprinde date privind bornele de racordare, tipul, secțiunea și culoarea izolației conductoarelor (tab.1.9).

Conexiunile se înscriu succesiv în tabel, pe cât posibil în ordinea execuției fizice a legăturilor între cleme și aparate sau între bornele a două aparate. Ordonarea informațiilor se face grupând legăturile la nodul de care aparțin (fig.1.16). Marcarea nodurilor se efectuează prin numere naturale de la 1 la n, începând cu circuitele de forță.

Cod de culori pentru identificarea conductoarelor

Tabelul 1.9

Fig.1.16. Definirea nodurilor în schemele de circuite ca un ansamblu de două borne (nodul 8) sau mai multe borne (nodul 17), interconectate prin conductoare.

CAPITOL II

2.1 SIMBOLURI GRAFICE UTILIZATE ÎN SCHEMELE DE ACȚIONĂRI ELECTRICE

            Orice schemă electrică, care se dorește a fi utilizată în acționările electrice, este supusă simbolizării grafice conform standardelor în vigoare SR EN – 60417 (semne conventionale în electrotehnica), respectiv simbolurilor grafice utilizate pentru scheme electrice – SR EN 60617.

            În tabelul 2.1. sunt  redate principalele semne conventionale si simboluri grafice pentru scheme e 11511f58l lectrice, conform standardelor în vigoare.

Tabelul 2.1. Simboluri grafice.

2.2. SCHEME DE ACȚIONĂRI ELECTRICE

ACȚIONAREA MOTOARELOR ASINCRONE

2.2.1 Acționarea manuală motoarelor asincrone

Actionarea manuală a motoarelor electrice poate fi facută cu ajutorul comutatoarelor cu came. Aparate care permit închiderea și deschiderea circuitului  sub sarcină mică.

Comutatoarele cu came sunt construite în variante cu unul, două sau trei etaje, la curenți nominali de functionare între 20 si 100A, cu montaj pe ușa tabloului sau pe șina omega, cu comutație standard 0-I sau I-0-II.

Familia de elemente de comandă și semnalizare este compusă din butoane de comandă, lămpi de semnalizare, butoane cu lampă inclusă, selectoare cu două sau trei poziții, cu sau fară revenire..

Fig. 2.1 Comutatoare cu came

Comutatoarele cu came utilizate la pornirea și oprirea unui motor asincron trifazat de putere mică, este prevazut cu trei etaje. Conectarea celor trei faze se face la un capat al polului comutatorului, iar motorul va avea conectate intrările la capătul omolog al polului (fig. 1.2.). În schemă este utilizat un comutator care poate fi utilizat drept întreruptor de sarcină și pentru instalații de iluminat, încălzit sau sarcini combinate.

Întreruptoarele principale sunt conform normelor IEC/EN 60 204; VDE 0113 dacă cele cu montaj spate au dispozitiv de interblocare a ușii, posibilitate de închidere cu lacăt, borne de alimentare protejate împotriva atingerii cu degetul, borne pentru conductoarele de nul (N) și de protectie (PE), mâner cu manetă roșie (la cerere neagră), eticheta de avertizare. Dacă apartenența unui motor la un comutator principal nu este clară, atunci pentru fiecare motor este necesar un întreruptor de întreținere în imediata apropiere a motorului.

Întreruptoarele pentru întreținere, reparații se montează în apropierea mașinilor și echipamentelor pentru a permite îndeplinirea normelor de securitate a muncii în cazul lucrărilor de întreținere și reparații. Prin montarea unui lacăt pe dispozitivul de blocare cu lacăte SVB, fiecare operator se poate proteja împotriva unei conectări neautorizate a echipamentului.

2.2.2  Acționarea automată a motoarelor asincrone

Eliminarea efortului fizic al operatorului, în cazul în care se solicita porniri repetate sau condiționate, se face utilizând scheme de pornire automate.

Prin pornire automată întelegând efectuarea unor operații controlate de către operator prin scheme adecvate procesului tehnologic.

Cea mai simplă schemă este cea care face posibilă pornirea – oprirea alimentării unui motor asincron. Pe scheletul acestei scheme pot fi realizate combinații de scheme care să facă posibilă: pornirea, inversarea sensului de rotație, pornirea condiționată, interblocarea, temporizarea unor operații cerute de procesul tehnologic.

2.2.3 Pornirea într-un singur sens a motorului asincron trifazat

1.  Competențe:

elaborarea schemei electrice de forță și comanda pentru pornirea automată a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;

realizarea montajului conform schemei electrice elaborate;

2. Schema de lucru:

Fig.2.3. Schema electrica de forta si comanda pentru pornirea automata

a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit

3. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – siguranțe fuzibile;

1C – contactor;

e4 – bloc relee termice;

bp – buton pornire; bo – buton oprire.

2.2.4   Pornirea motorului asincron trifazat din mai multe puncte de lucru

1. Competente:

elaborarea schemei electrice de forță și comanda pentru pornirea automată a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit din mai multe puncte de lucru;

precizarea rolului aparatelor din schemă;

realizarea montajului conform schemei electrice elaborate;

2. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – sigurante fuzibile;

1C – contactor;

e4 – bloc relee termice;

bp1, bp2 … – butoane de  pornire;

bo1, bo2 … – butoane de oprire.

3.     Schema de lucru:

Fig. 2.5. Schema electrică de forță și comanda pentru pornirea automată a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit din mai multe puncte de lucru.

2.2.5   Pornirea și inversarea sensului de rotație a motorului asincron

cu rotorul în scurtcircuit

1. Competente:

elaborarea schemei electrice de forță și comanda pentru pornirea și inversarea sensului de rotație a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;

precizarea rolului aparatelor din schemă;

realizarea montajului conform schemei electrice elaborate;

2. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6 – siguranțe fuzibile;

1C, 2C – contactoare;

e4 – bloc relee termice;

bp1, bp2 – butoane de pornire;

bo – buton oprire.

3.     Schema de lucru:

Fig. 2.6. Schema electrică de forță și comanda pentru pornirea și inversarea sensului de rotație a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit

2.2.6   Pornirea și inversarea manuală a sensului de rotație a motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit

1. Competente:

elaborarea schemei electrice de comandă manuală pentru pornirea și inversarea sensului de rotație a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit;

precizarea rolului aparatelor din schemă;

realizarea montajului conform schemei electrice elaborate;

2. Schema de lucru:

Fig. 1.7. Schema electrică de forță și comanda pentru pornirea și inversarea sensului de rotație a unui motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit cu ajutorului unui comutator

2.2.7 Pornirea intercondiționată a două motoare asincrone trifazate

1. Competente:

elaborarea schemei electrice de forță si comanda pentru pornirea interconditionata a doua motoare asincrone trifazate

precizarea rolului aparatelor din schema;

realizarea montajului conform schemei electrice elaborate;

2.     Schema de lucru:

Fig.2.9 Schema electrică de forță și comandă pentru pornirea intercondiționată a doua motoare asincrone trifazate

3. Nomenclatorul aparatelor:

e1, e2, e3, e5, e6, e7, e9, e10 – siguranțe fuzibile;

1C, 2C – contactoare;

e4, e8 – blocuri de relee termice;

bp1, bp2 – butoane de pornire;

bo1, bo2 – butoane de oprire;

h1, h2 – lămpi de semnalizare.

2.3 EXEMPLE DE REDACTARE A SCHEMELOR DE ACȚIONĂRI ELECTRICE

2.3.1. Scheme de acționări electrice

Acționările cu motoare asincrone și de curent continuu constituie subansamble importante ale instalațiilor industriale și se disting prin scheme electrice specifice de pornire, reglare a turației, frânare și reversare.

Schema uzuală de pornire directă și inversare a sensului de rotație pentru motorul asincron cu rotorul în scurtcircuit (fig.2.11) este redactată folosind metoda reperării circuitelor.

Fig.2.11. Inversarea sensului de rotație a motorului asincron.

Pornirea motorului asincron cu rotorul bobinat (fig.2.12) se realizează cu o treaptă de rezistență, iar oprirea are loc prin frânare dinamică. Procesele tranzitorii de pornire și frânare sunt comandate prin relee de timp cu temporizare la acționare K4T și revenire K5T. Reperarea amplasării semnelor convenționale se face prin metoda grilei.

Comanda motorului asincron cu două turații, prezentată în figura 2.13, se distinge de variantele redate în lucrarea 4,p.65-66 prin utilizarea unui comutator rotativ S1 pentru selectarea regimului de viteză. Starea celor două contacte A-B și C-D ale comutatorului S1 cu trei poziții ∆/0/YY se explicitează în diagrama de contacte.

Acționările cu motoare de curent continuu necesită o rețea de alimentare adecvată L+, L- (fig.2.14). Înfășurarea de excitație F1, F2 și cea a indusului motorului A1, A2 se recunosc în schema desfășurată prin atribuirea aceluiași reper de identificare M1 și prin notarea bornelor în conformitate cu STAS 3530-71.

În schema din figura 2.15, pornirea și reglarea turației motorului de curent continuu cu excitație independentă M1 se realizează prin modificarea tensiunii rotorice cu ajutorul convertorului miniatură monofazat, în punte semicomandată. Bornele convertorului A1 s-au marcat în schemă prin codul înscris pe echipament.

Fig.2.12. Pornirea reostatică și frânarea dinamică a motorului asincron cu rotorul bobinat.

Fig.2.13. Reglarea turației motorului asincron prin modificarea numărului de perechi de poli.

Fig.2.14. Pornirea reostatică, reversarea și frânarea dinamică a motorului de curent continuu.

Fig.2.15. Pornirea și reglarea turației motorului de curent continuu alimentat prin convertor.

CAPITOL III

3. SCHEME ELECTRONICE

Echipamentele electronice din structura instalațiilor industriale se reprezintă prin scheme electrice de circuite, ale căror principii de întocmire sunt ilustrate prin zece exemple semnificative.

3.1 Scheme electronice cu componente discrete

Sursa de tensiune stabilizată pentru circuitele TTL, realizată cu componente electronice discrete, este redată în figura 3.6, atât în vechea standardizare cât și conform actualelor norme de reprezentare grafică și de simbolizare literal-numerică. Dispozitivele semiconductoare se notează prin litera V, dioda electroluminescentă prin H, iar cercul reprezentând capsula tranzistorului de reglaj serie V3 nu se figurează (fig.3.6,b).

Fig.3.6. Sursă de tensiune stabilizată 5V, pentru circuite TTL: a – simbolizare literal-numerică veche; b – simbolizare literal-numerică nouă.

Desenele din figurile 3.7 a,b,c transpun în noua simbolizare scheme de uz didactic din laboratorul de Electrotehnică și mașini electrice . Următoarele trei scheme (fig.3.7 d,e,f) redau în conformitate cu standardele în vigoare circuitele electronice destinate instruirii practice a studenților Facultății de Electrotehnică (1).

3.2 Scheme electronice cu circuite integrate liniare

În schema sursei de tensiune stabilizată 15 V (fig.3.8), stabilizatoarele A 723 – circuite integrate liniare – se simbolizează prin A1 și A2, deoarece se asimilează categoriei „ansamble și subansamble funcționale”.

Cu litera A se notează și amplificatorul operațional A 741 din schema ohmmetrului electronic (fig.3.9). Reperarea amplasării semnelor convenționale se realizează prin metoda tabelară.

e. f.

Fig.3.7. Circuite electronice cu componente discrete.

3.3. Scheme electronice cu circuite integrate logice

Canalele de intrare și ieșire ale echipamentelor de comandă numerică sunt realizate, într-un mare număr de aplicații (fig. 3.10, 3.11), cu circuite integrate logice notate prin litera D și opt ocuploare simbolizate prin litera U (categoria „Modulatoare, convertoare”).

Comanda inversării sensului de rotație a unui motor de curent continuu (fig. 3.12) este implementată prin porți logice și bistabile („elemente binare”, respectiv „dispozitive de memorie” notate cu litera D.

Grupurile R1-C1, R2-C2, R3-C3 elimină efectele perturbatoare ale vibrațiilor contactelor mecanice S1, S2, S3, iar trigger-ele Schmitt D1, D2 îmbunătățesc frontul semnalelor de intrare.

Porți logice și bistabile sunt utilizate și în blocul de comandă a motorului pas cu pas din figura 3.13. Reprezentarea grafică a elementelor D1, D2, D3 corespunde notațiilor din cataloagele pentru circuite integrate.

Fig.3.8. Sursă de tensiune stabilizată 15 V / 0,5 A pentru amplificatoare operaționale

Fig.3.9. Ohmmetru electronic cu 4 game de măsurare: (0…1)k, (1…10)k, (10…100)k, (0,1…1)M.

Fig.3.10. Canal din modulul de intrare ICD 32 al Automatului programabil AP 101.

Fig.3.11. Canal din modulul de ieșire ETA 80 al Automatului programabil AP 101.

Fig.3.12. Comanda inversării sensului de rotație a motorului de curent continuu, utilizând circuite integrate logice.

Fig.3.13. Reglarea turației și inversarea sensului la motorul pas cu pas, reactiv, tetrafazat.

Fig.3.14. Sistemul de afișare a cotei la mașini unelte (NUMEROM 306).

Fig. 3.15. Post de calcul și afișare a erorii pentru un sistem de automatizare și verificare a contoarelor industriale

Sistemul de afișare a cotei la mașinile-unelte românești (fig.3.14) este realizat cu circuite logice integrate pe scară medie (numărătoarele D1,…,D7, decodificatoarele D8,…,D14) și dispozitive de afișare cu 7 segmente H1,…,H7.

Simbolizarea Comisiei Electrotehnice Internaționale (C.E.I.) (fig.2.15) prezintă avantajul că evidențiază relațiile dintre intrările și ieșirile unui circuit, fără a detaila schema logică internă.

Circuitele logice se reprezintă printr-un contur (de ex. CDB 447) sau o combinație de conturi (de ex. CDB 4192), împreună cu mai multe simboluri. Funcția logică a circuitului este precizată de simbolul de definire generală (tabelul A.1). Astfel CTRDIV 10 definește pe D7 ca un numărător decadic (modulo „10”), SRG 4 indică pentru D4 funcția de registru de deplasare cu 4 cifre binare, iar BCD/7 SEG ► precizează că D1 este un convertor de cod binar zecimal/afișaj cu 7 segmente, având amplificare la ieșire.

Numărătorul D7 s-a reprezentat evidențiind cele patru elemente logice constitutive (bistabile), blocul comun de comandă (fig.A.1a) care cuprinde intrările comune (terminalele 11, 4, 14, 5) și blocul comun de ieșire (fig.A.1b).

Destinația fiecărei intrări/ieșiri este precizată de simboluri în interiorul conturului (tabelul A.2). Astfel, pentru D7, borna 14 reprezintă intrarea de ștergere (R), borna 15 este intrarea de informație (D), iar 4 și 5 constituie intrări dinamice de numărare în sens invers (-) și respectiv în sens direct (+).

Definirea completă a funcției logice a unui circuit necesită, în plus, utilizarea unor simboluri grafice pentru intrări/ieșiri (tabelul A.3) și a unui sistem de simbolizare literal-numerică a relațiilor de dependență logică (tabelul A.4). Simbolul la intrarea 11 a circuitului D7 indică faptul că stării logice externe „0” („1”) îi corespunde în interior o stare logică opusă „1” („0”). Prin simbolul „C3” se precizează relația de dependență logică între intrarea 11 și intrarea 15, având numărul de identificare „3”.

În scopul interpretării corecte a schemelor cu circuite logice și a unor date de catalog (fig.A.2) este necesară examinarea atentă a recomandărilor Comisiei Electrotehnice Internaționale (10), la care se aliniază și standardizarea română.

ANEXĂ

Simboluri de definire generală a funcției circuitului logic.

Tabelul A.1

* ROM=READ ONLY MEMORY. Analog se simbolizează și celelalte tipuri de memorii: PROM=PROGRAMMABLE READ ONLY MEMORY; RAM=RANDOM ACCES MEMORY; FIFO=FIRST-IN/FIRST-OUT MEMORY.

Fig.A1. Simboluri compuse pentru circuite logice; a – bloc comun de comandă; b – cu bloc comun de ieșire.

Simboluri în interiorul conturului unui circuit logic

Tabelul A.2

Simboluri grafice pentru intrările și ieșirile circuitelor logice

Tabelul A.3

* Indicatorul de negare se folosește în schemele logice de principiu, iar indicatorul de polaritate în schemele de circuite, pentru a preciza ca stării logice externe „0” („1”) la o intrare/ieșire îi corespunde starea logică internă „1” („0”).

Simbolizarea literal-numerică a dependenței logice.

Tabelul A.4

* Simbolul literal apare la intrarea/ieșirea care influențează starea logică a altor intrări sau ieșiri și este însoțit de un număr natural „m”. Fiecare intrare/ieșire influențată este marcată cu același număr de identificare „m”.

Fig.A.2. Configurația pinilor și simbolurile logice ale unor circuite integrate (21); a – CDB406; Șase invertoare de putere, ieșiri cu colector în gol (30 V); b – CDB451: Doi operatori ȘI-SAU-NU cu 2×2 intrări; c – CDB474: Două bistabile tip D cu comutare pe front; d – 74LS90: Numărător decadic.

PREZENTAREA PROGRAMULUI ORCAD

Lansarea programului pentru a începe un proiect nou se va face din meniul:

Windows →Start → Programs → Orcad Release 9.1 →  Capture CIS .

Din meniul File se poate alege între a deschide un proiect sau un desen nou ( New ), editarea unei librării noi sau a unui fișier VHDL sau chiar text nou, sau pentru a deschide unele deja existente (Open).

Dacă alegem varianta deschiderii unui proiect nou (care le cam înglobează pe celelalte), se va deschide o ferestră de genul de mai jos unde trebuie setate urmatoarele:

numele proiectului (name),

felul circuitelor cu care se dorește a se lucra în continuare (de exemplu circuite analogice sau mixte – prima opțiune) și desigur locația pe hard unde se dorește a se salva proiectul.

Pentru tipul proiectului se poate observa că există mai multe categorii: – prima se referă la editarea de scheme electronice și simulare,

a doua este exclusiv pentru proiectarea cablajelor imprimate,

a treia pentru simulare de circuite digitale,

a patra pentru realizarea unui proiect fără o anumită specificație.

Astfel, pentru a obține un proiect de simulare este obligatoriu specificația Analog or Mixed – Signal Circuit Wizard. Specificarea acestor date determină lansarea în execuție a unui modul Express modificat pentru editarea și simularea circuitelor care are meniul principal în fig. 17.b

După OK  se va deschide o fereastră ca și cea de mai jos unde ni se indică ce fel de librării sunt introduse în mod automat printre care libraria analog unde sunt componentele pasive de circuit și librăria source unde sunt toate tipurile de surse de alimentare cât și de semnal, descrise mai jos.

După acest pas se deschide mediul de proiectare (de desenare a schemei). Principalele meniuri sunt arătate sub forma de butoane (scurtături).

Înainte de desenarea schemei trebuie editat profilul de simulare, cu alte cuvinte trebuie programat simulatorul cu condițiile de simulare (de ex: ce analiză se dorește, de unde până unde și din cât în cât să simuleze (pasul)). Acestea se pot seta cu ajutorul butonului “ New Simulation Profile”.

Se pot face mai multe tipuri de analize: Time Domain (Transient)– analiza tranzitorie in domeniul timp unde se integrează ecuațiile modelului de semnal mare al circuitului pe un interval de timp dat. Dacă nu sunt specificate la intrare condițiile sunt calculate printr-o analiză de curent continuu unde se consideră toate sursele independente cu valorile de la momentul inițial.

Editarea circuitelor

Pentru editarea schemei electrice trebuie cunoscute câteva etape:

Plasarea pe suprafața de lucru a simbolurilor specifice componentelor;

Căutarea componentelor în bibliotecile programului;

Adăugarea sau eliminarea unor biblioteci;

Editarea proprietăților componentelor;

Trasarea firelor de legătură;

Operații speciale.

Suprafața de lucru se prezintă ca o zonă caroiată, pe care se vor amplasa simbolurile corespunzătoarecomponentelor dorite, așa cum putem observa în fig. 18.

Fig. 18

Pentru amplasarea unui simbol se va alege din meniul principal opțiunea Place – Part sau, de pe bara de instrumente din dreapta, simbolul corespunzător operației Place – Part, ca în fig. 19.

În fereastra deschisă avem în colțul din stânga jos numele librăriilor. La început sunt doar cele introduse automat (analog , source, sourcstm și special ). Dacă se dorește plasarea unei componente care nu se află în cele 4, se face importul de librării, cu Add Library…, se găsește cale spre librăria dorită și se dă Open.

Fiecare componentă are un anumit prefix de identificare cu ajutorul căruia le vom căuta:

R – rezistență

C – condensatoare

L – bobine

V – surse de tensiune;

I – surse de curent;

GND- masa anlogică (0/SOURCE);

Q- tranzistoare bipolare;

D- diode.

Dacă se dorește eliminarea unei librării se poate face cu Remove Library.

De asemenea mediul OrCad are facilitatea de a putea căuta ( Part Serch…) după numele componentei în toate librăriile.

În partea de sus a ferestrei se poate alege din librăria selectată jos o anumită componentă (de ex: un condensator, acesta are denumirea C și simbolul său este prezentat în casuța din dreapta). După selectarea componentei dorite se dă OK și componenta a rămas “lipită” de cursor. Alegem locul unde va fi pusă pe planșa de desen virtuală și înainte de a o poziționa printr-un clik la mouse avem câteva opțiuni (click dreapta): plasare, întoarcere în oglindă  pe orizontală, întoarcere în oglindă pe verticală, rotire la 90 de grade, editarea de proprietați a componentei, zoom in, zoom out și poziționare după coordonate. Coordonatele sunt înscrise (și se modifică după mișcările cursorului) în colțul din dreapta jos al planșei de desenare sub forma coordonatelor pe axa x și axa y. După plasarea tuturor componentelor pe planșă, se trece la trasarea firelor (Place Wire). Firul se trage de la un capăt de componentă la un alt capăt de componentă. Cu un click se așează firul cu două click-uri termină plasarea firului.

Pentru editarea proprietăților unei componente amplasate pe suprafața de lucru, se va selecta Edit Properties după ce a fost selectata componenta și s-a executat un click dreapta pe ea.

După această etapă vom modifica valorile fiecărei componenete în parte. De exemplu, R1 are valoarea 1 k și trebuie modificată la 10 k . Acest lucru se realizează prin efectuarea unui dublu click pe valoarea numerică a componentei. În acest moment va apare o fereastră Display Properties, unde valoarea numerică se precizează în câmpul Value. Valorile numerice se introduc precizând valoarea numerică și apoi ordinul de mărime printr-o literă.

După modificarea tuturor elementelor de circuit, ele se vor aranja după cum sunt aranjate în

schemă, iar in unele situații pot fi aranjate în ordinea care credem noi că este optimă. Tranzistoarele din circuit se vor cauta prin apasarea butonului Part Search.

Atât pentru intrarea semnalului cât și pentru ieșire se folosesc de obicei conectori. Astfel, pe

placă nu va fi montat un difuzor, ci vom conecta difuzorul prin intermediul a două fire. Masa analogică

a circuitului, pentru schemele electrice care dorim să le simulam va fi 0/SOURCE.

După ce au fost plasate componentele și trasate firele se marchază punctul de referință ca fiind o sursa care scoate 0 V ( Place GND ).

Observație:

1. nu se trece fir peste componentă și

2. dacă se trece cu un fir peste alt fir și se dorește contact între cele 2 fire (cazul a), se face click pe fir, dacă în schimb se trece peste fir și nu se dorește contact (cazul b) nu se da click pe firul deja plasat.

Pe rândul de butoane orizontal din partea de sus a planșei de desenare, se află 3 markeri: primul măsoară și afișează după simulare, pe grafic, tensiunea în punctul în care a fost poziționat față de punctul de referință(GND ) al doilea afișează curentul prin firul pe care a fost plasat, iar cel de-al 3-lea măsoară și afișează diferența de tensiuni între cele 2 markere V(+) și V(-) →(V(+)-V(-)).

Graficul va lua denumirea semnalului care trece prin firul pe care a fost poziționat markerul sau numele componentei, dacă acesta a fost pus exact la capatul componentei. Numele semnalelor pot fi schimbate cu ajutorul butonului  Place Net Alias (se află sub butonul Place Wire). Butonul V afișează toate potențialele iar  butonul I afișează toți curenții direct pe schemă.

Ceea ce va rezulta în urma acestei lucrări de laborator este prezentat mai jos:

Fig13.

Pentru cele mai multe situații, în multe proiecte care trebuie realizate de către studenți este nevoie de amplasarea schemelor electrice în conținutul redactării. Acest lucru se realizează prin efectuarea pașilor de mai jos.

Pas1. Realizarea schemei electrice în OrCAD sau alte programe asemănătoare.

Pas2. Salvarea schemei electrice în format BMP, JPG, etc. Acest lucru, în OrCAD este posibil prin selectarea schemei electrice, selectarea din meniul Edit a comenzii Copy (Ctrl+C), deschiderea de exemplu a programului Paint, copierea pozei prin selectarea comenzii Paste din meniul Edit (Ctrl+V) și salvarea în formatul dorit.

Peste acest pas se poate și sării, deoarece se poate copia și direct în Word.

Tema pentru acasa

Să se realizeze circuitul din figura:

Și să se salveze în format BMP sub denumirea nume_student.bmp.

Tranzistoarele se aleg de tipul BC107.