Realizarea Protezei Scheletizate Pentru Tratamentul Edentatiei Bilaterale Molare Utilizand Culisarea

CUPRINS

Capitolul I

I.1 Generalitați ………………………………………………………………………………………………………………..4

I.2 Scopul și motivația lucrării……………………………………………………………………………………………6

I.3 Sistemele speciale de menținere,sprijin și stabilizare principale in proteza mobilizabilă……….7

I.4 Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale de menținere, sprijin și stabilizare ale protezei mobilizabile …………………………………………………………………………………………………………………..18

I.5 Etapele clinico-tehnologice pentru realizarea protezei scheletate……………………………………..19

Capitolul II

II.1 Exemplificarea practică de realizare a protezei scheletate cu culise în edentația bimaxilară biterminală ……………………………………………………………………………………………………………………21

Capitolul III

III.1 Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….36

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………37

Capitolul I

I.1. Generalități

Proteza parțială acrilică, pentru multe forme de edentație, reprezintă o soluție de tratament greu acceptată, datorită volumului mare care îl ocupă în cavitatea bucală și a suprafeței întinse de mucoasa acoperită de baza protezei.

Aceste deficiențe sunt remarcate la scurt timp după inserția protezei și aduse la cunoștință specialistului, sub formă de nemulțumiri. La acestea se adaugă și alte deficiențe care se instalează progresiv, în timp.

Intervențiile de reducere a bazei în scopul îmbunătățirii confortului, descoperind o parte din suprafața câmpului protetic (fenestrare, decoletare, răscroire), reprezintă dovezile căutărilor pentru a se obține o proteză mai “bună”. Intervenția de reducere a bazei este urmată de scăderea rezistenței la ruperea protezei sub acțiunea presiunilor ocluzale, de fapt se înlocuiește un dezavantaj cu alt dezavantaj. Rezistența mecanică sporită a fost obținută când s-a imaginat înlocuirea bazelor confecționate din materiale organice cu cele anorganice (metalice). Această înlocuire a atras după sine crearea unor condiții favorabile pentru confort, metalul fiind rezistent, iar placa are dimensiuni mult reduse.

Conceperea și procedeele de realizare tehnică a protezei parțiale metalice au cunoscut un lung proces evolutiv, conditionat de progresele înregistrate în metalurgie, chimie macromoleculare și a științelor biologice. Proteza scheletată, în ultimiile decenii ale secolului nostru , s-a impus ca o formă de tratament de înaltă ținută științifică.

Acest tip de proteză a fost obținut datorită existenței următoarelor condiții tehnico-materiale: aliaje de crom-cobalt, materiale elestice pentru amprentare, materiale duplicatoare, paralelograful, modelul duplicat cunostințele de morfofiziologie ocluzală, etc. In prezent sunt dezvoltate elementele de menținere, sprijin și stabilizare cu acțiune directă, croșetele și elementele speciale pentru îmbunătățirea funcționalității protezei și a conservării structurii câmpului protetic.

Proteza parțială scheletată prezintă următoarele caracteristice clinico-tehnico-terapeutice :

– Restaurează morfologic integritatea arcadei dentare,

– Restaurează din punct de vedere estetic arcada dentară,

– Restaurează funcția masticatorie,

– Restaurează ocluzia funcțională,

– Crează condiții favorabile desfășurării funcției fonetice,

– Volumul redus crează o stare de confort la nivelul cavitații bucale,

– Sprijinul este , de cele mai multe ori , pe țesuturile muco-osoase și pe cele

dento- paradontale

– Elementele de menținere, sprijin și stabilizare sunt complexe,

croșete foarte variate și sisteme speciale,

– Este rezistentă la acțiunea presiunilor la care este supusă de către dinții

Antagoniști,

– Realizate în cea mai mare parte din aliaje metalice,sunt lipsite de

pericolul fracturării,

– Datorită prezenței aliajului metalic , sunt în general menținute într-o

stare igienică foarte bună,

– Conceperea este efectuată după un plan și în urma tratamentului

preprotetic,

– Sunt confecționate numai din aliaje speciale , foarte dure ce se

prelucrează foarte greu,

– Confecționarea în laborator este posibilă dacă există aparatura

specifică.

În concluzie sunt evidente calitățile cu acțiune favorabilă asupra morfo-fiziologiei aparatului dento-maxilar dar indicațiile prezintă limite, deoarece confecționarea este determinată de condițiile tehnico-materiale.

I.2 Scopul și motivația lucrării

Scopul lucrării: Este de a demonstra existența mijloacelor tehnice care să permită tratamentul edentației clasa I Kennedy, cu respectarea principiului de tratament anato-protetic în condițiile obținerii unui confort optim la utilizare de către pacient.

Motivația lucrării: tratamentul edentației biterminale care afectează numai grupul molar constituie întotdeauna un subiect de discuție deoarece au rezerve în aplicarea unei proteze mobilizabile pentru spațiul edentat limitat. Există soluția aplicării implantelor dentare pentru transformarea edentației tratabile adjuncte in edentație ce beneficiază de protezare conjunctă. Nu întotdeauna se pot aplica implante din considerente medicale sau financiare.

În lucrarea prezentă am urmărit parcurgerea unui algoritm tehnologic care să conducă la realizarea unei proteze scheletizate care asigură o eficacitate maximă posibilă funcțională și un confort corespunzător pentru a fi acceptată de pacient. Am urmărit să îndeplinesc toate obiectivele integrării morfo-funcționale a protezei scheletate la structurile biologice a sistemului stomatognat.

I.3 Sistemele speciale de menținere,sprijin și stabilizare principale in proteza mobilizabilă

Sistemele speciale de menținere ,sprijin și stabilizare sunt dispozitive mecanice de mare precizie care fac legatura intre dinții stâlpi si proteză .Au fost creeate destul de recent cu rolul de a asigura o menținere cât mai fizionomică a protezelor parțiale care nu mai sunt prevăzute cu croșete.Alte sisteme speciale au fost imaginate pentru a fi utilizate la protezele terminale cu scopul de a permite anumite mișcări ale șeilor fără a solicita în masticație dinții stâlpi.

Cele mai multe sisteme speciale sunt destul de fragile, mai ales în ceea ce privește uzura, iar defecțiunile fac aproape imposibile reparațiile, sau înlocuirile. Protezele prevăzute cu sisteme speciale necesită controale periodice obligatorii, reazariile sau căptușirile fiind de cea mai mare importanța pentru menținerea longevității sistemului special.

Numărul mare de sisteme speciale existente care se amplifică continuu, face necesară o clasificare, care este mai mult didactică. Astfel se pot deosebi următoarele categorii de dispozitive:

1.sistemele de culise

2.sistemele de capse

3.sistemele de bare cu călareți

4.sistemele de telescopare

5.sistemele articulate

6.amortizorii de forțe

7.sistemele magnetice

Sistemele de culise:

-"Atașamentul de precizie extraplat”Ancorvis (Italia): Este o culisă de foarte mici dimensiuni având lățimea de 0,8 mm și înălțimea de 2,7 mm. Patricea are prevazută cu o tijă orizontală care servește la fixarea de scheletul metalic al protezei. Nu poate fi activă. Se realizează într-un aliaj de aur cu multă platină.

– Culise in "H" activabile.

– Culisa "mini micro"( fig. 1): Are dimensiunile de 1,8/5,5mm. Marticea este în HLS iar patricea din aur platinat, cu formă ovală. Aceste două culise se pot activa ,patricele fiind despicate.

Fig 1. Culisele „Mini Micro AB”

– Culisa cilindrică( fig. 2): Este o culisa simplă fără posibilități de activare, realizată din aur platinat în trei mărimi.

Fig. 2. Culisa cilindrica

– Culisa "extra mică": Are formă ovală cu dimensiuni de 8/1,8 mm. Patricea este din HSL sau aur platinat ,iar matricea din HSL.

-Culisa tip Mc. Collum (fig.3): Este livrată în două dimensiuni în întregime din HSL sau din aur platinat.

Fig. 3 Culisa tip Mc. Collum

– Culisa Ney-Chayes ( fig. 4): Este livrată într-o singură dimensiune ,cu patricea din aur platinat, iar matricea din HSL sau aur platinat. Pe lângă posibilitatea de activare, patricea, suplimentar, prezintă și un zăvor gingival de mărire a retenției dintre matrice și patrice.

Fig. 4 culisa Ney-Chayes

– Culisele tip Schtzmann ( fig. 5): Sunt livrate în două mărimi, având matricea din aur platinat, sau HSL, iar patricea din aur platinat. Retenția este suplimentară grație unui resort de bilă cu arc.

Fig. 5 Culisele de tip Schtzmann

– Culisele realizate în laborator (de semiprecizare): Deși nu au exactitatea celor fabricate, își pot îndeplini funcțiunile în condiții foarte bune. Culisele intracoronare de semiprecizare, pot fi realizate cu ajutorul unor tije care dau forma matricei,încă din faza de macheta a microprotezelor ,matricea va fi prelucrată cu freze speciale, fixate la izoparalelografele obișnuite. Dupa finisarea matricei se introduce pastă de acrilat autopolimerzabil care va reprezenta apoi macheta patricei ce poate prezenta retenții pentru acrilatul șeilor. Turnarea se poate face din aliaj de cobalț crom, sau un alt aliaj de mare duritate.

Culisele extracolorate de semiprecizare pot fi realizate ceva mai simplu. La macheta microprotezelor, cu ajutorul parelografului se fixează macheta unor patrici cilindrice de înalțime corespunzătoare. Microprotezele vor fi turnate împreună cu patricile din același aliaj.

După turnarea și prelucrarea microprotezelor se vor realiza matricele odată cu macheta scheletului.

Exită deasemeni combinații: matricea este din plastic și se fixează la macheta microprotezelor, iar patricea este metalică (aur platinat, palliag, cobalț crom).

Prelucrările interioare ale matricelor sunt interzise pentru a evita pierderea fracțiunii cu patricea. Deci, ambalarea și turnarea trebuie să se facă perfect. Metoda are avantajul evitării lipirii, care reprezintă un punct de minimă rezistență. Dezavantajul este reprezentat de unele probleme privind paralelismul dintre culise, precum și o atenție sporită privind ambalarea, turnarea trebuie să se facă perfect

Sistemele de capse

Capsele sunt sisteme speciale alcătuite dintr-o matrice tubulară ce se fixează pe fața mucozală a șeilor și o patrice de diferite forme, fixată la un dispozitiv radicular.

Ca și culisele există capse simple care asigură menținerea protezei prin fricțiune și capse prevăzute cu mijloace suplimentare retenție sau cu resorturi elastice .

Dintre cele mai cunoscute capse menționăm :

Capsele Biaggi 648 si 650 (fig. 6 )

Fig. 6 Capsele biagii

Diferența dintre acestea constă în aspectul matricelor ,dar și a modului de acțiune.

Una asigură menținerea protezei prin fricțiune matricea fiind tubulară, cealaltă asigură menținerea asemănător unui croșet, matricea trecând de circumferința maximă a patricei sferice așa cum croșetul trece peste ecuatorul protectic. Amândoua matricele pot fi activate și sunt prevăzute cu un șant ce servește la ancorarea în acrilatul șeilor. Pentru o buna și echilibrată menținere a protezei sunt necesare două capse plasate la nivelul caninilor sau premolarilor.

Sistemul fiind acoperit de șeile acrilice realizează o menținere cu bun efect fizionomic. Aceste capse sunt livrate cu un disc de distanțare a matricei de patrice în timpul polimerizării acrilatului.

În edentațiile terminale această dinstanțare permite protezei să facă o mișcare de basculare prin înfundare în timpul masticației, dinții stâlpi fiind menajați de solicitările nefiziologice .

În acest fel capsa se transformă într-un simplu ruptor de forțe.

– Capsele Rothermann: Patricea este rotundă și prezintă un șant circular. Se realizează din aur -platinat extra dur și se fixează prin lipire la un dispozitiv radicular. Matricea este realizată din aur-platinat semănând cu un croșet circular și prezintă retenții pentru acrilatul șeilor.

– Capsele Baer: Sunt livrate în două variante: cu patrice cilindrică și cu patrice cilindro-sferică . Atât matricea cât și patricea sunt confecționate din aur platinat extra dur patricia se fixează la un dispozitiv radicular iar matricea în acrilatul feței mucozale a șeilor.

– Capsele Dalbo: Sunt realizate în două variante: cu patrice cilindro-sferică din aur-platinat ca și matricea. Se livrează și cu disc de distanțe între matrice și patrice.

– Capsele Sandri: Patricea este din otel de formă sferică și se infiltează pe un șurub din aur platinat care la rândul său se lipește la un dispozitiv radicular. În matrice se găsește un arc din oțel care prinde patricea realizând o menținere a protezei mai bună.

– Capsele Gerber: Seamănă cu capsele Sandri numai că patricea are alta formă. Sunt realizate din aur platinat extra dur pentru patrice și aur platinat sau HSL pentru matrice.

– Capsa Micro-Fix: Este din aur-platinat extra dur iar matricea acrilat prezintă sau HSL pentru matrice.

– Dispozitivul de ancorare Gmur: Este un tip de capsă care asigură menținerea protezei prin fricțiune. Patricea este cilindrică cu vârf rotujit confecționată ca și matricea din aur platinat extra dur. Fiind despicată se poate activa cu un dispozitiv special.

– Capsele Ceka: Sunt livrate în multe variante. Matricea este inelară iar patricea cilindro-conică despicată pentru a putea fi activată. Matricea este fixată la microproteze pe fața proximală dinspre edentație iar patricea se fixează la șeile scheletului metalic al protezei. Această capsă poate acționa și ca un ruptor de forțe în edetațiile terminale. Este unul dintre sistemele speciale foarte mult utilizate. Există posibilitatea realizării unor tipuri de capse și în laboratorul dentar, dar evident ele nu au fiabilitatea celor realizate industrial.

Sistemele de bare și călăreți

Există mai multe tipuri de bare privind forma pe secțiune și călăreții (clamele sau cavalerii) care sunt aplicații pe aceste bare.

Barele sunt lipite între doua microproveze fie în regiunea laterală fie în regiunea frontală . Călăreții grație unor retenții, sunt fixați în fața mucozală a șeilor din acrilat ale protezelor .

-Sistemul de bare și călăreți Gilmore: Barele sunt dreptunghiulare, pe secțiune sau rotunde. Barele dreptunghiulare au dimensiunile de 200/10/1,5mm. Barele rotunde au lungimea de 200mm și secțiunea de 1,5-1,8-2mm. Sunt confecționate din aur platinat. Călăreții sunt turnați din aur platinat, au sau nu retenții pentru acrilat ,iar mărimea este corespunzătoare, ca și formă, tipul și mărimi pe secțiune a barelor.

-Sistemul de bare și călăreții Dolder: Firma Degussa livrează două tipuri de bare:

– bare în formă de U în lungime de 50 si 200 mm în două mărimi (tipul micro tipul normal). Călăreții au aceeași lungime ca barele prezintă sau nu relații pentru acrilat. Atât barele cât și călăreții sunt confecționate din aur platinat sau Palliag. Acest tip de bare sunt utilizate numai în regiunea laterală.

– bare de forma ovoidă sunt livrate în aceleași lungimi și deasemeni în două mărimi din aceleași aliaje. Sunt uilizate numai în regiunea frontală mai ales cand există numai doi canini restanți.

Bara este fixată între două dispozitive radiculare. Călărețul este fixat în fața mucozală a protezei. Între bară și călăreț este necesar să rămână un spațiu.

Dacă datorită formei barei și a fixării ei între dreapta proteza are posibilitatea ca în timpul masticației să basculeze prin înfundare fără solicitatrea dinților stâlpi. Deci acest tip de bară reprezintă și un ruptor de forțe. Călăreții fiind din tablă dupa un timp pot fi activați.

-Sistemul de bare și călăreți Ackermann (Metaux Precieux SA): Baretele sunt de forma rotunda sau ovoida(picatura). Calareti sunt din tabla și pe o bara pot fi aplicati mai multi călăreti. Dispozitivul este confecționat din aur platinat.

Sistemele de telescopare

Sistemele de telescopare (fig. 7) asigură menținerea protezelor parțiale prin fricțiune asemanator culiselor însă suprafața de fricțiune este mult mai mare. Cel mai frecvent este utilizată telescoparea coronară.

Sistemul este realizat în laborator fiind alcătuit din:

a)cape sau coroane primare de formă cilindrică sau tronconică cu sau fără prog circular la nivelul coletului acestea se realizează în laborator cu ajutorul unor instrumente și freze speciale fixate la izoparalelometre.(vezi utilizările suplimentare ale paragrafelor în laborator).Se pot utiliza două, trei sau patru cape între care trebuie să existe un paralelism rigulos.

Aceste cape se cimentează definitiv pe bonturile dentare. Pentru ca șlefuiala dinților stâlpi în vederea telescopării este mai mare decât pentru o coroana obișnuita este necesară devitalizarea dinților.

b) coroanele secundare se toarnă o dată cu scheletul metalic al protezei care face corp comun, acestea acoperă coroanele primare asigurând sprijin parodontal, stabilizarea protezei și menținerea prin fricțiune. Coroanele secundare se opresc pe pragul capelor dacă acestea sunt prevăzute cu prag la colet sau se opresc la nivelul parorodontinului marginal dacă capele nu sunt prevăzute cu prag. Aceste coroane nu trebuie să pătrundă subgingival.

Sistemele de telescopare sunt indicate mai ales în edentațiile terminale ele permițând șeilor protecție un grad mai mare sau mai mic de mobilitate evitându-se în acest fel efectul de pârghie pe care îl au protezele terminale cu sprijin mixt rigid asupra dinților stâlpi.

Sisteme articulate

Se pot deosebi două categorii de sisteme articulate, ruptorii de forțe sau presiune sunt dispozitive prefabricate care fac legătura între dinții stâlpi și șeile terminale având rolul de distribuire a presiunilor de masticație fie pe creste fie pe dinții stâlpi în funcție de numărul și amplitudinea mișcării șeilor pe care le permite dispozitivul.

Dintre ruptorii care permit o singură mișcare a șeilor amintim balamalele.

Bascularea prin înfundare care apare în timpul masticației nu poate fi mai mare decat reziliența mucoasei unghiul sub care se face bascularea se mărește.

Cu cât presiunile de masticație acționează mai mezial adică mai aproape de axul balamalei, dinții stâlpi sunt mai solicitați. Cu cât presiunile acționează spre distal creasta alveolară va fi cea care suportă cele mai multe solicitări.

Deși rolul sistemelor articulate este de a menaja dintii stâlpi este indicat ca să se facă solidarizarea a cel puțin doi dinți stâlpi de câte ori este posibil.

Toate balamalele sunt asfel construite încât să nu permită deplasarea inversă adică bascularea prin desprindere. Balamalele ca de altfel toate sistemele articulate sunt indicate mai ales la mandibulă deși ele pot fi utilizate și la maxilar.

Se deosebesc două tipuri de balamale, balamale care se fixează în întregime la scheletul metalic al protezei. Aceste balamale realizează sprijinul mixt articulat.Menținerea protezei se face cu ajutorul croșetelor circulare.

Bara linguală nu se termină la nivelul șeilor ci la nivelul conectorului secundar proximal de lângă edentație. Șeile rămân libere fiind legate de schelet numai prin intermediul balamalei.

Balamaua Ancorvis cu cuisa (Degussa) este alcătuită dintr-o patrice din HSL care se fixează la microproteză. Matricea este prevazută cu un arc pentru a mari fricțiunea cu patricea și cu retenții pentru a fi reținută în acrilatul șeii.

Există posibilitatea combinării între culise și balamale așa cum este dispozitivul Stern care este un sistem alcătuit dintr-o culisa Stern 7 și o balama fixată pe patrice.

Dintre ruptorii care permit două mișcari ale șeilor menționăm Dispozitivul Roach piat și Roach sferie cu platou de ghidaj care permit translația verticală și rotația vestibulo-orală.

Capsele CEKA permit tot două mișcări ale șeilor însă acestea sunt translația verticală și bascularea prin înfundare a extremității distale a șeilor.

Amortizorii de forțe

Amortizorii de forțe sunt de fapt tot ruptori de forțe care însă datorită unor resorturi elastice readuc șeile în poziția inițială. Resorturile clasice au o rezistență mult inferioara forțelor de masticație. Pentru a acționa cu un adevarat amortizor resortul ar trebui trebui sa aibă o rezistență de câteva kilograme. Deși destul de slabe resorturile contribuie totuși la decompresiunea țesuturilor mucozale ale crestei alveolare.

Dacă resortul este mai puternic la nivelul crestelor ajung mai puține presiuni.

Un resort mai puțin puternic se recomandă când dinții stâlpi au o valoare parodontală redusă la nivelul crestelor ajungând mai multe presiuni.

Dintre amortizorii care asigură în același timp și menținerea protezei menționăm:

Amortizorul DALBO. Patricea se aplică extracoronar pe microproteze. Este confecționată din HSL. Matricea este închisă ocuzal, în interior conține un arc de oțel, prezintă retenții pentru acrilat și este confecționată din aur platinat. Este unul dintre cei mai folosiți amortizori pentru rezistența la uzură. Mișcările permise sunt: tranzația verticală amortizată limitată și bascularea prin înfundare nelimitată amortizată secundar când forța de masticație determină simultan și o translație verticală.

Dintre amortizorii care asigură în același timp și menținerea protezei menționăm:

Amortizorul DALBO. Patricea se aplică extracoronar pe microproteze. Este confecționată din HSL. Matricea este închisă ocuzal, în interior conține un arc de oțel, prezintă retenții pentru acrilat și este confecționată din aur platinat. Este unul dintre cei mai folosiți amortizori pentru rezistența la uzură. Mișcările permise sunt: tranzația verticală amortizată limitată și bascularea prin înfundare nelimitată amortizată secundar când forța de masticație determină simultan și o translație verticală.

Amortizorul ASC 52. Este realizat în mai multe variante pentru edentații termino-terminale și uniterminale. Matricea se fixează extracoronar la microproteze. Patricea poate fi sferica sau discoidala, se prelungește cu o tija pe care se află un arc prins între două piulițe. Rezistența arcului poate fi reglată de una din aceste piulițe. Componentele patriciei sunt acoperite de o cămașă prevăzută cu retenții pentru acrilat.

Sistemele Magnetice

Pentru a fi eficiente sistemele magnetice trebuie să îndeplinească câteva cerințe importante și anume: intensitate și permanentă magnetică cât mai ridicate la dimensiuni cât mai mici. Din 1978 au apărut aliaje din cobalț-samariu care au o intensitate magnetică de 10 ori mai mare și o permanentă magnetică de 40 ori mai mare ca a oricărui aliaj magnetic cunoscut.

Aceste proprietăți se păstrează chiar la magneții de mici dimensiuni Amortizorul A33.

Seamănă privind constructia cu amortizorul ASC52.

Este realizat în două marimi : supermicro și extramicro.

I.4 Avantajele și dezavantajele sistemelor speciale de menținere, sprijin și stabilizare

Aceste sisteme speciale îndeplinesc funcțiile cerute de un sistem de menținere: transmiterea forțelor laterale către pereții laterali paraleli ai matricei și patricei, transmiterea forței ocluzale din patrice spre matrice și retenție primară între cele două componente ale culisei.

Aplicarea acestor tipuri de sisteme speciale necesită acoperirea dinților restanți, limitanți bresei edentate cu microproteze.

Principalele avantaje ale utilizării sistemelor de culisare sunt:

1. asigură o estetică corespunzătoare;

2. forțele care acționează asupra dinților restanți sunt distribuite prin intermediul sistemelor de culisare în conditii foarte bune;

3. asigură funcția de reciprocitate și asigură un bun suport lateral;

4. respectă conturul natural al dinților restanți;

5. reduc posibilitatea de impact alimentar, acumularea de placă bacteriană și formarea de carii;

6. control mai bun al forțelor ocluzale;

7. efect antirotațional;

8. relativ ușor de reparat și modificat.

Principalele dezavantaje sunt:

1. necesită timp de lucru mai lung;

2. preț de cost ridicat;

3. etape clinice și de laborator mai complicate;

4. sacrificiu de substanță dentară prin acoperirea dinților restanți cu microproteze.

I.5 Etapele clinico-tehnologice pentru realizarea protezei scheletate

Capitolul II

Exemplificarea practică de realizare a protezei scheletate cu culise în edentația bimaxilară biterminală

Nume pacient: Vlad Cristian

Varsta: 36 ani

Sex: Masculin

Pacientul se prezintă cu o edentație biterminală superioară încadrată în clasa I-a Kennedy

Plan de tratament:

Se va aplica o proteză scheletată cu sisteme speciale de sprijin și stabilitate (culise și brațe de sprijin).

Materiale și metodă de realizare a protezei scheletate:

Tehnicianul dentar primește de la cabinetul stomatologic amprentele dentare..Se dezinfectează și se verifică sa fie integre, să nu aibă minusuri, se elimină plusul de materiale de amprentă. În amprentă, tehnicianul toarnă un gips special, obținând modelul de gips, care reprezintă situația exactă din cavitatea bucală a pacientului. Dupa intarirea gipsului, se indeparteaza amprentele cu grija pentru a nu le fractura.

Apoi se realizează portamprenta individuala si se trimite la cabinetul stomatologic pentru a se amprenta din nou pacientul. De această dată tehnicianul dentar va primi în laborator amprenta funcțională și va realiza modelul funcțional. ( fig. 8 )

Modelulul funcțional simulează cu exactitate toate detaliile morfologice ale câmpului protetic și surprinde momentul de reper al funcționalității țesuturilor mobile de la periferia acestuia.

Modelul funcțional prezintă următoarele caracteristici :

este obținut prin turnarea în amprenta funcțională,

este din gips dur (Moldano),

reprezintă copia pozitivă exactă a câmpului protetic

Fig. 8 Modelul funcțional

În cadrul etapei tehnice de realizare a modelului funcțional după examinarea în laborator a amprentei finale se parcurg următoarele faze :

pregătirea amprentei prin îndiguire și cofrare,

turnarea modelului funcțional,

soclarea modelului pentru montarea în articulator.

Montarea culiselor extracoronare

Sistemele speciale de culisare fac parte din construcția protezei parțiale mobilizabile realizând legătură dintre dinții restanți și partea mobilizabilă a protezei. Sunt de dimensiuni foarte reduse, confecționate industrial din aliaje dure sau extra-dure. Culisele sunt compuse din minim două părți – una rămâne fixată la dintele stâlp, iar alta la proteză. (fig. 9)

Fig. 9 Montarea culiselor extracoronare

Prelucrarea scheletului metalic

Această operație este efectuată în mai mulți timpi, cu ajutorul unor instrumente și aparate adecvate.

Prelucrarea constă în :

– șablare

secționarea tijelor

netezire-planare

lustruire

Metalul trebuie sa fie neted, perfect lustruit și să aibă o grosime uniforma. (fig 10)

Fig. 10 Scheletul metalic dupa lustruire.

Portamprenta individuală

Portamprenta individuală, suportul rigid al materialului de amprentare funcțională. O portamprentă individuală analizată ca piesă protetică intermediară, va fi formată întotdeauna dintr-o bază și elemente accesorii. Baza portamprentei este partea din portamprentă ce vine în contact cu suprafața de sprijin a câmpului protetic. Un parametru tehnologic definitoriu care trebuie respectat în realizarea bazei portamprentei individuale este acela de cuprindere a întregului câmp protetic. ( Fig, 11)

Elementele accesorii sunt : mânerul, butonii laterali (la portamprentele individuale inferioare ).

După trasarea limitelor câmpului protetic pe model, cu ajutorul unui creion chimic, se trece la realizarea portamprentei individuale din material fotopolimerizabil. După polimerizare, portamprenta este scoasă de pe model pentru a îi netezi și rotuji marginile.

Fig. 11 Realizarea portamprentei

Cofrarea și îndiguirea portamprentei individuale

Îndiguirea amprentei este o manevră a cărui scop este de a evidenția fundurile de sac așa cum au fost înregistrate prin amprentarea funcțională.

Cofrarea amprentei este o operațiune de prefigurare a soclului modelului funcțional printr-un cofraj realizat dintr-o fâșie de ceară roz lată de 2-2,5 cm, tăiată în lungime , care se încălzește , se adaptează și se lipește de ruloul cu care s-a îndiguit amprenta. (fig. 12)

Fig. 12 Îndiguirea si cofrarea

Machetele de ocluzie montarea în articulator

Machetele de ocluzie,piese auxiliare , indispensabile în tehnologia protezelor totale cu ajutorul cărora medicul :

– determină rapoartele intermaxilare ,

– stabilește date referitoare la alegerea și poziționarea dinților artificiali (modelajul curburii vestibulare la nivel frontal , forma, dimensiunea și culoarea dinților,realizarea ocluziei în regiunea frontală , gradul de cuspidare a dinților laterali).

Prin intermediul machetelor (șabloanelor) de ocluzie se determină nivelul și direcția planului de orientare ocluzală, dimensiunea verticală de postură și relația centrică.

Părțile componente ale machetelor de ocluzie sunt : baza machetei și bordura de ocluzie.

După determinarea poziției de relație centrică,medicul solidarizează machetele de ocluzie, fixându-le în această poziție pentru a nu suferi deplasări. În laborator se realizează montarea modelelor în articulator.

Folierea modelului

Folierea crestelor alveolare este indicată în edentațiile uni- și biterminale. Operația de foliere constă în adaptarea unei placi de ceară cu grosimea de 0,5 – 1 mm care se aplică în limitele desenului de pe model, sunt fixate cu ceară picurată la nivelul marginilor. Folierea creează un spațiu între șeaua scheletului metalic și modelul de lucru, acest spațiu este ocupat ulterior de materialul acrilic al șeilor.

Modelul duplicat

Fig.13 Model duplicat

Modelul duplicat ( fig. 13) este confecționat din masa de ambalat și reprezintă copia modelului funcțional după ce a fost analizat la paralelograf și preparat prin foliere și deretentivizare.

Este realizat pentru următoarele scopuri :

– macheta scheletului metalic este modelată și fixată la suprafața lui

– reprezintă o parte din tipar (macheta este ambalată împreuna cu acesta)

Modelarea infrastructuri metalice

Fig. 14 Scheletul metalic realizat în ceară

Se gravează modelul la o adâncime de 1 mm pe liniile de contur a conectorului principal pentru a obține o bună etanșeizare a acestuia.După desenarea viitorului schelet metalic pe modelul duplicat, se realizează din elemente preformante sau modelate din ceară: se începe cu șeile, după care se modelează conectorul principal, ultimile sunt realizate elementele de menținere, sprijin și stabilizare (fig. 14)

Se montează tijele pentru turnare și se pregatește modelul pentru ambalat (fig 15). După ambalare se introduce în cuptorul de preîncalzire, după eliminarea cerii din tipar se toarna metalul, se lasă tiparul să se răceasca, apoi se dezambalează obtinându-se scheletul metalic (fig 16,17).

Fig 15. Lipirea tijelor de turnare

Fig 16 Scheletul metalic dupa dezambalare

Fig. 17 Scheletul metalic dupa dezambalare

Prelucrarea scheletului metallic

Dupa dezmbalare se trece la etapa de prelucrare a scheleutlui metalic

Această operație este efectuată în mai mulți timpi, cu ajutorul unor instrumente și aparate adecvate.

Chiar dacă s-a lucrat perfect, mai sunt necesare mici retușuri si finisări. Se secționeaza tijele de turnare și se fac prelucrarile necesare cu ajutorul unor freze speciale pentru metal acționate de un micromotor.( fig 18)

Se probează scheletul pe model, se controlează inserția acestuia pe modelul functional, se verifică ocluzia, dacă este cazul se mai fac unele modificări, apoi se trimite la cabinetul stomatologic pentru proba scheletului.

Fig. 18 Adaptarea pe model a scheletului metalic

Montarea dinților artificiali

Operația de realizare a machetei componentei acrilice cuprinde următorii timpi:

modelul de lucru este izolat în apă 2-3 minute

ceara roz este picurată la nivelul șeilor peste componenta metalica

Dinții sunt aleși în funcție de culoare, formă, dimensiune și relieful ocluzal.

Montarea dinților se face prin plastifierea ruloului de ceară de pe mijlocul șeilor, montarea se realizează după regulile individuale și generale pentru montarea dinților.( fig 19)

Montarea dinților artificiali la proteza scheletată, este corelată și cu următoarele elemente ale câmpului protetic : poziția dinților vecini restanți, dimensiunea spațiului edentate, rapoartele cu dinți antagoniști.

Fig. 19 Montarea dinților artificiali

Piesa protetică finită

Componenta acrilică este obținută prin polimerizarea masei acrilice în tipar. Modelul de lucru împreuna cu scheletul metalic și macheta componentei acrilice sunt pregatite pentru ambalare astfel :

macheta este lipită la nivelul marginilor de suprafața modelului cu ceara ferbinte

macheta este controlată; se fac unele retușuri și finisată

modelul este îndepartat din brațul articulatorului și se ambalează

Prelucrarea finală este efectuată numai la nivelul componentei acrilice și constă în îndepartarea plusurilor de acrilat, netezire și lustruire. ( Fig. 20)

Tehnic se realizează astfel :

Se acționează cu pietre și freze de mărimi diferite pentru îndepărtarea eventualelor plusuri de acrilat.

Componenta metalică este ferită de acțiunea abrazivă a acestor instrumente deoarece este lustruită.

Se lustruiește componeta acrilică pe fețele exterioare ale șeilor, fiind utilizat ca material ușor abraziv, pasta de feldspat sau de piatră ponce depusă pe filtul conic, după care se supune acțiunii periei și a pufului de bumbac.

Piesa protetică este spalată și este păstrată într-un vas cu apă.

Fig. 20 Piesa protetică finită

Capitolul III

Concluzii:

Proteza scheletată reprezintă o parte deosebită din protetica dentară prin numeroase etape tehnice și clinice prin care trece în tot parcursul său de eleborare.

Proteza scheletată se remarcă prin atenția acordată acesteia și timpului îndelungat de fabricație, accesibilă tehnicienilor experimentați și numai în condițiile dotării corespunzătoare pentru a conduce tot efortul depus la confecționarea unei proteze foarte precise, foarte bine stabilizată pe câmpul protetic

În mod firesc la construirea protezei scheletate am utilizat culise prefabricate care au o eficiență mecanică bună și oferă posibilitatea readaptării ulterioare a protezei.

Pentru a asigura confortul pacientului, conectorul principal a fost realizat sub formă de plăcuță mucozală.

Arcadele artificiale fiind plasate în zone de maximă solicititare mecanică, respectiv zona molarului maxilar, o atenție deosebită alături de sprijin și retenție am acordat-o efectului antibasculant. Din acest considerent am asociat culisei brațe antibasculare plasate pe ambele elemente de agregare care acoperă premolarii.

Forma constructivă și derularea cu maximă atenție și acuratețe a timpilor constructivi a protezei compozite aplicate la pacient, au permis obținerea unui tratament estetic confortabil și cu anticiparea unei bune integrări morfologice și funcționale în timp.

BIBLIOGRAFIE

Burlui V. 1989. Protetică dentară. Litografia U.M.F. Iași

Burlui V., Morărașu C. 1997. Ergonomie stomatologică. Editura Apollonia.Iași

Burlui V., Morãrașu Cătălina.1999.Gnatologie.Editura Apollonia.

Burlui V., Forna N., Ifteni G.1999.Clinica și terapia edentației parțiale.Editura Apollonia.

Carlsson B., Carlsson G. 1994.Prosthodontic complications in osseointegrated dental implant treatment.Int.J.oral.maxillofac.impl.9:90-94

Costin G. 2002: Morfologia funcțională a sistemului stomatognat. Editura Apollonia Iași

Ifteni G., Burlui V. 1998. Ghid practic de gnatologie clinică.Editura Apollonia Iași.

Ionescu Gh și colab. 1997. Clinica preparării dentare în vederea aplicării de microproteze.Editura Apollonia Iași

Ionescu G., Costin G. 1999. Tehnologia protezelor dentare unitare. Editura Apollonia Iași

Ionescu A. 1994. Clinica și tehnica de laborator a protezei scheletate. Editura Cerma. București. 1994

Stadoleanu C., Burlui V. 2000. Etape clinico-tehnologice în tratamentul edentației parțiale întinse. Editura Apollonia Iași