Realizarea Echilibrului Financiar la Sc Artego Sa
CUPRINS
Introducere
1. Realizarea echilibrului financiar – criteriu de caracterizare a
situației financiare a firmei
Echilibrul financiar: Concept, caracteristici si
mijloace de realizare
Corelații ce trebuie respectate pentru realizarea
echilibrului financiar
Sursele informaționale ale diagnosticului echilibrului
financiar
Studiu privind realizarea echilibrului financiar la
SC ARTEGO SA
2.1 Prezentarea generală, situatia patrimoniala si rezultatele
financiare la SC ARTEGO SA
2.2 Analiza surselor de finanțare la SC ARTEGO SA
2.3 Analiza corelației dintre sursele de finanțare
și activele firmei
2.4 Analiza corelației dintre creanțe și obligații
2.5 Analiza lichidității și solvabilității
2.6 Căi de realizare a echilibrului financiar
la SC ARTEGO SA
3. Concluzii
4. Anexe
Bibliografie
Introducere
Fiind o componentă a activității de evaluare, diagnosticul accentuează în cel mai bun mod corectitudinea și caracterul complet al punctelor tari și slabe specifice unei întreprinderi. Elaborarea strategiei unei companii are nevoie în aproape toate situațiile de o analiză profundă a tuturor componentelor ce concura la efectuarea activităților. La baza unui diagnostic, pot fi identificate mai multe elemente, care ar putea determina creșterea valorii unei companii sau dinpotriva, la scăderea acesteia. Practic vorbind, o prognoză a progresului unei companii poate fi realizată, fără a dezbate foarte mult situația actuală a acesteia, în măsura în care vom aplica în mod corect a metodele de evaluare bazate pe actualizarea fluxurilor viitoare de numerar sau venituri specifice și un diagnostic financiar pertinent. Diagnosticul are ca scop descrierea funcționalității și tendințele de evoluție în activitatea organismului economic, luând în considerare mediul dinamic, în care acesta își desfășoară activitatea, precum și a factorilor perturbatori interni sau externi.
Analiza diagnostic poate prezenta diferite niveluri de detaliere, și, de asemenea s-ar putea referi la diferite durate de timp (pe termen scurt, mediu său lung) și este în măsură să demonstreze diferite finalități, cum ar fi:
Stabilirea deficiențele de funcționare și a cauzelor acestora (puncte slabe), minimizarea riscurilor la care o întreprindere ar putea fi expusă;
Constatarea avantajele competitive ale întreprinderilor (puncte forte);
Identificarea direcțiilor de creștere a rentabilității;
Orientarea strategică de dezvoltare;
Estimarea impactului modificărilor specifice întreprinderilor.
Diagnosticul financiar al unei întreprinderii, poate fi realizat de conducerea companiei, prin reprezentanții ei, de către specialiști externi (inclusiv societăți de consultanță), de echipe mixte formate din specialiști interni și externi. Ca orice altă activitate, diagnosticul unei întreprinderi presupune următoarele:
Stabilirea problemele expuse pentru realizarea programul de diagnostic;
Asigurarea informațiilor necesare;
Analiza și prezentarea rezultatelor într-un raport în care sunt evidențiate obiectivele, angajamentele, aprecierile și recomandările.
Analiza diagnostic nu se limitează doar la radiografierea și aprecierea fenomenelor economice specifice activității întreprinderii, ci reprezintă, de asemenea și o parte organică a previziunilor managementului, respectiv a managementului strategic. În ceea ce privește opinia cunoscutului specialist Peter Drucker în domeniul managementului, un lider eficient sacrifică 50% din timp pentru identificarea și soluționarea problemele de diagnostic ale activităților companiei sale, studiind aspectele juridice, tehnice și de producție, sau cele sociale (resurse umane) și economico-financiare, etc.,
Degradarea economico-financiară a activității unei întreprinderi nu se va realiza vreodată într-un mod brutal, dar se va baza pe existența unor cauze care stau la bază, și care trebuie identificate și gestionate foarte rapid. Cu toate acestea, nu va fi identificată nici o soluție, atâta timp managerii nu știu despre ce dificultate este vorba și care este riscul ca aceasta să poată fi clasificată ca un factor destabilizator. Din acest motiv, deteriorarea va fi menținută și de asemenea se va înrăutăți odată cu trecerea timpului, dacă nu au loc intervenții la timp, prin diagnosticul de activități și printr-un plan de redresare a situației. Diagnosticul poate fi privit ca un instrument al analizei de previziune. Este extrem de important ca factorii de decizie să aibă o viziune realistă asupra situației și asupra proceselor dăunătoare companiei , iar diagnosticul financiar este punctul de plecare în stabilirea unui posibil plan de reorganizare sau chiar dizolvare dacă se ajunge la concluzia că activitatea nu mai poate fi redresată astfel încât să producă plus valoare.
Diagnosticul unei întreprinderi, cum este menționat mai sus, are ca obiectiv identificarea punctelor slabe ale activității, cu scopul de a le valorifica corect, pentru a le exploata în obținerea unor rezultate mai bune. În situația unei întreprinderi aflate în dificultate, două aspecte ale diagnosticului trebuie îndeplinite:
Acest lucru trebuie să fie rapid, deoarece timpul reprezintă un factor esențial în
corectarea potențialelor dificultățile identificate; în caz contrar, degradarea creștere mai rău;
Analiza trebuie să fie pertinentă, în scopul de a mobiliza în mod adecvat toți factorii
responsabili de accelerarea procesului de recuperare.
Ca o concluzie, analiza diagnostic prezintă o parte esențială în evaluarea, reglementarea și îmbunătățirea performantelor economico-financiare ale unei întreprinderii.
Acesta este motivul pentru care reprezintă o bază pentru studiile de fezabilitate și a celor privind evaluarea economică specifică întreprinderilor.
Prin urmare, având în vedere avizul doi profesori de prestigiu franceze privind răspunderea și managementul, (Béatrice și Francis Grandguillot), diagnosticul financiar cuprinde trei etape (faze), după cum urmează:
↕
↕
_________________________________________________________________________________
Sursa: Grandguillot, Béatrice, Grandguillot, F., Analyse financiere, Editura Gualino, pg. 21
1. Realizarea echilibrului financiar – criteriu de caracterizare a situației financiare a firmei
1.1. Echilibrul financiar: Concept, caracteristici si
mijloace de realizare
Echilibrul financiar poate fi realizat dacă rentabilitatea învestițiilor duce la îndeplinirea dorințelor impuse în termeni de rentabilitate, a creditorilor și/sau acționarilor, luându-se în calcul toate riscurile pe care aceștia le pot suporta. Aceste riscuri se regăsesc într-o propotie mai mare în situația în care piața financiară nu funcționează conform așteptărilor. În această situație, apar modificări în comportamentul acestora: creditorii pot reduce împrumuturile acordate iar acționarii ,( în cazul în care societatea este este cotată la bursă), tranzactioneaza actiunile lor.
Echilibrul financiar privit ca noțiune, este destul de dificil de definit datorită formelor de exprimare pe care le are și a ipotezelor pe care se bazează . Ipotezele în funcție de care se poate defini și analiza echilibrul financiar se referă la modul de funcționare a pieței financiare și la comportamentul celor interesați în cunoașterea situației financiare a agentului economic. Este vorba de actionari și creditori.
Pentru agentul economic, aprecierea echilibrului financiar este dată de obiectivele sale de bază, care sunt legate de supraviețuirea acestuia, asigurarea unei rentabilități ridicate pentru cei care au investit resursele necesare activității economice, creșterea economică, dezvoltarea și diversificarea în funcție de oportunități. Toate cele de mai sus se supun obiectivului primordial al societății: maximizarea valorii societății.
Echilibrul financiar depinde și de flexibilitatea financiară cu care este în strânsă relație. Flexibilitatea financiară este dată de capacitatea pe care întreprinderea de a dispune rapid de lichidități. Acest lucru, presupune o structură financiară adecvată, un echilibru între mărimea datoriilor , a capitalurilor proprii, a și a costului acestora, care să permită finanțarea unor oportunități de investiții, care pot fi strategice sau de natură comercială. Cu alte cuvinte, se urmărește modul de utilizare a resurselor proprii și cele împrumutate ale agentului economic.
Putem spune că pentru un agent economic, un echilibru financiar stabil, apare ca o stare sau ca un sistem de stări parțiale ce se întind asupra tuturor elementelor patrimoniale și a rezultatelor financiare. Pentru aprecierea sa, trebuie analizate toate stările parțiale, mărimea acestora și relațiile dintre acestea. O componentă a echilibrului economic, echilibrul financiar este dat de egalitatea între capitalul economic și resursele acestuia de constituire, intre încasări și plățile efectuate, între fonduri și resursele utilizate.
Echilibrul financiar poate constitui o premisă, dar în același timp și o consecință a desfășurării normale a activității în care este angrenat agentul economic. El caracterizează viata economico-socială a întreprinderii , având un de cele mai multe ori caracter temporar. Starea de armonie și stabilitate a relațiilor elementelor din cadrul structurii nu se regăsește pentru totdeauna. Pe parcurs, pot aprea o mulțime de astfel de stări care vin, decurg din altele ce au fost influențate de anumiți factori de dezechilibru. Factorii dezechilibrului se cer a fi cunoscuți, astfel încât să nu acționeze spontan, subiectivist sau în mod anarhic, cu efecte de nedorit, evitându-se apariția de fenomene negative și dezechilibre. Odată cu apariția fenomenelor de dezechilibru, directorul financiar trebuie să adopte decizii de reglare, de acțiune asupra circulației de fonduri, pentru a se elimina starea de dezechilibru, sau posibila abaterea de la echilibru.
O modalitate prin care putem exprima echilibrul financiar este corelația dată de egalitatea resursele financiare și utilizarea acestora, adică:
Rezultatele utilizării resurselor =Resursele financiare
Din categoria resurselor financiare, putem enumera:
veniturile (ce provin din activitatea de bază și alte activități), notate cu (V);
pasivele (de exploatare și cele din sectorul de investiții), notate cu (Pe);
creditele (de la bănci și alte organisme financiare), notate cu (C);
finanțările (de la bugetul de stat), notate cu (Fb);
aporturi noi ale actionarilor-notate cu (A);
alte resurse financiare (Ar).
Rezultatele utilizării resurselor, pot fi :
stocuri, clienți și conturi asimilate, notate cu (S);
cheltuieli legate de personal, notate cu (Cp) referitoare la acțiuni sociale, culturale, sportive, de stimulare suplimentară, protecție socială, etc;
cheltuieli de investiții, notate cu (Ci);
cheltuieli pentru tehnică nouă, notate cu (Ctn);
cheltuieli ce se suportă din venituri, notate cu (Csv);
plata obligațiilor referitoare la impozitul pe profit și circulația mărfurilor; restituirea creditelor și plata dobânzii, notate cu (Of);
alte cheltuieli, notate cu (Ac);
Rezultatele utilizării resurselor devin :
Rezultatele utilizării resurselor = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Ofhilibre. Odată cu apariția fenomenelor de dezechilibru, directorul financiar trebuie să adopte decizii de reglare, de acțiune asupra circulației de fonduri, pentru a se elimina starea de dezechilibru, sau posibila abaterea de la echilibru.
O modalitate prin care putem exprima echilibrul financiar este corelația dată de egalitatea resursele financiare și utilizarea acestora, adică:
Rezultatele utilizării resurselor =Resursele financiare
Din categoria resurselor financiare, putem enumera:
veniturile (ce provin din activitatea de bază și alte activități), notate cu (V);
pasivele (de exploatare și cele din sectorul de investiții), notate cu (Pe);
creditele (de la bănci și alte organisme financiare), notate cu (C);
finanțările (de la bugetul de stat), notate cu (Fb);
aporturi noi ale actionarilor-notate cu (A);
alte resurse financiare (Ar).
Rezultatele utilizării resurselor, pot fi :
stocuri, clienți și conturi asimilate, notate cu (S);
cheltuieli legate de personal, notate cu (Cp) referitoare la acțiuni sociale, culturale, sportive, de stimulare suplimentară, protecție socială, etc;
cheltuieli de investiții, notate cu (Ci);
cheltuieli pentru tehnică nouă, notate cu (Ctn);
cheltuieli ce se suportă din venituri, notate cu (Csv);
plata obligațiilor referitoare la impozitul pe profit și circulația mărfurilor; restituirea creditelor și plata dobânzii, notate cu (Of);
alte cheltuieli, notate cu (Ac);
Rezultatele utilizării resurselor devin :
Rezultatele utilizării resurselor = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac
Resursele financiare = V + Pe + C + Fb + A + Ar
Prin urmare, ținând seama de componentă resurselor financiare și a rezultatelor utilizări acestora, echilibrul financiar al întreprinderii (E), devine evident că pentru a stabili acest echilibru general, este necesar să se inventarieze cât mai riguros toate resursele financiare și toate rezultatele, relația de mai sus ilustrând doar una dintre modalitățile de calcul al echilibrului.
Echilibrul financiar poate fi exprimat și cu ajutorul altor indicatori:
raportul dintre datoriile față de furnizori și activele circulante;
raportul dintre capitalurile permanente și activul economic;
fondul de rulment;
ratele de lichiditate.
Echilibrul financiar poate fi redat și printr-o serie de ecuații liniare:
Nota:
fonduri proprii și împrumutate = capital economic ;
pasivul bilanțier =activul bilanțier
veniturile = destinațiile sau rezultatele utilizării acestora
În acest fel, beneficiul brut trebuie să fie egal cu cheltuielile care se pot acoperi din rezultate , la care se adaugă impozitul pe profit,utilizarea profitului pentru dezvoltare, cointeresarea materială a acționarilor și personalului și celelalte destinații.
Necesarul final al exploatării =Fondul de rulment+Credite de trezorerie
Imobilizările = Fondul de rulment + Capitalurile permanente
Plățile + Sold de la sfârșit = Soldul inițial al trezoreriei + încasările.
Ecuațiile de echilibru definesc aspectul cantitativ al echilibrului financiar punând în evienta participarea resurselor la acoperirea nevoilor de fonduri și utilizările fondurilor, dar și implicatiil finanțării, autofinanțării și creditării în realizarea echilibrului financiar.
Printre căile cele mai importante prin care se poate acționa pentru realizarea echilibrului financiar putem menționa:
reducerea cheltuielilor și plăților inutile, neeconomicoase și neoportune;
înlăturarea stocurilor dimensionate defectuos și prevenirea apariției lor;
desfășurarea unei activități , rentabile, eficiente;
realizarea ritmică, urmărind indeproape cerințele, a aprovizionării, producției și comercializării produselor;
obținerea de rezultate financiare bune și realizarea de venituri acoperitoare ;
identificarea uror resurse financiare suplimentare atunci când necesarul depășește resursele existente;
mărirea vitezei de rotație a activelor circulante;
utilizarea rațională a capacităților de producție și a forței de muncă;
corelarea intrărilor cu ieșirile de fonduri;
creșterea cooperării dintre compartimentele întreprinderii.
Menținerea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent al politicii financiare, și poate fi considerat îndeplinit atunci când exercițiul financiar se încheie cu o trezorerie pozitivă. Asigurarea echilibrului financiar reprezintă o condiție esențială pentru desfășurarea unei activități profitabile, iar realizarea acestuia se poate obține prin reglarea permanentă a dezechilibrelor ce se pot surveni în activitatea curentă a firmei .
Pentru realizarea unei analize de detaliu prin care putem obține echilibrul financiar, putem utiliza următoarele elemente:
analiza lichidității, solvabilității și a capacității de plată a întreprinderii;
analiza ratelor de echilibru financiar;
analiza corelației dintre creanțele și obligațiile întreprinderii;
analiza corelației dintre fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (T);
analiza patrimoniului net.
Nota:
1.2 Corelații ce trebuie respectate pentru realizarea
echilibrului financiar
Echilibrul financiar, dar și dezechilibrul se manifestă la nivelul unei întreprinderi prin implicațiile pe care le pot exercita în planul lichidității, solvabilității și al capacității de plată. Realizarea echilibrului financiar presupune obținerea unor coeficienți optimi pentru lichiditate, solvabilitate și capacitatea de plată.
Lichiditatea reprezintă un imperativ și o latură strategică a gestiunii financiare, chiar a supraviețuirii firmelor. Prin lichiditate se înțelege capacitatea unei firme de a-și onora în orice moment datoriile, făcând să circule optim, în angrenajul sau, lubrifiantul necesar, care este moneda. Prin urmare, o întreprindere, pentru a face față datoriilor, trebuie să dispună în orice moment de mijloacele bănești necesare, cel puțin la nivelul plăților exigibile la termene foarte scurte și este indicat să se poată face față angajamentelor asumate. În perioadele în care împrumuturile sunt limitate, băncile fiind puse în situația de a reduce volumul creditelor de trezorerie, întreprinderile care nu-și pot transforma repede o parte din activele circulante (stocuri) în monedă, pentru a-și rambursa datoriile, ajung în starea de încetare a plăților. Aceste întreprinderi pot fi puse în lichidare judiciară, chiar dacă activitatea lor mai generează beneficii.
Încetarea plăților poate fi determinată și de o creștere economică foarte ridicată, rentabilitate slabă și deficiențe grave în gospodăria activelor circulante.
Obținerea lichidității impune realizarea unui studiu detaliat al ciclului de exploatare și transformarea în timp a activelor circulante în lichidități. Lichiditatea în sine, depinde de felul în care se realizează fluxurile de bunuri și servicii și fluxurile bănești și de ritmicitatea aprovizionării. În acest fel , putem identifica:
lichiditatea curentă (Lc);
lichiditatea rapidă (Lr);
lichiditatea imediată (Li);
lichiditatea la vedere (Lv).
Lichiditatea rapidă (Lr) exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești. Ea exprimă lichiditatea întreprinderii, excluzând stocurile din mijloacele curente de plată, acestea reprezentând elementul cu lichiditatea cea mai mare din activul circulant.
Lr = (Creanțe + Disponibilități) / Pasive curente
Valorile de referință ale indicatorului sunt:
valoarea minimă este de 0,65;
valoarea maximă acceptabilă este de 1,00.
Lichiditatea curentă (Lc) arată măsură în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente.
Lc = Active curente / Pasive curente
Acest indicator ne dă posibilitatea să verificăm dacă capitalurile utilizate pentru finanțarea unei valori de activ vor rămâne la dispoziția întreprinderii pe o perioadă cel puțin egală cu durata acestui activ. În acest fel ar fi îndeplinită regula tradițională a echilibrului financiar minim. Valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 1,00 iar valoarea maximă este de 2,00.
Lichiditatea imediată (Li) apreciază măsură în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești. Acest indicator pune în corespondența elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.
Li = (Disponibilități + Plasamente ) / Pasive curente
Valoarea minimă este de 0,35 în timp ce valoarea maximă este de 0,65. acest indicator cunoaște fluctuații a căror interpretare este cel mai adesea incertă.
Lichiditatea la vedere (Lv) apreciază măsură în care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești din casierie și conturi bancare.
Lv = Disponibilități în conturi și în casierie / Credite bancare pe termen scurt
Lichiditatea sau lipsa acesteia sunt generate de modul de derulare și organizare a activelor și pasivelor circulante. Este necesar, de asemenea, să precizăm că un fond de rulment mai mare decât necesarul financiar al exploatării poate constitui o măsură de siguranță folositoare întreprinderii, atunci când datoriile pe termen scurt trebuie să fie rambursate .
Pentru a realiza o analiză mai aprofundată și pentru a înțelege mai bine evoluția lichidității, valorile acestor indicatori pot fi analizați și prin prisma indicatorilor echilibrului financiar, precum și cu ajutorul ratelor de rotație calculate în zile ale stocurilor, creanțelor și furnizorilor.
Lichiditatea exprimă laturile calitative și cantitative ale activității economico-financiare, gradul de menținere a echilibrului financiar, eforturile de a răspunde obligațiilor ce decurg din angrenarea întreprinderii în mecanismul economic și financiar. Dacă lichiditatea scade, atunci fluxurile se avansează în active circulante ce au o rotație încetinită sau întreruptă, cum sunt stocurile fără mișcare și de prisos, mărfurile fără desfacere asigurată, produse de nivel calitativ inferior sau rebutate, stocuri peste necesar, produse refuzate, etc. Structura elementelor de activ influențează lichiditatea și echilibrul financiar. Menținerea unui nivel optim al lichidității reprezintă o sarcină permanentă și de prim ordin a întreprinderii, reclamând luarea de măsuri pentru accelerarea vitezei de rotație a capitalului în toate stadiile circuitului economic. O lichiditate precară influențează negativ capacitatea de plată, echivalând cu incapacitatea întreprinderii de a-și transforma activele în monedă, în cuantumul necesar efectuării plăților scadente
Lipsa lichidității, se manifesta prin plăti restante, nerambursarea la timp a creditelor, etc, dând naștere la blocaje financiare în lanț și o circulație anormală a monedei.Analiza asigurării lichidității implică, între altele, următoarele următoarele direcții de acțiune:
dimensionarea cantităților de monedă injectate în aceste canale și a posibilităților de autogenerare a banilor.
identificarea circuitelor și canalelor prin care circulă banii;
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita toate obligațiile bănești față de terți. Ea rezultă din echilibrul între fluxul încasărilor și cel al cheltuielilor. În mediul economic întreprinderea se poate confrunta cu dificultăți de plată care pot fi atât temporare sau ocazionale, cât și permanente. O întreprindere este solvabilă atunci când suma activelor circulante fixe și financiare este mai mare sau cel puțin egală cu totalul datoriilor sau obligațiilor. Existența unor dificultăți permanente în achitarea obligațiilor reflectă o fragilitate economică și financiară cu influențe asupra solvabilității, care este condiția financiară de supraviețuire.Solvabilitatea înseamnă și asigurarea unor fonduri bănești, a unor disponibilități capabile să susțină continuitatea exploatării, să permită un flux normal al fondurilor.
Analiza solvabilității firmei se poate face utilizând o serie de indicatori :
solvabilitatea generală (Sg);
raportul de solvabilitate generală (RSg);
solvabilitatea financiară (Sf).
Solvabilitatea generală (Sg) reprezintă a măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei. Aceasta arată masura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.
Sg = Total activ / Datorii totale
Un nivel minim acceptabil este de 1,66, iar sub acest nivel firma se poate afla în pericolul incapacității de plată. Un nivel optim al solvabilității generale este considerat 3,00.
Raportul de solvabilitate generală(RSg) reprezintă ponderea activului contabil net (activul neangajat în datorii) în totalul activ.
RSg = (Activ net contabil / Total activ) x 100
Solvabilitatea financiară (Sf) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperii datoriile financiare totale.
Sf = Total activ / Datorii financiare totale
Nivelul minim acceptat este de 2,00, sub acest nivel întreprinderea se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește plata datoriilor financiare totale. O întreprindere poate fi solvabilă chiar dacă la un moment dat, din lipsă de lichiditate, nu prezintă capacitate de plată. Lipsa capacității de plată și a lichidității poate avea un caracter temporar dacă întreprinderea se bazează pe o solvabilitatea generală. Solvabilitatea are la bază o activitate eficientă, care se concretizează în beneficii (profituri). Pierderile atrag după sine starea de insolvabilitate.
Capacitatea de plată reprezintă rezultanta fluxurilor materiale și bănești, un efect și o condiție a rotației de ansamblu a fondurilor și a echilibrului financiar, exprimând puterea unei firme la un moment dat de a face față plăților scadente (față de furnizori, bugetul statului, organisme financiar -bancare, etc.).
Capacitatea de plată a întreprinderii reflectă modul în care întreprinderea poate satisface la termen obligațiile de plată cu mijloacele bănești de care dispune.Capacitatea de plata este dependentă de lichiditate. Lichiditatea este un factor component și în același timp, determinant al capacității de plată. Menținerea capacității de plată este rezultatul activității complexe pe care o desfășoară întreprinderea în sectoarele de aprovizionare, producție și comercializare, gospodăria resurselor, etc., reclamând luarea de măsuri tehnice, economice și financiare care să asigure un circuit normal al capitalurilor.
La rândul său capacitatea de plată influențează echilibrul financiar și monetar. Întreprinderea trebuie să dispună permanent de un volum de mijloace bănești determinat, capabil să asigure onorarea angajamentelor devenite exigibile.
Coeficientul capacității de plată =(Disponibilități / Obligații) x 100
Capacitatea de plată exprimă un complex de relații în legătură cu raporturile bănești ce apar în mod obiectiv între furnizori, creditori și clienți, beneficiari. Ea compară disponibilitățile bănești cu obligațiile întreprinderii și se calculează după relația următoare, obținându-se o exprimare absolută:
Capacitatea de plată = Disponibilități bănești – Obligații
La nivelul întreprinderii vorbim despre capacitatea de plată dacă disponibilitățile bănești sunt mai mari decât obligațiile (D > O), ceea ce înseamnă că în orice moment există disponibilități pentru acoperirea obligațiilor. Când capacitatea de plată este mai mare decât zero (Cp > 0) și disponibilitățile bănești sunt mai mari decât zero (Db > 0), întreprinderea punctează o situație bună.
În calculul acestui indicator trebuie să se țină seama de resursele permanente, cu caracter stabil aflate la dispoziția întreprinderii. Astfel, în acest caz efortul de acoperire a obligațiilor de către disponibilități se va reduce.
Deoarece mărimile absolute nu permit întotdeauna efectuarea unor comparații în timp și în spațiu datorită influențelor factorilor dimensionali se folosesc mărimile relative. Astfel, coeficientul capacității de plată (K) se determină cu relația:
Coeficientul capacității de plată =(Disponibilități / Obligații) x 100
Capacitatea de plată poate fi considerată corespunzătoare doar atunci când firma dispune, la un moment dat, de resurse bănești și de alte valori ce pot fi transformate în scurt timp în monedă, în cantitatea corespunzătoare acoperirii obligațiilor exigibile. Capacitatea de plată impune, între altele, o corelare riguroasă a termenelor de plată a obligațiilor, cu cele de încasare a drepturilor bănești ale întreprinderii.
Nota
1.3. Sursele informaționale ale diagnosticului echilibrului
financiar al firmei
Efectuarea analizei diagnostic a activității economico-financiare a întreprinderii, necesită folosirea unui sistem de informații care să permită cunoașterea tuturor fenomenelor și proceselor care au loc în interiorul întreprinderii și în afara ei. Pe baza acestor informații se pot cunoaște rezultatele obținute de unității economice, factorii care acționează asupra formării lor și se pot lua decizii pentru reglarea și redresarea activității fiecărei întreprinderi.
Rezultatele procesului de analiză diagnostic depind într-o foarte mare măsurade calitatea, cantitatea, exactitatea și operativitatea informațiilor utilizate în activitatea de analiză. Acest lucru permite studierea complexă a iții unităților economice și fundamentarea temeinică a deciziilor de ilare și îmbunătățire a rezultatelor economico-financiare.
Informațiile folosite în analiza diagnostic a activității economico- financiare a întreprinderii, se pot clasifica după mai multe criterii.
În funcție de natura lor, informațiile pot fi: economice, tehnice, tehnologice, organizatorice, juridice, sociale, ecologice, politice.În procesul de analiză, cel mai important rol îl dețin informațiile economico- financiare, ce reflectă rezultatele întreprinderii cu ajutorul unor indicatori de ordin cantitativ și calitativ.
După sursele lor de proveniență, informațiile se grupează în două mari categorii:
informații externe.
informații interne;
Informațiile externe (exogene) provin din afara întreprinderilor și sunt reflectate în diferite publicații de specialitate, în presă, în legislația economico – financiară.
Informațiile interne (endogene) provin din interiorul întreprinderii, și reflectă evoluția rezultatelor economico-financiare și modul de utilizare a resurselor în unitatea analizată. Aceste informații se regăsesc în programul de activitate și în documentele de evidență economică ale întreprinderii, îndeosebi în bilanțul contabil și anexele sale.
În procesul de analiză trebuie să se îmbine utilizarea informatiior interne cu cele externe pentru fundamentarea corectă a obiectivelor și precizarea factorilor ce acționează asupra rezultatelor obținute, stabilirea conexiunilor cu mediul înconjurător și luarea măsurilor de reglare corespunzătoare.
După conținutul lor, informațiile se pot grupa astfel:
informațiile de plan, ce reflectă obiectivele curente ale întreprinderii;
inforrmatiile normative, ce se regăsesc norme, normative financiare, bugete sau standarde.
inforrmatiile efective, ce reflectă rezultatele economico-financiare obținute în activitatea unei întreprinderi în perioada curentă sau în perioadele precedente;
inforrmatiile de prognoză, ce estimează evoluția firmei în viitor și consecințele anumitor fenomene sau procese economice pe o perioadă mai îndelungată de timp.
Sursele documentare de unde au fost culese aceste informații sunt: programul de activitate al întreprinderii, planul de afaceri, diferite acte normative, contractele economice, bugetul de venituri și cheltuieli, documentele de evidență contabilă financiară și de gestiune.
Pe baza informațiilor cuprinse în aceste surse documentare se pot efectua analize cu caracter retrospectiv și previzional, se pot cunoaște cauzele nerealizării obiectivelor stabilite și a abaterilor față de diferite norma și normative, ceea ce permite evidențierea factorilor de influență și luarea unor măsuri corespunzătoare de reglare a activității economico-financiare a întreprinderilor în viitor.
Ținând seama de periodicitatea lor, informațiile pot fi:
curente sau operative;
periodice.
Aceste informații caracterizează activitatea întreprinderii pe intervale de timp mai scurte sau mai lungi, ceea ce permite efectuarea unor analize complexe, precum și cunoașterea stadiului de realizare a obiectivelor pe diferite perioade de timp.
În raport de rolul lor în procesul conducerii, informațiile pot fi:
informații active, când se referă la activitatea curentă a întreprinderii și pot genera diferite măsuri concrete de reglare în timp desfășurării fenomenelor respective.
informații pasive, care se referă la activitatea anterioară întreprinderii, dar care sunt necesare în fundamentarea deciziilor evoluția viitoare a activității unităților economice.
Deoarece obiectivul esențial al analizei diagnostic a activității mico-financiare a întreprinderilor îl constituie studierea modului de realizare a obiectivelor stabilite a rezultatelor economico-financiare obținute, principalele informații folosite în munca de analiză provin din datele cuprinse în programul economic și financiar al întreprinderii, bugetul de venituri și cheituieli, precum și din datele sistemului de evidență contabilă și statistică.
Programul economic și financiar al întreprinderii cuprinde indicatorii de plan și unele norme care servesc drept bază de comparație în aprecierea rezultatelor economico – financiare obținute în perioada analizată.Un rol important în analiza diagnostic a activității îl au bilanțul ntabil, anexele la bilanț și contul de profit și pierderi. Pentru efectuarea analizei economico – financiare a întreprinderilor este necesar să se recurgă și la unele date din afara evidenței economice : rapoarte prezentate în consiliile de administrație, în adunările generale ale acționarilor, procese verbale încheiate de organele de control financiar – bancar, materiale apărute în presă etc.
Indiferent de sursele de proveniență, informațiile folosite în procesul analiză economico – financiară și în activitatea managerială a firmei,trebuie să satisfacă anumite cerințe cum ar fi: utilitatea, exactitatea, profunzimea, operativitatea, valoarea și costul informației. În condițiile adaptării sistemului informațional la cerințele economiei piață și a introducerii mijloacelor de prelucrare automată a datelor, crește rolul analizei economice în diagnoză și reglarea activității agenților economici, în realizarea obiectivelor stabilite cu eficiență maximă.
Pentru a efectua în bune condiții analiza diagnostic a activității economico – financiare a întreprinderii, este necesară parcurgerea următoarelor etape:
stabilirea tematicii și a obiectivelor supuse analizei diagnostic;
culegerea datelor și informațiilor necesare pentru efectuarea analizei;
verificarea informațiilor culese din punct de vedere al exactității și veridicității;
prelucrarea și studierea informațiilor cu ajutorul metodelor și tehnicilor procedeelor specifice analizei economico – financiare;
elaborarea concluziilor rezultate din procesul de analiză și precizarea punctelor tari și a punctelor slabe ale activității întreprinderii;
Întrucât informațiile culese pot conține anumite erori, este necesară verificarea lor atât sub aspectul exactității, cât și din punct del vedere al realității lor. În condițiile prelucrării automate a datelor, o atenție deosebită trebuie acordată verificării complexe a informațiilor de intrare în sistem, de care depind exactitatea calculelor ulterioare și concluziile analizei economico – financiare.
Pe baza rezultatelor analizei diagnostic se stabilesc concluziile referitoare la punctele tari și slabe întâlnite în activitatea întreprinderii și să fac propuneri pentru remedierea lipsurilor constatate și sporirea eficienți activității economice a întreprinderii.
În cazul companilor listate la bursă, în conformitate cu prevederile IAS 34 «Raportarea financiară intermediară » și datele din Calendarul de comunicare financiară al BVB, respectând prevederile legislației specifice pieței de capital în materie de raportări către instituțiile acesteia și acționari, S.C. ARTEGO S.A. Tg Jiu, aduce la cunoștința tuturor celor interesați situațiile financiare anuale individuale, preliminare pentru anul 2014, în conformitate cu standardele internaționale de raportare (IFRS), neauditate.
Alături de aceste informații avem disponibile date complete cu privire la situația poziției financiare la sfârșitul fiecărui an de studiu, situația rezultatului global și a modificări capitalurilor proprii, bugetul de venituri și cheltuieli cu o comparație clară între previzionat și realizat bugetul de venituri și cheltuieli cu o comparație clară între previzionat și realizat.
Un raport al auditorului independent, conține situațiile financiare, care cuprind situația poziției financiare la data de 31 decembrie 2014 , situația rezultatului global, situația modificării capitalurilor proprii, situația fluxurilor de trezorerie aferente exercițiul financiar încheiat la data respectivă , un sumar al politicilor contabile semnificative și alte informații explicative.
Situațiile financiare menționate se referă la :
• Total capitaluri proprii;
• Rezultatul net al exercițiului financiar-profit.
Sursa:wwhttp://www.artego.ro/noutati2015/RAPORT%20REZULTATE%20PRELIMINATE%202014%2049.pdf w.Artego.ro
Studiu privind realizarea echilibrului financiar la
SC ARTEGO SA
2.1 Prezentarea generală, situatia patrimoniala si rezultatele financiare la SC ARTEGO SA
SC Artego SA, este unul dintre cei mai importanti producatori de articole tehnice de cauciuc la nivel national, atat ca volum al productiei si cifra de afaceri cat si sub aspectul complexitatii, diversitatii si importantei produselor sale pentru industria miniera romaneasca. Prin activitatea desfasurata, Artego este integrata in complexul economiei nationale, intretinand relatii ca beneficiar si/sau furnizor cu peste 750 de parteneri de afaceri interni. Doar pentru materiile prime si materialele utilizate in productie.Artego este in prezent beneficiar pentru aproximativ 128 de furnizori.
Pe plan local, Artego intretine relatii de colaborare-cooperare cu aproape toate intreprinderile din Targu Jiu si cu majoritatea celor din judetul Gorj, printre beneficiarii produselor sale numarandu-se unitati productive din cele mai variate domenii economice. Totodata la nivelul judetului Gorj, emitentul poate fi considerat una dintre cele mai importante companii.Conform statutului, obiectul principal de activitate este fabricarea de articole tehnice de cauciuc, utilizandu-se cauciuc regenerat din refolosirea deseurilor de cauciuc, a camerelor de cauciuc uzate si a anvelopelor uzate.
Principalele produse fabricate de Artego sunt:
benzi de transport
placi tehnice
covoare de cauciuc
garnituri presate din cauciuc regenerat
mansoane de radiator si racorduri auto, intr-o structura variata, insumand peste 2.300 de tipodimensiuni
cauciuc regenerat tip RA
tamburi reconditionati
matrite si accesorii metalice
soluții pentru imbinarea benzilor la cald si rece
piese de schimb si SDV-uri specifice prelucrarii cauciucului.
Artego produce sau a produs accesorii pentru o serie de producatori auto care desfasoara sau au desfasurat activitati de productie pe piata interna , incluzand Renault-Dacia.
Pe langa activitatea de baza, Artego mai activeaza intr-o serie de domenii economice destul de variate, dar care au o pondere redusa in veniturile totale. In ultimii ani Artego si-a diversificat obiectul de activitate prin producerea si comercializarea produselor lactate, producerea si comercializarea de echipament de protectie, activitati de producere si comercializare a produselor de panificatie si patiserie, activitati in domeniul imobiliar, productie de biodiesel, de oxigen sau activitatile de consultanta pentru documentarea, implementarea si mentinerea de sisteme de management al calitatii, conform cu SR EN ISO 9001:2001 si sisteme de management de mediu, conform SR EN ISO 14001:2005.
Principalii clienți ai S.C. ARTEGO S.A. sunt CNH Petroșani, SNL Oltenia, Complexele Energetice, SN Cuprului Deva, RA Arsenalul Armatei pe piața internă și firme din Italia, Anglia, Dubai, Spania, Olanda,, Finlanda, Germania , Franța, Polonia, Turcia;
Ponderea fiecărei categorii de produse în veniturile societății comerciale pentru ultimii 3 ani:
Tabel 2.1.1
Principalii competitori pentru produsele S.C. ARTEGO S.A. sunt prezentate în tabelul 2
Tabel 2.1.2
Realizările anului 2014 au situat S.C. ARTEGO S.A. ca lider de piață în România cu 95% din necesarul de benzi. Lista principalelor materii prime utilizate în procesul de producție include cauciucul natural, cauciucul sintetic, negru de fum și o gamă de alți produși chimici. Furnizorii principali sunt prezentați în tabelul următor:
Tabel 2.1.3.
Cea mai mare parte a acestor materii prime este achizitionata din China si de la furnizorii din Europa de Vest. Cu toate ca prețul materiilor prime aduse din China este mai mic nu s-arenunțat la cumpărarea celor deficitare de la furnizori din Europa reducandu-se considerabil perioada de aprovizionare.Afacerile societății au fost influențate in mare parte de evoluția preturilor la materii prime , de prețul petrolului , de conjunctura economica mondiala, naționala si de evoluția cursului de schimb .
La 31.12.2014 numărul mediu de salariați era de 1176. Numărul faptic la 31.12.2014 era de 1100 salariați din care personal cu studii superioare tehnice 157, cu studii superioare economice 21, maiștrii 24, 432 operatori chimisti, 360 personal de intretinere si reparații, 16 personal CTC si restul personal administrativ. Numărul de personal necalificat este foarte redus comparativ cu totalul salariaților respectiv 25 persoane, societatea organizând periodic cursuri interne de calificare si prin Camera de Comerț si Industrie Gorj.
Capitalul Social
La 31 decembrie 2014 si 31 decembrie 2013, capitalul social include efectele retratarilor înregistrate in anii precedenți conform aplicării” SIC” 29”Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste . Reconcilierea capitalului social se prezintă astfel:
Capital social (valoarea nominala) 24.873.443
Diferente aferente retratarii conform SIC 29 89.052.449
Soldul capitalului social (retratat) 113.925.892
La sfârșitul fiecărei perioade de raportare , capitalul social subscris si varsat integral al Societății in suma de 24.873.443 este impartit in 9.949.377 acțiuni ordinare cu o valoare nominala de 2,5 lei pe acțiune si corespunde cu cel inregistrat la Oficiul Registrului Comerțului si la Depozitarul Central .
Structura actionariatului la 31 decembrie 2014 se regaseste in tabelul de mai jos:
Tabel 2.1.4
Nota:
Grafic 2.1.1
Livrările efectuate de Societate in cursul anului 2014 la intern se ridica la 89.887.938 lei, din care principalii clienți sunt:
Complexul Energetic Oltenia 63.015.575 lei;
Arcelomittal Galați 2.350.501 lei;
Complexul Energetic Hunedoara 2.089.982 lei.
Scoarța Comprest 1.867.226 lei;
Cerulex Craiova 1.833.221 lei;
BVH Rubber Trade Tg-Jiu 1.622.598 lei;
In perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014 ,Societatea a înregistrat exporturi după cum urmeaza Total Livrări la Export 15.769.424,45 euro (70.038.330,82 roni) din care In afara Uniunii Europene 487.323,93 euro iar in interiorul Uniunii Europene15.282.100,52 euro
Grafic 2.1.2
Structura livrarilor si ponderea unui singur client in total livrari pe parcusul anului 2014, se regasesc in graficul de mai sus. Dupa cum se poate observa ponderea livrarilor interne catre un singur client este extrem de ridicata si riscul ca evolutia financiara a clientului sa afecteze evolutia financiara a firmei ARTEGO , este destul de ridicata.
Evolutia cifrei de afaceri pe parcursul perioadei de studiu (2012-2014)
Grafic 2.1.3
\
Evolutia profitului net pe parcursul perioadei de studiu (2012-2014)
Grafic 2.1.4
Analiza surselor de finanțare la S.C. ARTEGO S.A.
Societatea este expusă următoarelor riscuri care decurg din instrumentele financiare : riscul pieței (riscul de rată a dobânzii și riscul valutar), riscul de creditare și riscul de lichiditate. Managementul societății se focuseaza asupra imprevizibilității pieței financiare și caută să minimizeze potențialele efecte adverse ale performanței financiare a Societății. Riscul pieței este riscul care produce schimbări asupra prețurilor pieței, precum și schimbul valutar și rata dobânzii ce vor afecta veniturile societății. Societatea nu are angajamente formale pentru a combate riscurile financiare. În ciuda inexistenței angajamentelor formale , riscurile financiare sunt monitorizate de managementul societății.
Riscul de rată a dobânzii
Fluxurile de numerar operaționale ale Societății sunt afectate de variațiile ratei dobânzilor , în principal datorită împrumuturilor în valută contactate de la băncile finanțatoare. Riscul de numerar determinat de rață dobânzii , este riscul că dobânda , și prin urmare cheltuiala cu aceasta să fluctueze.
Riscul valutar
Societatea poate fi expusă fluctuațiilor cursului de schimb valutar prin numerar și echivalențe de numerar creanțe sau datorii comerciale exprimate în valută.
Moneda utilizată pe piața internă este leul românesc. Societatea este expusă riscului valutar la numerarul și echivalentele de numerar de achizițiile și împrumuturile realizate în altă monedă decât cea utilizată pe piața internă . Monedele care expun Societatea la acest risc sunt, în principal, EUR,USD,și GBP. împrumuturile în valută sunt exprimate ulterior în lei , la cursul de schimb din ulima zi bancară a fiecărei luni , comunicat de banca Naționala a României. Diferențele rezultate sunt incluse în contul de profit și pierdere.
Riscul de creditare
Riscul de credit este riscul în care Societatea poate să suporte o pierdere financiară ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către un client sau o contrapartidă la un instrument financiar, iar acest risc rezultă în principal din creanțele comerciale și numerarul și echivalentul de numerar. La 31 decembrie 2014 , Societatea deține numerar și echivalente de numerar 5.521.174 lei. Numerarul și echivalentele de numerar sun deținute la bănci din care enumerăm: BRD,Unicredit Țiriac, Exim Bamk ,Intesa, ING BANK.
Societatea are linii de credit la BRD, EXIM BANK,UNICREDIT , INTESA și ING BANK atât în lei cât și în valută după cum urmează:
Tabel 2.2.1
Sursa Tabel 2.2.1 -www.Artego.ro RAPORT ANUL 2014.
Societatea nu are contractate credite pe termen lung cu unitățile bancare sau alte instituții financiare.
Riscul de lichiditate
Riscul de lichiditate este riscul potrivit căruia Societatea să întâmpine dificultăți în îndeplinirea obligațiilor ssociate datoriilor financiare care sunt decontate în numerar sau prin transferul altui activ financiar.O politică prudentă de gestionare a riscului de lichiditate implică menținerea unui suficient numerar și echivalente de numerar ,disponibilitatea finanțării prin facilitați de credit adecvate .
Valoarea justă a instrumentelor financiare
Valoarea justă este valoarea la care instrumentul financiar se poate schimba în tranzacțiile obișnuite, altele decât cele determinate de lichidare sau vânzarea silită. Valorile juste se obțin din prețurile de piața cotate sau modelele de fluxuri dde numerar după caz. La 31 decembrie 2013, numerarul și alte disponibilități , clienții și conturile asimilate , datoriile comerciale precum și celelalte datorii se apropie de valoarea lor reală datorită maturității scurte a acestora. Managementul consideră că valoarea estimate a acestor instrumente este apropiată de valoarea lor contabilă.
Managementul riscului de capital
Obiectivele societății atunci când gestionează capitalul sunt păstrarea capacității societății de a-și continua activitatea în vederea obținerii de beneficii pentru acționari și alte părți interesate și de a menține o structură optimă de capital în vederea reducerii costului capitalului.
Elementele de perspectivă privind activitatea societății comerciale:
Având în vedere situația macroeconomică se constată o creștere a comenzilor la principalele produse realizate de către Artego atât la intern cât și la export ceea ce influențează în mod semnificativ evoluția economică a firmei și politica adoptată de managementul executiv al acesteia. În continuare se caută soluții pentru reducerea costurilor de producție prin reducerea ponderii acelor materii prime deficitare pe piața care au prețuri ridicate și asimilarea în fabricație a unor produse care să corespundă din punct de vedere calitativ dar care să încorporeze materii prime mai ieftine. De asemenea se caută noi furnizori de materii prime pe piețele din Asia estică unde sunt mult mai ieftine față de Europa chiar dacă se mărește considerabil timpul de aprovizionare.
Influențe majore se constată și la diferențele de curs valutar. În acest sens managementul firmei încearcă să echilibreze cât mai mult balanța comercială și găsirea unor soluții care să evite folosirea valutei încasate la plata datoriilor la bugetele statului și a furnizorilor interni, prin reducerea termenelor de încasare a produselor livrate la intern etc.
Consiliul de administrație al S.C. ARTEGO S.A. s-a întrunit în data de 04.02.2015 la sediul social din strada Ciocârlău nr.38, județul Gorj și a hotărât convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor în data de 09.03.2015 orele 11.00 la sediul societății pentru toți acționarii înregistrați în registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 25.02.2015, stabilită ca dată de referința pentru adunarea, care va avea următoarea ordine de zi:
Majorarea și prelungirea celor două facilitați de credit contractate la UniCredit
ȚiriacBank S.A, precum și modificarea scopului facilitații de credit contractată conform
contractului de credit nr. 350-004/CRD-OF/2006 din data de 08.03.2006 după cum urmează:
– linie de credit de tip capital de lucru conform contractului de credit nr.350-004/CRD-OF/2006 din data de 08.03.2006 cu toate modificările ulterioare, pentru finanțarea nevoilor curente ale societății, se va majora de la 15.000.000 RON la 30.000.000 RON;
– linie de credit pentru emitere scrisori de garanție bancară conform contractului de credit nr. 350- 08/CRD-OF/2007 din data de 25.01.2007 cu toate modificările ulterioare, se va majora de la 700.000 RON la 2.200.000 RON;
Suma de 15.000.000 RON cu care se va majora facilitatea de credit contractată conform Contractului de credit NR. 350-004/CRD-OF/2006 din 08.03.2006 va avea drept scop refinatarea creditelor contractate de ARTEGO S.A TG JIU la BRD – Groupe Societe Generale, în baza documentelor solicitate de Banca în vederea implementării refinanțării.
Prelungirea pe o perioadă de încă 12 luni de la scadență finală de 16.07.2015 plafonului de creditare cash cu opțiunea “Multicurrency” contractat de la Banca Comercială INTESA SANPAOLO ROMÂNIA SĂ ARAD – Sucursala Tg-Jiu în suma maximă de 12.500.000 lei;
Prelungirea creditului în valoare de 1.800.000 lei și a costurilor accesorii, contractat de la ING Bank NV Amsterdam.
Prelungirea și majorarea liniei de credit de la Banca de Export-Import a României EXIMBANK S.A. cu suma de 1.000.000 Eur de la suma de 900.000 Eur la suma de 1.900.000 Eur.
Rezerve legale
Rezervele legale sunt în sumă de 4.349.259 lei la 31 decembrie 2014.Societatea transferă către rezervă legală cel puțin 5% din profitul annual contabil (Legea 571/2003) până când soldul cumulat atinge 20% din capitalul social vărsat.
Rezerve din reevaluare
Rezervă din reevaluare este în sumă de 29.428.802 lei la 31 dec. 2014. Alte rezerve
La 31 decembrie 2014, comparativ cu 31 decembrie 2013,se înregistrează:
Tabel 2.2.2
Alte elemente ale capitalurilor proprii
La 31 decembrie 2014, suma de 1.113.594 lei, o reprezintă impozitul amânat aferent reevaluărilor în șold efectuate după 01 ianuarie 2004, diminuat cu impozitul amânat aferent amortizării reevaluării înregistrată pe costuri în cele 12 luni ale anului 2014.
Subvenții pentru investiții
Veniturile înregistrate în avans sunt reprezentate de suventiile primite pentru investiții cu titlu de nerambursabile pentru proiectul derulat în anii anteriori prin axa Creșterii Competitivității economice și înregistrează următoarele nivele descrescătoare până la amortizarea integrală a obiectivelor puse în funcțiune , după cum urmează:
Tabel 2.2.3
2.3 Analiza corelației dintre sursele de finanțare
și activele firmei
Analiza echilibrului financiar poate fi realizată și cu ajutorul indicatorilor de echilibru pe termen lung (fondul de rulment net, propriu și străin ), pe termen scurt (necesarul de fond de rulment) și echilibru curent (trezoreria).O primă analiză a indicatorilor este legată de corelația lichiditate-exigibilitate și are la baza noțiunile de fond de rulment, necesar de fond de rulment și trezoreria netă. Odată cu realizarea echilibrului maselor financiare cu aceeași durată, se poate realiza și echilibrul financiar. Dacă volumul activelor sub un an este egal cu cel al pasivelor sub un an, cele din urmă pot fi achitate la timp și echilibrul financiar poate fi realizat, însă există riscuri la nivelul elementelor de bilanț sub un an .
Un prim risc poate fi asociat cu posibilitatea ca unele stocuri să devină inutilizabile iar unele creanțe să se dovedească a fi imposibil de recuperat. Un alt risc se referă la o posibilă încetinire a vitezei de rotație a activelor sub un an ca urmare a reducerii temporare a volumului vânzărilor și a rotației mai lente a stocurilor sau a condițiilor de plată mai bună acordate clienților.
Totodată putem lua în calcul și un al treilea risc, ce se referă la posibilitatea ca pasivele sub un an să-și accelereze rotația, datoria faptului că furnizorii au solicitat un termen de plată mai bun și în acest fel trebuie plătiți mai repede decât era estimat. Din cauza acestor posibile riscuri, mai sus amintite, trebuie păstrată marjă de siguranță (ce depine în mod evident de natura activității întreprinderii și de modul în care este gestionata ), ce este reprezentată de fondul de rulment.
Privind din prisma lichiditate-exigibilitate, putem identifica fondul de rulment financiar și fond de rulmet lichiditate. Pentru calculul acestuia, putem porni de la vârful bilanțului – că diferența între capitalurile permanente cu durată mai mare de un an (Kp) și activele imobiliate nete (Ain) cu durată mai mare de un an.
FR = Kp-Ain
Dacă pornim de la baza bilanțului financiar, putem face diferența dintre activele circulante (Ac) și pasivele sub un an sau datoriile pe termen scurt (Dts)
FR = Ac-Dts
Fondul de rulment propriu și cel împrumutat trebuie evidențiate clar în intomirea analizei.Fondul de rulment propriu(FRp) apare că diferența între fondul de rulment total (Fr) și datoriile pe termen mediu și lung (Dtml) sau că diferența dintre capitalul propriu și valoarea activelor imobilizate nete.
FRp = FR-Dtml
FRp = Kpr-Ain
Fondul de rulment străin(FRs) poate fi privit că diferența dintre fondul de rulment total și fondul de rulment propriu:
FRs = FR-FRp=Dtml
Acesta exprimă o parte din datoriile pe termen mediu și lung ce sunt destinate finanțării activelor circulante, iar relația dintre fondul de rulment propriu, străin și cel total :
FR=FRp+FRs
Nota:
Tabel 2.3.1
Evoluția capitalurilor, activelor și fondului de rulment pe parcursul perioadei studiate, se regăsesc în graficul de mai jos:
Grafic 2.3.1
Evoluția fondului de rulment propriu și a fondului de rulment străin pe parcursul perioadei studiate, se regăsesc în graficul de mai jos:
Grafic 2.3.2
În analiza financiară, nivelului fondului de rulment se recomandă a fi urmărit în corelație cu specificul sectorului de activitate. Sectorul de activitate exercită o influență hotărâtoare asupra mărimii fondului de rulment (pentru întreprinderile industriale la care stocurile se încadrează în niveluri normale, se consideră că fondul de rulment trebuie să reprezinte circa 10% din cifra de afaceri, sau 20% din activele circulante).
Tabel 2.3.2
Un fond de rulment pozitiv, asigură premisele unui echilibru financiar, dar în realitatea, echilibrul financiar presupune mai mult decât un fond de rulment pozitiv, ca marjă de siguranță, ci a unui fond de rulment care să permită acoperirea nevoilor de finanțare ale ciclului normal de exploatare (stocurile +creanțele de dezvoltare – datoriile de exploatare)
Analiza fondului de rulment poate fi realizată și prin metoda ratelor
Principalele rate utilizate în analiza fondului de rulment precum și descrierea detaliată a acestora, se regaesc mai jos:
Tabel 2.3.3
1.Finanțarea imobilizărilor (FI), calculată ca raport între capitalul permanent și activele imobilizate.Această rată ne permite aprecierea modului în care sunt finanțate mobilizările, care trebuie finanțate prin resurse permanente, deci nivelul ratei trebuie să fie mai mare decât 1. Ea poate fi privită ca o formă de exprimare a fondului de rulment în mărimi relative. Când Kper > Al, înseamnă că întreprinderea are un fond de rulment pozitiv ceea ce constituie o premisă a asigurării echilibrului financiar.
2. Finanțarea imobilizărilor prin Kpr arată masura în care capitalul propriu asigură finanțarea activelor imiobilizate iar în cazul nostru, o evoluție ascendentă pe parcursul perioadei studiate, descrie o situație favorabilă.
3. Acoperirea capitalurilor investite arată modul în care resursele permanente pot finanța atât activele imobilizate cât și necesarul de fond de rulment. În situația de față, observăm o ușoară scădere pe parcursul celor trei ani și îndepărtarea de valoarea optimă.
4. Ponderea FR în Kper se urmărește în strânsă legătură cu necesitățile de finanțare.
5. Rata de finanțare a AC descrie modul în care fondul de rulment acoperă activele circulante iar în stuatia de față, un nivel peste 20 % este suficient
6. Rata de finanțare a stocurilor arată o evoluție pozitivă pe parcursul periaodei studiate chiar dacă FR se situeazacu mult sub 2/3 din finanțarea stocurilor.
7. Rata de acoperire a NFR se situează la jumătate față de necesar și este în scădere pe parcursul perioadei studiate.
8. Rata de finanțare a cifrei de afaceri este în creștere dar sub limita maximă de 90 zile
Petru evidențierea echilibrului care trebuie să existe între nevoile temporare și resursele disponibile, se identifică necesarul de fond de rulment (NFR)
Necesarul de fond de rulment poate fi definit ca reprezentând acele capitaluri pe care întreprinderea trebuie să le dețină pentru finanțarea stocurilor și a decalajelor temporare dintre plata furnizorilor și a altor datorii de exploatare și încasarea creanțelor de la clienți.
Nivelul său poate fi determinat pe baza bilanțului financiar sau a bilanțului funcțional.
Pe baza bilanțului financiar:
NFR = (Stocuri + Creanțe) – Datorii de exploatare pe termen scurt = (St + Cr) – Dets
Datoriile de exploatare pe termen scurt cuprind datoriile față de furnizori, salariați, bugetul statului etc (mai puțin datoriile față de bănci).
Pe baza bilanțului funcțional:
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice = Ac – Rc
Tabel 2.3.4
Necesarul de fond de rulment este un indicator dinamic al echilibrului financiar iar mărimea acestuia este dată de mai mult factori strâns legați de activitatea întreprinderii
Creșterea necesarului de fond de rulment era justificată dacă era determinată de creșterea nivelului cifrei de afaceri. În situația de faza creșterea este determinată de încetinirea vitezei de rotație a stocurilor și de apariția unor dificultăți privind încasarea facturilor de la clienți, cum se poate observa în tebelul de mai jos
Tabel 2.3.5
Pe lângă mărimea sa absolută, analiza necesarului de fond de rulment se poate face și pe baza unor rate , dintre care putem enumera mai jos :
Rata necesarului de fond de rulment:
R = NFR *360
CA
Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment totală prin trezorerie:
R = Sold trezorerie *100
CA
Evoluția acestor rate, pe parcursul perioadei studiate, se regăsește mai jos:
Tabel 2.3.6
Situația ratei NFR este complet defavorabilă de-a lungul periodei studiate, perioada crescând cu mult peste 60 zile în ultimul an.
Din punct de vedere financiar, NFR a fost acoperit parțial prin fond de rulment pozitiv iar diferenta prin credite pe termen scurt.
Revenind la echilibrul curent, putem face o analiză a trezoreriei care în situatia de față este negativă și poate reprezenta semnalul unei stări de dezechilibru financiar, deoarece necesarul de fond de rulment nu poate fi acoperit în totalitate prin resurse permanente, întreprinderea fiind obligată să apeleze la împrumuturi bancare. Totuși, o asemenea situație poate fi considerată normală pentru majoritatea firmelor, atâta timp cât nivelul îndatorării nu depășește pragul de periool și, în plus, firma beneficiază de efectul pozitiv al efectului de levier.
Tabel 2.3.6
Grafic 2.3.3
Tabel 2.3.7
Evolutia FR, NFR si Trezoreria (2012-2014)
Grafic 2.3.3
În situația de față,cauza principală care conduce la o trezorerie negativă este dată de criză de gestionare , care se caracterizează prin creșterea necesarului de fond de rulment într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri. Această situație apare atunci când firma beneficiază de o trezorerie pozitivă care o determină să acorde clienților termene de plată mai îndepărtate, măsură care nu are efectul scontat, cifra de afaceri rămânând constantă. Pentru remedierea situației se impune o gestionare mai bună a nivelului stocurilor și creanțelor.
Privind cu atenție indicatorii studiați, putem spune că firma se află în Echilibru financiar clasic (relativ stabil).
FR >0 ; NFR > 0 ; FR < NFR => T < 0.
În această situație întreprinderea degajă un fond de rulment pozitiv, ceea ce înseamnă că resursele sale permanente acoperă în totalitate imobilizările, dar nu permite finanțarea decât a unei părți din necesarul de fond de rulment. Resursele întreprinderii sunt deci insuficiente pentru acoperirea în totalitate a nevoilor și deci aceasta va fi obligată să facă apel la credite pe termen scurt. Acest tip de echilibru se întâlnește destul de des într-o firmă industrială, deoarece aceastea apelează frecvent la credite bancare pentru finanțarea ciclului de exploatare. O atenție sporită trebuie acordată nivelului creditelor bancare, care trebuie să se încadreze într-o limită sustenabila de către firmă.Tehnica creditării pe termen lung poate părea paradoxală în măsura în care întreprinderea este deja prea dependentă de sistemul bancar. Totuși prin aceste împrumuturi ea își poate regla nivelul creditelor pe termen scurt.
Un alt mijloc de reglare a fondului de rulment, o reprezintă reducerea imobilizărilor.
Nu trebuie reduse imobilizările productive în măsura în care ele contribuie la realizarea produselor finite. Totuși, întreprinderea poate reduce imobilizările financiare, vânzând titlurile imobilizate, titlurile de participații dacă ele nu sunt indispensabile în bună funcționare a societății.
În ceea ce privește necesarul de fond de rulment, aceasta se poate reduce prin diminuarea stocurilor și creanțelor. Dacă luăm în considerare că stocajul produselor finite pentru un fabricant durează aproximativ 50 de zile iar în situația de față , acest termen este cu mult depășit, ajungând la 116 zile, putem deduce cât de mult această deținere de produse finite întârzie anumite încasări legate de vânzarea lor, ceea ce va antrena dificultăți de trezorerie. Reducând aceste stocuri, trezoreria nu poate decât să se îmbunătățească. Pentru aceasta, trebuie ajustată producția cu vânzările prevăzute. Ideal va fi stocul "0" dar, în realitate nu se poate aplica deoarece angajează riscuri de ruptură de stoc.
La 31 decembrie 2014, comparativ cu 31 dec. 2013, stocurile se prezintă astfel:
Tabel 2.3.7
Este destul de greu de evaluat nivelul stocului ideal care să permită minimizarea pe de o parte a costului de stocaj, iar pe de altă parte riscul de ruptură de stoc. Adesea numai experiența permite evaluarea nivelului optim al stocului.
Reducerea creanțelor clienților prin:
Reducerea termenele de plată, ce implică plăti ale clienților la o scadență mai apropiată și, în consecință, problemele de trezorerie se ameliorează. În schimb, termenele de plată acordate pot fi argumente comerciale. În caz de reducere, clienții pot să protesteze și să amenințe furnizorii că se vor aproviziona de la alți concurenți.
Reducerea ponderii clienților considerați incerți.
Pentru aceasta, în cadrul întreprinderii, se pot lua o serie de măsuri:
urmărirea în permanență a clienților;
efectuarea unei analiza atente a pieței și a clienților ce pot avea un impact major în desfășurarea activității, adică studierea în prealabil a echilibrului financiar al clientului (în cazul unor contracte mari) pentru a se asigura de solvabilitatea sa;
verificarea existenței unei bune comunicări între serviciile comerciale și serviciile financiare;
acordarea de reduceri de preț sau de alte avantaje financiare, în cazul plății imediate.
Tabel 2.3.7 www.Artego.ro Note explicative la 31 12 2014.
2.4 Analiza corelației dintre creanțe și obligații
O firmă poate să fie rentabilă, deci să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă datorită decalajului dintre încasările și plățile efectuate. în cadrul încasărilor principalele componente se referă la:
încasări din vânzarea produselor și prestarea serviciilor;
vânzări de valori mobiliare și imobiliare;
contractarea de împrumuturi;
încasări din dobânzi, dividende, chirii și alte venituri.
În cadrul plăților regăsim:
plățile pentru cumpărări de mărfuri, materiale, prestări de servicii de către terți;
plăți pentru salarii și elementele aferente;
achitarea impozitelor, taxelor și a altor datorii față de buget;
achiziții de imobilizări;
plata dobânzilor și a ratelor de credit scadente;
achitarea dividendelor și a altor plăți.
Corelațiile dintre acestea se reflectă, în ultimă instanță, în Contul de Profit și Pierderi al cărui sold (sub forma profitului) ar trebui să se concretizeze în disponibilități bănești. În practică, situația se prezintă diferit din cauza imobilizărilor, respectiv eliberărilor de capital. Astfel, o creștere a soldurilor conturilor de stocuri sau creanțe reprezintă imobilizări, iar majorarea obligațiilor se transformă în surse suplimentare de finanțare.
În principiu, între încasări și plăți la un moment dat, trebuie să se respecte corelația încasări > plăți. Avându-se în vedere că soldul creditor al contului curent reflectă creditele primite pentru diverse plăți în limita plafonului aprobat de bancă, temporar corelația se poate prezenta și prin inegalitatea încasări < plăți, fără să reflecte un dezechilibru, însă operațiile de reîntregire a mijloacelor consumate să se realizeze ritmic.
Pentru urmărirea echilibrului dintre încasări și plăți se folosește adesea bugetul de trezorerie.
Bugetul de trezorerie este instrumentul principal în realizarea planificării financiare pe termen scurt. întocmirea acestuia permite managerului financiar identificarea necesităților și a oportunităților financiare pe termen scurt. Pentru realizarea acestuia trebuie parcurse următoarele etape:
prognozarea intrărilor de disponibilități (încasărilor) pentru perioada următoare. Aceasta se bazează pe prognoza vânzărilor, nivelul creditului comercial acordat clienților, alte încasări provenind din vânzarea de active, majorări ale capitalului social, contractarea de împrumuturi;
prognozarea ieșirilor de numerar (plăților) în funcție de: aprovizionările făcute în perioada următoare, creditul comercial primit de ia furnizori, plățile de salarii, impozite și taxe, achiziții de imobilizări, rambursări de credite, inclusiv dobânzi aferente pentru perioada următoare etc.
determinarea pentru fiecare subperioadă a surplusului / deficitului de disponibilități;
plasarea surplusului sau atragerea de noi resurse pentru acoperirea deficitului.
Bugetele de trezorerie se pot întocmi zilnic, săptămânal sau chiar lunar.
Schematic, un asemenea buget anual, se prezintă astfel:
Tabel 2.4.1
SC ARTEGO SA- SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
LA 31.12.2014
Tabel 2.4.2
BUGETUL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI
Activitate Generală SC ARTEGO SA
Tabel 2.4.3
Costuri
Grafic 2.4.1: Evoluția costului total în raport cu nivelul disponibilităților.
Deoarece, cele două componente ale costului total au în raport cu modificarea disponibilității evoluții diferite, nivelul optim al disponibilităților se găsește.la intersecția celor două categorii de costuri.
Creanțele și obligațiile reprezintă elemente pe baza cărora se formează fluxurile bănești în sistemul echilibrului financiar. Astfel, asigurarea echilibrului financiar impune asigurarea unei corelații între creanțe și obligații nu numai din punctul de vedere al sumei ci și al termenelor de încasare și plată.
Termenul de încasare sau durata de imobilizare a creanțelor (Di) se calculează pe baza relației.
Di = ∑Sd x 360___
∑ Rd sau CA
unde: Sd – suma soldurilor medii debitoare ale conturilor care reprezintă creanțe;
Rd – rulajele debitoare ale conturilor respective;
CA – cifra de afaceri.
Durata de folosire a obligațiilor (Df) se calculează cu ajutorul relației:
Df = ∑Sc x 360___
∑ Rc sau CA
în care:
Sc – suma soldurilor medii creditoare ale conturilor care constituie obligații;
Rc – rulajele creditoare ale conturilor respective.
Raportul dintre suma creanțelor și obligațiilor corelat cu cei doi indicatori menționați generează fluxurile bănești care influențează pozitiv sau negativ disponibilitățile bănești ale întreprinderii. Astfel, dacă:
∑Sd = ∑Sc și Di = Df
cel puțin din punct de vedere teoretic, se produce o compensare între creanțe și obligații, neinfluențând fluxul de disponibilitățile bănești, întrucât suma totală a imobilizărilor (∑Sd-Di) este egală cu suma totală a surselor atrase folosite (∑Sc -Df).
Marian Siminica. Diagnosticul financiar al firmei .Ed Universitaria Craiova pag 68
Dacă ∑Sd>∑Sc, iar Di = Df este influențat negativ întrucât suma imobilizată este superioară celei folosite temporar, respectiv:
∑Sd*Di > ∑Sd*Df
Pe baza celor prezentate pot fi constituite toate variantele de combinări în functie de cele patru elemente.
SITUATIA REZULTATULUI GLOBAL la 31 decembrie 2014
Tabel 2.4.4
Dupa cum se poate observa, pe intreaga perioada de studiu apare o crestere a termenului de incasare de la clienti ( comparativ cu termenul de plata pentru datoriile acumulate )
Grafic 2.4.2 Evolutia Termen de incasare creante comparativ cu termen plata datorii
Grafic 2.5.3
2.5 Analiza lichidității și solvabilității financiare
O restricție importantă ce condiționează realizarea echilibrului financiar o reprezintă asigurarea lichidității și solvabilității acesteia.
Lichiditatea patrimonială caracterizează capacitatea unei firme de a-și onora la termen, cu mijloacele bănești de care dispune, obligațiile scadente pe termen scurt. Aceasta se obține prin compararea activelor circulante (mai mici de un an) cu datoriile pe termen scurt (mai mici de un an). Lichiditatea patrimonială a unei întreprinderi nu trebuie confundată cu lichiditatea activelor, aceasta din urmă desemnând proprietatea activelor disponibile de a se transforma rapid în bani.
Pentru caracterizarea lichidității patrimoniale se utilizează mai multe rate:
a) Lichiditatea generală (Lg) reprezintă cel mai utilizat indicator pentru a evalua expunerea firmei la scadențele pe termen scurt. Se calculează ca raport între activele curente și datoriile curente.
Activele curente cuprind de regulă:
-disponibilitățile bănești existente în casierie și în conturi la bănci;
-valorile mobiliare cu un grad ridicat de lichiditate;
-creanțele față de clienți; stocurile.
În calculul acestei rate nu vor fi luate în considerare următoarele elemente de activ:
-valoarea materiilor prime și a materialelor fără posibilități de valorificare;
-valoarea produselor finite fără comenzi;
-valoarea lucrărilor executate și a produselor și serviciilor facturate, cu caracter litigios,
fără posibilități certe de încasare;
-debitorii litigioși greu de încasat.
Activele curente pot fi stabilite și indirect, plecând de la activele circulante din care se scad stocurile nevalorificabile și creanțele incerte
Datoriile curente cuprind datoriile pe termen scurt, fiind formate din următoarele elemente:
– datoriile față de furnizori;
-împrumuturile bancare pe termen scurt;
-ratele la creditele pe termen lung scadente în perioada considerată;
-impozitele și taxele de plătit;
-alte cheltuieli plătibile (de ex. cheltuieli cu personalul)
Dacă o firmă trece prin dificultăți financiare aceasta începe să acumuleze credite bancare. Dacă datoriile curente cresc mai rapid decât activele curente, lichiditatea generală scade, ceea ce poate fi semnalul apariției unor probleme.
Teoretic, cu cât valoarea acestei rate este mai mare, cu atât mai confortabilă este poziția financiară a firmei. Din punctul de vedere al creditorilor, o valoare ridicată a acestui indicator oferă o protecție mult mai mare împotriva eterilor potențiale, ce s-ar datora
___________________________________________________________________________
Buse L. Analiza economico-financiara,Ed Economica,Bucuresti,2005, pag 105
Marian Siminica. Diagnosticul financiar al firmei .Ed Universitaria Craiova pag 62
falimentului afacerii. Nivelul acestei rate trebuie să fie mai mare de 100%, însă el trebuie comparat și cu nivelul mediu înregistrat în ramură în care își desfășoară activitatea firma.
Valoarea supraunitară a acestei rate reprezintă expresia existenței unui fond de rulment pozitiv, care îi permite firmei să facă față obligațiilor curente de plată, în timp ce o valoare redusă a lichidității generale poate reflecta apariția unor dificultăți în achitarea datoriilor firmei.
Totuși, valoarea subunitară a acestei rate nu constituie un pericol pentru solvabilitatea firmei, atunci când stocurile se reduc treptat, în scopul achitării datoriilor exigibile pe termen scurt, fără a afecta însă continuitatea ciclului de exploatare.
Privită dintr-un alt unghi, un nivel prea mare al lichidității generale ar putea să semnaleze un management defectuos, concretizat în surplus de numerar nevalorificat, stocuri supradimensionate devenite inutile, o gestiune ineficientă a creditului comercial. De aceea, se considera că nivelul normal al acestei rate se situează între 1,8 și 2. În activitatea practică trebuie evitată însă o evoluție descendentă a acestei rate, deoarece reflectă o activitate în declin, determinând creditorii și furnizorii să devină circumspecți în acordarea de noi credite comerciale și bancare.
În situația de față, indicatorul lichidității generale pentru ARTEGO în anul 2014 ,
Lg = Active Curente = 93.134.657 = 1.59 (Anul 2014)
Datorii curente 58.548.297
Acest lucru duce la o rată de lichiditate apropiată de cea considerată recomandată
b) Lichiditatea curentă sau testul acid (Lc) se calculează prin scăderea stocurilor din valoarea activelor curente și împărțirea diferenței astfel trecrute la datoriile curente.
.
Lc = Active Curente – Stocuri = 93.134.657 – 44.642.416 = 0,83 (Anul 2014)
Datorii curente 58.548.297
Stocurile sunt, de obicei, cel mal puțin lichide dintre toate componentele activelor curente ale unei firme, pierderi posibile pot să apară, mai ales, în momentul în care se pune problema lichidării acestora. De aceea acest raport se consideră un test acid pentru măsurarea capacității firmei de a-și onora obligațiile pe termen scurt, a cărui valoare trebuie să fie cuprinsă între 80% și 100%.
c) Lichiditatea imediată (Li) reflectă capacitatea întreprinderii de rambursare rapidă a datoriilor exigibile imediat, pe baza disponibilităților existente. Se calculează procentual astfel:
Li = Disponibilității bănești (numerar ) = 5.521.174 *100 =9,43% (Anul 2014)
Datorii curente 58.548.297
Marian Siminica. Diagnosticul financiar al firmei .Ed Universitaria Craiova pag 63
Pentru aprecierea corectă a acestei rate trebuie să se țină seama de condițiile de desfășurare a activității firmei, de corelația dintre termenele de plată a obligațiilor și cele de încasare a creanțelor, precum și de viteză de rotație a capitalurilor.
O valoare ridicată a acestei rate reflectă o lichiditate ridicată, dar care poate fi consecința unei utilizări mai puțin eficiente a resurselor disponibile. De asemenea, un nivel ridicat al acestei rate nu reprezintă o garanție a solvabilității, dacă celelalte elemente ale activelor circulante au un grad scăzut de lichiditate.În teoria economică se apreciază că un nivel al acestei rate cuprins între 0,15 și 0,20 sau procentual între 15% și 20% , reflectă o bună administrare a firmei din punct de vedere financiar.
În situația de față, indicatorul lichidități imediate pentru ARTEGO în anul 2014 ,
Lc = Active Curente – Stocuri = 93.134.657 – 44.642.416 *100 = 83% (Anul 2014)
Datorii curente 58.548.297
Acest lucru duce la o rată de lichiditate în limitele recomandate
Pentru asigurarea echilibrului financiar și menținerea lichidității firmei, se impune o corelare judicioasă a termenelor de plată a obligațiilor cu cele de încasare a creanțelor, precum și luarea unor măsuri manageriale, tehnice, economice și financiare corespunzătoare, care să asigure un circuit normal al capitalurilor. în acest sens, de un real folos în urmărirea lichidității afacerii se dovedește bugetul de trezorerie care cuprinde intrările și ieșirile previzionate de numerar, pe o anumită perioadă de timp. De regulă, firmele operează cu un buget de trezorerie zilnic pentru o lună în avans, și cu un buget de trezorerie lunar pentru perioade de 6 până la 12 luni în avans.
Pentru S.C. ARTEGO S.A. calculul ratelor de lichiditate și solvabilitate precum și graficul evoluției acestora , sunt prezentate mai jos:
Grafic 2.5.1
Tabelul 2.5.1.
Lichiditatea generală înregistrează, în anul 1, un nivel de peste 100% -si în ușoară creștere în ceilalți ani. Lichiditatea generală este destul de apropiată de nivelul normal.
Lichiditatea curentă este în creștere pe parcursul celor 3 ani apropiindu-se de valoarea optimă în anul 3 (2014) , adică între 80 % și 100 %.
Lichiditatea imediată scade pe parcursul celor 3 ani îndepărtându-se de valoarea optimă în anul 2013 și 2014 , adică între 15% și 20%.
Solvabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a face față scadențelor cu surse proprii. Pentru caracterizarea acesteia se folosesc următoarele rate:
Solvabilitatea generală (Sg), se calculează ca raport între activele totale și datoriile totale și procentual arată astfel :
Sg = Active Totale = 150.969.389 *100 = 249,5 %(Anul 2014)
Datorii totale 58.548.297
Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură creditorii întreprinderii. Pentru a avea o situație normală este necesar că activele totale să reprezinte dublul datoriilor totale, lucru care se și regăsește în fapt în anul 2014.
Solvabilitatea patrimonială (Sp) numită și rata autonomiei financiare, se calculează ca raport între capitalul propriu și capitalul total și procentual arată astfel :
Sg = Capitalul Propriu = 90.433.808 *100= 59,91%
Capitalul total 150.942.710
Se consideră că nivelul său normal este de 50%..
Grafic 2.5.2
Tabelul 2.5.2
Solvabilitatea generală și cea patrimonială sunt destul de apropiate pe parcursul celor trei ani de analiza. Solvabilitatea patrimonială se situează peste nivelul său normal de 50 %
Solvabilitatea generală se înscrie în limitele normale prin faptul că activele totale reprezintă mai mult decât dublul datoriilor totale.
Graficul de mai jos arată evoluția în timp pentru cele două elemente.
Grafic 2.5.3
Capacitatea de plată a întreprinderii, exprimă situația mijloacelor bănești disponibile la un moment dat sau pe o perioadă scurtă de timp (de obicei până la 15-30 zile), în raport cu obligațiile de plată exigibile în același interval de timp. Pentru exprimarea capacității de plată pot fi utilizate atât mărimile absolute, cât și cele relative. Astfel, în mărimi absolute capacitatea de plată (Cp) rezultă din compararea disponibilităților bănești (lichide și potențiale Db), cu obligațiile curente ale firmei (Ob), adică:
Cp = Db-Ob.
Pentru asigurarea solvabilității este necesar ca:
Db > Ob
Pentru calculul disponibilităților bănești imediate trebuie să se aibă în vedere modul în care elementele activelor circulante pot contribui la asigurarea capacității de plată a firmei. Astfel, disponibilitățile aflate în conturi la bancă și în numerar, sunt prin natura lor active lichide; pe al doilea loc se situează creanțele din livrări de produse, executări de lucrări sau prestări de servicii, cu condiția ca beneficiarii să le accepte la plată. În al treilea rând, participă stocurile de mărfuri, produse finite și ambalaje, stocurile de materiale, valorificarea pieselor de schimb sau obiectelor de inventar care depășesc nevoile interne, și sumele obținute prin lichidarea altor imobilizări.
Deoarece mărimile absolute nu permit întotdeauna efectuarea unor comparații în timp și spațiu datorită influenței unor factorilor dimensionali (volumul operațiilor de aprovizionare, producție și desfacere, mărimea firmei etc.), este necesară utilizarea mărimilor relative, cum ar fi:
a) Coeficientul capacității de plată (Cp%) care se calculează după formula:
Cp% = Db x100 sau Cp% = Db+C x100 sau
Ob Ob
b) Coeficientul capacității de plată la o anumită dată (Cpt%), care se calculează după formula:
Cpt% = Db+I+C x100
Obt
în care: I – încasările ce se vor realiza până la sfârșitul perioadei analizate;
Db – disponibilități bănești (în numerar și bancă);
C – creditele disponibile sau care se vor obține până la sfârșitul perioadei;
Ob și Obt – plățile exigibile imediat (curente) sau cele până la sfârșitul perioadei, inclusiv rambursarea creditelor.
Întreprinderea are o situație financiară normală în privința capacității de plată, în cazul în care acest coeficient este mai mare sau cel puțin egal cu 100%.
_____________________________________________________________________
M .Siminica,L Buse,M Dinca,F Radu – ‚Analiza economica financiara a firmei’ Editura Scrisul Romanesc Craiova 2001,pag 317
2.5 Căi de realizare a echilibrului financiar la Artego SA
Pentru realizarea unei eficiențe sporite în utilizarea resurselor și implicit în atingerea scopului propus ,cel de a realiza un echilibru financiar stabil , este necesar ca dimensionarea acestor resurse să corespundă nevoilor reale ale activității desfășurate de întreprindere.
În măsura în care avem un necesar de fonduri supraevaluat, cu siguranță și imobilizările vor crește, ceea ce duce la o risipă de resurse ce pot fi exploatate. În aceeași măsură, o subevaluare a necesarului de fonduri, va influența negativ atât capacitatea de plată a întreprinderii cât și continuitatea desfășurări normale a activității acesteia.Adaptarea intrerprinderii la mediul înconjurător este estentiala. Dependența vizibilă de un client care îi asigură aproape jumătate din cifra de afaceri, nu îi este favorabilă în măsura în care întreprinderea nu își dimensionează corect capacitățile de producție, ajustarea acestora în strânsă legătură cu nevoile Complexului Energetic Oltenia fiind foarte importantă.
O importantă ridicată o reprezintă și evaluarea cât mai corectă necesarului de active circulante în condițiile de scădere a numărului mediu de rotații . În acest sens, o dimensionare corectă a costurilor, reducerea perioadei de imobilizare a resurselor și îmbunătățirea normelor de consum, reprezintă un deziderat pentru persoanele din conducerea societății. O evaluare de ordin financia, trebuie să stea la baza acțiunilor ce trebuie întreprinse pe linia optimizării stocurilor pentru producție, reducere costurilor de fabricație ( și în special a costurilor legate de energia consumată în procesul de producție ) prin îmbunătățirea constantă a proceselor. Livrarea la timp și ritimica conform obligațiilor asumate precum și îmbunătățirea constantă a perioadei de încasare a creanțelor și onorarea la timp a plăților exigibile reprezintă de asemnea elemente foarte importante pentru obținerea rezultatului dorit.
Conducerea operativă a activității financiare în așa fel încât cheltuielile să se poată încadra în limitele prestabilite, iar veniturile ce au fost previzionate să poate fi încasate la timp, reprezintă o preocupare principală. Pentru ca această preocupare să poată fi satisfăcută, este necesar să existe o foarte bună corelare a programului de aprvizionare cu cel de producție, și asigurarea unui lanț logistic adecvat funcționării la întreaga capacitate a liniilor de producție și reducerea constantă a ciclurilor de fabricație prin îmbunătățirea continuă a activității și utilizarea informațiilor de ultim moment pe tot lanțul de producție.
Cauzele ce pot genera eventuale întârzieri sau chiar refuzuri la plată, trebuie eliminate pe cât posibil iar o eventuală îmbunătățire a activităților adiacente celor de producție , trebuie luată în calcul. Datorită problemelor de încasare a contravalorii produselor de bază, societatea și-a diversificat obiectul de activitate incadin anul 2003 prin construirea unei fabrici de produse de panificație și a unei fabrici de lapte. Totodată, a dezvoltat o rețea de magazine de distribuție pentru produse alimentare și nealimentare. Acest tip de activitate conexă și investițiile în cercetare, finalizate cu peste 35 de brevete și inovații, (ultima mare reușită a fost realizarea a unei instalații care produce motorină biodiesel) pot îmbunătății atât costurile de producție dar pot reduce un eventual risc la care poate fi supusă societatea în cazul în care situația principalului client se degradează în mod simțitor.
Urmărind principalii indicatori raportați la sfârșitul anului 2014, precum și evoluția societății prin indicii bursieri transmiși de Bursa de valori București, putem aprecia situația existentă, ca fiind o situație relativ stabilă și cu amenințări externe moderate
Grafic2.5.1 (Evolutia actiunilor pe bursa 31.05.2013-31.05.2015)
La 31 decembrie 2014 comparativ cu 31 decembrie 2013, rezultatul pe acțiune este:
Tabel 2.5.1
_____________________________________________________________________
Grafic 2.5.1_Sursa: http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/ARTE
Dividende acordate
Conform Hotărârii AGA in cursul anului 2014, a fost repartizat la dividende cuvenite acționarilor suma de 3.553.349 lei, un dividend net de 0.30 lei revenind pe acțiune
ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI
IN ANUL 2014
Tabel 2.5.1
Tabel 2.5.2
Evolutia dividentelor acordate
Evaluarea societatii – prin Metoda comparata
In graficul de mai jos este redata valoarea indicatorilor pentru Artego SA Targu Jiu in comparatie cu alte 3 societati care au acelasi domeniu de activitate:
Grafic 2.5.2
Emitent
ARTE (ARTEGO SA TARGU JIU)
ARJI (ARTECA SA JILAVA)
CHII (CHIMICA SA ORASTIE)
ROCE (ROMCARBON SA BUZAU)
Conform evoluției prezentate mai sus, societatea este destul de bine poziționată comparativ cu restul societăților din domeniu, cu excepția emitentului ARJI, se vede o evoluție speculativă rapidă . Astfel,se poate aprecia că emitentul ARTE rămâne unul atractiv pentru investitori, rezultatele bune înregistrate la în primele luni ale anului, precum și valorile bune pentru indicatorii de evaluare comparativ cu alți emitenți din sector oferind perspectiva unei aprecieri a cotației.
Grafic 2.5.2_Sursa: http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/
3.CONCLUZIILE
DIAGNOSTICULUI FINANCIAR
Realizând o trecere în revistă a conceptelor de performanță economica-financiara și a faptului că evidențierea performantelor se poate face prin comparație cu alte rezultate înregistrate de-a lungul timpului, putem lua în calcul relația matematică ce face trimitere directă la produsul dintre eficientă și eficacitate ca rezultat direct al performanței.
Urmărind dinamica indicatorilor de performanță utilizați de-a lungul ultimelor decenii pentru punerea în evidență a performanțelor unei întreprinderi sau activității, putem spune că dezideratul de dezvoltare durabilă și sustenabilitate ce se reflectă în crearea de valoare adăugată, rămâne la acest moment cel mai apropiat de evoluția societii în care trăim la acest moment.
Din punctul de vedere al societății civile și al statului, aprecierea dezvoltării durabile cu ajutorul indicatorilor specifici este pozitivă și se încadrează în tendința de dezvoltare a zonei din care societatea supusă analizei ii desfășoară activitatea
Artego a reușit de-a lungul timpului să facă față condițiilor economice dificile iar direcția urmărită a reușit să mențină firma la un nivel destul de ridicat.
Având în vedere perioada analizata dar și evoluția în timp a societății, putem evidenția o structură a punctelor tari și a slăbiciunilor , după cum urmează:
PUNCTE TARI
1.Evoluția satisfăcătoare a rezultatului bursier in 2014 comparativ cu restul societăților cotate la bursă (din zona de industrie din care face parte).
2.Existența unei marje de siguranța financiară determinată de un surplus de surse permanente.
3.Structura financiară corespunzătoare unei întreprinderi de dimensiuni mari.
4.Evoluție satisfăcătoare a soldurilor intermediare de gestiune.
5.Nivel bun al ratelor de lichiditate curentă și generală.
6.Solvabilitate patrimonială ridicată.
7.Poziția societății într-o zonă favorabilă privind riscul de faliment (risc redus de faliment).
8.Având în vedere obiectului de activitate al societății, structura activului este corespunzătoare
PUNCTE SLABE
1.Rentabilitatea se regăsește la un nivel destul de scăzut
2.Încasarea createlor se face cu o întârziere destul de mare (în strânsă legătură cu principalul client (Complexul Energetic Oltenia)
3.Durata de rotație a creanțelor și furnizorilor nu se încadrează în limitele normale.
4.Un grad de uzură morală și fizică destul de ridicat al bazei materiale.
5.Un grad de înnoire a mijloacelor fixe destul redus.
6.Obligativitatea gestionării resurselor pe baza acordului de împrumut.
7.Evoluția stocurilor și creanțelor nu se încadrează în limitele de eficientă.
8.Susținerea parțială a rentabilității activității desfășurate prin subvenții.
RISCURI
1. Riscul tehnic este ridicat datorită uzurii fizice și morale a mijloacelor fixe.
2. Riscul relativ mediu de exploatare
Dificultățile majore care pot pune în pericol starea de echilibru, sunt legate de conjunctura economică actuală, ce presupune o reducere a activităților de investiții pe termen mediu și lung în sectorul energetic ce utilizează în mod direct produsele furnizate de către SC ARTEGO SA. Sectorul minier , alături de termocentralele din zonă, sunt puse în dificultate datorită dezvoltării continue a surselor de energie regenerabilă care reușesc să crească de la un an la altul , având o pondere tot mai ridicată în necesarul de energie al țării.
Un prim plan de acțiune poate fi legat de identificare unor potențiali clienți externi sau interni care își dezvoltă diferite unități de producție în EMEA sau chiar orientul mijlociu , ce pot duce la o creștere a volumului producției livrate la export în total cifra de afaceri.
Un alt plan de acțiune este dat de o creștere internă a eficienței energetice prin îmbunătățirea permanentă a proceselor legate de producție , transport și prelucrare materie primă și materiale. Acest lucru pote fi realizat într-un mod eficient cu ajutorul unor măsuri clare, întreprinse în baza unui raport de audit extern.
O flexibilitate ridicată a conducerii în raport cu evoluția cererii pe piața internationla a produselor realizate de ARTEGO, poate generă un plan de acțiune pe termen mediu , în care adaptabilitatea mijloacelor fixe utilizate în procesul de producție poate genera o cerere mărită din partea clienților cu nevoi mai speciale, unde produsele livrate au o marjă mai ridicată în raport cu cele care se livrează în mod normal la acest moment.
Anexa 1 BILANȚ FINANCIAR ARTEGO
Anexa 2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI -ARTEGO SA
Anexa 3. SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE – ANUL 2013 -ARTEGO SA
Anexa 4. SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE – ANUL 2014 -ARTEGO SA
Bibliografie:
Marian Siminica –‚Diagnosticul Financiar al Firmei’ , Editura Universitaria Craiova.
M .Siminica,L Buse,M Dinca,F Radu – ‚Analiza economica financiara a firmei’ Editura Scrisul Romanesc Craiova 2001
Victor Dragota, Ingrid Dragota,Laura Obreja Brasoveanu – ‚Diagnosticul financiar al companiei’ Editura Economica 2013.
Suciu G. – ‚Diagnostic financiar. Concepte. Metode. Aplicații.’’ Editura Universitară, București, 2013.
Petrescu S. ‚Diagnostic economico-financiar. Metodologie.Studii de caz”, Editura Sedcom-Libris,Iasi,2004.
Brezeanu P., Bostinaru A., Prăjisteanu B. ‚Diagnostic financiar.Instrumente de analiză financiară’,Editura Economică,2003.
Aristita Rotila , Vasile Patrut- ‚Contabilitate si Diagnotic Financiar Aplicații practice, ediția a II-a revizuită și actualizată, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010.
Niculescu M., – ‚Diagnostic financiar, vol 2’, Editura Economică, București 2005;
www.Artego.ro COMUNICAT DE PRESA PRIVIND PLATA DIVIDENDE 2014.
www.Artego.ro RAPORT ANUL 2014.
www.Artego.ro RAPORT ANUL 2013.
www.Artego.ro COMUNICAT DE PRESA PRIVIND PLATA DIVIDENDE 2013.
www.Artego.ro AGOA SI AGEA 27/28.04.2015.
www.Artego.ro Note explicative la 31 12 2014.
www.bvb.ro Grafic cu evolutia pe 3 ani a societatii SC ARTEGO SA.
http://www.scrigroup.com/management/ANALIZA-POZITIEI-FINANCIARE-A
http://www.scritub.com/economie/ANALIZAECONOMICOFINANCIARA
Bibliografie:
Marian Siminica –‚Diagnosticul Financiar al Firmei’ , Editura Universitaria Craiova.
M .Siminica,L Buse,M Dinca,F Radu – ‚Analiza economica financiara a firmei’ Editura Scrisul Romanesc Craiova 2001
Victor Dragota, Ingrid Dragota,Laura Obreja Brasoveanu – ‚Diagnosticul financiar al companiei’ Editura Economica 2013.
Suciu G. – ‚Diagnostic financiar. Concepte. Metode. Aplicații.’’ Editura Universitară, București, 2013.
Petrescu S. ‚Diagnostic economico-financiar. Metodologie.Studii de caz”, Editura Sedcom-Libris,Iasi,2004.
Brezeanu P., Bostinaru A., Prăjisteanu B. ‚Diagnostic financiar.Instrumente de analiză financiară’,Editura Economică,2003.
Aristita Rotila , Vasile Patrut- ‚Contabilitate si Diagnotic Financiar Aplicații practice, ediția a II-a revizuită și actualizată, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010.
Niculescu M., – ‚Diagnostic financiar, vol 2’, Editura Economică, București 2005;
www.Artego.ro COMUNICAT DE PRESA PRIVIND PLATA DIVIDENDE 2014.
www.Artego.ro RAPORT ANUL 2014.
www.Artego.ro RAPORT ANUL 2013.
www.Artego.ro COMUNICAT DE PRESA PRIVIND PLATA DIVIDENDE 2013.
www.Artego.ro AGOA SI AGEA 27/28.04.2015.
www.Artego.ro Note explicative la 31 12 2014.
www.bvb.ro Grafic cu evolutia pe 3 ani a societatii SC ARTEGO SA.
http://www.scrigroup.com/management/ANALIZA-POZITIEI-FINANCIARE-A
http://www.scritub.com/economie/ANALIZAECONOMICOFINANCIARA
Anexa 1 BILANȚ FINANCIAR ARTEGO
Anexa 2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI -ARTEGO SA
Anexa 3. SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE – ANUL 2013 -ARTEGO SA
Anexa 4. SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE – ANUL 2014 -ARTEGO SA
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Realizarea Echilibrului Financiar la Sc Artego Sa (ID: 145669)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.