Realizarea Componentei Metalice a Coroanelor Mixte

CUPRINS

Dedicație :

‘’ Cea dintâi si cea mai de căpetenie virtute este de a înapoia ceea ce datorezi persoanelor din care-ți tragi nașterea. Nimic nu ne poate scuti de o așa de dreaptă și sfântă datorie. Un fiu nerecunoscător n-ar putea fi decât un om necinstit. ‘’

Familiei mele care m-a susținut în toți acești ani…

INTRODUCERE

Coroanele mixte metalo – ceramice sunt proteze fixe de acoperire totală formate dintr-o componentă metalică si una fizionomică ce o acoperă total sau chiar partial pe cea metalică ele îmbinând avantajul principal al coroanelor de învelis metalice si anume rezistența cu avantajul estetic al celor fizionomice (1).

Coroana mixtă metalo – ceramică face parte din clasa protezelor fixe unidentare fiind alcătuite din două component:

Metalică – ce acoperă in totalitate bontul dentar

Ceramică – ce poate placa parțial sau total componenta metalică (2).

Această coroană îmbină cu success clinic avantajele coroanelor de înveliș metalice, respectiv rezistența mecanică a acestora, cu calitățile estetice deosebite ale maselor ceramic (2).

Coroana metalo – ceramică este indicată atât din punct de vedere conservativ, pentru restaurarea morfologiei coronare a dinților frontali sau laterali afectați de diferite leziuni (carioase, traumatisme, abraziune), pentru corectarea anomaliilor coronare de formă, volum, culoare cât și din punct de vedere protetic ca element de agregare a punților dentare parțiale sau de arcadă, ca element de imobilizare a dinților mobile irecuperabili în tratamentul definitiv paradontitelor marginale și nu în ultimul rând în tratamentul complex de echilibrare ocluzală (2).

Coroanele mixte metalo-compozite, respectiv metalo-acrilice se compun dintrun schelet metalic, de obicei, turnat, care asigură, rezistență la solicitările mecanice si o componenta estetica ce plachează suprafețele metalice in zonele cu maxima vizibilitate, cum sunt fețele vestibulare ale dințior frontali, fețele vestibulare la dinții laterali superiori și parțial la dinții laterali inferiori (3).

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Am ales această temă deoarece dinții din zona frontală (anterioară) sunt structuri importante care participă la definirea aspectului facial. Caracteristicile fețelor vestibulare reprezentate de culoare, dimensiune, formă, aranjament și poziție, constituie factori cu roluri pozitive sau negative pentru fiecare individ. Aspectul dinților deosebit de plăcut arată o stare de sănătate, de îngrijire (4).

Frumosul si estetica dento facială au preocupat ființa umană din cele mai vechi timpuri, în acest sens existând o seamă de mărturii. Aceste noțiuni au cunoscut modificări semnificative de-a lungul timpului de la o civilizație la alta (4).

Piatra, lemnu, osul si fildeșul, dinții de hipopotam și mai târziu ceramica si polimerii au fost „materiale dentare” fizionomice care au caracterizat diferite epoci ale evoluției umanității (4).

Rolul negativ este determinat de aspectul cromatic, leziuni, cu pierdere de țesuturi, de malpoziții, ceea ce creează un aspect de neglijență, pentru menținerea stării de igienă (4).

Tulburările în fonație sunt evidente dacă spontan apar spații edentate în zona frontală. Fețele orale ale dinților frontali reprezintă suportul rigid pe care se sprijină vârful limbii în fonație (4).

Modificările de poziție, de formă și de volum ale fețelor palatinale, dar în special absența lor determină tulburări în claritatea vocii (4).

IMPORTANȚA SI ACTUALITATEA

La universitatea din orașul Koln, Kerschbaum a realizat un studiu comparativ pe 710 pacienți, cu 1618 restaurari protetice fixe mixte, în zona frontală, din care 1085 restaurari protetice fixe metalo-ceramica si 533 restaurari protetice fixe metalo-compozit (5).

Dupa doar 5 ani, 86,5 (+- 2,6%) din restaurarile protetice fixe metalo-compozit se aflau în stare de funcționalitate în cavitatea bucală, iar după 10 ani doar 68,8% (+- 4,2%). Jumătate din restaurarile protetice fixe metalo-compozit luate în vedere sau menținut în cavitatea bucală pe o perioada de 12,2 ani (5).

În cazul restaurarilor protetice fixe metalo-ceramica luate în calcul, rezultatele sunt categoric superioare. Astfel, după 5 ani s-au menținut în stare funcțională 93,7% (+-2,5%) din restaurarile protetice fixe metalo-ceramice, studiate, însă după 10 ani 88,7% (+-4,0%) (5).

În concluzie, cu toate că din punct de vedere financiar, reconstituirile metalo-ceramice nu primesc mereu un vot pozitiv necondiționat, cercetările clinice pe termen lung au demonstrat si demonstrează că restaurarile protetice fixe metalo-ceramice sunt net superioare in comparație cu restaurarile protetice fixe metalo-compozit, atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere functional (5).

Tema pe care am ales-o este actuală, deoarece în țara noastră, datorită condițiilor sociio-economice, sunt puțini cei care își pot permite lucrări de restaurare protetică fixă din ceramică presată și Zirconia, reabilitări care dealtfel au fost si sunt net superioare lucrărilor metalo-ceramice si metalo-polimerice din orice punct de vedere (5).

PREOCUPAREA INTERNAȚIONALĂ SI NAȚIONALĂ

Cercetarea are baza materială necesară obținerii noilor materiale și capacitatea de a interacționa cu mediul economic (6).

Existența unui procent mare de cercetători anexați firmelor de renume producătoare de materiale dentare destinate uzului stomatologic și laboratorului de tehnică dentară care studiază și restudiază materialele și au un număr de publicații semnificativ este o garanție ca cercetările interdisciplinare sunt îndreptate spre medicină (6).

Scopul principal urmărit în industria ceramicelor avansate este obținerea de piese ceramice cu proprietăți ajustate conform scopului pentru care sunt realizate. Materialele și tehnologiile folosite în cazul ceramicelor tradiționale nu permit manipularea proprietăților produselor finite în limite foarte largi, fapt pentru care industria ceramicelor avansate a adoptat sau dezvoltat tehnologii suplimentare pentru mijloacele de procesare. În aceste condiții, este important să se exploateze avantajele pe care, fiecare la rândul lor, aceste materiale le oferă (6).

Pe plan internațional sunt o serie de publicații specializate, cu un grad ridicat de impact, în care sunt publicate ultimele si cele mai importante descoperiri în domeniu. Ca urmare, cercetarea din România poate face față încercării de studiere, elaborării de materiale prototip si trecerii la producția de masa a acestor noi tipuri de material (6).

CAPITOLUL I

PARTEA GENERALĂ

1.1 COROANA MIXTA

Coroana mixtă este si in prezent soluția terapeutică la care se apelează cel mai des atât în refacerile protetice unidentare, cât si în cele plural, conjuncte, ca elemente de agregare. Rezistența scheletului metalic si efectul estetic optim al celor două tipuri de aliaje, de acum consacrate (ceramica si polimerii) sunt factorii decisivi care au contribuit la menținerea coroanelor mixte în topul restaurărilor unidentare, cât si în cel al elementelor de agregare (6).

Coroanele metalo-ceramice se clasifică în:

parțial fizionomice – numai fața vestibulară sau – partea din față – este placată cu material ceramic;

total fizionomice – dintele, este placat în totalitate de material ceramic (7).

Înainte de a se confectiona restaurarea protetica fixa, dintele care trebuie si urmeaza să fie restaurat, se șlefuie într-un relief cilindro-conic, iar bontul trebuie să aibă prag. Șlefuirea este deosebit de importantă, pentru reușita funcțională si estetică, a viitoarei restaurari (7).

Componenta metalică a restaurărilor protetice fixe, se poate realiza din diferite aliaje, si are grosimi diferite (7).

Componenta fizionomica, acorda un aspect estetic și participa la menținerea troficității fiziologice a parodonțiului marginal (7).

Coroana metalo – compozit

Dezvoltarea neintrerupta a compozitelor, permite confectionarea de coroane de înveliș, cu efect estetic și cu o rezistența superioară celor acrilice. La fel ca si la coroanele metalo-ceramice, acestea, au un support (postament de sustinere) de metal, care se imbraca cu compozit (7).

1.2.1 SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI TEHNICILOR METALO-CERAMICE

În lume, primele obiecte de porțelan au fost confecționate în China și datează de la începutul erei noastre, secretul fabricării păstrându-se mult timp datorită izolarii acestei țări de restul lumii. Abia în secolul XIV-lea, produsele de porțelan au fost aduse în Europa prin Asia Mica (8).

În Europa, prin 1708, Tschirnhaus face primele încercări de obținere a dinților de porțelan, însă fără rezultate semnificative. Doi ani mai târziu manufactura de la Meissen reușește realizarea porțelanului alb, iar în anul 1717 la Viena, 1751 la Berlin și în 1770 la Paris, apar primele fabrici de porțelan (8).

Pierre Fauchard (1690-1762) este cel care într-o lucrare de referința – “Le Chirurgien Dentiste” din 1723, sugerează folosirea porțelanului la realizarea protezelor dentare. În jurul anului 1774 farmacistul Alexis Duchateau din St. Germain-en-Laye realizează o proteză totală din portelan (dintr-un singur bloc), în cadrul fabricii de porțelan Guerard de lângă Paris, iar în 1791 împreună cu dentistul Dubois de Chemant comunică metoda de confecționare a dinților din porțelan, pe care o și brevetează la Academia de Științe Medicale din Paris (1793) (8).

În România cercetări privind restaurările metalo-ceramice cu porțelan de import în clinicile universitare de la București, Cluj, Iași, Timișoara (9).

Tehnicile și sistemele restaurarilor protetice fixe metalo-ceramice, s-au dezvolatat rapid, apărând schimbari importante în compoziția și tehnologia de lucru. În 1958, Weinstein, a pus la punct ceramica cu temperatură scazuta de sinterizare, ceea ce a dus la realizarea de reconstituiri metalo-ceramice pe metale nobile, iar în 1970 pe aliajele nenobile. Asadar, se poate spune că, de aici începe epoca metalo-ceramicii. În 1962 firmele Vita și Degussa, emite sistemul metalo-ceramic VMK, iar în 1965 McLean și Hughes produc ceramica aliminoasă. În 1966 firmele De Trey și Heraeus, inventeaza procedee și sisteme comerciale metalo-ceramice, pentru aliajele nobile. În 1984, O‘Brien, pune la punct tipul de ceramica magnezică, iar în 1985 M. Sadoun, alcatuieste o nouă compoziție pentru ceramică (85% alumină). Între 1980 și 1990 apar ceramicele sticloase și cele aluminoase. În aceste condiții de dezvoltare continua, in dreptul sistemelor ceramic, este de așteptat, ca în viitor sistemele integral ceramice să le înlocuiască pe cele mixte metalo-ceramice (10).

1.2.2 SCURT ISTORIC AL EVOLUȚIEI TEHNICILOR METALO-POLIMERICE

Prin rășini diacrilice compozite se înțeleg materialele care au în compoziția lor cel puțin două clase, cu structură chimică diferită, termodinamic compatibili, parțial compatibili sau incompatibili, dispersați reciproc sau asociați, cel puțin unul din componenți fiind o fază polimerică unitară. Se poate afirma că nu există polimer perfect omogen și că toți polimerii pot fi considerați materiale composite (11).

Este clar că, în anumite împrejurări, combinarea a două materiale diferite, poate avea rezultate mai bune decât în cazul utilizării materialelor unitare. Un material compozit este obținut prin combinarea a două sau mai multe materiale, prin combinare, este un produs cu proprietăți superioare [4]. De asemena, se pare că unele materiale compozite preistorice au luat naștere din impulsuri artistice de moment, nefiind rodul unei decizii impuse de funcții specific planificate. Unele din cele mai deosebite materiale compozite, sunt cele realizate prin inserția pietrelor prețioase și lipirea cu adeziv pe suprafețe de marmură. Aditivii utilizați sunt rășini de conifere, smoală și rășini de la alte plante (11).

Apariția materialelor plastice, ca rezultat al descoperirii compușilor macromoleculari în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a deschis noi posibilități și în domeniul realizării de materiale compozite. La început s-au realizat compounduri specifice, prin înglobarea de diferiți aditivi în matricile polimerice. Realizarea de materiale plastice compozite a cunoscut un avât deosebit mai ales după descoperirea tehnopolimerilor și a principalilor polimeri cu aplicații speciale. Primele compozite s-au realizat prin armarea polimerilor cu fibre de sticlă. O dată acceptate aceste produse, mai ales în SUA, Europa și Japonia, gama polimerilor ramforsați a crescut foarte mult, în același timp multiplicându-se și sursele lor de realizare (11).

1.3.1CLASIFICAREA MASELOR CERAMICE DENTARE

Clasificarea maselor ceramice se poate face ținând cont de mai multe criterii: compoziție, în funcție de prezența sau absența substratului (scheletului) metalic, în funcție de temperatura de sinterizare, de microstructură etc (8).

Clasificarera maselor ceramice în funcție de compozitie. Există doua astfel de clasificări: dupa Sadoun – 1995 care cuprinde toate masele ceramice si după Probster – 1997 care se referă doar la masele ceramice pentru sistemele integral ceramice (8).

Clasificarea maselor ceramice în funcție de prezența sau absența substratului, aceeași clasificare a lui Sadoun din 1995 (8).

Clasificarea maselor ceramice după temperatura de sinterizare

– mase ceramice care sinterizeaza la temperaturi

– înalte (1200-1400 grade C)

– medii (1050-1200 grade C)

– joase (800-1050 grade C – vacuum) (8).

Clasificarea maselor ceramice în funcție de microstructură:

– ceramica cristalină

– ceramica necristalină (8).

Clasificarea maselor ceramice în funcție de structura atomica (Schuller si Hannicke):

– mase ceramice silicatice

– mase ceramice oxidice

– mase ceramice neoxidice (8).

Clasificarea maselor ceramice în funcție de tehnologia arderii:

– ceramica arsă în atmosfera de aer (la presiune atmosferică)

– ceramica arsă in vacuum (8).

Clasificarea maselor ceramice dupa modalitatea de prezentare:

– pulberi (frite)

– lingouri prefabricate pentru prelucrări ulterioare la cald

– lingouri prefabricate pentru prelucrări mecanice ulterioare la rece (8).

În funcție de domeniile de aplicabilitate in stomatologie:

– pentru confecționarea unor proteze unidentare

– pentru tehnica metalo-ceramica

– punți total ceramice

– pentru confecționarea dispozitivelor corono radiculare

– pentru confecționarea dintilor artificiali

– pentru realizarea implantelor

– ca materiale de adaos la mase de ambalat, agenți abrazivi sau de lustruit, materiale de obturație (12).

În funcție de tehniologia confectionării unor piese protetice:

– ardere pe folie de platină

– metalo-ceramica

– dinți artificiali

– sisteme speciale (12).

Clasificarea lui Besler, după sisteme tehnologice:

ceramica de miez

ceramica sticloasă

ceramica pe bază de folie

tehnici galvanice

metalo-ceramica

ceramica mixtă

ceramica armată

ceramica prelucrabilă mecanic

în funcție de modalitatea de utilizare:

– mase ceramice pentru proteze unidentare total ceramice:

– pe bază de feldspat

– ceramică turnată

– ceramică cu miez armat: – ceramică aluminoasă

– ceramică magnezică

– mase ceramice arse pe aliaje : – laminate

– turnate

– sinterizate (13).

La ora actuală masele ceramice pot fi utilizate în stomatologie în urmatoarele situații:

1.      pentru confecționarea protezelor unidentare

a.       incrustații

b.      coroane jacket

2.      punți integral ceramice

3.      pentru placarea unor suprafețe metalice (tehnica metalo – ceramică)

a.       coroane mixte

b.      punți mixte

4.      realizarea imtelor ceramice

5.      dispozitive corono – radiculare ceramice

6.      dinți artificiali

7.      fațete ceramice prefabricate (14).

1.3.2 CLASIFICAREA COMPOZITELOR

Compozitele, cele care se folosesc in domeniul dentar, se clasifică, după tipul și mărimea materialului de umplutură si anume (macro- și micro-, nano-umplutură, hibrid). După tipul de inițiere a polimerizării avem (chimică, termică sau fotochimică) și după vâscozitate (15).

Compozitele cu actiune de polimerizare duală folosesc atât inițierea chimică cât și fotochimică (oricare dintre ele, sau amândouă realizând polimerizarea compozitului) și sunt folosite de regulă pentru cimentări fie de coroane sau fie pivoți, atunci când lumina are posibilitatea să nu se poată penetra. Zonele convenabile luminii, vor fi fotopolimerizate, însă cele care nu vor beneficia de inițiere fotochimică, vor beneficia de inițierea chimică a polimerizării (15).

Vâscozitatea, facand parte din clasificare, determină doua caracteristici si anume : curgere și alunecare, din timpul introducerii materialului. Compozitele fluide, conțin puțină umplutură, si o cantitate mare de rășină, cu proprietăți fizice diminuate. Aceste compozite de obicei sunt folosite pentru a obtura fosete ori cavități reduse sau ca lineri sub obturații. Un compozit solid, cuprinde particule de sticlă, introduse în rășină specială, pentru o consistență fermă și o contracție minimă de priză. Este nesigur dacă straturile se solidarizează adecvat intre ele, deoarece este puțină rășină disponibila oxigeno-inhibată de care se leaga stratul celalalt de compozit. Studiile ne informeaza, că aceste compozite solide, dispun de o longevitate, asemenator compozitelor convenționale (15).

Umectarea structurilor dentare dure, de către compozitul solid este greoaie, astfel, căptușirea marginilor cavității, cu compozit fluid, sau cu ciment ionomer de sticlă, dispune de o procedura obișnuită (15).

1.4.1 INDICAȚIILE LUCRĂRILOR DENTARE METALO – CERAMICE

–   Din punct de vedere fizionomic, masticator, biologic, al ocluziei funcționale, în orice fel de edentații, este element de agregare ideal (16).

–   Reface morfologia dinților frontali și morfologia dintilor laterali, care descriu modificări de volum și de formă, datorită lipsei de substanță produse de carie, displazii, fracturi și abraziuni (16).

–   Restaurează fizionomia cromatică a coroanelor dinților care sunt devitali (16).

–   Restaurează din punct de vedere morfologic, un grup de dinți, pentru a putea asigura condițiile ocluziei funcționale (16).

1.4.2 INDICAȚIILE LUCRĂRILOR DENTARE METALO – COMPOZITE

În general, in toate situațiile unde sunt precizate lucrările metalo – acrilice. Coroana metalo – compozită este mult superioară calitativ, dar si din punct de vedere financiar (17).

În cazurile unor restaurări întinse, Când situația financiară este mai slabă, și când e vorba de anumite cazuri, cu restaurări întinse, când nu exista posibilitatea executării unor lucrări metalo – ceramică (17).

Alte situații unde există o recomandare specifică din partea medicului : lucrări provizorii, ocluzii nefavorabile (17).

În afară de coroanele și punțile dentare, compozitul se mai utilizează și pentru execuția de fațete dentare sau al inlay-urilor ori onlay-urilor. Deși inlay-urile ori fațetele ceramice reprezintă o stabilitate cromatică mai mare, compozitele de ultima generație pot asigura o estetică destul de bună și o durată de viată rezonabilă. Inlay-urile și fațetele care sunt confectionate din compozit, din punct de vedere al costului sunt și mult mai ieftine (17).

1.5 CARACTERISTICIILE COROANEI MIXTE METALO-CERAMICE

Din punctul de vedere al esteticului, restaurarea protetica fixa metalo-ceramica reprezintă restaurarea ideală, datorită stabilității cromatice, nuanței coloristice, al translucidității și al lustruirii permanente sau finale (17).

Aspectul fizionomic este durabil cu timpul, fiind întotdeauna superior față de efectul fizionomic prezentat de restaurările protetice fixe metalo-acrilice ori metalo-compozit (17).

Din aspectul procesului masticator și din punctul de vedere al stabilității
ocluziei funcționale, pot să ia parte în mod eficient în triturarea
alimentelor și la păstrarea contactelor dento – dentare permanente. Masa ceramică care se finalizează
prin stratul de glazură, prezintă o rezistență la uzare mai mare, față de cea
care nu conține acest strat, dar, din punct de vedere durabil, la compresie e aceeași (17).

Din alt punct de vedere, si anume cel biologic, tolerabilitatea biologică a ceramicii este mult ridicata celor acrilice. Masele ceramice, sunt tolerate foarte bine de țesuturi, găsindu-se inerte (17).

1.6 REALIZAREA COMPONENTEI METALICE A COROANELOR MIXTE

METALO – CERAMICE ȘI METALO – POLIMERICE

Până de curând, componenta metalică a unei restaurari protetice fixe metalo – ceramic, cat si restaurarea protetica fixa metalo – compozit, mergea sa se realizeze doar prin turnare. În ultimii ani, au trebuit sa se impuna si alte procedee, dintre care amintim galvanizarea și sinterizarea. Cu toate că, tehnicile de confectionare a scheletului metallic, tind sa se diversifice incontinuu, turnarea reda încă, procedeul de elecție pentru realizarea componentei metalice a restaurarii protetice fixe metalo – ceramica si restaurarii protetice fixe metalo – compozit. Scheletul metalic turnat, trebuie să infatiseze o grosime cât mai redusă, cel puțin din motive de economie tisulară (18).

Unul dintre cele mai importante aspecte asupra căruia revenim, este acela că, stopurile ocluzale nu trebuie să se gaseasca niciodată pe joncțiunea aliaj-ceramică, sau aliaj-compozit, ci la o distanta aproximativa de aceasta (18).

Classic, după cum am mai amintit, scheletul metalic al restaurarii protetice fixe metalo-ceramica si restaurarile protetice fixe metalo-compozit se realiza prin turnare din aliaje nobile, nenobile și, mai recent, din titan. Alternative “nobile” de realizare a scheletelor metalice a restaurarilor protetice fixe metalo-ceramica și restaurarile protetice fixe metalo-compozit, sunt reprezentate de galvanizare, sinterizare, ambutisare si tehnici de frezare CAD/CAM, fiecare cu avantaje si dezavantaje (18).

Schelete metalice turnate din aliaje nenobile :

din punct de vedere tehnologic, realizarea unei restaurari protetice fixe metalo-ceramica sau a unei restaurari protetice fixe metalo-compozit cu schelet metalic turnat din aliaje nenobile nu diferă prea mult de confecționarea unei restaurari protetice fixe metalo-ceramice sau de confectionarea unei restaurari protetice fixe metalo-compozit cu schelet metalic turnat din aliaje nobile (18).

În cazul aliajelor nenobile este necesară utilizarea unei mase de ambalat cu coeficient crescut de expansiune. Pe aceste schelete metalice vor fi arse mase ceramice convenționale (temperatura de ardere 900 – 980 grade C). Deoarece aliajele nenobile au un coeficient de dilatare termică mai crescut, trebuie respectate anumite particularitați în fazele de depunere și ardere a masei ceramice, pentru a evita apariția fisurilor datorate tensiunilor interne ale scheletului metalic. Aceste fisuri pot apare și la cateva ore sau zile de la arderea masei ceramic (18).

Proprietățile fizice ca și alte caracteristici pe care trebuie să le îndeplinească aliajele destinate metalo-ceramicii sunt reglementate prin norme elaborate de DIN 13927 V și NIOM-2. Dintre proprietățile mecanice ale acestor aliaje interesează cu precădere duritatea si modulul de elasticitate. Cu cât modulul de elasticitate este mai mare cu atât componenta metalică poate fi confecționată mai subțire (18).

1.7.1 ALIAJELE

Duritatea aliajului este cea care determină posibilitatea corectării raporturilor ocluzale, finisarea marginilor si ablația lucrărilor. Aceste aliaje sunt cercetate și verificate continuu în institutele de profil cum sunt cele din Marea Britanie (Laboratory of the Government Chemist-LGC), Franța (Laboratoire National d’Essaia-LINE) sau Olanda (Werkgroep Onderzock van Tandheelkundige Materialen-TNO) etc. În final aceste materiale sunt comercializate de diferite firme (18).

Datorită prețului de cost redus, a proprietăților fizice mai bune și a manipulării mai ușoare decât cele ale aliajelor nobile, aliajele pe bază de Co – Cr, Ni – Cr se utilizează la confecționarea protezelor fixe unidentare și pluridentare total metalice sau mixte (19).

1.7.2 CLASIFICAREA ALIAJELOR

Meyer clasifică aliajele nenobile în funcție de conținutul în crom și molibden în 5 clase :

Clasa I: Cr ≥ 20%;

Clasa II: Cr ≥ 16% și Mo ≥ 3%;

Clasa III: Cr < 16% și adaosuri de molibden;

Clasa IV: Cr < 16% și fără adaosuri de molibden;

Clasa V: aliaje ternare NI – Co – Cr (19).

Aliajele pe bază de Ni – Cr conțin 60 – 82% Ni și 7 – 25% Cr. Componenții de aliere cei mai frecvent utilizați sunt: molibdenul, aluminiul, manganul, siliciul, beriliul, cuprul, cobaltul, galiul, fierul, niobiul, staniul, titanul, zincul. Beriliul este prezent în cantități de 0,5 – 2% în unele produse (19).

Aliajele pe bază de Co – Cr conțin în general 53 – 70% Co, 20 – 32% Cr. Unele sisteme de aliaje Co-Cr conțin 2 – 6 % Mo. Ca și componentă de aliere se utilizează fierul, cuprul, siliciul, staniul, manganul, ruteniul (19).

Diferențe mici în compoziția aliajelor nenobile determină variații mari ale microstructurii și proprietăților acestor aliaje (utilizate la confecționarea restaurărilor protetice fixe). Experiența obținută cu un produs nu poate fi extinsă asupra altor produse (19).

Aliajele pe bază de Ni-Cr au limita de curgere remanentă de 300 – 600 N/mm², rezistența la tracțiune de 500 – 100 N/mm² și alungirea la rupere de 4 – 40% (19).

Aliajele Co – Cr au o limită de curgere remanentă de 370 – 650 N/mm², rezistența la tracțiune de 550 – 800 N/mm² și alungirea la rupere de 3 – 15 % (19).

Intervalul de topire al celor două tipuri de aliaje este cuprins între 1232 – 1454 grade C. Suprafața șlefuită a celor două tipuri de aliaje are o culoare alb – argintie. Au o densitate mică, aproximativ de 8 g/cm3. Modul de elasticitate prezintă valori de 207 GN/mm² (19).

Sunt aliaje cu duritate crescută. Valorile durității Rockwell sunt în jur de 50, ale durității Vickers în jur de 500. Duritatea aliajelor fiind dată de producători în diferite unități de masură, care nu pot fi echivalate, nu reprezintă un criteriu de departajare a aliajelor. De aceea pentru aprecierea lor, trebuie luate în considerare alte mărimi și metode de testare, ca de exemplu: modul de elasticitate, limita de curgere remanentă, alungirea la rupere, rezistența la oboseală, rezistența la coroziune în vivo (19).

CAPITOLUL II

PARTEA SPECIALĂ

2.1 SCOPUL STUDIULUI

Din dorinta de a ne convinge, in baza unor studii proprii, care dintre cele două tipuri de restaurari protetice fixe, cele bazate pe coroane mixte metalo – ceramice sau cele care au in componenta lor coroane mixte metalo – polimerice, sunt mai indicate, atat din punct de vedere al refacerii morfologiei dentare, al redarii unei estetici optime a zonei cat si al integrarii din punct de vedere morfofunctional, in vederea restaurarii unui câmp protetic din zona frontala inferiora, am optat pentru realizarea în paralel a celor doua tipuri de restaurari protetice fixe pluridentare, astfel incat sa poata fi surprinse concomitent toate detaliile care au vizat elementele de tehnica si metodele de lucru puse in aplicare.

2.2 MATERIALE ȘI METODA

Restaurările protetice fixe mixte, metalo-ceramice si metalo-polimerice se realizeazăca urmare a parcurgerii unui numar mare de etape clinico – tehnice, etape care au fost amintite mai sus în partea generală. Etapele de realizare variază atat în funcție de fiecare tip de restaurare protetica fixă cat și de materialul din care sunt confecționate. Am optat pentru metoda clasică si am ales ca ambele restaurări protetice fixe, adică restaurarea protetică fixă pluridentara metalo – ceramica si restaurarea protetică fixă pluridentara metalo-polimerica să fie realizate pe acelasi model de lucru.

Pentru inceput, am verificat integritatea si calitatea amprentei (Fig.1) astfel incat sa nu fie intampinate dificultati in realizarea modeluilui de lucru datorita unor eventulae inexactitati sau discontinuitati a materialelor de amprenta.

Fig.1. Amprenta în lingură standard după igienizare și dezinfecție.

2.3 REALIZAREA MODELULUI DE LUCRU

Pentru realizarea modelului de lucru am utilizatl un gips extradur de clasa a IV-a (GC FUJIROCK, Leuven, Belgia).

Materialele necesare obtinerii modelului de lucru au fost: bolul de cauciuc pentru vacuum-malaxor, vacuum-malaxorul, o spatulă, apă distilata, gipsul extradur amintit mai sus, măsuță vibratoare, soclatorul, aparatul Pindex, pinuri cu teacă, lacul izolator și bineinteles conformatorul necesar pentru realizarea soclului.

Foarte important de precizat am considerat urmatorul detaliu si anume ca pentru malaxare au fost folosite instrumente curate și fără resturi de gips vechi. Pulberea de gipsuri extradure (Fig.2) și apa distilată (Fig.3) au fost dozat respectand cu strictete indicațiile producătorului.

În bolul de cauciuc al vacuum-malaxorului a fost adăugata pulberea de ghips extradur abia apoi apa distilată, respectând cu strictete raportul apă/pulbere conform indicațiilor recomandate de producător.

Fig.2 Pulberea de gips extra-dur. Fig.3 Apa distilată predozata pregătită pentru malaxare.

A urmat malaxarea cu vacuum-malaxorul (Sirio, Meldola, Italia)(Fig.5) până în momentul formării unei paste de consistenta omogena, operatiune ce a durat aproximativ 1 minut.

Fig.4 Vacuum-malaxorul.

Următorul pas a constat in poziționarea amprentei mandibulare pe măsuța vibratoare și in turnarea pastei de gips în amprenta. Timpul de priza a gipsului extradur a fost de 60 de minute dupa care a urmat demularea modelului din amprenta si am realizarea modelul de lucru (Fig.5).

Fig.5 Modelul din gips extra-dur, clasa a IV-a dupa demularea amprentei.

La amprenta maxilara, antagonista, (Fig.6) turnarea modelului propriu-zis a fost realizata in aceeasi maniera, singura excepție fiind aceea că pasta de gips extradur, (pentru a realiza modelul maxilar asa cum am specificat) a fost turnată în siliconul de duplicare.

Fig.6 Siliconul de duplicare pentru modelul maxilar pe masuta vibratorie.

După turnarea modelelor, timpul de priza a gipsului extradur a fost 60 de minute. După priza gipsului extradur am efectuat demularea modelului maxilar asa cum poate fi observant in figura ,,7,, (Fig.7).

Fig.7 Modelul maxilar realizat din gips extradur alb.

După demularea cu grija a amprentelor, astfel incat sa nu se produca vreo fractură a modelelor, baza modelului a fost șlefuita la soclator, pentru a fi perfect plană cu planul mesei . Am utilizat aparatul de soclat (Sirio, Meldola, Italia) (Fig.8).

Fig.8 Soclatorul Sirio și modelul mandibular în preoces de șlefuire.

După ce baza modelului a fost slefuita la soclator, modelele, atat cele de lucru cat si cel antagonist, au fost introduse într-un cuptor de încălzire la 90C timp de 1 ora pentru a le mări rezistența. După ce modelele au fost scoase din cuptorul de încalzire, au fost realizate cu ajutorul aparatului Pindex (Sirio, Meldola, Italia) (Fig.9).orificii în modelele de lucru.

Fig.9 Aparatul Pindex.

În orificiile forate am introdus pinurile (Fig.10) pe care le-am lipit cu cianoacrilați. Cu o freză circulară, am creat apoi retenții antirotaționale (Fig.11) în dreptul fiecărui pin, pentru ca bonturile să fie stabile.

Fig.10 Introducerea și fixarea pinurilor. Fig.11 Retenții antirotaționale create cu freză circulară.

Următoarea etapă, după poziționarea si fixarea pinurilor, urmată de crearea de retenții antirotaționale, a fost introducerea tecilor pe pinuri (Fig.12).

Fig.12 Introducerea tecilor pe pinuri.

Cu o pensulă, a fost izolata apoi baza modelului cu izolator gips-gips (Infradent, Baia Mare, România). Izolarea a fost urmata de poziționarea modelului în conformatorul pentru soclul pregătit în prealabil.

Pentru confecționarea soclului s-a optat pentru Sistemul Master-Split (Bredent, București, România) (Fig.13). S-a utilizat in acest scop gips de clasa a III-a Moldano (Heraeus Kulzer, Hanau, Germania) (Fig.14).

Fig.13 Sistemul Master Split.

Gipsul albastru Moldano de clasa a III-a, a fost cântărit, astfel incat au fost folosite 100 grame pulbere gips pentru realizarea unui singur soclu. Au fost măsurati apoi 24 mililitri apă pentru cele 100 grame gips per soclu. Pentru omogenizarea si amestecarea gipsului, am folosit vacuum-malaxorul (Sirio, Meldola, Italia). Gipsul obtinut după malaxarea cu vacuum-malaxorul a fost turnat în conformatorul destinat realizarii soclului.

Fig.14 Soclul modelului din gips de clasa III.

După definitivarea reactiei de priza a gipsului pentru soclu, fenomen care durează aproximativ 1 ora, modelul a fost demulat (Fig.15) cu atenție, din conformatorul pentru soclu după care a fost supus unui procedeu de încalzire pentru a-i spori rezistența. Cuptorul a fost setat la temperatura 70 grade C pentru un interval de timp de o ora ( 1 h= 60 min).

Fig.15 Demularea modelelor din conformatorul pentru soclu.

După uscarea modelului, următorul pas a constat in montarea modelului maxilar și mandibular în articulatorul semiprogramabil pe care l-am verificat în prealabil, pentru a vedea dacă conține toate componentele și dacă efectuează mișcările necesare. Am respectat următoarele repere de montare în articulator: planul de orientare ocluzală sa fie paralel cu planul mesei de lucru, linia mediană a modelului trebuie să corespundă cu linia mediană a articulatorului.

Cu ajutorul unui disc de secționat modele (fig.16), fiecrae bont a fost secționat mezial si distal până la nivelul soclului.

Fig.16 Disc de secționat modele.

După ce bonturile au fost secționate (Fig.17), cu ajutorul frezelor de gips (Fig.18) am realizat deretentivizarea bonturilor (Fig.19) apical pana la limita preparației gingivale.

Fig.17 Model secționat. Fig.18 Freze pe care le vom utiliza pentru prepararea bonturilor.

Atenția a fost sporită, deoarece există riscul, ca prin frezaj, să fie modificate limitele preparației marginale. Pentru restaurarea protetică fixă metalo-polimerica bontul a fost preparat fără prag , preparative tangential (Fig.20). Acest tip de preparație are ca indicație majora dinții cu diametre reduse precum incisivii inferiori. În schimb, pentru restaurarea protetică fixă metalo-ceramică am decis sa respectam standardele protetice in vigoare astfel ca limita cervicala a preparatiei a fost realizata in chanfrein (Fig.21).

Fig.20 Preparație tangentiala. Fig.21 Preparație sub formă de chanfrein.

2.4 REALIZAREA MACHETEI DIN CEARA

2.4.1 MACHETA RESTAURĂRII PROTETICE FIXE METALO-COMPOZIT

Pe bonturi a fost aplicat lac distanțor (MICRO-LAC, Vilamalla Girona, Spania) (Fig.22) deoarece între suprafața internă a machetei și bont trebuie să existe un spațiu destinat cimentului, respectiv materialului de fixare (fig.23). Bonturile au fost ulterior izolate cu izolator gips-ceară Infrainsolit (Infradent, Baia Mare, România).

Fig.22 Lac distanțator. Fig.23 Bonturile date cu lac distanțator.

Odata izolatoorul aplicat pe bonturi, a urmat să realizarea capelor prin imersie în baie de ceară. S-a utilizat aparatul (ThermoWax, Daegu, Korea) (fig.24). Aparatul a fost setat la 95C, pentru a încălzi ceara de imersie Creativ Wax Dipping (Infradent, Baia Mare, România), iar in momentul in care ceara a ajuns la temperatura fixată au fost realizate capele.

Fig.24 Baița de ceară pentru realizarea capelor.

Dupa racirea completa a capelor pe bont, a fost secționata ceara până la limita marginală, iar surplusul a fost îndepărtat, apoi capele au fost mobilizate. Am verificat apoi suprafața internă a machetelor și le-am repoziționat pe bonturi. Cu ajutorul cerii de colet (Infradent, Baia Mare, România) (fig.25) a fost realizata închiderea marginală.

Fig.25 Inchiderea marginală cu ceară de colet.

După ce capele au fost realizate, cu ceară de modelaj au fost consolidate proximal capele intre ele (Fig.26).

Deoarece am realizat o restaurare protetică metalo-polimerica integral fizionomică, pentru retenția compozitului, am avut nevoie de macroretenții (fig.27). Au fost folosite retențiile perlate (Astar Montero, Cluj-Napoca, România), care le-am atasat cu ajutorul unui lac distantator.

Fig.26 Macheta restaurării metalo-compozit. Fig.27 Retenții perlate.

2.4.2 MACHETA RESTAURĂRII PROTETICE FIXE METALO-CERAMICĂ

Macheta restaurării protetice fixe metalo-ceramice a fost realizata astfel: bonturile au fost tratate cu lac distanțator (Fig.28). După ce lacul s-a întărit, pe bonturi s-a aplicat un izolator gips-ceară, apoi au fost realizate capele de ceară tot prin imersie. Capele au fost mobilizate de pe bont, ca si în cazul restaurării metalo-polimerice.

Fig.28 Bonturile dupa aplicarea lacului distanțator.

Consecutiv, a fost realizata închiderea marginală cu ceară de colet. În cazul machetei restaurării protetice fixe metalo-ceramice, față de macheta restaurării protetice fixe metalo-polimerice, am imitat la coletul machetei pragul sub formă de chanfrein (Fig.29).

Fig.29 Capele și închiderea marginală. Fig.30 Macheta restaurării metalo-ceramice

După realizarea capelor, ca și în cazul machetei restaurării protetice fixe metalo-polimerice, cu ceară de modelaj am realizat legătura dintre cape (fig.30). Nu am folosit ca macroretenții, retenții perlate deoarece în tehnologia restaurăriilor protetice fixe metalo-ceramice macroretențiile sunt contraindicate.

2.5 PREGĂTIREA MACHETELOR PENTRU AMBALARE. AMBALAREA

Pregătirea pentru ambalare și ambalarea celor doua machete, macheta restaurării metalo-compozit, respectiv, macheta restaurării metalo-ceramică, le-am realizat împreuna.

Mai întâi, am lipite tije de turnare cu diametrul de 2,5 mm (Fertisol KFT, Budapesta,Ungaria) (fig.31) pe fața orală a machetelor, într-un unghi de 45.

Fig.31 Tije de ceară de 2.5 milimetri, Fertisol KFT, Budapesta,Ungaria.

Apoi a fost realizata lipirea rezervorului principal cu ceară de 4.0 mm (Wachsprofile wp, BREDENT, Bucuresti, Romania) (fig.32). Ulterior am realizat lipirea tijelor in vederea aplicarii conului de turnare (fig.33) si am îndepărtat mechetele de pe bonturi.

Fig.32 Ceară cu diametrul de 4.0 milimetri, Wachsprofile wp, BREDENT, București, România.

Fig.33 Tijarea machetei din ceară, aplicarea rezervorului pricipal si a conului de turnare.

După îndepărtarea machetei de pe model, aceasta a fost fixata și am lipita pe con în conformator. Am verificat ca macheta să fie așezată în centrul conformatorului (fig.34). apoi am realizat detensionarea machetelor (fig.35). Aceasta detensionarea a fost facuta cu scopul de a obține suprafețele machetei curate, fără impurități și acizi grași. În urma stresului acumulat de ceară în timpul machetării și datorită încălzirii și răcirii acesteia, macheta se deformează, iar pentru prevenirea acesteia este obligatorie detensionarea ei. Am realizat aceasta cu ajutorul detensionantului de suprafață (Tensio-SIL, Budapesta, Ungaria), prin pulverizare.

Fig.34 Fixarea și lipirea machetelor în centrul conformatorului. Fig.35 Detensionarea machetelor.

Initial am aplicat linerul (Fertisol KFT, Budapesta, Ungaria) în interiorul ringului de turnare. Ringul de turnare este metalic (fig,36) și este un conformator în care am realizat tiparul machetei. Linerul are rolul de a permite o expansiune mai mare a masei de ambalat. Ringul a fost fixat în interiorul conformatorului în care am fixat macheta și s-a verificat dacă macheta era centrată față de pereții ringului.

Fig.36 Ring metalic pentru turnare.

Pentru ambalare, s-a folosit o cantitate de 300 grame de masa de ambalat Calibra Express (fig.37) (fig.38), lichid Expanssor în cantitate de 72 ml (fig.39).

Fig.37 Masa de ambalat Calibra Express. Fig.38 masa de ambalat in cantitate de 300 gr.

Fig.39 Lichid expansor 72 ml.

300 grame de masă de ambalat Calibra Express (Protechno, Madrid, Spania) și 72 ml lichid special Expansor (Protechno, Madrid, Spania) au fost omogenizate cu o spatulă de plastic in bolul de cauciuc al vacuum-malaxorului (Sirio, Meldola, Italia). După omogenizare, bolul închis ermetic și atasat în aparatul de vacuum-malaxor (Sirio, Meldola, Italia) a permis setarea vacuum-malaxorului la 1 minut. Gipsul a fost malaxat, conformatorul cu ring asezat pe masuța vibratoare, masa de ambalat a fost turmnata înlăuntrul ringului, până a ajuns în dreptul suprafeței interne a machetelor. Apoi cu ajutorul unui instrument de aditie “picurător,, am introdus masa de ambalat în interiorul machetelor pentru a nu prinde bule de aer. Am continuat umplerea ringului (fig.40) turnand masa de ambalat în interiorul lui.

Fig.40 Ringul metalic umplut cu masa de ambalat.

2.6 PRE-ÎNCĂLZIREA ȘI ÎNCĂLZIREA TIPARULUI

După priza masei de ambalat, conformatorul a fost demulat de pe ringul metalic si tiparul a fost introdus în cuptorul de preîncălzit (fig.41). Rolul preincalzirii este de a usca tiparul, de a eliminarea ceara și de a declanșa expansiunea termica în incinta cuptorului.

Fig.41 Cuptorul de preîncălzire (Sirio, Medola, Italia).

Procedeul presupune încălzirea tiparului într-un cuptor cu posibilitatea de a regla temperatura, pe care am setat-o la 850C. Foarte important a fost sa orientam conul de turnare inspre podeaua cuptorului (in jos) atunci cand asezam tiparul în cuptor. Timpul de staționare a tiparului în cuptorul de preîncălzire, a fost de 30 minute.

2.7 TOPIREA ȘI TURNAREA METALULUI

După intervalul de timp de 30 minute, tiparul a fost preluat cu ajutorul unui clește special și așezat lângă creuzetul din mașina de turnat metal (fig.42). În creuzet s-a adaugat cantitatea de metal necesară realizării scheletului metallic, cântărita în prealabil. Pentru determinarea cantității de metal s-a tinut cont de câteva elemente: volumul piesei care urmează a fi turnată, volumul total al rețelei de turnare si greutatea specifică a aliajului.

Fig.42 Mașina de turnat metal FORNAX Bego, Germania.

Pentru turnarea scheletului metalic am folosit aliaj Realoy (Ivoclar Vivadent, Viena, Austria) (fig.43). Acest aliaj se utilizează atât pentru a turna scheletul metalic al restaurării protetice fixe metalo-polimerice, cât și pentru turnarea scheletului metalic al restaurării protetice fixe metalo-ceramice, cantitatea determinată fiind de 36 g.

Fig.43 Aliajul Realoy.

Aliajul a fost introdus în creuzetul aparatului de turnare, au fost facute toate verificările necesare pentru o turnare corectă, dupa care capacul a fost închis. Am acționat butonul de începere a topirii metalului la 930C. Urmărind printr-o sticla specială pentru protecție când metalul se topeste, în momentul când am observat că deasupra metalului topit s-a format o peliculă de oxizi și impurități, am acționat butonul de începere a turnării. Imediat a început rotirea centrifugii din aparatul de turnat și astfel s-a realizat turnarea metalului care a intrat în masa de ambalat (Fig.44).

Fig.44 Tiparul după turnare.

2.8 DEZAMBALAREA ȘI SABLAREA METALULUI

Am realizat dezambalarea după răcirea lentă a tiparului și a piesei turnate după ce tiparul a ajuns la temperatura camerei. Dezambalarea s-a realizat cu ajutorul unui ciocan, cu bătăi slabe și cu atenție pentru a nu deforma scheletul metalic (Fig.45).

Fig.45 Dezambalarea lucrării metalice.

A urmat curățarea suprafețelor metalice de resturi de masă de ambalat și de oxizi prin sablarea scheletului metalic (fig.46). Am realizat sablarea cu oxid de aluminiu (Renfert, Hilzingen, Germania) (fig.47) la sablatorul Basic Master (Renfert, Hilzingen, Germania) (fig.48). Tot prin sablare se realizează condiționarea scheletului metalic. După sablare am verificat cu atenție piesele turnate, pentru a constata daca au sau nu au apărut defecte de turnare în timpul acestor etape.

Fig.46 Scheletele metalice sablate. Fig.47 Oxid de aluminiu pentru sablat.

Fig.48 Sablatorul Basic Master.

2.9 PRELUCRAREA MECANICĂ A SCHELETULUI METALIC

După sablare s-a realizat sectionarea tijelor de turnare, cu ajutorul micromotorului Marathon M-N7 (Beijing, China) (fig.49) și a unui disc separator (fig.50). Dupa sectionarea tijelor de turnare, am realizat adaptarea fiecărei cape în parte pe bont, apoi a întregului schelet metalic pe bonturi.

Fig.49 Micromotor Marathon. Fig.50 Disc separator.

Pentru adaptarea scheletelor metalice pe modelele de lucru, am folosit spray de ocluzie (fig 51), freze pentru prelucrat metal cât și discuri-piatră (fig.52).

Fig.51 Spray ocluzie. Fig.52 Freze și disc-piatră pentru metal.

Deoarece am realizat atat o restaurare protetică fixă metalo-polimerica integral fizionomica cât și o restaurare protetică fixă metalo-ceramica integral fizionomica am sablat atât în interiorul cât și în exteriorul scheletelor metalice (fig.53).

Fig.53 Adaptarea scheletelor metalice și sablarea acestora.

REALIZAREA COMPONENTEI FIONOMICE

2.10.1 REALIZAREA COMPONENTEI FIZIONOMICE A RESTAURĂRII PROTETICE FIXE METALO-POLIMERICE

Pentru placarea componentei fizionomice a restaurării protetice fixe metalo-polimerice, am ales, în prima fază, să aplic un strat de Primer (Fig.54). Primer-ul este o pastă polimerica care în combinație cu soluția specială pentru primer, are rolul de a face legătura dintre scheletul metalic si opaquer.

După ce stratul de primer a fost fotopolimerizat cu ajutorul lampii (Quick), am aplicat pe scheletul metalic 3 straturi de opaquer (Fig.55), fiecare strat fiind supus unui regim de fotopolimerizare (Fig.56), (Fig.57).

Fig. 54 Primer pentru legătura dintre metal si opac.

Fig.55 Opac NEXCO pentru scheletul metalic Fig.56 Lampa fotopolimerizatoare Quick.

al restaurării metalo-compozit.

După aplicarea si fotopolimerizarea celor 3 straturi de opaquer, am aplicat pentru un model de lucru, cu o spatulă, 1 straturi de dentină și stratul incizal, fiind gata la proba de biscuite (fig.58).

Fig.57. Straturile de opaquer aplicate pe scheletul metalic al restaurării metalo-polimerice.

Fig.58. Rasina diacrilica compozita ( materialul polimeric) la proba de biscuite.

Fiecare strat de material polimeric (SR Adoro, Ivoclar Vivadent) a fost supus unui regim de fotopolimerizare cu lampa Quick. Apoi a urmat prelucrarea si lustruirea cu freze, pufuri și paste de lustruit special, restaurarea protetică fixă metalo-polimerica fiind finalizată (Fig.59) (Fig.60).

Fig.59 Restaurarea protetică metalo-polimerica. Fig.60 Restaurarea protetică metalopolimericat

finalizată,. Aspectul fetei vestibulare. finalizată. Aspectul fetei linguale.

REALIZAREA COMPONENTEI FIZIONOMICE A RESTAURĂRII PROTETICE FIXE METALO-CERAMICE

In vederea realizarii componentei fizionomice a restaurarii protetice fixe pluridentare metalo-ceramice, scheletul metalic a necesitat o degresare prealabila etapelor tehnologice de depunere a componentei fizionomice ceramice. După degresare s-a realizat oxidarea scheletului metalic, acest lucru fiind necesar pentru a crea o stransă legătură între metal și materialul ceramic. Oxidarea a fost facuta în cuptorul de ceramică (Fig.61), la temperatura de 960C.

La sfârșitul programului de oxidare, scheletul metalica fost scos din cuptor și lăsat la răcit. Dupa racirea completa s-a aplicat cu o pensula primul strat de bonding (Bredent, București, România). Iar scheletul metalic a fost introdus în cuptor, pentru ardere la temperatura de 980C.

După finalizarea programului de bonding, s-a trecut la aplicarea opaque-ului cu ajutorul unei pensule speciale, prinsă în pensă. Opaquer-ul si lichidul de opaquer pe care le-am utilizat apartin sistemului In Line System (Ivoclar Vivadent, Ellwangen Germania) (Fig.62).

Fig.61 Cuptor de ardere pentru ceramică, Vita.

Fig.62 Opaquer-ul si lichidul de opaq.

Aplicarea fiecaruia din cele 4 straturi de opaquer a fost secondata de introducerea scheletului metalic în cuptorul de ceramică la o temperatură de 890C, rolul opaquer-lui fiind acela de a masca metalul astfel incat acesta sa nu transpara prin componenta fizionomica (ceramica in cazul de fata)(fig.63).

Fig.63 Opaquer-ul după ultimul strat aplicat și ars în cuptor.

Pentru placarea componentei fizionomice a restaurării protetice fixe metalo-ceramice am optat pentru ceramica IPS d.SIGN (Ivoclar Vivadent, Ellwangen Germania) (fig.64).

Ceramica InLine oferă caracteristicile dintelui natural, conține la bază fluoroapatita și leucit, ionofluor ceea ce îi asigură o rezistență chimică ridicată materialului.

Fig.64 Ceramica INLINE folosită pentru placare.

Ulterior au fost depuse cu pensule și spatule speciale straturile de ceramică (fig.65). Pulberea de ceramică a fost transformata cu ajutorul unui lichid special in pasta ceramic.. S-a depus masa de dentină în straturi successive, cuajutorul unei pensule, dar fără ca scheletul metalic sa fie luat de pe model. Stratul incizal de ceramică l-am aplicat după straturile successive de dentină. Modelul cu infrastructura metalica, opaquerul si straturile de creramica a fost introdus în cuptorul de ardere a ceramicii. Programul de sinterizare ales s-a derulat la temperatura de 870C.

Fig.65 Pensule și spatule speciale pentru ceramică.

Consecutiv finalizarii programului de ardere a ceramicii, a fost nevoie de o corectură cu masă ceramică pentru incizal. Am realizat această operație la temperatura de 830C.

După terminarea acestei arderi, am urmat prelucrarea mecanică a ceramicii la micromotor cu freze speciale (fig.66).

Fig.66 Freze speciale pentru ceramică.

După prelucrarea mecanică a ceramicii, restaurarea protetică fixă metalo-ceramică a fost degresată, în urma degresării i-am aplicat stratul de glazură care a ars la temperatura de 860C. Glazura utilizata ( Ivoclar Vivadent, Ellwangen Germania) are rolul de a-i oferi strălucire lucrării finite a restaurării metalo-ceramică.

Aspectul celor doua lucrari finite metalo-ceramica si metalo-polimerica este redat in figura 67..

Fig.67 Restaurarile protetice metalo-ceramică și metalo-polimerica finalizate.

3.1. CONCLUZII

La finele studiului pe care l-am realizat, atât teoretic cât și practic, am ajuns la câteva concluzii privind etapele tehnologice de realizare atât a restaurarilor protetice fixe metalo-compozite cât și a restaurărilor protetice fixe metalo-ceramice.

Astfel:

1.În ceea ce privește tehnologia de realizare a unei restaurări protetice fixe pluridentare metalo-polimerice putem cu certitudine afirma ca se concretizeaza intr-un cumul de etape tehnologice mult mai laborioasă comparativ cu etapele tehnologice care au ca scop realizarea unei restaurări protetice pluridentare fixe metalo-ceramice.

2. De asemenea, am constatat ca etapa de machetare diferă atunci cand comparam restaurarea protetică fixă metalo-polimerica și restaurarea protetică fixă metalo-ceramică. În acest sens putem vorbi despre faptul că la macheta restaurării protetice fixe metalo-polimerice este nevoie de aplicarea macroretențiilor pentru susținerea materialului de placare, în schimb la cea de a doua, macroretențiile sunt cu desavarsire contraindicate.

3. Un al treilea aspect ar fi legat de faptul ca restaurarea protetică fixă metalo-polimerica este ușor de reparat în comparație cu restaurarea protetică fixă metalo-ceramică, care este destul de dificil de reparat in absenta unui sistem de adezivi destinat exclusive reparatiilor restaurailor mixte metalo-ceramice.

4. In ceea ce priveste partea estetică, între cele două lucrări protetice se poate observa o diferență majoră. Restaurarea protetică fixă metalo-ceramică prezintă o calitate foarte bună fiind în stare să imite dintele natural, fiabilitate cromatica si biocompatibilitate demonstrate clinic pe termen lung, in vreme ce la restaurarea protetică fixă metalo-compozit chiar daca initial apectul fizionomic si cromatica sunt satisfacatoare, instabilitatea cromaticii materialului polimeric (compozit) nu va intarzia sa apara nedorit de repede.

BIBLIOGRAFIE

https://www.scribd.com/doc/257515984/Coroana-Mixta-Metalo-Ceramica

http://ltciocan.ro/docs/teh_met-cerfinal1.pdf

https://docs.google.com/presentation/d/1jeuiwlyP0tRn3a94v5nofqsbfqVzHA2bCwv6DKjDQxA/edit?authkey=CJz_7d8G&pli=1#slide=id.i5

Dorin Bratu, Marius Leretter, Mihai Romanu et al: Coroana Mixta – Editia a doua – . Editura Helicon, Timisoara 1998

http://www.premierdental.ro/page/ro/17/Protetica.html

Dorin Bratu, Mihai Fabricky: Sisteme integral ceramice. Editura Helicon, Timisoara 1998

http://societateprotetica.ro/wp-content/uploads/conf.Bodnar.pdf

http://omicron.ch.tuiasi.ro/~inor/matmip/pdf/IMC.pdf

http://www.qreferat.com/referate/medicina/Ceramica-dentara336.php

http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Ceramica-dentara43788.php

http://www.dentalnews.ro/restaurari-directe-cu-rasini-evolutie-aplicatii-si-tehnici/

http://medicinadentara.blogspot.ro/2013/03/coroana-mixta-metalo-ceramica.html

http://www.infodentis.com/coroana-dentara-punte-dentara/acrilat-compozit.html

Dorin Bratu, Robert Nussbaum: Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe. Editura Signata, Timisoara 2001

Dorin Bratu, Carmen Colojoara, Marius Leretter et al: Materiale dentare in laboratorul de tehnica dentara. Editura Helicon, Timisoara 1994