Realizare Proiectu Tehnic Pentru Instalatiile Electrice Interioare Si Instalatiile de Curenti Slabi Ptr O Hala Industriala Si Corp Administrativ

3.TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

1.Enunțul temei:

Sa se realizeze proiectul tehnic pentru – instalațiile electrice interioare si instalațiile de curenți slabi(voce-date) pentru o hala industriala si corp administrativ.

2.Date inițiale:

– o parte din construcție este existenta

– cladirea este dotata – cu masini de debitat – cu apă

– cu laser

– cu bandă

– cu Chiller

– încălzire cu ventilo-convectori

3.Conținutul proiectului :

3.1. Partea scrisă:

3.1.1. Foaia de capăt

3.1.2. Cuprins

3.1.3. Descrierea generală a lucrărilor. Memoriu tehnic.

3.1.4. Specificații tehnice

2.1.4.1. Breviar de calcul

2.1.4.2. Caiete de ssrcini și fișe tehnice ale utilajelor

3.1.5. Listele cantităților de lucrări

3.1.5.1. Liste de cantități pentru lucrări

3.1.5.2. Liste de cantități pentru utilaje

3.1.5.3. Liste de dotări

3.2. Partea desenată

3.2.1. Plan de incadrare in zonă

3.2.2 Plan de situație

3.2.3. Planșele specifice categoriilor de lucrări proiectate

3.2.3.1. Plan parter. Instalatii iluminat

3.2.3.2. Plan parter. Instalatii prize

3.2.3.3. Plan etaj 1. Instalatii iluminat

3.2.3.4 Plan etaj 1. Instalatii prize

3.2.3.5 Plan etaj 2. Instalatii iluminat

3.2.3.6 Plan etaj 2. Instalatii prize

3.2.3.7 Plan parter. Instalatii curenti slabi

3.2.3.8 Plan etaj 1. Instalatii curenti slabi

3.2.3.9 Plan etaj 2. Instalatii curenti slabi

3.2.3.10 Plan instalatii paratraznet

3.2.3.11 Scheme tablouri electrice

3.3 Bibliografie

4. Locul de elaborare și perioada : Cluj-Napoca, Octombrie 2007 – Mai 2008

5. Consultanți: Ing. Miclaus Radu – Director S.C. INSTAL HOLDING S.R.L.

6. Data elaborării temei proiectului de diplomă: 15 octombrie 2007. Miclaus Radu – Director S.C. INSTAL HOLDING S.R.L.

6. Data elaborării temei proiectului de diplomă: 15 octombrie 2007

=== 15.BIBLIOGRAFIE ===

15.BIBLIOGRAFIE

Manualul de Instalații – Instalații electrice si de automatizare

Manualul Instalațiilor Electrice Schneider

I7-02 Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor electrice pina la 1000Vca si 1500V cc

GP 052-2000 Ghid pentru instalatii electrice cu tensiuni pina la 1000V c.a si 1500V c.c.

I20-2000 Normativ privind protectia constructiilor impotriva trasnetului.

I18-2002 Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor de telecomunicatii si semnalizare din cladiri civile si de productie.

STAS R 9321-72 Prefabricate electrice de joasa tensiune REV.4-79

STAS 12604-87 Protectia impotriva electrocutarii. Prescriptii generale

STAS 12604/4-89 Protectia impotriva electrocutarii. Instalatii electrice fixe. Prescriptii .

STAS 12604/5-90 Protectia impotriva electrocutarii. Instalatii electrice fixe. Prescriptii de proiectare, executie si verificare.

SR EN 60529/95 Grade normale de protectie asigurate prin REV.9/82 carcase. Clasificare si metode de verificare.

STAS 9638-74 Marcarea conductoarelor izolate pentru identificarea circuitelor instalatiilor electrice.

SR EN 60598-1/94 – Corpuri de iluminat

SR CEI 502/94 – Cabluri de energie cu izolatie si manta de P.V.C.

STAS 12604/3,4 – Protectia impotriva electrocutarii prin atingere indirecta. Instalatii electrice fixe.

SR 6990 – Tuburi izolante IPY din PVC

STAS 7933 – Tuburi etanse PEL

STAS 9562 – Accesorii pentru instalatii cu tuburi etanse PEL

STAS 552 – Doze de aparat si ramificatie

SR 6865 – Conducte din Cu sau Al cu izolatie de policlorura de vinil

STAS 5258 – Tablouri de distributie inchise pentru 500 Vca si pina la 1000 A

STAS 297-88 Culori si indicatoare de securitate. Conditii tehnice generale

STAS 2849/1…7-89 Iluminat. Terminologie

STAS 2612-87 Protectia impotriva electrocutarilor. Limite admisibile.

SR EN 60335-1-99 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic si scopuri similare.

SR EN 60529-95 Grade normale de protectie asigurate prin carcase. Clasificare si metode de verificare.

SR EN 60617-11-2001 Simboluri grafice pentru scheme electrice.

SR CEI 60598-2-22-1992 Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat de siguranta. Conditii tehnice speciale.

SR CEI 60364-1-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii fundamentale.

SR CEI 60364-2-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Definitii.

SR CEI 60364-3-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Determinarea caracteristicilor generale.

SR CEI 60364-4-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Protectia pentru asigurarea securitatii.

SR CEI 60364-5-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Alegerea si punerea in opera a materialelor si echipamentelor electrice.

SR CEI 60364-7-1997 Instalatii electrice ale cladirilor. Reguli pentru instalatii si amplasamente speciale.

SR CEI 60446-1997 Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice.

SR CEI 60536-199.5 Clasificarea echipamentelor electrice si electronice din punct de vedere al protectiei impotriva socurilor electrice.

SR EN 61008-1-94 Intreruptoare automate de curent diferential rezidual fara protectie incorporata la supracuranti pentru uz casnic si similar.

SR CEI 60332-1-1998 Incercarea la foc a cablurilor.

SR CEI 61662+A1-2000 Evaluarea riscului de avariere asociat loviturilor de trasnet.

SR CEI 61312-2000Protectia impotriva impulsului electromagnetic generat de trasnet.

STAS 6646/1-97 Iluminat artificial. Conditii generale pentru iluminatul in constructii.

STAS 6646/3-97 Iluminat artificial. Conditii generale pentru iluminatul in cladiri civile.

STAS 8275-87 Protectia impotriva electrocutarilor. Terminologie

STAS R9321-73 Prefabricate electrice de joasa tensiune.

STAS 11054-78 Aparate electrice si electronice. Clase de protectie contra electrocutarii

STAS 12993/11-91 Semne conventionale pentru instalatii electrice interioare.

P103-92 Instructiuni pentru dimensionarea si verificarea instalatiilor electroenergetice la solicitari mecanice si termice in conditii de scurtcircuit.

PE 107-95 Normativ pentru proiectarea si executarea retelelor de cabluri electrice.

PE 116-94 Normativ pentru incercari si masuratori la echipamente si instalatii electrice.

STAS 234-86 Bransamente electrice. Prescriptii generale de proiectare si executie.

PE 155-1992 Normativ pentru proiectarea si executarea bransamentelor electrice pentru cladiri civile.

STAS 6865 – Conducte de Cu sau Al cu izolatie de policlorura de vinil

STAS 7933 – Tuburi etanse PEL

STAS 6990 – Tuburi izolante IPY din P.V.C.

STAS 553/1 – Aparate de comutatie pina la 1.000V c.a. si pina la 4.000A

SR EN 60947-4-1/97 – Contactoare si ruptoare de joasa tensiune

STAS 552 – Doze de aparat si ramificatie

STAS 7757 – Cablu coaxial izolat in polietilena

SR EN 60947-2/93 – Intreruptoare automate de j.t. pentru uz general. conditii speciale

CEI 60 364-4-444-96 Instalatii electrice in constructii. Protectia la supratensiuni.

CEI 60 364-6-98 Instalatii electrice in constructii.

Legea 10/1995 Legea calitatii in constructii

P 118-99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor

MP 008-2000 Manual privind exemplificari, detalieri si solutii de aplicare a prevederilor normativului P 118-99, Siguranta la foc a constructiei

C 300-94 Normativ de prevenire si stingere a incendiilor pe durata executarii lucrarilor de constructii si instalatii aferente acestora

CE 1-95 Normativ privind proiectarea cladirilor civile din punct de vedere al cerintei de siguranta in exlploatare

C56-2002 Normativ pentru verificarea calitatii lucrarilor de constructii si a instalatiilor aferente

HG 766/1997 Hotarirea pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii

ME 005-2000 Manual pentru intocmirea instructiunilor de exploatare privind instalatiile aferente constructiilor

Legea nr. 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 646 din 26 iulie 2006

NGPM-02 Norme generale de protectia muncii

=== 10.PROGRAM DE CONTROL CALITATI ===

10.Program de control al calității lucrărilor

În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/95, normativului C56/85 și HG 273/94, participanții care concură la realizarea planului de control a urmăririi execuției, astfel încât lucrările executate să fie conforme cu prevederile normelor în vigoare, iar instalația executată să se încadreze în parametri normali de performanță, calitate și fiabilitate sunt:

B= Beneficiarul (dirigintele de șantier desemnat de acesta)

E= Executantul (responsabilul tehnic cu execuția)

P= Proiectantul (șeful de proiect)

Conform prevederilor Legii nr. 10/1995 secțiunea 3 art. 23d, executantul are obligația convocării factorilor ce participă la verificări cu minim 3 zile înainte de fiecare fază. Prezența proiectantului și certificarea de către acesta a calității lucrărilor executate este obligatorie pentru următoarele faze:

-predarea amplasamentului și trasarea lucrării (montarea aparatajelor și tuburilor de protecție)

-ori de cîte ori condițiile obiective de pe șantier impun modificarea soluțiilor proiectului

-la recepția la terminarea lucrărilor

-la recepția punerii în funcțiune

În timpul execuției se va face o verificare preliminară. După executarea instalației se va face verificarea definitivă, înainte de punerea în funcțiune, pe baza dosarului de instalații de utilizare prezentat la furnizor și cu solicitarea scrisă a verificării instalației de către acesta.

Verificarea preliminară presupune:

– verificarea înainte de montaj a continuității electrice a conductoarelor

– verificarea după montaj a continuității electrice a ianstalației înaintea acoperirii cu tencuială sau a turnării betonului de egalizare

– verificarea calității tuburilor electrice care se montează

– verificarea aparatelor electrice.

Verificarea definitivă cuprinde:

– verificări prin examinare vizuală (conf. art. 6.5. din normativ I7-02)

– verificări prin încercări

Verificarea prin examinare vizuală va cuprinde dacă:

-au fost aplicate măsuri pentru protecția împotriva șocurilor electrice prin atingere directă

-au fost instalate bariere contra focului sau alte elemente care trebuie să împiedice propagarea focului

-alegerea si reglajul dispozitivelor de protecție s-a executat corect, conform proiectului

-dispozitivele de separare și comandă au fost prevăzute și amplasate în locuri corespunzătoare

-materialele, aparatele și echipamentele au fost alese și distribuțiile au fost realizate în conformitate cu condițiile impuse de influențele externe

-culorile de indentificare a conductelor electrice au fost folosite conform condițiilor din normativul I7-02

-conexiunile conductoarelor au fost realizate corect

-materialele, echipamentele și utilajele au fost amplasate astfel încât sunt accesibile pentru -verificări și reparații, asigură funcționarea fără pericole pentru persoane și instalații

Recepția lucrărilor

Recepția lucrărilor se va efectua în strictă conformitate cu prevederile normativelor și legislației în vigoare. Fazele de recepție la lucrărilor sunt:

– recepția la terminarea lucrărilor

– recepția punerii în funcțiune

– recepția finală, după expirarea perioadei de garanției legală

Pe parcursul execuției lucrărilor se vor respecta întocmai prevederile proiectului de execuție, ale standardelor și normativelor în vigoare, ale tehnologiilor moderne de execuție pentru materialele care nu sunt încă asimilate în normativele românești – cu precizarea că acestea trebuie să fi obținut în prealabil agrementul tehnic.

Înainte de montare, toate echipamentele și materialele folosite vor fi inspectate vizual de către executant, pentru a putea depista din această fază eventualele defecte, neconcordanțe cu

nivelul de calitate prescris în certificatele de calitate și conformitate, sau cu prevederile prezentei documentații

grafic de eșalonare a lucrărilor privind Programul de control al calității

Notă:

1. Coloana cu nr. și data actului se completează la data încheierii documentului scris

2. Termenele la care va avea loc controlul, verificarea și recepția conform fazelor conținute în prezentul program, vor fi stabilite de beneficiar și executant și vor fi comunicate cu cel puțin 10 zile înainte tuturor participanților.

3. La recepția investiției un exemplar din prezentul program completat se va anexa la cartea construcției.

Beneficiar Executant Proiectant,

=== 11.PROGRAM DE CONTROL PE FAZE ===

11. PROGRAM DE CONTROL AL CALITĂȚII PE FAZE . DETERMINANTE

În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995, privind calitatea în construcții și a Ordinului M.L.P.T.L.nr. 31/N/1995 privind controlul Statului în fazele de execuție determinante pentru rezistența și stabilitatea construcțiilor

NOTĂ: Conform prevederilor legii nr. 10/1995 secțiunea 3 art. 23d, executantul are obligația convocării factorilor ce participă la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuției și asigurarea condițiilor necesare efectuării acestora, în scopul obținerii acordului de continuare a lucrului, cu minim 10 zile înainte de fiecare fază.

=== 12.CAIET DE SARCINI ===

12.CAIET DE SARCINI

12.1 GENERALITATI

Prezenta documentație conține principalele sarcini ce revin executantului lucrărilor de instalații electrice interioare de iluminat si prize.

La baza proiectării au stat datele din comanda beneficiarului, planurile de arhitectură ale construcției și prevederile standardelor și normativelor în vigoare.

Conductoarele electrice și tuburile de protecție se amplasează față de conductele altei instalații și față de elementele de construcție, respectându-se distanțele minime din tabelul 3.1 art. 3.5 din Normativul pentru proiectarea si executarea instalațiilor electrice cu tensiuni pana la 1000 V c.a. si 1500 V c.c., indicativ I7.

Pentru amplasarea cablurilor electrice se vor respecta distanțele prevăzute în normativul PE 107.

12.2 CONDIȚII SPECIFICE PENTRU TABLOURILE ELECTRICE

Tablourile de distribuție se amplasează cât mai aproape de racordul de branșament în spațiile comune de acces.

Între părțile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou, precum și între acestea și părți metalice legate la pământ se prevede o distanța de conturnare de minimum 30 mm și o distanța de izolare în aer de 15 mm.

Tablourile de distribuție se instalează astfel încât înălțimea laturii de sus să nu depășească 2,3 m. Fac excepție tablourile din locuințe pentru care se admite o înălțime de cel mult 2,5 m.

Fixarea tablourilor pe elementele de construcție se va face cu ajutorul diblurilor și șuruburilor. Trebuie acordată o importanță deosebită fixării tablourilor, pentru a se evita desprinderea lor de pe elementele de construcție, desprindere care ar pune în pericol sănătatea și confortul locatarilor.

12.3 MONTAREA COLOANELOR DE DISTRIBUTIE

Cablurile de forță utilizate pentru alimentarea tablourilor de distribuție vor fi de tip CYY/CYAbY montate in jgheab metalic/îngropat în tuburi de protecție.

Trecerea cablurilor prin pereți și planșee se va face folosindu-se tuburi de protecție.

Trecerea prin peretele exterior este obligatoriu să fie perfect etanșă, pentru a se prevenii eventualele infiltrații (de apă, sau gaze) în bloc.

12.4 MONTAREA TUBURILOR IZOLANTE

Tuburile izolante din PVC flexibil, prevăzute pentru circuitele de iluminat si prize vor fi montate îngropat în elementele de construcție, respectiv în peretii din rigips.

În consecință, se va acorda o atenție deosebită calității materialelor ce se pun în operă, precum și modului de execuție a lucrărilor de montaj. Materialele utilizate trebuie să respecte integral prevederile din capitolul Materiale Folosite a părții scrise a proiectului și să fie inspectate vizual înainte de montaj.

Fixarea tuburilor izolante pe armături se va face înainte de cofrarea planșeelor. Fixarea tuburilor de armături se va face cu cleme, sau coliere de material plastic urmărindu-se realizarea unei fixări solide, dar fără modificarea secțiunii tuburilor.

Traseele tuburilor vor fi întotdeauna verticale prin pereți. Traseele tuburilor prin planșee vor fi orizontale și rectilinii, pozarea lor făcându-se pe distanța cea mai scurtă între punctele de plecare și sosire.

La schimbările de direcție a tuburilor, raza de curbură trebuie să fie conform prescripțiilor furnizorului tuburilor folosite, sau de minimum 5D (D-diametrul tubului folosit).

Fixarea tuburilor izolante de elementele de construcție din BCA sau cărămidă se face cu gips din 0,5 m în 0,5 m.

12.5 Condiții de trecere a conducteloif, cablurilor și tuburilor prin elementele de construcție

Se interzice traversarea coșurilor și a canalelor de fum cu conducte și cabluri electrice, tuburi de protecție sau alte elemente ale instalațiilor electrice.

Trecerea conductelor electrice prin elemente de construcție din materiale incombustibile clasa C0 (CAI) se execută în următoarele cjondiții:

– în cazul conductelor electrice instalate în tuburi, nu este necesară o altă protecție; fac excepție traversările prin rosturi de dilatație, caz în care conductele se protejează în tub pe porțiunea de trecere (tub în tub); dacă trecerea se face între încăperi cu medii diferite, tuburile de protecție se instalează înclinat spre încăperea cu condițiile cele mai grele; golurile dintre tub și elementele de construcție și dintre tub și conductele electrice se umplu cu masă izolantă; etanșarea golurilor la infiltrări de gaze se realizează de exemplu cu mortar de ciment la golul dintre tub și elementul de construcție și cu celochit și șnur de azbest la golul dintre tub și conducte sau cabluri; în aceste situații, înaintea trecerii se prevede și o răsuflătoare pentru gaze pe traseul tubului; se va urmări aplicarea prevederilor Normativului I6.

Trecerea conductelor electrice prin elementele de construcție din materiale combustibile C1 – C4 (CA2a – CA2d) se face în următoarele condiții:

– în cazul conductoarelor izolate libere sau instalate în tuburi, prin protejarea lor pe porțiunea de trecere prin tuburi (tub în tub) din materiale incombustibile (metal, etc.) și etanșând golurile cu materiale incombustibile din clasa C0 (CAI) și electroizolante față de elementul de construcție (de ex.: cu vata de sticlă și ipsos, etc.) și între tub și conductele electrice (de ex.: cu vată de sticlă, azbest, etc.)

Trebuie evitată trecerea cu conducte electrice, tuburi, canale, etc., prin elemente de construcție care au și rol de protecție la foc sau la explozie, în cazuri de strictă necesitate se admit treceri prin elemente de construcție rezistente la foc sau rezistente la explozie, numai cu respectarea simultană a următoarelor condiții:

– pe porțiunea de trecere, conductele, etc. să nu aibă materiale combustibile C1 – C4 (CA2a – CA2d), cu excepția izolației conductoarelor.

– spațiile libere din jurul conductelor, tuburilor, etc., inclusiv din jurul celor pozate în canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porțiunea de trecere, pe toată grosimea elementului de construcție, cu materiale incombustibile Co (CAI), (de ex.: beton, zidărie) asigurându-se limita de rezistență la foc egală cu aceea a elementelor de construcție respective.

– trecerea cu conducte, tuburi, etc., să se facă astfel încât să nu fie posibilă dislocarea unor porțiuni din elementul de construcție ca urmare a dilatării elementelor de instalație electrică.

Ghenele și canalele verticale sau orizontale în care se găsesc conducte, tuburi sau bare electrice se alcătuiesc și se închid în condițiile date de Normativul P 118.

Golurile pentru trecerea cablurilor Tc. prin planșee sau pereți, vor fi astupate după montarea cablurilor, cu materiale având structura inițială, asigurându-se o etanșeitate corespunzătoare pentru evitarea propagării flăcărilor, trecerii fumului și a gazelor.

12.6 Condiții specifice pentru instalarea cablurilor

Legarea cordoanelor electrice la aparatele de racord (prize) și la receptoare, se face astfe încât legăturile să nu fie supuse la eforturi de tracțiune. Se prevăd lungimi suplimentare egale cu circa 5% … 10% din lungimea necesară, pentru evitarea solicitării conductorului.

Se interzice utilizarea cordoanelor electrice pentru executarea instalațiilor electrice fixe.

La pozarea cablurilor de energie și de comandă – control se va prevedea o rezervă de cablu pentru compensarea deformărilor și pentru a permite înlocuirea cutiilor terminale și a manșoanelor, la toate manșoanele cablurilor, indiferent de pozare, tensiunea nominală sau tipul cablului. Pentru rezerve se vor prevedea următoarele lungimi minime:

– la manșoane, lungimea necesară refacerii de două ori a manșonului respectiv.

– la cutii terminale, lungimea necesară refacerii o singură dată a cutiei terminale

respective.

Razele minime de curbură ale cablurilor, ce trebuiesc respectate la manevrări și la fixare,se indică de către fabrica producătoare. In cazul în care aceste date lipsesc, la cabluri cu izolația din PVC cu U0 = 0,6 kV se poate considera în mod orientativ raza de curbură egală cu12 x diametrul cablului. La o îndoire unică (ce nu se mai repetă), de exemplu înaintea realizării cutiei terminale, în cazuri extreme, raza de curbură poate fi redusă la jumătate, dacă este stabilit în mod sigur procesul tehnologic de specialitate (încălzirea peste 30°C, îndoireadupă șablon).

Pozarea cablurilor se va face după ce sunt montate și vopsite toate construcțiile metalice și sunt executate legăturile la pământ. După pozarea cablurilor, nu sunt admise de lucrări de sudură sau cu foc deschis decât în cazuri de strictă necesitate și cu luarea unor măsuri suplimentare de protecție și numai pe baza permisului de lucru cu foc.

Desfășurarea cablurilor de pe tambur si pozarea lor se va face numai în condițiile în care temperatura mediului ambiant este superioară limitelor minime indicate în standardele și normele interne de fabricație ale cablurilor, în cazul în care este necesară desfășurarea și pozarea cablului la temperaturi mai scăzute decât cele indicate de fabricile furnizoare, cablurile trebuie să fie încălzite.

Legarea la pământ a conductoarelor de protecție și a învelișurilor metalice ale cablurilor (cu asigurarea continuităților pe traseu), precum și a construcțiilor metalice de susținere se va face conform STAS 12604.

Distanțele între două puncte succesive de rezemare a cablurilor la montarea pe orizontală în aer și respectiv, de fixare la montarea pe verticală în aer, se aleg în funcție de caracteristicile cablurilor, în conformitate cu indicațiile furnizorului. In lipsa acestor indicații, distanțele nu vor depăși pe cele indicate în tabelul de mai jos:

In spațiile de producție cablurile se pot monta liber numai în locurile în care nu există pericole de deteriorări mecanice prin obiecte manevrate, dispozitive de lucru sau utilaje în mișcare.

In mediile cu pericol de incendiu sau explozie se vor respecta prevederile specifice acestor medii (I 7, ID 17, STAS 9954).

Distanțele pe orizontală și pe verticală față de culoarele de circulație din spațiile de producție nu trebuie să fie mai mici decât cele indicate mai jos:

– 0,75 m. pe orizontală

– 2,00 m. pe verticală

In cazul cablurilor protejate mecanic distanța nu se normează. Dimensiunile culoarelor de circulație se determină conform prevederilor din "Norme republicane de protecție a muncii", în funcție de caracteristicile procesului de producție.

La trecerea cablurilor prin planșee (la montarea în interior) sau la trecerea din pământ în aer (la montarea în exterior), cablurile trebuie protejate mecanic pe o înălțime minimă de:

– 0,5 m. în spațiile de producție, în cazul utilizării cablurilor armate, precum și în spații fără pericole de deteriorări mecanice (de ex. în spații electrice) sau la distanțe de min 0,75 m. față de culoarele de circulație din încăperi tehnologice, în cazul utilizării cablurilor nearmate.

– 2m. în spațiile de producție sau în spații cu pericole de deteriorări mecanice (de ex., la distanțe mai mici de 0,75 m. față de culoarele de circulație) în cazul utilizării cablurilor nearmate, precum și în exteriorul incintelor.

In spațiile de producție, cablurile se vor monta față de diverse instalații tehnologice la distanțe cel puțin egale cu cele din tabelul 3 al Normativului PE 107 – 1995.

La instalarea cablurilor în pământ,adâncimea de pozare a cablurilor în șanțuri, în condiții normale, nu va fi de regulă mai mică de 0,7 – 0,8 m. în cazul cablurilor cu tensiune nominală până la 20 kV inclusiv. Adâncimea de pozare se poate reduce până la 0,5 m. in incinta stațiilor de conexiuni și de transformare, pe porțiuni scurte (sub 5 m. lungime) la intrarea cablurilor în clădiri, la pozarea sub planșee de beton și la pozarea în tuburi de protecție .In pământ cablurile se vor poza în conformitate cu următoarele precizări:Cablurile se pozează în șanțuri între care se pune un dispozitiv avertizor (de ex. benzi avertizoare și/sau plăci avertizoare) și pământ rezultat din săpătură (din care s-au îndepărtat toate corpurile care ar putea produce deteriorarea cablurilor). Se admite acoperirea cablurilor din șanț cu pământ prelucrat (selecționat din stratul superficial al taluzului, astfel încât granulația să nu depășească 30 mm,fără pietre, bolovani sau alte corpuri străine) și compactat prin burare până se obține o grosime de 10 – 15 cm. și o suprafață netedă și fără fisuri; stratul de deasupra dispozitivului avertizor va fi, de asemenea, bine compactat prin burare.

Utilizarea plăcilor avertizoare este recomandată în următoarele situații:

– în situațiile în care este necesară o protecție mecanică suplimentară.

– în cazul profilelor de șanțuri cu cabluri etajate (între straturile de cabluri)

– deasupra manșoanelor

Inainte de trasarea șanțului pentru pozarea cablurilor subterane se va face o identificare a traseului și a conductelor de utilități existente, prin sondaje, efectuându-se eventualele modificări a traseelor în vederea respectași distanțelor prescrise între cablurile electrice și celelalte rețele de utilități. Condițiile indicate mai sus sunt valabile și pentru pozarea cablurilor din interiorul construcțiilor. Se va face o identificare prealabilă a punctelor unde urmează să se racordeze cablurile proiectate, corespunzător caracteristicilor echipamentelor din punctele respective.

Distanțele minime dintre cablurile subterane și diverse rețele, construcții sau obiecte,sunt indicate în tabelul anexă nr. 5 al Normativului PE 107-1995.

12.7. Accesorii pentru cabluri

Cutiile terminale și manșoanele trebuie să asigure protecția cablurilor împotriva pătrunderii umezelii și a altor substanțe cu acțiune nocivă din mediul înconjurător.

Cutiile terminale și manșoanele de legătură și de derivatie ale cablurilor trebuie să reziste la tensiunile de încercare prescrise pentru cabluri.

Manșoanele de legătură ale cablurilor trebuie să asigure:

– continuitatea perfectă a conductoarelor din cablu;

– continuitatea electrică a mantalei metalice și etanșeitatea mantalei de plumb sau

aluminiu;

– continuitatea electrică a benzilor metalice de armare și ecranelor metalice;

– nivelul de izolare;

– protecție mecanică similară cu cea a cablului.

Se recomandă ca numărul de manșoane de legătură pe l km de linie nou construită, pentru cabluri cu o tensiune 1-30 k V, să fie de maximum 4 bucăți; un număr mai mare de manșoane (până la 6 bucăți) se admite numai pe baza unei aprobări de la întreprinderea care face alimentarea cu energie electrică.

Innădirea cablurilor de comandă și control se permite numai în următoarele cazuri:

– când lungimea traseului este mai mare decât lungimea de fabricație a cablului respectiv;

– pentru înlăturarea deranjamentelor cablurilor în funcțiune.

Cablurile electrice pozate în pământ, situate în apropierea manșoanelor, trebuiesc protejate față de acestea prin amplasarea lor la o distanță minimă de 25 cm; când este necesară micșorarea acestei distanțe, cablurile cele mai apropiate de manșoane vor fi protejate cu cărămizi, plăci din beton, etc. Nu se vor realiza, de regulă, manșoane în subsoluri, poduri de cabluri, încăperi tehnologice, depozite și alte spații cu pericol de incendiu; cablurile de energie care necesită joncționare se vor manșona în exteriorul acestor spații sau se vor proteja pe porțiunea de joncționare cu elemente rezistente mecanic și la foc (minimum 30 minute).

12.8 Marcarea cablurilor

Cablurile pozate în încăperi, poduri, etc. se vor marca cu etichete de identificare la capete, la trecerile dintr-o construcție de cabluri în alta, la încrucișări cu alte cabluri, etc.

Cablurile pozate în pământ se vor marca și pe traseu, din zece în zece metri.

Cablurile pozate în jgheaburi se vor marca numai la capete.

Etichetele pentru cabluri vor fi confecționate din plumb, material plastic, cupru sau aluminiu (materialul se va alege în funcție de mediul de pozare) și vor avea înscris pe ele.

– tensiunea (kV);

– marca de identificare a cablului din jurnalul de cabluri;

– anul de pozare.

Toate manșoanele de legătură sau de derivație, precum și cutiile terminale vor fi prevăzute de asemenea, cu etichete de identificare.

Traseele subterane de cabluri vor fi marcate prin borne de marcaj la suprafață sau prin tăblițe de marcaj pe clădiri, atunci când în desenele de execuție, traseele de cabluri nu pot fi indicate pe plan prin cote față de construcțiile fixe.

Distanța față de bornele de marcaj pe traseele rectilinii în afara zonelor locuite din localități va fi de 100 m.

Se vor marca prin borne schimbările de direcție și intersecțiile cu alte canalizări subterane (cabluri, conducte de fluide, etc.),

Bornele vor fi fixate lateral de cablu, la 0,8 m de axul lui, cu placa de inscripție orientata spre cablu. Marcarea și reperarea rețelelor de cabluri în localități se va face în conformitate cu prevederile STAS 9570/1.

12.9 CONDIȚII DE MONTARE A APARATELOR

Dozele de aparat se vor monta îngropat în elementele de construcție.

Montarea aparatelor se va face în ultima fază de execuție a finisajelor, după finalizarea zugrăvelilor și vopsitoriilor.

Întreruptoarele, comutatoarele și prizele, se vor monta în dozele de aparat, prin fixare în clemele speciale cu care aparatele sînt prevăzute. Fixarea trebuie realizată astfel încât aparatele să nu prezinte nici un fel de joc la mișcarea realizată manual. Suplimentar, prizele trebuie să reziste tensiunii mecanice exercitată de tragerea ștecherului oricărui aparat electrocasnic, fără a fi ținute cu mâna.

Întreruptoarele și comutatoarele se vor monta astfel încât să întrerupă faza la corpul de iluminat.

Prizele vor fi obligatoriu cu contact de protecție, conectarea conductorului de protecție la bornele corespondente ale aparatului fiind obligatorie.

Dozele de aparat ale întreruptoarelor și comutatoarelor se vor monta la o distanță de 0,9 m față de pardoseala finită.

Butoanele de pe casa scării se vor monta la o distanță de 1,5 m față de pardoseala finită.

12.10 CONDIȚII DE MONTARE A CORPURILOR DE ILUMINAT

Corpurile de iluminat din apartamente se vor monta în mijlocul planșeelor încăperilor unde sunt amplasate, precum si pe peretii laterali aferenti. Fixarea se va face prin suspendare de cârligul de plafon sau prin suruburi prinse in dibluri de plastic.

Corpurile de iluminat se aleg și se montează respectându-se pe lângă prevederile din Normativul 1.7 și condițiile din Normativul PE 136 și din STAS 6646/1,2,3 și SR 12294.

Legarea carcasei corpurilor de iluminat la un conductor de protecție se face în cazurile și în condițiile date în STAS 12604/4. "r

Corpurile de iluminat cu elemente metalice accesibile (de ex.: cu soclu metalic), nelegate

la un conductor de protecție trebuie instalate față de elementele în legătură cu pământul la distanța de cel puțin 0,8 m. în încăperi "puțin periculoase la electrocutare" și la cel puțin 1,25 m. în cele "periculoase sau foarte periculoase la electrocutare" (definite în STAS 2612).

Conductorul de fază se leagă în dulia lămpii la borna din interior, iar conductorul de nul la partea filetată a duliei.

Corpurile de iluminat cu lămpi cu incandescență se amplasează la următoarele distante măsurate între axa optică a sursei de lumină și materialul combustibil:

Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de tavan, bolțuri, dibluri, etc.) se aleg astfel încât să poată suporta fără deformări o greutate egală cu de 5 ori greutatea corpului de iluminat respectiv, dar nu mai puțin de 10 kg. în cazuri deosebite, pentru siguranță, dispozitivele se dimensionează conform normelor de rezistență în construcții,

In încăperile unde există mai multe circuite de iluminat fluorescent, acestea se vor monta pe faze diferite, pentru a reduce efectul stroboscopic.

Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări în vapori metalici vor fi prevăzute cu dispozitive pentru îmbunătățirea factorului de putere.

In încăperi cu băi sau dușuri corpurile de iluminat trebuie sa aiba cel putin urmatoarele grade de protecție:

– în volumul 0: EP X7

– în volumul l: IP X4

– în volumul 2: IP X3

– în volumul 3: IP XI

In volumul 2 se pot monta corpuri de iluminat clasa II de protecție.

In volumul 3 se pot monta corpuri de iluminat clasa î de protecție.

12.11 PRIZA DE PĂMÂNT

Priza de pământ pentru instalatia electrica interioara, realizată din platbanda OLZn 40x4mmp, se va executa conform indicațiilor din acest paragraf. .

În fundația halei se prevede o platbanda de OLZn 40x4mmp montata pe perimetrul fundației, care va fi prinsa de armaturile metalice orizontale si verticale prin puncte de sudură, realizând astfel continuitatea prizei de pământ.

În apropierea firidei de branșament se va lăsa o mustăță pentru a se putea realiza legătura între priza de pământ și restul instalației.

După realizarea prizei de pământ, valoarea rezistenței ei de dispersie se va măsura și dacă valoarea obținută nu este sub 4, se va îmbunătăți până când valoarea rezistenței de dispersie este sub 4.

Priza de pamant pentru paratraznet se va realiza din electrozi verticali din otel cuprat montati ingropat in sol la adancimea de 0.5m, amplasati la distanta de aproximativ 3.0m, conectati printr-o platbanda din cupru stanat 20x3mm.

Platbanda din otel zincat va fi continua iar legatura la electrozi se va efectua prin sudare.

Priza de pamant a instalatiei de paratraznet este independenta, si trebuie sa prezinte o rezistenta mai mica sau egala cu 10.

Rezistența de dispersie măsurată, a prizei naturale va trebui să nu depășească valoarea de 1 , prescrisă de STAS 12604/5-90. Dacă valoarea măsurată a rezistenței de dispersie este mai mare decât această valoare, se va realiza în mod obligatoriu și o priză de pământ artificială, astfel încât rezistența de dispersie a celor două prize legate în paralel să aibă o valoare corespunzătoare.

Priza de pământ artificială va fi realizată din electrozi confecționați din oțel zincat. În cazuri speciale, când solul este foarte agresiv pentru oțel (pH<4) și nu există posibilități de protejare eficientă a oțelului împotriva agresivității solului, se admite folosirea electrozilor din cupru.

Se interzice confecționarea electrozilor pentru prizele de pământ artificiale din funii de oțel, aluminiu, electrozi înnădiți prin legături neconductoare, sau electrozi acoperiți cu vopsea, sau cu alte materiale electroizolante.

Secțiunea electrozilor din oțel pentru priza de pământ artificială trebuie să fie de minim 100 mmp.

Secțiunea electrozilor din cupru pentru priza de pământ artificială trebuie să fie de minim 25 mmp pentru electrozi masivi și de minim 35 mmp pentru conductoare funie.

Grosimea electrozilor din cupru trebuie să fie de minim 3mm, pentru benzi sau bare și de minim 2 mm pentru plăci.

Pentru îmbunătățirea prizelor de pământ artificiale se poate înlocui solul din imediata apropiere a electrozilor cu bentonită, având peste 90% părți argiloase (levigabile) sau bentoprize, care conțin cel

puțin 50% părți argiloase (levigabile) și la care concentrația maxima a gelului obținut din amestecul cu apa este de 0,7kg bentopriză la 1litru de apă.

Pentru detalii privind realizarea prizei de pământ artificiale, va fi solicitat proiectantul.

12.12 INSTALAȚIA DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA DESCĂRCĂRILOR ATMOSFERICE

Instalația exterioară de protecție împotriva trăsnetului IEPT este alcătuită dintr-un dispozitiv avand ca elemente principale un varf de captare, un dispozitiv de amorsare, o tija suport avand 3.0m lungime pe care se gaseste un sistem de conexiune a conductorului de coborare, o piesa de separatie si o priza de pamant.

Conductorul de coborâre se va monta îngropat în perețele vertical al clădirii și este din cupru stanat 20x3mm.

Conductoarele de coborâre vor fi dintr-o singură bucată, fără îmbinări. În cazul în care este necesar să se efectueze totuși îmbinări pe traseul conductelor de coborâre, numărul lor trebuie redus la minimum, iar îmbinările se vor realizeaza prin sudare. Sudarea trebuie făcută pe o suprafață de suprapunere a benzilor de minimum 100 mm și se execută pe toate laturile cu o grosime de cel puțin 3 mm. Se va acoperi zona în care s-a efectuat sudarea cu un strat de minium de plumb, iar apoi se va vopsi în două straturi, pentru a se evita oxidarea acestor zone.

Toate șuruburile folosite în instalația de paratrăsnet trebuie să fie zincate.

Conductoarele de coborâre se conectează la priza de pământ naturală prin intermediul pieselor de separație. Aceste piese trebuie să fie astfel realizate încât să nu poată fi demontate decât cu ajutorul unor scule, atunci când se execută măsurători.

Se va confecționa o bară pentru egalizarea potențialelor, montajul ei făcându-se în hala de productie in apropierea tabloului general..

Bara de egalizarea a potențialelor este din cupru, de secțiune 20×20 mm și lungime 250 mm, prevăzută cu borne pentru racordarea conductoarelor de echipotențializare. La această bară se conectează prin conductoare de cupru de secțiune 16 mmp, conductele de apă rece, conductele de apă caldă, conductele de încălzire (tur, retur), conducta de gaz, instalația de curenți slabi (prin dispozitive de protecție la supratensiuni), instalația electrică (prin dispozitive de protecție la supratensiuni montate în firida de branșament). Conductorii de echipotențializare se conectează la conducte prin intermediul unor brățări

metalice, prin contact direct. Conductoarele de echipotențializare se conectează la bara de egalizare a potențialelor folosind papuci de cupru, fixați pe conductori prin sertizare și pe bară cu șuruburi zincate.

Bara de egalizarea a potențialelor se va lega la priza de pământ a instalației electrice printr-un conductor de cupru de 16 mmp.

0.9.1

igura funcțiunile 000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000

12.12.1 Condiții specifice pentru executarea instalației de paratrăsnet (IPT)

Distanța între piesele de susținere și fixare a conductoarelor de captare instalate pe construcție poate fi de 1 … 1,5 m. pe trasee orizontale și de 1,5 … 2 m. pe trasee verticale.

La instalarea conductoarelor de captare se au în vedere dilatările și contracțiile în exploatarea acestora, prevăzându-se elemente care să preia aceste eforturi (de ex. lire de dilatație).

Înălțimea pieselor de susținere și fixare a conductoarelor de captare se stabilește ținându-se seama de distanțele permise conform tabelului de mai jos între conductoarele de captare și elementele de construcție:

Dacă distanțele impuse nu pot fi respectate, pe porțiunile de apropiere neregulamentară între conductoare și elementul de construcție respectiv, se prevăd protecții executate din materiale incombustibile și electroizolante cu grosimea de min. 0,5 cm.

Jgheaburile metalice se leagă la coborâri, la locurile de încrucișare cu acestea.

Burlanele metalice de ploaie dacă se găsesc în zona de protecție a dispozitivului de captare nu este necesar să se lege la el, dar se leagă partea inferioară pentru egalizarea potențialelor.

Conductoarele de coborâre se execută de preferință dintr-o bucată, fără îmbinări. În cazul în care este necesar să se efectueze totuși îmbinări pe traseul conductoarelor de coborâre, numărul lor trebuie redus la minimum, iar îmbinările se realizează prin sudare, lipire, sertizare, șuruburi sau buloane.

Conductoarele de coborâre se instalează vertical și rectiliniu, evitându-se buclele și schimbările de direcții. În cazul în care buclele nu pot fi evitate, ele se execută astfel încât să fie respectate distanțele indicate în Normativul I 20/2000.

În toate situațiile se instalează mai întâi priza de pământ și conductoarele de legare la priza de pământ și numai după aceea se montează conductoarele de coborâre astfel încât legarea acestora la priza de pământ să se poată face imediat după instalarea lor.

Conductoarele de coborâre se pot instala pe elemente de construcție din materiale incombustibile aparent pe suprafața elementelor, sau îngropate în tencuială, înglobate în elemente în șlițuri sau canale executate în materialele respective. Dacă elementele de construcție sunt din materiale combustibile și nu se admite eventuala lor deteriorare în cazul loviturilor de trăsnet, conductoarele de coborâre se instalează distanțat față de elementele respective, respectându-se condițiile din tabelul anexat la punctele anterioare. Pe porțiunile de traseu pe care nu pot fi respectate distanțele din tabel, pe toată lungimea de contact sau de apropiere neregulamentară, se prevede o protecție executată din materiale incombustibile și electroizolante cu grosimea de min. 0,5 cm.

Distanța între două puncte de fixare pe elementele de construcție a coborârilor poate fi de cel mult 1,5 m.

Dacă este strict necesar coborârile pot traversa dintr-o parte în alta obstacole de tipul cornișe, copertine, etc. Se iau măsuri în aceste cazuri pentru a se evita infiltrarea apei și contactul direct cu materialele combustibile.

Materialele folosite pentru suporții de susținere și pentru elementele de fixare a conductoarelor IPT se aleg astfel încât să corespundă materialelor conductoarelor (pentru a se evita pericolul coroziunii prin

contact) și a acoperișurilor (combustibili sau incombustibili). Se poate folosi oțelul zincat la cald, fonta maleabilă, cuprul, bronzul pentru organe de mașini, tabla de zinc, materialele plastice. Suporții se dimensionează pentru a putea asigura fixarea sigură și rapidă și astfel încât să reziste la solicitări previzibile.

În cazul în care conductoarele elementele de montaj și de protecție pentru PT instalate suprateran se execută din oțel nezincat, se admite pentru IPT normale aplicarea protecției prin vopsire în condițiile prevăzute în STAS 10702/1,2 și a Normativului C 139. Cel puțin unul din straturile de vopsea se aplică după montarea elementului respectiv pe toate suprafețele supraterane și pe acelea aflate până la adâncimea de 0,3 m. sub nivelul solului. Pentru construcții având caracter deosebit conform cap.3 din Normativul I 20 nu este permisă folosirea oțelului nezincat.

Locurile de conexiune și suprafețele tăieturilor la conductoarele din oțel zincat precum și conductoarele instalate în șlițuri și rosturi din zone închise , inaccesibile și din încăperi cu mediu umed și ud se protejează suplimentar prin vopsire, înfășurare cu bandă protectoare. În IPT se folosesc numai șuruburi zincate.

La locurile de intrare și ieșire din tencuială, zidărie sau beton, conductoarele PT se montează astfel încât apa să nu pătrundă în pereți și să nu le corodeze.

Protecția mecanică a conductoarelor PT se realizează cu profile din oțel laminat sau tablă din oțel fixate sigur pe elementele de construcție (de ex. prin praguri și brățări metalice). Se admite protejarea conductoarelor PT cu tuburi, țevi, jgheaburi metalice sau care formează circuite închise în jurul conductoarelor numai cu condiția legării la extremitățile lor la conductoarele respective.

IPT se execută astfel încât numărul conexiunilor electrice înseriate să fie minim.

Conexiunile electrice între elementele conductoare se execută prin sudare, alămire, lipitură tare, presare în manșoane și alte metode similare. Se admite și executarea conexiunilor electrice prin șuruburi, nituri, etc., cu condiția luării de măsuri împotriva autodesfacerii lor și numai dacă prin acestea se poate asigura menținerea în timp a calității electrice, mecanice și de rezistență la coroziune.

Conexiunile între conductoarele-bandă sau între acestea și elemente din oțel ale construcției se execută cu minimum două șuruburi M8 sau un șurub M10 iar suprafața conexiunii trebuie să fie min. 10 cmp. Conexiunile conductoarelor bandă la elementele din tablă subțire (cu grosimea max.2 mm.) se execută prin intermediul unei plăci de întărire cu suprafața de min. 10 cmp. Și cu două șuruburi de min. M8 sau prin lipitură tare.

Suprafețele de contact ale conexiunilor electrice se pregătesc înainte de executarea acestora, asigurându-se suprafețe curățate de oxizi, netede, etc.

Elementele naturale sub formă de tablă se consideră că au realizate conexiuni cu continuitate electrică și rezistență mecanică dacă ele sunt îmbinate prin falț, lipire, sudare, nituire, șuruburi. Conexiunile electrice care nu pot fi verificate în timp se execută prin sudare (de ex. cele ale conductoarelor înglobate în fundație pentru realizarea prizelor de fundație).

Pentru conexiuni prin sudare, suprafețele conductoarelor, benzilor, etc. se suprapun pe o lungime de min.100 mm. Sudarea se execută pe toate laturile și trebuie să aibă cel puțin 3 mm. grosime.

Conexiunile electrice supraterane se amplasează astfel încât să fie ușor accesibile pentru control și eventuale reparații.

Se evită pe cât posibil, executarea de conexiuni electrice pe traseul conductoarelor instalate pe elemente de construcție din materiale combustibile. În cazurile în care sunt necesare, ele se execută prin sudare (luându-se în timpul lucrului măsuri de protecție împotriva producerii și propagării incendiului).

Se recomandă utilizarea pieselor de montare și de îmbinare prefabricate (tipizate) realizate în unități specializate. Atât piesele prefabricate cât și cele realizate pe șantier se concep din punct de vedere al materialelor, formelor, și dimensiunilor astfel încât să nu afecteze calitatea și eficiența protecției la trăsnet și siguranța construcțiilor.

Tipul electrozilor și adâncimea de îngropare a acestora se aleg avându-se în vedere și reducerea la minimum a efectelor coroziunii, descărcărilor și înghețării solului (adâncimea de îngheț se stabilește conform STAS 6054), astfel încât valoarea rezistenței echivalente de legare la pământ să fie cât mai stabilă în timp.

Elementele componente ale prizelor de pământ trebuie să se găsească față de elementele metalice ale instalațiilor pozate în pământ ( electrice, de apă, de gaze, de comunicații, etc. ) la distanțele minime indicate în tabelul de mai jos și să nu fie conectate la legătura echipotențială principală a construcției. Dacă prin zona de influență a prizei de pământ a IPT trec conductoarele de legare la pământ ale altor instalații, acestea se izolează și se protejează pe toată porțiunea de apropiere neregulamentară prin tuburi de material electroizolant sau se execută pe porțiunea respectivă din cabluri cu izolație corespunzătoare tensiunii de 1.000 V.

Notă: În cazul conductelor nemetalice nu este necesară respectarea distanțelor minime din tabel

Conductele rețelelor subterane se leagă la priza de pământ a IPT cu acordul întreprinderilor care le administrează, luându-se măsuri pentru protejarea aparatelor de măsură instalate pe ele prin șuntarea lor.

Pentru prizele de pământ se aplică măsurile de protecție anticorozivă prevăzute în STAS 12604/5. Conexiunile electrice din pământ se protejează prin acoperire cu un strat de bitum.

Rezistența prizei de pământ comune nu va depăși valoarea maximă de 1. În cazul în care în urma măsurătorilor rezultă o rezistență de dispersie mai mare de 1, priza de pământ se va completa cu electrozi și conductor de legătură, până la realizarea rezistenței indicată în schemă (max.1).

Înainte de începerea lucrărilor la priza de pământ se vor face sondaje pentru identificarea traseelor conductelor de apă sau a altor instalații existente, în scopul evitării deteriorării lor.

Legături de echipotențializare

Condiții generale

Pentru reducerea riscurilor de incendiu și de explozie precum și a riscurilor de șoc electric pentru persoane, în interiorul spațiului de protejat trebuie să se execute legături de echipotențializare.

Legătura pentru egalizarea potențialelor trebuie realizată între părțile IEPT (dispozitive de captare, coborâri, priză de pământ) și elementele metalice în legătură cu pământul ce se găsesc în interiorul construcției de protejat sau în pereții ei (conducte de apă, de încălzire, de gaze, de stins

incendiu,echipamente metalice, armătura construcției, echipamente ale instalațiilor electrice și de telecomunicații etc.).

Elementele metalice de mai sus se leagă între ele și la bara de egalizare a potențialelor a IPT (BEP) care se leagă la pământ.

Bara pentru egalizarea potențialelor pentru IPT (BEP) se execută din cupru sau dintr-un material identic cu materialul conductoarelor de echipotențializare și trebuie să aibă o secțiune de min. 75mm2. Pe ea se prevăd borne pentru racordarea conductoarelor de echipotențializare a prizei de pământ etc.

Legarea elementelor metalice la BEP se poate face prin conductoare de egalizare a potențialelor, prin descărcătoare și prin eclatoare. Pot fi utilizate drept conductoare naturale de legătură pentru egalizarea potențialelor conductele altor instalații, cu excepția celor de gaze, dacă continuitatea lor este sigură și durabilă în timp pe tot traseul utilizat.

Echipamentele electrice și de telecomunicații se leagă pentru egalizarea potențialelor numai prin intermediul decărcătoarelor sau eclatoarelor.

La construcțiile din beton armat la care armătura interconectată este folosită in IPT și la cele cu schelet metalic, utilizat în IPT nu sunt necesare legături pentru egalizarea potențialelor.

Conductele metalice subterane care trec, fără conexiuni la construcția de protejat, la o distanță de min.5 m de la prizele de pământ nu se leagă la IPT. În cazul în care este necesară o legare la IPT pentru egalizarea potențialelor conform art.2.3.105. aceasta se face nuumai cu înștiințarea proprietarilor sau administratorilor instalațiilor sau căilor ferate respective.

Dacă nu a fost realizată o IEPT pentru protecția branșamentului electric împotriva efectelor trăsnetului, se prevede de regulă o legătură de egalizare a potențialelor, BEP legându-se la priza de pământ a instalației electrice.

Legături pentru echipotențializarea pentru echipamente metalice.

O legătură de ehipotențializare terbuie executată:

la subsolul construcției sau aproximativ la nivelul solului. Conductoarele de echipotențializare care leagă între ele echipamentele metalice trebuie racordate la o BEP construită și amplasată astfel încât să permită un acces ușor pentru verificări. BEP este legată la pământ. În construcții de întindere mare pot fi prevăzute mai multe bare de echipotențializare pentru IPT care trebuie apoi interconectate.

Deasupra solului, din 20 în 20m, la construcții cu înălțimea mai mare de 20m, BEP-urile trebuie legate și la centurile orizontale care leagă între ele, la astfel de construcții, conductoarele de coborâre.

În zonele în care nu sunt respectate condițiile referitoare la distanța de protecție ,,S,, din construcțiile:

Din beton armat cu armăturile interconectate

Cu schelet metalic

Cu eficacitatea protecției la trăsnet echivalentă celor de mai sus.

La conductele de gaz sau de apă care au elemente izolante, acestea trebuie scurtcircuitate, de exemplu prin descărcătoare dimensionate după condițiile de serviciu.

Legăturile de echipotențializare care trebuie să suporte majoritatea curentului de trăsnet trebuie să aibă secțiunea minimă conform tabelului de mai jos.

Dacă numai o parte, redusă, din curentul de trăsnet urmează să treacă prin legătura de echipotențializare, secțiunea minimă poate fi aleasă din următorul tabel.

Legături de echipotențializare pentru masele metalice.

Legăturile pentru egalizarea potențialelor maselor metalice trebuie să se facă cât mai aproape de intrarea lor în clădire atunci când ele prezintă o astfel de situație și se execută în aceleași condiții ca și pentru echipamentele metalice. Legăturile se dimensionează avămdu-se în vedere că prin acestea se va scurge cea mai mare parte din curentul de trăsnet.

Legături pentru egalizarea potențialelor instalațiilor electrice și de telecomunicații.

La construcțiile cu IPT se execută legături pentru egalizarea potențialelor pentru instalațiile electrice și de telecomunicații. Ele se realizează căt mai aproape posibil de intrarea acestor instalații în construcție. Conductoarele instalațiilor blindate sau pozate în tuburi metalice și în cazul în care rezistența ohmică nu produce o cădere de tensiune periculoasă pentru cablurile sau aparatele la care sunt racordate, este suficientă, de regulă, numai legarea protecțiilor metalice(tuburi, mantale ale conductoarelor) la pământ.

În cazurile în care eglizarea potențialelor trebuie aplicată conductoarelor instalațiilor electrice și de telecomunicații, în egalizarea de potențial se cuprind toate conductoarele. Se admit legături directe pentru egalizarea potențialelor pentru:

Conductoarele de protecție (PE sau PEN) folosite în schema TN în protecția împotriva curenților de defect

Instalațiile de legare la pământ ale instalațiilor electrice cu tensiuni peste 1000V, dacă nu se produc astfel tensiuni de punere la pământ care pot pune în pericol utilizatorii sau instalațiile respective

Nu se admit decât legături indirecte (prin intermediul eclatoarelor) la IPT, pentru:

Instalațiile de legare la pământ ale instalațiilor electrice cu tensiuni peste 1000V dacă este posibilă producerea unor tensiuni de punere la pământ care pot pune în pericol utilizatorii sau instalațiile respective

Prizele de pământ suplimentare pentru întreruptoarele pentru protecția împotriva curenților de defect

12.13 EFECTUAREA VERIFICARILOR ȘI PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE

În timpul execuției se va face o verificare preliminară. După executarea instalației se va face verificarea definitivă, înainte de punerea în funcțiune, pe baza dosarului de instalații de utilizare prezentat de către executant la furnizorul de energie electrică și cu solicitarea scrisă a verificării instalației de către acesta.

Verificarea preliminară presupune :

verificarea înainte de montaj a calității materialelor și continuității electrice a conductoarelor

verificarea după montaj a continuității electrice a instalației, înaintea acoperirii de orice fel, sau a turnării betonului

verificarea calității tuburilor ce se montează în cofraje

verificarea aparatelor electrice

Verificarea definitive presupune

verificări prin examinări vizuale

verificări prin încercări

Verificările prin examinări vizuale se vor executa pentru a stabili dacă:

au fost aplicate măsurile pentru protecția împotriva șocurilor electrice prin atingere directă (distanțe prescrise, bariere, învelișuri, etc.)

au fost instalate bariere contra focului

alegerea și reglajul echipamentelor au fost făcute corect, conform proiectului

dispozitivele de separare și comandă au fost prevăzute și amplasate în locurile corespunzătoare

materialele, aparatele și echipamentele au fost alese și distribuțiile au fost executate conform proiectului

culorile de identificare a conductoarelor electrice au fost folosite conform condițiilor din normativ

conexiunile conductoarelor au fost realizate corect

Verificările prin încercări, în măsura în care acestea sunt aplicabile, se vor executa de preferință în următoarea ordine :

continuitatea conductoarelor de protecție și a legăturilor echipotențiale principale și secundare

rezistența de izolație a conductoarelor și cablurilor electrice

separarea circuitelor

protecția prin deconectarea automată a alimentării

încercări funcționale pentru echipamente neasamblate în fabrică

Punerea în funcțiune se va face obligatoriu numai după efectuarea verificărilor menționate și întocmirea buletinelor corespunzătoare de verificare. După realizarea punerii în funcțiune se va verifica modul de funcționare al tuturor instalațiilor de iluminat și prize din clădire.

Verificarea instalației de paratrăsnet (IPT)

În timpul execuției, la recepția lucrării și în timpul exploatării se vor efectua verificări la IPT pentru a stabili dacă:

– IPT corespunde proiectului și este în conformitate cu Normativ I 20.

– Toate componentele IPT sunt în stare bună și pot asigura funcțiunilecărora le sunt destinate și nu prezintă coroziune.

– Toate construcțiile noi sau spațiile cu noi destinații care necesită IPT au fost integrate în zona de protecție printr-o legătură la IPT sau printr-o extindere a acesteia.

În timpul executării construcției se verifică de către persoanele abilitate, părțile IPT greu accesibile sau care după execuție sunt ascunse (de ex. prizele din pământ sau de fundație, coborârile instalate îngropat în tencuială, etc.)

După realizarea IPT, pentru recepție se fac verificările de la art. de mai sus.

Toate defecțiunile constatate la IPT trebuie reparate fără nici o întârziere. La verificarea continuității electrice a unui conductor de coborâre, măsurarea se face după separarea acestuia de legătura la pământ prin piesa de separație (cu ajutorul unui megohmetru de 500 V sau a altui aparat corespunzător pentru măsurarea rezistențelor).

La verificarea prizei de pământ se măsoară rezistența ei de dispersie, conform STAS 12604/4.

12.14 URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A INSTALAȚIEI

• se va urmări respectarea parametrilor care au stat la baza proiectării și execuției instalației;

• controlul pentru constatarea stării echipamentelor electrice se va face de personal calificat;

• accesul la circuitele și elementele cu tensiuni periculoase este permis numai după deconectarea întreruptorului principal;

• corpurile de iluminat și lămpile vor fi curățite la perioade de nouă luni;

• pentru curățenie se va utiliza iluminatul natural sau, dacă nu este posibil, un iluminat redus și numai unde se lucrează;

• lămpile cu durată de funcționare expirată se vor schimba cu altele noi, chiar dacă mai funcționează;

• se vor elimina pâlpâirile în iluminatul fluorescent prin înlocuirea, după caz, a lămpilor sau a starterelor;

• pentru economia de energie electrică se va folosi iluminatul electric numai în lipsa celui natural corespunzător;

• se vor deconecta imediat aparatele racordate la prize în caz de accidente, apariția fumului sau a flăcărilor, vibrații neadmisibile, defectarea mecanismului acționat, încălziri neadmise, reducerea turației însoțită de încălzirea rapidă a motoarelor.

12.15 MĂSURI DE PROTECȚIA MUNCII

La elaborarea prezentului proiect s-au avut în vedere următoarele normative și prescripții privind protecția muncii și prevenirea și stingerea incendiilor :

Legea 90/1996 Legea protecției muncii

NGPM-96 Norme generale de protecția muncii

NSSMUEE 111-2001 Norme specifice de securitate a muncii la utilizarea energiei electrice în medii normale.

NSPM-65-2001 Norme specifice de protecția muncii pentru transportul și distribuția energiei electrice.

12.16 MĂSURI DE PREVENIRE SI STINGERE A INCEDIILOR

P 118-99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor

MP 008-2000 Manual privind exemplificări, detalieri și soluții de aplicare a prevederilor normativului P 118-99, Siguranța la foc a construcției

C 300-94 Normativ de prevenire și stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora

CE 1-95 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exploatare

Ord.MI 775/22.07.98 Norme generale de prevenire și stingere a incendiilor

OG nr.114/2000 pt.modificarea OG nr.60/1997privind apărarea împotriva incendiilor, modificată și aprobată de Legea nr.212/1997.

Pe tot parcursul execuției lucrărilor, precum și în activitatea de exploatare și întreținere a instalațiilor proiectate se va urmării respectarea cu strictețe a prevederilor actelor normative menționate. Lista de mai sus nu este limitativă și va fi completată cu restul prevederilor legale în domeniu, aflate în vigoare la momentul respectiv.

Răspunderea privitoare la respectarea legislației în vigoare revine în întregime executantului lucrării în perioada de realizare a investiției și beneficiarului pe perioada de exploatare normală, întreținere curentă și reparații (după recepționarea lucrărilor și a punerii în funcțiune).

=== 13.BREAVIAR DE CALCUL ===

13.BREVIAR DE CALCUL

13.1 TABLOU ELECTRIC TE-P

Circuit iluminat – I

P = 0.896

I = P / (U x cos ),

I = 3.89A

Cablul utilizat va fi CYY3x1,5mmp, montat aparent/jgheab metalic/tub flexibil PVC 20mm.

Întreruptor automat bipolar de 10 A montat în tablou.

Circuit Prize – PCP1

P = 2,0 kW

I = P / (U x cos ),

I = 8.70 A

Cablul utilizat va fi CYY 3×2,5mmp, montat aparent/jgheab metalic/tub flexibil PVC 20mm.

Întreruptor automat de 16 A montat în tablou.

Puterea instalată pe tabloul electric este:

Pi = 15.04 kW

Puterea absorbită pe tabloul electric este:

Pa = 0,8 x Pi =12.03 kW

I = Pa /(U x cos)

I =18.30 A

Instalația electrică se protejează cu un întreruptor automat tetrapolar de 32A echipat cu dispozitiv de protecție diferențială de 300 mA.

Alimentarea tabloului TE-P se va face din tabloul general TE-G, cu un cablu CYY 3×35+16mmp+VLPY16 mmp.

Tabloul electric va fi montat îngropat și va fi din policarbonat.

13.2 TABLOU ELECTRIC TE-E1

Puterea instalată pe tabloul electric este:

Pi = 15.74 kW

Puterea absorbită pe tabloul electric este:

Pa = 0,8 x Pi =12.59 kW

I = Pa /(U x cos)

I =19.15 A

Instalația electrică se protejează cu un întreruptor automat tetrapolar de 32A echipat cu dispozitiv de protecție diferențială de 300 mA.

Alimentarea tabloului TE-E1 se va face din tabloul general TE-G, cu un cablu CYY 3×35+16mmp+VLPY16 mmp.

Tabloul electric va fi montat îngropat și va fi din policarbonat.

13.3 TABLOU ELECTRIC TE-E2

Puterea instalată pe tabloul electric este:

Pi = 16.67 kW

Puterea absorbită pe tabloul electric este:

Pa = 0,8 x Pi =13.33 kW

I = Pa /(U x cos)

I =20.27 A

Instalația electrică se protejează cu un întreruptor automat tetrapolar de 32A echipat cu dispozitiv de protecție diferențială de 300 mA.

Alimentarea tabloului TE-E2 se va face din tabloul general TE-G, cu un cablu CYY 3×35+16mmp+VLPY16 mmp.

Tabloul electric va fi montat îngropat și va fi din policarbonat.

13.4 TABLOU ELECTRIC TEH1 (TEH2)

Puterea instalată pe tabloul electric este:

Pi = 25.0 kW

Puterea absorbită pe tabloul electric este:

Pa = 0,7 x Pi =17.5 kW

I = Pa /(U x cos)

I =26.62 A

Instalația electrică se protejează cu un întreruptor automat tetrapolar de 40A.

Alimentarea tabloului TEH1 (TEH2) se va face din tabloul general TE-G, cu un cablu CYY 4x16mmp+OLZn 25×4 mmp.

Tabloul electric va fi montat aparent și va fi din policarbonat.

13.5 TABLOU ELECTRIC TE-G:

Puterea instalată pe tabloul electric este:

Pi = 288.98 kW

Puterea absorbită pe tabloul electric este:

Pa = 0,7 x Pi =202.29 kW

I = Pa /(U x cos)

I =307.71 A

Instalația electrică se protejează cu un întreruptor automat tripolar de 400 A cu reglaj la 350A.

Alimentarea tabloului general se va face din firida de bransament FB.

Tabloul electric va fi montat aparent si va fi metalic.

13.6 DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSARE:

Calculul puterii reactive Qc pentru instalații electrice noi:

Pe baza datelor de proiectare se determina:

puterea activă P si puterea reactivă Q ale tuturor receptoarelor instalației;

tgτ=Q/P pentru fiecare parte a instalației electrice;

cosτ2(de obicei este >=0.92);

puterea bateriei de condensatoare este:

Qc = P(tgτ1- tgτ2)=kP [kvar], in care:

tg τ1 corespunde unui cosτ1 al instalației necompensate(estimate sau calculat);

tgτ2 = 0.43 pentru cosτ2=0.92 compensat;

k are valorile din tabelul de mai jos:

13.4a Alegerea modului si a tipului de compensare:

Modul de compensare poate fi:

centralizat, cand sarcina e stabilă si continuă.In acest caz compensarea poate fi nereglabilă si Qc/S <= 15% (S putere aparentă, kVA);

centralizat, cand sarcina este variabilă. In acest caz compensarea se face cu condensatoare statice in trepte de reglaj automat si Qc/S > 15%;

descentralizat, pe parti de instalație, atunci cand acestea au sarcini variabile. In acest caz, compensarea va fi numita automată;

direct la receptoarele inductive, atunci cand puterea anumitor receptoare este importanta in raport cu puterea totala a instalației. Se realizeaza numai compensare cu condensatoare statice fixe au cu reglaj automat in functie de variatiile sarcinii.

13.5 INSTALAȚIE DE PROTECȚIE IMPOTRIVA TRĂSNETULUI

Determinarea necesității prevederii instalației de protecție împotriva trăsnetului și alegerea nivelului de protecție.

13.6 NIVELUL DE ILUMINARE( conform nomativului):

=== 14.ANTEMASURATOARE ===

14.CANTITĂȚI DE LUCRĂRI

=== 14a.FISE TEHNICE ===

FISA TEHNICA Nr.1

Utilajul, echipamentul tehnologic: Baterie de condensatoare pentru compensarea factorului de putere

FISA TEHNICA Nr.2

Utilajul, echipamentul tehnologic: Paratrasnet cu dispozitiv de amorsare

=== 3a.ANEXA ===

3a/ANEXĂ

Puteri ale receptorilor:

– putere masini de debitat cu apă: 40 kW

– putere masini de debitat cu laser: 10 kW

– putere masini de debitat cu bandă: 16 kW

– alimentare tablou electric Chiller: 12 kW

– alimentare motor poartă: 2 kW

– alimentare tablou electric pod rulant: 15 kW

– alimentare circuit ventilo-convetori

Beneficiarul a optat pentru:

– folosirea corpurilor de iluminat de la Philips si Elba

– număr prize date si telefon: – la parter câte doua în fiecare birou, excepție făcând biroul de producție unde avem patru prize de date , respectiv de telefon

– la etajul întai trei prize în biroul directorului comercial, la secretariat avem o priza de date si una de telefon, iar în restul birourilor avem câte patru prize de date si de telefon

– la etajul doi avem doar in sala de conferințe patru prize de date si patru prize de telefon.

=== 4.DESCRIEREA GENERALA A LUCRARILOR ===

4.DESCRIEREA GENERALĂ A LUCRĂRILOR

Prezenta documentație are ca obiect stabilirea soluțiilor tehnice și a condițiilor de realizare a instalațiilor electrice interioare, pentru „HALA INDUSTRIALA SI CORP ADMINISTRATIV”, obiectiv ce urmeaza a fi realizat in localitatea Baia-Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.160, avand ca beneficiar pe S.C. DEBITARE S.R.L..

Întocmit în urma studierii cerințelor din tema de proiectare înaintată de către beneficiar, proiectul de instalații electrice interioare respectă normele și standardele în vigoare, astfel încât să fie asigurate confortul utilizatorilor și nivelurile de performanță necesare.

4.1 Denumirea obiectivului de investiții

Instalații electrice interioare pentru obiectul de investiție „Hala industriala si corp administrativ (P+2E) ”, str. Vasile Lucaciu, nr.160, loc. Baia-Mare, jud. Maramures.

Proiectant General

Proiectant de Specialitate

Beneficiar

S.C. DEBITARE S.R.L.

Lucrările sunt necesare pentru desfășurarea activității și conțin instalațiile electrice interioare aferente obiectivului.

Datele tehnice ale investiției

Caracteristicile principale ale construcției

suprafața construită: 2665 mp

înălțimea construcției: 9.40 m

Descrierea lucrărilor

4.2.1. Amplasamentul

Suprafața pe care se va executa obiectivul se gaseste in loc. Baia-Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.160, jud. Maramures.

4.2.2.Clima și fenomenele naturale specifice zonei

Temperatura medie pe timp de vară +20°C, iar pe timp de iarnă este -18°C.

4.2.3.Prezentarea proiectului

Proiectul cuprinde două părți: partea scrisă și partea desenată.

4.2.4.Organizarea de șantier, descriere sumară, demolări, devieri de rețele etc.

Beneficiarul va oferi Antreprenorului în zona șantierului o zonă adecvată pentru facilitățile de șantier necesare. Instalarea și intreținerea containerelor și barăcilor pentru personal și echipamente revine Antreprenorului.

4.2.5.Surse de apă, energie electrică, gaze, telefon etc. pentru organizarea de șantier

Sursele apă, energie electrică, telefon – sunt existente. Alimentarea cu energie electrică este în sarcina Antreprenorului. Toate instalațiile electrice trebuie să corespundă standardelor de siguranță românești. Pământarea corectă sau instalarea de aparate de protecție este obligatorie. Instalarea și legarea la furnizor se face pe cheltuiala Antreprenorului.

4.2.6.Trasarea lucrărilor

Execuția lucrărilor va incepe doar dupa trasarea acestora conform proiectului. A se consulta memoriu de instalații electrice.

4.2.7.Protejarea lucrărilor executate și a materialelor din șantier

Antreprenorul răspunde pentru toate pagubele în fața Beneficiarului, dacă nu sunt respectate aceste măsuri. Antreprenorul trebuie să adune toate regulamentele locale, naționale și internaționale și să le pună la dispoziție în cazul inspecțiilor pe șantier. Antreprenorul trebuie să asigure toate măsurile de siguranță pe șantier și de prim ajutor în caz de accidente.

4.2.7.Măsurarea lucrărilor

Conform unității de măsură a articolelor de deviz.

4.2.8.Curățenia în șantier

Curățarea instalației electrice se va efectua înainte de pornire. Beneficiarul răspunde de toate piesele instalației și zonele șantierului, instalate și folosite de el. Zonele de depozitare și de lucru se vor aduce la starea inițială, dacă nu s-a convenit altfel.

4.2.9 Acesul la locul de muncă

Înainte de începerea unei părți a lucrării, Antreprenorul se va asigura că există căi de acces, inclusiv drumuri temporare cu aprobarea Managerul de Proiect. Antreprenorul va menține aceste drumuri de acces în condiții adecvate pentru siguranța și trecerea ușoară a vehiculelor.

Înaintea începerii oricărei lucrări, Antreprenorul va face un raport privind starea suprafețelor terenurilor publice sau private peste care este necesar accesul la locul de muncă. Acest raport va fi aprobat de către Managerul de Proiect.

Antreprenorul va face aceste suprafețe accesibile, le va menține curate și le va repara în timpul efectuării lucrărilor. După folosirea căilor de acces, Antreprenorul va restaura suprafețele folosite (cel puțin cum erau înainte de începerea lucrărilor).

În lipsă unei alte alternative, Beneficiarul va negocia cu Antreprenorul căile de acces necesare la locul de muncă, pe care le va face disponibile. Negocierea căilor de acces se va face după ce Antreprenorul a făcut toate eforturile posibile pentru a stabili singur accesul la locul de muncă.

Antreprenorul nu va amplasa locul de muncă pe terenuri particulare, fără permisiunea anterioară a Managerului de Proiect și fără să obțină mai întâi consimțământul propietarului acelor terenuri.

4.2.10. Starea locului de muncă

Antreprenorul va menține locul de muncă în condiții corespunzătoare (curat) pe întreaga perioadă în care se face responsabil cu lucrările.

La terminarea lucrărilor, Antreprenorul va curăța toate căile de acces temporare și va reamenaja zona respectivă așa cum a fost inițial, într-un mod satisfăcător pentru Managerul de Proiect.

4.2.11.Grupuri sănitare

Un numar suficient de grupuri sanitare pentru uzul angajatilor sai, va asigura antreprenorul pe toată durata de construire a lucrarilor, astfel incat le va menține și va asigura curățenia corespunzătoare. Aceasta se va asigura ca angajații săi nu vor murdări locul de muncă sau proprietățile din vecinătate.

4.2.12.Contaminarea alimentării cu apă

Înainte de începerea unei lucrări ce ar implica riscul unei contaminări a alimentării cu apă potabilă, sau dacă Managerul de Proiect consideră că există asemenea riscuri, muncitorii vor fi examinați medical pentru a nu fi purtătorii unor viruși transmisibili prin apă.

4.2.13.Reguli de protecție a muncii pe șantier

Antreprenorul se va supune tuturor regulilor și normelor referitoare la protecția personalului de lucru, personalului Beneficiarului, Managerului de Proiect și vizitatorilor, ca urmare a operațiilor sale. El va trebui să obțină copii ale tuturor regulamentelor principale și să le facă disponibile la locul de muncă.

O atenție deosebită va fi acordată regulamentului privind protecția muncitorilor și igiena în construcții, aprobat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.

Antreprenorul va asigura permanent accesul la hidranții operaționali pentru formațiile locale de pompieri.

4.3.Relațiile între contractant (ofertant), consultant și persoana juridică achizitoare (investitor)

4.3.1.Generalități

Certificatele echipamentelor și materialelor furnizate sau care se doresc a fi folosite trebuie verificate cu atenție pentru concordanța cu specificațiile care garantează funcțiile lor la cererea Managerului de Proiect (inspecție de primire/recepție a documentelor ofertate). Toate devierile trebuie comunicate în scris, fără întârziere, clientului sau reprezentanților acestuia ca bază pentru procesul de decizie. Aceste devieri trebuie însoțite de documentația corespunzătoare, pentru a putea fi aprobate de Managerul de Proiect. Copiile certificatelor trebuie depuse înainte de începerea montajului.

Antreprenorul rămîne răspunzător de neconsemnarea în timp util a calității lucrărilor ce devin “lucrări ascunse”. El are obligația de a semnala în scris, cu cel puțin 7 zile înainte ca lucrările să devină “ascunse”, cel puțin sudurile și izolațiile locale vor avea consemnarea calității în procesele verbale de lucrări ascunse.

Execuția lucrarilor se va realiza conform graficului de execuție și respectând programul de lucru pe șantier intre orele 7.00 a.m. – 15.00 p.m., Luni-Sâmbata. Lucrarea va fi recepționata de catre o comisie de recepție din care vor face parte reprezentanții constructorului și ai beneficiarului. Recepția lucrărilor descrise in prezentul proiect se va face in funcție de programul de recepție realizat pentru intreg obiectivul.

Execuția lucrărilor va incepe doar după trasărea acestora conform proiectului. In timpul execuției se vor lua toate măsurile necesare pentru protejarea lucrărilor executate, protejarea materialelor existente in șantier și asigurarea curațeniei.

Proiectul se va verifica la toate cerințele de calitate precizate de „Legea calității în construcții” de către un verificator autorizat de M.L.P.T.L la specialitatea Ie.

=== 5.MEMORIU TEHNIC ===

5.MEMORIU TEHNIC

5.1 DATE GENERALE

Prezenta documentație are ca obiect stabilirea soluțiilor tehnice și a condițiilor de realizare a instalațiilor electrice interioare, pentru „HALĂ INDUSTRIALĂ SI CORP ADMINISTRATIV”, avand ca beneficiar pe S.C. DEBITARE S.R.L., Baia Mare, str. Vasile Lucaciu nr. 160.

Întocmit în urma studierii cerințelor din tema de proiectare înaintată de către beneficiar, proiectul de instalații electrice interioare respectă normele și standardele în vigoare, astfel încât să fie asigurate confortul utilizatorilor și nivelurile de performanță necesare.

5.2 SOLUȚIILE PROIECTULUI

5.2.1 INSTALAȚII ELECTRICE

5.2.1.1 PRINCIPIUL DE DISTRIBUȚIE ȘI CONTORIZARE A ENERGIEI ELECTRICE

Alimentarea cu energie electrică din rețeaua furnizorului se va realiza conform avizului de racord eliberat de S.C. Electrica la cererea beneficiarului și conform studiului de soluție întocmit de SISE-SD-SC Electrica la comanda beneficiarului.

Proiectul stabilește soluțiile tehnice și condițiile de realizare a instalațiilor electrice interioare în clădirea ce urmează a se construi, de la firida de branșament (FB) până la ultimul punct de consum.

Rețeaua de distribuție interioară se realizează după schema de tip TN-S, în care conductorul de protecție distribuit este utilizat pentru întreaga schemă, de la firida de branșament până la ultimul punct de consum.

Instalația electrică este dimensionată pentru o putere instalată Pi = 287.7kW, putere absorbită Pa = 201.399kW, tensiune de lucru U = 3 x 400/230V, frecvența rețelei f = 50Hz.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor din constructie se face din tablou general (TE-G) amplasat in hala de productie.

Din tabloul electric general TE-G se vor alimenta cele doua tablouri electrice aferente halei de productie, TEH1 si TEH2, precum si tablourile electrice de nivel TE-P, TE-E1 si TE-E2 aferente cladirii de birouri.

Din TE-G se vor alimenta si tablourile electrice ale utilajelor si echipamentelor corespunzatoare halei de productie, aceste echipamente nu fac obiectul proiectului, fiind furnizate de beneficiar.

Pentru alimentarea de rezerva a instalatiei de pompe pentru incendiu in caz de intrerupere a alimentarii cu energie electrica, s-a prevazut un grup electrogen montat in exteriorul constructiei.

Dimensiunile cablurilor de energie, tuburilor de protecție și echipamentele de protecție sunt alese conform prescripțiilor tehnice și sunt menționate în breviarul de calcul si in partea desenata a proiectului..

Contorizarea consumurilor receptoarelor electrice racordate la tabloul electric TE-G se face printr-un contor de energie trifazat montat in tabloul electric.

5.2.1.2 INSTALATII DE ILUMINAT

Prezentul proiect stabilește soluțiile tehnice și condițiile de realizare a instalațiilor de iluminat.

S-au stabilit următoarele tipuri de iluminat:

– pentru spatiile de birouri

-iluminat cu aparate de iluminat fixe montate incastrat in tavanul fals, dispersor prismatic, echipate cu patru lampi fluorescente TL5 de 14W, balast electronic, reflector simplu/dublu parabolic, montat incastrat in tavanul fals,

-iluminat cu aparate de iluminat etanse echipate cu doua lampi fluorescente compacte PL-C de 18W, montate incastrat tavanul fals,

– pentru hala de productie

-iluminat cu aparate de iluminat etanse IP65, echipate cu doua lampi fluorescente TL-D de 58W, balast electronic, carcasa din poliester montate pe jheab metalic,

-iluminat cu aparate de iluminat etanse IP66, rezistente la temperature ridicate ( pentru zona de hala unde sunt amplasate tuburile radiante), echipate cu doua lampi fluorescente TL-D de 58W, balast electronic, carcasa din poliester montate pe jheab metalic,

– pentru iluminat exterior

-iluminat cu aparate de iluminat etanse IP65, tip proiector, echipate cu o lampa SON-T de 250W, montate pe perete,

– iluminat de siguranta pentru evacuare/hidranti, prin corpuri de iluminat echipate cu kit de emergenta.

– iluminat firma luminoasa.

Comanda surselor de iluminat se face cu comutatoare, întreruptoare.

Înălțimea de pozare a comutatoarelor și întreruptoarelor este de 0,9 m de la nivelul pardoselii finite.

Cablurile folosite pentru instalatia de iluminat vor fi din cupru, tip CYYF, montate dupa caz aparent deasupra tavanului fals/în jgheab de cablu metalic/ tuburi flexibile metalice.

Dozele de derivație și cele de aparataj se montează aparent/ încastrat în elementele de construcție.

În tabloul electric, pentru protecția circuitelor de iluminat sunt prevăzute întreruptoare automate 2P de 10 A , 4.5 kA, având curba de protecție C.

5.2.1.3 INSTALAȚII DE PRIZE

Prezentul proiect stabilește soluțiile tehnice și condițiile de realizare a instalațiilor interioare de prize.

Instalația de prize este împărțită in circuite de prize cu contact de protectie.

Prizele utilizate sunt cu contact de protecție montate în doze de aparataj încastrate în pereți pentru corpul de birouri, respectiv montate aparent pe perete pentru zona halei de productie.

In cladirea de birouri pentru zonele cu pereti din tamplarie PVC si sticla traseele de instalatiilor de prize se vor executa aparent deasupra cotei finite a pardoselii la h=0,05m in sistem de jgheaburi compartimentabile.

Cablurile folosite vor fi din cupru, tip CYYF3x2.5mmp, montate în jgheab de cablu metalic/ tuburi flexibile din PVC/tuburi rigide din PVC.

In tabloul electric, pentru protecția circuitelor de priză se prevăd întreruptoare automate 2P de 16 A, 4.5 KA, prevazut cu protectie diferentiala de 30mA, având curba de protecție C.

Înălțimea de pozare a prizelor este de 30 cm, măsurat de la nivelul pardoselii finite.

5.2.1.4 INSTALATII DE FORȚĂ

Sunt prevazute circuite de alimentare pentru toate utilajele si echipamentele specific procesului de productie, masini de debitat, poduri rulante, etc.

Circuitele de forță se vor executa dupa caz, în cabluri de cupru montate în jgheaburi metalice /in placa, protejate în tub de protecție rigid/ingropate in sol, în funcție de destinație.

Dimensiunile cablurilor de energie, tuburilor de protecție și echipamentele de protecție sunt alese conform prescripțiilor tehnice și sunt menționate în breviarul de calcul si in partea desenata a proiectului.

5.2.2 INSTALAȚII DE PROTECȚIE

Pentru protejarea utilizatorilor împotriva șocurilor electrice prin atingere indirectă accidentală s-a prevăzut alimentarea tuturor aparatelor electrice prin intermediul prizelor cu contact de protecție.

Toate circuitele de prize sunt prevazute cu protectie diferentiala de 30mA.

Conductorul de protecție, împreună cu partile metalice, se conectează la priza de pământ de protecție.

Sunt prevazute prize de pamant separate, pentru instalatia interioara si pentru instalatia de protectie impotriva descarcarilor atmosferice.

Pentru priza de pamant aferenta instalatiei electrice interioare, in fundatia halei se prevede o platbanda de OLZn 40x4mmp montata ingropat pe perimetrul fundatiei, care

va fi prinsa de armaturile verticale si orizontale ale constructiei prin puncte de sudura, realizând astfel continuitatea prizei de pamânt.

După realizarea prizei de pământ, valoarea rezistenței ei de dispersie se va măsura și dacă valoarea obținută nu este sub 4, se va îmbunătăți până când valoarea rezistenței de dispersie este sub 4.

Priza de pamant pentru paratraznet se va realiza din electrozi verticali din otel cuprat montati ingropat in sol la adancimea de 0.5m, amplasati la distanta de aproximativ 3.0m, conectati printr-o platbanda din cupru stanat 20x3mm.

Platbanda din otel zincat va fi continua iar legatura la electrozi se va efectua prin sudare.

Priza de pamant a instalatiei de paratraznet este independenta, si trebuie sa prezinte o rezistenta mai mica sau egala cu 10.

Detaliile de execuție pentru prizele de pământ vor fi realizate de proiectant, în funcție de valoarea rezistenței de dispersie măsurată.

Este prevazuta o centura interioara de pamantare ce se va monta pe conturul peretilor interiori la h=0.4m, si se va lega la priza de pamant de fundatie in patru puncte, corespunzator pentru fiecare colt al halei.

În urma calcului efectuat în breviarul de calcul, clădirea necesită instalație de protecție împotriva trăsnetului.

Instalația exterioară de protecție împotriva trăsnetului IEPT este alcătuită dintr-un dispozitiv avand ca elemente principale: un varf de captare, un dispozitiv de amorsare, o tija suport pe care se gaseste un sistem de conexiune al conductoarelor de coborare si o piesa de separatie. Conductorul de coborare din cupru stanat 20x3mm va fi montat pe acoperis pana la dispozitivul de captare, la care se conecteaza prin adaptoare metalice.

El se va conecta si la priza de pamant, prin intermediul a doua piese de separatie , montate pe peretii cladirii, la circa 2m de la suprafata solului.

Barele pentru egalizarea potențialelor sunt din cupru, de secțiune 20×20 mm și lungime 250 mm, prevăzuta cu borne pentru racordarea conductoarelor de echipotențializare. La aaceasta bara se conectează , conductele de încălzire (tur, retur), instalația electrică (prin dispozitive de protecție la supratensiuni montate în firida de branșament), instalația de

apa. Conductorii de echipotențializare se conectează la conducte prin intermediul unor brățări metalice, prin contact direct.

5.3 VERIFICAREA PROIECTULUI

Proiectul se va verifica la toate cerințele de calitate precizate de „Legea calității în construcții” de către un verificator autorizat de M.L.P.T.L la specialitatea Ie.

=== 6.STUDIU ===

6.STUDIU PRIVIND PRIZE DE PĂMÂNT

PENTRU INSTALAȚIA DE PROTECȚIE

CONTRA ȘOCURILOR ELECTRICE

Introducere

Legarea la pământ a instalațiilor și echipamentelor reprezintă o problemă în care se intersectează cunoștințele mai multor discipline implicate în construcția și echiparea clădirilor moderne, civile sau industriale. Inginerii constructori trebuie să se consulte cu inginerii care se ocupă de echipamentele de măsurare și control, iar specialiștii în tehnică de calcul trebuie să discute diferite aspecte cu inginerii electrotehniști etc. Totuși, uneori, acești specialiști nu folosesc același limbaj tehnic sau nici măcar nu sunt conștienți de cerințele reciproce ale instalațiilor. În acest document se prezintă o abordare globală a legării la pământ menită a servi drept ghid de bază pentru legarea la pământ și eliminarea interferențelor și care să poată fi utilizat de colective multidisciplinare.

În general, o instalație de legare la pământ trebuie să satisfacă trei cerințe:

♦ Lovituri de trăsnet și scurtcircuit: instalația de legare la pământ trebuie să protejeze personalul, să prevină daunele determinate de exemplu de incendii, conturnări sau explozii provocate de loviturile directe de trăsnet și supraîncălzirile provocate de curenții de scurtcircuit;

♦ Securitate: instalația de legare la pământ trebuie să conducă curentul de trăsnet și curenții de scurtcircuit fără a determina apariția unor valori inadmisibile ale tensiunilor de pas și de atingere;

♦ Protecția echipamentelor și disponibilitate: instalația de legare la pământ trebuie să protejeze echipamentele electronice prin asigurarea unei căi de impedanță redusă între ele. Alegerea corectă a traseelor, a amplasamentelor și ecranarea corespunzătoare sunt aspecte importante în scopul evitării interferențelor dintre sursele de perturbații și echipamentele electrice în funcțiune.

Deși cerințele legate de cele trei aspecte sunt deseori definite separat, implementarea lor necesită o abordare integrată a acestora.

Scopul inițial al legării la pământ de protecție a fost de a asigura securitatea persoanelor și bunurilor în zona deservită de instalația de legare la pământ. Aceasta necesită existența unei căi de curent cu o secțiune mare și cu o impedanță relativ scăzută la frecvența fundamentală, astfel încât tensiunile apărute în condițiile unui curent de defect mare să nu fie periculoase.

Este foarte ușor să se realizeze o legătură la pământ sigură și cu impedanță redusă. Este necesar doar un conductor având conductivitate ridicată și rezistență la coroziune (cuprul este o bună alegere), îngropat în sol la o adâncime suficientă pentru a nu îngheța sau a funcționa în mediu foarte uscat; el trebuind să fie destul de mare pentru a intra în contact cu un volum acceptabil de pământ, să acopere o suprafață suficient de mare și să aibă o poziție astfel încât să nu fie influențat de alte instalații de legare la pămînt. Un volum mare de pământ reduce densitatea curentului în sol și, prin aceasta, rezistența de dispersie. O suprafață mare a legării la pământ permite realizarea unei configurații corespunzătoare a câmpului electric, reducând tensiunile de atingere și de pas (așa cum se va prezenta mai departe în această notă). În acest fel se realizează o legare bună la pământ – cel puțin atât de bună pe cât se poate obține. Problemele apar în momentul în care la această legătură se racordează diferite echipamente. În practică, calitatea legării la pământ este afectată de sistemele învecinate de legare la pământ și, de obicei în mult mai mare măsură, chiar de echipamentele instalației.

Utilizarea unui conductor de protecție și nul de lucru (protective earth and neutral – PEN), așa cum se întâmplă într-un sistem TN-C, nu poate fi corelată cu principiile unei corecte proiectări, conturate în această notă aplicativă. În sistemul TN-C, curenții prin nul (incluzând armonicile de rang trei) și curenții de punere la pământ se însumează în conductoarele de nul, conductoarele de nul de protecție și în piesele metalice interconectate. Schemele trebuie să fie întotdeauna de tip TN-S, chiar dacă ele derivă din scheme TN-C, pe partea furnizorului, în punctul comun de cuplare (PCC). Prezența unei singure legături conductor neutru – pământ este foarte importantă.

În mod tradițional practica instalațiilor se focalizează, în mod corect, pe securitate. La început, era astfel suficient să se prevadă o cale de impedanță redusă spre pământ. Practica actuală reclamă „modelarea” câmpului electric în sol pentru a controla gradientul tensiunii în jurul prizei de pământ. De asemenea, conductorul de nul de

protecție trebuie să asigure un pământ funcțional pentru echipamentele care operează în sistem, adică să reprezinte o cale de trecere pentru curenții de scurgere (curenți de frecvență fundamentală determinați de prezența condensatoarelor din filtrele capacitive, conectate între conductor și pământ) și curenții perturbatori de înaltă frecvență provenind, spre exemplu, de la sursele în comutație prin intermediul filtrelor de perturbații de radio-frecvență (RFI); pe de altă parte, trebuie să reprezinte potențialul de referință pentru interfețele de semnal.

Valorile curenților de scurgere variază în diferitele puncte ale instalației. Deoarece curentul de scurgere la pământ provine în principal de la echipamentele monofazate racordate la fiecare dintre cele trei faze, componentele simetrice pe frecvența fundamentală de pe fiecare fază tind să se anuleze; ca urmare, curentul în conductorul de nul de protecție poate crește sau descrește în funcție de modul de conectare a circuitelor în sistemul de distribuție. Adesea, situația cea mai defavorabilă apare la un circuit monofazat, final, care alimentează un echipament informatic. Curenții de scurgere sunt inofensivi dacă se disipă în pământ dar pot ușor determina valori mortale dacă legătura se întrerupe și, ca urmare, se impune o proiectare foarte atentă. În esență, aceasta presupune dublarea căilor de curent (fiecare dintre acestea fiind capabilă să suporte curentul maxim de defect) și legături robuste și fiabile – de exemplu, sunt de preferat conductoare din cupru rezistente la coroziune și cu durată mare de viață instalate de electricieni, față de canalele metalice de cabluri montate de constructori.

Acolo unde armătura cablurilor este utilizată ca una dintre căi, se cere o atenție specială pentru asigurarea și menținerea unor legături fiabile la manșoane. Principiile de proiectare de mare siguranță trebuie extinse în întregul sistem, inclusiv până la masa de lucru, prin prevederea, de exemplu, a suficiente prize cu protecție astfel încât să nu mai fie necesare prelungitoare având conductor de nul de protecție unic și puțin fiabil.

Curenții de înaltă frecvență pot deveni o problemă importantă privind funcționalitatea sistemului. Multe dintre echipamentele care produc perturbații în instalația de legare la pământ sunt sensibile la aceste perturbații; există însă o diferență: echipamentele produc perturbații sub formă de curent dar sunt influențate de tensiuni parazite.

Acolo unde curenții perturbatori pot fi conduși la pământ fără a cauza căderi de tensiune importante, totul este în regulă. Aceasta impune o legare la pământ care are o impedanță scăzută la toate frecvențele. Pentru reducerea perturbației radiate, calea de legare la pământ pentru curentul perturbator trebuie să fie amplasată foarte aproape de conductoarele active. Merită subliniat că în acest context suntem mai preocupați de impedanța conexiunii la instalația de legare la pământ, care reprezintă suprafața echipotențială numită uzual „masă/pământ”, decât de pământul fizic în sine. Această abordare este diferită față de cazul sistemului de protecție de siguranță și contra trăsnetelor, unde impedanța de punere la pământ are o importanță crucială.

Atunci când numărul de echipamente instalate era mic, o practică comună presupunea montarea unui conductor separat de secțiune mare până la conductorul principal de legare la pământ sau chiar conectarea acestuia la un electrod al prizei de pământ independent (racordat și el la conductorul principal în conformitate cu reglementările locale). Soluția era în mod normal satisfăcătoare, în parte fiindcă aceste sisteme și echipamentele periferice erau amplasate într-o zonă geografică restrânsă și deci puteau fi menținute la un același potențial (dacă așa ceva există) mai degrabă decât la potențial zero. Circuitul de întoarcere pentru perturbații era de asemenea apropiat de conductoarele active, reducând astfel perturbațiile radiate. Totuși, în cazul legărilor la pământ radiale având lungime mare, se evidențiază rezonanțe pe frecvențe corespunzând sfertului lungimii de undă1; ca efect, apare o creștere a impedanței pentru anumite frecvențe, făcând ca această tehnică să nu corespundă instalațiilor moderne utilizate în prezent pe scară largă. Sistemele actuale de calcul se extind frecvent pe mai multe niveluri ale unei clădiri. Asigurarea unui „echipotențial” (la înaltă frecvență) între aceste echipamente dispersate necesită o soluție mai bună. Este o realitate faptul că majoritatea rețelelor distribuite de calculatoare funcționează. Pe măsura dezvoltării dispozitivelor microelectronice și a reducerii tensiunii de lucru, energia necesară comutării stărilor logice și imunitatea la tensiuni parazite au scăzut, făcând aceste dispozitive mult mai sensibile la perturbații. Efectele acestei tendințe au fost contrabalansate prin îmbunătățiri în proiectarea sistemului, cu scopul creșterii imunității la zgomote. Aceste măsuri includ utilizarea interfețelor diferențiale și o proiectare îngrijită a părții software, de exemplu utilizarea în rețele a protocoalelor de detectare și corectare a erorilor. Aceste tehnici sunt foarte eficiente dar reduc traficul în rețea prin transmiterea unor date redundante (controlul erorii) și necesitatea retransmiterii pachetelor de date conținând erori. Pe măsură ce perturbațiile electrice cresc, rata erorilor crește și ea, și traficul descrește până când comunicarea utilă încetează cu totul. Pentru utilizator, aceasta echivalează cu o cădere bruscă a sistemului; în realitate, acesta a fost doar afectat într-o măsură atât de mare încât mecanismele de regenerare prevăzute în acest scop nu mai fac față. Dacă perturbația

electrică poate fi redusă la un nivel suficient de mic, rata erorilor se va reduce și ea și transmisia datelor va fi din nou posibilă. Niveluri ridicate ale perturbațiilor reduc traficul prin necesitatea transmiterii repetate a datelor și reduc eficiența. În mod evident,(Proiectarea instalației de legare la pământ a unei clădiri, incluzând instalația de paratrăsnet, necesită o atenție sporită pentru satisfacerea tuturor obiectivelor. Uzual, instalația este mai bună și mai ieftină dacă ea este proiectată corect de la început, comparativ cu o refacere după ce clădirea a fost dată în folosință.). Eficiența rețelei este legată de eficiența procesării datelor, care la rândul ei, depinde de eficiența activității. Ca și în alte situații, eficiența este mai scăzută exact atunci când exigențele sunt mai mari – atunci când rețeaua este ocupată. Reducerea nivelului perturbațiilor în mediul procesării datelor este crucială pentru creșterea eficienței.

Din păcate, în soluțiile speculative, cel mai popular cablu pentru transmisia de date este conductorul bifilar torsadat neecranat. Pentru clădiri cu tehnică IT dezvoltată și pentru rate de transfer de peste 100 Mb/s, trebuie preferată utilizarea cablului bifilar torsadat ecranat (STP – shielded twisted pair cable).

Cea mai bună cale pentru reducerea la minimum a zgomotelor este utilizarea unui plan de referință în pardoseală, sub forma unei rețele din cupru. Această tehnică a fost aplicată frecvent pentru „sălile de calculatoare” existente în cazul procesării centralizate a datelor și este încă, în multe cazuri, singura soluție viabilă. Ea este funcțională deoarece rețeaua din cupru asigură o infinitate de căi de curent cu diferite lungimi electrice echivalente – în timp ce unele dintre acestea pot fi multiplu al sfertului lungimii de undă, cu siguranță vor exista multe alte căi paralele care nu îndeplinesc această condiție. Rezultatul este o conexiune cu impedanță scăzută pentru o gamă largă de frecvențe. O astfel de rețea trebuie să acopere întrega suprafață în care sunt amplasate echipamentele – în prezent, de multe ori întreaga clădire − și nu trebuie uitat că aspectele prezentate sunt valabile atât pe direcție verticală cât și pe orizontală. Se obține numai un mic câștig prin utilizarea unor rețele orizontale amplasate la fiecare nivel și racordate la un unic element de coborâre vertical. Rețelele sunt realizate de obicei din platbandă pentru a reduce cât mai mult efectul pelicular. Dacă elementele de structură (ale clădirii), precum suporții pentru dușumelele aparente, care au fost proiectate pe criterii mecanice și nu electrice, sunt utilizate ca rețea, este important să se asigure ca aceste elemente să fie interconectate electric prin legături scurte din cupru la fiecare intersectare.

Se poate crede că o rețea completă din cupru ar fi destul de scumpă pentru clădirile comerciale obișnuite – în special în cazul clădirilor speculative. Totuși, cheltuielile nu sunt mari și este evident că cel mai redus cost total este obținut prin prevederea rețelelor în stadiul de proiect, iar cea mai costisitoare cale este adaptarea rețelei după darea în funcțiune. O instalație eficientă de legare la pământ asigură că edificiul este corespunzător pentru o gamă largă de aplicații si deci acesta are o valoare de piață mai ridicată. Clădirea poate obține o rată de închiriere mai mare, justificată prin reducerea frecvenței (și costului) problemelor chiriașilor și a costurilor de operare aferente.

Proiectarea prizei de pământ – dimensiuni, formă și amplasare – este foarte importantă nu numai pentru obținerea unei impedanțe suficient de scăzute dar și pentru controlul formei câmpului electric la suprafața solului.

Rezistența prizei de pământ și curentul spre sol determină diferența de potențial dintre sistem și sol. Pentru curenți mari de defect, această tensiune va fi foarte ridicată în imediata apropiere a conductorului de legare la priza de pământ și va descrește cu depărtarea de acesta, deoarece volumul de pământ prin care trece curentul se mărește. Această creștere a potențialului pământului (Ground potential rise − GPR) poate conduce la situații periculoase.

Înaintea de a trata subiectul în continuare este necesar să definim câțiva termeni (vezi fig.1). „Tensiunea de atingere” este diferența de potențial dintre structura îngropată și o persoană stând pe sol în zona de lucru din apropierea structurii. „Tensiunea de pas” este diferența de potențial dintre picioarele unei persoane (presupuse la 1 metru depărtare) stând pe sol. Valorile maxime ale tensiunilor de atingere și de pas sunt limitate prin diferite standarde. Este foarte posibil să se obțină o impedanță redusă – în condiții de sol favorabile – cu o priză simplă verticală. O alură tipică a câmpului electric este prezentată în partea stângă a figurii 1. Se observă că panta potențialului solului este foarte abruptă – adică tensiunile de pas și de atingere vor fi mari − deci această alegere a tipului de electrod nu este potrivită. În figura 1 este indicat (în partea dreaptă) efectul adăugării unui electrod inelar de protecție la 1 metru în afara perimetrului, electrodul fiind îngropat la adâncimea de 0,5 metri. Aceasta nu numai că reduce impedanța și prin aceasta creșterea potențialului în sol (prin creșterea volumului de pămînt care asigură trecerea curentului), dar asigură și controlul formei câmpului electric în zona electrodului reducându-se astfel tensiunile de atingere și de pas.

Așa cum se poate vedea, tensiunile de pas și de atingere sunt mult mai mici atunci când se utilizează un electrod de priză inelar. Partea superioară a „vârfului de potențial” este lărgită și aplatizată prin caracteristicile de modelare ale câmpului, corespunzătoare electrodului circular îngropat. Dacă nu se utilizează electrodul orizontal, vârful de potențial este mai ridicat și mai abrupt, în special lângă un electrod vertical sau un stâlp din beton, putând conduce la situații periculoase.

Tensiune de atingere

Tensiune de pas

Fig. 1 Tensiuni de pas și de atingere

Tensiune de atingere

Tensiune de pas

Electrodul inelar poziționat în jurul clădirii trebuie amplasat la o distanță de cel puțin 1 metru de la peretele exterior. El trebuie îngropat suficient de adânc pentru a fi siguri că nu va fi afectat de îngheț pe timpul iernii sau de o vreme excesiv de secetoasă pe timpul verii. Dacă nu există indicații locale care să poată fi aplicate, adâncimea trebuie să fie de cel puțin 0,5 metri. Electrodul circular al prizei de pământ trebuie realizat din cupru, cu o secțiune transversală de cel puțin 50 mm2. Electrodul trebuie conectat la priza multiplă de tip plasă amplasată sub structură și la una similară situată în jurul structurii, dacă aceasta există. Conexiunile între electrod și restul instalației de legare la pământ a clădirii sau incintei trebuie realizate în mai multe puncte.

Instalația de legare la pământ a unor spații mari

O legătură la pământ având o impedanță redusă este necesară pentru a conduce în sol curenții de trăsnet și de scurtcircuit. Instalația principală de legare la pământ trebuie să reprezinte o rețea care să asigure o legătură de impedanță redusă între toate obiectele și un bun contact distribuit cu pământul. Ea trebuie să poată conduce orice curent ce ar apărea, concomitent cu evitarea unor tensiuni de atingere periculoase și a unor curenți de valori ridicate în cablurile care conectează obiecte îndepărtate.

În figura 2 este indicată o vedere de sus a instalației de legare la pământ de tip plasă a unei întreprinderi. Pentru clădiri (1), armăturile metalice formează o rețea fină de tip grilă care este conectată la un conductor neizolat din cupru îngropat în jurul clădirii pentru a reduce tensiunile de pas și de atingere. În restul incintei este montată tot o priză de pământ multiplă de tip plasă, pasul acestei rețele fiind de 5 metri. Un turn (2) și un echipament izolat (3) sunt de asemenea legate la această rețea. Fiecare obiect este conectat la instalația de legare la pământ prin conexiuni multiple. Între clădiri, un canal de cabluri (4) este utilizat pentru protejarea conductoarelor care interconectează cele două construcții.

Elementele de captare a trăsnetului

Pentru limitarea daunelor cauzate de o lovitură directă de trăsnet asupra unei structuri, trebuie asigurată o cale de impedanță scăzută între vârful structurii și pământ. La nivelul solului, instalația de paratrăsnet este racordată direct la priza de pământ și la restul

instalației de legare la pământ. În figura 3 este indicată o structură tipică pentru o clădire.

Fig. 2 Rețea de legare la pământ (după Figura 8 din IEC 61312-2)

Fig. 3. Poziționarea elementului de coborâre a instalației de paratrăsnet

Distanța maximă d între conductoarele de coborâre este de 10 metri pentru o protecție normală și de 5 metri pentru o protecție de nivel ridicat. Trebuie folosite cel puțîn două conductoare verticale de coborâre, cu o arie a secțiunii transversale de cel puțin 20 mm2. Este indicat ca la fiecare nivel, dar la intervale de cel mult 20 metri, conductoarele de coborâre să fie conectate la instalația de legare la pământ a clădirii. Scopul este de a asigura existența în jurul clădirii a unei cuști Faraday constând din rețeaua externă a conductoarelor verticale și a conexiunilor orizontale la fiecare etaj, stabilind astfel o zonă locală „echipotențială” la fiecare nivel.

Trebuie reamintit că trăsnetul este un fenomen tranzitoriu astfel încât inductivitatea și efectul pelicular trebuie menținute la valori reduse prin utilizarea conductoarelor de tip bandă montate în linie dreaptă.

Amplasarea conductorului de protecție al clădirii

„Conductorul de nul de protecție” al clădirii are câteva funcții:

♦ să conducă spre sol curenții de defect, permițând astfel funcționarea protecției maximale;

♦ să conducă spre sol curenții de scurgere;

♦ să acționeze ca un plan de referință al semnalului astfel încât interfețele de semnal ale echipamentelor interconectate să poată funcționa corect;

♦ să asigure compatibilitatea electromagnetică (CEM);

♦ să permită scurgerea spre pământ a curenților determinați de filtrele de înaltă frecvență etc.

Din păcate, de prea multe ori „conductorul de nul de protecție” este proiectat ca și cum ar trebui să satisfacă doar funcția de securitate, celelalte cerințe fiind total omise. Este deci păcat că pentru el nu s-a găsit încă o denumire mai adecvată.

Curentul de defect

Este în general cunoscut modul în care se realizează proiectarea pentru a face față curentului de defect. Cu protecții maximale și de defect corect proiectate, durata curentului de defect va fi limitată, iar energia „disipată” redusă la valori acceptate. Acesta este modul standard de proiectare a unei instalației. În acest context, criteriile importante sunt valoarea absolută a impedanței față de pământ și impedanța buclei formată din sursă, conductoarele active și conductorul de nul de protecție.

Curenții de scurgere

Curenții de scurgere sunt adesea neglijați. Ei provin în principal de la filtrele pentru reducerea interferențelor în radio-frecvență (RFI) și, deși contribuția fiecărui echipament este redusă, suma combinată a tuturor curenților existenți poate avea valori semnificative. Acești curenți sunt generați de divizoarele capacitive conectate la tensiunea rețelei, care reprezintă astfel, dacă circuitul este deschis (conductorul de nul de protecție întrerupt), o sursă de tensiune corespunzătoare jumătății tensiunii de alimentare. În mod normal, punctul median este legat la conductorul de nul de protecție. Dacă o porțiune a acestuia este izolată, de exemplu un conductor de nul de protecție radial este întrerupt în punctul de distribuție, această zonă a conductorului de protecție va avea un potențial flotant egal cu jumătate din tensiunea rețelei. Sursa de curent care apare depinde de numărul echipamentelor conectate – de obicei este nesemnificativ dacă ele sunt în funcțiune sau nu – iar valoarea curentului poate depăși un nivel de la care orice atingere poate fi mortală. Soluția corectă este să ne asigurăm că integritatea „conductorului de nul de protecție” este îmbunătățită prin prevederea mai multor trasee între punctele de conectare ale echipamentelor și punctul de distribuție. Cel puțin un traseu trebuie realizat printr-un conductor fiabil dedicat pentru aceasta, robust din punct de vedere mecanic, în timp ce celelalte căi pot fi asigurate de armătura cablurilor, conducte sau paturi de cabluri. De notat că dacă se utilizează o astfel de cale, ea trebuie instalată și întreținută într-o astfel de manieră încât integritatea conexiunii să fie asigurată. Deoarece acești curenți de scurgere reprezintă o caracteristică a proiectării filtrelor de înaltă frecvență din interiorul echipamentelor, în unele reglementări ei sunt denumiți simplu „curentul conductorului de nul de protecție”.

Cel mai important aspect în cazul curenților de scurgere îl reprezintă integritatea conductorului de nul de protecție. Curenții sunt relativ mici astfel încât rezistența conductorului nu reprezintă o problemă dar riscul unui șoc în cazul întreruperii legăturii este foarte mare. Cea mai dificilă problemă este legată de modul în care poate fi păstrată integritatea conductorului de protecție – nu există modalități simple pentru a afla dacă integritatea a fost compromisă prin defectarea unei căi. De asemenea, nu există indicații despre întreruperea completă până când un utilizator ghinionist nu va descoperi aceasta.

Planul de referință al semnalelor

Sarcina de a funcționa ca tensiune de referință, astfel încât echipamentele interconectate să poată funcționa corespunzător, impune pentru conductorul de protecție o impedanță scăzută pentru un spectru larg de frecvențe. În acest caz, preocuparea este ca întreaga instalație de legare la pământ, reprezentată prin conductorul de nul de protecție, să funcționeze ca o suprafață echipotențială; cu alte cuvinte, pentru întregul spectru de frecvențe și pe întreaga suprafață a clădirii, diferența de potențial dintre oricare două puncte trebuie să fie zero. În termeni practici, aceasta nu înseamnă ca diferența de potențial să fie neapărat zero; ea trebuie însă să fie suficient de mică pentru a nu cauza nici o funcționare necorespunzătoare a echipamentelor instalate. Multe interfețe de semnal utilizează niveluri de tensiune diferențială (interfețele de rețea RS 485) și sunt insensibile la diferențe relativemari (câțiva volți) ale tensiunii de referință. O serie de interfețe mai vechi, precum variantele RS232 utilizate în modemuri și IEEE 1284 folosite la imprimante, funcționează cu referință la masă și sunt mai sensibile.

În figura 4 sunt prezentate interfețe tipice cu referință la masă și cu intrare diferențială. O interfață cu referință la masă utilizează un singur conductor de semnal și o cale de întoarcere prin masă. Evident, orice diferență de potențial între „masa locală” a transmițătorului și cea a receptorului va apărea în serie cu semnalul util și este probabil să producă o alterare a datelor. Soluția aparent simplă constând în montarea unui conductor de semnal suplimentar între cele două puncte de masă nu este realizabilă – în acest conductor va circula un curent de valoare mare și necunoscută exact, cauzând interferențe și posibile defecțiuni.

Transmisie cu referință la masă

Transmisie cu semnal diferențial

Fig. 4 − Interfețe de semnal cu referință la masă (sus) și cu intrare diferențială

O interfață diferențială utilizează două conductoare de semnal și datele sunt transmise sub forma unei diferențe de potențial între acestea. Teoretic, receptorul este sensibil numai la tensiunea diferențială dintre liniile de semnal și insensibil la tensiunea de mod comun (tensiunea medie a liniilor de semnal). În practică lucrurile sunt puțin diferite și tensiunea de mod comun trebuie limitată, însă la un nivel cu unu sau chiar două ordine de mărime mai mare decât cel cerut la interfața cu referință la masă. Raportul dintre sensibilitatea diferențială și cea de mod comun este cunoscută drept raportul rejecției de mod comun (Common mode rejection ratio – CMRR), exprimat în dB (tensiune). Pentru majoritatea receptoarelor cu semiconductoare, CMRR este ridicat la frecvențe joase dar descrește rapid pe măsură ce frecvența crește. Cu alte cuvinte, folosirea interfețelor diferențiale, deși utilă în reducerea ratei erorilor, nu diminuează exigența față de sistemul conductorului de nul de protecție.

De precizat că este importantă nu atât valoarea absolută a impedanței circuitului de pământ ci impedanța (într-un spectru larg de frecvență) între diferitele puncte ale conductorului de nul de protecție.

În general, măsurile cerute pentru asigurarea unui bun plan de referință pentru semnale sunt similare cu cele cerute pentru asigurarea compatibilității electromagnetice (CEM) și care vor fi discutate în continuare.

Compatibilitatea electromagnetică (CEM):

Orice componentă a unui echipament electric sau electronic produce o anumită radiație electromagnetică. În mod similar, orice piesă a echipamentului este sensibilă, într-o măsură mai mare sau mai mică, la radiația electromagnetică. Pentru ca totul să funcționeze corect, nivelul cumulat al radiației într-un mediu trebuie să fie ceva mai mic decât nivelul de la care funcționarea unui echipament în acel mediu va fi afectată. Pentru a atinge acest obiectiv, echipamentele sunt proiectate, realizate și testate conform unor standarde ce urmăresc reducerea nivelului de radiație emis și creșterea nivelului ce poate fi admis. CEM este definită prin seria de standarde CEI 61000 ca: „Aptitudinea unui echipament sau sistem de a funcționa satisfăcător în mediul său electromagnetic fără a produce el însuși perturbații electromagnetice intolerabile pentru orice se găsește în acest mediu.” Menținerea în practică a acestei compatibilități presupune o deosebită atenție în proiectarea și implementarea sistemelor de alimentare și a instalațiilor de legare la pământ. Indicații detaliate vor fi prezentate în secțiunea următoare a acestui Ghid; aici se face doar o prezentare generală.

În ingineria electrică clasică se utilizau instalații de legare la pământ separate, de exemplu pentru transmisia semnalelor, sistemele de calcul, instalațiile de putere, instalațiile de paratrăsnet etc. etc. În prezent, în ingineria electrică au fost acceptate noi puncte de vedere în privința legării la pământ și la masă și a corelării acestora cu protecția echipamentelor. Conceptul existenței unor instalații separate de legare la pământ a fost abandonat, iar acum standardele internaționale prescriu o instalație generală de legare la pămînt. Nu mai există noțiuni precum pământ „curat” sau „murdar”.

Conceptul legării unice la pământ înseamnă, în practică, realizarea interconectării conductoarelor de nul de protecție (protective earth – PE), a conductoarelor de echipotențializare, a panourilor metalice, a armăturilor și a ecranelor pentru cabluri de putere sau date. De asemenea, elementele metalice ale construcțiilor și conductele de apă sau gaz sunt părți ale acestui sistem. În mod ideal, toate cablurile care pătrund într-o zonă trebuie să intre printr-un singur punct la care sunt conectate toate ecranele și alte conductoare de legare la pământ.

Pentru a reduce interferențele în echipamente, bucla circutului de pământ dintre ecranele cablurilor și alte structuri legate la pământ trebuie să fie cât mai mică. Prin legarea cablurilor la structurile metalice, ultimele vor acționa drept conductoare în paralel (căi suplimentare) pentru legarea la pământ (parallel earthing conductors − PEC). Structurile PEC sunt utilizate atât pentru cablurile de putere cât și pentru cele de date. În ordine crescătoare privind eficiența, se pot oferi următoarele exemple: conductoare de legare la pământ, canale pentru cabluri, suprafețe metalice plate, paturi de cabluri și conducte metalice. PEC micșorează impedanța buclei formate de cabluri și de rețeaua de legare la pământ. Rezistența prizei de pământ este de obicei mai puțin importantă pentru protecția echipamentului. O formă foarte eficientă a PEC o constituie un ecran de cablu

(continuu sau țesut cu pas mic) având o grosime mare a părții metalice, interconectat cu alte elemente ale sistemului la ambele capete ale cablului.

Pentru a asigura valori reduse ale impedanțelor conductoarelor de ramificație din instalația de legare la pământ în cazul frecvențelor ridicate se vor utiliza conductoare lițate (conductoare, izolate individual) sau benzi metalice cu raport lungime/lățime mai mic decât 5. Pentru frecvențe mai mari de 10 MHz nu trebuie utilizate conductoarele de secțiune circulară.

O podea aparentă poate servi ca un foarte bun plan echipotențial. Rețeaua de tip plasă din cupru de sub aceasta trebuie să aibă un pas de cel mult 1,2 metri și să fie conectată la rețeaua comună de interconectare prin mai multe conductoare echipotențiale. Plasa trebuie legată, la intervale de 6 metri, la un inel din cupru cu secțiune de 50 mm2, plasat în jurul suprafeței podelei, în limitele pardoselii. Cablurile de putere și semnalizare trebuie plasate la o distanță de cel puțin 20 cm, iar în cazul traversării, ele trebuie plasate sub un unghi drept.

Priza de pământ:

O priză de pământ (PP) constitue un ansamblu de elemente conductive(electrozi si conductoare de legatură) in contact cu solul, ansamblu caracterizat prin rezistența de dispersie in sol.

PP se împarte in urmatoarele categorii, în functie de tipul electrozilor folosiți, adâncimea de îngropare a electrozilor si destinația prizei:

priza de pământ artificiala – ale cărei componente sunt montate speial pentru trecerea curentului de defect, fiind interzisa folosirea lor in alte scopuri;

priza de pământ naturala – constituită din elemente conductive ale unor construcții sau instalații destinate altor scopuri si care sunt in contact permanent cu pământul, putând fi folosite in acelasi timp pentru trecerea curentului de defect;

priza de pământ pentru dirijarea distributiei potentialelor – priza suplimentara, destinata dirijarii distributiei potentialelor in vederea micsorarii tensiunilor de atingere si de pas;

priza de pământ simplă – constituita dintr-un singur electrod;

priza de pământ multiplă – constituita din cel putin doi electrozi si conductorul(conductoarele) de legatura dintre acestia;

priza de pământ complexă – constituita dintr-un ansamblu de electrozi verticali si orizontali;

priza de pământ de suprafața – cu electrozii ingropati la o adancime de cel mult 1.2 m si care de regula sunt orizontali;

priza de pământ de adâncime – cu electrozii ingropati pana la 4 m adancime, de regula predomina electrozii verticali;

priza de pământ de mare adâncime – cu electrozii ingropati la adancimi mai mari de 4 m si care de regulă sunt verticali.

Rezistența de dispersie a prizei de pământ

Rezistența de dispersie a prizei de pământ singulare este determinate de rezistivitatea solului si dimensiunile geometrice ale electrodului.

Pentru un electrod vertical din teava sau otel rotund de lungime ‘l’si diametru ‘d’, ingropat in sol cu partea superioara la o adancime q, rezistenta de dispersie este:

r = 0.366 ρs/l [lg(2l /d) + 1/2lg(4q+3l / 4q-1)]

Pentru rezistivitatea solului ρ=100Ωm si q=0.8m, rezistenta de dispersie este cuprinsa intre 50 Ω pentru lungime de 1m si 10 Ω pentru lungime de 10 m.

Pentru un electrod orizontal din platbanda de otel de lungime ‘l’ si latime ‘b’, ingropat in sol la adancimea ‘q’, rezistența de dispersie este data de relația:

r = 0.366 ρs/l lg(2l2/bq)

Pentru rezistivitatea solului ρ=100Ωm si q=0.8m si b=0.04m, rezistența de dispersie este cuprinsa intre 65.7 Ω pentru lungime de 1 m si 1,4 Ω pentru lungime de 10 m.

In cazul unor prize multiple formate din ‘n’ electrozi singulari identici, rezistența de dispersie Rp se calculeaza cu relatia:

Rp=r/(n*u)

In cazul unor prize complexe, alcatuite din prize multiple verticale si orizontale, rezistența de dispersie Rp se calculeaza cu o relație similara:

1/Rp=1/Rp-verticala+1/Rp-orizontala ,

in care Rp-verticala= rverticala/(nvertical*uvertical)

Rp-orizontala= rorizontala/(norizontal*uorizontal)

In cazul unor prize complexe alcatuite din prize naturale si artificiale, rezistența de dispersie se calculeaza cu formula:

1/Rp=1/Rp-naturala+1/Rp-artificiala

Rezistența de dispersie a instalației de legare la pământ este alcatuita din rezistenta prizei de pământ si rezistența rețelei de legare a echipamentelor la priza de pământ.

Priza de pământ poate fi utilizată in comun pentru legarea la pământ a urmatoarelor categorii de instalații:

împotriva electrocutarilor prin atingere indirecta;

împotriva supratensiunilor;

punctele de recepție cu antena colectivă de radio si televiziune.

Legarea directa a instalațiilor de paratrăznet la priza de pământ de protectie folosita in comun, se admite numai cu conditia ca rezistența de dispersie a acesteia sa fie mai mica sau cel mult egala cu valoare de 1 Ω. Se admite depasirea valorii de 1 Ω daca se respecta simultan mai multe conditii, si anume: swe iau masuri corespunzatoare de protectie impotriva unor supratensiuni in cazul trecerii unui curentde traznet prin PP la instalatiile tehnologice; rezistenta de dispersie indeplineste conditiile de protectie impotriva electrocutarii prin atingere indirecta in cazul unui defect in instalatiile tehnologice. La folosirea in comun a unei PP, conductoarele de legare la pământ a instalației de paratrăznet trebuie sa fie separate de celelalte categorii de instalații, până la PP, făcând excepție de la aceasta regula cladirile cu pereți metalici si cele cu schelet de oțel sau de beton armat, la care scheletul de otel, peretii metalici sau armature metalica pot fi utilizate drept conductoare de legare la PP comuna pentru toate categoriile de instalatii.

Rețeaua generala de protectie la retelele de joasa tensiune trebuie sa aiba rezistența de dispersie determinate prin calcul pentru a nu depasi tensiunile de atingere si de pas admise, dar de cel mult 4 Ω(pentru instalatii supraterane).

Rezistența prizei de pământ depinde de forma sa, de dimensiunile și de rezistivitatea terenului în care este amplasată. Rezistența prizei de pământ trebuie să fie cât mai scăzută. La clădirile noi, priza de fundație se realizează odată cu fundația, de exemplu cu o platbandă de oțel cu secțiunea minimă 100 mm2 și 3 mm grosime, dispusă de preferință pe conturul fundației sau printr-un cablu de oțel cu secțiunea minimă de 95 mm2, înglobate direct în betonul fundației clădirii, astfel încât să fie învelite cu un strat de beton de cel puțin 3 cm. Legătura dintre acestea și conductorul de protecție se face cu conductoare de legare la pământ din oțel cu secțiunea minimă de 50 mm2, înglobate în construcție la executarea ei și sudate la conductoarele din fundație. Armăturile elementelor din beton armat (radiere, stâlpi, grinzi planșee) se leagă între ele, la o priză de pământ și la conductoarele de protecție în puncte cât mai apropiate de acestea. Se va evita legarea la acest sistem echipotențial astfel realizat a armăturilor precomprimate. La clădirile care au schelet metalic și la care stâlpii pereților exteriori constituie practic prize de pământ, nu este necesară prevederea unei centuri pentru priza de fundație. În acest caz se verifică continuitatea electrică a acestor prize de pământ. Ansamblul prizelor de pământ în astfel de situații, este bine să cuprindă și legătura echipotențială principală.

Conexiunile între elementele din oțel și conductoarele din cupru nu trebuie niciodată înglobate în beton și trebuie să fie realizate legături în montaj aparent. La clădirile noi unde se folosesc în mod obligatoriu prizele naturale de pământ (fundațiile și structurile metalice ale construcțiilor, conductele de apă îngropate în pământ etc.) este necesar să se verifice, pe faze de execuție, continuitatea electrică a acestora. În cazul clădirilor existente, priza de legare la pământ poate fi construită din:

– platbandă îngropată orizontal;

– plăci metalice subțiri, îngropate;

– electrozi verticali.

Conductoarele îngropate orizontal se pot amplasa în șanțuri destinate instalațiilor, la o adâncime de cca. 1 m. Șanțurile nu trebuie umplute cu pietriș, reziduuri sau materiale analoage, ci de preferință cu pământ, capabil să rețină umiditatea. Valoarea rezistenței prizei de pământ se poate diminua prin creșterea lungimii traseului. Conductorul înglobat orizontal trebuie să aibă secțiunea minimă de 100 mm2 când este realizat din oțel, 25 mm2 când este realizat din cupru masiv și 35 mm2 pentru cupru funie. Plăcile metalice subțiri pot fi rectangulare de 0,5 mm x 1 m sau de 1m x 1 m, îngropate vertical pentru un contact mai bun cu solul al ambelor fețe și astfel încât centrul plăcii să se găsească la adâncimea de 1 m. Plăcile din cupru trebuie să aibă grosimea de cel puțin 2 mm, cele din oțel galvanizat de 4 mm sau 6 mm în funcție de ph-ul terenului, iar cele din oțel negalvanizat, 6 mm.

Rezistența de dispersie a prizei de pământ de acest tip este aproximativ egală cu:

R=0.8ρ1/L [Ω]

în care:

ρ – rezistivitatea terenului (Ω/m)

l – perimetrul plăcii (m).

Electrozii verticali trebuie să pătrundă în pământ până la adâncimea de cel puțin 2 m și se confecționează din:

– țeava de oțel galvanizat cu diametrul de cel puțin 25 mm;

– profil din oțel galvanizat cu latura de minim 60 mm;

– bare de cupru sau oțel cuprat cu diametrul de cel puțin 15 mm.

Rezistența de dispersie a prizelor de pământ în funcție de natura terenului se poate determina conform STAS 12604/5.

Conductoare de protecție și legături de echipotențializare

Un conductor de protecție PE poate fi comun pentru mai multe circuite având același traseu, dacă secțiunea sa a fost dimensionată . Conductorul de legare la pământ leagă priza de pământ la borna de legare la pământ la care sunt racordate conductorul principal de protecție și conductorul legăturii de echipotențializare. În cazul în care racordul la priza de pământ se face între două metale diferite se utilizează racorduri speciale care nu trebuie să fie în contact direct cu pământul. Conductoarele de protecție și legăturile echipotențiale (interconexiunile) trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice și chimice și a solicitărilor electrodinamice. Ele trebuie să fie protejate și la trecere prin elementele de construcție.

Pentru realizarea conductoarelor de protecție pot fi utilizate:

– conductoare izolate încorporate în cabluri;

– conductoare izolate pozate în tuburi, plinte etc.;

– conductoare neizolate care trebuie să urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor respective.

– pot fi utilizate drept conductoare de protecție învelișurile distribuțiilor prefabricate dacă îndeplinesc simultan următoarele condiții:

a) prezintă pe toată lungimea, ținând seama și de îmbinări, o conductibilitate echivalentă cu aceea impusă conductorului de protecție;

b) continuitatea lor electrică este astfel realizată încât asigură protecția împotriva deteriorărilor mecanice, chimice sau electrochimice;

c) permit pe traseul lor și racordarea altor conductoare de protecție.

Fiecare element al învelișului trebuie ca la 15 cm de la capăt să fie marcat cu o bandă verde/galben sau prin literele PE pentru a semnala că învelișul este folosit în acest scop. Aceste marcaje trebuie să rămână vizibile și după montarea elementului de înveliș.

Întreruperea automată a alimentării prin dispozitive diferențiale reziduale

Protecția împotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferențial rezidual este asigurată atunci când este îndeplinită relația:

I∆n x Rm ≤ UL

în care:

– I∆n, curentul diferențial nominal (de funcționare) (A);

– Rm, rezistența de dispersie la pământ a maselor legate la pământ (Ω);

UL, tensiunea de atingere maximă admisă (V) care poate fi:

50 V c.a. în cazul general;

25 V c.a. pentru șantiere și ferme agrozootehnice

Curentul diferențial nominal (de funcționare) I∆n trebuie să aibă o valoare apropiată de valoarea curentului diferențial rezidual I∆. Curentul diferențial rezidual I∆ depinde de valoarea rezistenței de dispersie la pământ a maselor legate la pământ Rm, conform tabelului 4.4.

Tabelul 4.4.

Alegerea dispozitivelor diferențiale în funcție de valoarea rezistenței de dispersie la pământ a maselor

În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistență Rm mai mică de 500 Ω pentru UL = 50V c.a. și 250 Ω pentru UL = 25V c.a., se recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferențial de înaltă sensibilitate (I∆ = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza și dispozitive pentru care I∆ este 12 sau 16 mA. Dacă instalațiile electrice alimentează echipamente care au curenți de fugă permanenți, incompatibili cu utilizarea dispozitivelor diferențiale, atunci se folosește o altă măsură de protecție (de ex. separarea de protecție). Aparatul general de comandă și protecție al unei instalații electrice alimentare din rețeaua publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de branșament, poate să nu aibă și funcție diferențială. Disjunctorul de branșament cu funcție diferențială poate fi utilizat în cazul protecției la atingeri indirecte pentru valori ale rezistenței Rm conform tabelului 4.4. În cazul unui defect de izolație, întreaga instalație electrică este scoasă de sub tensiune de către disjunctorul de branșament. Pentru a se evita această situație trebuie instalate dispozitive diferențiale la plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite. În cazul utilizării dispozitivelor diferențiale de protecție, selectivitatea poate fi realizată pe orizontală sau pe verticală (în cascadă). Selectivitatea orizontală poate asigura protecția unui singur circuit sau a unui grup de circuite și în acest caz trebuie să fie de medie sau înaltă sensibilitate. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte, fie în trei trepte. Disjunctorul de branșament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivității verticale în două sau trei trepte prin utilizarea dispozitivelor diferențiale de 100 mA sau 30 mA amplasate în aval de acesta. În instalațiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuție, se pot combina cele două sisteme de selectivitate (orizontală și verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuție se montează un disjunctor general fără funcție diferențială . În instalația electrică protejată cu dispozitive diferențiale de înaltă sensibilitate, masele trebuie legate la pământ.

Dispozitivele diferențiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecția:

a) circuitelor de priză:

– cu curenți nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;

– din încăperile de clasă AD4 (U3);

– din instalațiile electrice provizorii (de exemplu, în instalații de șantier) indiferent de curentul nominal;

– din săli de baie, dușuri și piscine (numai în volumul 3);

– pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;

b) instalațiilor electrice utilizate în condiții grele.

Concluzii

Instalația de legare la pământ a unei clădiri sau incinte reprezintă o parte sensibilă a

infrastructurii electrice și poate determina în viitor viabilitatea activităților desfășurate aici. Ea trebuie să fie operațională pentru curenți de defect de scurtă durată cu intensități de sute de amperi, curenți de regim permanent de câțiva amperi și curenți paraziți de înaltă frecvență pe care trebuie să-i conducă spre sursă sau spre pământ, asigurând căderi de tensiune apropiate de zero pentru curenții de zgomot și evitarea pericolelor în cazul curenților de defect. În același timp, ea trebuie să protejeze echipamentele și personalul existent în clădire în cazul loviturilor de trăsnet (semnale tranzitorii în zona kiloamperilor) asupra instalației interconectate de legare la pământ.

Proiectarea instalației de legare la pământ a unei clădiri, incluzând instalația de paratrăsnet, necesită o atenție sporită dacă se dorește atingerea tuturor obiectivelor. De obicei, este mai bine și mai ieftin ca aceasta să fie proiectată corect de la început, luând în considerare durata de viață a clădirii și, pe cât posibil, potențialele utilizări viitoare. Refacerea după ce clădirea a fost ocupată reprezintă întotdeauna o operație costisitoare.

=== 7.NORMATIVE ===

7.STANDARDE SI NORMATIVE

I7-02 Normativ pentru proiectarea și executarea instalațiilor electrice până la 1000Vca și 1500V cc

GP 052-2000 Ghid pentru instalații electrice cu tensiuni până la 1000V c.a și 1500V c.c.

I20-2000 Normativ privind protecția construcțiilor împotriva trăsnetului.

I18-2002 Normativ pentru proiectarea și executarea instalațiilor de telecomunicații și semnalizare din clădiri civile și de producție.

STAS R 9321-72 Prefabricate electrice de joasă tensiune REV.4-79

STAS 12604-87 Protecția împotriva electrocutării. Prescripții generale

STAS 12604/4-89 Protecția împotriva electrocutării. Instalații electrice fixe. Prescripții .

STAS 12604/5-90 Protecția împotriva electrocutării. Instalații electrice fixe. Prescripții de proiectare, execuție și verificare.

SR EN 60529/95 Grade normale de protecție asigurate prin REV.9/82 carcase. Clasificare și metode de verificare.

STAS 9638-74 Marcarea conductoarelor izolate pentru identificarea circuitelor instalațiilor electrice.

SR EN 60598-1/94 – Corpuri de iluminat

SR CEI 502/94 – Cabluri de energie cu izolație și manta de P.V.C.

STAS 12604/3,4 – Protecția împotriva electrocutării prin atingere indirectă. Instalații electrice fixe.

SR 6990 – Tuburi izolante IPY din PVC

STAS 7933 – Tuburi etanșe PEL

STAS 9562 – Accesorii pentru instalații cu tuburi etanșe PEL

STAS 552 – Doze de aparat și ramificație

SR 6865 – Conducte din Cu sau Al cu izolație de policlorură de vinil

STAS 5258 – Tablouri de distribuție închise pentru 500 Vca și până la 1000 A

STAS 297-88 Culori și indicatoare de securitate. Condiții tehnice generale

STAS 2849/1…7-89 Iluminat. Terminologie

STAS 2612-87 Protecția împotriva electrocutărilor. Limite admisibile.

SR EN 60335-1-99 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic și scopuri similare.

SR EN 60529-95 Grade normale de protecție asigurate prin carcase. Clasificare și metode de verificare.

SR EN 60617-11-2001 Simboluri grafice pentru scheme electrice.

SR CEI 60598-2-22-1992 Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat de siguranță. Condiții tehnice speciale.

SR CEI 60364-1-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii fundamentale.

SR CEI 60364-2-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Definiții.

SR CEI 60364-3-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Determinarea caracteristicilor generale.

SR CEI 60364-4-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Protecția pentru asigurarea securității.

SR CEI 60364-5-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Alegerea și punerea în operă a materialelor și echipamentelor electrice.

SR CEI 60364-7-1997 Instalații electrice ale clădirilor. Reguli pentru instalații și amplasamente speciale.

SR CEI 60446-1997 Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice.

SR CEI 60536-199.5 Clasificarea echipamentelor electrice și electronice din punct de vedere al protecției împotriva șocurilor electrice.

SR EN 61008-1-94 Întreruptoare automate de curent diferențial rezidual fără protecție încorporată la supracuranți pentru uz casnic și similar.

SR CEI 60332-1-1998 Încercarea la foc a cablurilor.

SR CEI 61662+A1-2000 Evaluarea riscului de avariere asociat loviturilor de trăsnet.

SR CEI 61312-2000Protecția împotriva impulsului electromagnetic generat de trăsnet.

STAS 6646/1-97 Iluminat artificial. Condiții generale pentru iluminatul în construcții.

STAS 6646/3-97 Iluminat artificial. Condiții generale pentru iluminatul în clădiri civile.

STAS 8275-87 Protecția împotriva electrocutărilor. Terminologie

STAS R9321-73 Prefabricate electrice de joasă tensiune.

STAS 11054-78 Aparate electrice și electronice. Clase de protecție contra electrocutării

STAS 12993/11-91 Semne convenționale pentru instalații electrice interioare.

P103-92 Instrucțiuni pentru dimensionarea și verificarea instalațiilor electroenergetice la solicitări mecanice și termice în condiții de scurtcircuit.

PE 107-95 Normativ pentru proiectarea și executarea rețelelor de cabluri electrice.

PE 116-94 Normativ pentru încercări și măsurători la echipamente și instalații electrice.

STAS 234-86 Branșamente electrice. Prescripții generale de proiectare și execuție.

PE 155-1992 Normativ pentru proiectarea și executarea branșamentelor electrice pentru clădiri civile.

STAS 6865 – Conducte de Cu sau Al cu izolație de policlorură de vinil

STAS 7933 – Tuburi etanșe PEL

STAS 6990 – Tuburi izolante IPY din P.V.C.

STAS 553/1 – Aparate de comutație până la 1.000V c.a. și până la 4.000A

SR EN 60947-4-1/97 – Contactoare și ruptoare de joasă tensiune

STAS 552 – Doze de aparat și ramificație

STAS 7757 – Cablu coaxial izolat în polietilenă

SR EN 60947-2/93 – Întreruptoare automate de j.t. pentru uz general. condiții speciale

CEI 60 364-4-444-96 Instalații electrice în construcții. Protecția la supratensiuni.

CEI 60 364-6-98 Instalații electrice în construcții.

Legea 10/1995 Legea calității în construcții

P 118-99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor

MP 008-2000 Manual privind exemplificări, detalieri și soluții de aplicare a prevederilor normativului P 118-99, Siguranța la foc a construcției

C 300-94 Normativ de prevenire și stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora

CE 1-95 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinței de siguranță în exlploatare

C56-2001 Normativ pentru verificarea calității lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente

HG 766/1997 Hotărârea pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții

ME 005-2000 Manual pentru întocmirea instrucțiunilor de exploatare privind instalațiile aferente construcțiilor

NGPM-96 Norme generale de protecția muncii

Agremente tehnice pentru materialele de instalații folosite, nestandardizate în România

=== 8.MATERIALE FOLOSITE ===

8.MATERIALE FOLOSITE

Materialele folosite la realizarea instalațiilor care fac obiectul prezentului proiect trebuie sa întrunească următoarele condiții :

Materialele nestandardizate în România trebuie să fie însoțite de Agremente Tehnice în condițiile Legii 10/ 1995, privind calitatea în construcții.

=== 9.CERINTE SI CRITERII DE PERFORMANTA ===

9.CERINȚE SI CRITERII DE PERFORMANȚĂ

Conform Legii 10/95 privind calitatea în construcții, pe toată durata de existență a instalațiilor este obligatorie asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerințelor.

Ținând cont de specificul instalațiilor electrice, evaluarea performanțelor realizată prin proiect este prezentată sintetic în tabelul de mai jos: