Reality Show Ul Reteta Succesului

INTRODUCERE

Granița dintre jurnalism și divertisment n-a fost niciodată clară și devine din ce în ce mai puțin vizibilă: presa populară a privilegiat întotdeauna divertismentul, mijloacele de comunicare recurgând la el în toate producțiile. Extinderea este aproape inevitabilă: o știre poate fi interesantă, dar fără importanță și, dimpotrivă, putem învăța multe distrându-ne. Atât jurnalismul cât și divertismentul informează și formează. Scopurile urmărite însă, diferă: pe de o parte, o informare exactă și utilă, și, de cealaltă, distracția, care să nu fie nocivă nici pentru individ, nici pentru societate. Important este ca publicațiile periodice asigură o ierarhizare corectă, din perspectiva delimitării știrilor distractive de cele importante, în scopul privilegierii celor care au o utilitate sporită și pot viza viața unui grup social, a societății unei țări, a umanității.

Divertismentul media nu este deloc de disprețuit. Însă el nu trebuie să îndepărteze sau să vulgarizeze informația veritabilă și să ocupe un loc dominant. Efectele producțiilor mediatice de divertisment conferă mijloacelor de informare în masă mai multe roluri:

terapeutic,

catartic,

de eliberare,

de descărcare,

– de educare.

Obiectivele funcției de divertisment se rezumă, astfel, în: distracție, relaxare, culturalizare, educație. Ori, de multe ori, întru sporirea accesibilității informației culturale sau chiar științifice, divertismentul mediatic se contopește cu factorul socio-cultural și se extinde asupra tratării informațiilor de orice fel.

Toate produsele mediatice de divertisment răspund nevoii oamenilor de relaxare, de odihnă, de evadare din grijile cotidiene. Din punct de vedere psihologic, această funcție răspunde necesității umane – instinctului ludic, dar reprezintă și o supapă de siguranță pentru tensiuni psiho-sociale. Este vorba de o necesitate a oamenilor de a se smulge din realitatea tensionată și de a evada spre un confort psihic. Această necesitate se acoperă prin periodicele care conțin un anumit volum de informație distractivă și interactivă: diferite concursuri, teste, topuri.

Urmărind această informație, publicul are posibilitatea să se recreeze, să se reconforteze și să se distragă de la unele probleme cotidiene sau, pur și simplu, să-și petreacă timpul într-un mod distractiv. În același timp, audiența mass-media poate să-și completeze și bagajul de cunoștințe. Informațiile „ușoare” nu necesită atât de mult concentrarea atenției și memoriei cititorului, nici o documentare prealabilă, nu impune cititorul să facă eforturi serioase în procesul de lectură.

CAPITOLUL I: TELEVIZIUNEA

Apariția și dezvoltarea mediilor audiovizuale, în special a televiziunii, s-a înscris într-un context mai larg, de încurajare a liberei circulații a informațiilor, de promovare a unei distribuții mai largi, dar și de echilibrare a acestora fără limitări ale libertății de expresie, în cadrul unui proces mai vast de modernizare și dezvoltare a unor noi tehnologii, de natură a inducerii unei posibilități inedite de comunicare, informare și divertisment.

Nevoia de informare a indivizilor derivă din necesitatea exercitării unui control asupra mediului înconjurător. În funcție de informațiile transmise prin mass-media fiind pretabile unei aprecieri generice gradul importanței evenimentului și măsura în care acesta poate determina luarea unor decizii nu neapărat conjuncturale. Televiziunea contribuie la formarea acelui capital de cunoștințe, informațional care, alături de celelalte canale și de experiența proprie, intervine în decelarea semnificațiilor fenomenelor caracteristice societății moderne.

Rolul televiziunilor

Rolul televiziunilor este mai degrabă unul de mediator între realitatea directă și beneficiarii direcți ai eforturilor de culegere, selecție, asamblare și difuzare a informației. Mai mult decât atât, televiziunea oferă o versiune proprie asupra realului, o imagine mediatică a evenimentelor, de multe ori confundată cu o abordare analitică, o interpretare proprie a omului modern.

Televiziunea este un mediu de întâlnire al ficțiunii și al non-ficțiunii, eforturile producătorilor de programe concentrându-se în direcția realizării unei clare demarcații între cele două. O tehnică funcțională deseori întâlnită în sfera tabloidă ține de dramatizarea sau re-crearea evenimentului, în situația în care acesta presupune genul de drama sau conflict imposibil de surprins în momentul producerii sale. Crime violente de stradă, urmăriri, scandaluri, constituie teme preferate ale dramatizării, în special atunci când o serie de incidente similare au deschis calea unui val de mediatizare, concomitent cu panica morală declanșată de siguranța publică.

Dramatizările nu furnizează doar un substitut pentru reprezentarea acțiunii, ci și o modalitate de identificare a telespectatorului. În acest scop, este necesară stabilirea unui solid cadru consensual și moral.

Televiziunea tabloidă accentuează prezența atât a mediatorului-gazdă, cât și a tehnologiei, pentru evocarea efectului participării, implicării efective, a apropierii și naturaleței în relația mediatică. Hiperrealismul tabloid se conturează în jurul prezenței reale, cu valoare semantică, promovându-i și legitimându-i semnificația. Este vorba de o reprezentare tip oglindă, însă nu în sensul reflecției realității, ci sub forma unui instrument de recunoaștere a sa.

Învestit cu o valoare morală pozitivă, termenul tabloid devine un derivat al “simțului comun”, al experimentării lumii reale, nemediate de abstracțiuni intelectuale. Diferențiată individual, coerența indivizilor rezidă în virtutea unui refuz al asumării normalității, asocierea acestora în cadrul unor “comunități”, dar și consumul unui “stil de viață”. Indivizii sunt consumatori, vecini, persoane cu drept de vot, părinți, funcții pe care tabloidul se străduiește să le reprezinte și să le reproducă.

O privire de ansamblu asupra televiziunii permite elaborarea unor modele teoretice apte să demonstreze evoluția graduală a receptorului de la statutul de spectator de cinema, la cel de telespectator (cât și de la auditor la telespectator). Fenomenul în sine combină două logici –cea a documentarului audiovizual, cu o structură generică mai veche și cea a difuzării televizuale, prin intermediul căreia se modifică datele problemei. Pe acest fond apare noțiunea de gen televizual – cu referință directă la tipuri s-au categorii de produse media, presupunând un decupaj generic, o “pastelare a omogenității diferitelor componente ale unei emisiuni”. Genul devine o “etichetare” realizată în majoritatea cazurilor de către producătorul însuși, prin titluri generice și autopromotion. Mai mult decât atât, atribuirea apartenenței la un anumit gen “se constituie într-o promisiune” de natură să antreneze așteptările și speranțele telespectatorilor. În cele mai multe cazuri, promisiunea inclusă în atribuirea unui gen se aseamănă cu promisiunea publicitară: are rolul de a conștientiza nevoia consumatorului și de a-l determina să achiziționeze produsul.

Teoriile formulate în acest domeniu surprind interfața dintre cei doi actori ai comunicării sub forma unui pact sau contract. În această accepțiune, televiziunea are la bază un pact comunicațional, definit prin “acordul grație căruia emițătorul și receptorul recunosc comunicarea din motive co-partajate”. Esența acestei teorii se fundamentează pe terenul opoziției paleo/neoteleviziune și, mai precis, pe ideea că televiziunea de ieri îl angaja pe telespectator asupra modelului sublimării colective, cea de azi antrenându-și publicul într-o interacțiune cotidiană și individuală, ritualizată prin patru pacturi, reglate și coordonate prin axele spațio-temporale specifice:

pactul ospitalității,

pactul comerțului,

pactul uceniciei

pactul spectacolului.

Datorită unui nivel înalt de generalitate atins de televiziune, apar deseori situații de nerespectare a “promisiunii”, în sensul neconcordanței programelor cu categoriile stabilite.

Identificarea genurilor survine prin apelul la o serie de “convenții” recognoscibile la un contract obișnuit. “Convențiile reprezintă acele elemente cu care publicul este familiarizat, predictibile și asociate unui gen particular. Acestea includ: personaje, scenariu, decor, costume, fond muzical, dialog, stil vizual”. Convențiile sunt cu atât mai naturale și mai rigide, cu cât încălcarea lor ar putea produce consecințe notabile în planul semnificației ideologice. În timp ce conținutul, tratarea și mesajele genului sunt întărite prin repetare, acele producții media care nu apelează la aceste formule întâmpină dificultăți în a fi acceptate. Genurile televiziunii reflectă valorile dominante la nivel social.

Presiunile constante exercitate în și în afara instituțiilor televiziunii impun schimbări graduale în privința convențiilor diferitelor genuri, demersul având drept finalitate crearea și testarea unor formule de succes (reperabile în principal prin sporirea ratelor audienței), ceea ce se poate observa în structura diferitelor tipuri de enunțare-informativă, fictivă, ludică și hibridă.

Tipologia televiziunii

Genurile televizuale, definite prin preponderența unei dimensiuni informative, fictive sau ludice, nu se prezintă în stare pură. De cele mai multe ori, în cuprinsul grilelor de program se produc așa-numitele hibridizări, în urma cărora apar transgenurile, ca locuri de întâlnire și trecere între diferite tipuri de discurs: talk show-ul, reality show-ul, infodivertismentul sau soap-ul (telenovela).

Se disting, între genurile prime și secundare, funcții de complexitatea caracterului și extinderea în timp. Genul secundar (transgenul) este recognoscibil prin simplitatea alunecării de la un mod de enunțare la altul, fără a fi mai puțin complex din punct de vedere structural decât un gen prim, dar și de la un canal mediatic la altul (în esență în privința adaptării pentru televiziune a unor programe concepute inițial în manieră radiofonică). Alături de bogăția retorică, prin intermediul căreia se ating praguri importante în ratingul audienței, aceste trăsături legitimează preponderența transgenurilor în grila de programe a televiziunilor comerciale.

Specificul discursului transgen rezidă în reducția emisiunii la una din ipostazele statut a emițătorului, destinație, public vizat sau funcție. Situate la intersecția celor trei zone de interferență ale enunțării, “genurile secundare” comportă o serie de distincții fundamentale, conferite de aceste repere. Astfel, spre deosebire de enunțarea fictivă, în care emițătorul este cert imaginar, iar scopul predilect este tocmai o identificare a realului cu imaginarul, formatul reality, talk show sau infodivertisment, impus de tradiții pretelevizuale, urmărește autenticitatea mesajului, deci realitate și ancorarea emițătorului într-un context real. În acest context, “reconstituiriele” și “mărturiile” vizează planul evenimențial, iar enunțătorul este ipostaziat ca un garant al autenticității. Distincțiile în raportarea la categoriile de public nu caută confirmarea realului de către un anumit gen, ca indicator al gradului de informare sau decizional, în cazul publicului defavorizat cultural, o mare atenție fiind acordată schimbului semantic și relației interlocutive. În cazul reality show-ului de exemplu, aceasta din urmă este redusă la un tip de examinare, în general, la un aspect funcțional.

Funcțiile specifice unui gen marchează îndeplinirea a două tipuri de acte:

interlocutor – de aserțiune, angajând responsabilitatea enunțătorului în privința faptelor enunțate

prelocutor, determinând obținerea unei reacții specifice. “Ca funcție manifestată social, se produce conversiunea individului în generic-uman”. Programarea cu caracter hibrid conține totodată “o promisiune a socialului și individualului”.

În fapt, este vorba de crearea unei generalități individuale în spațiul reprezentării formei sociale cele mai simple, echivalent al producerii iluziei integrării sociale, care este dee este determinată de trăirea prin procură.

Dacă genul televizual este rezultantul unui amestec compozițional, alcătuit din structura generică și categoria tradițională, pe de o parte, și difuzarea televizuală pe de altă parte, genurile hibride par a fi preponderent dominate de acest ultim aspect, fiind considerate televizuale prin excelență. Terminologia de soap opera, utilizată în premieră în anii ’30 în America, desemnează inițial extraordinara popularitate a genului dramelor radio domestice, serializate, cu o reprezentare de 90% în structura orelor de difuzare zilnică sponsorizate.

Calitatea definitorie a scopului este conferită de caracterul serial, ce presupune o continuitate, o legătură narativă între componentele programului, astfel încât gradul de referință, și satisfacție al audienței, este predeterminat, într-o oarecare măsură de urmărire a episodului următor. Relaționarea telespectatorului cu protagoniștii acțiunii este gândită în termenii unei relații ce transcend fiecare episod. Personajele seriale depășesc stadii de transformare radicală, mutații permanente ce le diferențiază față de caracterele de stoc.

Structura narativă a soap-ului impune două tipuri de producții, relativ la modalitatea de concepere a finalului, deschise, lipsite aparent de un punct către care converge acțiunea, și închise, în care ciclul narativ se îndeplinește, indiferent de atenuarea sau nu a procesului.

Limbajul de specialitate impune termenul de soap opera, a cărei valorizare este departe de a fi neutră, prin referința directă la incongurența estetică și culturală, rezultantă directă a învestirii evenimentelor existenței obișnuite într-o formă operaționalizată, cu valențe din forma excepționalului. Conotațiile termenului sunt inextricabil legate de natura genderului și referința la segmentele predilectice ale audienței.

Originile genului sunt reperabile la începutul anilor ’30 în experimentele posturilor comerciale de radio. Este vorba de un demers de unificare a necesităților publicitarilor și adaptarea acestora la interesele consumatorilor. Pe măsura ce noul mijloc de comunicare prin imagini se impune ca mediu național dominat de publicitate, companiile care asigurau sponsorizarea producțiilor soap pe radio își îndreaptă atenția spre televiziune, astfel că cea mai populară formulă serială de daytime, atinge cote impresionante în structura programării, pe care o acoperă în proporție de 75%.

Tematica, circumscrisă conflictelor materiale și sociale contemporane, atrage o audiență feminină, cu vârste cuprinse între 18-45 ani. Marele avantaj al genului decurge din natura sa perfect predictibilă, oferindu-se astfel un cadru securizant, ce alimentează un sentiment aparent de familiaritate și antrenează voința necondiționată a telespectatorilor, până la o subordonare totală. Trivializarea subiectelor, la care se adaugă o divizare a publicului în orele de difuzare a acestor programe se impune ca o consecință directă a experimentării vicarialului în formula sa cea mai simplă, soap-ul devenind mai puțin un punct de discuție, cât un punct de referință al unui stil de viață dominat de televiziune.

Programarea actuală, dominată de caracterul serialității reprezintă “expresia contemporană a mitului, a impunerii imaginilor și comportărilor mitice în conștiința colectivă”.

Ca formă culturală, înglobează în nucleul narativ, valori, modele, relații și conexiuni recognoscibile în viața cotidiană. Studiile de specialitate din domeniul audiovizualului relevă faptul că tendințele actuale converg spre impunerea unui model al neoteleviziunii, situat în interiorul sferei de influență a unui gen particular, dar exercitând un impact vizibil asupra sa.

Tendința de malaxare a genurilor, reperabilă la nivelul televiziunii hibride, fixează dimensiunea dominantă a structurii reality show-ului.

Moderatorul își depășește condiția proprie de regularizator al dezbaterii. Angrenat într-un proces de evoluție continuă, acesta provoacă, intră în polemică cu invitații, arbitrează și relansează teme ale discuției. Este vorba despre o artă a conversației pregătite, cu accent pe componentă retorică, situarea se realizează pe un teren exterior televiziunii, acesteia revenindu-i rolul de a organiza și, mai ales, a interpreta, de a oferi context, problemă și soluție.

CAPITOLUL II: REALITY SHOW

Reality-show-ul este un concept de emisiune care a ridicat foarte multe controverse, devenind un fenomen acut și o emblemă pentru generația actuală de privitori.

Reality show-ul a devenit un fenomen acut și o veritabilă grilă de lectură a tuturor celorlate formate de aceeași generație. Poate fi definit ca un gen de televiziune care prezintă situații dramatice sau umoristice, desprinse din viata reală și ai cărui persoaneje sunt oamenii obisnuiți și actori profesioniști. „Recompensa simbolică pe care o oferă această nouă vârstă a ecranului telespectatorului nu mai este simpla satisfacție personală, narcisistă, de a fi trecut pe la televiziune, într-un gest unic, efemer, ci de a deveni personajul unei povești.”

În dicționarul on-line găsim reality-show-ul ca fiind un program TV care prezintă imagini ale unor întâmplări reale de genul dezastrelor reale, etc. „Reality show-ul este o emisiune TV ce observă situații reale de viață, programe televizate ce prezintă oameni reali în situații contrafăcte, ale căror emoții și comportamente sunt adesea monitorizate”. În Wikipedia găsim cum că reality show-ul reprezintă un gen de producție televizată ce prezintă situații dramatice sau umoristice neregizate, evenimente, documentare adevărate și infățișează oameni obișnuiți în loc de actori profesioniști. Subtipuri ale acestor reality show-uri pot fi:

documentarele,

jocuri sau eliminări( întâlniri romantice, concurs),

experiment social,

talk-show,

camera ascunsă , etc.

Reality show-ul implică o emoționalitate crescută, lucru care face ca legatura între televiziune și public să fie mare și astfel audiența crescută. El reflectă visele, aspirațiile, trăirile și emoțiile omului obișnuit. Oamenii tind să se identifice cu acțiunile, trăirile și personajele prezentate în cadrul show-ului.Transparența și emoția sunt două dintre caracteristicile care fac din acest nou gen de televiziune, un succes. Acest cult al transparenței a înlocuit curiozitatea care obosește și opinia personală, oamenii nu-și mai doresc să aibă un punct de vedere, ci să vadă cât mai bine. „Fereastră dupa fereastră, vrem să străbatem cât mai mult cu privirea, până când lumea noastră va sta în întregime într-o încăpere de sticlă. În ceea ce privește emoția, telespectatorul vrea să simtă că trăiește și acest lucru se realizează prin trăirile prin care participanții la reality-show trec, prin stările emoționale pe care le transmit. Prin intermediul emoțiilor se realizează indentificarea între telespectator și participant.

Cele mai multe reality-show-uri cer o implicare conștientă și subconștientă din partea publicului. Implicarea conștientă este o implicare activă, publicul putând vota favoritul, a intra în direct cu participanții. Implicarea conștientă constă în trăirea emoțiilor, a stărilor de bucurie și tristă o dată cu participantul.

Numărul mare de reality-show-uri existente în grilele televiziunilor comerciale lasă impresia că sunt programe ieftine, cu costuri reduse, ușor de realizat. Se estimează că, în general, costurile unui program de tip reality-show variază între 3.000 și 4.000 de euro pe ediție, sume ce includ și plata licențelor în cazul formatelor achiziționate de pe piața internațională. În funcție de producție, un sezon de reality-show poate ajunge să fie mai ieftin decât o emisiune produsă în studio.

Florin Nicoara, director de programe la Antena 1, este de parere ca aceste programe nu sunt în nici un caz ieftine. “În general, costurile unui reality oscilează intre 3.000 și 4.000 de euro pe ediție, însă cifrele de audiență justifică efortul.

Reprezentantul Kanal D declară că prețurile reality-urilor variază în funcție de complexitatea acestora. “Nu putem spune că producțiile de tip reality sunt ieftine sau foarte scumpe. Există diferențe între bugetele alocate. Să nu uitam că «Noră pentru mama» are decoruri impresionante, foarte multe personaje, show-uri săptămânale ce se ridică la nivelul unor producții de divertisment live și, nu în ultimul rând, premii de peste jumătate de milion de euro”. Costurile de productie sunt mult sub cele ale unui serial cu actori, fie ei și de "mâna a doua".

Toate producțiile de acest gen necesită resurse umane, tehnice și financiare, însă, în funcție de amploarea lor, pot fi mai ieftine sau mai costisitoare . Oferta de reality show-uri este în plină dezvoltare și e departe de a-și fi epuizat resursele. Telespectatorii români de abia acum au descoperit plăcerea de „a trage cu ochiul", cu ajutorul televiziunii, în „curtea vecinului".

2.1. Reality-show-ul. Format

La începutul anilor ’90, televiziunile europene promovează un nou tip de emisiune, în cuprinsul căreia sunt reperabile subiecte deviante conduitei tradiționale, consacrate a programării: neânțelegerii familiale, eșecuri conjugale, nenoriciri existente, în paralel cu divulgarea secretelor prin intermediul unor reportaje sau interviuri indiscrete. Mărturiile intime câștigă din ce în ce mai mult teren în sfera televizuală.

Subiectele preferate de producătorii emisiunilor tip reality se focalizează asupra tensiunilor conjugale (tentative de reconciliere, scene de menaj), a psihologiei profesionale, a voinței de refacere a structurilor comunitare dizlocate, dezbaterea problemelor identitare în activitate. Fiecare din aceste spectacole impun atenției publicului telespectator indivizi comuni care reușesc, prin prisma mediatizării, depășirea condiției anonimatului chiar pentru scurt timp.

Mărturia privată asupra locului public nu se conturează în reality show, dimpotrivă, aceasta se inserează în cea mai mare parte a magazinelor de televiziune, indiferent de natura divertismentului pe care îl propun. Abordarea problemelor sociale, a obiceiurilor, evocarea controverselor realizate în absența discursurilor profane, se realizează deseori chiar în absența unei opinii de specialitate. Micul ecran se dedică aproape în exclusivitate considerentelor exprimate de simțul comun. În același timp, “forumul televizual se impune treptat, prin orchestrarea unor dezbateri sociale în cadrul cărora cetățeanul obișnuit ocupă un rol central.” Pentru acesta, reality show-ul, constituit pe fundamentul triplei tradiții a ficțiunii, magazinelor sociale și varietății, înglobează transformări multiple în acceași direcție: definește un mod de relaționare între spectacol și spectator. Încercarea de a determina elementele cheie de seducere a publicului trebuie să ia în calcul distincția paleo/neo-televiziune, precum și distanța dintre lumea televizuală și viața cotidiană a telespectatorilor. În manieră generală, este vorba despre ansamblul de proceduri care l-ar fi implicat pe telespectator să acceadă în mod direct la realitate și, în particular (în sens restrâns) despre separarea netă dintre realitate și ficțiune paleoteleviziune, precum și amestecul genurilor în neo-televiziune.

O tendință actuală manifestată la nivelul producției televizuale rezidă în voința de adaptare a realității unei fantezii mai credibile, în sensul conceperii personajelor centrale într-o manieră care să excludă exercițiul unor capacități extraordinare, ba chiar mai mult, să compună imaginea omului obișnuit, a “vecinului de palier”. Ideea de divertisment, de organizare a punerii în scenă de așa natură încât adresarea să se producă față de un consumator care să-și neglijeze calitatea de cetățean, se îmbină cu dimensiunea educațional –informațională. Odată cu spectacolul realității, divertismentul iese din cadrul evazionist pentru a se fixa într-unul real. Profesioniștilor spectacolului și informației îi succed profesioniștii vieții obișnuite, anonimii.

Reality show-ul marchează o modificare esențială în raportul individului cu societatea, abordat în cadrul mutațiilor contemporane imaginarului egalitar. În fine, se produce o deplasare a neverosimilității (tipice ficțiunii populare) asupra autenticității și o argumentare a sentimentului egalității, în ciuda inegalităților reale.

Emergența genului dă nota caracteristică a ceea ce s-a numit “televiziune a intimității” sau “spectacol al realității” prin privilegierea opiniei profane, pe de o parte, și valorizarea mărturiei private, pe de altă parte. S-a afirmat în legătură cu acest subiect apropierea de un simptom care revelează, reprezintă și traduce tendințe, crize și valori ale societății moderne, micro-receptacul al crizelor contemporane. Televiziunea de intimitate se constituie într-un revelator al evoluției sociale semnificative, al mutațiilor, în raportul spațiu privat-public.

Mărturia privată, distilată dintr-un mediu public, sub ochiul camerei indiscrete, este primul paradox al confidenței televizate, urmat îndeaproape de mesajul personal, destinat unui apropiat, însă vehiculat de un mijloc de difuzare în masă pentru o audiență necunoscută. Aceste mărturii particulare, care amestecă discursul general și adresarea personalizată, se înscriu într-o etapă ce poartă amprenta unei dificultăți a comunicării. Recursul la televiziune nu echivalează pentru protagoniști cu o abordare ludică, ci dimpotrivă, cu una dramarică.

Prestațiile se înscriu “într-o criză radicală a comunicării, în particular, a dialogului familial”. Scena publică reprezintă un mijloc de depășire a blocajelor instaurate în relațiile interindividuale. Traumatismele copiilor, dificultățiile existențiale, neânțelegerile conjugale, intergeneraționale sunt situațiile cele mai frecvente ce conduc la trasarea barierelor comunicaționale. În această accepțiune, apelul la un element neutru, în speță televiziunea, se conturează ca unica posibilitate de umplere a vidului. Micul ecran devine un propulsor destinat indivizilor aflați în criză de identitate socială, aceia pentru care televiziunea este locul public al tentativelor de autocalificare.

Mesajul colectiv al unui reality show, vizează opinia publică, în speranța clarificării, și a unei evoluții a mentalitățiilor asupra problemelor de interes general. Experiența privată dobândește un sens social, uneori chiar un caracter militant. Din fericire, în ultimii ani au început să apară și la noi studii dedicate jurnalismului și producțiilor (produselor) media ale actualității. S-au tradus lucrări celebre din literature de gen, dar au apărut și unele originale, rod al cercetării și inteligenței unor profesioniști ai domeniului de la noi. Pot să menționez aici cărțile lui Sorin Preda, pe care îl știam pînă acum doar în ipostaza lui de prozator, dar și pe cele ale Danielei Zeca-Buzura, și ea poetă și prozatoare cunoscută. Fiind interesată de mecanismele responsabile pentru apariția și proliferarea în ultimii ani ale unor hibrizi literari la limita dintre ficțiune, autobiografie ți reportaj hiperrealist, am citit volumul Danielei Zeca-Buzura, căutând niște explicații pe care istoria și sociologia literară nu le-au furnizat. Trebuie spus, înainte de toate, că avem de-a face cu o carte pentru un public de nișă –cu un limbaj specializat, cu trimiteri bibliografice și analize.

Este ultima parte dintr-o trilogie dedicată televiziunii, care mai cuprinde volumele Jurnalismul de televiziune (2005) și Totul la vedere. Televiziunea dup` Big Brother (2007). Nu e un volum arid, poate și pentru că tema e una vie, iar polemica, încă sub reflectoare: realitatea televizuală, care-i face concurență cu destul de mult succes celei „reale“.

Efectul de real al televiziunii– pe care autoarea îl demontează cu grijă, într-un text academic, dar nu plictisitor –contribuie la conturarea unei noi categorii epistemologice

a mileniului în care trăim. Am intrat, se pare, într-o eră a „telecrației“, în care citim realul prin intermediul ecranului, diluându-ne astfel relația cu natura, dar și cu semenii. Mecanismele puse în slujba creșterii noii realități artificiale a televiziunii sunt, complexe și sofisticate, adevărate strategii bine puse la punct pentru a induce senzația de autentic, de „adevărat“. De la „teatralitatea“bine regizată a show-urilor de televiziune pînă la „jocul-concurs“, ca fenomen reprezentativ al culturii televizuale a ultimelor decade, lucrarea explorează, cu un arsenal bibliografic impresionant, toate tehnicile de punere în scenă a realității pe siliciu:

„Autopropulsându-se ca rezolvare pentru toate frustrările individulu așezat în fața ecranului, televiziunea compensatorie a mileniului III, ignoră cronologia, dar și osteritatea, uzurpă statutul documentului, anulează argumente evenimențiale și probe forte, pentru a se privi în propria oglindă.

Citind ziarele importante apărute în țara noastră, constatăm că, în fiecare numar al fiecărui astfel de publicație apare câte o știre despre viața presupuselor vedete. Și dacă deschidem televizorul, observăm același lucru. Televiziunile pun mai mult accent pe scandalurile mondene din țară.

Așadar, într-un număr al cunoscutului ziar Adevărul am descoperit un titlu deosebit de imteresant și o să- dezvălui tuturor celor care nu l-au citit. Și fac acest lucru pentru a exemplifica mai bine tipurile de reality, impactul lor asupra populației și audiența pe care o fac.

2.2. Clasificarea reality-show-urilor

Reality show-ul a dezvoltat, de la apariția sa, mai multe genuri, în funcție de conținutul acestora:

Game show – se bazează pe acțiuni care implică un risc, pe competiție, unde concurenții luptă pentru a câștiga un premiu. Participanții sunt eliminați, până rămane doar unul singur, declarat câștigător;

Special-living environnement – constă în plasarea unor protagoniși în medii de trăit artificial;

Reality show-uri cu celebrități – vedetele sunt protagoniștii acestor reality-show-uri. Acestea sunt filmate zi de zi în diferite situații;

Reality show bazat pe activități profesionale și căutarea de meserii – realizează un portret al unor activități profesionale;

Dating show – Protagonistul de află în căutarea unei partenere, dintr-un număr mai mare de concurente;

Reality-show de autodepășire, schimbare – se centrează pe o persoană sau un grup de persoane, care vor să-și îmbunătășească viață;

Renovare – modificarea spațiului în care se traiește, a casei, a mașinii, etc;

Experiment social – se bazează pe dramă, conflict și transformări interioare, de obicei vizează schimbarea;

Supernatural și paranormal – Inițiate de MTV în anul 2000, aceste reality-show-uri presupun punerea protagoniștilor în situații care implică frica, paranormalul.

Reality- show-ul, viagra pentru audiențele tv.

Majoritatea posturilor tv și-au lansat formate cu povești din viața oamenilor obișnuiți sau a vedetelor pentru a exploata curiozitatea telespectatorilor. Piața de televiziune autohtonă este sedusă de o nouă modă: reality-show-ul. În prezent, sunt difuzate nu mai puțin de 14 programe de acest gen pe șase canale tv. Prima TV este campionul acestui tip de emisiuni, având cinci formate diferite.

Big Brother a fost primul reality-show de anvergură de pe piața românească. Deși nu a "rupt gura târgului", înregistrând audiențe sub cele preconizate de producători și având o notorietate mai mică decât edițiile realizate în țările occidentale, Big Brother a fost un "deschizător de drumuri". A urmat o perioadă de uitare a programelor de tip reality-show.

Tot Prima TV a revenit în forță pe acest teren, aruncând în lupta pentru audiență, în ultimii doi ani, câteva emisiuni care au redeschis gustul telespectatorilor: "Trădați în dragoste" (producător Creative Vision), "Schimb de mame" (Paprika) și "Super Nanny".

Un reality foarte comentat (dar fără audiență, din cauza forței stației) a fost cel cu Irinel și Monica de pe B1 TV. În prezent, show-ul continuă, dar pare pierdut în anonimat. B1 TV a marșat în continuare pe vedete din boema dâmbovițeană, cu orice risc, și a produs "Interzis cu Laura Andreșan", reality difuzat după miezul nopții. Audiența programului este pe măsura orei târzii, dar este de remarcat faptul că Laura are cel mai numeros public cu studii superioare în mediul urban, potrivit sondajelor din ultima lună și jumătate. (Din păcate, sondajele nu arată și numărul de fotbaliști care îi urmăresc show-ul…).

TVR 2 ține pasul cu moda reality. Din "mărul" reality a mușcat până și sobrul TVR 2, care a produs două programe (după chipul și asemănarea sa): "Familii în impas" (producător Zucchero Media) și "Arena leilor".

Nici Antena 1 nu s-a lăsat mai prejos și a produs "Test de fidelitate", care, potrivit acelorași sondaje, a înregistrat, în perioada analizată (1 octombrie – 22 noiembrie 2009), cea mai mare audiență dintre ofertele de acest gen.

Kanal D a pornit încă de la lansarea sa cu "Noră pentru mamă" (producător Sinevizyon), un program care se străduiește să atragă audiență în special din publicul feminin. Același canal difuzează de puțin timp "Ăstia-s socrii" (producător Direct Target).

Național TV nu s-a lăsat mai prejos și încearcă să-și ridice audiența (dar nu reușește) cu "Schimb de vieți" (producător Real TV). Tragem linia și adunăm: șase canale care "se inspiră" cu 14 programe din realitate: o cifră convingătoare, care dovedește că televiziunile noastre (mai puțin Pro TV!) au fost molipsite de această modă.

Conform sondajelor care arată profilul telespectatorilor, nucleul dur al consumatorilor de reality-show, în mediul urban, se plasează în intervalul de vârstă 45-64 de ani.

Realitate sau ficțiune? Câtă realitate și câtă ficțiune există în aceste programe? Veronica Sorescu, director de programe Prima TV, spune că producțiile televiziunii sale se bazează pe realitate în proporție de 100%. ". Din cauza regulilor impuse de CNA, emisiunea conține reconstituiri, dar cazurile care stau la baza acestora sunt reale". Răzvan Nicolescu, directorul TVR, declară că, în cazul "Arena leilor", este vorba de realitate, "intervenția producătorilor având loc doar la nivelul selecțiilor cazurilor și a montajului și, în destul de mică măsură, la pregătirea candidatului pentru apariția în fața ." Nicolescu mai adaugă faptul că la emisiunea "Familii în impas" intervine scenariul care "romanțează și structurează povestea, pregătind punctul culminant de încărcătură emoțională și vârfurile de conflict".

Anca Grădinariu, directorul de programe al B1 TV, afirmă: "Noi nu inventăm nimic, însă există montajul. Mai există și câteva direcții scenaristice pe care se merge, Laura e un personaj necontrafăcut.

La Național TV, ficțiunea se rezumă la stabilirea alegerii personajelor și contextualizarea lor, adică exclusiv la premiza emisiunii. "De îndată ce oamenii au făcut show-ul , totul este realitate. Sigur, o realitate aparte, în care subiecții știu că sunt filmați, dar acționează după propria lor dorință, fără sugestii de regie", declară Mihai Moș, directorul general Național TV.

Florin Nicoară, director de programe Antena 1, precizează că emisiunea "Test de fidelitate" nu este un reality-show în adevăratul sens al cuvântului. "Aceasta se bazează pe povești de viață reale, care sunt transpuse pe ecran cu ajutorul altor persoane (actori sau figuranți), care joacă rolurile respective pe baza unui scenariu", spune Nicoară. El subliniază faptul că nici la nivel mondial nu există reality-show fără regie și script. "Nici știrile nu mai pot funcționa în lipsa unui scenariu, a unei puneri în scenă, a unui text scris care subliniază anumite aspecte și transmite emoții".

Pe un eșantion de personae, voi prezenta în continuare audiența mai multor reality show-uri:

Test de fidelitate (Antena 1). Ediția cu cea mai mare audiență: 596.000 de telespectatori/minut. Profilul telespectorilor în mediul urban.

Sexe: 63,5% femei, 36,5% bărbați.

Vârstă: 17,9% au vârste între 45 și 54 de ani; 15,3% este ponderea celor cu vârste între 55-64 de ani și 14,8% sunt telespectatori între 25 și 34 de ani.

Educație: 26,7% sunt telespectatori cu studii elementare și 12,2%, cu studii superioare.

"Interzis" cu Laura Andreșan (B1 TV)
Săptămâna cu cea mai mare audiență: 48.000 de telespectatori/minut.
Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 48,3% sunt femei, 51,7% sunt bărbați (singurul reality la care majoritatea telespectatorilor este formată din bărbați)
Vârste: 28,7% au vârste între 45 și 54 de ani și 21,1% dintre telespectatori sunt cu vârste între 35 și 44 de ani.
Educație: 21,5% sunt telespectatori cu studii superioare. Este emisiunea cu cea mai mare pondere de telespectatori "educați".

Trădați în dragoste (Prima TV).
Ediția cu cea mai mare audiență: 436.000 de telespectatori/minut.
Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 60,1% femei și 39,9% bărbați
Vârstă: 24,7% sunt telespectatori cu vârste între 45 și 54 de ani și 17% au vârste între 55 și 64 de ani. Aproape 15,1% dintre telespectatorii din mediul urban au vârste între 35-44 de ani.
Educație: 23,7% sunt cu studii elementare și 12,9%, cu studii superioare.

Familii în impas (TVR 2).
Ediția cu cea mai mare audiență: 220.000 de telespectatori/minut.
Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 53,9% femei, 46,1% bărbați
Vârstă: 28,7% sunt telespctatori cu vârste în 45 și 54 de ani. Este cea mai mare pondere a acestui segment dintre toate emisiuni analizate (la egalitate cu "Interzis cu Laura Andreșan").
Educație: 16,4% au studii elementare, 17,7% au studii superioare.

Noră pentru mamă – show (Kanal D).
Ediția cu cea mai mare audiență: 232.000 de telespectatori pe minut.

Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 73,3% femei, cea mai mare pondere dintre emisiunile analizate, și 26,7%, bărbați.
Vârstă: 27,6% telespectatori cu vârste între 55-64 de ani (a doua pondere după ediția de după-amiază a aceleiași emisiuni, din timpul săptămânii)
Educație: 22,5% au studii elementare, 15,8% reprezintă telespectatorii cu studii supe

Schimb de vieți (Național TV)
Ediția cu cea mai mare audiență: 77.000 de telespectatori/minut.
Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 59,2% sunt femei, 40,8% sunt bărbați.
Vârstă: 21% au vârste între 45 și 54 de ani, iar 19,4% au vârste în 55 și 64 de ani. Segmentul 15-24 de ani reprezintă 9,7% din telespectatori, una dintre cele mai mari ponderi din publicul respectiv al emisiunilor analizate.
Educație: 23,2% au studii elementare, 10,9%, studii superioare.

By Monica Columbeanu (B1 TV)
Săptămâna cu cea mai mare audiență: 101.000 telespectatori/minut.
Profilul telespectorilor în mediul urban
Sexe: 62,4% sunt femei și 37,6% sunt bărbați
Vârstă: 25,8% sunt telespectatori cu vârste între 45 și 54 de ani, iar 19,2% au vârste între 55 și 64 de ani.
Educație: 18,6% au studii primare și 17,9% au studii superioare.

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ. ROMÂNII AU TALENT

„Reality show-urile gen “Românii au talent” lucrează cu stereotipuri din clasa “Cenușăreasa”, iar aceste stereotipuri au o esență narativă. La fel ca toată presa – și, mai nou, ca marketingul – ideea este să creezi și povești emoționante în jurul unor oameni cu anumite atribute, or stereotipurile au darul de a emoționa", spune Iulian Comanescu, managing partner Comanescu. Acesta amintește că nu numai reality show-urile, dar și ziarele folosesc cuvinte-cheie de genul „scandal" sau „conflict". „Atunci când acest gen de stereotipuri se desfășoară-n sintagme ca “lovitură de teatru” sau “furia apelor”, vorbim deja de clișee.

Contrar regulilor esteticii, acest gen de “déjà-vu” e util în media, ca și în publicitate, unde am văzut de o mie de ori tot felul de personaje care aduc vag a eroi de benzi desenate, personaje din Shakespeare, prințese de basm (…). Narcis Ianău și alții sunt intrigi secundare, anecdote care se subsumează epopeii cu steroizi pe care o caută producătorii în astfel de cazuri".

În anul 2010, pe postul de televiziune PRO TV, cel mai bun post de televiziune din România, după părerea mea și a multora, a produs un nou reality show, care a dat audiențele peste cap. O țară întreagă a ramas acaparată în fiecare seara de vineri. Show-ul a fost produs în studiourile de la Buftea, semifinala și finala, însă, restul evenimentului s-a petrecut în cele mai importante orașe ale țării (preselecțiile).

Dacă vorbim de studiourile de la Buftea, vorbim de un întreg ocean de instrumente și aparatura ultraperformantă.

Nouă săptămâni s-a lucrat la Buftea la noile decoruri de la "Românii au talent". A fost implicată toată echipa de la Construcții Decor a studiourilor MediaPro, în jur de 50 de oameni, a declarat pentru gândul Vlad Panaitescu, povestind cum aceștia au terminat "la timp și respectând cerințele" decorul în sine și gradenele pentru public.

"Spațiul în care se vor desfășura semifinalele și finala show-ului Românii au talent poartă semnătura lui Petre Talea. El semnează scenografia și la Dansez pentru tine și la Serviciul Român de Comedie", spune pentru gândul Vlad Panaitescu. Vorbind despre înfățișarea noului spațiu în care vor evolua cei 48 de semifinaliști și despre ineditul acestuia, managerul construcțiilor de decor de la MediaPro spune că este unul special, cu particularitățile sale: transparent, minimalist și bazat pe o idee de excepție. "Cred că orice decor e special, are particularitățile lui.

Când faci ceva unic, e un avantaj. Ce e special la decorul de la Românii au talent este că e transparent, nu opac cum e, de exemplu, cel de la Dansez pentru tine. E poate mai minimalist, dar ideea scenografului a fost de excepție. De fapt, logoul emisiunii, cel cu stele, a fost transpus și pe scena pe care performează concurenții", spune Panaitescu.

Un număr impresionant de leduri. Potrivit acestuia, scena competiției dotate cu un premiu de 120.000 de euro va măsura 200 de metri pătrați. "Comparativ cu cea de la Dansez pentru tine este mai mică, dar acolo și cerințele sunt altele". "Acolo ai nevoie de un spațiu mai mare, în care dansatorii să se desfășoare și să nu fie constrânși de spațiu. În plus, e prima dată când ne folosim și de un număr impresionant de leduri. Sunt 5000 de leduri care pun în valoare decorul și care accentuează geometria spațiului și conceptul inedit pentru un show de televiziune".

Șeful Construcțiilor de decor mai spune că nu au existat rigori impuse de deținătorul licenței reality show-ului tv, Freemantle Media, în ceea ce privește decorul. "Am păstrat elementele esențiale, gen scena, ecranul, locurile de acces pe scenă. Creația este exclusiv a scenografului Petre Talea, care a și regândit ideea de stea. Practic, scena este înconjurată de contururi de stele, puse în valoare de miile de leduri".

Servicii de postproducție

Studiourile MediaPro oferă servicii complete de postproducție pentru industriile de film, televiziune, advertising și muzicală. Printre aceste servicii se numără: montaj video (în Avid sau Final Cut), montaj de sunet (montaj și mixaj de dialoguri, înregistrări ADR – Automatic Dialogue Replacement, efecte sonore, mixaj de sunet și livrare în mai multe formate) și efecte vizuale de ultimă oră. Echipa “Magică” este formata din 25 de tineri arhitecți, designeri și artiști plastici pe care-i leagă o pasiune comună și nebună: 3D!

MediaPro Magic oferă o gamă completă de servicii de producție și postproducție video: CGI, animatie 3D, design efecte vizuale, visual effects supervision, corectii de culoare, editare sunet, montaj video, previsualisation.

Platouri si decoruri exterioare

Studiourile MediaPro oferă în prezent 19 platouri de filmare (inclusiv un platou chroma), 4 bazine pentru filmări subacvative, o sală de proiecție și un domeniu de 40 de hectare.

Suprafețele platourilor variază între 188 și 4.175 de metri pătrați, iar înălțimile lor, între 5 și 15 metri. Platourile sunt complet utilate pentru producția de cinema și televiziune și prezintă dotări suplimentare precum: sistem de ventilație, sistem de încălzire, podea de lemn și sistem de alarmă în caz de incendiu. Alături de platouri oferim și spații auxiliare: birouri, cabine de machiaj, cabine de schimb și spații pentru catering.

Domeniul Studiourilor cuprinde un număr de decoruri exterioare permanente, precum și un teren descoperit pe care se pot construi noi decoruri. Printre cele deja existente se numără:

Satul Francez, construit în 2005 pentru Jacquou le croquant, nominalizat la secțiunea Cea mai bună scenografie la Premiile César;

Strada Franceză, creată în 2004 pentru Modigliani, nominalizat pentru Merite scenografice deosebite la Premiile Satellite; decorul a fost remodelat în 2007 pentru a servi filmului California Dreamin’ (Nesfârșit), câștigător al trofeului “Un certain regard” la Festivalul de Film de la Cannes;

Strada Scoțiană, ridicată în 2004 pentru Gunpowder, Treason and Plot, câștigător a 4 premii la Festivalul Internațional de Programe Audiovizuale de la Biarritz;

Diverse case contemporane folosite în producțiile de televiziune

Platouri

De la platourile de filmare destinate formatelor de televiziune cu durată mare de difuzare – cum ar fi telenovelele (Numai iubirea) și serialele de tip soap opera (Cu un pas inainte) – până la platourile mari folosite pentru numeroase producții internaționale de cinema – precum The Seeker: The Dark Is Rising sau Joyeux Noël. Studiourile MediaPro oferă locații acoperite potrivite oricărui tip de filmare: TV, Cinema, Advertising, Clipuri Video sau organizare de Evenimente.

Toate platourile de filmare pot fi echipate la cerere cu instalații suplimentare pentru a răspunde nevoilor specifice ale fiecărei producții: apa curenta, toalete, electricitate, internet, sound proof. În plus, Studiourile MediaPro pun la dispoziție birourile și spațiile auxiliare atașate fiecărui platou: birouri de productie, cabine actori etc.

Studiourile MediaPro dețin un inventar complet de soluții pentru productia de film. Avem aparatură potrivită oricarui tip de proiect: lungmetraje, seriale și emisiuni de televiziune, spoturi publicitare, videoclipuri, documentare și orice alt fel de film ați avea în minte.
De la camere, obiective, accesorii de cameră (camera grip), echipamente video, grip și dolly grip până la echipamente și accesorii de lumini. Tot ce trebuie pentru a transforma cuvintele în imagini în mișcare memorabile.

Beneficiind de asistența profesioniștilor noștri, vă veți transpune viziunea pe peliculă cu precizie și artă. De-a lungul anilor, experiența acumulată de membrii echipelor noastre, specializările lor complementare, precum și ideile lor inovatoare ne-au conferit un avantaj unic față de concurență.

Producătoarea emisiunilor "Dansez pentru tine" și "Românii au talent" a vorbit despre succesul pe care îl înregistrează aceste reality show-uri.

Mona Segall a explicat că lucrează cu o echipă mare, însă nu consideră că munca pe care o face este una extenuantă, ci mai degrabă plăcută.

"Echipa este, în cea mai mare parte, formată din oameni care lucrează și la "Dansez pentru tine". Asta înseamnă aproape 200 de oameni", a declarat Mona Segall pentru PRO TV Magazin.

3.1. INTERVIU – Mona Segall: “Românii au talent – un pariu câștigat!”

Cel mai așteptat show de divertisment al anului a depășit toate așteptările și a înregistrat audiențe-record la PRO TV. În spatele formatului ”Românii au talent” se află o echipă de aproape 200 de oameni, în frunte cu producătoarea Mona Segall, care le promite telespectatorilor o finală de neuitat.

– Ați pariat de la început pe acest format?

Am pariat în momentul în care am văzut un show cap-coadă, un show de "Britains Got Talent". Atunci am știut că nu poate fi decât un succes.
– De când s-a facut anunțul și până când emisiunea a intrat pe post a trecut mai bine de un an. De ce a durat atât de mult?

Este foarte mult de lucru la o asemenea emisiune, și nu vorbesc numai despre muncă de producție și pregătire, vorbesc și despre Marketing și PR. În acest răstimp, s-au promovat permanent formatul și preselecțiile, care s-au desfășurat vara trecută. Foarte mult din acest format se filmează înainte și se montează, iar noi, din punctul ăsta de vedere, suntem norocoși pentru că-l avem pe George Luca, probabil cel mai talentat român în ceea ce privește montajul emisiunilor de divertisment și a reality show-urilor. El a lucrat non-stop toată această perioadă.
– Câți oameni sunt de fapt în spatele acestei producții?
Echipa este, în cea mai mare parte, formată din oameni care lucrează și la "Dansez pentru tine". Asta înseamnă aproape 200 de oameni.
– De ce vă este cel mai teamă la semifinale?
De emoțiile concurenților.
– Dacă înainte de fiecare ediție "Dansez" vă îmbrăcați cu aceleași haine și dansați cu Edi 10 secunde, la "Românii au talent" ce ritualuri aveți?
"Românii au talent" are mai multe etape de producție care s-au petrecut în decursul unui an. Nu sunt, ca la "Dansez pentru tine", doar show-uri live de platou, de aceea am fost atentă să nu formez niște ritualuri de care să depind. Dar cred că nu o să rezist și o să dansez cu Edi înaintea show-urilor live, o să păstrez același ritual care mi-a purtat noroc. Emisiunile montate, preselecțiile, le-am vizionat împreună cu echipa acasă la Eniko Szanto, prietena mea și stilista celor două emisiuni de la PRO TV.
– Apropo de "Dansez", care dintre cele două producții v-a scos cei mai multi peri albi?
Niciuna dintre cele două producții nu mi-a scos peri albi, chiar dacă sunt momente grele și solicitante, nimic nu se compară cu plăcerea de a le produce, de a lucra cu echipa mea și cu satisfacțiile pe care mi le-au dat și pentru care mă consider foarte norocoasă.

– Există vreun alt format internațional pe care vi-l doriți și în România?
Nu cred că există în momentul ăsta un format care să poată întrece "Got Talent", care mi se pare "culmea divertismentului". Cred că trebuie să-mi treacă puțin entuziasmul primei ediții ca să mă pot gândi la altceva.
– Cum arată o zi de lucru?
Zilele mele de lucru încep târziu și se termină târziu. În felul ăsta funcționez eu, așa că au trebuit să se obișnuiască și cei care lucrez cu acest ritm. "Nu funcționez" înainte de ora 11.00 și cel mai bine funcționez după ora 20.00. Uneori, plecăm din Buftea după ora 22.00, alteori pe la ora 2 noaptea. Câteodată ajungem la ora 5 dimineața acasă.
– Dacă nu ați fi ajuns în televiziune, ce profesie ați fi avut acum?
Dacă nu aș fi ajuns în televiziune, probabil că aș fi lucrat în cinematografie, ceea ce am și făcut între 1979 și 1992, dar altceva nu mi-a trecut prin cap niciodată, de la 3 ani până acum, la 50.

Începutul reality show-ul "Românii au talent".

"Românii au talent" și-a făcut debutul la Pro TV pe 18 februarie 2011, de la ora 20.30.

Caravana "Românii au talent" a vizitat cinci orașe, unde au fost realizate 20 de show-uri, ce au fost transmise începând cu 18 februarie. După preselecții, au urmat semifinalele și apoi marea finală.

Românii au talent în Timișoara

Concurenții au fost așteptați cu familia și prietenii care să-i susțină pe scenă, iar curioșii au fost deopotrivă bineveniți să-și aclame talentele locale într-un superspectacol.

Preselecțiile au avut loc la Opera din Timișoara, care și-a schimbat puțin profilul pentru acest reality show. Dacă până atunci îi aștepta pe bănățeni cu orchestră și dirijor, cele două zile de preselecțiiii i/au invitat pe toti la un supershow, alături de juriul emisiunii "Romanii au talent".

Românii au talent la Constanța

Sâmbătă și duminică, pe 11 și 12 septembrie, Constanța a fost invitată să-și susțină talentele într-un super show marca "Românii au talent". Juriul și-a instalat biroul la Casa de Cultura a Sindicatelor.

Au încins atmosfera Smiley și Pavel Bartoș, care au fost alături de concurenți și i-au sfătuit înainte să intre în scenă.

Publicul din Constanța a avut parte și de un super spectacol de dans, pregătit de baletul coordonat de Edi Stancu.

Românii au talent la Cluj-Napoca

Sute de ardeleni au luat cu asalt Teatrul Maghiar de Stat din Cluj pentru a-și sustine talentele în supershow-ul “Românii au talent”.

Nu doar clujenii au performat pe scena Teatrului Maghiar, ci și persoane din Maramureș, Satu Mare, Zalău, Târgu Mureș, Oradea, Bistrița-Năsăud, Brașov și chiar Constanța.

În lupta pentru cei 120.000 de euro puși la bătaie de show-ul "Românii au talent" nu au existat limite de niciun fel. Cel mai tânăr concurent este un băiețel de cinci ani, în timp ce cel mai vârstnic ardelean venit la "Românii au talent" are venerabila vârstă de 83 de ani.

Publicul a putut vedea numere de acrobație și magie, dresaj de animale, fachiri, persoane care imită animale, care tricotează în timp ce dansează sau care au capacitatea de a rosti cuvintele în sens invers în timp real, majorete, jonglerii cu focul și diferite stiluri de dans.

Show-urile de la Cluj au fost pline de momente speciale. Unul dintre ele a fost duetul dintre Andi Moisescu și o doamnă în vârstă de 73 de ani, fostă profesoară de educație fizică, venită la "Românii au talent" alături de fiul de ei pentru a-și îndeplini un vis: acela de a fi prezenta pe o scenă, în fața unui public atât de numeros. Vedeta PRO TV a cântat alături de aceasta o romanță, iar cei prezenți în sală i-au acompaniat cu aplauze.

Marele premiu, 120.000 de euro.

Cei mai dezinhibați români și-au arătat talentele, în speranța că vor reuși să impresioneze juriul și țara întreagă, pe scenă au urcat de la copii de trei ani până la bătrâni de peste 84 de ani. În ceea ce privește meseriile celor ce s-au prezentat la acest preselecții, acestea au fost extrem de diferite precum avocați, asistente, farmaciști, profesori, preoți, inspectori bancari, analiști juridici, jurnaliști, studenți, pensionari, șomeri și nu în ultimul rând ,,aerieni".

Juriul emisiunii, format din Andra, Andi Moisescu și Mihai Petre, au avut misiunea de a selecta, cele mai deosebite talente: cântăreți cu voci incredibile, dansatori, acrobați sau oameni cu aptitudini deosebite, cum ar fi scrisul cu ambele mâini sau vobitul invers.

"Se spune că suntem mereu surprinzători. Da, știu. românii…. Dar am senzația că n-am perceput niciodată adevărata dimensiune a acestui talent. O să vedeți. O să aveți o mare surpriză atunci când show-ul va intra în emisie. O să fiți uimiți, n-am nici cea mai mică îndoială", a declarat Andi Moisescu.

Smiley și Pavel Bartoș, prezentatorii “Românii au talent”

Smiley și Pavel Bartoș sunt cei doi prezentatori ai super show-ului “Românii au talent”, care va fi difuzat de ProTV. Cei doi se vor afla tot timpul în culise alături de concurenți…și de emoțiile lor… pentru a lua impresii la cald, pentru a-i susține și încuraja pe toți cei care urmează să urce pe scenă. “Eu și Pavel vom prezenta acest show, iar în timpul preselecțiilor rolul nostru este să aflăm cât mai multe despre cei care concurează, să le dăm sfaturi și, bineînțeles, să-i susținem”, a declarat Smiley.

Pavel Bartoș știe și el foarte bine ce înseamnă emoțiile de pe scenă, așa că este gata să-i susțină pe toți concurenții de la "Românii au talent”. “Sfatul meu pentru toți cei care vor ajunge în fața juriului este să-și controleze emoțiile și să meargă pe premiza că sunt cei mai buni”, a declarat el. 

Românii au talent, cel mai tare show.

Atât Smiley cât și Pavel Bartoș sunt convinși că românii sunt extrem de talentați și acest concurs va fi plin de surprize cât se poate de plăcute. “Mă aștept să văd de toate. “Românii au talent” este un show care nu ține cont de vârstă, ocupație sau sex, talentul fiind singurul care contează. Îi așteptăm la preselecții pe toți cei care știu să facă lucruri inedite, surprinzătoare, de la cântat, tricotatul cu picioarele sau jonglerii cu mingea, pentru că vrem să-i arătăm întregii țări», a mai declarat Pavel Bartoș. 

La “Românii au talent”, cel mai de succes show al momentului, sunt așteptați toți cei care au talent deosebit, indiferent că este vorba de dansat, cântat, mersul pe picioroange sau numere spectaculoase de magie. Înscrierile se fac pe site-ul romaniiautalent.ro dar și direct în locațiile special organizate în orașele în care vor avea loc preselecțiile:  Timișoara (14 august), Cluj (24 august), Piatra Neamț (31 august), Constanța (7 septembrie). 

De vorbă cu Smiley.

M-am uitat foarte mult la formatele din străinatate. Voiam să ne raportăm la ceva real și de calitate. Când am văzut concurenții de afara, mi-am zis că nu stiu dacă noi avem așa ceva. Nu că am rămas plăcut surprins, dar a fost peste așteptări ceea ce s-a întâmplat la preselecții. M-au lăsat mut.

 Ei bine, da, românul are talent. Mă întreb unde au stat unii până acum. Mă impresionează foarte mult cei în vârsta, care au așteptat atâția ani ca să-și demonstreze talentul, tenacitatea și încrederea cu care au urcat pe scena de la “Românii au talent”. Ma înclin în fața lor!

Cred că un atu este faptul că suntem niște artiști cu foarte multă experiență pe scenă. Bineînțeles că și noi avem emoții de fiecare dată, dar avem resursele necesare pentru a le transforma în ceva pozitiv și asta vrem să le transmitem și concurenților. Noi suntem alături de ei indiferent de situație, pentru că încercăm întotdeauna să ne punem în pielea lor!

La show-ul ăsta m-a surprins absolut tot și sunt convins că aceleași reacții le vor avea și telespectatorii atunci când vor vedea emisiunea. Sunt foarte multe povești interesante, mulți oameni extraordinari pe care i-am întâlnit în toata țara.

Ne-au placut foarte tare preselectiile cu public, pentru că ai parte de un spectacol în care nu știi ce urmează. Și de aceea nu vrem să divulgăm prea multe, pentru că vrem ca telespectatorii să aibă parte de același șoc pe care l-am avut și noi.

Vorbim de oameni normali. Au vieți normale, cu slujbe asemenea, iar în momentul acesta le poate transforma viitorul pentru totdeauna. Românii sunt foarte creativi. E drept că nu au aceleași posibilități financiare ca afară, dar am văzut ca improvizează foarte mult.
Eu și Pavel suntem în poziția omului de acasă. Nu știm ce urmează, nu știm ce o să facă omul pe scenă, habar n-avem. Avem aceleași reacții pe care le aveți și voi. Cred în succesul acestei emisiuni, pentru că nu mă lasă să plec din fața televizorului. Și mai există un motiv pentru care cred că va avea succes: promovează valori reale, oameni adevarați și normali și schimbă vieți. România, în acest moment, are nevoie să creadă în noi, în români, să vedem că nu suntem cei mai slabi, nu suntem cei mai săraci, nu suntem așa de proști pe cât ne cred alții. S-ar putea să fim mai buni decât ne credem.

Noi suntem alături de fiecare concurent. Simțim cam de ce ar avea nevoie și suntem acolo indiferent de prestația lor de pe scenă. Cel mai important este că ei au curajul să vină în fața unui public atât de numeros și să își arate talentul în fața întregii țări. Este de apreciat determinarea lor!

3.2. Românii au talent?

Este o întrebare bună. Cu toții ne-am întrebat în momentul începerii reality show-ului. Mi se pare treaba total nelămurită. O mare parte din desfășurarea emisiunii mi-a indus impresia că e nenorocire cu talentul. De la juriu la actorul Pavel Bartoș, toți pe rând și-au declinat pertinent absența talentului. Este incredibil cum poate fi cel din urmă trecut ca simpatic. Adică eu înțeleg că deznodământul conjugă și gusturi, și subiectivitate, și tot felul de criterii dubioase. Dar totuși! Vedem același om, chinuit de postura de băiat simpatic cu care a fost investit. Nicio legătură cu talentul. Dacă stabilim că talentul are legătură strict cu concurenții, intru iar în panică. Sunt tentat să cred că titlul trebuia dat cu semnul întrebării. Altfel, uneori a părut hazardat. Ce e însă clar e că suntem într-o lipsă de talent aproape tâmpă în sesizarea talentului. O țară acoperită de ceață. Atât de mult a fost obișnuită în a urmări maimuțăreală vândută drept talent. Atâta promptitudine a fost în promovarea intrigilor determinate de oameni cu probleme psihice, îmbrăcați în postura deja ridicolă de star. Atâta lipsă de talent e la televizor, încât nu mai există resurse intelectuale minime pentru aprecierea lui.

Eu nu spun că băiatul nu e talentat. Dar talentul lui e într-o disproporție consistentă cu titlul cu valoare de verdict:românii au talent. Românii talentați nu mai au ce căuta la televizor. E vremea “românilor curiozități”. E vremea lipsei de talent. E vremea producătorilor de divertisment total lipsiți de talent. E vremea celor în stare să intereseze publicul doar la nivel de curiozitate. E vremea celor care se scuză ridicol că maimuțăreala lor, e orizontul de așteptare al telespectatorului.

3.3. Câștigătorii concursului

Narcis Iustin Ianău (stânga), Adrian Țuțu, Ștefan Florescu și Valentin Dinu au fiecare câte o poveste puternică

  Câștigătorii cu cele mai multe voturi din cele patru semifinale au povești de viață impresionante. Narcis Iustin Ianău,  Adrian Țuțu, Ștefan Florescu și Valentin Dinu au câștigat cele mai multe voturi din partea publicului.

Narcis Iustin Ianău (16 ani) a uimit întreaga Românie cu vocea sa, după participarea la show-ul „Românii au talent". Narcis are o poveste de viață impresionantă. Adolescentul locuiește cu tatăl său și cu fratele mai mic, Marius Cristian, în satul Barați din județul Bacău. Mama lui este plecată de aproape 12 ani în Italia, unde lucrează ca menajeră și își vede familia o lună pe an, când vine în concediu. Tatăl său nu mai are de muncă de doi ani, pentru că fabrica de bere la care lucra a dat faliment. Nu a mai reușit să se angajeze, iar un impediment îl reprezintă faptul că are deficiență de vedere la ambii ochi.

Vocea sa specială, văzută ca un „defect de colegi", a făcut să fie luat în râs de multe ori. La „Românii au talent", Narcis a avut ocazia să arate că a fost înzestrat cu un har pentru care cântăreți consacrați l-ar invidia. El a primit cele mai multe voturi la prima semifinală din 1 aprilie.

Îndemn de iubire

Focșăneanul Adrian Țuțu (19 ani) a ajuns în finala „Românii au talent" cu o melodie hip-hop al cărei mesaj a fost „Iubiți-vă părinții!". „Acest concurs este șansa vieții mele. Mami, tati, această seară este pentru voi", a declarat pe scenă orfanul Adrian Țuțu.  Milioanele de români care au urmărit semifinala din 2 aprilie i-au dat cele mai multe voturi lui Adrian Țuțu.

Ștefan Florescu (18 ani), campion național la Freestyle Football, a impresionat publicul cu talentul său de a face figuri cu mingea, dar și prin povestea personală: botoșăneanul a susținut numeroase demonstrații de Freestyle Football gratuit, de dragul sportului, iar pentru a putea participa la „Românii au talent" a trebuit să își vândă bicicleta. În semifinala din 9 aprilie, el a primit cele mai multe voturi.

Ploieșteanul Valentin Dinu (22 de ani) este spălător de mașini. După ce a terminat zece clase, a renunțat la școală pentru a-și ajuta familia. La 19 ani s-a căsătorit și are un băiat de doi ani și două luni. „Îmi doresc să fiu sănătos și să-mi ajute Dumnezeu să câștig finala concursului “Românii au talent”. Vreau să am propria mea casă și să-mi ajut în continuare părinții, așa cum m-au ajutat și ei pe mine", a spus Valentin, câștigătorul celei de-a patra semifinale.

3.4. Audiența Realiy show-ului

Conform unor statistici bine făcute pe eșantioane de persoane, cel mai bun reality show de Televiziune din ultimii ani a înregistrat audiențe record, în comparație cu programele celorlalte posturi comerciale care și-au difuzat alternativ programele.

Fenomenul Românii au talent continuă să crească: peste 2,5 milioane de români medie

După trei ediții în care ratingul a fost din ce în ce mai mare, a patra ediție a show-ului trece de pragul mediu de 2,5 milioane de telespectatori în mediul urban.

La nivel național, media a sărit de patru milioane de telespectatori.

Datele la nivel urban dar și național și vârfurile de audiență, în continuare:

La nivel urban:

Emisiunea Romanii au talent a fost vazuta, in medie, de 2,55 milioane de romani din mediul urban.

La ora 22:39 (minutul de aur in mediul urban), la evolutiile de la Pro TV se uitau 3.28 milioane de romani (28.6 rating).

Audienta posturilor TV, in mediul urban, pe intervalul emisiunii Romanii au talent:

Pro TV: 2.55 milioane de telespectatori (22.2 rating). Cota de piata a fost de 44.3 %

Antena 1: 635.000 (5.5 rating) Cota de piata a fost 11 %.

TVR 1: 226.000 de telespectatori (2 rating).

Kanal D: 224.000 de telespectatori (1.9 rating).

Realitatea TV: 203.000 (1.8 rating).

Peste patru milioane media la nivel național

La nivelul intregii tari, emisiunea Romanii au talent a fost vazuta, in medie, de peste 4 milioane de romani.

Varful de audienta la nivel national a fost inregistrat la ora 22:08, cand 5.07 milioane de romani erau pe Pro TV.

Audienta posturilor TV, la nivel national, pe intervalul emisiunii Romanii au talent:

Pro TV: 4.059 milioane de personae

Antena 1: 1.034 milioane de personae

TVR 1: 550.000 de personae

Realitatea TV: 327.000 de personae.

Consiliul national au Audiovizualului, in sondajele sale facute pentru acest reality, a dat un verdict final, in ceea ce priveste marea finala.

Marea finală a emisiunii "Românii au talent", difuzată luni, între orele 20.28 – 00.34, a fost lider absolut de audiență pe toate targeturile, Pro TV înregistrând în momentul anunțării câștigătorului o cotă de piață de 71,7% pe publicul comercial din mediul urban cu vârste între 18-49 de ani.

Astfel, aproape trei sferturi din publicul comercial din mediul urban care avea televizorul deschis se uita la Pro TV, la emisiunea "Românii au talent", pentru a vedea care este marele câștigător, informează Pro TV.

Pro TV a fost lider absolut de audiență pe toate targeturile. Audiența medie înregistrată la nivelul publicului comercial din mediul urban cu vârste cuprinse între 18-49 de ani a fost de 19,6 puncte de rating și 49,2% cotă de piață, meciul de fotbal Steaua – Dinamo difuzat de DigiSport obținând doar 2,9 puncte de rating și 7,3% cotă de piață, în timp ce Antena 1 s-a situat abia pe locul al patrulea, cu 1,7 puncte de rating și 4,2% cota de piață.

La nivelul publicului din mediul urban, Pro TV și-a păstrat poziția de lider absolut cu o audiență medie de 18,4 puncte de rating și 43,4 cota de piață devansând și de această dată audiențele celorlalte televiziuni, la distanță foarte mare. Astfel, meciul de fotbal difuzat de DigiSport a obținut o audiență de șase ori mai mică, respectiv 3 puncte de rating și 7% cota de piață, în timp ce Antena 1 s-a situat pe poziția a patra, cu 2,3 puncte de rating și 5,5 procente.

După 10 ediții în care concurenții de la "Românii au talent" au prezentat show-uri care mai de care mai incediare în speranța că vor câștiga marele premiu în valoare de 120.000 de euro, luni seară a avut loc marea finală în care publicul a ales marele câștigător. Astfel, în urma voturilor telespectatorilor, cel care s-a situat pe primul loc a fost Adrian Țuțu, sau așa cum a fost numit de Andra, "Eminem de România". Piesele sale pline de mesaj au impresionat publicul și telespectatorii și au adus numai cuvinte de laudă din partea juriului.

Impresionat și totodată surprins de decizia publicului, Adrian Țuțu a rămas fără cuvinte și a început să tremure în momentul în care și-a auzit rostit numele. Cu ochii în lacrimi Adrian Țuțu a mulțumit din suflet tuturor celor care au crezut în el, celor care i-au dat o șansă și i-au dat votul lor.

Concluzii

Din punct de vedere strict comercial, spectacolul a fost ca o bombă nucleară media, care a ras toate celelalte televiziuni. Cu milioane de telespectatori, “Românii au Talent” este probabil cea mai vizionată emisiune din ’90 încoace. Deci o afacere foarte rentabilă pentru ProTv. Idee foarte bună de a cumpăra această licență, când au simțit că “Dansez pentru Tine” scârțaie tot mai tare.

La preselecții nu mi-am dat seama cum a fost, imaginile fiind montate dar am observat condiții improprii în care au așteptat și exersat concurenții. Tot la organizare poate fi încadrată și următoarea dilemă: la foarte mulți participanți, juriul le transmitea “Bravo, ai trecut în faza următoare”, pentru ca apoi să observ că “faza” a constat în câteva ședințe de lucru ale celor 3 jurați în care au tot eliminat până a rămas numărul exact pentru semifinale. Și atunci în care “faza următoare”? Mi s-a părut cel puțin lipsa crasa de respect, să te joci așa cu iluziile unor oameni !

Prezentatorii: Pavel Bartoș și Smiley, nu știu pe ce considerente au fost aleși, dar prestația lor mi s-a parut, artificială și penibilă. Au reușit prin intervențiile lor și încercările ratate de a strica de multe ori spectacolul. Ca să nu mai zic cum au reușit sa fie în transmisiile directe. Jenant de slabi. Două nuci aruncate în peretele spectacolului.

Juriul: Andi Moisescu, mi-a plăcut pentru că a încercat să fie cât mai echilibrat și pe undeva uman, mai apropiat de concurenți și public. Se vede că face televiziune de mult și Apropo TV este “altceva” în media românească.

Andra, a pornit gravidă, continuând cu nașterea și a încheiat seria de emisiuni mamă fericită deja. Nu am nimic cu ea, din punct de vedere muzical este o voce recunoscută, consacrată, o vedetă, dar nu știu dacă a fost atât de potrivită în juriu. În afară de felicitările adresate tuturor, “pielea de găina” devenită o constanță și o hahaiala enervant de ragușită și masculinizată, nu am remarcat ceva să o recomande. Repet, muzical, jos pălăria pentru ea dar cred că mai trebuie ceva…

Mihai Petre, de data asta în rolul celui necruțător, al judecătorului aspru dar corect. A fost cam penibil! După ce a fost în juriul la “Dansez”, apoi și-a descoperit “marele” talent actoricesc jucând îngrozitor în telenovele, omul acesta polivalent a intrat și în acest spectacol. Dezamăgitoare și greu de suportat prestația acestui “om bun la toate” din ograda Pro Tv.

Încercand tot timpul să emane superioritate și dominat de narcisism, a eșuat lamentabil arătându-și limitele culturale prin expresii de genul: “ați cântat OK” (către un cor popular din Ardeal), “ai fost Super OK“, “ești Super talentat dar acum nu ai cântat OK“, etc.

Dacă la “Dansez pentru Tine” îi înțeleg prezența în juriu, chiar dacă nu i-o suport, în rest Mihai Petre cred că nu are ce căuta, nici în telenovele nici la “Românii au talent” fiind un antitalent îngâmfat.

Probabil că din motive economice, Pro Tv-ul a folosit această echipa ale căror membri oricum aveau contracte cu trustul. Ceea ce nu mi s-a părut o idee foarte inspirată. Dimensiunile unui astfel de spectacol cerea mai mult profesionalism în alegerea figurilor principale.
Cam acestea sunt concluziile mele despre “Romanii au Talent”, prima ediție. Cât despre rezultatul final nu vreau să comentez prea multe. Vreau să pun accent pe un singur aspect: “S-A VOTAT EMOȚIONAL!”

Bibliografie

Bourdieu Pierre, Despre televiziune urmat de Dominația jurnalismului, traducere și prezentare de Bogdan Ghiu, București, Editura Meridiane.

Bălășescu, Mădălina, Manual de producție de televiziune, Editura Polirom, Iași,

2003

Daniela Zeca-Buzura, Paleo- și neoteleviziunea. Realitate și ficțiune în Secolul 21. Cultura și mass-media, București, editată de Uniunea Scriitorilor din România și Fundația Culturală Secolul XXI, 1-6, 2006

Cuilenburg, Scholten et alii 2004: J. J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Știința comunicării, versiune românească și studiu introductiv de Tudor Olteanu, București, Editura Humanitas.

Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, vol. 1, ediția a II-a, revăzută, Editura

Polirom, Iași, 2005

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi, prefață Ilie Bădescu, București, Editura Evanghelismos, Fundația Tradiția Românească.

John Fiske, John Hartley, Semnele televiziunii, traducere de Daniela Rusu, prefață de

Călin Anastasiu, Iași, Institutul European.

Kellner 2001: Douglas Kellner, Cultura media, traducere de Teodora Ghiviriză și Liliana Scărlătescu, prefață de Adrian Dinu Rachieru, Iași, Institutul European.

Mehl Dominique, La television de lintimite, Editions du seuil, Paris, 1989

Delia Mucică, Despre televiziune, diversitate culturală și comerțul cu servicii audiovizuale în Televiziunea – Artă sau Politică? 2005

Delia Mucică, Creativitate și industrii culturale în Secolul 21. Cultura și mass-media, București, editată de Uniunea Scriitorilor din România și Fundația Culturală Secolul XXI, 1/6 2006

Silverstone 1999: Roger Silverstone, Televiziunea în viața cotidiană, traducere de Claudia Morar, Iași, Editura Polirom.

www.cna.ro

www.protv.ro

www.libertatea.ro

www.ziare.com

Legea Audiovizualului

Institutul de Statistică