Reactivarea Urmelor. Dezvoltare Si Cercetare In Mediu Natural

SURSE DE DOCUMENTARE

CĂRȚI

Andreșoiu, Bruno – Stuf. Case tradiionale din Delta dunării, [NUME_REDACTAT] Patrimoniu, București, 2008

[NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] in the 21st Century: Theory, Education and Practice, [NUME_REDACTAT] & Francis, [NUME_REDACTAT], 2006

Baboianu, G., Goriup, P. și colab.,– Obiectivele de Management pentru conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – România, [NUME_REDACTAT] press, DDBRA, [NUME_REDACTAT], Gaston – [NUME_REDACTAT] of Space – The classic look at how we experience intimate places, Editura: Beacon, Boston, USA, 1994

Bernea, Ernest, – Îndemn la simplitate , [NUME_REDACTAT], București, 1995

Chebanov, Mikhail S. și Galich, Elena V. – Sturgeon hatchery manual, [NUME_REDACTAT] and agriculture Organization of the [NUME_REDACTAT], Ankara 2013

[NUME_REDACTAT]-Vorona – Arhitectura comparata

Iliescu, [NUME_REDACTAT] – Simbol în arhitectură, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, București, 2002

Joja, Constantin – Arhitectura românească în context european, [NUME_REDACTAT], București, 1990

Joja, Constantin – Sensuri și valori regăsite – [NUME_REDACTAT], București, 1981

Liebeskind, Daniel – Breaking ground. Entwürfe meines Lebens, [NUME_REDACTAT] & Witsch, Köln, 2004

Moise, Ilie – [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Craiova, 2013.

Neacșu, N. – Turismul și dezvoltarea durabilă, [NUME_REDACTAT], București, 2000

Pătrașcu, Gheorghe – Arhitectura și tehnica populară, [NUME_REDACTAT], București, 1984

Valverdet, [NUME_REDACTAT] – Towards a contemporary vernacular architecture: the coast region of ecuador, [NUME_REDACTAT] University, 2014

Verschaffel, Bart – Architecture is (as) a gesture, [NUME_REDACTAT] Publishers, Luzern, Switzerland, 2001

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Arhitecture, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],Londra, 2001

Vlăduțiu, Ion – Turism cu manualul de etnografie, [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1976.

Zevi, Bruno – Cum să înțelegem arhitectura, [NUME_REDACTAT], București, 1969

DICȚIONARE ȘI LEXICOANE

[NUME_REDACTAT], Institutul de Lingvistică „[NUME_REDACTAT]” – Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) , [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 2012

ARTICOLE ȘI BROȘURI

[NUME_REDACTAT] de Statistică – [NUME_REDACTAT], Breviar statistic, 2013

[NUME_REDACTAT] de Statistică – [NUME_REDACTAT], Breviar statistic, 2012

[NUME_REDACTAT] – Tradiție și identitate, tendinte, Program pentru protecția peisajului construit în Maramureș, 2009

STUDII, ARTICOLE ȘI RAPOARTE

Barbu, Maria – Despre poetica arhitecturii, fragment din cartea „Despre poetica arhitecturii” în curs de apariție;

Borș, Sabin – Arhitectura nu poate fi decât retroactivă- în revista Arhitext, anul VXIII nr 4 (218), Editura , București, iulie-august 2011

Glassie, Henry – Architects, vernacular traditions and society – USA, 1990, web :

Maistrou, Helen – Design principlesfor the integration of new buildings in sensitive environment, Architect, [NUME_REDACTAT] N.T.U.A.

Revista de Psihologie socială, nr. 3, Universitatea „A. I. Cuza”, editura Polirom, Iași, 1999.

Starea cercetării și direcții de acțiune- Considerații privind modelul investițional și performanțele organizaționale ale institutelor naționale de cercetare – dezvoltare, realizat de prof.dr. [NUME_REDACTAT]

web http://www.scribd.com/doc/52367822/DESPRE-POETICA-ARHITECTURII

[NUME_REDACTAT] – Traditie si identitate, tendinte, Program pentru protectia peisajului construit in Maramures – 2009, web: http://www.conservarearhitectura.ro/_docs/itraditie- identitate.pdf

DOCUMENTE OFICIALE

[NUME_REDACTAT]. Comisia prezidențială pentru patrimoniul construit, siturile istorice și naturale – Patrimoniul construit și natural al României în pericol, [NUME_REDACTAT], 16 septembrie 2008

Plan strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în [NUME_REDACTAT], elaborat de [NUME_REDACTAT] Tulcea, Document inițiat în cadrul „Dezvoltarea potențialului pentru un turism durabil într-o zonă umedă natura 2000: studiu de caz [NUME_REDACTAT] ”- ROE/041/06 finalizat în mai 2009

Protejarea sturionilor din Dunăre – ghid practic pentru agențiile care se ocupă de controlul pescuitului, comerțului cu caviar și al fermelor de sturioni, proiect finanțat de [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT].

Strategia de Dezvoltare Durabilǎ a UE revizuitǎ(10117/06), [NUME_REDACTAT] Europene, Bruxelles, 26 iunie 2006

Strategia Nationalǎ pentru Dezvoltare Durabilǎ a României, Orizonturi 2013-2020-2030, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Dezvoltǎrii Durabile, București, 2008

CONFERINȚE. PREZENTĂRI VIDEO

http://www.cca.qc.ca/fr/education-evenements/244-philippe-rahm-la-forme-et-la-fonction-suivent-le-climat

WEBOGRAFIE

http://issuu.com/catalina86v/docs/spatii_simbolice_din_lemn_si_stuf

http://issuu.com/comy4ever/docs/book

http://issuu.com/igloomedia/docs/stuf

http://romania.panda.org/resurse/comunicate_de_presa/?225411/sturionii-de-acvacultura-ar-putea-salva-sturionii-salbatici-din-dunare

http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii

http://www.descoperadeltadunarii.ro/lipovenii-din-delta-dunarii

http://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/

SURSE IMAGINI

CAP Stuf. Tradițional înseamnă modern

Toate imaginile se găsesc pe pagina web : http://www.iglooarchitecture.ro/91/

CAP. Centru cultural și media în Gournay en Bray, [NUME_REDACTAT] imaginile se găsesc pe pagina web : http://www.archdaily.com/426498/l-atelier-aavp-architecture/

CAP. Detalii de inserție

Toate imaginile se găsesc pe pagina oficială web: http://raum-arhitectura.wix.com/home#!casa-garbau/c1e1c

CAP. Elemente de identificare peisageră

Imaginea din satelit a fost preluată de pe [NUME_REDACTAT].

Restul imaginilor fac parte din arhiva personală și ilusterază diverse fragmente din natură.

CUPRINS

PLAN DE IDEI

0.0 INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT]

Cuvinte cheie

0.1 DEZVOLTARE PRIN TURISM

0.1.1 CONCEPTUL DE TURISM

Originea numelui

0.1.2 TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

Structura și tipologia vizitatorilor/turiștilor.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de turism practicate în [NUME_REDACTAT]

0.1.3 STRATEGIE ȘI PROIECȚII

Situația actuală

Turismul durabil

Caz particular. Turism științific și cultural

0.2 DEZVOLTARE PRIN CERCETARE

0.2.1. PREMISE

Situația sturionilor din [NUME_REDACTAT]

0.2.2 CERCETARE ÎN ACVACULTURĂ

0.3. METODE DE DEZVOLTARE

0.3.1. MEMORIA COLECTIVĂ. MOȘTENIRE ȘI TRANSMITERE

0.3.2. ARHITECTURA VERNACULARĂ

Arhitectura vernaculară în Delta dunării

0.3.4. VERNACULARUL ÎN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

0.4 EXEMPLE REPREZENTATIVE

0.4.1. STUF. TRADIȚIONAL ÎNSEAMNĂ MODERN

0.4.2. CENTRU CULTURAL ȘI MEDIA ÎN GOURNAY EN BRAY, FRANȚA

0.4.3. DETALII DE INSERȚIE

0.5 APLICAREA CONCEPTULUI DE INTERVENȚIE

0.5.1. LOCALIZARE PRIN ISTORIA LOCULUI

0.5.2. ELEMENTE DE INDENTIFICARE PEISAGERĂ

0.5.3. CONCEPT DE INTERVENȚIE

Situația actuală

Instrumentele intervenției. Concept de intervenție

Tema de proiectare

Scenariul unei evoluții

0.6 CONCLUZII

SURSE DE DOCUMENTARE

Reactivarea urmelor

Dezvoltare și cercetare în mediu natural

CUPRINS

PLAN DE IDEI

0.0 INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT]

Cuvinte cheie

0.1 DEZVOLTARE PRIN TURISM

0.1.1 CONCEPTUL DE TURISM

Originea numelui

0.1.2 TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

Structura și tipologia vizitatorilor/turiștilor.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de turism practicate în [NUME_REDACTAT]

0.1.3 STRATEGIE ȘI PROIECȚII

Situația actuală

Turismul durabil

Caz particular. Turism științific și cultural

0.2 DEZVOLTARE PRIN CERCETARE

0.2.1. PREMISE

Situația sturionilor din [NUME_REDACTAT]

0.2.2 CERCETARE ÎN ACVACULTURĂ

0.3. METODE DE DEZVOLTARE

0.3.1. MEMORIA COLECTIVĂ. MOȘTENIRE ȘI TRANSMITERE

0.3.2. ARHITECTURA VERNACULARĂ

Arhitectura vernaculară în Delta dunării

0.3.4. VERNACULARUL ÎN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

0.4 EXEMPLE REPREZENTATIVE

0.4.1. STUF. TRADIȚIONAL ÎNSEAMNĂ MODERN

0.4.2. CENTRU CULTURAL ȘI MEDIA ÎN GOURNAY EN BRAY, FRANȚA

0.4.3. DETALII DE INSERȚIE

0.5 APLICAREA CONCEPTULUI DE INTERVENȚIE

0.5.1. LOCALIZARE PRIN ISTORIA LOCULUI

0.5.2. ELEMENTE DE INDENTIFICARE PEISAGERĂ

0.5.3. CONCEPT DE INTERVENȚIE

Situația actuală

Instrumentele intervenției. Concept de intervenție

Tema de proiectare

Scenariul unei evoluții

0.6 CONCLUZII

SURSE DE DOCUMENTARE

PLAN DE IDEI

0.0 INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT]

Cuvinte cheie

DEZVOLTARE PRIN SFERA TURISMULUI

Conceptul de turism

Pentru găsirea unei rețete care să satisfacă cererea tot mai mare de unități turistice, într-o zonă cu regulament strict de construire, este imperios necesară documentarea asupra conceptului de turism și valențele acestuia.

Turismul în [NUME_REDACTAT]

Arealul protejat al [NUME_REDACTAT] Dunării propune un turism aparte, alcătuit după aportul de obiective turistice pe care îl deține. Prin identificarea tipurilor de turism practicate se poate produce o schimbare pe viitor prin dezvoltarea și îmbunătățirea strategiilor de până acum.

Strategie și proiecții

Se ilustrează manifestarea în prezent a turismului prin deciziile actuale, menționând și metodele de a îmbunătăți și dezvolta o strategie pentru a aplica aceste schimbări.

DEZVOLTARE PRIN SFERA CERCETĂRII

0.2.1 [NUME_REDACTAT] de cercetare care au mai rămas în această zonă nu reușesc să fie pregătite pentru a raspunde diverselor provocări apărute înspațiul biodiversitățiii. Crearea unei platforme internaționale de cercetare, destinată dezvoltării cercetărilor științifice multi- și transdisciplinare, proiectelor de business, proiectelor tehnologice care să poată asigura

competitivitatea și stabilitatea regională.

0.2.2. Cercetare în acvacultură

În ultima perioadă de timp, ca urmare a poluării și a pescuirii excesive, o serie de specii valoroase, printre care se numără și sturionii, sunt amenințate cu dispariția. Proiectarea unui centru piscicol și de cercetare în acvacultură își propune să remedieze această problemă și să creeze o punte între oameni și natură.

METODE DE DEZVOLTARE

0.3.1 Memoria colectivă. Moștenire și transmitere

Memoria, ca și un catalizator al identității unui grup social este cu atât mai importantă cu cât prezența ei se manifestă doar la nivel verbal, iar transmiterea ei se face prin moștenire și adaptare.

0.3.2. Arhitectura vernaculară

Arhitectura vernaculară se constituie ca un semn al prezenței omului în natură, se percepe ca expresia universului interior al omului, se ilustrează la comanda socială și a posibilității materiale, fără a lăsa deoparte sensibilitatea artistică.

0.3.3. Arhitectura vernaculară în [NUME_REDACTAT]

Arhitectura locuinței din [NUME_REDACTAT] este o arhitectură unică într-un peisaj cadru, din care îsi extrage inspirația pentru un scop umil, acela de adăpostire a moștenirii.

0.3.4. Vernacularul în arhitectura contemporană

În condițiile societății de azi, trecutul încearcă timid să îsi revendice drepturile, să rămână prezent, nu doar în amintire. Pentru îndeplinirea acestui act, arhitecții caută rețete propii pentru reactivarea urmelor.

0.4. EXEMPLE REPREZENTATIVE

Exemplele studiate au rolul de a oferi o analiză a tipurilor de inserții sau restructurări ale mediului construit, de a confrunta asemănări și deosebiri între mentalitățile și viziunile diferitor birouri de arhitectură și de a observa instrumentele de acțiune utilizate de către arhitecți.

0.5 APLICARE CONCEPTULUI DE INTERVENȚIE

0.5.1. Localizare prin istoria locului

Istoria locului crează o rețea de elemente cu impact asupra formării conceptului de arhitectură. Istoria oferă unicitate locului.

0.5.2. Elemente de identificare peisageră

Elementele peisagere descriu cadrul natural al amplasamentului și oferă cititorului imaginea de ansamblu a locului care a generat elaborarea proiectului de arhitectură.

0.5.3. Concept de intervenție

În această etapă se sintetizează informațiile avute în vedere în capitoelel anterioare pentru a concretiza și a enunța principiile ce alcătuiesc tema de proiectare. Tot aici se definește contextul local în momentul de față, se identifică elementele ce conduc la elaborarea conceptului, se enunță tema de proiectare și se definesc caracteristicile principale ale proiectului de diplomă.

0.0 INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT] paradis natural se intinde la vărsarea Dunării in [NUME_REDACTAT], acolo unde fluviul iși incheie lunga călătorie de 2 860 km din [NUME_REDACTAT] Neagră ai Germaniei. Secole de-a randul, suprafața Deltei s-a extins datorită malului adus de fluviu, formându-se astfel o rețea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale, de pășuni și de dune de nisip care acum acoperă o suprafață de aproape 5 640 km2. Acest tărâm al apelor adăpostește peste trei sute de specii de păsari și nenumarate specii de pești, de la sturioni la crapi și bibani, în timp ce varietatea de 1150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în pădurile de stejar până la nuferi.

Este singura deltă din lume declarată în întregime rezervație a biosferei. Prin importanța sa ca zonă piscicolă, cinegetică și turistică, precum și prin varietatea unică în Europa a faunei ornitologice, [NUME_REDACTAT] a fost inclusă (în 1990) de UNESCO în circuitul rezervațiilor mondiale ale biosferei.

[NUME_REDACTAT] face parte din peisajul bogat al României, ocupând un loc de frunte prin contribuția uriașă care o aduce în economie, turism și cultură. Acțiunea omului asupra [NUME_REDACTAT] nu a fost întotdeauna negativă.

Istoria recentă a Deltei din perioada comunistă demonstrează ilegilitatea deciziilor luate, fapt ce a lăsat încă urme vii ale indiferenței și agresiunii față de natură și comunitatea locală. Defrișări masive pentru a face loc agriculturii și păstoritului,  dispariții irecuperabile ale morilor de vânt din zona Letea și a bisericilor de lemn.

În urma schimbării regimului de conducere a țării, au apărut și semnalele de alarmă ce au atras fonduri și sprijin pentru recuperarea identității locului, a valorilor inestimabile de patrimoniu construit. Pentru dezvoltarea durabilă a întregii zone și protejarea cadrului natural s-au eliberat legi și hotărâri de guvern.

Păstrarea valorilor arhitecturii tradiționale este un demers care trebuie să concentreze o întreagă comunitate, deoarece numai așa vom reuși să ne păstrăm valorile și caracterul unic ce ne deosebește de alte națiuni. Prin păstrarea valorilor arhitecturale fac referire atât la patrimoniul deja construit cât și la arhitectura nouă care se inserează într-un context istoric local, sau natural.

Integrarea unui spațiu nou, împreună cu extensiile acestuia – progres, tehnologie, confort, într-un spațiu vechi/istoric sau natural, un spațiu ce conservă memoria locului, tradiția și valoarea trecutuli devine un proces tot mai dezbătut în ultimele două secole. Inserțiile pot genera discutții aprinse, pot fi în unele cazuri apreciate iar în alte cazuri compromise, prin simplul fapt că arhitectura a devenit din ce în ce mai subiectivă datorită libertății asumate de arhitect și susținute de instituții.
Înțelegerea contextului existent, amprenta lăsată de autor pe sit poate concura cu necesitățile proiectului și a zonei de influență, adiacente acestuia.

Proiectul de față își propune să formeze un ambient cultural și științific, prin corelarea unor actvități din domenii complementare, precum cel al educației și formării profesionale, a dezvoltării comunității locale prin dezvoltarea durabilă la nivelul terioriul.

Lucrarea de față își propune o direcție de studiu, în care se ilustrează și se descriu noțiuni generale ca și punct de plecare a unor tratări diferite în ceea ce privește problema integrării într-un sit natural, dar cu valoare inestimabilă prin specificul arhitectural local, raportând în proiectul final elementele enumerate la particularitățile sitului.

În cazul de față, lucrarea este punctul de sprijin în elaborarea proiectului de arhitectură, ce își propune să integreze într-un context natural, al [NUME_REDACTAT], un centru de cercetare în acvacultură împăreună cu unități locative pentru angajați sau turiști în căutare de aventură, cu scopul antrenării comunității locale , în vederea creării unui nou pol de interes care să aducă profit pentru întreaga comunite.

[NUME_REDACTAT] de față își propune să argumenteze tema de proiectare aleasă împreună cu termenii cheie care stau la baza aprofundării studiului, construind fiecare capitol după cum urmează:

Prin teoretizarea și expunerea conceptelor și termenilor cheie ce stau la baza studiului de față, susținut apoi de exeplme relevante de arhitectură din context contemporan

Prin analiza punctuală a situației mediului cultural, științific si de agrement din România, a zonei studiate din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] unde este amplasat proiectul de arhitectură, susținută cu referințe și imagini deopotrivă relevante , se creează o imagine pertinentă asupra situație acturale.

Prin aplicarea cunoștințelor acumulate în urma construirii părții teoretice, se are în vederea căutarea elementelor de arhitectură care să regenereze contextul actual și să ofere soluții particularizate pe situl ales.

Concluziile sunt prezentate pe baza studiilor precedente și reprezintă punctul de vedere al autorului.

Cuvinte cheie

Prin evidențiere termenilor cheie se creează o sinteză a lucrării, deoarece aceștia devin uneltele principale de lucru care elaborează conținutul și întăresc concluziile.

Vernacular

adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen]. 1

Termenul “vernacular” provine din latinescul “vernaculus” care desemnează incinta destinată sclavilor, în spatele grădinii stăpânului. “vernaculum” însemnă tot ceea ce era făcut în casă, meșteșugit după metodele proprii unei familii.

În arhitectură, termenul „vernacular” este folosit pentru a numi acele construcții populare, realizate de persoanele a căror activitate principală nu este neaparat accea de a făuri arhitectură. Construcția vernaculară din satele românești se bazează pe o cunoaștere empirică a materialelor, obținută de-a lungul timpului, prin încercări și eșecuri repetate. Cunoștințele despre construcții sunt transmise din gerenație în generație, pe cale orală, prin moștenire și revendicare.

Arhitectura vernaculară nu este o arhitectura tradițională. Arhitectura tradițională este ridicată după planurile unor meșteri specializați, care nu vor fi și utilizatorii acesteia. Meșterii și-au preluat cunoștințele pe cale orală, din strămoși, și materializarea cunoștințelor lor duce la o arhitectură specifică zonei din care fac parte.

[NUME_REDACTAT] Kovacs relatează în cartea sa “Timpul monumentului istoric” “…cu toate că arhitectura populară reprezintă pentru noi singurul model istoric încă viu și relativ apropiat în timp, ea nu poate fi nici construită deliberat pentru că instantaneu devine cultă, nici conservată consecvent pentru că în lipsa funcțiunii sale tradiționale încremenește, schimbându-se pe loc în curiozitate culturală.”

Inserție în cadru natural

s.f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.

Problema inserției într-un țesut urban cu valoare arhitecturală și-a găsit rezolvarea prin regenerarea unui spațiu particular, în forma unei clădiri integrate ca expresie și textură, sau dimpotrivă, sub forma unei clădiri-statement, manifest, și care este într-o relație de contrast de exprimare, dar și de susținere a conceptului de spațiu cultural – spațiu cu valoare.

Dar ce se întâmplă cu inserția arhitecturii într-un cadru natural, foarte puțin antropizat? În cadrul natural omul este un intrus, iar organizarea spațiului poate crea chiar un dezechilibru în imaginea de ansamblu. [NUME_REDACTAT] Rahm încearcă să răspundă acestei incertitudini prin aplicarea unei strategii după modelul „la forme et la fonction suivent le climate ”

Organizarea proiectului trebuie să conțină o concentrare a caracterului peisajului natural în care se amplasează, să creeze o integrare a elementelor naturale cu cele construite și să dezvolte sisteme unitare, care realizează o îmbinare a tuturor forțelor artificiale și naturale cu scopul de a crea un peisaj nou ordonat și în plină armonie.

Dintotdeauna omul s-a simțiti „nevoit” să ofere propriei sale creații forme armonioase și remarcabile prin utilizarea principiilor estetice, urmate de stabilirea unor legături invizibile dar în acord cu mediul natural care le-a generat. Armonia ca și categorie estetică în arhitectura contemporană poate fi interpretată ca și o intermediere coerentă între om și spațiul din jurul său.

0.1 DEZVOLTARE PRIN TURISM

0.1.1 CONCEPTUL DE TURISM

Originea numelui

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” se trage din termenul englez „tour” care înseamnă călătorie, sau de la verbele „to tour”, „to make a tour”, adică a călători, a face o călătorie, a conlinda. Termenul a apărut în Anglia în preajma anului 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj ce era întreprinsă atât pe teriroriul țării cât și în afara granițelor ei. La rândul său, acest termen englez derivă derivă din cuvântul francez „tour”, însemnând călătorie, plimbare, mișcare în aer liber, drumeție, fiind apoi preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement, de destinație, recreeere și plăcere. Termenul francez are însă rădăcini mult mai vechi, deoarece el deriva din cuvântul grec „tournos” și din cel latin „turnus”, cu semnificația tot de călătorie în circuit.

[NUME_REDACTAT] este o activitate de recreere aflată în deplină afirmare și evoluție, fiind pentru numeroși specialiști un fenomen căruia au încercat să-i propună dimensiuni în timp și spațiu și să îi atribuie o definire cât mai exactă.

În lucrarea „Handbuch der [NUME_REDACTAT] ”(1905) aparținând autorului E. Guyer-Freuler, acesta arată că turismul în sens modern al cuvântului este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului de viață pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

În anul 1910 austriacul J. von Schullen descria turismul ca un „fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice și care intră în acțiune pentru rezidenții temporari străini dispersați înăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”.

Profesorul elvețian dr. W. Hunziker a propus o definiție a termenului de turism în anul 1940, acceptată la nivel mondial: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

Termenul de „turism” propune în primul rând o serie de activități prin care omul își petrece timpul liber în decursul unei călătorii într-o altă localitate sau țară, cu scopul de a vizita oameni, monumente, muzee pentru îmbogățirea cunoștințelor generale sau pur și simplu de a se relaxa.

0.1.2 TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII

Turismul în deltă nu a dispus de o capacitate de cazare suficientă, fiind necesar construirea de hoteluri, cabane și alte forme de servicii pentru întâmpinarea turiștilor. Gradul de ocupare a capacităților de cazare existente în localitățile [NUME_REDACTAT] și limitrofe deltei este încă mic în comparație cu cererea turistică, îndeosebi în vârf de sezon.

În localitățile din deltă și limitrofe deltei există unități comerciale cu amănuntul și de alimentație publică care satisfac în mare măsură din punct de vedere al calității și diversității sortimentelor necesitățile turiștilor. Numărul și structura unităților, gama de produse și servicii sunt mult diversificate, în special în timpul sezonului.

Oferta de cazare în [NUME_REDACTAT] cuprinde hoteluri, hoteluri plutitoare și alte tipuri de nave, campinguri, case de oaspeți, pensiuni de 2, 3, 4 și 5 margarete și tabere de tineret. Servirea mesei se face în general în locuirile de cazare.

În prezent se utilizează o abordare din perspectiva zonării pentru a defini caracterul fiecărei zone specifice din cadrul [NUME_REDACTAT]. Acest lucru va permite identificarea elementelor unice de marketing (USP) ce pot fi folosite atât în dezvoltarea de produse cât și în marketing-ul îndreptat către grupurile țintă.

Zonarea pentru turism și recreere este un concept folosit cu precădere în zonele naturale, atât în America de Nord cât și în Europa, încă din anii 1970, pentru a oferi cele mai bune oportunități pentru diverse tipuri de experiențe și în același timp pentru a nu suprasolicita sau chiar distruge mediul natural. Această practică s-a dovedit a fi plină de succes în diverse arii protejate din lume, în scopul combinării politicilor de conservare a naturii cu o experiență treptată în natură a vizitatorilor și turiștilor.

Zonarea pentru turism și recreere este atât un instrument de conservare a naturii, deoarece respectă regulile de conservare, cât și un mecanism de dezvoltare durabilă ce corelează conservarea naturii cu opțiuni reale de dezvoltare.Pentru o mai bună înțelegere a situației existente, au fost definite câteva concepte, și anume: puncte de acces și puncte centrale existente și potențiale;

Structura și tipologia vizitatorilor/turiștilor.

Punctele de acces sunt acele locuri prin care vizitatorii și turiștii intră în regiune și în fiecare zonă în parte. Punctul central (Hub – termen de origine engleza) este un punct de acces din cadrul regiunii ce concentrează și poate direcționa fluxul de vizitatori în anumite zone în funcție de preferințele lor, tipul de experiență pe care și-l doresc și informațiile, infrastructura și serviciile disponibile. Termenul „poartă de intrare” a fost evitat, deoarece o poartă este considerată un punct de acces în care vizitatorul/turistul nu petrece deloc timp, este doar invitat să treacă dincolo de poartă și să se îndrepte spre următorul loc. În contrast, filosofia acestui concept este să atragă oamenii să stea, să câștige o experiență personală vizavi de locul vizitat și să cheltuie bani – începând de la punctele de acces până la destinația centrală. Există trei locuri în [NUME_REDACTAT] ce pot fi considerate puncte de acces: Tulcea, Murighiol, Jurilovca.

În momentul de față există în arealul [NUME_REDACTAT], și anume în zona R.B.D.D., opt zone pentru turism și recreere. În fiecare zonă pot avea loc o gamă largă de experiențe și activități, nu doar cele specifice zonei definite, însă caracterul zonei este clar definit de anumite activități specifice acesteia. Astfel în arealul protejat al [NUME_REDACTAT] se disting 8 zone specifice: zona Tulcea, Chilia, Letea, Sulina-Sf. Gheorghe, Crișan, Murighiol, Jurilocva și Corbu.

Zona studiată, [NUME_REDACTAT], este considerată o poarta tradițională de intrare pentru un număr mare de turiști din România, care călătoresc în grupuri mici (spre exemplu familii, prieteni) și au două motivații principale de a intra în Deltă prin Murighiol: camping în împrejurimile Murighiolului (folosind sau nu locurile de camping private) sau accesul spre destinații mai îndepărtate (în special [NUME_REDACTAT]), unde petrec vacanțe mai lungi. Ei folosesc Murighiol pentru a parca mașina și apoi se îndreaptă spre destinația finală: camping în natură, stând în a doua lor locuință (casă de weekend) sau folosind cazare locală.

Principala activitate a acestor turiști este pescuitul. Ei folosesc fie propriile ambarcațiuni fie închiriază bărci de la localnici (cu sau fără șofer).

De asemenea, această zonă devine o destinația de weekend ce acoperă Dunavățul de Jos, Mahmudia și Uzlina. Turiștii de weekend folosesc structurile de cazare existente. Ei vin în cupluri sau grupuri mici, și călătoresc în principal din orașe mari precum București.

Scopul proiectului este acela de a dezvolta zona în favoarea locuitorilor din satele invecintate, și a-i determina pe turiști să rămână în această poartă de intrare.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de turiști care vizitează [NUME_REDACTAT] sunt primiți și informați în funcție de cerințele și așteptările acestora. Astfel, cei care ajung în arealul Deltei sunt caracterizați de anumite criterii individualizate:

călători care fac scurte opriri și vizitatorii de o zi: aceste grupuri ajung de cele mai mult ori cu ajutorul vehiculelor proprii, iar în scurta lor vizită aceștia nu au nevoie decât de prezența unor puncte de alimentație și/sau îmbăiere.

vizitatori care înnoptează: Pentru că cei mai mulți dintre acești vizitatori tind să devină vizitatori care revin la locurile administrate intensiv, mai puțin fragile, apare o nevoie mai redusă pentru comunicarea axată pe comportamentul de mediu acceptabil. În schimb, prioritatea este încurajarea acelor activități care minimizează conflictul cu alți vizitatori ce înnoptează în acel loc, și caută să încurajeze vizitatorii cu perioade de ședere mai lungi să devină mai implicați în activitatea de conservare a ARBDD (în special în jurul zonei de înnoptare). Sunt un grup ideal care să beneficieze din programele de vară de vizitare.

căutătorii de confort în sălbăticie: Aceștia tind să includă o mare parte dintre vizitatorii străini (internaționali), dintre care mulți au un nivel scăzut de experiență în sălbăticia [NUME_REDACTAT].

aventurierii în sălbăticie și căutătorii de mișcare: Aceste două grupuri sunt cele mai experimentate, capabile să-și administreze propria vizită într-o manieră de mediu acceptabilă.

căutătorii de senzații. Acest grup are o cerință mare pentru comunicare care poate: conduce la minimizarea impactului lor asupra mediului; crește conștientizarea lor privind siguranța; încuraja considerația altor utilizatori de terenuri pentru conservare.

Forme de turism practicate în [NUME_REDACTAT]

Farmecul turistic este dat de caracteristicile topografiei terenului: tărâmurile nou ieșite din apă, canalele șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de pești.

În cadrul concepției de organizare a turismului de deltă și ținând seama de motivațiile turistice principale, de necesitatea creșterii eficienței economice a acestei activități și de păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme de turism:

Turismul de cunoaștere , ca și formă particulară practicată va continua să dețină ponderea principală în fluxul turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt frumusețile naturii deltei, locurile și oamenii din această zonă, istoria și obiceiurile lor. În acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe zile cu turiști români șistrăini la odihnă în stațiunile de pe litoral sau cu cei ce se deplasează la Tulcea cu diverse mijloacede transport, astfel.

Turismul de odihnă, promovat în localitățile din [NUME_REDACTAT] și de pe litoralul [NUME_REDACTAT], este preferat de turiști, în special de români, datorită condițiilor naturale pe care le oferă zona. Această formă de turism nu este coordonată de organizațiile de turism, astfel că nu există posibilitatea unei înregistrare riguroase a turiștilor. Cazarea se face în hoteluri, popasuri turistice, pensiuni și la localnici. Pentru accesul turiștilor în localitățile preferate se utilizează în special navele rapide, iar pentru navigația pe canale și lacuri se folosesc bărcile proprii ale localnicilor. Localitățile de pe litoralul [NUME_REDACTAT], în delta maritimă, oferă turiștilor atât posibilitatea unei cure heliomarine, cât și vizitarea mai lesnicioasă a deltei.

Turismul balneo-medical se realizează prin valorificarea însușirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.

Turismul sportiv este cel care conferă specificul activităților turistice în deltă, prin organizarea turismului nautic și a partidelor de vânătoare și pescuit sportiv.

Turismul tehnico-științific de organizare, ca urmare a cadrului natural al deltei și îndeosebi a rezervațiilor sale naturale, floristice și a monumentelor naturii. Bineînțeles că în acest scop s-au dezvoltat și se dezvoltă bazele de cercetare și în același timp condițiile de desfășurare a unor manifestări științifice cu caracter național și internațional. Pentru cunoașterea și formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru toate categoriile de turiști, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane și elicoptere.

Turismul rural în cadrul căruia turiștii sunt găzduiti și ghidați de localnici. Acest tip de turism are traditie în R.B.D.D., multe familii de localnici găzduind și însoțind vizitatorii în [NUME_REDACTAT]. Acest tip de turism reprezintă un important potențial pentru îmbunatățirea veniturilor populașței locale.

Turismul de cunoaștere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate, potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să exploreze varietatea peisajului sălbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitorești cu drumeții de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și marine.

0.1.3 STRATEGIE ȘI PROIECȚII

Situația actuală

Dezvoltarea pe plan turistic a zonei reprezentative pentru spațiul ocupat de [NUME_REDACTAT] Dunării reprezintă o necesitate imediata și presupune luarea de decizii rapide și elaborarea unor strategii eficiente.

Activitățile turistice efectuate în perimentrul [NUME_REDACTAT] pot manifesta efecte pozitive asupra populației locale, pe plan micro, dar și asupra economiei țării, pe plan macro, prin actualizarea și multiplicarea cererilor de produse și servicii.

Turismul intern al României a suferit o cădere dupa anul 1989, odată cu adoptarea economiei de piață, neglijând resursele naturale, balneare și antropice moștenite, chiar dacă pe parcusul anilor, România a ajuns să ocupe locul cu numărul 7 în lume, în ceea ce privește contribuția industriei turismului la PIB (2,1 % în 2007).

Turismul actual al [NUME_REDACTAT] nu contribuie suficient la economia țării, urmărind un declin major. Numărul turiștilor după anul 1989 a scăzut în mod repetat, de la 150 000 pe an la 60 000.

În condițiile de mai sus, este evidentă nevoia adoptării unei strategii pentru a atrage din nou turiștii în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Strategia trebuie să conțină o viziune modernă și durabilă, în contextul în care [NUME_REDACTAT] este un habitat natural și sălbatic, o Rezervație inclusă în Patrimoniul UNESCO. Singura soluție pertinentă este aceea a construirii unui turism durabil.

Turismul durabil

Dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existente pentru generația actuală, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluarea din trecut.

În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamna conservarea moștenirii faptelor de cultură, atât cele realizate în trecut cât și cele realizate în prezen, precum și dezvoltarea capacității de creație pe viitor, a elitei celor care urmează.

Turismul durabil este definit ca o industrie care să funcționeze cu resurse minime, cu impact cât mai mic asupra mediului înconjurător și culturii locale, dar cu impact maxim prin sprijinirea creșterii veniturilor, reducerea șomajului și conservarea ecosistemelor locale. Această viziune adoptă ca și principii de bază turismul sustenabil, cu respect asupra mediului înconjurător și asupra culturii și economiei regiunii-gazdă.

În concordanță cu acest model, societatea bazata pe o construcție durabilă atinge trei mari grupe numite „dimensiuni”:

dimensiunea umană, cu elemente din categoria sănătății, cunoașterii, culturii, formării individului, etc;

dimensiunea de mediu: resurse naturale, calitatea mediului, diversitatea biologică, etc;

dimensiunea economică: tehnologie, bunuri imobile, mijloace financiare, etc;

Turismul durabil aplicat în zonele protejate determină o îmbunătățire a calității vieții locuitorilor din arealul respectiv prin încasarea de beneficii și costuri, de existența unor oportunități economice, de protejare a patrimoniului cultural și natural.

În ceea ce privește metoda de construire durabilă, în activitățile de practicare a turismului, cazarea trebuie sa urmăreasca responsabil câteva principii „verzi” de proiectare, cum ar fi: adoptarea unui management eficient al resurselor de apă, energie și deșeuri, să aibă în vedere calitatea ecologică a materialelor de construcție, să ofere posibilitatea unei întrețineri ușoare a clădirilor, să beneficieze de o bună relaționare cu zona înconjurătoare, să ofere o buna mobilitate în interiorul și în proximitatea zonei construite.

Caz particular. Turism științific și cultural

Turismul durabil reprezintă o perspectivă de dezvoltare asupra arealului protejat al [NUME_REDACTAT], iar produsul acestuia în cazul proiectului individual de arhitectură îl constituie turismul științific și turismul cultural.

Viziunea proprie asupra arealului studiat din [NUME_REDACTAT] Dunării constă din îmbinarea unui turism tehnico-științific cu turismul cultural, ca și metodă de intervenție pentru constituirea unui registru durabil.

Turismul științific implică dezvoltarea bazelor de cercetare cu caracter național și internațional cu intenția desfășurării unor manifestări științifice care să atraga cu sine investiții ale statului sau ale altor organizații. Un astfel de centru de cercetare poate să angreneze comunitățile locale în toate fazele unei gestiuni eficiente și durabile cu aplicație în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în scopul de a menține nealterat perimentrul cadrului natural.

Turismul cultural implică deplasarea indivizilor cu scopul de a dobândi experiențe unice și de a cunoaște tradițiile și obiceiurile unei comunități. [NUME_REDACTAT] Dunării este impregnat cu o cultură desăvârșită, dispunând de o capacitate impresionantă de puncte de vizitare, de la monumente istorice arhaice la tradiționalele căsuțe cu o istorie mai recentă, care păstrează încă atmosfera așezămintelor vechi.

0.2 DEZVOLTARE PRIN CERCETARE

0.2.1. PREMISE

[NUME_REDACTAT] situația actuală a institutelor de cercetare este într-un continuu declin. Comunitățile științifice se destramă, institutele se inchid iar oamenii de știință sunt nevoiți să își regândească poziția încercând o nouă orientare academică.

La nivelul institutelor de cercetare și dezvoltare s-a înregistrat o tendință de descreștere a numărului de personal, astfel, conform unor analize statistice se constată faptul că personalul cu studii superioare reprezintă în momentul de față doar 46% din totaul personalului, cei mai mulți fiind cercetători aparținînd INCD-urilor( [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare).

Cercetătorii de la  Institutul de [NUME_REDACTAT] Dunării (ICDDD) din Tulcea derulează la momentul actual proiecte speciale de salvare a unor specii de viețuitoare periclitate din Deltă și din bazinul Dunării. De asemenea, stațiunea de cercetare de la Enisala lucrează pentru înmulțirea populației de șalău din lacul Razelm, iar stațiunea de la Caraorman s-a reprofilat pentru cercetări ornitologice, devenind un centru de monitorizare a păsărilor din întreag arealul [NUME_REDACTAT].

Situația sturionilor din [NUME_REDACTAT]

Sturionii sunt printre cele mai valoroase specii de pești din [NUME_REDACTAT], păstrând o mare însemnătate economică pentru România și Bulgaria, astfel că scăderea numărului de populații de sturioni din Dunăre a devenit o preocupare nu doar pentru pescarii comerciali și oamenii de știință, cât și pentru Stat și agențiile sale.

Dintre sturioni, cei care populează [NUME_REDACTAT] și Dunărea sunt de cea mai bună calitate și au fost menționați de istorici odată cu primele înscrisuri despre traseul parcurs de sturioni în lungul celui mai mare fluviu al Europei.

Pescuitul mondial de sturioni a scăzut de la peste 21000 tone pe 1970 la mai puțin de 4500 tone în 1997. În anul 1999 s-a ajuns la mai puțin de 3000 tone. În urma acestor analize , speciile de sturioni au devenit protejate de Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de floră și faună pe cale de dispariție (CITES).

Din totalul de 27 de specii de stuioni din întreaga lume, în apele Dunării s-au înregistrat în urmă cu un secol un total de 6 specii native de sturioni: morunul (Huso huso), păstruga (Acipenser stellatus), nisetrul (A. gueldenstaedtii), cega (A. ruthenus), șipul (A. sturio) și viza (A. nudiventris). Dintre aceste specii, cinci sunt clasificate de către IUCN ([NUME_REDACTAT] for Conservation of Nature) ca fiind pe cale de dispariție: șipul este considerat extinct în Dunăre, viza extrem de rară iar cega a fost evaluată ca fiind vulnerabilă.

Cauzele majore care au determinat scăderea populațiilor de acipenseride constau în amplasarea barajelor hidrotehnice care nu mai permit accesul exemplarelor mature sexual în zonele de reproducere, la care se adaugă o exploatare excesivă, braconajul și poluarea. Barajele sunt responsabile de dispariția sturionilor în amonte la marile fluvii ca Volga și Dunăre. [NUME_REDACTAT] au fost diminuate cu 50% zonele de reproducere prin construcția barajului de la Porțile de Fier. Creșterea gradului de poluare afectează calitatea reproducerii, a embrionilor, larvelor și ulterior a creșterii puilor, fiind tot mai des semnalate tumori și malformații.

Conservarea stocurilor de sturioni marini migratori la un nivel care să întrețină menținerea și dezvoltarea lor necesită adoptarea unor măsuri mai stricte decât cele stabilite până în prezent și identificarea unor măsuri cu adevărat aplicabile la nivelul situației actuale.

0.2.2 CERCETARE ÎN ACVACULTURĂ

În urma situației îngrijorătoare în care se află specia sturionilor, dar și a numărului mic de instituții de cercetare din Romănia care nu răspund nevoii de dezvoltare durabilă multi- și transdisciplinară, am dorit să creez o oportunitate pentru acest segment prin abordarea unui proiect cu baza teoretică și de cercetare. Specializarea pe care am ales-o este cea a cercetării în acvacultura sturionilor, dar și a posibilității de înmulțire și creștere a puieților.

În țara noastră există mai multe unități de cercetare-dezvoltare în domeniul piscicol. Cele mai reprezentative sunt: Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT], Pescuit și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare „[NUME_REDACTAT]” Tulcea, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Marină, „[NUME_REDACTAT]” Constanța, Stațiunea de [NUME_REDACTAT] Nucet, Jud. Dîmbovița, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], S.C. KAVIAR-HOUSE SRL București, punctul de lucru Isaccea, Jud. Tulcea (producător de icre embrionate, larve și puiet de sturion din Dunăre).

În urma documentării, proiectul de diplomă propune realizarea unui studiu de fundamentare a tehnologiei de creștere a sturionilor în sistem superintensiv cu apă recirculată, o platformă tehnologică dimensionată adecvat și care să constituie un centru de instruire teoretică și practică pnetru studenți și cei interesați în acest domeniu.

Proiectul își propune să realizeze producerea puietului din icrele embrionate sau larvele obținute la Dunăre de către agenții economici specializați. Pe baza unei tehnologiei adecvate se vor crește pui până la vârsta de 45 zile – 1 an, care vor fi livrați producătorilor, odată cu tehnologia, instalațiile necesare și asistență tehnică. O parte din producția de puiet se va deversa conform înțelegerii cu [NUME_REDACTAT] de Protecție a [NUME_REDACTAT] în apele naturale pentru repopulare și pentru export. Astfel, va scădea presiunea consumatorilor asupra, sturionilor din mediul natural.

Atunci când se proiectează o crescătorie pentru pești, este necesară folosirea unor reproducători captivi, controlul atent al ciclului de reproducere astfel încât să poată fi prelungită perioada de reproducere. În vederea proiectării unei crescătorii este necesar un cumul de informații asupra proceselor biotehnologice, precum și protocoale de testare a puieților. Acestea includ:

• achiziționarea de pești reproducători

• transportul si descărcarea acestora

• exploatarea depunerilor de icre , inclusiv pe termn lung

• stimularea hormonala a reproducătorilor si producției de gameți

• fertilizarea ouălor și dezlipirea acestora

• incubarea ouălor

• creșterea larvelor în incubatoare

• creșterea de puiet în iazurile de îngrășare

• descărcarea apelor din iazuri

• numararea puieților si eliberarea lor in sălbăticie

• cultură de hrană vie pentru pești

Secția de cercetare, cu specializare în cercetarea speciilor de sturioni cuprinde un laborator general pentru acvacultură, camere specializate pe culturi, un laborator de toxicologie, laboratoare pentru diverse cercetări și camere pentru echipamente.

Crescătoria de puieți, specializată și pe partea de reproducere cuprinde secția de adăpostire si hrănire a larvelor, camere specializate pentru reproducere, zonă de creștere a hranei pentru pești, specializată pe tulpini de rotifere, alge și creveți, unități pentru creșterea puieților si o zonă destinată carantinei.

Rolul centrului de cercetare în acest context va fi acela de a repopula bazinul Dunării cu specii de sturion și a menține un nivel normal al numărului acestora. De asemenea, centrul de cercetare si crescătorie în sistem acvacol se adresează și altor centre care doresc să achiziționeze astfel de puieți pentru creștere și dezvoltare sau agenților economici beneficiari.

0.3. METODE DE DEZVOLTARE

0.3.1. MEMORIA COLECTIVĂ. MOȘTENIRE ȘI TRANSMITERE

 „Tradiția explică locul și rolul ființei – individuale și colective – într-un prezent care pare, altfel, complet lipsit de sens”

O societate, comunitate, își conservă cunoștințele, experiențele și practicile sociale, în memoria sa, într-o configurație proprie. În interiorul acestei configurații colective, indivizii se deosebesc prin stilul lor de a păstra și activa aceste depozite comune, în dependență de istoria și evoluția lor personală, de formația și preocupările lor.

Indivizii prin legăturile ce le au între ei, prin schimbul de idei și prin mecanismele de transmisie socială, fac ca amintirile să fie împărtășite de un mare număr dintre aceștia, să devină bun comun ce va forma ulterior memoria colectivă a societății.

Memoria colectivă reunește, deopotrivă, creația națională, memoria oficială și memoria vie, istoria orală și istoria scrisă, transmiterea și reconstrucția tradiției și a valorilor, edificarea monumentelor memoriei – memorialul.

Memoria colectivă este normativă, se prezintă ca o „lecție”, ca un exemplu, este simbolică, deoarece reînvie esența unui fenomen și o exprimă prin noțiuni distincte, este înafara timpului și este intelectuală, pentru că fabrică mereu imagini generice.

Spațiul natural, cel construit și spațial simbolic în care se încarnează și se naște memoria indivizilor și grupurilor aparțin aceleiași memorii colective. Memeoria colectivă poate deveni astfel un instrument ideologic și cultural, care se adresează indivizilor și grupurilor.

Memoria colectivităților poate genera și menține aspectul specific fiecărei comunități. Instrumentele cu care lucrează și prin care își menține calitatea de transmițător sunt: arhitectura, tradițiile și obiceiurile specifice fiecărei așezări, portul popular, ș.a.

Creativitatea arhitecturală a secolului nostru, care se confruntă cu provocări urgente, nu ar trebui să abandoneze o mie de ani de moștenire culturală. S-ar putea spera chiar că, în viitor, va exista o renaștere condusă de o dorință pentru modurile vechi de clădire și locuință, o reorientare spre valorile umane esențiale.

Prin iminenta omogenizare culturală și globală, structurile și arhitecturile vernaculare devin extrem de vulnerabile, înfruntă probleme de adaptare la noile cerințe, având probleme de integrare. Aceste cauze trebuie să stabilească noi reguli pentru protecția și îngrijirea mediului construir vernacular.

Orice act de memorie utilizează 2 strategii: uitarea și conservarea. Memoria e selecție, dar în același timp, și înlocuitor a ceea ce era stocat. În ambele cazuri se instaurează o nouă reprezentare a trecutului. Și atunci acest altceva, nou, poate comanda o nouă construcție, poate fi utilizat.

Arhitectura vernaculară este parte din acea ”memorie colectivă„, transmisă noii generații, un ecou al moștenirii. Ea trebuie tratată cu responsablitate, studiată și transmisă mai departe, reconsiderată pe plan internațional a locului ocupat în patrimoniul cultural, precum și a rolului acesteia în viitorul societății.

Moștenirea culturală a unei civilizații se traduce prin acumulări valorice care au dus la constituirea unui capital și patrimoniu cultural și natural, rezultat al determinismului geografic și al creației omului.

În cazul specific arealului [NUME_REDACTAT], moștenirea culturală dată este un rezultat al alternațelor specifice datorate izolării comunităților umane și a amestecului cultural ca produs al melanjului etnic.

Conservarea patrimoniului cultural și arhitectural impune adoptarea unei viziuni specifice asupra dezvoltării durabile, prin evidențierea a două momente constitutive ce presupun, în primul rând, necesitatea alcătuită din interesele umane, sociale și individuale și reflectarea lor în sistemul valoric cultural al societății și, în al doilea rând, posibilitatea valorilor sociale de a interveni în soluționarea problemelor existențiale.

Pentru păstrarea memoriei locului și a moștenirii unei culturi originale este nevoie de o întervenție radicală și permanentă din partea comunităților și a instituțiilor publice, care au puterea a transforma peisajului în limitele unei bune guvernări, prin implicarea bunului-simț.

Această intervenție se traduce la momentul actual prin obiectivul propus de adminsitrația [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (ARBDD), înființată în 1990 ca fiind organizația administrativă responsabilă pentru conservarea și managementul biodiversității, ecosistemelor și resurselor naturale din [NUME_REDACTAT].

Printre obiectivele administrației ARBDD se numără și conservarea patrimoniului rezervației biosferei în favoarea bunăstării generațiilor prezente și viitoare, care cuprinde nu numai capitalul produs prin munca oamenilor și stocul de cunoștințe științifice, ci și capitalul natural.

0.3.2. ARHITECTURA VERNACULARĂ .

„Fără a fi trăit la țară între țărani, am înțeles din arhitectura structura lor sufletească, modalitățile lor estetice, viziunea lor plastică, globală.”

Societatea de astăzi este de multe ori sedusă și orbită de formele strălucitoare, liniile pure și de grandoarea construcțiilor moderne, apelative ale presei internaționale arhitecturale.

Cuprinsul unei cărți de istorie a arhitecturii care vorbește despre însemnătatea palatelor grandioase, a monumentelor și a locurilor de cult, ne face să credem că arhitectura semnificativă a fost doar cea a construcțiilor de mare anvergură.

Astfel de abordări au neglijat în fapt arhitectura comună, care este și cea mai răspândită în întreg capitol al istoriei. Locuințele care adăpostec oamenii, ridicate de către cei fără cunoștințe elaborate de inginerie și estetică, reușeau să își îndeplinească rolul de adăpost, să satisfacă cerințele timpului lor și să formeze o simbioză cu mediul în care au fost construite. Arhitectura locuințelor străvechi moștenite este o arhitectură vernaculară.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], un sensibil cunoscător al valorii arhitecturii vernaculare din România aprecia: „ Am spus cândva că țăranul român este cel mai bun arhitect. El a dat toate indicațiile de felul cum trebuie armonizată o locuință românească cu mediul geografic climatic și social, sensibilitatea lui a dat tema formelor.”

Conceptul de arhitectură vernaculară a fost folosit pentru prima dată în [NUME_REDACTAT] în anul 1839. „Vernacular” se formează din latinul vernaculus, cu referire la nativ: arhitectură primitivă, arhitectură indigenă, arhitectură anonimă, arhitectură populară, arhitectură tradițională, arhitectură țărănească, arhitectură fără arhitect.

Fenomenul vernacular a fost conștientizat și absorbit pentru prima oară de către specialiști în urma expozițiilor de fotografii ale artistului [NUME_REDACTAT] la Muzeul de artă din [NUME_REDACTAT] din anul 1964, fotografii ce au fost însoțite de lucrarea „Arhitectură fără arhitecți”.

Arhitectura vernaculară este cumulul necesităților materiale și spirituale ale oamenilor exprimat în acord cu mediul natural și tradițiile culturale ale comunității, construită în absența creionului și hârtiei.

Arhitectura vernaculară nu este o arhitectură individualizată, ci ea face parte dintr-o comunitate, își exprimă nevoile și așteptările acesteia, este conservatoare dar și durabilă în timp, este „cartea de vizită” a regiunii.

Arhitectura țăranilor este o expresie vie a alcătuirii lor sufletești, construită cu o forță specifică întregii culturi populare, forță ce provine din însăși natura poporului român, o entitate suficient de particulară în contextul european.

Antropizarea spațiului natural a venit ca o necesitate intrisecă a omului, în dorința de a găsi adăpost de primejdii, de a-și dobândi o siguranța atât de necesară în contextul continuității. Cu o gândire rațională, omul și-a construit spațiul sacru și laic după repere geometrice regăsite în natură.

Spațiul se poziționează după axe atent și riguros studiate: axul vertical, o interpretare a relației cu divinitatea și axul longitudinal, simbol al fecundității și al ordinii în natură. Spațiul construit se naște din suprapunerea perpendiculară a două axe, ceea ce face ca intreg ansamblul construit să capete o imagine asimetrică, asemeni imaginii sălbatice a naturii.

Arhitectura țărănească mai conține o componentă originală, cea a elementului de „trecere”, proiectată în realitate prin elementul arhitectural al pridvorului. Etapizarea spațiilor are rolul de a împăca spațiul interior cu cel exterior, de a închide spre interior sau de a deschide spre exterior viața țăranului obișnuit.

De fapt, casa de la țară este asemeni unei machete, o reprezentare în mărime naturală, la scară umană, a comunității din care face parte omul, prin numeroase trimiteri simbolice: pridvorul devine prin extensie limita satului, vatra din tindă devine simbolul al centrului comunității. Intimitatea spațiului interior este dată de prezența vetrei în centrul locuinței, folosirea unui tavan jos, elementele constructive ale tavanului care sunt lăsate la vedere, a străpungerilor mici făcute de ferestre în zidurile groase.

Lipsa raționalului pur în arhitectura țărănească este înlocuit de corespondența cu natura înconjurătoare pe care îl au elementele constructive din materiale precum piatră, lemn, stuf, pământ. Folosirea planului înclinat al acoperișului devine și ea o formă subtilă de copiere a naturii și de integrare în mediul natural, sălbatic.

Locuința vernaculară, este acea locuință crescută în mediul ei natural, care își va încheia existența tot acolo unde îi este locul nașterii, asemeni creatorului său, omul.

Locul din care a luat naștere casa rurală este un loc „sensibil”, devenit „spațiu”, în urma multiplelor transformari realizate prin prisma identității culturale și aparținătoare a comunității. În acest context, casa tradiționlă devine o operă de artă, obiect valoros al identității naționale. Despre devenirea obiectului de artă vorbește teoreticianului C.N. Schultz în cartea „[NUME_REDACTAT]” : „ Opera de artă este locul care ne dă identitatea noastră. Numai atunci când vom înțelege locul nostru, vom putea fi în măsură să participăm creativ și să contribuim la istoria scrisă”.

Arhitectura vernaculară în Delta dunării

Pentru că [NUME_REDACTAT] este un paradis natural și pentru că omul deltei a știut să privească și să făurească o lume a lui care să comunice perfect cu peisajul din care a luat naștere, monumentele de arhitectură tradițională și vernaculară au devenit un simbol al con-viețuirii, al bunului–simț și al simplității. „Simplitatea este starea morală a omului care se mișcă esențial și sincer. Simplitatea în etică, întocmai ca și în estetică, înseamnă linie de forță. Liniile acestea dau sens făptuirii.”

Tot despre simplitate vorbește și [NUME_REDACTAT] Wright „Simplitatea – cu majusculă- este greu de pătruns, acum, în zilele noastre. Noi nu mai suntem cu adevărat simpli.Noi nu mai locuim în termeni simpli sau spații simple. Viața a devenit o continuă bătălie. Astăzi a fi simplu e un lucru valoros: un curaj It is now valiant to be simple: e un act curajos a dori să fii simplu. Pentru a înțelege simplitatea trebuie să fii spiritual”

Simplitatea caselor alb-albastre derivă din forța acestora de a exprima totul prin atât de puțin. Sunt o metaforă a transpunerii directe în forme a nevoilor practice și spirituale ale membrilor comunitatii, rezultate din sistemul de valori pe care comunitățiile îl impărtășesc.

Întinderile line, lipsite de repere ale verticalității, au împins parcă imaginația civilizației deltaice către granița fermecătoare a visării. Locuințele ce au ieșit din mâna „arhitecților locului” sunt temple ale contemplării trecutului, ale căror tehnici decorative subliniază această fină demarcație între spiritualitate și realitate.

[NUME_REDACTAT] corelează trăsăturile acestui peisaj cu exigențele vieții locuitorilor săi. Deși casele au fost ridicate de mâna proprietarilor, fără implicarea cunoștințelor de arhitect, locuințele [NUME_REDACTAT] reușesc să își exprimă calitățile lor intrinseci, rezultate din sinteza experienței constructive a multor generații.

Trafoarele din scândurile timpanelor sunt cele mai expresive elemente; aici se se citește istoria unei întregi civilizații cu temerile și credințele ei. Scândurile vopsite în albastrul cerului sau păstrate în culoarea naturală a lemnului, primesc o ornamentație specială prin reprezentările zoomorfe (animale recogniscibile sau din imaginarul uman), elemente cu subînțeles, deja sacralizate, cum este pomul vieții, alegoria soarelui care răsare sau apune.

Multitudinea de metafore devine potențată de prezența unui „totem”, element vertical traforat ce desenează în eter formele zoomorfe sau fitomorfe, așsezat pe vârful timpanului, devenit cel mai înalt punct al casei.

Dobrogea, tărâmul dintre Dunărea și [NUME_REDACTAT], a constituit dintotdeauna un mozaic etnic. Inițial delta a devenit un mediu-refugiu pentru populațiile grecești. Grecii pontici erau înca în număr de 2059 în anul 1910, depășind numărul populației lipovenilor. Încă din Antichitate, coloniști veniți din [NUME_REDACTAT] și de pe coasta de sud a [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]) întemeiază aici mai multe cetăți-porturi. Printre cele mai importante dintre aceste cetăți care s-au transforat în vestigii istorice se numără Odessos (Varna), Apollonia, Dionysopolis (Balcic), Callatis, Tomis, Histria, Argamum, Halmyris, iar pe cursul [NUME_REDACTAT] (Tulcea) și Axiopolis (Cernavodă). Ulterior, Delta a devenit leagăn pentru populația românilor (dicienii, denumire care provine poate de la Vicina) și a lipovenilor. Lipovenii sunt un grup etnic slav, de origine rusească, care locuiesc în special în județul Tulcea și în zona din jurul orașului Odessa din Ucraina.

Aceste populații s-au amestecat, lucru dovedit de vocabularul limbilor vorbite în deltă, îndeosebi cel pescăresc. Din această mixtură a rezultat un bogat cadru cultural, care s-a manifestat prin tradițiile locale, costume și îndeletnicirilor, dar mai ales prin arhitectura dobrogană, arhitectură unică în România.

Arhitectura dobrogeană este variată, datorită mozaicului etnic prezent în acest areal. Astfel, întâlnim case de influență balcanică, specifică populației bulgărești și grecești; casa lipovenească cu fațadă secundară spre stradă și fronton decorat cu motive traforate; casa nemțească lungă și îngustă, cu acoperiș ascuțit și cu două capete de cal cioplite în vârful frontonului, sau casele aparținând tătarilor și turcilor din două sau trei camere și adăugirea, la acest tip, a altor module asemănătoare pentru întreaga familie mărită, prin căsătoria copiilor.

Casă cu influențe bulgărești casă lipovenească casă cu influențe nemțesti

Arhitectura deltei nu este violentă sau stridentă, nu oferă rezolvări inedite din punct de vedere structural, ci păstrează o legătură strânsă și tăcută cu pământul din care se naște.

Materialele folosite la construcția caselor, indiferent de populația căreia au aparținut, sunt piatra pentru temelie, chirpicii și ceamurul pentru pereți, lemnul pentru tâmplărie și șarpantă, stuful, olana sau țigla pentru acoperiș. Arhitectura de piatră are o tradiție îndelungată în Dobrogea, unde s-a păstrat datorită cantității reduse de lemn și, mai ales, a existenței aproape de suprafață a rocilor bune pentru construcții.

Temelia caselor este din piatra, pereții sunt din pământ sub formă de chirpici sau ceamur, învelitoarea din lemn, iar învelișul din stuf. Materialele specifice pentru construcția casei sunt: nuielele, pământul prelucrat sub formă de chirpici sau ceamur, stuful, olana, lemnul.

Casele sunt în general văruite, cu fațade în culori albe sau albastre, uneori cu elementele decorative ce trimit către mitologia slavă, realizate din scânduri de lemn prin tehnica traforajului. Aspectul caselor prezintă un joc riguros al evitării simetriei, prin amplasarea ferestrei pe fațada secundară întotdeauna aproape de axul acesteia.

Amplasarea caselor nu s-a făcut după un plan anume, având o structură neregulată, cu străzi ce se intretaie, gospodarii amplasate în directă legatură cu căile de acces pe uscat sau pe apă. Satele dobrogene sunt unice prin peisajul lor exotic, dat de ulițele înguste, luate la pas, datorită izolării acestora de civilizația „continentală”. Cele mai multe dintre case au o dublă orientare, spre „uliță” și spre canalele de apă, dovedind în plus legătură strânsă între societate și evoluția ei în mediul natural, sălbăticit.

Locuințele dobrogene erau, în vechime, de două feluri. Primul tip era bicelular, cu tindă și odaie, dominant în așezările rurale dobrogene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar al doilea forma o tipologie cu trei spații. Acest tip de casă cu două încăperi se mai păstrează și astăzi în localitățile Ostrov, Dunăreni, Vlahi, Rasova. Locuința tricelulară, cu tindă mediană și două camere, succede primul tip de case și este întâlnit la Oltina, Seimeni.

La casele vechi, peretele lateral din stradă și cel din curte este însoțit frecvent de o prispă îngustă bordată de stâlpi. Prispa capătă un aspect deosebit, care o face să devină un element de mândrie al casei. Pe prispă se desfășura o mare parte din viața țăranului, aici se lua masa și se dormea vara, se desfăcea porumbul toamna. De asemenea, de pe uliță se putea admira, pe „culmea” prispei, zestrea fetelor de măritat și se putea aprecia starea gospodarilor după aspectul prispei, al stâlpilor și sculpturilor. Prispa are și semnificația unui „filtru” care separa casa de mediul înconjurător, ferind-o de forțele rele.

O casă specifică dobrogeană își compune spațiul interior prin organizarea ierarhică a celor trei încăperi: camera curată, tinda cu vatra și odaia de locuit. Camera curată reprezintă spațiul de derulare a faptelor de ceremonie, de găzduire a oaspeților și de expunere a celor mai frumoase piese textile din gospodărie, grupate în colțul cu patul și lada de zestre: așternuturi de pat țesute din lână, cearceafuri din borangic, scoarțe și foițe de perete decorate cu motive tradiționale dobrogene, căpătâie din lână (perne lungi de peste un metru) – care au fost țesute în număr mare în satele dobrogene pentru zestrea fetelor, precum și numeroase ștergare din borangic, bogat decorate cu motive tradiționale dobrogene: trandafirul, garoafa, vița-de-vie și ciorchinele de struguri, cocoșul, păunul. Cel mai frumos dintre aceste ștergare țesute era rezervat colțului de răsărit, cu icoanele protectoare.

Tinda este încăprerea centrală a casei și locul de amplasare a vetrei. Inventarul gospodăresc legat de vatră cuprindea obiecte din lemn (“căpisteria” pentru frământatul și dospitul pâinii, linguri și linguroaie, bota pentru apă, putineiul pentru bătutul untului, “sinia” sau masa rotundă și joasă din lemn), vase de aramă (căldări “brăcele”, tigăi, tingiri cu capac, sita pentru cernut făina), piese de ceramică (oale, ulcioare și castroane), și ștergare de uz gospodăresc.

În odaia de locuit, organizarea spațiului se raportează la funcționalitatea acestuia și nu la elemente decorative. Aici se află războiul de țesut, precum și unelte și instalații tehnice populare necesare în industria casnică textilă: furca și roata de tors, daracul pentru cânepă, mașina de scos sămânța de bumbac, piepteni pentru lână, rășchitorul, vârtelnița, roata de țevi etc.

Raportarea la natură a locuințelor din deltă se face prin adoptarea unei înfățișări discrete, datorate liniei orizontalității după care sunt construite. Singurul element care sfidează calmul satului dobrogean este acoperișul cu pantă abruptă, îmbrăcat într-o haină groasă de stuf.

Imaginea exotică a gospodăriilor este dată de particularități precum: prezența băii lipovenesti, o construcție separată de locuința ca și hamamul turcesc; lijanca, un pat de pământ construit lângă sobă, care este încalzit; prispa pe două laturi și balconul amplasat în fața tindei (întâlnit deserori în rândul gospodăriilor din Enisala).

Baia-saună lipovenească, metaforă a purificării sufletului de forțele malefice, era atât de importantă în societatea tradițională încât, de cele mai multe ori, era prima construcție ridicată, chiar înaintea asezării temeliei pentru locuință. Baia era construită din chipici sau ceamur, stuf și paie. Înaintea anilor 1960 se construia așa-numita baie neagră, folosită de către cei mai în vârstă, iar după această perioadă a aparut baia albă. Partiul celor două băi împărte câteva aspecte comune: ambele conțin două încăperi cu dimensiuni mici, un „pribanic” urmat de încăperea în care se afla baia propriu-zisă. Pribanicul era camera în formă de semi-cerc ce adăpostea gura cuptorul prin care se introducea lemnul pentru ardere. Pe marginea sobei, din interiorul camerei de baie, se încing pietre mari de râu și apoi, cu un ibric se toarnă apa fierbinte peste pietre care sfârâie producând aburi. Singura diferență dintre baia veche, bătrânească, și baia nouă este fumul, care se minține în una dar se scoate afară din cealaltă.

Gospodăria tradițională propune o casă compusă din locuința propriu-zisă și anexele dispuse fie în partea laterală a casei, fie spre fundul curții. Anexele au o funcționalitate bine definită, cu o strânsă legatură cu ocupațiile cotidiene: bucătăria de vară, grajdul pentru vite, samalacul pentru nutret, saiaua pentru oi, cuptorul.

O gospodărie adăpostea și construcții speciale pentru păstrarea cerealelor, hambare confecționate din stuf și nuiele, împletite și lipite. Se construiau gropi pentru bucate, care se ardeau în prealabil, se căptușeau apoi cu paie, iar deasupra se așezau lemne împreuna cu straturi de stuf, nisip sau pământ pentru a păstra căldura necesară.

Omul deltei s-a îngrijit și el de curtea sa, adăpostind-o în siguranță de necunoscutul de dincolo de limita gardului. Chiar dacă gardul nu este foarte înalt, el își joacă rolul de străjer până la capăt. Pe toată suprafața gardului se ameste diferite culori și texturi, se întrerupe și se creează un nou ritm.

0.3.4. VERNACULARUL ÎN ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

Moștenirea culturală trezește în contemporaneitate dorința pentru redescoperirea identității individuale și colective, prin asumarea originalității. Această mișcare și-a găsit un loc și în creația arhitecturală, care încearcă să găsească rețete pentru reînnoirea unei culturi inactive în liniile subtile ale modernității și postmodernității.

[NUME_REDACTAT] afirma în acest sens : „Noi nu trebuie să acceptăm cultura tradițională ca pe un lucru de neschimbat, ci ca acel ceva pe care să îl cultivăm prin conștiința noastră”.

În compoziția arhitecturală contemporană, arhitectura vernaculară anonimă dar și cea oficială, poate servi drept sursă de inspirație pentru crearea unor noi modele de abordare. Principiile compoziționale care pot alcătui o nouă arhitectură compun mai multe faze de proiectare: o primă fază a planificării inteligente a funcțiunilor și a facilităților, integrarea atentă în mediul natural sau antropizat, utilizarea unor materiale de construcții durabile locale, o abordare fermă a poziției cadrului construit in mediul climatic ales, o atenție acordată esteticii ca și ultimă fază a proiectării.

[NUME_REDACTAT] – un cunoscut arhitect al Greciei moderne – scria despre „tradiție” ca fiind esența adevărată transmisă din trecut prezentului, dar care este atent și conștient acceptată în prezentul care și-a asumat „ adevărul propriu”. Modernitatea nu ar fi putut să apară dacă trecutul nu ar fi lăsat în urma sa o adevărată inspirație pentru viitor, dacă nu ar fi atins cu adevărat perfecțiunea. Trecutul, prezentul și viitorul formează împreună esența unei entității care reușește să ofere un sens cuvântului „tradiție”.

În cadrul celor menționate mai sus, un arhitect este invitat să sugereze noua creație a timpului său nu prin imitarea formele tradiționale ci prin activarea urmelor acestora și completarea lor printr-un limbaj modern.

Pentru a reuși o integrare cât mai subtilă de arhitectură nouă, cu toate dotările complementare ale acesteia, într-un context cultural căruia trebuie să îi aparțină, este imperios necesar să se apeleze la o arhitectură neo-vernaculară.

În căutarea unui limbaj perfect care să acopere necesitățile cerute de noile construcții, un prim criteriu de luat în calcul este chiar programul arhitectural și funcțiunea din tema de arhitectură. Programul în sine va fi primul element catalizator care va contura limitele reale ale noii construcții, fie că este vorba despre o clădire publică care își va exprima rolul în funcție de dimensiunea publicului țintă, fie că este vorba de o locuință care trebuie să se afilieze după criteriile unui grup social mai restrâns.

Un al doilea criteriu al procesului de proiectare constituie problema pusă de inserarea actului de creație în țesutul antropizat sau în mediul natural. Rolul elementelor de mediu înconjurător este acela de a determina limitele si liniile de forță care alcătuiesc obiectul de arhitectură, prin constituirea unui grad de omogenitate sau varietate față de mediul în care este integrat obiectul.

Partiul definește tipologia clădirii proiectate, determină mărimea și forma suprafeței ocupate pe sol, raportul dintre partea construită și partea liberă de construcție, raportul dintre spațiul public și privat care alcătuiesc ansamblul. Opțiunile de proiectare inspirate de structurile din trecut pot fi regăsite în soluțiile funcționale adaptate la nevoile umane, corelarea între spațiul deschis și închis, poziția inteligentă față de condițiile climatice, conexiunea dintre materialele alese și expresia formei structurale rezultate.

Alcătuirea suprafeței în combinație cu volumul poate determina arhitectura obiectului de proiectat. „Masa și suprafața sunt elementele prin care se manifestă arhitectura” așa cum scria [NUME_REDACTAT].

Expresia consistentă a materialelor și a sistemului de construcție a obiectului de arhitectură, asigurarea unei relații interactive între caracteristicile arhitecturale ale clădirii și mediul său imediat, opțiunile în ceea ce privește plasticitatea și alcătuirea suprafețelor, relația dintre golurile și părțile construite, textura suprafeței, culoarea și, desigur, evitarea copierea caracteristicilor morfologice ale trecutului, sunt doar câteva din principiile de proiectare care s-ar putea califica ca o creație de arhitectură nouă.

Arhitecții modernității și-au perfecționat procesul de creație prin cultivarea și procesarea informațiilor dezvăluite de arhiectura vernaculară. [NUME_REDACTAT], arhitectul american, a fost influențat de cultura mediteraneană, fapt care a jucat un rol important în modelarea activității sale creaționale. El a capturat în arhitectură lumina naturală pe care a proiectat-o pe suprafețele pline construite din materialele moderne, a încadrarat în creația sa senzația de permanent și a înteles rolul spațiilor comune. Aceste jocuri ale creației se dezvăluie în monumentele sale, cum ar fi [NUME_REDACTAT] și muzeul de artă Kimbell.

0.4 EXEMPLE REPREZENTATIVE

0.4.1. STUF. TRADIȚIONAL ÎNSEAMNĂ MODERN

[NUME_REDACTAT] Dunării. Proiect de idee

[NUME_REDACTAT] Andreșoiu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]

Construit –

[NUME_REDACTAT]

Oraș –

Proiectele de arhitectură contemporană ale spațiului deltaic au reușit să extragă simplitatea și sinceritatea arhitecturii vernaculare și să o recompună în practicile moderne, continuând astfel limitele naturii în mediul antropizat.

„Tradițional înseamnă modern” este proiectul final al unor preocupări de salvare a patrimoniul arhitectural național construit din [NUME_REDACTAT], cu intenția serioasă de a deschide un nou drum pentru ceea ce înseamnă o arhitectură atentă și vigilentă.

Albumul de arhitectură cuprinde 15 exemple de case și pensiuni, proiectate pentru [NUME_REDACTAT], care reușesc o integrare ingenioasă într-un cadru sălbatic, ale cărei urme de arhitectură tradițională încep să dispară din cauza nepăsării și indolenței întregului ansamblu social actual.

Toate proiectele din cadrul albumului de arhitectură propun abordarea situației din două perspective, care să împace atitudinea vehementă a nevoii de dezvoltare cu conservaționisul modelelor tradiționale.

Simbioza între tradițional și modern s-a făcut chiar prin procesul de alipire. Unei tipologii de locuință străveche, de plan rectangular și elemente specifice ce compun estetica volumetriei, i s-a alipit modele de arhitectecură modernă.

Atașarea celor două tipologii, fără nicio fărâmă de amestec între cele două, s-a realizat în așa fel încât să încât să păstreze spre spațiul public (ulița) modelul arhitecturii tradiționale, iar în spațiul privat (curte) să crească o arhitectură modernă.

Prin această metodă s-a realizat un dublu impact asupra habitatului deltei. Locuitorii vor înțelege mai bine necesitatea păstrării intacte a imaginii satului tradițional. Locuința din deltă nu este o locuință a sărăciei și a neputinței, neîntrebuințarea noilor tehnologii de construire și de materiale (beton, cărămida, termopan și inox) nu înseamnă regres. Pentru categoria celor care vor dori să își construiască propriul habitat se va avea în vedere libertatea abordării unei arhitecturi parțial moderne.

„Stuf. Tradițional înseamnă modern” este formula sigură pentru abordarea unei arhitecturi tradiționale din punctul de vedere al modernității, care va reuși să salveze imaginea satului tradițional din deltă, mușcat de atâtea ori de nepăsarea și indiferența unor interese.

0.4.2. CENTRU CULTURAL ȘI MEDIA ÎN GOURNAY EN BRAY, FRANȚA

[NUME_REDACTAT] de Gournay en [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], AAVP [NUME_REDACTAT] 2011

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] en [NUME_REDACTAT] centru cultural și media din orașul Gournay en Bray (Normandia, nordul Franței), împrumută într-o manieră elegantă și subtilă forma clădirilor locale. Întregul ansamblu este readus în contemporan prin transformarea realizată de intervențiile moderne și modelată prin suprafețe de ardezie și geamuri ascunse de plase mari de cupru.

Profilul abrupt al acoperișurilor clădirilor vechi se reflectă în forma proiectului nou de arhitectură, dar permite o continuitate modernă a suprafețelor violete din ardezie, ele fiind întrerupte de elemente din tablă perforată de cupru pre-oxidat, așezate peste suprafețele vitrate mari.

Accesul dinspre stradă este anunțat printr-o extrudare dematerializată a clădirilor vernaculare, învăluite în plasă transparentă de cupru. Un exemplu reușit de continuare a fațadelor vechi ce aparțin clădirilor vecine. Cuprul, material oxidant în timp, va schimba permanent aspectul noii inserții, stimulând mereu percepția trecătorilor.

Proiectul cuprinde două aripi distincte, conectate printr-o sală centrală de recepție. Amplasat în mod voluntar după modelul literei "H" în centrul terenului, corpul nou creat reprezintă de fapt o extindere a clădirii existente, care oferă peretele de fronton și gard (vecinătățile sunt case particulare, la colț de stradă Avenue du [NUME_REDACTAT] și aleea cu valoare mare de patrimoniu).

Centrul mass-media și sala de ședințe sau expoziție, pozează sub formă de proră fiind așezate chiar la intrare pe sit, urmând o pliere lejeră după clădirea deja existentă ca apoi să cotească ușor insuflând un puternic impuls de dinamism. Lobby-ul este de sticlă și eliberează un spațiu generos pentru expoziție, dar are și rolul de a filtra și de a controla accesul la diverse activități.

Aripa de est, lungă de 65 m, conține biblioteci multimedia pentru adulți și copii, aripa de vest este mai lungă, are 75 m și adăpostește o școală de muzică și o școală de dans.

Arhitecții au imaginat o clădire modernă în inima amplasamentului, care să redefinească relația cu împrejurimile sale naturale (grădini, alei, ziduri de piatră) și cu mediul construit (clădiri tradiționale și cabane). Cele două aripi cu destinații diferite cresc din zona de recepție ca două ramuri ale unei tulpine. Recepția cu pereți cortină oferă priveliștea naturii înconjurătoare, de aici se vede pajiștea plină cu flori sălbatice dintre cele două aripi.

Poarta exterioară de acces principal (pentru masini de pompieri), deschisă francezilor pe timpul zilei, este alcătuiră din elemente verticale îmbrăcate în metal brut, inclusiv din cupru acoperit cu porțiuni perforate de înregistrare, pe care se aplică o „ghirlandă” vizivilă și noaptea, cu numelui centrului cultural: L’Atelier.

0.4.3. DETALII DE INSERȚIE

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] RAUM [NUME_REDACTAT] Gârbăului, [NUME_REDACTAT] celor de la RAUM dovedește importanța inserării unei locuințe rurale autohtone contemporane, alcătuită după spiritul comunității, în peisajul cultural al spațiului tradițional transilvănean.

Această acțiune este cu atât mai valoroasă cu cât proiectul a reușit să convingă prin personalitatea proprie profund modernă faptul că moștenirea vernaculară nu este o rușine ci este mândria identitară a spațiului nostru.

Prin analiza atentă și corectă a specificului gospodăriei vernaculare transilvănene, cu localizare în spațiu montan, noua arhitectură a reușit o traducere sintetizată a acestor elemente definitorii într-un limbaj modern.

În proiect se regăsește forma acoperișului abrupt, specific zonei montane, îmbrăcat într-o haină de lemn (șindrilă), dar care este așezat pe o movilă de pământ, puțin ridicat de parcă ar pluti, artificiu ce subliniază importanța elementului de arhitectură.

Baza construcției este îngropată în pământ tocmai ca să nu concureze cu sensibilitatea invelitorii. Cu toate acestea, tratarea ei se face prin evocarea „târnațului”, spațiul rol de tranziției ce face legătura înter interiorul locuinței și exteriorul grădinei. Constructița îngropată iese din pământ în capătul opus accesului, după modelul pivnițelor gospodăriilor tradiționale.

0.5 APLICAREA CONCEPTULUI DE INTERVENȚIE

CERCETARE ȘI AGREMENT ÎN DELTA DUNĂRII

0.5.1. LOCALIZARE PRIN ISTORIA LOCULUI

Istoria veche a locului începe cu istoria celei mai vechi așezări din regiune. Între localitățile Murighiol și Dunavățu de Sus, aproape de locul unde în antichitate se vărsa unul din brațele Dunării (Sf. Gheorghe) în Mare, se pot vedea și astăzi ruinele unei cetăți de forma unui scut trapezoidal.

[NUME_REDACTAT], baza legionară romană și port timp de peste 600 de ani, se află situată pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe, chiar la gura [NUME_REDACTAT], în punctul cunoscut sub numele de “Batereia“, “Cetatea” sau “Cetățuia”. În perioada romană se numea Salmorus/Thalamonium, din latinescul Halmyris (apă sărată). Urmele cetății Halmyris sunt astăzi acoperite parțial de pământ.

[NUME_REDACTAT] a servit pentru aproximativ 1100 de ani ca punct de fortificație, colonizând și favorizând schimburi culturaleî regiune, fiind ocupată din epoca fierului până în perioada bizantină, urmele arheologice descoperite în zona datând din prima și a doua epocă a fierului, epoca romană și perioada medievală.

Locuitorii originali au fost geții sau daci, în apropiere fiind chiar descoperite două necropole de incinerație ale geților, datând din secolele al IV-lea și al II-lea a. Chr. Ulterior, în perioada romană, peste așezarea de factură getică din secolele al III-lea și al II-lea a. Chr a fost construit primul castru de piatră, în timpul domniei lui Traian. Cetatea a fost distrusă în repetate rânduri și a avut în consecință 4 faze de construcție, pentru ca, în final, să fie abandonată în secolul al VII-lea p. Chr, când o serie de cutremure alterează cursul Dunării, cetatea fiind astfel îndepartată de pe malul acesteia și pierzându-și treptat importanța de port fluvial.

În zona porții de nord a cetății au fost descoperite mai multe inscripții ce amintesc de un Vicus classicorum („satul corăbierilor” sau „sat al marinarilor”), ceea ce demonstrează existența unei stații a flotei în acest punct, Halmyris fiind cel mai estic punct al graniței Dunării în timpurile ocupației romane și servind ca centru pentru flota romană.

[NUME_REDACTAT] este o cetate romano-bizantină, de formă trapezoidală, cu o suprafață de circa 2 ha, fiind alcătuită din zid de incintă, 15 turnuri, două porți de acces și trei valuri de apărare. Înăuntrul cetății au fost descoperite terme, o bazilică, clădiri administrative, cât și de locuit (domus 1, domus 2), momentan principalele monumente descoperite și parțial restaurate fiind poarta de nord și poarta de vest, termele, marea bazilică martirică și clădirea comandamentului.

Istoria mai recentă a satelor învecinate, Dunavățul de sus și Dunavățul de jos, vorbește despre o populație mixtă care s-a așezat în această regiunea, cel mai vestic punct din arealul deltei în care se poate ajunge pe uscat. Pe parcusul perioade ocupate de turici, populației băștinașe de "Dicieni" ([NUME_REDACTAT]) i se alipește elemente moldovene alungate din Basarabia istorică de către Tătari, dar mai ales numeroși fugari Lipoveni persecutați în [NUME_REDACTAT], între anii 1654 și 1796, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). Lipovenii deviniți majoritati pe acest ținut, primesc totuți în sânul lor și locuitori ai Ucraineni. În 1878, ca toată regiunea, Dunavățu de Jos a fost integrat regatului României.

Până în anii '80, când cele mai multe dintre bălțile din preajma Dunavățului au fost desecate, satul zaparojenilor a prosperat în mod natural. Sute de pescari trudeau pe apele care înconjurau satul și aduceau la mal cantități uriașe de pește proaspăt. [NUME_REDACTAT] au decăzut după ce zona a devenit una preponderent agricolă.

Localitatea este împodobită cu case mici, învelite cu stuf, vopsite preponderent în culori luminoase, de alb și albastru. Nici pensiunile turistice care împânzesc satul pescăresc de altadată nu contrastează cu specificul urbanistic al localității. Ele au reușit o încadrare armonioasă în specificul locului.

Astfel, se poate concluziona prin faptul că, deși s-a construit foarte mult la Dunavăț iar localnicii au început modernizarea gospodăriilor lor, s-a păstrat cu strictețe specificul satelor din [NUME_REDACTAT], ceea ce dă un parfum arhaic acestei zone turistice.

Partea turistică a zonei a prosperat după anii '90, grație grijii purtate de locuitorii acesteia. Pentru turiști s-au create multiple posibilități de recreere în acest areal, de la

posibilitatea de a petrece timpul liber într-un mod extrem de plăcut prin plimbări cu barca, la sporturi precum pescuit sportiv, birdwatching, vânătoare . Ca și obiective importante de vizitare din apropiere se numără renumita pădure Letea.

Zilnic, zeci de turisti pleacă la bordul bărcilor cu motor din Dunavățul de Jos, pe canalul de centură, spre [NUME_REDACTAT], de aici pe [NUME_REDACTAT] sau canalul Vangheli, apoi pe [NUME_REDACTAT], de unde ajung în incinta Solomon, unde se poate pescui știucă și biban. De aici se străbate cu bărcile [NUME_REDACTAT], centura Holbina, [NUME_REDACTAT] 2, Heleșteul 3 – centura Dranov, înapoi pe [NUME_REDACTAT], pe [NUME_REDACTAT], pe centura de apă a satului. Drumeția acvatică, care durează cel putin patru ore, se încheie la debarcaderul pensiunilor din Dunavățul de Jos, de unde a și debutat aventura.

Din acest punct se poate ajunge în orice locație a [NUME_REDACTAT]. Pe canalul brațului Sf. Gheorghe navighează cele mai multe trasee turistice care ajung în toata zona de Sud și Sud – Est a Rezervației.

[NUME_REDACTAT], lung de 28,5 km, care este si cel mai vechi din deltă, începe din brațul Sf. Gheorghe la km 54 și se termină în lacul Razim. la sud de golful Fundea.

[NUME_REDACTAT] pornește din canalul Dunavăt, trece prin apropierea localității Dunavățul de Jos și continuă, prin nordul lacului Razim, până în dreptul satului Sabangia. [NUME_REDACTAT] conduce apele din brațul Sf. Gheorghe tot în lacul Razim. Pe primii 16 km, urmărește traseul vechiului brat Cernet, până în apropierea lacului Dranov, pe care îl ocolește pentru a intra în vechea gârlă Dranov, al cărui traseu sinuos îl urmărește până la vărsarea în lacul Razim. Lungimea totală a traseului este de 27 km.

[NUME_REDACTAT] este un canal construit cu scopul de a drena apele din insula Dranov spre Razim. Traseul său este aproape paralel cu cel al canalului Dunavăț.

0.5.2. ELEMENTE DE INDENTIFICARE PEISAGERĂ

Amplasamentul studiat este localizat la limita accesului în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], pe o suprafață perfect orizontală ce permite privirii să alunce spre infinitul orizontului. Aici nu există împrejmuiri, natura este sigurul participant activ care, prin formațiunile sale de ape, poate limita o suprafață.

Poziționat pe traiectoria paralelei 450 , zona studiată este amplasată în linie dreaptă cu penultima localitate aflată în legătură directă pe uscat cu restul așezărilor, Dunavățul de Sus. Punctul terminus al drumului de acces în această zonă este dat de unitatea administrativă Dunavățul de Jos, o așezare ce s-a dezvoltat în ultimii ani pe plan turistic și de agrement.

Situl avut în vedere se izolează de „civilizație” prin traversarea teritoriului de către canalul navigabil Dunavăț, canal ce desparte unitățile locative de rezervația naturală a [NUME_REDACTAT].

Din acest punct de vedere, zona devine un loc ideal pentru refugiu și reculegere, fiind înconjurată pe trei părți de către apă. Legătura cu realitatea este dată prin accesul pe canalul navigabil Dunavăț și pe brațul Sf. Gheorghe. Această rezolvare oferă o senzație de izolare dar nu își pierde nici apartenența la contextul local.

Vizitatorii locului sunt fie oamenii din satele înveciante care sunt nerăbdători să pescuiasă în liniștea naturii, fie turiști îndemnați să cunoască zona sălbatică, de dincolo de limita civilizației.

Vegetația înaltă din jur este singura care oferă verticalitate într-un cadru al orizontalității perfecte. Aici natura nu se joacă după regulile omului, ci își urmărește propriul drum. Pentru că amplasamentul se află la limita accesul în rezervație, aici vegetația nu este pusă în pericol de activitatea omului. Nu există specii protejate sau pe cale de dispariție, iar animalele prezente în această zonă sunt specii comune, larg răspândite pe teritoriul României și obișnuite cu prezența omului.

Zona nu este total sălbăticită, datorită urmelor prezenței omului. Malurile sunt stabilizate pentru a stopa eventualele inundații, sunt curățate anumite puncte prin care s-a făcut accesul pe teren și s-a creat un mic canal care pătrunde în interior.

Aici a existat o lungă perioadă de timp Institutul de Proiectare din [NUME_REDACTAT], o construcție ridicolă prin cantitatea de beton folosită, care astăzi a devenit o ruină a comunismului. La câțiva pași depărtare s-au stabilit două mici construcții ale cantonului vânătoresc și ale cantonului ecologiștilor.

Activitatea omului pe acest sit atenstă faptul că zona este perfect construibilă, în limitele în care noile concepte vor veni în acord cu mediul natural.

0.5.3. CONCEPT DE INTERVENȚIE

Situația actuală

În ultimii ani, cererea pentru unități turistice de cazare a crescut de la an la an, în special în zona [NUME_REDACTAT], crescând odată cu aceasta și importanța acesteia la nivel internațional. Numărul înnoptărilor din deltă au crescut ăn 2013 cu 30% față de anul 2014. Cu toate aceste, [NUME_REDACTAT] nu este o destinație de vârf în România, nici în Europa, pentru faptul că infrastructura nu permite acest lucru iar locuitorii sunt prea săraci să își poată permite acest lucru.

Cele mai multe din unitățile de cazare turistică nu reușesc să se integreze în standardele și accepțiunile unei arhitecturi de bună calitate, existând încă interes pentru materialele de slabă calitate și ieftine. Regulamentul pentru arhitectură și Urbanism din [NUME_REDACTAT] a venit oarecum târziu, iar conținutul vag în detalii și ilustrații nu poate da singur naștere unei arhitecturi de înaltă calitate.

În timp, s-au creat campanii și s-au format grupuri de acțiune care să tragă un seamnal de alarmă și să conștientizeze poporul de bogăția naturală ce o poate oferi [NUME_REDACTAT] Dunării. Asociații precum „[NUME_REDACTAT]”, „Rawmania” demonstrează ca prin rezultate concrete se pot oferi soluții problemelor majore cu care se confruntă [NUME_REDACTAT] în momentul de față.

Instrumentele intervenției. Concept de intervenție

"Peisajul este ceea ce nu are nevoie de a fi explicitat, deoarece îl trăim în întregul său, iar atunci când vorbim despre el, o facem într-un mod subînțeles,

respectiv cu o anumită complicitate între peisaj și identitatea umană,

ultima fiind influențată de peisaj."

Proiectul de diplomă propune o intervenție în peisajul natural al [NUME_REDACTAT] prin identificarea situației din prezent și a problemelelor apărute de-a lungul timpului din neglijarea continuă atât a instituțiilor pe plan local cât și a celor ce activează la nivel macro.

Intervenția este cuantificată în funcție de necesitățile zonei, astfel încât aceasta să poată revitaliza modul de viață al locuitorilor din satele învecinate, dar și al întregului ansamblu natural al [NUME_REDACTAT] Dunării.

Ca și model de intervenție, proiectul își propune să „reînvie, să „”reactualizeze”, să „reactiveze ” urma lăsată prin amprentarea locului.

Ce reprezintă „urma locului” în contextul cadrului natural al [NUME_REDACTAT] ? Este acea stare de perfect echilibru între natura înconjurătoare și creația arhitecturală, rafinată prin perfecționare de-a lungul a secole întregi de moșteniri și revendicări. Reactivarea urmei se face prin aplicarea semnificației elementelor stilistice specifice zonei și prin reinterpretarea lor într-un context contemporan.

Instrumentele de intervenție folosite creează o punte de legătură între practica edificatoare de până acum a așezărilor populației [NUME_REDACTAT] și caracteristicile unei arhitecturi contemporan-moderne.

Alegerea amplasamentului, ca și un cadru natural dat, s-a făcut după evaluarea mai multor criterii:

pozitița sitului pe marginea unui braț navigabil important, Sf. Gheorghe, poate aduce un flux ridicat de turiști; pe acest braț se efectuează zilnic 4 din cele 15 trasee turistice, fiind zona unde se întâlensc cele mai multe linii de curse, care străbat o suprafață mare din arealul [NUME_REDACTAT].

Situl este amplasat la granița accesului în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], într-o zonă construibilă, în afara perimetrului de protecția a faunei și a florei;

În imediata vecinătate se găsesc rețele electrice de înaltă tensiune, iar regiunea este dotată cu lucrări de apărare împotriva inundațiilor cu maluri stabilizate.

accesul se face pe apă, prin traversarea canalului Dunavăț sau pe traseul Sf. Gheorghe din localitățile Tulcea, Mahmudia, Murighiol; am considerat necesar ca accesul să fie efectuat pe apă, pentru a întăria senzația unei călătorii într-o zonă cu adevărat inedită, cum este [NUME_REDACTAT].

Situl poate oferi perspective bune de dezvoltare economică și socială a regiunii din care face parte, Murighiol-Sărături.

Dezvoltarea proiectului de arhitectură se basează pe principii actuale de integrare „in situ”, factori principali declanșatori care au dus la elaborarea ansamblului construit.

Amplasarea elementelor constructive pe sit se face după o orientare în prealabil a poziției punctelor cardinale împreună cu perspectivele de mare impact oferite de prezenta canalelor navigabile, a vegetației care poate să ascundă sau să reliefeze caracterul construcțiilor.

Intervenția nu se face după modelul „tabula rasa”, aici prezența cadrului natural oferit de vegetație joacă un rol important în sistematizarea traseeloe, a acceselor și nu în ultimul rând, al amplasării construcțiilor.

Natura, prin vegetația înaltă, dată de prezența arbuștilor, stufului și a copacilor, devine ea în sine un ax compozițional „verde” care separă vizual cele două programe mari de funcțiuni. În acest mod are loc o separare a fluxurilor funcționale, ce oferă ca și rezultat o flexibilitate în organizarea spațiilor exterioare, iar mai apoi și celor interioare.

Construirea ansamblului se face considerând natura prin implementarea unor principii de dezvoltare durabilă, atât la nivel constructiv cât și la nivel de strategie sustenabilă. Strategia sustenabilă propune folosirea atât a materialelor constructive locale, (pământ, stuf, lemn, văruială) , cât și a tehnicilor tradiționale specifice zonei, atingând un dublu scop:

este o metodă de integrare într-un cadru natural cu o alcătuire proprie, cum este [NUME_REDACTAT]

propune o incluziune socială, ca și model de intervenție, răspunde cererii de afirmare a meștesugarilor și meseriaților din zonă prin construirea unei platforme de expunere a obiectelor artizanale.

.

Tema de proiectare

Prin identificarea zonelor problemă ale [NUME_REDACTAT], s-a identificat o necesitate urgentă pentru protejarea resurselor naturale și a biotopului. Având în vedere situația sturionilor din Dunăre, am considerat aplicarea unui program de cercertare în acvacultură care să schimbe problema cu care se confruntă ecosistemul.

Pentru susținerea programului de cercetare, ansamblul construit propune și o zonă cu unități locative, atât pentru cercetătorii care lucrează în centru cât și pentru turiștii dornici să descopere un alt fel de turism, turismul științific.

Numărul de participanți

Ansamblul de cercetare: 15 persoane

Ansamblul de agrement : 21 persoane – turiști cazați

30 de vizitatori – turiști în vizită

25 persoane – personal angajat (localnici)

Activități:

de recreere într-un cadru natural

cazare

meșteșuguri și schimb cultural

micro – festivaluri

artă culinară locală

restaurant cafenea

produse naturale locale

expoziții

cercetare științifică

producție de sturioni

birdwatching

pescuit

Spații necesare:

15 unități de cazare

Spații interioare și exterioare pentru expoziții și meșteșuguri locale

Restaurant/cafenea cu bucătărie

Spații tehnice și de depozitare

Spații pentru administrație

[NUME_REDACTAT] în aer liber

[NUME_REDACTAT] exterioare cu vegetație specifică locului

[NUME_REDACTAT] unei evoluții

Scopul acestui proiect este realizarea unui ansamblu turistic-științific care să antreneze o categoria aparate a turiștilor într-un mediu cu valențe deosebite și să îi informeze pe aceștia despre importanța stabilirii unui echilibru între om și natură. Partea de cercetare a proiectului este susținută de necesitatea cadrului natural de a-și conserva toate compontele care formează o Rezervație a Biosferei.

Pentru implementare unui program strategic ca răspuns la problemele ridicate de dispariția sturionilor din Dunăre și din [NUME_REDACTAT], am considerat necesară abordarea unui program de cercetare în aces sens. Centrul va deține un rol major în angrenarea comunităților locale din deltă, în toate fazele unei gestiuni eficiente și durabile a zonelor umede.

Pe viitor, stațiunea de cercetare își poate extinde ariile pentru studii avansate și în alte domenii, dezvoltând cercetări științifice multi – și transdisciplinare, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile în zona [NUME_REDACTAT]. În acest mod se va atinge un scop comun, și anume a dezvoltării regiunilor deltaice sărace prin aplicarea unei economii bazate pe cunoaștere și integrare.

Zona de agrement se poate extinde pe viitor prin construirea de noi unități locative care să răspundă unui număr mai mare de turiști. Întregul ansamblu poate deveni un mecanism social, care să permită un schimb continuu de cunoștințe între locuitorii din deltă și cei nou-veniți.

0.6 CONCLUZII

CONCLUZII

Arhitectura contemporană devine din ce în ce mai subiectivă, iar proiectarea în funcție de contexul social și natural din care aparține nu conduce întotdeauna la un echilibru între forțele generatoare. Poate că nu este nevoie de un set de reguli de urmat, ci doar de o sensibilitate a creatorului ei față de context, de mediul generator de idei. Sensibilitatea omului față de natură trebuie doar reactivată, deoarece aceasta se găsește deja în noi. „ … lumea este un fel de înțelegere fundamentală, deci un element constitutiv al Dasein-ului.” (dasein – în concepția filosofului [NUME_REDACTAT] este chiar omul).

Astfel, reactivarea urmelor trecutului devine o acțiune participativă a sufletului, care se traduce prin extracția metaforelor devenite ale modelelor deja existente în arhitectura vernaculară și activarea lor într-o manieră contemporană.

Prin prezentarea istoricului și specificului construit al [NUME_REDACTAT], s-a impregnat deja în memorie caracterul locului care va putea să genereze și să suporte abordarea unei arhitecturi contemporane într-un sit natural, dar cu specific vernacular.

În urma analizei situației existente în vecinătatea zonei propuse pentru transformare și a exemplelor studiate, se poate contura o imagine care să poată răspunde nevoilor comunității locale, să permită dezvoltarea acesteia prin instrumente sustenabile și durabile.

Ca și sfere de acțiune ce au susținut elaborarea proiectului și care pot produce schimbarea de care are nevoie comunitatea, se prezintă sectorul turismului dezvoltat într-un mod complementar cu cel al cercetării științifice în acvacultură.

SURSE DE DOCUMENTARE

CĂRȚI

Andreșoiu, Bruno – Stuf. Case tradiionale din Delta dunării, [NUME_REDACTAT] Patrimoniu, București, 2008

[NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] in the 21st Century: Theory, Education and Practice, [NUME_REDACTAT] & Francis, [NUME_REDACTAT], 2006

Baboianu, G., Goriup, P. și colab.,– Obiectivele de Management pentru conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – România, [NUME_REDACTAT] press, DDBRA, [NUME_REDACTAT], Gaston – [NUME_REDACTAT] of Space – The classic look at how we experience intimate places, Editura: Beacon, Boston, USA, 1994

Bernea, Ernest, – Îndemn la simplitate , [NUME_REDACTAT], București, 1995

Chebanov, Mikhail S. și Galich, Elena V. – Sturgeon hatchery manual, [NUME_REDACTAT] and agriculture Organization of the [NUME_REDACTAT], Ankara 2013

[NUME_REDACTAT]-Vorona – Arhitectura comparata

Iliescu, [NUME_REDACTAT] – Simbol în arhitectură, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, București, 2002

Joja, Constantin – Arhitectura românească în context european, [NUME_REDACTAT], București, 1990

Joja, Constantin – Sensuri și valori regăsite – [NUME_REDACTAT], București, 1981

Liebeskind, Daniel – Breaking ground. Entwürfe meines Lebens, [NUME_REDACTAT] & Witsch, Köln, 2004

Moise, Ilie – [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Craiova, 2013.

Neacșu, N. – Turismul și dezvoltarea durabilă, [NUME_REDACTAT], București, 2000

Pătrașcu, Gheorghe – Arhitectura și tehnica populară, [NUME_REDACTAT], București, 1984

Valverdet, [NUME_REDACTAT] – Towards a contemporary vernacular architecture: the coast region of ecuador, [NUME_REDACTAT] University, 2014

Verschaffel, Bart – Architecture is (as) a gesture, [NUME_REDACTAT] Publishers, Luzern, Switzerland, 2001

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] Arhitecture, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],Londra, 2001

Vlăduțiu, Ion – Turism cu manualul de etnografie, [NUME_REDACTAT]-Turism, București, 1976.

Zevi, Bruno – Cum să înțelegem arhitectura, [NUME_REDACTAT], București, 1969

DICȚIONARE ȘI LEXICOANE

[NUME_REDACTAT], Institutul de Lingvistică „[NUME_REDACTAT]” – Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) , [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], București, 2012

ARTICOLE ȘI BROȘURI

[NUME_REDACTAT] de Statistică – [NUME_REDACTAT], Breviar statistic, 2013

[NUME_REDACTAT] de Statistică – [NUME_REDACTAT], Breviar statistic, 2012

[NUME_REDACTAT] – Tradiție și identitate, tendinte, Program pentru protecția peisajului construit în Maramureș, 2009

STUDII, ARTICOLE ȘI RAPOARTE

Barbu, Maria – Despre poetica arhitecturii, fragment din cartea „Despre poetica arhitecturii” în curs de apariție;

Borș, Sabin – Arhitectura nu poate fi decât retroactivă- în revista Arhitext, anul VXIII nr 4 (218), Editura , București, iulie-august 2011

Glassie, Henry – Architects, vernacular traditions and society – USA, 1990, web :

Maistrou, Helen – Design principlesfor the integration of new buildings in sensitive environment, Architect, [NUME_REDACTAT] N.T.U.A.

Revista de Psihologie socială, nr. 3, Universitatea „A. I. Cuza”, editura Polirom, Iași, 1999.

Starea cercetării și direcții de acțiune- Considerații privind modelul investițional și performanțele organizaționale ale institutelor naționale de cercetare – dezvoltare, realizat de prof.dr. [NUME_REDACTAT]

web http://www.scribd.com/doc/52367822/DESPRE-POETICA-ARHITECTURII

[NUME_REDACTAT] – Traditie si identitate, tendinte, Program pentru protectia peisajului construit in Maramures – 2009, web: http://www.conservarearhitectura.ro/_docs/itraditie- identitate.pdf

DOCUMENTE OFICIALE

[NUME_REDACTAT]. Comisia prezidențială pentru patrimoniul construit, siturile istorice și naturale – Patrimoniul construit și natural al României în pericol, [NUME_REDACTAT], 16 septembrie 2008

Plan strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în [NUME_REDACTAT], elaborat de [NUME_REDACTAT] Tulcea, Document inițiat în cadrul „Dezvoltarea potențialului pentru un turism durabil într-o zonă umedă natura 2000: studiu de caz [NUME_REDACTAT] ”- ROE/041/06 finalizat în mai 2009

Protejarea sturionilor din Dunăre – ghid practic pentru agențiile care se ocupă de controlul pescuitului, comerțului cu caviar și al fermelor de sturioni, proiect finanțat de [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT].

Strategia de Dezvoltare Durabilǎ a UE revizuitǎ(10117/06), [NUME_REDACTAT] Europene, Bruxelles, 26 iunie 2006

Strategia Nationalǎ pentru Dezvoltare Durabilǎ a României, Orizonturi 2013-2020-2030, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Dezvoltǎrii Durabile, București, 2008

CONFERINȚE. PREZENTĂRI VIDEO

http://www.cca.qc.ca/fr/education-evenements/244-philippe-rahm-la-forme-et-la-fonction-suivent-le-climat

WEBOGRAFIE

http://issuu.com/catalina86v/docs/spatii_simbolice_din_lemn_si_stuf

http://issuu.com/comy4ever/docs/book

http://issuu.com/igloomedia/docs/stuf

http://romania.panda.org/resurse/comunicate_de_presa/?225411/sturionii-de-acvacultura-ar-putea-salva-sturionii-salbatici-din-dunare

http://www.ddbra.ro/rezervatia/delta-dunarii

http://www.descoperadeltadunarii.ro/lipovenii-din-delta-dunarii

http://www.info-delta.ro/delta-dunarii-17/

SURSE IMAGINI

CAP Stuf. Tradițional înseamnă modern

Toate imaginile se găsesc pe pagina web : http://www.iglooarchitecture.ro/91/

CAP. Centru cultural și media în Gournay en Bray, [NUME_REDACTAT] imaginile se găsesc pe pagina web : http://www.archdaily.com/426498/l-atelier-aavp-architecture/

CAP. Detalii de inserție

Toate imaginile se găsesc pe pagina oficială web: http://raum-arhitectura.wix.com/home#!casa-garbau/c1e1c

CAP. Elemente de identificare peisageră

Imaginea din satelit a fost preluată de pe [NUME_REDACTAT].

Restul imaginilor fac parte din arhiva personală și ilusterază diverse fragmente din natură.