Reabilitarea Termica a Blocurilor de Locuinte din Municipiul Bacau Prin Programul Operational Regional 2007 2013

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I: Considerații generale privind Fondurile Structurale

3.1 Definirea Fondurilor Structurale

3.2 Fondurile Structurale în perioada 2007-2013

3.3 Programare 2007-2013 versus 2014-2020

CAPITOLUL II :Principiile asistenței prin finanțări structurale

2.2 Managementul instrumentelor structurale

2.3 Programele operaționale

2.4 Managementul programelor operaționale

2.5 Procesul de programare al fondurilor structurale

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ: REABILITAREA TERMICĂ A BLOCURILOR DE LOCUINȚE DIN MUNICIPIUL BACĂU PRIN PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007-2013

CONCLUZII …………………………

BIBLIOGRAFIE……………………..

INTRODUCERE

“Banii nu încep niciodată o idee. Este întotdeauna ideea ce pornește banul”.

Owen Laughlin

Lucrarea de față, intitulată “Gestionarea fondurilor structurale- Lecție învățată 2007-2013” este un demers interesant prin care îmi propun să fac o analiză a modalităților de gestionare a fondurilor structurale, înregistrate din 2007 și până în prezent. Lucrarea expune aspecte teoretice relevante privitoare la fondurile structurale in perioada 2007-1013, respectiv o analiza comparativa intre Programare 2007-2013 versus 2014-2020 iar studiul de caz este un proiect realizat prin programul operational regional 2007-2013, care arata explicit modul de functionare al fondurilor europene. Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naționale și, atât direct cât și printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg. Necesitatea de a investi în capacitatea instituțională este recunoscută de Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, în acele state membre unde performanța socio-economică și buna guvernare constituie câteva din principalele provocări ale următoarei perioade de programare precum și la promovarea unui mediu durabil. Ambele au o mare importanță pentru a obține o creștere durabilă a pieței muncii și a concurenței. Strategia Lisabona revizuită afirmă necesitatea unei mai bune legislații, precum și a unei mai bune elaborări și furnizări de politici publice în scopul asigurării condițiilor pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Dezvoltarea capacității administrative poate avea o contribuție directă la atingerea acestor obiective. Analizele tehnice întreprinse de către experții români și de către consultanții străini au confirmat necesitatea de a continua aceste eforturi în vederea atingerii obiectivelor pe termen lung, cum ar fi îmbunătățirea furnizării de servicii publice, sprijinirea creșterii economice, îmbunătățirea în mod real a condițiilor sociale și a bunei guvernări. Următoarea etapă a procesului de reformă cuprinde respectarea noului cadru legal și instituțional, implementarea metodologiilor și procedurilor care au fost pregătite prin actualul proces al RAP și investiții semnificative în instruirea personalului cu atribuții în noile metode administrative. Capitolul I expune elemente teoretice privind Fondurile Structurale în perioada 2007-2013, precum și o analiză referitoare la Programare 2007-2013 versus 2014-2020. Capitolul II este rezervat principiilor asistenței prin finanțări structurale, managementului instrumentelor structurale și programelor operaționale. Studiul de caz este un proiect practic ce are scopul de a demonstra utilitatea si modul de functionare al fondurilor structurale. În realizarea lucrării, m-au ajutat cumulul de cunoștințe din domeniul studiului administrației, prin prisma studiilor in cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, Facultatea de Administrație Europeană.

CAPITOLUL I

Considerații generale privind fondurile structurale

„Suntem ceea ce lăsam în urma noastră”

Dragoș Jaliu

1.1 Definirea Fondurilor Structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice si sociale.

Fondurile structurale reprezintă principalul instrument al Uniunii Europene pentru suport social și coeziune economică în Uniunea Europeană, reprezentând peste o treime din bugetul UE. Fondurile Structurale permit Uniunii Europene să ofere asistență financiară  nerambursabilă pentru a rezolva problemele structurale economice și sociale.

Aceste fonduri nu constituie o sursă unică de finanțare în cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică, ele finanțează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană. Reglementările de bază privind fondurile structurale se regăsesc în Regulamentul Consiliului (EC) Uniunii Europene nr. 1260 din 21 iunie 1999, privind prevederile generale ale fondurilor structurale. Uniunea Europeană intervine pentru eliminarea dezechilibrelor economice și sociale între Statele Membre utilizând instrumente financiare specifice, constituite în fonduri structurale și de coeziune. Aceste fonduri sunt gestionate de Comisia Europeană care aprobă în buget obiectivele politicii de coeziune economico-socială a Uniunii Europene pe programe operaționale. Uniunea Europeană alocă fonduri structurale prin anumite programe pentru a promova o dezvoltare armonizată a statelor membre ale UE și a statelor vecine. Domeniile de intervenție prezintă punctual ariile de intervenție ale Uniunii Europene, respectiv unde se alocă banii din fondurile structurale. Ele indică specific zone delimitate de intervenție, oferind sugestii pentru posibile proiecte propuse spre finanțare din fonduri structurale. Lista categoriilor de domenii de intervenție ale fondurilor structurale se bazează pe Articolul 36 al Regulamentului nr.1260/1999 al Consiliului UE – 25 și are menirea să sprijine sarcinile de raportare asupra activităților finanțate din fondurile structurale. Din punct de vedere al autorităților publice locale este important de avut în vedere că sunt sprijinite proiecte eligibile, de exemplu pentru primăriile din zonele rurale – în domeniul agriculturii, silviculturii și pescuitului (incluzând pentru toate aceste domenii și programe de formare profesională pentru cei care lucrează în respectivele domenii de activitate), iar pentru consiliile județene și primăriile atât din mediul urban cât și din rural – proiecte în domeniul infrastructurii de bază (transport, comunicații, energie, mediu).

1.2 Fondurile Structurale în perioada 1988-2013

Fondurile structurale au contribuit, încă de la înființarea Comunității Oțelului și a Cărbunelui, la realizarea politicilor europene în domeniul economic și social. Primul Obiectiv a fost inițial destinat să acopere regiuni în care PIB/locuitor era mai mic de 75 % din media UE. Câteva state membre au insistat ca acest criteriu să fie slăbit, pentru a putea include câteva regiuni adiționale speciale, ca o condiție pentru acordul lor asupra întregului pachet. Consiliul decide eligibilitatea pentru acest obiectiv. Primul obiectiv este finanțat cu fonduri din FEDR, FSE și FEOGA și reprezintă aprovimativ 70% din totalul fondurilor.Obiectivul doi, cuprinde regiuni afectate de declin industrial, unde rata șomajului este peste media UE. Eligibilitatea pentru acest obiectiv este negociată între Comisie și Consiliu. Obiectivul doi este finanțat cu fonduri din FEDR și FSE și reprezintă aproximativ 11 % din totalul fondurilor. Obiectivul trei este destinat combaterii șomajului pe termen lung. În 1993, a fost comasat cu vechiul Obiectiv Patru, care era destinat facilitării integrării ocupaționale a tinerilor. După 1993, Obiectivul patru avea ca scop facilitarea adaptării angajărilor la schimbările industriale. Cele două obiective sunt finanțate cu fonduri din FSE și împreună nu depășesc 10% din totalul fondurilor.

Obiectivul cinci este împărțit în 5a, finanțat de FEOGA și este destinat special asistenței agricole și forestiere, și 5b, care este finanțat de FEOGA, FEDR și FSE. Obiectivul 5b este destinat promovării dezvoltării regiunilor rurale, în special prin diversificarea activităților, altele decât agricultura tradițională. Obiectivul șase a fost introdus după lărgirea din 1995 pentru dezvoltarea regiunilor nordice slab populate, este finanțat cu fonduri provenind din FEDR, FSE și FEOGA și însumează mai puțin de 3% din totalul fondurilor.

Perioada 2000-2006

Primul obiectiv rămâne la fel cu cel mai sus menționat, dar are criterii de aplicare mai stricte, însă va include și zonele eligibile anterior Obiectivului șase. Obiectivul doi este destinat regiunilor ce trec prin schimbări majore ale sectoarelor industrial, servicii și pescuit, zonelor rurale în declin serios și zonele urbane dezavantajate. Obiectivul trei acoperă acele regiuni neacoperite de celelalte obiective și este destinat special încurajării sistemelor de educație, pregătire profesională și angajare.

Perioada 2007-2013:

Convergență (fondurile alocate la nivelul UE: 252,35 miliarde EUR – 81,9% din total) are ca scop sprijinirea regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (investiții, inovare, protecția mediului, eficiență administrativă). Competitivitate regională și ocupare (fonduri alocate la nivelul UE: 48,37 miliarde EUR – 15,7% din total) sprijină regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona (UE să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoștere până în 2010). Cooperare teritorială europeană (fonduri alocate la nivelul UE: 7,39 miliarde EUR 2,4% din total) promovează o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practiciîntre toate regiunile UE, pe trei niveluri: cooperare transfrontalieră prin programe comune; cooperare transnațională; cooperare inter-regională). Ca urmare a acestor decizii UE, fiecare Stat Membru stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), în colaborare cu actorii economici și sociali relevanți,România fiind eligibilă pentru două obiective în perioada 2007-2013: Convergență și Cooperare teritorială europeană.Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului Planului Național de Dezvoltare și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul Național de Referință (CNSR). Documentele similare pentru Agricultură și Pescuit sunt Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală, respectiv, Planul Național Strategic pentru Pescuit și Acvacultură. Ca urmare a negocierilor, Comisia adoptă CNSR și programele sale operaționale regionale sau sectoriale (Programe Operaționale) în funcție de concordanța celor din urmă cu scopurile și prioritățile PND și ale Directivelor Strategice Comunitare referitoare la coeziune. Ca orice finanțare din fonduri publice, accesarea Fondurilor Structurale (FS) nu înseamnă alocarea unor sume de bani fără a implica anumite obligații și din partea beneficiarului, ci reprezintă un angajament contractual, ale cărui prevederi și termene de realizare trebuie respectate cu strictețe, pentru a nu se ajunge la dezangajarea automată Conform regulii „n+2”/”n+3” banii alocați de Comisie pentru un program în anul n, trebuie cheltuiți până la sfârșitul anului n+2/n+3, în caz contrar banii vor fi pierduți sau realocați altui program (exemplu, aplicând regula „n+2”: sumele alocate de UE pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2009 ). Pentru România se va aplica regula „n+3” în primii 4 ani, respectiv, alocările anilor 2007, 2008, 2009 și 2010, urmând ca, pentru anii 2011, 2012 și 2013 să se aplice regula „n+2” (exemplu: sumele alocate de UE, pentru un program în 2007, trebuie cheltuite până la 31 decembrie 2010).

1.3 Instrumente financiare pentru 2007-2013

Pentru programarea multi-anuală 2007-2013 sunt identificate trei instrumente financiare: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR); Fondul Social European (FSE); Fondul de Coeziune (FC) și două acțiuni complementare: Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Regională (FEADR); Fondul European pentru Pescuit (FEP). Bugetul total al UE cu alocare financiară în perioada 2007-2013 pentru fondurile structurale de coeziune pentru statele membre, se ridică la suma de 307 miliarde euro. Alocarea financiară pentru România în aceeași perioadă de programare se compune din: 17 miliarde euro pentru fonduri structurale și de coeziune, 13 miliarde de euro pentru politica agricolă comună (PAC) și pentru dezvoltare rurală. În cadrul celor 3 obiective, asistența oferită prin intermediul Fondurilor va ține cont pe de o parte de caracteristicile economice și sociale specifice, iar pe de altă parte de caracteristicile teritoriale specifice.Fondurile vor contribui la îndeplinirea celor 3 obiective, în conformitate cu regulile specifice care le guvernează, astfel:

– Obiectivul „Convergență” (FEDR, FSE și FC);

– Obiectivul „Competitivitate regională și ocupare” (FEDR și FSE);

– Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” (FEDR).

Fondul European de Dezvoltare Regională ( FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională este fondul Structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv, infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală si întreprinderi mici si mijlocii.

Fondul European de Dezvoltare Regională a fost înființat în 1975 și urmărește reducerea decalajelor între regiunile UE. În cazul acestui fond, intervențiile trebuie să se concentreze asupra (Regulamentul Consiliului 1783/1999):

• investițiilor productive pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă viabile;

• investițiilor în infrastructură, care să contribuie la revitalizarea, diversificarea, îmbunătățirea accesului unor zone economice în declin, zone urbane afectate de șomaj, zone rurale și dependente de pescuit;

• inițiativelor de dezvoltare locală și sprijinirea IMM-urilor;

• investițiilor în educație și sănătate (numai pentru regiunile aflate sub O(1)).

Domeniile vizate sunt: stimularea afacerilor, cercetarea și dezvoltarea tehnologică, societatea informațională, protecția mediului, egalitatea de șanse, cooperarea transfrontalieră etc.

FEDR contribuie la finanțarea:

– Investițiilor productive în vederea creării și asgurării de locuri de muncă durabile, în principal prin investiții directe, mai ales în întreprinderi mici și mijlocii;

– Investițiilor în infrastructură;

– Dezvoltării potențialului intern al regiunilor prin măsuri care să susțină dezvoltarea regională și locală. Aceste măsuri includ sprijin și servicii acordate firmelor, în principal IMM-urilor, crearea și dezvoltarea de instrumente financiare precum fondurile de împrumut și garantare, fondurile de dezvoltare locală, crearea de rețele, cooperarea și schimbul de experiență între regiuni, orașe și între actorii economici și sociali;

– Asistenței tehnice necesare implementării instrumentelor structurale.

Prioritățile finanțate de către Fondul European pentru Dezvoltare Regională în cadrul fiecăruia din cele 3 obiective ale politicii de coeziune sunt :

Obiectivul Convergență:

– cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare și antreprenoriat, îmbunătățirea colaborărilor dintre firme, instituțiile de educație terțiară, institutele și centrele de cercetare, crearea de rețele pentru afaceri, parteneriatele public-private, promovarea antreprenoriatului;

– societatea informațională, servicii pentru IMM-uri, privind adoptarea ITC;

– inițiative de dezvoltare locală și sprijin pentru structurile care oferă servicii de ocupare;

– protecția mediului, prevenirea, controlul și lupta împotriva deșertificării, prevenirea și controlul integrat al poluării, combaterea efectelor schimbărilor climaterice, promovarea biodiversității și protecției mediului natural, sprijin pentru IMM-uri privind promovarea mijloacelor durabile de producție;

– prevenirea riscurilor;

– sprijinirea turismului, protecția patrimoniului natural în contextul dezvoltării socio-economice, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor din turism;

– investiții în cultură, dezvoltarea infrastructurii culturale, sprijin pentru îmbunătățirea serviciilor culturale prin crearea de valoare adăugată;

– investiții în transport, îmbunătățirea rețelelor trans-Europene, strategii integrate;

– investiții în domeniul energetic, îmbunătățirea eficienței energetice și dezvoltarea de energii regenerabile;

– investiții în educație, inclusiv pregătirea vocațională;

– investiții în domeniul sănătății și al infrastructurii sociale.

Obiectivul Competitivitate Regională și Ocupare:

– inovare și dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere;

– protecția mediului și prevenirea riscurilor;

– acces la servicii de transport și telecomunicații.

Obiectivul Cooperare teritorială europeană:

– dezvoltarea de activități economice, sociale și de mediu la nivel transfrontalier;

– stabilirea și dezvoltarea de colaborări transnaționale, inclusiv cooperări bilaterale între regiuni maritime;

1.3. Fondul Social European (FSE)

Fondul Social European este fondul Structural destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forței de muncă si de dezvoltare a resurselor umane.

Fondul Social European a fost creat în 1958 și a reprezentat principalul instrument al Politicii sociale comunitare. Susține trei categorii mari de intervenții: formarea profesională, reconversia profesională și crearea de noi locuri de muncă. Principalele măsuri care pot fi finanțate sunt (Regulamentul Consiliului 1784/1999):

• reintegrarea profesională a șomerilor;

• reintegrarea profesională a persoanelor excluse de pe piața muncii;

• promovarea egalității de șanse;

• acțiuni specifice privind îmbunătățirea accesului femeilor pe piața muncii,

• îmbunătățirea sistemelor de educație și formare;

• concentrarea potențialului uman în domeniile cercetării și dezvoltare.

Spre deosebire de fondurile structurale, sprijinul financiar acordat prin intermediul FC se susține prin proiecte (nu programe, ca în cazul FS). Proiectele vor primi finanțare în proporție de 80-85% din totalul costurilor eligibile. Proiectele sunt selectate și implementate de către statele membre beneficiare, care sunt, în același timp, responsabile de managementul și monitorizarea lor financiară. Reprezintă un instrument aparte, care trimite, prin circumstanțele în care a fost înființat, la obiectivul primordial al PCES, respectiv cel de promovare a progresul economic și social și de eliminare a decalajelor dintre standardele de viață existente între diferitele regiuni și state membre ale UE. Fondul Social European (FSE) contribuie la atingerea priorităților comunitare privind întărirea coeziunii economice și sociale, prin îmbunătățirea ocupării și crearea de locuri de muncă. Acest lucru va fi realizat prin sprijinirea politicilor statelor membre pentru atingerea unei ocupări depline și prin creșterea calității și a productivității muncii, promovarea incluziunii sociale, inclusiv a accesului persoanelor dezavantajate pe piața muncii și reducerea disparităților de ocupare la nivel național, regional și local. Acțiunile sprijinite de către FSE trebuie să fie conforme cu măsurile luate de statele membre pe baza liniilor directoare din cadrul Strategiei Europene pentru Ocupare, a Liniilor Directoare Integrate pentru Creștere și Ocupare și a recomandărilor asociate acestora. Pentru atingerea priorităților comunitare relevante domeniului său de interes, FSE are în vedere prioritățile și obiectivele relevante în domeniile: educație și formare profesională, creșterea participării persoanelor inactive din punct de vedere economic pe piața muncii, combaterea excluziunii sociale, promovarea egalității între femei și bărbați și a non-discriminării. În contextul Obiectivelor „Convergență” și „Competitivitate Regională și Ocupare”, FSE poate sprijini acțiuni pentru următoarele priorități:

Creșterea adaptabilității muncitorilor, firmelor și a antreprenorilor pentru îmbunătățirea capacității de anticipare a schimbărilor economice și pe piața muncii prin:

Stimularea învățării pe tot parcursul vieții și a investiției în resursele umane, a uceniciei;

Dezvoltarea calificărilor și a competențelor;

Diseminarea TIC, E-learning și a competențelor manageriale;

Promovarea antreprenoriatului și a inovării;

Demararea de afaceri;

Diseminarea unor forme inovative și productive de organizare a muncii, incluzând securitatea la locul de muncă;

Identificarea nevoilor viitoare de pregătire, mai ales în contextul restructurărilor economice.

Îmbunătățirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate și combaterea oricărei forme de discriminare, prin:

Rute de reintegrare pe piața muncii a persoanelor excluse social: cele cu nivel scăzut de educație, minorități, persoane cu diferite dizabilități, acces la educație și formare cu caracter vocațional;

Acceptarea diversității la locul de muncă prin ridicarea nivelului de conștientizare și implicare a comunităților locale, promovarea inițiativelor locale de angajare;

Îmbunătățirea capitalului uman prin:

Proiectarea și introducerea reformelor în sistemul educațional și de formare profesională, îmbunătățirea relevanței educației și formării inițiale și vocaționale, ridicarea nivelului de pregătire a personalului;

Activități în rețea între instituții de învățământ superior, centre de cercetare și dezvoltare tehnologică și întreprinderi;

Promovarea parteneriatelor și inițiativelor prin includerea partenerilor relevanți: parteneri sociali, ONG-uri, la nivel național, regional, local și transnațional.

Îmbunătățirea accesului la piața muncii și integrarea pe piața muncii a celor care caută un loc de muncă sau a celor inactivi, prevenirea șomajului pe termen lung și a șomajului în rândul tinerilor, prelungirea vieții active prin:

Modernizarea și dezvoltarea instituțiilor de pe piața muncii (serviciile publice de ocupare);

Planuri de acțiune individualizate, inclusiv ajutor personalizat;

Măsuri flexibile de menținere pe piața muncii a lucrătorilor în vârstă;

Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie, în sensul oferirii de servicii specifice (grădinițe, spre exemplu);

Acțiuni specifice pentru îmbunătățirea accesului femeilor pe piața muncii;

Îmbunătățirea participării imigranților pe piața muncii, în vederea integrării sociale mai rapide; facilitarea mobilității geografice și ocupaționale a muncitorilor;

În cadrul Obiectivului „Convergență” se mai pot identifica următoarele priorități pentru FSE:

creșterea și îmbunătățirea investițiilor în capital uman prin:

implementarea reformelor în sectorul educațional și de formare profesională, cu accent pe nevoile generate pe o societate bazată pe cunoaștere și de învățarea pe tot parcursul vietii.

mărirea gradului de participare educațională;

dezvoltarea potențialului capitalului uman în cercetare și inovare, în primul rând prin studii postuniversitare și pregătirea cercetătorilor;

întărirea capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice, a serviciilor publice naționale, regionale și locale, inclusiv a partenerilor sociali și a ONG-urilor, promovând:

mecanisme de îmbunătățire a politicilor, monitorizare și evaluare, sprijinire a acțiunilor interdepartamentale, dialog între instituții publice și private;

mărirea capacității de a promova politicile și programele în domeniile relevante, inclusiv în ceea ce privește întărirea legislației (prin pregătirea continuă a managerilor și a angajaților, sprijinire a serviciilor cheie, inspectorate, parteneri din domeniul socio-economic, ONG-uri relevante, organizații profesionale reprezentative).

FSE va susține, de asemenea, acțiuni transnaționale și interregionale, în special pentru realizarea de schimburi de informații, experiențe și bune practici și pentru dezvoltarea unor abordări complementare și coordonate sau a unor acțiuni comun

1.4. Fondul de Coeziune (FC)

Fondul de Coeziune este instrumentul financiar care sprijină investiții în domeniul infrastructurii de transport si mediu.

Fondul de Coeziune a fost creat cu scopul de a întări coeziunea economică și socială a UE în vederea promovării dezvoltării durabile. Asistența acordată prin intermediul Fondului de Coeziune vizează domeniul rețelelor de transport trans-europene și pe cel al infrastructurii de mediu, aigurând un echilibru în conformitate cu nevoile specifice pentru investiții și infrastructură ale statelor membre. În domeniul infrastructurii de mediu este acordată prioritate surselor de apă potabilă, tratamentul apelor reziduale și managementul deșeurilor solide. Reîmpăduririle, protecția și controlul eroziunii sunt de asemenea elegibile pentru finanțare. Fondul de coeziune finanțează priorități numai din cadrul Obiectivului „Convergență”, în statele membre al căror PIB/locuitor este mai mic de 90% din media UE, Având în vedere riscul apariției de confuzii cu privire la includerea sau nu a finanțărilor pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit în categoria finanțărilor structurale, mai ales datorită faptului că în exercițiul 2000-2006 ele au funcționat ca instrumente structurale, facem următoarea precizare: Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit nu sunt fonduri structurale, dar ele contribuie alături de FEDR, FSE și FC și de alte surse la finanțarea Planului Național de Dezvoltare 2007-2013.

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul financiar prin care, la nivelul statelor membre ale UE, se va asigura implementarea măsurilor privind dezvoltarea rurală durabilă.

Acțiunile care vor fi finanțate prin FEADR sunt:

investiții în holdinguri agricole;

sprijin pentru tinerii fermieri;

instruire profesională;

sprijin pentru scheme de pensionare anticipată;

alocații compensatorii pentru zone dezavanajate;

măsuri de agro-mediu;

procesarea și marketingul produselor agricole;

dezvoltarea pădurilor:

măsuri pentru adaptarea și dezvoltarea zonelor rurale.

Sprijinul european destinat agriculturii României în primii 7 ani de la aderarea la Uniunea Europeană va fi de circa 7,2 miliarde Euro. Acești bani vor fi cheltuiți în conformitate cu Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) aferent perioadei 2007-2013.

Politica Comună de Pescuit gestionează activitatea de pescuit și acvacultură în UE, cu exploatarea resurselor acvatice în condiții ce asigură dezvoltarea durabilă în domeniile economic, mediu și social. Fondul European pentru Pescuit (FEP) este propus de către Comisia Europeană drept un instrument nou de programare pentru pescuit, în cadrul perspectivei financiare a Uniunii Europene 2007-2013. pentru a asigura realizarea Politicii Comune de Pescuit, FEP poate acorda un sprijin financiar pentru atingerea obiectivelor economice, de mediu și sociale, în vederea:

– asigurării perenității activității de pescuit și de exploatare durabile a resurselor halieutice (de pescuit);

-reducerea presiunii stocurilor echilibrând capacitatea flotei comunitare în raport cu resursele marine disponibile;

– întăririi dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul de pescuit și dezvoltării structurilor de exploatare a resurselor mult mai competitive;

– favorizării conservării și protecției mediului și a resurselor marine;

– încurajarea dezvoltării durabile în zonele de coastă, maritime și lacustre unde se desfășoară activități de pescuit li acvacultură și ameliorării condițiilor de muncă în aceste zone;

– valorificării resurselor umane și promovării egalității între bărbați și femei, care își desfășoară activitatea în sectorul de pescuit.

Valoarea indicată de FER pentru perioada 2007-2013 este de 3,8 miliarde Euro.

3.3 Programare 2007-2013 versus 2014-2020

Instrumentele financiare reprezintă un mod eficient – din punctul de vedere al utilizării resurselor – de mobilizare a resurselor din cadrul politicii de coeziune în vederea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020. Țintite către proiecte cu potențială viabilitate economică, instrumentele financiare oferă sprijin investițiilor prin împrumuturi, garanții, investiții de capital și alte mecanisme purtătoare de risc, care pot fi combinate cu asistență tehnică, subvenții la dobândă sau contribuții la comisioanele de garantare în cadrul aceleiași operațiuni. Pe lângă avantajele evidente pe termen lung ale reciclării fondurilor, instrumentele financiare contribuie la mobilizarea unor co-investiții publice sau private suplimentare în vederea soluționării deficiențelor de piață, în conformitate cu prioritățile strategiei Europa 2020 și ale politicii de coeziune. Structurile de punere în aplicare a acestora implică un plus de expertiză și know-how, care contribuie la creșterea eficienței și eficacității alocării de resurse publice. Mai mult, aceste instrumente furnizează o gamă variată de stimulente pentru îmbunătățirea performanței, inclusiv o mai mare disciplină financiară la nivelul proiectelor care beneficiază de sprijin. Instrumentele financiare sunt utilizate în scopul realizării de investiții în cadrul fondurilor structurale începând cu perioada de programare 1994-1999. Relativa importanță a acestora a crescut în cursul perioadei de programare 2007-2013 și, în prezent, acestea reprezintă în jur de 5% din totalul resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În lumina situației economice actuale și a resurselor publice tot mai limitate, este de așteptat ca rolul instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune să fie tot mai mare în perioada de programare 2014-2020.

Întrebare care se impune este următoarea: Ce s-a schimbat față de perioada 2007-2013?

În comparație cu perioada de programare 2007-2013, normele adoptate pentru instrumentele financiare aferente perioadei 2014-2020 propun lărgirea sferei instrumentelor financiare astfel că instrumentele financiare ar trebui să fie elaborate pe baza unei evaluări ex ante, o nouă gamă de opțiuni de punere în aplicare, în cadrul cărora contribuțiile PO la instrumentele financiare vor fi rezervate pentru investiții în regiuni și în acțiuni care intră sub incidența PO din care au provenit resursele. Deasemenea, perioada 2014-2020 vine cu modalități de cofinanțare mai flexibile și stimulente financiare suplimentare, cu norme clare de gestiune financiară, raportarea simplificată privind evoluția punerii în aplicare. Mai mult, perioada 2014-2020 prevăd ca statele membre și autoritățile de gestionare să beneficieze de o mai mare flexibilitate în elaborarea programelor, atât de a alege între realizarea de investiții cu ajutorul subvențiilor sau al instrumentelor financiare, cât și de a selecta cel mai potrivit instrument financiar. De asemenea, acestea oferă mai multă claritate și certitudine cadrului juridic și de politică al instrumentelor financiare. Dintr-o perspectivă bugetară, consolidarea instrumentelor financiare, ca fiind catalizatori de resurse publice și private, va ajuta statele membre și regiunile să atingă nivelurile de investiții strategice necesare punerii în aplicare a strategiei Europa 2020.

CAPITOLUL II :Principiile asistenței prin finanțări structurale

2.1. Principiile asistenței prin finanțări structurale

Implementarea și gestionare fondurilor structurale au la bază următoarele principii:

a) Complementaritate, consistență și conformitate

Fondurile alocate se vor constitui în asistență financiară complementară măsurilor naționale, regionale și locale, integrând la nivelul acestora prioritățile comunitare. Autoritățile naționale și cele comunitare vor avea în vedere ca asistența oferită prin intermediul instrumentelor structurale să fie consistentă și conformă cu activitățile, politicile și prioritățile comunitare.

b) Programare

Urmărirea obiectivelor de finanțare se face într-un cadru multianual de programare care include stabilirea priorităților, a procesului de management, de adoptare a deciziilor de finanțare.

c ) Parteneriat

Asistența oferită prin intermediul fondurilor structurale se bazează pe ideea de parteneriat la două niveluri – pe de o parte, între Comisia Europeană și statele membre și, pe de altă parte, la nivelul fiecărui stat membru, respectiv între:

a.) autoritățile publice competente la nivel regional și local;

b.) partenerii economici și sociali;

c.) orice alt organism reprezentând societatea civilă, partenerii în domeniul protecției mediului înconjurător, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile pentru promovarea egalității de șanse.

1.Subsidiaritate și intervenție proporțională

Implementarea programelor operaționale intră în responsabilitatea statelor membre, în concordanță cu sistemul instituțional specific fiecăruia dintre ele. Principiul subsidiarității urmărește evitarea situațiilor în care delegarea cu orice preț a prerogativelor către entități supranaționale comunitare poate să genereze efecte contraproductive în comparație cu situația în care prerogativele respective rămân în portofoliul guvernelor statelor membre.

2.Adiționalitate

Contribuția oferită prin intermediul fondurilor structurale nu va înlocui cheltuielile publice sau echivalent structurale efectuate de statele membre. Nivelul de adiționalitate se determină în funcție de condițiile macroeconomice în care se face finanțarea, ținând cont de situațiile specifice, precum privatizarea sau un nivel excepțional al cheltuielilor publice sau echivalent structurale din statele membre.

2.2. Reguli generale de management al instrumentelor structurale

Regulamentul general privind instrumentele structurale formulează principalele componente și caracteristici pentru gestionarea instrumentelor structurale.

Cadrul Național Strategic de Referință (CNSR)

Statele membre trebuie să prezinte Comisiei un Cadru Național Strategic de Referință (CNSR), care să asigure că ajutorul structural comunitar este în concordanță cu orientările strategice comunitare și să identifice legătura dintre prioritățile comunitare, pe de o parte, și prioritățile naționale și regionale, pe de altă parte, în vederea promovării dezvoltării durabile.

Fiecare cadru național strategic de referință trebuie să conțină o descriere sumară a strategiei statelor membre (secțiunea strategică) și mecanismul de implementare (secțiunea operațională).

Secțiunea strategică a CNSR trebuie să specifice:

-Prioritățile tematice și teritoriale, incluzând regenerarea urbană și diversificarea economiei rurale și a zonelor dependente de pescuit;

– Doar pentru obiectivul „Convergență”, acțiunile prevăzute pentru întărirea eficienței administrative a statelor membre, incluzând managementul fondurilor și evaluarea planurilor;

– Numai pentru obiectivul „Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă”, lista regiunilor alese pentru competitivitate regională.

Secțiunea operațională trebuie să conțină:

– Lista programelor operaționale și alocarea anuală indicativă din fiecare fond pentru fiecare program, asigurându-se un echilibru între acțiunile tematice și regionale;

– Mecanismul pentru asigurarea coordonării între programele opreraționale și fonduri;

– Contribuția altor instrumente financiare și coordonarea acestora cu fondurile.

2.3.Programele operaționale

În fiecare stat membru, Fondurile structurale și de coeziune se alocă în funcție de numărul programelor concepute de statul respectiv, adică Programele Operaționale.

Programele operaționale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorități sectoriale și/sau regionale din Planul Național de Dezvoltare care sunt aprobate spre finanțare prin Cadrul de Sprijin Comunitar. Fiecare program operațional trebuie să acopere perioada 2007-2013, va cuprinde scopurile și prioritățile din CNSR și va acoperi numai unul din cele trei obiective ale politicii ce coeziune.

Alocarea indicativă a fondurilor UE pe Prioritățile tematice ale CSNR:

1. Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde UE ~ 60%

2. Îmbunătățirea competitivității pe termen lung a economiei românești ~15 %

3. Dezvoltarea și folosirea mai eficientă a capitalului uman din România ~20 %

4. Consolidarea unei capacități Administrative Eficiente ~ 5 %

Programul operațional trebuie să primească finanțare dintr-un singur fond. FEDR și FSE pot finanța măsuri specifice celuilalt fond, în cuantum de până la 10%din suma alocată fiecărei priorități a programului operațional (clauza de flexibilitate).

Programele operaționale care sprijină Obiectivul „Convergență” trebuie proiectate la nivel geografic corespunzător, cel puțin la nivelul regional NUTS II.

NUTS II este acronimul pentru Nomenclature of Teritorial Units for Statistics (Nomenclatorul Unităților Teritoriale pentru Statistică).

În România se face următoarea corespondență de structuri NUTS:

Nivel NUTS I (macro-regiuni, nu se folosește în prezent, dar poate fi asimilat cu întreg teritoriul României);

Nivel NUTS II (8 regiuni de dezvoltare, cu o populație medie de 2,8 milioane locuitori);

Nivel NUTS III (42 de județe, care reflectă structura administrativ-teritorială a României;

Nivel NUTS IV (nu se folosește, deoarece nu s-au identificat asocieri de unități teritoriale);

Nivel NUTS V ( 265 municipii și orașe, 2.686 comune, cu 13.092 sate, care reflectă structura administrativ-teritorială a României).

Fiecare program operațional pentru Obiectivul „Convergență” trebuie să conțină:

o analiză a situației în termeni de puncte tari și puncte slabe (analiza SWOT) și strategia aleasă ca răspuns;

o justificare a priorităților alese;

informații despre priorități și obiectivele specifice ale acestora;

repartizarea domeniilor de intervenție pe categorii conform regulilor de implementare;

planul de finanțare compus din două tabele: un tabel conținând pentru fiecare an, suma totală prevăzută să fie alocată din fiecare fond și, respectiv, un tabel care să specifice pentru toată perioada programată și pe fiecare prioritate, suma totală a contribuției financiare comunitare și a contribuției naționale și rata de participare a fondurilor;

informații privind complementaritatea acțiunilor finanțate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit;

clauzele pentru implementarea programului operațional;

desemnarea organismului are atestă conformitatea sistemului de gestiune și control;

lista indicativă a proiectelor majore, inclusiv o planificare anuală.

Pentru fiecare program operațional, statul membru va desemna:

– O Autoritate de Management care poate fi: o autoritate publică sau privată, un organism național, regional sau local desemnat de statul memru sau de statul membru însuși atunci când acesta are sarcina de a gestiona un program operațional:

– O Autoritate de Certificare și Plată care poate fi: un organism sau o autoritate locală, regională sau națională desemnată de statul membru pentru a certifica devizele de cheltuieli și aplicațiile pentru plăți înainte de a fi trimise la Comisie;

– O Autoritate de Audit care poate fi: un organism operațional independent de autoritatea de management și de autoritatea de certificare desemnat de statul memru pentru fiecare program operațional și responsabil pentru verificarea funcționării sistemelor de management și control.

Alături de autoritățile menționate statul membru va desemna un organism competent pentru primirea plăților făcute de Comisie și unul sau mai multe organisme responsabile cu plata către beneficiari.

Autoritatea de Management va fi responsabilă pentru gestiunea, implementarea programelor operaționale într-un mod eficient, eficace și corect și mai ales pentru:

măsurile luate astfel încât operațiunile alese pentru finanțare să fie în concordanță cu criterii aplicabile programului operaționa, cu cele naționale și cu regulile comunității pentru întreaga perioadă de implementare;

verificarea furnizării produselor și serviciilor finanțate și a modalității de realizare a cheltuielii declarate;

asigurarea existenței unui sistem pentru înregistrarea și stocarea într-o formă computerizată a înregistrărilor contabile pentru fiecare operațiune din programul operațional;

realizarea evaluării programelor în limitele de timp prevăzute și în concordanță cu standardele agreate de Comisie și de statul membru;

asigurarea primirii de către autoritățile de certificare și plată a tuturor informațiilor necesare referitoare la preceduri și misiunile de audit;

constituirea comitetului de monitorizare și furnizarea tuturor documentelor necesare pentru a permite monitorizarea corectă a implementării programului operațional;

elaborarea, și după aprobarea de către Comitetul de Monitorizare, transmiterea către Comisie a raportului anual și final asupra implementării;

furnizarea către Comisie a informației necesare pentru evaluarea proiectelor majore.

Autoritatea de certificare și plată desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă în special pentru:

a. realizarea și prezentarea către Comisie a devizelor certificate de cheltuieli, precum și a cererilor de plată în format electronic;

b. certificarea corectitudinii devizelor de cheltuieli și asigurarea că toate cheltuielile declarate corespund cu reglementările naționale și comunitare și au fost realizare cu respectarea operațiunilor pentru finanțare, în concordanță cu criteriile aplicate programelor și în conformitate cu reglementările naționale și comunitare;

c. luarea tuturor măsurilor pentru a primi informații adecvate de la Autoritatea de Management asupra procedurilor și auditului realizate în legătură cu cheltuielile incluse în declarația de cheltuieli;

d. menținerea înregistrărilor contabile în format electronic pentru toate cheltuielile prezentate Comisiei;

e. asigurarea recuperării fondurilor comunitare ce au fost plătite necorespunzător ca urmare a neregulilor identificate, ținând o contabilitate a cheltuielilor recuperate și a celor rambursate.

Autoritatea de Audit desemnată pentru un program operațional va fi responsabilă pentru:

a. realizarea măsurilor de audit în concordanță cu standardele operaționale pentru verificarea operațiunilor efective de management și a sistemului de control al programului operațional;

b. realizarea auditului pe baza unui eșantion corespunzător pentru verificarea cheltuielor declarate;

c. prezentarea către Comisie în 6 luni de a aprobarea programului operațional a unei strategii de audit, instituțiile care vor realiza auditul, metodologia lucrărilor, metoda de audit utilizată și planul de audit;

d. acolo unde sisteme comune se aplică pentru mai mult de un rpogram operațional va fi prezentată o singură strategie de audit combinată;

e. până la 30 iunie a fiecărui an (din 2008 până în 2016):

– stabilirea unui raport anual de control conținând concluziile misiunilor de audit realizate în concordanță cu strategia de audit din anul trecut și raportarea oricăror neajunsuri găsite în sistemele de management și control ale programelor. Informațiile referitoare la anii 2014 și 2015 vor fi incluse în raportul final pentru a însoți declarația de validitate;

– emiterea unei opinii asupra controalelor efectuate pentru a verifica corectitudinea declarației cheltuielilor prezentate Comisie pe parcursul acelui an, precum și asupra regularității tranzacțiilor în curs;

f. emiterea unei declarații la încheierea programului operațional prin care se confirmă validitatea cererii de plată a ultimei tranșe și regularizarea tranzacțiilor acoperite de declarația finală, ce va fi sprijinită de un raport de control final.

Monitorizarea – Statul membru va înființa un comitet de monitorizare pentru fiecare program operațional, în termen de 3 luni de la aprobarea acestuia, în acord cu Autoritatea de Management. Comitetul de monitorizare adoptă propriile regulamente și proceduri în acord cu Autoritatea de Management.

Comitetul de Monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru sau al Autorității de Management. Componența sa va fi decisă de Statul membru și va include autoritățile naționale, regionale sau locale, partenerii economici și sociali reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și Autoritatea de Management. Un reprezentant al Comisiei Europene participă la lucrările Comitetului de Monitorizare cu rol consultativ. Un reprezentant al BEI și al FEI pot participa având calitatea de consultant pentru acele programe operaționale la care sunt implicate instituțiile respective.

Comitetul de Monitorizare se va asigura de calitatea și eficiența programului operațional prin următoarele:

a. examinează și aprobă criteriile de selectare a operațiunilor finanțate în termen de 4 luni de la aprobarea programului operațional;

b. urmărește periodic progresul făcut pentru atingerea obiectivelor programului pe baza documentelor transmise de Autoritatea de Management;

c. examinează rezultatele implementării;

d. examinează și aprobă raportul anual și final asupra implementării înainte ca acestea să fie transmise Comisiei;

e. este informat asupra raportului anual de control și asupra oricăror observații făcute de Comisie după examinarea raportului;

f. poate fi informat asupra raportului anual;

g. poate propune Autorității de Management orice revizuiri ale programului operațional de pot face posibilă atingerea obiectivelor sau îmbunătățirea managementului;

h. examinează și aprobă orice propunere de modificare a conținutului deciziei Comisiei referitoare la contribuția din fonduri.

Autoritatea de Management și Comitetul de Monitorizare asigură calitatea implementării programului operațional, realizează monitorizarea prin urmărirea indicatorilor financiari, a indicatorilor de implementare, a rezultatelor și a impactului programului operațional.

Comisia, în parteneriat cu statele membre, va examina indicatorii necesari pentru monitorizarea și evaluarea programului operațional.

Până la data de 30 iunie, în fiecare an, începând cu 2008, Autoritatea de Management va trimite Comisiei un raport anual asupra implementării programului operațional. Raportul final asupra implementării programului operațional va fi trimis până la 30 iunie 2016.

Pentru fondurile analizate (FEDR, FSE, FC) autoritatea de plată este desemnată și funcționează în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

Regulile principale de finanțate sunt:

cofinanțarea de la bugetul național, minumum 20% pentru FEDR și FSE și de minim 15 % pentru FC;

plata în avans de 7% după aprobarea programului;

rambursarea plăților făcute de beneficiar pe baza cheltuielilor certificate în limita a 95% din valoarea programului;

până la sfârșitul programului de 5%;

reținerea unui program de performanță de 4% din valoarea proiectului;

încadrarea strictă în plățile anuale prevăzute;

respectarea regulii N+2, N+3 și dezangajarea automată a fondurilor neutilizate în timp de 2 sau 3 ani de la data angajării.

2.4. Managementul programelor operaționale

Toate programele operaționale vor avea aceeași structură de management14, după cum urmează:

Autoritatea de Management- Pentru fiecare PO este desemnată câte o autoritate de management care are responsabilități în implementarea în întregime a programului operațional. Printre cele mai importante responsabilități menționăm:

-asigurarea că proiectele sunt selectate conform criteriilor stabilite pentru Program și că furnizează produsele și serviciile prevăzute;

-verificarea eligibilității/conformității, după caz, a cheltuielilor co-finanțate de program cu regulile naționale și cu cele ale Comunității Europene și națioale prin monitorizarea regulată și printr-un sistem de verificare la fața locului;

– raportarea progreselor realizate în cadrul programului și asigurarea concordanței cu cerințele de informare și publicitate ale instrumentelor structurale ale UE.

Organismele intermediare- Autoritatea de Management poate delega anumite responsabilități uneia sau mai multor Organisme Intermediare, aria acestor responsabilități variind de la un program la altul. În general, acestea vor acoperi implementarea curentă și relația cu beneficiarii. Responsabilitățile Organismelor intermediare vor acoperi în cea mai mare parte aspecte precum: evaluarea și monitorizarea proiectelor individuale.

Beneficiari – Aceștia sunt entități care aplică în vederea obținerii finanțării și implementează proiecte individuale sau scheme de granturi co-finanțate de programul operațional (PO). Beneficiarii contractează lucrări sau servicii pentru implementarea proiectelor lor. În anumite cazuri, beneficiarii vor administra scheme de granturi prin care organizațiile mai mici sau IMM-urile vor aplica pentru a obține finanțare re europeană. Acești beneficiari pot fi: organizațiile guvernamentale, non-guvernamentale (ONG-uri), parteneri din sectorul privat, în funcție de specificitatea măsurilor programului respectiv

Parteneriat și transparență- Implementarea fiecărui PO este supravegheată de un Comitet de Monitorizare, în care sunt reprezentate toate grupurile de interes relevante. Această abordare de parteneriat este de natură să garanteze transparența procesului de implementare, sporind totodată, șansele de succes total al investițiilor sprijinite de fiecare PO. Componența Comitetului de Monitorizare va varia de la un program la altul, dar va cuprinde, în mod obișnuit, următoarele categorii de organizații: ministerele/agențiile guvernamentale din România; -autoritățile de la nivel regional/local;

-furnizorii de infrastructură;

-mediile de afaceri;

-instituțiile de învățământ superior;

-instituțiile de învățământ profesional;

-ONG-uri active în domeniul mediului;

-ONG-uri pentru egalitatea de șanse;

-patronate;

-sindicate;

-alte organizații specifice sectorului (după caz).

De asemenea, Comitetul de Monitorizare este responsabil pentru aprobarea criteriilor și metodologiei pentru selectarea proiectelor, revizuirea progreselor

realizate în cadrul PO și pentru propunerea și aprobarea oricăror modificări la Program și la sistemul de management al acestuia.

2.5. Procesul de programare al Fondurilor Structurale

În ceea ce privește procesul de programare2 al fondurilor structurale, menționăm că la începutul fiecărei perioade de programare (cadru financiar multianual pe o perioadă de 7 ani), UE decide asupra bugetului dedicat fondurilor, definind totodată regulile de bază care se vor aplica în utilizarea lor.

Acest buget este împărțit pe state membre și obiective de intervenție, iar zonele care pot beneficia de finanțare prin intermediul acestor fonduri sunt definite de CmE în acord cu statul membru implicat.

Ca urmare a acestor decizii ale UE, fiecare stat membru – cu implicarea actorilor economici și sociali relevanți – stabilește propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Național de Dezvoltare (PND), care va cuprinde:

a) analiza situației economice și sociale, inclusiv analiză de tip SWOT Strenghts (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities, Threats (riscuri);

b) prioritățile de dezvoltare pe perioada de programare;

c) strategia pentru realizarea priorităților stabilite;

d) programarea financiară multianuală;

e) prezentarea mecanismelor de implementare a PND;

f) descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND.

Statul membru și Comisia Europeană discută asupra conținutului PND și, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naționale și comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC). Ca urmare a negocierilor, Comisia Europeană adoptă CSC și programele sale operaționale regionale sau sectoriale.

Autoritățile regionale sau sectoriale trasează și aprobă detaliile operaționale ale acestor programe în documente numite „Programe Complement”, asupra cărora Comisia Europeană este informată, iar odată ce aceste programe sunt agreate, ele devin operaționale.

În ceea ce privește România, PND este documentul strategic pe baza căruia se negociază cu UE sprijinul financiar acordat țării noastre, plan ce se

bazează pe o analiză atentă a situației social-economice a țării, incluzând domeniile prioritare de investiții pe termen mediu.

Așadar, în această etapă de sprijin pentru România, în cadrul politicii de coeziune a UE, instrumentele structurale vor interveni prin programele operaționale multianuale care acoperă perioada 2007 – 2013.

Programele operaționale sunt documente strategice care reprezintă angajamentul comun al UE și al statului membru, în cazul nostru al României, în vederea soluționării aspectelor legate de dezvoltarea sectoarelor prioritare și dezvoltarea teritorială identificate în Planurile de Dezvoltare Națională și Regională.

Sprijinul financiar al UE este alocat prin Cadrul Național Strategic de Referință al României (CNSR) pentru instrumentele structurale. Fiecare Program Operațional (PO) trebuie să integreze în strategie, temele orizontale-cheie, care să reflecte și alte politici ale UE, în special pentru protecția mediului și promovarea egalității de șanse.

Elaborarea planurilor de dezvoltare națională și regională, precum și PO este realizată în România prin consultări și parteneriat care implică o gamă largă de actori din domeniul social-economic. Parteneriatul furnizează o expertiză de specialitate pentru a îmbunătăți procesul de programare și pentru a asigura relevanța programelor operaționale pentru diferitele părți implicate în dezvoltarea viitoare.

Mai trebuie subliniat faptul că în cadrul CNSR România sunt prevăzute 5 programe operaționale sectoriale (POS), împreună cu Programul Operațional Regional (POR).În timp ce POS vor funcționa, în principal, la nivel național, având drept scop primordial, să răspundă nevoilor de dezvoltare a României în sectoarele respective, POR se va concentra pe reducerea inegalităților dintre regiuni și din interiorul regiunilor din România.

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ

REABILITAREA TERMICĂ A BLOCURILOR DE LOCUINȚE DIN MUNICIPIUL BACĂU PRIN PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL 2007-2013

CEREREA DE FINANȚARE

Prin prezenta Cerere de finanțare se solicită co-finanțarea proiectelor propuse mai jos, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 – Axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere”, 1.2. „Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe”.

Ratele de co-finanțare ale autorității publice locale și asociațiilor de proprietari vor fi [se va selecta doar una din cele 3 opțiuni]:

30% contribuția autorității publice locale și 10% contribuția fecăreia din asociațiile de proprietari, în condițiile în care mai mult de 50% dintre familiile – proprietari din fiecare bloc au un venit mediu net lunar pe membru de familie sub 150 Euro;

20% contribuția autorității publice locale și 20% contribuția fecăreia din asociațiile de proprietari, în condițiile în care mai mult de 50% dintre familiile – proprietari din fiecare bloc au un venit mediu net lunar pe membru de familie sub 350 Euro;

10% contribuția autorității publice locale și 30% contribuția fecăreia din asociațiile de proprietari, în condițiile în care mai mult de 50% dintre familiile – proprietari din fiecare bloc au un venit mediu net lunar pe membru de familie sub 500 Euro.

Resursele materiale implicate în realizarea proiectului

Managementul cererii de finanțare

Proiectele din cadrul cererii de finanțare

Prezenta cerere de finanțare include următoarele proiecte individuale :

1. Bloc 53 – strada Milcov, nr. 53, sc A, B, C, D, Municipiul Bacau;

2. Bloc 55 – strada Milcov, nr. 55, sc A, B, Municipiul Bacau;

3. Bloc 57 – strada Milcov, nr. 57, sc A, B, Municipiul Bacau;

4. Bloc 71 – strada Milcov, nr. 71, sc A, B, C, Municipiul Bacau;

Localizarea proiectelor

Descrierea proiectelor

Obiectivele cererii de finanțare

Contextul proiectelor

Potențialii beneficiari ai proiectelor

Calendarul activităților cererii de finantare

Calendarul activităților cererii de finantare

Durata de implementare a activitatilor prevazute in cererea de finantare

Durata de implementare estimata a tuturor activitatilor prevazute in Cererea de Finantare este de 14 luni, respectiv luna 1/an 1 – luna 2/an 2.

Activitati care se vor derula in faza de implementare a proiectului

1. Realizarea procedurilor de achizitii servicii si lucrari se va realiza conform OUG 34/2006, actualizata 2012, privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, pentru toate achizițiile care se vor realiza în perioada de implementarea proiectului. Perioada de derulare a activitatii este de 6 luni, derulata in perioada luna 1/an 1 – luna 6/an 1 a perioadei de implementare a proiectului.

Prin coordonarea directă a Responsabilului cu achizitiile publice din echipa de proiect se vor organiza etapele procedurii conform OUG 34/2006, actualizata.

1.1 Organizarea procedurii de achizitii pentru servicii de supraveghere executie prin diriginti de santier, prin cumparare directa – activitate cu durata de 30 zile , derulata in luna 6/an 1, din perioada de implementare a proiectului

1.2 Organizarea procedurii de achizitii pentru executia lucrarilor de reabilitare termica – prin cerere de oferte, activitate cu durata de 6 luni ce va fi derulata intre luna 1/an 1 si luna 6/an 1 din perioada de implementare a proiectului.

1.3 Organizarea procedurii de achizitii pentru prestarea serviciilor de informare si publicitate – prin cumparare directa , activitate cu durata de 30 zile, derulata in luna 1/an 1, din perioada de implementare a proiectului .

1.4 Organizarea procedurii de achizitii pentru prestarea serviciului de Audit financiar – prin cumparare directa, activitate cu durata de 30 zile, derulata in luna 6/an 1, din perioada de implementare a proiectului.

2. Managementul intern al proectului – activitate cu durata de 14 luni derulata intre luna 1/an 1 si luna 2/an 2, din perioada de implementare a proiectului.

Managementul proiectului va fi realizat de echipa de proiect, numita prin Dispozitia Primarului, prezentata in capitolul 2.2 Managementul Cererii de Finantare.

3. Activitati de supraveghere a executiei prin diriginti de santier – activitate cu durata de 7 luni derulata intre luna 7/an 1 si luna 1/an 2 din perioada de implementare a proiectului.

În ceea ce privește supravegherea de catre dirigintii de santier autorizati, acesta va avea rolul de a verifica calitatea materialelor puse în lucrare, execuția corectă a lucrărilor de construcții, in conformitate cu proiectul tehnic de executie si prevederilor legale in vigoare. Dirigintii de santier vor avea atributii si vor fi răspunzători atât fată de angajator, cât și față de organele abilitate ale statului, pentru realizarea activitatii de dirigentie de santier conform reglementărilor tehnice în vigoare si prevederile contractului de servicii.

4. Executia lucrarilor de reabilitare termica – activitate cu durata de 7 luni derulata intre luna 7/an 1 si luna 1/an 2 din perioada de implementare a proiectului.

La programarea perioadei de executie a lucrarilor a fost luat in considerare sezonul rece, in care nu se pot executa lucrari la exteriorul blocurilor de locuinte.

5. Servicii de audit financiar – activitate cu durata de 1 luna, derulata in luna 2/an 2, din perioada de implementare a proiectului.

6. Servicii de informare si publicitate – activitate cu durata de 14 luni derulata intre luna 1/an 1 si luna 2/an 2 din perioada de implementare a proiectului. Activitatea de informare si publicitate se va desfasura conform planului detaliat in capitolul 3.7 Informare si Publicitate, al cererii de finantare.

7. Receptia lucrarilor – este prevazut a se efectua in luna 2/an 2.

8. Certificat de performanta energetica la finalizarea lucrarilor – activitate cu durata de o luna, derulata in luna 2/an 2.

Indicatori

Sustenabilitatea investitiilor

Informare și publicitate

Beneficiarul va asigura o vizibilitate potrivita si o promovare adecvata a obiectivelor si a rezultatelor obtinute prin implementarea proiectelor, in conformitate cu prevederile contractuale si instructiunile cuprinse in Manualul de Identitate vizuala al Programului Operational Regional.

Beneficiarul va descrie in cadrul rapoartelor de progres toate activitatile de informare si publicitate desfasurate, aferente fiecarui proiect, si va atasa la raport copii de pe articole de presa, fotografii ale locatiei fiecarui proiect, din care sa reiasa amplasarea panoului (in timpul executarii lucrarilor) si a placii comemorative (dupa finalizarea lucrarilor), fotografii ale evenimentelor organizate din care sa reiasa respectarea cerintelor de informare si publicitate, precum si copii de pe publicatii de informare/promovare.

In tabelul de mai jos sunt prevazute masurile si activitatile pe care UAT Municipiul Bacau le va intreprinde pentru a indeplini obligatiile contractuale pentru informare si publicitate.

ACHIZIȚIILE PUBLICE

Achiziții publice demarate/ efectuate până la depunerea cererii de finanțare

Achiziții publice preconizate după depunerea cererii de finanțare

Informații privind elaborarea documentației de avizare a lucrărilor de intervenții

Data lansării procedurii de achiziție pentru elaborarea documentației de avizare a lucrărilor de intervenții

___01.03.2011_______________

Data elaborării documentației de avizare a lucrărilor de intervenții

Bloc 53_____10/12/2012_________________

Bloc 55_____10/12/2012_________________

Bloc 57_____10/12/2012_________________

Bloc 71_____10/10/2012_________________

Data ultimei actualizări a documentației de avizare a lucrărilor de intervenții

Bloc 53_____10/12/2012_________________

Bloc 55_____10/12/2012_________________

Bloc 57_____10/12/2012_________________

Bloc 71_____10/10/2012_________________

FINANȚAREA PROIECTELOR

Bugetul CERERII DE FINANȚARE

Mai jos sunt prezentate cheltuielile neeligibile pentru fiecare proiect:

SURSE DE FINANȚARE

ANEXA nr. III

GRAFICUL DE DEPUNERE A CERERILOR DE RAMBURSARE

* Total coloana (2) va fi egala cu valoarea ASISTENTEI FINANCIARE NERAMBURSABILA SOLICITATA

CONCLUZII

Instrumentele Structurale reprezintă un important complement al politicilor naționale și, atât direct cât și printr-un efect de pârghie, contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum și la promovarea unui mediu durabil. Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puțin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică și socială în Uniunea Europeană.

Dacă pentru perioada 1994-1999 principiile de implementare a FS erau: concentrarea, parteneriatul, programarea (coerența internă), adiționalitatea (coerența externă), subsidiaritatea, pentru perioada următoare acestea au devenit: Principiul programării.

Pentru perioada 2007-2013, principiile au suferit o nouă modificare, păstrându-se totuși baza stabilită în 1999. Astfel, în Propunerea pentru o reglementare a Consiliului din luna aprilie 2006, principiile stabilite sunt: Principiul complementarității, consistenței,coordonării și conformității; Principiul programării; Principiul parteneriatului; Principiul intervenției la nivel teritorial;Principiul intervenției proporționale; Principiul managementului împărțit; Principiul adiționalității; Principiul egalității dintre sexe și nediscriminării.