Reabilitarea Orala a Aparatului Dentomaxilar Prin Protezarea cu Punte Dentara

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………3 PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL 1

Reabilitarea orală a aparatului dento maxilar prin protezarea cu punte dentară

1.1Generalități ……………………………………………………………………5

1.2 Cauzele leziunilor dentare……………………………………………………6

1.3Câmpul protetic………………………………………………………………..6

1.4 Factorii care influențeaza conceperea punților……………………………….6

1.5Clasificarea punților……………………………………………………………7

1.6 Componentele punților dentare ……………………………………………….8

1.7Clasificare edentațiilor…… ………………………………………………….10

1.8.Principiul biofuncțional, biomecanic si profilactic……………………………13

CAPITOLUL 2

2.1.Punți dentare fizionomice……………………………………………………17

2.2.Punți dentare mixte…………………………………………………………..20

CAPITOLUL 3

3.1Etapele clinico-tehnice de realizare a unei punți dentare fără suport metalic

3.1.1Amprentarea câampului protetic……………………………………………21

3.1.2Turnarea modelului de lucru………………………………………………..23

3.1.3Montarea în ocluzor……………………………………………………….. 26

3.1.4Pregătirea modelelor pentru realizarea punții dentare………………………26

3.2Etapele clinico tehnice de realizare a unei punți dentare mixte……………….36

3.2.1 Amprentarea câampului protetic …………………………………………..36

3.2.2 Turnarea modelului de lucru……………………………………………….38

3.2.3 Montarea în ocluzor………………………………………………………..41

1

3.2.4Pregătirea modelelor pentru realizarea punții dentare……………………….42

3.2.5Realizarea machetei de ceară………………………………………………..43

3.2.6Tijarea și ambalarea machetei……………………………………………….44

3.2.7Topirea și turnarea metalului………………………………………………..47

3.2.8Dezambalarea și prelucrarea scheletului metalic…………………………….48

3.2.9Realizarea componentei fizionomice………………………………………..51

Concluzii………………………………………………………………………….58

2

INTRODUCERE

Există date că încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupați de aspectul dinților și a cavitații bucale. Medicii bilonieni și asirieni considerau că bolile dinților și ale parodonțiului sunt provocate de către un vierme și recomandau nobililor folosirea scobitorilor din aur și argint pentru a-și menține igiena bucală.Ca și mijloace terapeutice erau folosite diferite uleiuri sau plante iar pentru menținerea integritații arcadei dentare se foloseau dinți din lemn ,fildeș, dinți de la animale sau ciopliți din diverse roci care erau legați si fixați de dinții restanți prin diverse ligături de sârma sau fibre de aur.

Iată că această preocupare a evoluat cu timpul până în prezent,când putem spune că medicina dentară a evoluat la fel de bine ca și celelalte ramuri ale medicinei.

In zilele noastre, datorită existenței aparaturilor performante ,a instrumentelor adecvate dar și a unei foarte bune colaborari între medicul stomatolog și tehnician dentar ne este permisă restaurarea aparatului dento maxilar prin intermediul lucrărilor protetice.

Lucrările protetice în funcție de numărul si topografia dinților pot fi fixe sau mobilizabile.

Protezele dentare fixe sunt fixate pe infrastructura dentară prin fricțiune și prin cimentare și pot fi unidentare adică refac morfologia unui singur element dentar și pluridentare care refac morfologia mai multor elemente dentare și anume 1 pana la 4 dinti absenți .

Proteze dentare mobilizabile pot fi parțiale sau totale.Cele parțiale refac parțial morfologia arcadei și pot fi acrilice sau scheletate iar cele totale restaurează integral morfologia și funcționalitatea aparatului dento-maxilar.

In lucrarea de fața voi aborda atat realizarea unei punti dentare fara suport metalic, cu fibra cât și a unei punți cu suport metalic pentru a arăta diversele avantantaje si dezavantaje pe care le dețin amândouă.

3

PARTEA GENERALĂ

4

CAPITOLUL 1

1.1Generalități.

Punțile dentare sunt lucrări protetice care se folosesc de mult timp în stomatologie. Odată cu progresul științei, s-au propus noi soluții de restaurare. Cu toate acestea, punțile sunt folosite pe scară largă și în ziua de azi. S-au îmbunătățit considerabil atât tehnicile folosite la conceperea și confecționarea lor, cât și calitatea materialelor din care sunt realizate.

Puntea dentară reprezintă o proteză fixă care stabilește integritatea morfologică și

funcțională a arcadelor dentare în edentații intercalate, reduse, întinse și multiple.

Părțile componente ale punții dentare sunt reprezentate de următoarele:

Corpul de punte sau dinții intermediari care înlocuiesc dintîi pierduți de pe arcadă.

Elementele de agregare de care este solidarizat corpul de punte la extremități și realizează fixarea (agregarea) prin cimentare pe dintîi stâlpi a întregii proteze. Elementele de agregare sunt în număr de cel puțin două, așezate, în general, pe cei doi dinți limitanti ai bresei edentate.

Punțile dentare au următoarele caracteristici:

Sunt fixate pe dinții stâlpi prin cimentarea elementelor de agregare, ceea ce le conferă stabilitate pe o lungă perioada de timp,reprezentată de mai mulți ani;

Volumul pe care îl ocupă în cavitatea bucală este mai mic sau, cel mult, egal cu acel ocupat de dinții naturali.

Formele suprafețelor vestibulare și orale sunt asemănătoare cu a dinților naturali.

Poziția în sens vestibulo-oral a corpului de punte este identică cu a dinților absenți.

Transmit presiunile masticatorii fiziologic de la nivelul fetelor ocluzale ale corpului de punte și ale elementelor de agregare, prin parodontiul dinților stâlpi și osului alveolar.

Sunt construcții rigide, nedeformabile, rezistente la rupere și tocire și sunt obținute în laboratorul de tehnică dentară.

.În scopul realizării, sunt necesare intervenții laborioase asupra câmpului protetic.

Din punct de vedere fizionomic pot fi: nefizionomice, fizionomice și parțial fizionomice.

5

1.2.Cauzele leziunilor dentare.

Cea mai frecventă cauză a leziunilor dentare este caria dentară.

În timpurile noastre caria reprezintă una dintre cele mai fracvente afecțiuni din întreaga lume.Cariile dentare au origine bacteriană,ce cauzează demineralizarea și distrugerea țesuturilor dure dentare.

Altă cauza a leziunilor dentare este uzura dentară care este denumită și piedere coronară non carioasă.

Avem trei entități clinice în ceea ce privește uzura dentară și anume:eroziunea ,atriția și abraziunea.

O altă cauză a leziunilor dentare o reprezintă fracturile dentare.

1.3.Câmpul protetic

Câmpul protetic reprezintă totalitatea elementelor morfologice care vor veni în contact cu viitoarea piesă protetică.Aceste elemente sunt următoarele: bontul dentar cu țesuturile parodontale ,dintii vecini cu tot cu ariile de contact, dintii antagoniști cu zonele de contact ocluzal și relația de ocluzie.

1.4.Factorii care influențează conceperea punților

Topografia edentației. Topografia definește locul de pe arcadă unde este situată edentația. Este cunoscută împărțirea fiecărei arcade în două zone topografice, frontală și laterală.

Zonele topografice prezintă ,în general, un interes morfo-structural. Pentru protecția dentară pare să fie mai interesată valoarea morfo-funcțională. În zona frontală, funcția estetică este cea care domină și orientează activitatea restauratoare. În zona laterală, funcția masticatorie ocupă locul celei fizionomice.

În mod deosebit interesează dacă breșă edentată este plasată în zona frontală sau în zona laterală, dacă este la maxilar sau la mandibulă, dacă ea cuprinde atât zona frontală cât și pe cea laterală.

În funcție de zona în care este situată edentatia, vor fi alese elementele de agregare și corpul de punte. Pentru zona frontală punțile vor fi total sau parțial fizionomice.

Mărimea bresei edentate. Cu ajutorul punților dentare se pot înlocui 1,2,3 dinți naturali pierduți.

În mod excepțional 4 dinți la nivelul unei singure breșe, de exemplu în zona frontală, când edentația cuprinde grupul celor 4 incisivi sau în zona laterală mandibulară, când sunt pierduți premolarii și doi molari, breșa fiind delimitată de canin și molarul de minte, bine implantați, cu doua rădăcini voluminoase.

6

Condițiile tehnico-materiale. Prin condiții tehnice,trebuie să se înțeleagă gradul de pregătire profesională a celor doi specialiști care participă la procesul tehnologic de realizare a puntii dentare. Medicul să posede cunoștiințe teoretice și practice care să permită prepararea dinților stâlpi pentru toate tipurile de microproteze ce pot fi folosite ca elemente de agregare.

Tehnicianul dentar să posede calificarea și capacitatea profesională încât să parcurgă toate etapele în confecționarea viitoarei piese protetice.

Prin condiții materiale trebuie să se înțeleagă următoarele:

La nivelul cabinetului stomatologic să existe unit dentar cu motor și turbină, instrumentar abraziv, materiale pentru amprentare;

La nivelul laboratorului să existe materialele necesare (pentru model, machetă, tipar și prelucrare), aparate (motor suspendat, vacuum malaxor, motor orizontal,cuptoare, sablator, etc. ).

1.5.Clasificarea punților

După materialul din care sunt realizate punțile pot fi:

Metalice – din aliaj de aur, argint-paladiu, aliaje inoxidabile (Crom-Cobalt, wiplă-nichel-crom);

Fig1.1Punte dentară metalică.

7

Nemetalice – acrilice, ceramice sau compozite.

Fig 1.2Punte dentară nemetalică.

Mixte – metalo-acrilice, metalo- ceramice sau metalo- compozite.

Fig1.3 Punte dentara mixtă.

1.6 Componentele punților dentare.

Corpul de punte este constituit practic din dinții absenți de pe arcadă numindu-se și dinți intermediari.

Elementele de agregare sau fixare sunt reprezentate de proteze monodentare care sunt cimentate pe dinții stâlpi.

Clasificarea corpurilor de punte poate fi făcută din mai multe puncte de vedere, astfel:

După materialul din care sunt realizate avem corpuri de punte metalice, corpuri de punte nemetalice sau fizionomice și corpuri de punte mixte: metalo- acrilice, metalo-ceramice și metalo-compozite.

După aspectul fizionomic avem corpuri de punte nefizionomice,corpuri de punte fizionomice și corpuri de punte parțial fizionomice.

8

După forma structurii aliajului metalic putem avea:

– corp de punte masiv metalic,

-corp de punte cu casete metalice și fațete din acrilat

-corp de punte cu semi casete metalice și fațete din acrilat,

-corp de punte cu casete metalice și fațete din porțelan,

-corp de punte cu cupe metalice și componentă fizionomică acrilică,

-corp de punte cu semi cupe metalice,

-corp de punte cu bară metalică acoperită din acrilat ,

-corp de punte cu bară și bonturi metalice acoperite de coroane acrilice,

-corp de punte cu bară și bonturi metalice pentru dinți.

După raportul corpului de punte cu creastă alveolară avem:

-corp de punte cu raport în șa;

Corp de punte cu raport în semisa;

-corp de punte cu raport tangent linear la maxilar;

-corp de punte cu raport tangent linear la mandibulă;

-corp de punte cu raport punctiform;

-corp de punte suspendat.

Elementele de agregare

Sunt microprotezele prin care puntea se fixează de dinții stâlpi. Aceste proteze monodentare constituie mijlocul terapeutic, protetic al leziunilor coronare și elementele de agregare ale punților dentare. Pentru proteza mobilizabilă sunt utilizate ca elemente favorizante în asigurarea ancorării și a sprijinului. Microprotezele ca elemente de agregare ale punților dentare sunt supuse unor forțe suplimentare, a celor preluate de la nivelul corpului de punte.

Pentru a le suporta, trebuie să fie cu o rezistență și fixație mărită.

Alegerea microprotezelor ca elemente de agregare se realizează în funcție de următorii factori: topografia edentatiei, intenderea breșei edentate, caracteristicile mecanice ale microprotezei, morfologia coronară și numărul dinților stâlpi, posibilitățile tehnico-materiale (clinice și de laborator).

9

1.7. Clasificarea edentațiilor

În procesul alcătuirii unui plan de tratament aledentatiei parțiale, specialiștii se confruntă cu foarte multe combinații existente între dinții restanți și spațiile edentate. Din această cauză, de multă vreme s-a simțit nevoia unei clasificări, universal acceptate a stărilor de edentație care să permită nu numai o concepție unitară asupra modalităților terapeutice, dar și o comunicare între specialiști în legătură cu mijloacele protetice recomandate pentru diferite tipuride edentație.

Clasificările existente se bazează pe aspectele stărilor de edentatie: întinderea spațiilor edentate, topografia lor, raportul topografic dintre dinți și spațiile edentate.

În această situație este firesc că specialiștii să accepte o clasificare sau o combinație între mai multe clasificări cu care s-au obișnuit. Cele mai răspândite clasificări poartă numele autorilor care le-au propus: Kennedy, Cummer, Bailyn, Beckett, Godfrey, Swenson, Friedman, Wilson, Skinner, Applegate, Avant, Miller, Costa.

O clasificare își pierde valoarea practică dacă ignoră capacitatea de suport a dinților restanți și a crestelor alveolare. Observațiile consemnate în urmă examenului subiectiv și obiectiv în scop terapeutic oferă o serie de elemente care trebuie luate în considerare și anume:

Integritatea coroanei, lungimea, forma rădăcinii și starea endodontica a dinților potențiali stâlpi de punte sau sprijin pentru croșete.

Raportul sau proporția dintre coroana clinică și rădăcina implantată în os precum și gradul de atrofie alveolară din jurul dinților care vor fi folosiți ca stâlpi de punte sau vor fi ancorați prin croșete.

Starea parodonțiului și a nivelului de inserție a fibromucoasei gingivo-cervicale;

Solidarizarea sau stabilizarea intra-alveolară a dinților că măsură profilactică anticipativă a efectelor acțiunii forțelor ocluzale asupra calității de suport sau de menținere aprotezelor.

Starea funcțională sau disfuncțională a ocluziei și articulatiei temporo-mandibulare.

Vechimea stării de edentatie, consecințele și gravitatea complicațiilor acesteia.

Capacitatea adaptativă individuală biomecano- funcțională a țesuturilor în stările patologice buco-dentare.

Incidența cariilor dentare.

10

Clasificarea lui Kennedy

Clasa I

Edentatia biterminală.

Spațiile edentate se află pe ambele părți ale arcadei și sunt situate posterior în raport cu dinții restanți.

Fig1.4 Edentatie biterminala.

Clasa a II-a

Edentatia uniterminală.

Spațiul edentat se află pe o singură hemiarcada, fiind situat posterior în raport cu dintîi restanți.

Fig1.5 Edentație uniterminală.

11

Clasa a III-a

Edentatia intercalată.

Spațiile edentate sunt delimitate anterior și posterior de dinți.

Fig 1.6 Edentație intercalată.

Clasa a IV-a

Edentatia frontală.

Prezintă un singur spațiu edentat extins de o parte și alta a liniei mediane,situat

anterior de dinții restanți.

Fig1.7 Edentație frontală.

Clasificarea lui Costa

Autorul folosește un sistem de descriere a arcadelor edentate parțial pentrudenumirea stărilor de edentație în locul sistemului de identificare a acestor stări.

12

Astfel, în loc să grupeze diferite forme de edentație ale arcadelor dentare în clase și subclase, autorul propune un sistem simplificat de terminologie descriptivă, care poate fi folosit pentru identificarea mai ușoară a oricărei forme de edentație.

Terminologia acestui sistem constă în trei cuvinte care se găsesc în orice limba: frontal, lateral și terminal. Din combinarea celor trei cuvinte rezultă cheia sistemului. ‘Frontal’ reprezintă spațiu edentat care este situat în partea frontală a arcadei dentare. Pentru a evita eventualele confuzii între cuvintele ‘lateral’ și ‘terminal’ care se pot folosi în cazul lipsei dinților laterali, autorul face precizarea că ‘terminal’ se referă la spațiile edentate care nu sunt mărginite distal de dintîi restanți, iar cuvântul ‘lateral’ se referă la spațiile edentate mărginite mezial și distal de dinții restanți. Când există un singur spațiu edentat la nivelul unei arcade, acesta este denumit frontal, lateral sau terminal.

Reguli:

Citirea edentatiilor se face la maxilar de la dreapta spre stânga, la mandibulă de la stânga spre dreapta.

Absența numai a molarului de minte nu înseamnă edentatie, dar prezența sa pe arcadă schimbă denumirea edentației.

O singură breșă frontală, chiar dacă depășește linia mediană, primește o

singură denumire topografică.

Edentația extinsă este breșa în care lipsesc cel puțin 2 dinți, care aparțin celor 2 zone (laterală + frontală).

Edentația subtotală poate însemna posibilitate de tratament cu proteză mobilizabilă.

1.8.Principiul biofuncțional, biomecanic și profilactic.

Principiul biofunctional:

Restaurarea arcadei dentare prin protezare cu punți dentare , se realizează pentru a putea restabili funcțiile majore ale aparatului dentomaxilar care sunt următoarele:masticație ,fonatie,fizionomie.

Pentru ca funcția de masticație să fie eficientă ,piesa protetică trebuie să aibă următoarele carecteristici:

Fețele ocluzale ale construcției protetice să prezinte dimensiuni identice sau asemănătoare cu fețele ocluzale ale dinților naturali pierduți.

Relieful fețelor ocluzale, cuspidat, cu toate elementele bine exprimate în concordanță cu individualizarea stereotipiilor musculare;

13

Raportul de contact ocluzal cu dintîi antagoniști să se obțină funcțional, cu multiple contacte, stabile și simultane pentru a favoriza transmiterea presiunilor în axul dinților stâlpi.

Funcția fonetică.

Punțile dentare restaurează fonația în edentatiile frontale, prin următoarele

elemente:

Poziția corpului de punte în sens vestibulo-oral să fie așezat pe aceeași linie curbă, pe care au fost implantați dinții naturali. Vârful limbii în pronunțarea consoanelor se va sprijinii în aceleași condiții.

Morfologia fețelor orale ale dinților corpului de punte să fie identică cu a celor naturali concav-convexă (cingulum), și fiecare față delimitată de creste marginale, mai mult sau mai puțin exprimate.

Dimensiunea cervico-incizala a corpului de punte egală cu a dinților naturali,

favorizează articularea fonemelor;

Dimensiunea vestibulo-orală a dinților corpului de punte și a elementelor de

agregare, să nu producă modificări în plus sau minus ale spațiului fonetic pentru limba și buze.

Funcția fizionomică.

În zona frontală și fronto-laterală, corpul de punte și elementele de agregare restaurează această funcție prin următoarele elemente de morfologie coronară:

Formă fetelor vestibulare ale dinților artificiali identică cu a dinților restanți de pe aceeași arcadă și în corelație cu a dinților arcadei antagoniste;

Dimensiunile fețelor vestibulare egale cu ale dinților naturali absenți și în armonie cu a dinților restanți;

Poziția fiecărui dinte, atât unul față de celălalt, cât și poziția pe o anumită curbură. Poziția de ușoară suprapunere sau de înghesuire este mai dificil realizat, încât să se imite în totalitate unele malpoziții.Culoarea reprezintă elementul principal pentru restaurarea aspectului estetic; la punți se obține cu multă dificultate culoarea naturală.

Culoarea fetelor vestibulare, împreună cu forma și dimensiunea, reprezintă caracteristicile capabile să restaureze armonia dento-dentară și dento-facială, care există la fiecare pacient dentat.

14

Principiul biomecanic

Trebuie să prevenim îndoirea, arcuirea, ruperea, uzura, abraziunea, dezlipirea, perforarea punții, pierderea componenței fizionomice acrilice sau ceramice.

Principiul profilactic

Acest principiu este cel mai complex dintre toate principiile, deoarece se referă la următoarele elemente:

Direcția corpului de punte.

Relieful ocluzal și la lățimea vestibulo-orală a corpului de punte.

Raportul corpului de punte cu creasta alveolară.

Protecția papilei interdentare.

Calitățile fizico-chimice ale materialelor ce intră în alcătuirea lucrării protetice.

Direcția corpului de punte. Direcția pe care este necesar să o urmeze un corp de punte între elementele de agregare este impusă de condițiile mecanice și topografice.

Relieful ocluzal și lățimea vestibulo-orală a corpului de punte.

Relieful ocluzal al punților dentare asigură: efectuarea funcției de masticație, relația ocluzală funcțională cu dinții antagoniști și libertatea mișcărilor reflexe ale mandibulei.Raportul corpului de punte cu creasta alveolară. Forma corpului de punte și contactul cu țesuturile înconjurătoare trebuie să favorizeze autocurațirea și curățirea. Fața corpului de punte orientată spre cavitatea orala și cea orientată spre mucoasa crestei alveolare (față mucozala) să prezinte forme și prelucrări prin lustruire care să nu retenționeze alimente în masticație.

Toate punțile dentare, la nivelul corpului de punte, retenționează mai mult sau mai puțin resturi alimentare,formându-se un depozit cu consistentă păstoasă sau solidă, pietrificată, prin precipitarea sărurilor minerale.

Relația sau contactul dintre față sau marginea mucozala a corpului de punte și mucoasa poate fi: în șa, semișa, tangențial linear la maxilar, tangențial linear la mandibulă, tangent punctiform și suspendat.

Protecția papilei interdentare. Sunt afectate papilele de la extremitățile edentatiei datorită compresiunii zonei de joncțiune a corpului de punte cu elementele de agregare.

15

Macheta corpului de punte trebuie modelată la distanță de papilă.

De asemenea, papila trebuie să păstreze spațiul respectiv.

Tolerabilitatea și compoziția materialelor.

Saliva, prin conținutul în săruri minerale și al pH-ului reprezintă un element component al unei pile electrice.

Aliajele, prin conductibilitatea electrică și diferența de potențial, întregesc condițiile apariției curenților galvanici cu cortegiul simptomelor evidențiate la unii pacienți. Punțile dentare se vor confecționa din aliajele unui singur metal, deoarece două metale produc diferența de potențial în mediul salivar.

16

CAPITOLUL 2

2.1.Punți dentare fizionomice

Punțile fizionomice se numesc astfel deoarece încearcă să restaureze fizionomia și estetica. Punțile fizionomice sunt acelea la care atât elementele de agregare, cât și corpul de punte, reproduc pe toate fețele lor, culoarea naturală a dinților.

Principalele materiale fizionomice sunt :

Ceramica

Ceramica este, de departe, cel mai bun material fizionomic. Este cu mult superior atât compozitului cât și acrilatului.

Ceramica dentară are capacitatea de a reda cu mare fidelitate forma și aspectul natural al dinților fiind materialul cel mai apropiat de natura dintelui ca structura și culoare.Ceramica nu-și modifică nuanță culorii,are stabilitate cromatică, are biocompatibilitate, conductivitate termică redusă, inerție chimică, rezistență mecanică la rupere și încovoiere, densitate de suprafață și luciu.

Dezanvantajele ceramicii sunt: rezistență scăzută la tracțiune, prețul de cost ridicat, faptul că prelucrarea și ajustarea după finalizarea suprafețelor este imposibilă iar prezența unor fisuri interne și externe duc la fractură.

Compoziție chimică

Din punct de vedere chimic, ceramică dentară este un silicat complex. Materiile prime care intră în compoziția sa, sunt: feldspatul, cuarțul și caolinul. Pe lângă acestea mai sunt prezenți: oxizi metalici, fondanți, pigmenți, lianți, compuși alcalino-pământoși.

Acrilatul.

Acrilatul are o rezistență scăzută și o estetică ce lasă de dorit. Are o rezistență destul de mică la rupere ,îndoire și abraziune,și din aceste motive el este folosit în mod normal susținut de o structura metalică.Singur se folosește la realizarea lucrărilor provizorii cu întindere mică și mai ales în zona frontală. Este însă foarte ieftin.

Are o gama de culori mult mai redusă și o posibilitate de combinare a acestora inferioară ceramicii ,nu are transluciditate ,"se prinde" de partea metalică doar prin legături mecanice, mult mai slabe și mai puțin rezistente decât cele chimice din cazul ceramicii

17

Compozitul.

Compozitul : este asemănător materialului din care se execută obturațiile foto polimerizabile.

Există însă câteva deosebiri între cele 2 tipuri de compozit:

Materialul compozit din care se realizează obturațiile se polimerizează sub influență undelor luminoase emise de o lampa de fotopolimerizare specifică. Este motivul pentru care se numesc obturații fotopolimerizabile.

La polimerizarea compozitului pentru lucrările dentare se folosesc cuptoare specifice capabile să emită o cantitate de energie superioară lămpilor fotopolimerizabile. Din acest motiv, acest tip de compozit este superior calitativ.

Din catogoria compozit face parte și Estenia materialul folosit în cele două cazuri clinice care vor fi prezentate în partea specială a lucrării mele.

Estenia este un material estetic cu microumplutura ceramică,conținând 92% din masă totală a materialului folosit pentru coroane și punți care reunește avantajele porțelanului cum ar fi estetica și rezistența cu cele ale compozitului adică elasticitate,efect abrazant redus la nivelul suprafețelor ocluzale ale antagoniștilor și mod de lucru nu foarte complicat.Restaurațiile metalice convenctionale pot fi înlocuite cu estenia.Conținutul ridicat de microumplutura ceramică oferă o rezistență importantă la compresiune și asigura longevitatea restaurărilor posterioare.

Rezistență la încovoieri a esteniei este de trei ori mai mare decât a ceramicii tradiționale,rigidă și casantă.Această caracteristica este importantă pentru a evita apariția fracturilor în timpul solicitărilor sau la adaptarea pe bonturi.

Indicații

Acest material este indicat a se folosi pentru restaurarea coroanelor și reparațiilor folosindu-se astfel pentru: coroane și punți pe suport metalic turnat,coroane Jacket,inlay-uri și onlay-uri și punți cu armătură de fibră.

Sistemul foto și termo este rapid și ușor de utilizat ,asigurând o restaurare estetică favorabilă.

Componentele trusei Estenia sunt următoarele:

Rășină body.

Rășină body este un material de restaurare pentru coroane și punți foto/termo, polimerizabil care conține pudra de sticlă tratată și microumplutura bazată pe oxid de aluminiu tratată, amestecate compact într-o matrice de monomeri metacrilați multifuncționali (monomer metacrilat poliuretan și alți monomeri metacrilați). După ce este polimerizată, rășină body are putere mecanică și rezistență la uzură pentru a rezista la presiunea ocluzală din zona orală posterioară.

18

Rășina opac.

Rășina opac este o pastă unică, este rășină composită fotopolimerizabilă care conține monomeri metacrilici inclusiv Big-GMA, pudra cuarț tratată de suprafață și umplutură compozită organică tratată de suprafață. Natura opacă a acestei rășini o face pentru a fi folosită în mod special pentru estomparea strălucirii nedorite a metalului prin produs.

Opac primer.

Acest primer conține monomerul fosfat metal-adeziv (MDP), monomer metacrilic, și solvent. Contribuie la întărirea rășinii Opac.

Lichid de modelat.

Lichidul de modelat conține monomeri metacrilici, monomeri poliuretani metacrilici, și MDP. Lichidul este aplicat pe instrumente și se depune pe suprafața de rășină,peste care alt strat de pastă va fi aplicat, pentru a fi mai ușor de modelat pasta.

Add-on Primer.

Acest primer conține un agent de cuplare silan și este folosit atunci când se adaugă o cantitate de rășină în completare, după modelare.

Fibră EG.

Acesta este un material fibră armătură utilizat pentru punțile extinse constând dintr-un monomer metacrilic inclusiv monomerul metacrilic poliuretan, TEGDMA, fibră de sticlă tratată, și micro-umplutură tratată.

Flow EG.

Flow-ul EG este o pastă unică, rășină compozită fotopolimerizabilă care conține monomeri metacrilici cum ar fi monomerul metacrilic poliuretan și TEGDMA. Este folosit pentru repararea armăturilor în timpul fabricației.

Accesorii.

Pastă Air Barrier

Acesta pastă conține un accelerator de polimerizare. Este aplicată pe suprafață rășinii Body înaintea polimerizării, pentru a intensifica polimerizarea rășinii.

Trusa Jacket Separate

Un agent de separare pentru gips utilizat pentru coroanele Jacket. Este formată dintr-un Spacer Jacket, care crează spațiu pentru ciment și ușurează îndepărtarea coroanei de pe model, și Margin Sep, care ajută la separarea gipsului de coroana Jacket.

19

CR Sep III

Un agent de separeare a gipsului de inlay-uri.

Set de lustruit

Setul de lustru este dotat cu sistemul ESTENIA™ CB. Este format dintr-un agent de lustruire care conține pudră de diamante, o perie de lustru și un filț.

EG Core

EG Core este un material (silicon) transparent. Se folosește la fabricarea punților cu armătură cu fibră EG.

Instrumente

Aceste instrumente se folosesc la lucrul cu rășina Body. Instrumentele au forme care reduc lipirea pastei, lucru folositor în timpul modelării coroanei.

Lista de culori

Sistemul ESTENIA™ CB conține 16 nuanțe care corespund nuanțelor Vita, plus alte 4 nuanțe noi. Este recomandată folosirea nuanțelor după cum este schițat în lista generală de nuanțe pentru a asigura creația de o potrivire optimă a culorilor pentru pacient.

2.2.Punți dentare mixte .

Scheletul de susținere

Asigura rezistența și susținerea lucrării dentare, oferind totodată suport materialelor fizionomice care vor fi plasate peste el. Scheletul de susținere va trebui să se adapteze perfect pe dinții șlefuiți. Grosimea scheletului diferă în funcție de tipul de lucrare : acesta va fi mai subțire în cazul restaurărilor ceramice și mai gros dacă este vorba de lucrări metalo acrilice sau metalo compozite. Poate fi confecționat din mai multe tipuri de materiale.

Aliaje metalice : aur, paladiu, titan, crom-nichel, crom-cobalt. Tipul de aliaj folosit va influența și prețul lucrării.

Zirconiu : se folosește doar în cazul lucrărilor ceramice.

Datorită proprietăților fizice bune și prețului accesibil cel mai frecvent folosite sunt aliajele crom nichel.

.Atunci când există pacienți cu alergie la nichel li se recomnada folosirea aliajului cobalt crom,care este foarte rezistent la rupere ,îndoire și abraziune.

20

CAPITOLUL 3

3.1ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A UNEI PUNTI DENTARE

FARA SUPORT METALIC.

În momentul prezentării la medicul stomatolog, pacientul prezenta o breșă edentată la nivelul 31 și procese carioase la nivelul dintelui inferior respectiv 3.2 . Se alege ca și plan de tratament reabilitarea estetică prin realizarea unei punți dentare fără suport metalic . Se realizează prepararea bonturilor prin șlefuirea tangențială a dinților iar după această etapă medicul stomatolog amprentează câmpul protetic .

3.1.1 Amprentarea câmpului protetic.

Amprentarea este o etapă clinică în realizarea unei lucrări protetice și reprezintă copia negativă a câmpului protetic.

Amprenta dentară trebuie să fie fidelă și precisă..Pentru aceasta se folosesc materiale de amprenta care reproduc extrem de exact situația din cavitea bucală a pacientului.

Materialele de amprentă folosite de medicii stomatologi trebuie să aibă anumite calități cu ar fi:

-fidelitatea,elasticitatea,stabilitatea dimensională,timpul de priză să fie scurt dar suficient,să aibă gust,miros și culoare plăcute,să nu irite și să nu fie toxice pentru cavitatea bucală.

În cazul nostru medicul a ales să amprenteze doar un segment al cavității bucale,folosind că și material de amprenta siliconi de condensare de consistentă vascoasă și siliconi de condensare cu viscozitate redusă și fir de retracție al gingiei.

Fig.3.1 Amprenta dentară.

21

Fig.3.2 Amprenta dentară

Amprenta ajunsă în laboratorul de tehnică dentară este atent verificată de către tehnicianul dentar.

Examinarea amprentei constă în:

-verificarea integrității

Amprenta trebuie să fie integră și integrală și să cuprindă în totalitate zonele lucrate de medic fără lipsuri sau zone cu incluziuni de aer incluse în materialul de amprentă.

Amprenta trebuie să reproducă cu fidelitate zonele preparate ale dinților în toate detaliile, și în mod special, zonele nepreparate din jurul limitelor marginale ale preparațiilor, pentru ca localizarea, profilul și configurația acestor limite să fie evident

-dacă antagonistii și dinții omologi sunt bine reprezentați;

-dacă ocluzia este corectă.

De asemenea tehnicianul dentar urmărește:

-prezența unor spații între cele două mase de elastomeri sau hidrocoloizi de consistențe diferite

-prezența unor incluziuni de aer

-prezența unor resturi de salivă,sânge, tartru.

-lipsa de aderența a materialelor de amprentă la linguri.

După examinarea amprentei urmează turnarea modelului de lucru.

22

3.1.2 Turnarea modelului de lucru.

Modelul reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic

Ca să fie corespunzător un model trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să fie precis

-să fie dur

-să fie rigid.

Materialele folosite în confecționarea modelelor sunt:gipsurile,cimenturile ,metalele,amalgamele și masele plastice.

După tehnologia de realizare modelele pot fi obținute prin:turnare,îndesare.galvanizare și prin ardere.

În cazul nostru pentru obținerea modelului de lucru s-a folosit ghips extradur clasa a-4-a și s-a folosit următorul instrumentar:

-ghips

-apă

-bol de cauciuc și spatulă

-măsuță vibratoare.

Tehnica de realizare.

După ce amprenta a fost spălată ,dezinfectată și uscată ,se prepară pastă de ghips extradur respectând proporțiilr date de producator și se malaxează manual pasta de ghips timp de 60 de secunde.

Amprenta este pusă pe măsuța vibratoare și se toarnă pastă de ghips dinspre posterior spre anterior de pe o zona înalta umplând amprenta până ce depășește marginile fundurilor de sac și se crează mici retentii.

Fig 3.3Amprenta cu modelul propriu zis turnat

23

După priza gipsului extradur care durează aproximativ 30 de minute se toarnă soclul .

Turnarea soclului :se prepară manual ghips alb ,se depune o mică grămăjoara pe masa de lucru peste care se răstoarnă și se presează partea amprentei care este umplută cu ghips extradur.

Fig 3.4 Amprenta cu model propriu zis și soclu.

Surplusul de ghips alb este curățat cu o spatulă astfel încât amprenta să rămână vizibilă.

După priza gipsului pentru soclu se trece la turnarea modelului dinților antagoniști.

Turnarea modelului dinților antagoniști .

Se preapară ghips extradur ,amprenta este pusă pe măsuță vibratoare și se toarnă gipsul dinspre posterior spre anterior până ce depășește marginele fundurilor de sac și se umple.

Se crează mici retenții din ghips și se așteaptă priza acestuia.

24

Fig 3.5Amprenta dinților antagoniști cu modelul propriu zis turnat

După ce gipsul extradur a făcut priză se prepară manual gipsul alb și se realizează soclul pentru modelul dinților antagoniști.Se depune o grămăjoara de ghips pe masă de lucru peste care se răstoarnă și se presează amprenta .surplusul de ghips alb se îndepărtează cu ajutorul unei spatule.

Fig 3.6Amprenta cu modele turnate ,pregătite pentru montarea in ocluzor.

25

3.1.3 Montarea în ocluzor.

Ocluzorul este un dispozitiv care permite menținerea modelelor în poziție de relație centrică.

Ocluzorul imită doar mișcările de închidere și deschidere ale mandibulei.

Elementele componente ale ocluzorului sunt:brațul superior,brațul inferior,axul balama și șurubul distanțator.

Pentru montarea modelelor în ocluzor am parcurs următorii pași:

-alegerea ocluzorului și verificarea acestuia

-reducerea dimensiunii soclurilor

-realizarea unor retenții pe suprafața bazală a soclurilor

-prepararea pastei de ghips obișnuit necesar fixării modelelor în ocluzor

-montarea modelului în ocluzor respectând următoarele reguli:planul de ocluzie al dinților existenți să fie paralel cu planul mesei,planul mediosagital al modelelor să se suprapună planului meziosagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama) și distanța dintre punctul interinciv și axul balama să fie de 10,5 cm.

Fig 3.7 Modelele montate in ocluzor.

După priza gipsului se verifică și se fixează șurubul iar apoi se demulează cu grijă amprenta și se examinează atent modelul obținut .

3.1.4 Pregătirea modelelor pentru realizarea punții dentare.

Două treimi incizale ale bonturilor se pensulează cu Jacket Spacer.

Pentru că dinții preparați nu au suferit alterări de culoare,nu este necesară aplicarea stratului de opaque.

26

Fig 3.8 Modelul înaintea aplicării stratului Jacket Spacer

Fig 3.9 Aplicarea stratului Jacket Spacer vedere dinspre vestibular

27

Fig 3.10 Aplicarea stratului Jacket Spacer vedere dinspre lingual.

După aplicarea stratului de Jacket Spacer ,modelul de lucru împreună cu modelul dinților antagoniști se izolează cu izolator Divosept.

Alegem din trusă următoarele:

-culoarea pentru colet

-culoarea pentru dentină

-culoarea pentru smalț

-lichidul de modelat

-spatule de modelat

-airbarrier paste

-fir construct de 1 mm și foarfecă specială pentru tăierea firului construct.

Fig 3.11 Culorile de colet dentină si smalț,lichid de modelat,spatulă de modelat

28

Se masoară și se taie firul construct cu ajutorul foarfecei speciale.

Fig 3.12Firul construct și foarfeca specială pentru tăiat firul.

Se aplică dentina,se impregneaza firul in lichid de modelat și se fixează în treimea medie în dentina anterior aplicată după care se fotopolimerizeaza 30 de secunde atât pe fața vestibulară cât și pe cea linguală.

Fig 3.13 Firul construct fixat in dentină.

29

Se modelează zona coletului cu culoarea E2 cu ajutorul spatulei umezită cu lichid de modelat și se fotopolimerizeaza 30 de secunde atât pe față vestibulară cât și pe cea linguală.

Fig 3.14 Modelarea coletului.

Se construiește corpul de punte cu culoarea A4 ținând cont de dimensiunile vestibulo orale ale dinților vecinisi înălțimea construcției acestora și se fotopolimerizeaza câte 30 de secunde pe ambele fețe atât vestibulară cât și linguală.

Fig 3.15 Construirea corpului de punte.

30

Se continuă cu dentina următoare A3.5 și se fotopolimerizează câte 30 de secunde atât pe partea vestibulară cât și pe cea linguală apoi dentina A3 si la fel se fotopolimerizeaza.

Fig 3.16 Aplicarea dentinei A3.5

Fig 3.17Aplicarea dentinei A3.

31

Se aplică enamel-ul și se fotopolimerizează 30 de secunde atât vestibular cât și incizal.

Fig 3.18 Aplicarea dentinei A3.

Se dezinseră cu grijă lucrarea de pe câmpul protetic și în zonele punctelor de contact cu dinții vecini se adaugă puțină dentină pentru ca în urmă prelucrării să nu desființam punctele de contact iar apoi se fotopolimerizează 30 de secunde.

Se pensulează pastă air barrier pe toate suprafețele externe ale lucrării și se fotopolimerizează 5 minute.

Fig 3.19 Aplicarea pastei air barrier.

32

Fig 3.20 Fotopolimerizare după aplicarea pastei air barrier.

Lucrarea se așează într-o taviță specială și se termopolimerizează 15 minute la 110 grade celsius.

33

Fig 3.21 Termopolimerizarea .

După termopolimerizare piesa protetică se prelucrează cu ajutorul frezelor,se separă elementele cu ajutorul discului diamantat de 0,10 mm,se netezește cu ajutorul polipantului și se lustruiește .

Fig 3.22Instrumente necesare prelucrării și lustruirii.

34

După prelucrare și lustruire se spală cu apă,săpun și dezinfectant.

Piesa protetică finalizată se trimite la cabinetul stomatologic.

Fig3.23Puntea dentară finalizată vedere dinspre vestibular.

Fig 3.24Puntea dentară finalizată vedere dinspre lingual.

35

Fig 3.25 Puntea dentară finalizată

3.2 ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A UNEI PUNTI DENTARE MIXTE .

În momentul prezentării la medicul stomatolog, pacientul prezenta o breșă edentată la nivelul 11 si procese carioase la nivelul dinților superiori respectiv 12 și 21.Se alege că și plan de tratament reabilitarea estetică prin realizarea unei punți dentare mixte,materialul fizionomic folosit fiind estenia. Se realizează prepararea bonturilor prin șlefuirea tangențială a dinților iar după această etapă medicul stomatolog amprentează câmpul protetic .

3.2.1 Amprentarea câmpului protetic.

Amprentarea este o etapă clinică în realizarea unei lucrări protetice și reprezintă copia negativă a câmpului protetic.

Amprenta dentară trebuie să fie fidelă și precisă..Pentru aceasta se folosesc materiale de amprentă care reproduc extrem de exact situația din cavitea bucală a pacientului.

Materialele de amprentă folosite de medicii stomatologi trebuie să aibă anumite calități cu ar fi:

-fidelitatea,elasticitatea,stabilitatea dimensională,timpul de prize să fie scurt dar sufficient,să aibă gust,miros și culoare placate,să nu irite și să nu fie toxice pentru cavitatea bucală.

36

În cazul nostru medicul a ales să amprenteze doar un segment al cavității bucale,folosind ca și

material de amprentă siliconi de condensare de consistentă vascoasă și siliconi de condensare cu viscozitate redusă și fir de retracție al gingiei.

Fig 3.26 Amprenta dentară.

Fig 3.27Amprenta dentară.

37

Amprenta ajunsă în laboratorul de tehnică dentară este atent verificată de către tehnicianul dentar.

Examinarea amprentei constă în:

-verificarea integrității (amprenta trebuie să fie integră și integrală și să cuprindă în totalitate zonele lucrate de medic).

Amprenta trebuie să reproducă cu fidelitate zonele preparate ale dinților în toate detaliile, și în mod special, zonele nepreparate din jurul limitelor marginale ale preparațiilor, pentru ca localizarea, profilul și configurația acestor limite să fie evidente.

-dacă antagoniștii și dinții omologi sunt bine reprezentați;

-dacă ocluzia este corectă.

De asemenea tehnicianul dentar urmărește:

-prezența unor spații între cele două mase de elastomeri sau hidrocoloizi de consistențe diferite

-prezența unor incluziuni de aer

-prezența unor resturi de salivă,sânge, tartru.

-lipsa de aderență a materialelor de amprentă la linguri.

După examinarea amprentei urmează turnarea modelului de lucru.

3.2.2 Turnarea modelului de lucru.

Modelul reprezintă copia pozitivă a câmpului protetic

Ca să fie corespunzător un model trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să fie precis

-să fie dur

-să fie rigid.

Materialele folosite în confecționarea modelelor sunt:gipsurile,cimenturile ,metalele,amalgamele și masele plastice.

După tehnologia de realizare modelelel pot fi obținute prin:turnare,îndesare.galvanizare prin ardere.

În cazul nostru pentru obținerea modelului de lucru s-a folosit gips extradur clasa a-4-a și următorul instrumentar:

-gips

-apă

-bol de cauciuc și spatulă

-măsuță vibratoare

-pinuri master-pin radix-s din plastic.

Tehnica de realizare.

După ce amprenta a fost spălată ,dezinfectată și uscată , pinurile se centrează în impresiunile bonturilor din amprentă până la 13 mm de marginea incizala, se prepară pastă de ghips extradur respectând proporțiile producătorului(20ml apă și 100 gr ghips) și se malaxează manual pasta de ghips timp de 60 de secunde.

Amprenta este pusă pe măsuță vibratoare și se toarnă pastă de ghips dinspre posterior spre anterior de pe o zona înalta umplând amprenta până ce depășește marginile fundurilor de sac și se crează mici retentii.

38

Fig 3.28Amprenta dentară cu modelul propriu zis turnat.

După priza gipsului extradur se toarnă soclul .

Turnarea soclului :se prepară manual ghips alb ,se depune o mică grămăjoara pe masa de lucru peste care se rastoarnă și se presează partea amprentei care este umplută cu gips extradur.

Fig 3.29 Amprenta cu modelul propriu zis si soclu.

39

Surplusul de ghips alb este curățat cu o spatulă astfel încât amprenta să ramână ravizibila.

După priza gipsului pentru soclu se trece la turnarea modelului dinților antagoniști.

Turnarea modelului dinților antagoniști .

Se preapară ghips extradur ,amprenta este pusă pe masuța vibratoare și se toarnă gipsul dinspre posterior spre anterior până ce depașește marginele fundurilor de sac și se umple.

Se crează mici retenții din ghips și se așteaptă priza acestuia.

Fig 3.30 Amprenta dinților antagoniști cu modelul propriu zis turnat.

După ce gipsul extradur a făcut priză se prepară manual gipsul alb și se realizează soclul pentru modelul dinților antagoniști.Se depune o grămăjoara de ghips pe masa de lucru peste care se răstoarnă și se presează amprenta .surplusul de ghips alb se îndepărtează cu ajutorul unei spatule.

Fig 3.31 Modele pregătite pentru montarea in ocluzor.

40

3.2.3 Montarea în ocluzor.

Ocluzorul este un dispozitiv care permite menținerea modelelor în poziție de relație centrică.

Ocluzorul imită doar mișcările de închidere și deschidere ale mandibulei.

Elementele componente ale ocluzorului sunt:brațul superior,brațul inferior,axul balama și șurubul distantator.

Pentru montarea modelelor în ocluzor am parcurs următorii pași:

-alegerea ocluzorului și verificarea acestuia

-reducera dimensiunii soclurilor

-realizarea unor retenții pe suprafața bazală a soclurilor

-prepararea pastei de ghips obișnuit necesar fixării modelelor în ocluzor

-montarea modelului în ocluzor respectând următoarele reguli:planul de ocluzie al dinților existenți să fie paralel cu planul mesei,planul mediosagital al modelelor să se suprapună planului meziosagital al ocluzorului (perpendicular pe axa balama) și distanța dintre punctul interinciv și axul balama să fie de 10,5 cm.

Fig 3.32 Modelele montate in ocluzor.

După priza gipsului se verifică și se fixează șurubul iar apoi se demulează cu grija amprenta și se examinează atent modelul obținut .

41

Fig 3.33 Modelele după demularea amprentei.

3.2.4 Pregătirea modelelor pentru realizarea punții dentare.

Se pensulează bonturile cu Die Spacer în două treimi incizale apoi modelul se izolează în apă.

Fig 3.34Aplicarea lichidului Die Spacer.

42

Înainte de realizarea machetei din ceară modelul se izolează cu Cera –sil.

3.2.5Realizarea machetei din ceară.

Capele celor două bonturi se modelează din ceară calibrată 0,4mm prin încălzirea ușoară a cerii calibrate și adaptarea intimă a acesteia pe bonturi.

Se realizează închiderea la colet cu ceară de colet.

Se construiește macheta corpului de punte care se lipește de capele vecine în zona punctelor de contact(treimea medie).Contactul corpului de punte cu creasta este modelat sub formă de semisa.

Fig 3.35Macheta de ceară, vedere dinspre vestibular.

Fig 3.36 Macheta de ceară, vedere dinspre lingual.

43

Macheta modelată final se detensionează prin răcire lent pe model timp de 5 – 10 ore;

3.2.6Tijarea și ambalarea machetei

Tijarea machetei s-a realizat după metoda Bego Heraeus.

Pe cuspizii inactivi ai coroanelor se aplică canalele secundare de turnare cu diametrul de 2,5 mm .Urmează un canalul intermediar care se află paralel cu suprafața ocluzală a coroanelor cu diametru de 3,5mm, care este rezervorul de metal fluid, aflat în centrul termic al tiparului care se răcește ultimul.

Din canalul intermediar pleacă convergent două canale principale;

Tijele se plasează în unghi drept sau mai mare de 90 de grade pentru a evita turbionajele aliajului topit în momentul turnării.

După tijarea machetei sunt realizate retențiile ,în cazul nostru retenții cristale de 2 mm.

Macheta se pensulează cu lipiciul apoi se presară cristalele.

Fig 3.37 Aplicarea retențiilor cristale.

Macheta tijata se lipește de conul de turnare și se degresează.

44

Fig 3.38 Macheta de ceară tijată și lipită de conul de turnare.

Ringul se așează pe talpa conului iar în interiorul ringului se așează Ring Liner pentru controlul contracției.

Fig 3.39 Macheta fixată in ring.

45

Intr-un bol se pun 150 gr de pudră de masă de ambalat și 33 ml de lichid .și se malaxează la vaccum malaxor timp de 1 minut.

Fig 3.40 Masa de ambalat ,pudra și lichidul.

Ca și metodă de ambalare s-a folosit ambalarea într-un timp și cu un singur material.

Masa de ambalat obținută în urma malaxării se toarna în ringul așezat pe măsuța vibratoare.

Fig 3.41Ambalarea machetei.

46

Macheta astfel ambalată se așează în cucta termo baropolimerizabilă unde este lăsată 5 minute la 2 atmosfere și 0 grade.

Fig 3.42Accelerarea prizei masei de ambalat.

3.2.7Topirea și turnarea metalului.

După finalizarea prizei ringul se așează în aparatul de turnare pentru echilibrarea brațelor.

Eliminarea machetei se realizează prin condiționare termică așezând ringul în cuptorul de calcinare în vederea uscării,preîncălzirii și încălzirii ambalajului refractar.

Chiuveta pregătită pentru turnare se ia în clește și se așează în Castomat.

Fig 3.43Cuptorul de calcinare.

47

După topirea metalului se pornește centrifugarea.

Fig 3.44 Turnarea metalului.

Fig 3.45 Chiuveta după turnarea metalului.

3.2.8Dezambalarea și prelucrarea scheletului metalic.

Chiuveta este lăsată la răcit iar când tiparul este rece se dezambalează ,eliminarea turnaturii realizându-se prin spargerea ambalajului.

48

Fig 3.46 Lucrarea protetică după dezambalare.

Scheletul metalic se sablează de urmele de masă de ambalat și vor fi tăiate și tijele de turnare.

Fig 3.47Lucrarea protetică după sablare și tăierea tijelor.

49

Modelul fiind prevăzut cu bonturi mobile acestea se secționează și se adaptează scheletul metalic pe fiecare dintre cele două bonturi ,apoi în ansamblu prin prelucrarea acestuia, scheletul metalic fiind astfel adaptat pe model în limitele preparatiei.

Prin prelucrare se înlătura neregularitățile mari de la nivelul suprafețelor pieselor protetice.

Prelucrarea se realizează cu ajutorul micromotorului și a diferitelor freze pentru prelucrarea metalului.

Fig 3.48 Lucrarea protetică adaptată pe model.

Fig 3.49 Lucrarea protetică adaptată pe model.

50

După prelucrare, scheletul metalic este din nou sablat pentru a putea obține astfel suprafețe netede si curate .

Fig 3.50 Scheletul metalic pregătit pentru probă.

Scheletul metalic astfel pregătit este trimis în cabinetul de stomatologie în vederea probei.

Tot în această epata a consultatiei medicul stabilește cu ajutorul cheii de culori Vita culorile ce vor fi folosite în realizarea componentei fizionomice.

După proba metalului,scheletul metalic se întoarce în laboratorul de tehnică dentară.

3.2.9 Realizarea componentei fizionomice.

Scheletul metalic ajuns în laborator în urma probei,se spală cu apă și detergent,se fierbe în apă distilată 5 minute,se usucă și se pensulează cu opaque primer lăsându-se în repaus 30 de secunde.

Fig 3.51.Aplicarea stratului de opaque primer.

51

Se aplică pasta de opaque culoarea C3 în două straturi succesive care se fotopolimerizează câte 3 minute fiecare strat.

Se izolează modele ,atât cel de lucru cât și cel antagonist cu Divosep,se inseră lucrarea protetică pe model și se începe aplicarea straturilor succesive de dentină.

Cu ajutorul spatulei se ia o mică părticică de pastă din siringă , se aplică la zona coletului și se modelează cu ajutorul spatulei pe care o ungem în mod repetat cu lichid de modelat.

Fig 3.52 Modelarea zonei coletului.

Se modelează zona coletului folosind culoarea E5 și se fotopolimerizeaza 30 de secunde.

Se aplică dentina de culoare C3 la fel cu ajutorul spatulei, modelându-se astfel puntea dentară.Tehnicianul dentar trebuie să țină cont de dimensiunile vestibulo- orale ale dinților vecini și înălțimea construcției acestora.Stratul de dentină aplicat se fotopolimerizeaza 30 de secunde pe ambele fețe vestibulară și orală.

Se aplică enamelul E3 și se fotopolimerizeaza 30 de secunde vestibular și incizal.

52

Fig 3.53 Aplicarea stratului de dentină.

Fig 3.54 Aplicarea stratului de dentină si enamel.

53

Se dezinseră cu grijă lucrarea de pe câmpul protetic și în zonele punctelor de contact cu dinții vecini se adaugă puțină dentină pentru ca în urmă prelucrării să nu desfiintam punctele de contact apoi se fotopolimerizează 30 de secunde.

Se pensulează pastă air barrier pe toate suprafețele externe ale lucrării și se fotopolimerizează 5 minute.

Fig 3.55 Aplicarea pastei air barrier.

Fig 3.56 Fotopolimerizarea.

54

Lucrarea se așează într-o tavița specială și se termopolimerizează 15 minute la 110 grade celsius.

Fig 3.57 Termopolimerizarea.

55

După termopolimerizare piesa protetică se prelucrează cu ajutorul frezelor,se separă elementele cu ajutorul discului diamantat de 0,10 mm,se netezește cu ajutorul polipantului și se lustruiește .

Fig 3.58Freze și discuri necesare prelucrării.

După prelucrare piesa protetică este lustruită.

Fig 3.59Lustruirea piesei protetice.

56

Piesa protetică finalizată este trimisă în cabinetul stomatologic.

Fig 3.60 Puntea dentară finalizată.

57

CONCLUZII

1.Punțile dentare oferă un aspect natural dinților

2.Lucrările dentare fără schelet de susținere restaurează cel mai bine funcția estetică.

3.Pentru că nu au schelet metalic de susținere se previne o eventuală reacție alergică a pacientului la metal.

4.Timpul de lucru pentru realizarea lucrării este mai scurt deoarece sunt eliminate etapele realizării scheletului metalic

5.Costul de realizare a unei punți fără suport metalic este mai mic deoarece sunt eliminate unele etape de lucru.

6.Punțile fără schelet de susținere nu sunt recomandate în zona posterioară a cavității bucale deoarece în această zona presiunile masticatorii sunt mari existând astfel riscul fracturării.

7.Scheletul de susținere al punților dentare mixte asigură o mai bună rezistență și susținere lucrării dentare.

58