Reabilitarea Oamenilor Si Cladirilor
-REABILITAREA OAMENILOR ȘI CLĂDIRILOR-
-Conversia unei construcții industriale într-un centru social-
conversia patrimoniului industrial
Cuprins
1.1. Coperta
1.2. Pagina de titlu
persoane fara adapost
reconversie, conversia spatiilor industriale
1.3. Pagina de cuprins
PLANUL LUCRĂRII/ PLAN DE IDEIE
Structura lucrării este direcționată de….
-,,Acasă"
MOTTO
CUVINTE CHEIE
Capitolul 1; Sărăcie
4. Scurt istoric al fenomenului persoanelor fără adăpost
1Sărăcia ca Problemă Socială:
Rata și pragul riscului de sărăcie
2-Care sunt factorii sărăciei?
(Principalele cauze pentru care oamenii ajung în stradă sunt)
3-Cine sunt săracii?
Cine sunt Persoane fără adăpost („roofless” „homelesness” ,, om al străzii ”)
(Categorii de persoane fara adapost)
Cele mai importante probleme cu care se confruntă persoanele fără adăpost sunt:
5-EXEMPLE șocante în urma sărăciei
Romii
Diferența urbană/rurală în privința sărăciei
Sărăcia și caracteristicile comunității:
Propuneri pentru creșterea nivelului de trăi/ trai
Programele de protecție socială
-Protecție socială și persistența sărăciei
Beneficiarii locuințelor sociale
-Exemple
STUDIU DE CAZ ÎN MIERCUREA CIUC
(Justificarea necesității centrelor sociale
PRINCIPALELE CONCLUZII)
Capitolul 2; Reconversie
MOTTO
CUVINTE CHEIE
-PATRIMONIUL INDUSTRIAL
-Definirea si clarificarea conceptului de patrimoniuindustrial
– PATRIMONIU ARHEOLOGIC IMOBIL – RUINA
– Reabilitarea unui spațiu în ruină
-Expansiunea , dezvoltarea industrialului
-Revoluția industrială
-Industria romanească în perioada interbelică
-Industrializarea în perioada comunistă 1947-1989
-Arhitectura și urbanismul după al doilea război mondial, tipuri de programe de arhitectură
-Dezindustrializare și democrație
– Evoluția peisajului industrial în cadrul orașului
-CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
-EXEMPLE de reconversii ale arhitecturii industriale în construcții cu funcțiuni actuale:
-TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI
DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
Echilibrul între prezervare, transformare și distrugere
RECONVERSIE
Renovarea
CONVERSIE sau RECONVERSIE
A restaura/reconversie sau a conserva?
Avantajele conversiei
-CONCLUZII
Capitolul 3;
1.8.RELEVANȚA STUDIULUI ÎN PROPRIUL PROIECT DE DIPLOMĂ
Centrul de urgență pentru recuperare si integrare socială
-CONTEXT:
-dezvoltarea industriei
-Clădirea respectivă
1.9. Bibliografia
Cărți
Publicații:
Web-sites:
1.9. Anexele
PLANUL LUCRĂRII/ PLAN DE IDEI
Structura lucrării este direcționată de….
Care este sensul lui„acasă” pentru aceste persoane/familii?
-,,Acasă"
„Acasă” nu este doar un concept abstract, ci reprezintă un loc de refugiu și de stabilitate și liniște, asigurând, pentru cei mai mulți dintre noi, intimitatea și siguranța de care avem atât de multă nevoie. Pentru fiecare dintre noi, „acasă” reprezintă un loc anume, fiind, invariabil, asociat cu un spațiu anume, cu o casă anume, chiar dacă, în unele situații, ne simțim „ca acasă” la prieteni, părinți, rude, sau chiar în anumite locuri. Credem că, pentru cei mai mulți dintre cei care petrec o perioadă semnificativă sub cerul liber, sensul lui „acasă” are două valențe: una formulată la timpul trecut – casa în care au stat în mod relativ stabil și pe care au pierdut-o, și care reprezintă lumea idilică și furnizoare de
liniște și fericire – și alta formulată la timpul viitor: speranța găsirii unui loc unde –
dacă nu se vor simți „ca acasă”, cel puțin vor găsi liniștea necesară pentru a trăi în condiții omenești.
PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA – O ESTIMARE A NUMĂRULUI ACESTORA-ADRIAN-NICOLAE DAN,MARIANA DAN
1.4. Introducerea
DEFINIREA ARIEI DE STUDIU-TERMINOLOGIE
SCOPUL LUCRĂRII
importanța și actualitatea temei;
ARGUMENT
prezentarea pe scurt a conținutului lucrării;
metodologia de lucru;
1.5. Corpul lucrării
Prima parte a lucrării este…….
Capitolul 1;
MOTTO
„Nu da pește săracului, ci învață-l cum să pescuiască!”
„Sărac lipit, caut altă viață!” (2003) Manuela Stănculescu și Ionica Berevoescu
CUVINTE CHEIE
romii, presa etnică,
Istoria săraciei;
Scurt istoric al fenomenului persoanelor adulte fara adapost
Saracia:Definiție, dimensiuni, tipologii
Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
-Care sunt factorii ai sărăciei?
Cine sunt saracii?
Cine sunt Persoane fără adăpost („roofless” și/sau „homelesness”)
Ai fi putut sa fii vreodata omul fara adapost?
Suntem oameni si oameni. Suntem acei curiosi care acorda din timpul lor sa cunoasca omul fara adapost si sentimentul de a fi omul fara adapost. Ei intreaba de nenumarate ori “Cum este sa fii omul fara adapost?”, “Cum te simti sa fii omul fara adapost?”, “Ce faci cand esti omul fara adapost?”…
Imagineaza-ti ca esti un copil de 8 ani. Te intorci acasa de la scoala, este inchisa. Bati la . Un strain iti raspunde in final si te goneste. Nu stii unde sunt parintii tai. Tot ce ai sunt hainele de pe tine si un rucsac. Cum te simti? Unde te duci? Ce faci? Daca ai rude, poate poti sa le ceri ajutorul. Sau, poate te duci la un prieten, sa stai peste noapte. Unele dintre persoanele fara adapost, au fost parasite de parinti la o varsta frageda. Alti tineri adolescenti au fugit de acasa din cauza abuzului psihic sau sexual. Daca te poti imagina pe tine, un copil singur de 8 ani si fara adapost, o sa incepi sa iti dai seama cum este sa fii in locul omului fara adapost.
http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Omul-fara-adapost-71.html (2010)
:
Evaluarea saraciei
1 din 5 romani este sarac sau traieste la limita saraciei.
http://stirileprotv.ro/stiri/social/1-din-5-romani-este-sarac-sau-traieste-la-limita-saraciei-masurile-cu-care-guvernul-vrea-sa-reduca-fenomenul.html
Diferente urban/rural în transferuri
Cei cinci factori ai sărăciei (ca problema socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența.
Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai saraciei ca de exemplu: lipsa piețelor, lipsa infrastructurii, slăbirea conducereii, proasta guvernare, lipsa locurilor de munca, a aptitudinilor, capitalului și a alții.
Soluția pentru problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena:
http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
FACTORII SĂRĂCIEI Cei Cinci Mari de Phil Bartle, PhD tradus de L. Tirziu revizuit de Natalia Grymnak
Programele de protecție socială
PRINCIPALELE CONCLUZII
Propuneri pentru creșterea nivelului de trăi/ trai
in secolul al XXI-lea, numarul de persoane fara adapost ar trebui sa fie cu mult diminuat. Cum putem sa traim bine daca risipim resurse intr-un mod irational si ignoram nevoia de ajutor a nenumarate persoane fara adapost? Ar putea fi cateva moduri in care as puteam sa schimbam… ….. cateva sugestii.
1.Orice persoana tanara si sanatoasa ar trebui sa termine scoala cu o competenta prin care sa-si asigure traiul de viata. Scolile ar trebui sa ofere cursuri specializate de trainiguri care sa includa mai multe componente practice.
2.Consumul minim ar trebui mentinut la nivelul in care orice persona poate duce o viata echilibrata.
3.Persoanele cu boli mintale grave nu ar trebui sa ramana pe strazi. Ele au nevoie de custodie, trebuie tratate si ingrijite corespunzator pana cand se pot alatura din nou societatii.
4.Centrele de plasament si grupurile familiale ar trebui infiintate pentru persoane cu dizabilitati. Aceste grupuri fie isi dedica timpul lor full-time, fie se concentreaza pe anumite facilitati.
5.Alcoolicii si consumatorii de substante ilegale ar trebui internati pana cand isi revin complet, si apoi ajutati sa se reintegreze in societate ca indivizi contribuabili.
6.Intotdeauna vor fi si cei prea lenesi sa munceasca. Toti acestia ar trebui dusi intr-o tabara, timp de un an pentru traininguri intensive: treziti devreme, munciti pana la epuizare sub stricta supraveghere, pana la apusul soarelui
http://www.imparte.ro/Donatii/Donatii-inteligente/Imparte-ajutorul-tau-pentru-persoane-fara-adapost-46.html (2010)
STUDIU DE CAZ ÎN MIERCUREA CIUC
-Saracial la nivel local
-Justificarea necesitații a centreu sociale
Al doilea capitol cuprinde……
Capitolul 2;
-PATRIMONIUL INDUSTRIAL
1. Definirea si clarificarea conceptului de patrimoniuindustrial
– PATRIMONIU ARHEOLOGIC IMOBIL – RUINA
-Tipuri de ruine
– Valoarea ruinelor
2.Generalitati despre patrimonial industrial al Romaniei.
Am prezentat principalele aspecte istorice……..
3.Expansiunea , dezvoltarea industrialului
(Istoria de inceput a constructiilor industriale din )
Etapa industrializării din perioada antebelică, < 1918
Etapa industrializării din perioada interbelică, 1918 – 1947
Etapa industrializării din perioada comunistă, 1947 – 1989
Etapa industrializării din perioada postcomunistă, > 1989
Dezindustrializarea
Post-industria ( și orașul postindustrial)
-TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI
(După arhitectură. Transformare)
Reabilitarea clădirilor industriale este astfel o reîntoarcere la esență, în care tehnica se confundă cu arta, redevenind o ,,scoatere din ascuns” a adevărului. Starea disponibilă se transferă de la natură la cadrul construit, care este o coajă lipsită de funcțiune, un peisaj care așteaptă să fie descoperit și revelat.
http://www.monumentul.ro/pdfs/Radu%20Andrei%2009romii
-Strategii pentru dezvoltarea viitoare
-Echilibrul dintre prezervare, transformare și distrugere
-STIMULAREA REAMENAJĂRII TERENURILOR ȘI CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
-CONVERSIE sau RECONVERSIE
….de ce conversii, și nu reconversii, cum vine din franceză? Pentru că tema ne vine din spațiul anglosaxon și american, nu din cel francez; pentru că reconversie în română înseamnă ceva convertit de două ori și, mai ales, pentru că trebuie păstrat ceva din amintirea convertirii: conversia este o schimbare dramatică de funcțiune, așa după cum convertirea este o schimbare de religie, deci o schimbare dramatică în fondul intimstrăin, cum ar zice dl. Liiceanu. Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, refațadări … "reconstrucții radicale" …. șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum eronat mai e numită: "reconversia", ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie).
http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.html
-A restaura sau a conserva?
-Conversia ca mecanism al regenerării urbane
-DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
Schimbarile de tehnologie ale secolului XX-XXI, datorita raspandirii tehnicilor high-tech, cat si a transferul de la productie la servicii, au schimbat profilul economic si de identitate locala, lasand in urma suprafete distruse si poluate, astazi partial abandonate. Restructurate, aceste vaste suprafete pot conduce la crearea unor medii de viata exceptionale. Conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice face parte din noua tendinta de regenerare cat si ca strategie in atragerea de capital.
‘Packing industry’ – Reconversia platformelor industriale. Scenariu.
Posted on December 15, 2010 by administrator
ing. peis. Condoros Andrei – URBANGreen concept
Membru asociat al Asociatiei Peisagistilor din – AsoP
1.6. Concluziile
Celebrarea remarcabilelor monumente industriale si a ruinelor aflate astazi disparate la nivelul orasului, instalatii gigantice, adevarate catedrale ale deceniilor trecute, suprafetele pe care le deservesc, cu mare talent si investitii de capital privat consistent pot da startul unui amplu proces de dezvoltare urbana si culturala implicit, un nou stil de viata, un melanj de mSTIMULAREA REAMENAJĂRII TERENURILOR ȘI CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
-CONVERSIE sau RECONVERSIE
….de ce conversii, și nu reconversii, cum vine din franceză? Pentru că tema ne vine din spațiul anglosaxon și american, nu din cel francez; pentru că reconversie în română înseamnă ceva convertit de două ori și, mai ales, pentru că trebuie păstrat ceva din amintirea convertirii: conversia este o schimbare dramatică de funcțiune, așa după cum convertirea este o schimbare de religie, deci o schimbare dramatică în fondul intimstrăin, cum ar zice dl. Liiceanu. Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, refațadări … "reconstrucții radicale" …. șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum eronat mai e numită: "reconversia", ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie).
http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.html
-A restaura sau a conserva?
-Conversia ca mecanism al regenerării urbane
-DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
Schimbarile de tehnologie ale secolului XX-XXI, datorita raspandirii tehnicilor high-tech, cat si a transferul de la productie la servicii, au schimbat profilul economic si de identitate locala, lasand in urma suprafete distruse si poluate, astazi partial abandonate. Restructurate, aceste vaste suprafete pot conduce la crearea unor medii de viata exceptionale. Conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice face parte din noua tendinta de regenerare cat si ca strategie in atragerea de capital.
‘Packing industry’ – Reconversia platformelor industriale. Scenariu.
Posted on December 15, 2010 by administrator
ing. peis. Condoros Andrei – URBANGreen concept
Membru asociat al Asociatiei Peisagistilor din – AsoP
1.6. Concluziile
Celebrarea remarcabilelor monumente industriale si a ruinelor aflate astazi disparate la nivelul orasului, instalatii gigantice, adevarate catedrale ale deceniilor trecute, suprafetele pe care le deservesc, cu mare talent si investitii de capital privat consistent pot da startul unui amplu proces de dezvoltare urbana si culturala implicit, un nou stil de viata, un melanj de mijloace de exprimare.
Politica „tabula rasa” adica distrugerea tuturor vestigiilor trecutului trebuie sa capete accente de valorificare patrimoniala, creativa. Trebuie gasit echilibru intre o politica populara si una populista care sa atraga clientii printr-o reconversie discreta dar eficienta a sitului.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
1.7. Aparatul critic
Capitolul 4; prezintă….
1.8.RELEVANȚA STUDIULUI ÎN PROPRIUL PROIECT DE DIPLOMĂ
Centrul de urgență pentru recuperare si integrare socială
-Conversia unei construcții industriale într-un centru social-
-CONTEXT: O SECȚIE A FOSTEI FABRICI DE TRACTOARE in Miercurea Ciuc
-prezentarea Orasului,Zona si fabrica….
1.9. Bibliografia
Cărți
Publicații:
Web-sites:
1.9. Anexele
1.4. Introducerea
Mulți oameni visează să trăiască în bogăție și lux, precum și să aibă un capital financiar nelimitat. În realitate, mulți oameni se luptă pentru a răspunde nevoilor lor cu salariul pe care îl primesc.
Există, de asemenea, cazuri în care oamenii sunt privați de necesitățile de zi cu zi, cum ar fi pastă de dinți, haine și mâncare. Psihologii cred că există unele caracteristici umane care îi împiedică să câștige bani.
http://www.publika.md/de-ce-sunt-unii-oameni-saraci-si-ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-castigi-mai-multi-bani_2241111.html
szegenyseg es epulet ujra hasznositas
2.
Disparitia unei parti a siturilor industriale din cadrul oraselor europene a permis in ultimii ani extinderea si amenajarea unor noi spatii de utilitate publica si/sau semi-publica, mai mult au deschis noi perspective dezvoltarii oraselor. Reabilitarea vechilor situri industriale in spiritul unei conceptii ecologiste este preocuparea principala in numeroase orase europene.
Datorita schimbarilor de tehnologie si raspandirii tehnicilor high-tech cat si transferul de la productie la servicii, profilul economic al tarilor europene ne apare radical modificat. Conservarea si reconversia particularitatiilor istorice sub forma de bunuri culturale si artistice face parte din noua tendinta de regenerare cat si ca strategie de atragere de capital.
Potentialul reprezentat de aceste platforme industriale nu poate fi trecut cu vederea. De asemenea, o platforma industriala neexploatata, izolata, dar cu posibilitati si oportunitati nelimitate isi pierde din consistenta daca nu este pusa intr-un context amplificat prin interventii de regenerare intr-un viitor cat mai apropiat.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
DEFINIREA ARIEI DE STUDIU-TERMINOLOGIE
SCOPUL LUCRĂRII
importanța și actualitatea temei;
ARGUMENT
prezentarea pe scurt a conținutului lucrării;
1.5. Corpul lucrării
Capitolul 1;
MOTTO
„Nu da pește săracului, ci învață-l cum să pescuiască!”
„Sărac lipit, caut altă viață!” (2003) Manuela Stănculescu și Ionica Berevoescu
CUVINTE CHEIE
persoane fără adăpost, romii, presa etnică, istoria săraciei;
Scurt istoric al fenomenului persoanelor fără adăpost
Unde a apărut?
Sărăcia s-a născut odată cu omenirea. De la o epocă la alta, de la o societate la alta, fenomenul a fost tratat în moduri diferite.
Sărăcia a fost prezentă dintotdeauna, dar înțelesul ei diferă de la o societate la alta,
iar în acest sens pare a fi, "normală" ,deoarece e strâns legată de structura socială și prin urmare, această formă întotdeauna a fost prezentă și va fi mereu prezentă în societatea umană.
În cadrul unei expoziții, muzeul din prezintă metamorfoza fenomenului sărăciei în viziunea popoarelor europene. Numeroase artefacte din Grecia, Egipt și Imperiul Roman documentează sărăcia în antichitate. "Oamenii nevoiași erau înfățișați sub forma unor pitici amuzanți care se jucau sau dansează cu maimuțe la fel de înalte ca și ei sau ca persoane cu handicapuri fizice. Acești oameni nu corespundeau idealului de sănătate și integritate corporală, motiv din pricina căruia ajungeau să trăiască pe stradă", afirmă Frank Unruh – ghid al expoziției.
http://www.dw.de/istoria-s%C4%83r%C4%83ciei/a-15204820
Persoane fără adăpost în lume
Încă din aceea perioadă, sunt numeroase surse de informare care arată faptul că acest fenomen a fost recunoscut de-a lungul istoriei, reacțiile comunităților sunt trecute pe o axă, de la ajutor și compasiune la marginalizare și pedepsire.
(EVALUAREA ȘI ASISTAREA PSIHOLOGICĂ A PERSOANELOR ADULTE FĂRĂ ADĂPOST DOCTORAND VICTOR BADEA COORDONATOR PROF. UNIV. DR.NICOLAE MITROFANhttp://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCQQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fstudies%2FDoctorate2008Iulie%2FBadea%2520Victor%2520-%2520Evaluarea%2520si%2520asistarea%2520psihologica%2520a%2520persoanelor%2520adulte%2520fara%2520adapost%2Frezumat%2520doctorat%2520Badea%2520Victor.doc&ei=I4H8VOzrD5Dbau7YgsgE&usg=AFQjCNFbIFUJlxHaT_QkBn_9s8iUQ_NZCA&sig2=HJ5pkreT9gx-F7NllO_LsA&bvm=bv.87611401,d.d2s)
Sărăcia și-a făcut simțită prezența încă de la începutul istoriei, în comunitățile tribale simple. Pe fondul relațiilor comunitare inegale și prin funcționarea stratificată cu acces relevant la nivel local pentru achiziționarea resurselor cum ar fi de exemplu, (o reședință mai sigură, arma de vânătoare permite achiziționarea hranei) a fost neuniformă.
După analizele lui Castel populația rurală din secolul al XIV-lea, o treime din populație nu putea să-și întrețină familia, ca și soluție au căutat de lucru în orașe, altfel exista riscul de a fi clasificat ca haimana (Castel, 1998). Legea îi obligă pe vagabonzi să aibă un loc de muncă, dacă nu își găseau sau dacă nu doreau să lucreze pedeapsa era moartea sau deportarea. Majoritatea erau muncitori sau lucrători agricoli care nu au găsit loc de muncă după cerințele lor sociale. Cauza cea mai mare a șomajului din ziua de azi e similar pentru necalificați și imigranți (ilegali), deoarece au părăsit (natală) în căutarea unui loc de muncă.
Vázlatok a szegénység szociológiájához. Kolozsvári Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2006, Ötödik fejezet: Mi a szegénység? 129–150.
Ötödik fejezet Mi a szegénység? page 130 PÉTER LÁSZLÓ
Asistența socială în Anglia secolului al XVI-lea
Acești indivizi, erau numiți de contemporani drept ”vagabonzi”, erau priviți drept o amenințare de către ceilalți membri ai comunității și erau catalogați drept delincvenți. Legislația din secolul XIV a încercat să rezolve această problemă a vagabondajului, prin două moduri: în primul mod, s-au stabilit valori fixe pentru salarii; iar în al doilea mod, migrația a fost interzisă. Se încerca oprirea migrației a celor care nu aveau loc de muncă. Marea Ciumă dintre anii 1348 și 1350 a creat un gol în ceea ce privește mâna de lucru, a dus la destructurarea sistemului feudal (în interiorul căruia lucrătorii erau legați de pământul pe care îl exploatau) și a dus la creșterea mobilității indivizilor.
Legile din anii 1349 și 1351, vor încerca să atenueze efectele acestor noi realități sociale. Ele interziceau statul de pomană al cerșetorilor care erau apți pentru muncă, nivelul salariilor era similar celui anterior ciumei, au restricționat mobilitatea geografică și ocupațională și au stabilit valori maxime ale salariilor pentru anumite ocupații. De asemenea, măsurile de constrângere s-au înăsprit: pentru anul 1361, amenzile pentru vagabondaj erau înlocuite cu trimiterea în închisoare și marcarea cu fier încins pe frunte a literei ”F” (prescurtare pentru ”falsitate”).
În ceea ce privește actele de caritate, s-a produs o schimbare în care evidențiem cele două categorii de săraci: săracii îndreptățiți să primească de pomană și cei care refuzau să muncească cei din urmă nu meritau să fie ajutați de comunitate.
Primele măsuri care vizau săracii din în dinastia Tudorilor au fost adoptate în timpul lui Henric al VII-lea (1485-1509). O lege votată de către Parlamentul englez în anul 1495 obliga autoritățile locale să rezolve problema”vagabonzilor”, prin arestarea tuturor persoanelor care locuiau sau erau suspectate că locuiesc pe stradă. Persoanele arestate erau cazate în spații special amenajate timp de trei zile în care erau hrănite cu pâine și apă, după trei zile de cazare forțată, vagabonzii urmau să fie eliberați dar aveau accesul restricționat în oraș.
Surse
Beier A.L, Masterless Men: The Vagrancy Problem in ,
Elton G.R, An Early Tudor Poor Law
Guy John, Tudor , Press,
Heal Felicity, Hospitality in Early Modern , Press. Oxford
Slack Paul, Poverty and Policy in Tudor and Stuart England, Oxford University Press, Oxford
Slack Paul, Poverty and Social Regulation, în, The Reignof Elizabeth I
Solar M. Peter, Poor Relief and English Economic Development Before the Industrial Revolution
Webb Sideny & Beatrice, English Local Government: The English Poor Law History
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/asisten-social-n-anglia-secolului-al-xvi-lea
În secolul XVI, regele Angliei Edward al VI-lea a ordonat ca toți indivizii care hoinăresc și nu au un adapost să fie marcați cu litera “v” de (vagabondaj), apoi să fie încredințați unui stăpân unde să practice diferite munci. Deseori se întâmpla ca hoinarii să fugă de la noii stăpâni. În aceste cazuri, stăpânii erau însărcinați cu aducerea acestora. În cazul în care stăpânul refuza să îl aducă, fugarul era transportat în orașul natal pentru a muncii în folosul autorităților publice. Hoinarii care fugeau de două ori erau executați. În ciuda acestor pedepse crude, fenomenul nu a dispărut. Măsurile regelui englez au fost continuate de Legea Săracilor din 1601 care prevedea întoarcerea tuturor persoanelor fără adăpost în locurile de naștere. Prin această lege se percepeau taxe pentru ajutorarea nevoiașilor, li se asigurau locuri de muncă celor apți, iar cei care refuzau erau închiși.
Tot în Anglia, în 1619, Charles al II-lea a elaborat o politică pentru a rezolva problemele familiilor dezbinate în urma războiului. Această lege a permis integrarea a 50000 de soldați prin practicarea negustoriei, fără a mai fi nevoie de ucenicie ca până atunci.Această lege a demonstrat că prin promovarea politicilor de incluziune se poate ameliora fenomenul persoanelor fără adăpost.
Primul val de imigrare în Lumea Nouă la jumătatea anilor 1600 a inclus săraci nedemni și anume: criminali, hoinari, vagabonzi și cerșetori care au fost trimiși de guvernul englez ca servitori dați la ucenicie. După această perioadă, au început să apară instituții pentru persoane fără adăpost, mai exact în perioada 1725 – 1750 se înființează numeroase case de corecție și case de muncă. Dar problema era tot în creștere și creștea odată cu numărul de adăposturi publice. Foarte multe comunități evitau primirea de persoane sărace sau cerșetori, astfel persoanele nevoiașe se aflau în imposibilitatea de a se apropia de diferite comunități. Interdicțiile erau extreme, fiecare individ străin era verificat din punct de vedere al statutului financiar, iar în funcție de acesta era sau nu acceptat în comunitatea respectivă. Până la acordarea statutului de rezident, perioada care putea dura de la 3 la 12 luni, orașul avea obligația de a furniza anumite servicii de ajutor persoanelor aflate în nevoie. Comunitatea avea o atitudine respingătoare față de indivizii săraci care deseori erau avertizați să rămână în afara orașului. În cazul în care un individ sărac, cerșetor hoinar, sau orice altă categorie ce nu deținea un suport material decent, acesta era biciuit înainte de expulzare. Persoanele bolnave psihic sau dependenții erau scoși noaptea din oraș și duși în vecinătatea altor orașe în speranța ca altcineva va prelua responsabilitatea.
Situația persoanelor fără adăpost din Statele Unite diferă într-o anumită măsură de cea din . În Statele Unite se înființează instituții pentru persoanele fără adăpost în 1725, purtând denumirea de casa săracilor sau ,,workhouse" – care desemna o combinație între azil de muncă și casă de corecție. În se înființează prima casă de corecție în 1736 unde cei cu afecțiuni psihice erau puși să lucreze cu săracii și criminalii : în general desfășurau trei activități de bază : torceau, coseau sau tricotau. Indivizilor cu probleme psihice, dar și celor sănătoși li se ofereau locuri de muncă în ferme, primind în schimb haine și adăpost. Deși interesul pentru persoanele fără adăpost era crescând, problema persoanelor fără locuință a continuat să existe poate chiar să se acutizeze. Prima cantină socială a fost înființată în în 1802, iar primul adăpost, tot în , în 1814. După construirea mai multor adăposturi s-a constatat că numărul acestora era neîncăpător, iar condițiile nu erau foarte igienice. Persoanele fără adăpost au apărut îndeosebi ca urmare a unor procese de dezinstituționalizare, cazuri de boală mentală, evacuări forțate, escrocări ale persoanelor vulnerabile. Toate aceste încercări de a eradica sau ameliora acest fenomen duc la concluzia că acesta nu datează din zilele noastre, iar deși modul de abordare s-a schimbat încă ne confruntăm cu persoane fără adăpost.
(http://www.scrigroup.com/sanatate/asistenta-sociala/Scurt-istoric-al-fenomenului-p94889.php)
Mai mult de jumătate din populația Europei trăiau de pe o zi pe alta. Mase uriașe de oameni erau săraci, de exemplu (cei mai săraci muncitori din , aproape toate veniturile lor (90%) au fost cheltuite pe pâine. În timpul revoluției franceze conducătorii țării au început să se ocupe de problematica sărăciei.
Între timp, conceptul de muncă a suferit o schimbare de sens, noua idee nu se referă la proprietate, ci la muncă deoarece este principala sursă de a te îmbogății. Desfințarea manufacturii era bariera care îngreuna funcționarea pieței.Vagabondajul și cerșetoria rămân activități infracționale. În secolul XVIII-XIX domina liberalismul care declara că nu ești sărac dacă nu ai nimic, ești dacă nu lucrezi.
Problema sărăciei după 1989 în România, precum și în celelalte țări ex-comuniste a devenit una dintre principalele teme… .
.
.
.
Vázlatok a szegénység szociológiájához. Kolozsvári Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2006, Ötödik fejezet: Mi a szegénység? 129–150.
Ötödik fejezet Mi a szegénység? page 130 PÉTER LÁSZLÓ
Factori, Cauze și Istorie:
Un "factor" sau o "cauza" nu e chiar același lucru. "Cauza" este forma care stă la baza unei probleme ca sărăcia, iar "factorul" este etapa care contribuie la menținerea ei după ce a apărut deja.
La scară globală, sărăcia are multe cauze isorice: colonialismul, sclavagismul, războiul și cucerirea. Între acele cauze și ceea ce numim factorii care mențin sărăcia este o diferența enormă. Diferența este că ce putem face azi, nu putem merge înapoi în istorie ca să schimbăm trecutul; însă putem elimina factorii care perpetuează acest fenomen.
În urma celor două războaie mondiale multe națiuni europene și nu numai au fost aruncate în "lagărul sărăciei"; din păcate oamenii au trăi foarte greu și au fost nevoiți să trăiască de pe urma pomenilor sau a carităților. În câțiva ani lucrurile s-au schimbat veniturile reale au crescut considerabil iar unele națiuni au crescut atât de mult încât sunt unele dintre cele mai prospere națiuni din lumea modernă. Dar nu toate națiunile au avut șansă, altele au rămas în urmă la nivel global chiar dacă au beneficiat de "ajutoare". De ce? Deoarece numai simptomele au fost atacate, nu și factorii sărăciei. La nivel macro sau național un GDO (produs domestic net) scăzut nu înseamnă sărăcia însăși ci doar simptomul sărăciei ca problemă socială.
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Saracia:Fara adapost:Definiție, dimensiuni, tipologii
Sărăcia ca Problemă Socială:
Fiecare dintre noi am simțit uneori lipsa banilor. Este o experiență individuală și nu înseamnă neaparat o problemă socială a sărăciei. Banii la urma urmei sunt o măsură a bogăției, lipsa lor poate însemna lipsa bunăstării dar nu și problema socială a sărăciei. Principiul cel mai important este că: sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansă prin care nici standardul minim de nivel de trai nu poate fii atins. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Sărăcia este ca o rană cu rădăcini adânci care afectează fiecare dimesiune a culturii și a societății. Pe lângă nivelul scăzut de venituri, sărăcia inlcude limitarea accesului la servicii ca: educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca apa, drumurile, transportul și comunicațiile. Din păcate, "spiritul sărăciei" permite membrilor să creadă și să împărtășească sentimente ca disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, reprezintă o problemă socială și de aceea, soluția trebuie să fie una socială.
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Persoanele cu dizabilități sunt estimate ca formând aproximativ 10% din orice populație (OMS, apud Yeo) și o proporție și mai mare trăiește în sărăcie cronică.
Una din cinci persoane sărace din are o dizabilitate. (Banca Mondială -BM,2008)
Un procent de 20% de persoane cu dizabilități dintre săracii din întreaga lume. A trăi în sărăcie crește posibilitatea obținerii unei disabilități, ei ajung mai marginalizați decât persoanele sănătoase (Yeo, 2001).
BRAITHWAITE,J.,MONT, D.(2008),Disability and Poverty: A Survey of World Bank Poverty Assessments and Implications, Banca Mondială
YEO, R. (2001), Chronic Poverty and Disability, Background Paper Number 4, Chronica Poverty Research Centre
Pentru stabilirea limitei sărăciei sunt: insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, necesarul pentru îmbrăcăminte, încălzire și alte necesități indispensabile traiului. Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Ce inseamna saracie absoluta? Inseamna ca acesti oameni nu isi permit nici macar un cos minim de consum. In acest cos intra insa nu doar mancarea, ci si curentul, incalzirea, apa si alte servicii. Pare o suma infima, insa o cincime sau chiar un sfert dintre romani nu dispun de ea lunar.
http://stirileprotv.ro/special/harta-interactiva-a-saraciei-in-romania-regiunile-unde-peste-jumatate-dintre-locuitori-traiesc-de-pe-azi-pe-maine.html
Robert McNamara, un om politic american, definește sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.
Pe glob, circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de oameni nu au canalizare.
În anul 2008 atât numărul oamenilor care trăiau cu sub 1,25 dolari pe zi, cât și ponderea lor în total, a scăzut la nivel mondial. Este prima evoluție negativă globală a acestui indicator din 1981 și până acum.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Rata și pragul riscului de sărăcie
Guvernele, factorii de decizie politici și societatea în general nu pot combate sărăcia și excluziunea socială fără a analiza inegalitățile în societate, indiferent dacă sunt de natură economică sau socială.
În 2010 s-a evaluat că 16,4 % din populația Uniunia Europei era expusă la riscul de sărăcie după transferurilesociale . În șase state, și anume în Letonia(21,3 %), România (21,1 %), (20,7 %), Spania (20,7 %), Lituania (20,2 %) și Grecia (20.1 %), s-a considerat că peste o cincime din populație este expusă riscului de sărăcie. Cele mai scăzute procente de persoane expuse riscului de sărăcie au fost consemnate în Țările de Jos (10,3 %) și în Republica Cehă (9,0 %). Norvegia (11,2 %) și Islanda (9,8 %) au raportat, de asemenea, niveluri relativ reduse ale populației expuse riscului de sărăcie. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Wages_and_labour_costs/ro
În 2011, Eurostat publică raportul „Housing Condition in Europe in 2009“ și precizează că în UE 30 de milioane de cetățeni suferă datorită spațiului insuficient și condițiilor precare de locuit. Accesul la condiții decente de locuit, la prețuri accesibile, este o nevoie fundamentală și un drept.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004
Condițiile proaste de locuit evidențiază un anumit risc de sărăcie și excluziune socială. În 2009, 6% din populația Europei a suferit o formă severă cu privare la locuință, cele mai frecvente probleme fiind zgomotele vecinilor (22,2%), supraaglomerarea (17,8%), poluarea, aerul de proastă calitate și alte probleme de mediu (16,5%). În UE, 12,2% din persoane trăiesc în locuințe
care au costuri de întreținere mari. 1.
Eugen Lucan, propuneri în calitate de Raportor, op.cit.
Veniturile salariale mediane
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat în raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu în , unde există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Veniturile salariale brute reprezintă cea mai mare parte a costului forței de muncă. La nivelul țărilor UE, cele mai ridicate venituri salariale orare brute medii, în octombrie 2010, s-au înregistrat în Danemarca (25,00 EUR), urmată de Irlanda (18,30 EUR) și Luxemburg (17,80 EUR). Cele mai scăzute s-au înregistrat în (1,50 EUR), România (2,00 EUR), Lituania (2,70 EUR) și Letonia (2,90 EUR). Cel mai ridicat venit salarial orar brut median este de 16 ori mai mare decât cel mai mic venit salarial orar, exprimat în euro; exprimat în standardul puterii de cumpărare (SPC) – care explică diferențele la nivelul prețurilor între țări – raportul este de 5 la 1.
4,6 milioane de romani, adica un sfert din populatia tarii, sunt expusi riscului de săracie, trăiesc de pe-o zi pe alta. Cei mai expuși sunt tinerii și vârstnicii care trăiesc singuri, dar și persoanele de etnie romă. Iar criza a agravat situația: din 2008 și până în 2012, sărăcia absolută a crescut, spune studiul guvernamental.
Cum era de așteptat, sărăcia este mai mare la sat decât la oraș: de trei ori mai mare, mai precis. Aproape 40% din locuitorii din mediul rural se află în risc de sărăcie.
Potrivit aceluiași raport, 1 din 3 copii din România trăiesc în sărăcie iar procentul crește la 50% în mediul rural. Sunt afectați însă și tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani. Mai grav pentru români, un loc de muncaă nu aduce automat și prosperitate: potrivit raportului avem cea mai mare pondere de populație ocupată expusă riscului de sărăcie dintre toate statele membre UE.
REGIUNI EXPUSE : 33% Sud-Est 30%
SĂRĂCIA ÎN CIFRE:
1 din 3 copii trăiesc în sărăcie 38% din populația rurală se află în sărăcie 28.5% dintre vârstnicii singuri trăiesc în sărăcie.
http://stirileprotv.ro/stiri/social/1-din-5-romani-este-sarac-sau-traieste-la-limita-saraciei-masurile-cu-care-guvernul-vrea-sa-reduca-fenomenul.html
În România, harta sărăciei arată că în regiunea de nord – est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele șase județe din acea regiune prezentând un risc ridicat de sărăcie. De asemenea, regiunea de sud este eterogenă, cuprinzând județe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călărași și Teleorman, precum și județe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova.De asemenea, județul Cluj se situează pe locul doi după București din punctul de vedere al valorii – scăzute – a ratei sărăciei din România, iar județele învecinate Clujului în regiunea de nord – vest (Bistrița – Năsăud, Maramureș, Sălaj și Satu Mare) prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România.
Nu putem lupta împotriva sărăciei prin alinarea simptomelor, ci numai prin atacarea factorilor care cauzează sărăcia.
Simplul transfer de fonduri către victimele sărăciei nu va reduce sau eradica sărăcia ci doar îi va alina simptomele pe termen scurt. Aceasta nu este o soluție durabilă deoarece sărăcia este o problemă socială și cere o soluție socială. Această soluție reprezintă clară, conștientă și intenționată eliminare a celor cinci mari factori ai saraciei.
-Care sunt factorii sărăciei?
Factorii sărăciei (ca problemă socială) sunt următorii: ignoranța, boala , apatia , lipsa de onestitate și dependența . Ei sunt considerați doar ca simple condiții fără nici o evaluare morală: acești factori nu sunt considerați ca fiind răi sau buni, ei doar există. Dacă un grup de oameni dintr-o societate sau comunitate este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui să-și realizeze obiectivul și să identifice factorii care duc la sărăcie pentru a-i putea elimina.
Este foarte important să se elimine toți cei cinci factori principali deoarece ei contribuie la apariția altor factori secundari cum ar fi: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii, proasta guvernare, lipsa de locuri de munca, lipsa de pregatire, absenteism, lipsa de capital și altele.
Fiecare dintre aceștia reprezintă o problemă socială și contribuie la perpetuarea sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.
Ignoranță:
Ignoranța înseamnă lipsa de informație sau lipsa de cunoștiințe. Ea este diferită de stupiditate care este lipsa de inteligență sau prostie care e lipsită de înțelepciune.
Potrivit unui proverb vechi "cunoașterea înseamnă putere" (Ralph Waldo Emerson ), cu cât ești mai informat ai șansă la reușită.
Important este să determinăm ce informație lipsește în comunitate. Mulți din cei care doresc să ajute o comunitate consideră că principala soluție este educația. În educație ai acces la multă informație iar nu toată informația îți va fii de folos în viața de zi cu zi. De exemplu, pentru agricultori ei trebuie să știe tipurile de semințe care pot fi plantate în solul local și nu faptul că Romeo și Julieta au murit în piesa lui Shakespeare.
Accesul acestora la servicii de asistență socială și medicală este foarte dificil, peste 60% dintre ei nu au acte de identitate și sunt atât de desocializați încât și-au pierdut capacitatea de a se adresa instituțiilor și organizațiilor pentru ajutor.
Adulții cu un nivel de educație mai ridicat câștigă mai bine, ceea ce face ca riscul de sărăcie să fie mai mic, adulții cu un nivel de educație mai ridicat nu constituie o surpriză. Dar săracia are implicații și pentru educația copiilor dintr-o gospodărie. De exemplu, 39% din copii săraci cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani nu frecventează nici o școală și nici nu au urmat cursurile învațamântului profesional sau liceal, față de 10% din copiii care nu sunt săraci din aceeași categorie de vârstă.
În București 24% dintre oamenii străzii au doar studii primare, 60% au studii medii și 8% au studii superioare, iar 84% dintre cei care locuiesc pe străzi sunt calificați profesional.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Om_al_str%C4%83zii
Boala:
Atunci când într-o comunitatea majoritatea populației este bolnavă bunăstarea nu predomină iar bogăția lipsește cu desăvârșire. Altfel spus dincolo de mizerie, disconfort și moarte, îmbolnăvirile constituie o cauză a sărăciei. Dacă ești sănătos nu numai că ajuți indivizii să fie bogați dar contribui la eradicarea sărăciei din comunitatea respectivă. Sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei mai mult prin accesul la apa potabilă, cunoștințe despre igienă și prevenirea îmbolnăvirii – deoarece medicii, clinicile sau medicamentele care previn îmbolnăvirile sunt soluții mult mai costisitoare. Reamintim că ne preocupă factorii nu cauzele sărăciei. Dacă factorii îmbolnăvirii se cunosc atunci se poate practica o igienă mult mai bună și un comportament mai preventiv.
Se consideră că accesul la sistemul de sănătate este legat de drepturile oamenilor prin reducerea mizeriei și creșterea calității vieții. Sunt motive serioase pentru menținerea unei populații sănătoase.
Accesul la serviciile de sănătate al celor săraci este mai restrâns: 11% din gospodăriile sărace au arătat că în localitatea lor nu există nici un serviciu de sănătate, față de 5% din cele non-sărace. Probabilitatea de a avea o asigurare de sănătate în anul 2000 (singurul an pentru care există date referitoare la calitatea de asigurat al serviciilor de sănătate) era mult mai mică pentru persoanele cu o poziție socio-economică inferioară, și gospodăriile cu venituri mici.
Raport Nr. 26169 – RO. : Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
Majoritatea persoanelor adulte fără adăpost nu au asigurare medicală, mai mult nu știu sau nu sunt capabili să se adreseze instituțiilor specializate pentru ajutor nici în situațiile de urgență.
Peste 25% din persoanele adulte fără adăpost au probleme psihice care se pot diagnostica printr-o simplă observare directă, aproximativ 40% au dezvoltat afecțiuni similare psihozelor. Undeva la 56 % din oamenii care ajung în stradă din cauza problemelor psihice consumă alcool și suferă de boli precum schizofrenia, tulburări de personalitate cu diferite grade de retard.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Om_al_str%C4%83zii
Apatia:
Apatia este prezentă atunci când oamenilor nu le pasă sau sunt indiferenți, atunci când sunt foarte deprimați, când sunt slăbiți, când nu încearcă să-și îmbunătățească viața. Unele persoane sunt atât de neputincioase să facă ceva încât devin invidioși nu numai pe membrii comunității ci și pe membrii familiei. Apatia naște apatie.
„Cine nu vrea să facă un lucru, caută motive, cine vrea să îl facă, se uită după soluții.”
Așadar, cauți motive sau soluții?
Scuzele de a ocolii munca:
Nu am parinți cu bani;
Maică-mea e doar învățătoare;
Tata ne-a părăsit;
Pe mine m-au crescut bunicii;
Nu am prieteni care să mă ajute;
E criză;
Nu am oportunități;
Nu am bani de investit;
Sunt bolnav;
Sunt prea tânăr;
Sunt prea bătrân;
Nu am experiență;
Mi-e frig;
De mâine încep;
Trăiesc în România;
Doar dacă ești infractor poți să faci bani;
Nu stiu engleză;
Nu stiu ce mă pasionează;
Trebuie să am grijă de alții, nu am timp de mine;
Mă doare capu;
Nu pot;
Nu știu;
N-am chef;
A apărut un joc nou;
Nu am încredere în mine;
Mi-e frică…;
Lumea e rea;
http://www.personalitatealfa.com/blog/te-ai-saturat-sa-te-plangi-de-saracie/
Apatia uneori e justificată de percepte religioase, " Dumnezeu ți-a decis soarta deci, acceptă ceea ce este dat." Aceasta poate fi folosită în mod greșit ca scuză. Iată un proverb rusesc "Roagă-te lui Dumnezeu dar, de asemenea, plimbă-te pe mal" vrea să ne spună că chiar dacă suntem în mâinile lui Dumnezeu avem responsabilitatea să ne ajutăm și pe noi înșine de unde și proverbul românesc "Dumnezeu iți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă".
Ne-am născut cu multe abilități printre care amintim: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne îmbunătății calitatea vieții; ceea ce trebuie să evităm este de a-l folosii pe Dumnezeu sau Allah ca scuză pentru a nu face nimic.
Lipsa de onestitate:
Când resursele destinate unei comunități sunt deturnate în scopuri personale trebuie să scoatem în evidență un factor major lipsa de onestitate a unor persoane aflate la putere. Banii sustrași de la comunitate care era îndreptățită să îi obțină este mult mai mică față de scăderea bunăstării publice. Banii furați sau deturnați nu sunt egali cu valorile scăderii unei comunități, economiștii vorbesc de un efect multiplu.
Atunci când suma pentru o investiție este deturnată valoarea de care comunitatea este depravată este mai mare decât valoarea sustrasă de hoț. Dat fiind faptul că ne supărăm atunci când un hoț mărunt ne fură ceva care costă zece lei, dar nu îi pedepsim pe cei care ocupă funcții înalte chiar dacă ei fură sute de mii de lei din banii publici. Din cauza bogăției aparente alegem să îl respectăm pe cel de-al doilea hoț și chiar să îl lăudăm deoarece își ajută familia și rudele, alte fiind spuse avem nevoie de poliție pentru a-l proteja pe primul hoț (cel "mărunt") de a nu fi bătut de oamenii străzii. Cu toate astea cel de-al doilea hoț reprezintă principala cauză a sărăciei și nu primul care poate fi, de fapt o victimă cauzată de-al doilea infractor.
Atitudinea noastră este mai mult ironică deoarece reprezintă un factor care perpetuează sărăcia, dacă îi acordăm "premiu" pe cel care cauzează paguba majoră și îi pedepsim numai pe cei care sunt victime, atunci atitudinea noastră contribuie la perpetuarea sărăciei.
Dependența:
Pe termen scurt după un dezastru caritatea poate fi esențială pentru a putea supraviețuii dar pe termen lung poate contribuii la moartea individului și cu siguranță la continuarea sărăciei.
Dependența înseamnă mai pe larg că un individ este atât de sărac încât nu se poate ajuta pe sine și depinde total de asistența din exterior.
Atitudinea reprezintă, în sine, cel mai important factor care justifică perpetuarea condițiilor în care o persoană sau un grup devine dependent/ă de ajutorul din exterior.
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Alți factori ai sărăciei pot fi:
-Războaiele, conflictele militare;
-Structura politică (de exemplu dictatura);
-Structura economică ;
-O creștere intensă a numărului populației;
-Greșelile regimului de conducere (incompetență, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea ratei șomajului;
-Catastrofe naturale (cutremure, secetă);
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Emigrația, foametea și traficul de persoane sunt cauzele inițiate de sărăcie;
Emigrația este acel fenomen de părăsire a țării sau a regiunii de baștină de către un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în altă țară. Cele mai întâlnite motive de emigrare sunt: cele politice și cele economice. Emigrația a fost mai profundă în secolele XIX și XX, în special în țări precum Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Argentina, Australia sau Noua Zeelandă.
Fenomenul emigrației și al imigrației nu trebuie confundat cu cel al migrației involuntară – transferurile de populație sau al epurării etnice.
Foametea este un fenomen prin care o mare parte a populației unei țări sau a unei regiuni este atât de prost hrănită, încât moartea prin inaniție devine un fenomen obișnuit.
Traficul de persoane
Traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” (Directiva 2011/36/EU)
În 2012, în România au fost înregistrate 1041 de victime ale traficului de persoane, dintre care 526 au fost exploatate sexual. Aproape jumatate din femeile traficate au fost minore. (conform ANITP)
Numărul precis al victimelor nu poate fi cunoscut pentru că victimele traficului de persoane fie nu se consideră victime, fie nu vor să admită acest lucru în acte oficiale. Din aceste motive, numărul real este unul mult mai mare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Trafic_de_persoane
http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83r%C4%83cie
Cine sunt săracii?
În elementele asociate sărăciei intră mărimea gospodăriei, apartenența la etnia romă,
caracteristicile capului gospodăriei (gospodăriile al căror cap este femeie, sau o persoană cu nivel scăzut de educație, sau care lucrează pe cont propriu, sau care este șomer), rezidența în mediul rural și în regiunea de nord-est.
Cine sunt Persoane fără adăpost („roofless” „homelesness” ,, om al străzii ”)
Exista un loc unde nu indraznim sa ajungem: un loc care iti inspira frica si disconfort. Este mai usor sa intoarcem privirea si sa ne uitam in alta parte. Ce vedem nu este viata noastra si nu face parte din ea. Si cu toate acestea, acest loc sumbru, al fricii și tristeței este casa pentru multe persoane fără adapost.
Aceste persoane făra adăpost nu pot scăpa de sentimentul ghinionului așa cum nu ar trebui că sentimentul norocului să continue să-i urmăreasca și pe ei. Când se intorc și se uita în jurul lor, ei văd tot ceea ce nu au, dar de care au neaparata nevoie.
Persoanele fără adapost sunt cele care nu o locuinta stabilă din cauza condițiilor materiale precare, iar in cazul tinerilor fără familii, acestora le lipsește un mediu stabil si sigur, in care se pot dezvolta.
„Persoane adulte fără adăpost” (PAFA) iar denumirea uzuală este om al străzii ei alcătuiesc o categorie de persoane defavorizate care sunt excluse de la serviciile publice, sociale și medicale (ajutor social, cantină socială, asigurările de sănătate, etc.).
Direcția Generală de Evidență a Populației în România, definește prin „lipsă act spațiu” și „lipsă spațiu”, situația când:
,,Persoane adulte fără adăpost” sunt acele persoane care nu au unde să locuiască efectiv (locuință proprie sau cu chirie de stat), iar dacă totuși locuiește undeva nu are acceptul proprietarului (găzduitorului) pentru întocmirea formelor legale. Individul se află într-o situație critică atât la nivel psihic cât și fizic, social și juridic situație determinată de lipsa unui adăpost sau imposibilitatea de a-și obține unul. Criza este înțeleasă ca fiind incapacitatea de a-și obține: un act de identitate, un loc de muncă, reintegrarea în familie/societate și excluderea sa de la resursele externe (servicii publice medico-sociale).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Om_al_str%C4%83zii
Copii fără adapost sunt acei indivizi care nu dispun de o locuință stabilă pe timp și în condiții adecvate. Persoanele fără adăpost includ copiii și tinerii care împart aceeași casă cu alte persoane din cauza faptului că și-au pierdut casa personală sau din cauza greutăților financiare; sunt cei care locuiesc în campusuri, centre de plasament sau cămine; sunt cei care sunt lăsați în spitale, care locuiesc în adăposturi provizorii sau sunt în grija părinților adoptivi.
Copiii și în general, tinerii fără adapost nu fac parte din stereotipurile societății. Din păcate, ei sunt excluși, marginalizați, uitați. În lipsa unei locuințe, mulți dintre ei se adăpostesc la prieteni sau rude, colegi sau cunoscuți, dorm pe stradă sau în mașini abandonate.
http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-inteligent/Cine-sunt-persoanele-fara-adapost-49.html (2010)
Cele mai importante probleme cu care se confruntă persoanele fără adăpost sunt:
lipsa actelor de identitate sau a actelor de stare civilă, face imposibilă obținerea de ajutor social sau a cantinei sociale, pensii pe caz de boală, solicitări de angajare, înscrierea la cursuri de calificare (pentru unii dintre ei terminarea studiilor gimnaziale), imposibilitatea efectuării analizelor medicale;
lipsa unui loc de muncă sau a unei alte surse de venit care să asigure condiții normale de viață, principalele surse de supraviețuire fiind cerșitul, veniturile ocazionale sau vânzarea materialelor reciclabile.
Fenomenul persoanelor fără adăpost reprezintă una dintre problemele cele mai importante în societate. Prevenirea acestui fenomen sau reîmproprietărirea persoanelor fără adăpost necesită o înțelegere a căilor și proceselor care au determinat apariția fenomenului. Federația Europeană care se ocupă cu persoanele fără adăpost a dezvoltat o tipologie a fenomenului ce poartă denumirea de Ethos.
Tipologia Ethos face referire la faptul că există 3 domenii ce formează o locuință, iar absența acestora definește fenomenul persoanelor fără adăpost. A deține o locuință poate fi înțeleasă ca: deținerea unui spațiu în care o persoană cu familia sa poate să își exercite dreptul de propietate (domeniu fizic); menținerea sentimentului de privat și a relațiilor (domeniul social); deținerea unui titlu de proprietate (domeniul legal). Acestea conduc la patru mari concepte : ”lipsa unui acoperiș ”, ”lipsa unei locuințe ”, ”locuință instabilă ” și „locuință inadecvată ”, toate reprezentând absența unei locuințe.
În România numărul persoanelor fără adăpost este mai mic decât în celelalte țări
ex-socialiste (atât în termeni absoluți cât și în termeni relativi). Astfel:
– Polonia (2002) a estimat că se confruntă cu cca 80 000 persoane fără adăpost;
– Republica Cehă – în jur de 100 000 persoane fără adăpost;
– Estonia a raportat în jur de 1 000 persoane fără adăpost (marea lor majoritate
fiind copii ai străzii);
– Bulgaria a raportat că nu există, practic, persoane fără adăpost, dar în jur
de 300 000 persoane sunt amenințate, din cauza faptului că au condiții de locuire
total inadecvate;
– În România fenomenul era, practic, puțin cunoscut, existând o estimare
doar la nivelul Bucureștiului – cca 5 000 persoane fără adăpost. Dacă însă adăugăm
dimensiunea „locuință improprie/inadecvată”, atunci situația devine îngrijorătoare 6.
6 European Federation of National Agencies Working with Homeless People/Fédération
Européen des Agences Nationales Travaillant avec Sans Abri.
În funcție de niste calcule, se poate estima că, în România, în mediul urban,
la nivelul lunii martie 2004, se aflau cca 14 800 de persoane fără adăpost11, din care mai mult de 5 000 trăiesc în București.
11. PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST DIN ROMÂNIA –O ESTIMARE A NUMĂRULUI ACESTORA-ADRIAN-NICOLAE DAN,MARIANA DAN
Cea mai vizibilă și extremă formă de sărăcie sunt persoanele care trăiesc în stradă. O altă serie de probleme referitoare la persoanele fără adăpost pot include următoarele: adăposturi de urgență, temporare sau de tranziție, persoanele care locuiesc temporar cu familia sau la prieteni, persoanele amenințate cu evacuarea sau persoanele care au un adăpost inadecvat sau nesigur. O necesitate umană de bază printre altele ar trebuii să conste și într-o locuință de o calitate acceptabilă. O locuință este definită de facilitățile reduse și e evaluată având ca referință acele gospodării care nu au baie/duș și toaletă.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004
Categorii de persoane fara adapost
La nivelul UE nu există o definiție funcțională comună a persoanelor fără adăpost, definiția persoanelor fără adăpost variind mult de la un stat membru la altul.
Ethos clasifică persoanele fără adăpost în conformitate cu condițiile lor de viață sau cele ale locuinței:
1. Persoane care locuiesc în condiții mizere;
2. Persoane aflate în adăposturi de urgență;
3. Persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost;
4. Persoane aflate în adăposturi pentru femei;
5. Persoane aflate în adăposturi pentru imigranți;
6. Persoane eliberate din diferite instituții;
7. Persoane care primesc sprijin pe termen lung (din cauza fenomenului homeless);
8. Persoane care locuiesc în centre nesigure;
9. Persoane care locuiesc sub amenințarea evacuării;
10. Persoane care trăiesc sub amenințarea cu violență;
11. Persoane care trăiesc în structuri temporare/non-convenționale;
12. Persoane care locuiesc în adăposturi inadecvate;
13. Persoane care locuiesc în adăposturi aglomerate.
Fenomenul persoanelor fără adăpost (homelessness) este un proces complex și dinamic, cu trasee care au diferite căi de intrare și de ieșire.
Fenomenul afectează persoane în diferite etape ale vieții, pentru perioade mai lungi sau mai scurte și în diverse moduri.
În Recomandările pentru Recensământul Populației și al Locuințelor (2011), persoanele fără locuință (homeless) sunt identificate în două grupuri mari:
1.persoane fără locuință de tip primar (sau fără acoperiș deasupra capului). Această categorie include persoane care trăiesc în stradă, fără un adăpost care să poată fi considerat ca o locuință decentă.
2.persoane fără locuință de tip secundar. Această categorie poate include persoane fără un loc obișnuit de rezidență, care se deplasează frecvent între diverse tipuri de locuință (inclusiv apartamente, adăposturi și instituții pentru homeless sau alte tipuri de locuințe). Această categorie include persoane care locuiesc în apartamente private dar nu o raportează ca fiind „adresa obișnuită“ pe documentele de recensământ.
3…. http://www.recensamantromania.ro/
2011; www.economiesociala.net/m6-12-25-ro-Avizul-CESE-privind-persoana
Kep
-EXEMPLE șocante în urma sărăciei
1.Un bărbat cere să fie eutanasiat din cauza sărăciei. Omul este supărat că nu primește nici alimente de , nici o locuință socială,
Grec Gavrila (48 de ani), un bărbat din Borșa, județul Maramureș, cel care pana acum jumatate de an se considera capul familiei formate din 5 persoane, a ajuns in ipostaza de a-si condamna familia la moarte din disperarea ca nu le mai poate oferi conditii normale de viața, și a trimis o cerere la primărie prin care solicită să fi eutanasiat din cauza sărăciei în care a ajuns să trăiască, scrie cancan.ro.
"După ce mi-am pierdut locul de muncă, unde am lucrat ca electrician, si aveam o vechime de patru ani, am cautat sa-mi găsesc de munca, însă mi-a fost imposibil. Am auzit ca pentru cei cu situații dificile se oferă ajutoare de la primărie. Am fost acolo si m-am simțit cel mai umilit om din lume când mi-au explicat că noi nu putem beneficia pentru că nu avem niciun venit! Care este rostul ajutorului dacă nu pentru cei care nu au nimic?!", a declarat Grec Gavrila.
Situația este foarte dificilă, mai ales că nici soția barbatului nu lucrează, iar asta l-a impins să ia o măsura extremă.
"Singurul venit este alocatia copiilor! Motiv pentru care am inregistrat o cerere de eutanasiere la primarie, insa nu am primit niciun raspuns. Sunt un om disperat care vrea sa munceasca, nu pot sa ma uit la familia mea cum sufera atat de mult", susține bărbatul.
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/un-barbat-din-maramures-cere-eutanasierea-familiei-din-cauza-saraciei-in-care-traieste_189783.html#ixzz3TX2CEoI8http://www.romaniatv.net/un-barbat-din-maramures-cere-eutanasierea-familiei-din-cauza-saraciei-in-care-traieste_189783.html
2.Răpiri la ordinea zilei, din cauza sărăciei
În orașul Mexico, răpirile au ajuns la ordinea zilei, datorită diferenței mare de venit între clasele sociale, cerându-se răscumpărări și de două sute de dolari pentru viața răpiților. Se răpesc, în medie, aproximativ 3 persoane pe zi. Din totalul răpirilor, un procent de aproximativ 6-7 la sută se sfârșesc tragic. Pentru a face rost de bani, răpitorii nu țin cont de persoanele răpite și cer răscumpărări în funcție de starea materială a familiei persoanei răpite. Aceste răpiri se desfășoară în aproximativ o oră, timp în care persoana este obligată să predea răpitorilor toate lucrurile de valoare și banii pe care îi are, după care, dacă este cazul, este forțată să meargă la un bancomat pentru a goli toate cardurile pe care le are asupra ei. Familiile persoanelor răpite evită să anunțe autoritățile pe motiv că acestea sunt corupte.
Autor: Bălășoiu http://www.dcnews.ro/rapiri-la-ordinea-zilei-din-cauza-saraciei_126912.html#sthash.DVZ5XizG.dpuf
3.O fetiță a fost abandonată de mamă pe treptele unui spital, din cauza sărăciei
O fetiță născută în urmă cu doar două zile a fost abandonată de mama ei, într-o pungă, pe treptele unui spital privat din . Cea care i-a dat viață a avut grijă să așeze lângă bebeluș și un bilet în care își justifica gestul. Sărăcia, a scris ea, a îndemnat-o să-și lase pruncul în voia sorții.
Și mai putem să ne întâlim de n cazuri de asemenea.
Drepturile, în baza legii, de care poate beneficia o persoana adulta fara adapost/
Drepturile persoanelor fara adapost
Printre drepturile persoanelor făra adapost, legiutorul a stabilit includerea următoarelor:
– dreptul la reintegrare socială, prin gasirea unui loc de muncă, găsirea unui spatiu de locuit și efectuarea de cursuri de calificare și recalificare;
– dreptul de acces la servicii speciale (direct orientate spre integrarea sociala a persoanelor aflate in strada);
– dreptul la consiliere pe termen lung, în vederea integrării sociale;
– dreptul de acces la condiții minimale de viață, respectiv gazduire, ingrijire, etc
Legea persoanelor fara adapost http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Drepturile-persoanelor-fara-adapost-525.html (2012)
Evolutia si caracteristicile saraciei
Situația în România
Cauze
Principalele cauze pentru care oamenii ajung în stradă sunt:
– Conflictele familiale:
În special divorțul, evacuările, pierderea locului de muncă și, specific persoanelor cu probleme de sănătate mintală, escrocheriile. Unele persoane ajung în stradă pentru că au fost date afară din casă de către propria familie, pe când altele pentru că au avut o casă care a fost retrocedată fostului proprietar.
Este vorba, în primul rând, de adolescenții care pleacă de acasă pentru că nu vor să se supună regulilor impuse de părinți (să învețe, să aibă un program limitat de acces la internet sau programe TV, să se întoarcă acasă la ore stabilite etc.), dar există și adulți care decid că strada este mult mai ușor de suportat. Unele persoane ajung oameni ai străzii pentru că nu se pot adapta mediului familial, în mare măsură din cauza tulburărilor de comportament. Sunt imprevizibili, generează teamă și au un potențial agresiv sporit.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Om_al_str%C4%83zii
-Alegerea locului de muncă:
Statisticile arată că majoritatea oamenilor care sunt în căutarea unui loc de muncă, preferă să aibă un salariu mic dar sigur, decât să riște să lucreze într-un sector public sau într-o companie privată, astfel dezvoltarea lor este minimă sau nulă.
-Stima de sine scăzută
Mulți indivizi refuză un loc de muncă bine plătit deoarece spun ei că nu pot face față noilor responsabilități.
-Pasivitate
Dar pentru a avea mai mulți bani trebuie să fi dispus să riști și să încerci ceva nou.
Un individ care nu e în căutare de noi oportunități nu va câștiga mai mulți bani.
Sunt cazuri în care oamenii sunt privați de necesitățile de zi cu zi. Psihologii cred că există unele caracteristici umane care îi împiedică să câștige bani.
http://www.publika.md/de-ce-sunt-unii-oameni-saraci-si-ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-castigi-mai-multi-bani_2241111.html
Romii
Majoritatea romiilor sunt în ,,risc" de sărăcie.
Faptul că romii sunt, în general, o populație săracă și deseori marginalizată, aceștia au continuat să aibă un stil de viață tradițional, care și-a pus amprenta asupra vieții de familie.
Romii din România (romi, uneori scris și rromi, cunoscuți popular și ca țigani, roma – în limba romani)
Denumirea etniei este controversată. De exemplu într-un dicționar cuvântul „țigan” a avut ca o parte din definiția sa „o persoană cu un comportament răutăcios” Avocați ai drepturilor romilor în România pretind că „a-i chema țigani” îi mai izolează din societate de masă. Prin amendament, „romi” este acum denumirea oficială a țiganilor în dicționare.
În 2011 ei numărau 621.573 de persoane (adică 3% din totalul populației), fiind al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, după cel maghiar. Din acești 62% locuiesc în mediul rural.
Romii sunt concentrați cu precădere în Transilvania, Crișana, Muntenia și Oltenia. În Maramureș, Bucovina, Banat, Dobrogea și concentrația romilor este sub media țării.
Nu se știe exact când au venit primii romi în teritoriul României de azi. După cercetăriile lui Jonathan Fox a constatat că romii au venit în secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că în secolul X.
În Țara Românească trăiau 90.000 de romi reprezentând 4% din populația țării, iar în Moldova 12.000 , reprezentând 0,8% din populația statului. În Transilvania din 1850 confirmă o proporție de 2,2% de romi din populația totală.
Creșterea progresivă a romilor:
1886: 200.000 (3,2%) în Vechiul Regat (estimare neoficială)
1930: 242.656 (1,6%) în România Mare
1956: 104.216 (0,6%)
1977: 227.398 (1,05%)
1992: 409.723 (1,8%)
2002: 535.250 (2,5%)
2011: 621.573 (3,0%)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Romii_din_Rom%C3%A2nia
Studiile realizate până la ora actuală arată faptul că romii trăiesc în familii numeroase, se căsătoresc la vârste timpurii și au un număr mare de copii comparativ cu populația majoritară. Acestea își pun amprenta asupra femeii cât și asupra implicării sociale a acesteia în principal asupra școlarizării și accesului pe piața muncii.
Mulți au fost meșteșugari de lemn, vânzători de cai, și lăutari. Romii au fost cunoscuți mai ales pentru talentul lor muzical. Se poate vedea și astăzi cum mulți își mai țin de ocupațiile lor din vremea când erau înrobiți.
Putem să diferențiem două tipuri de țigani:
1.Țigani nomazi – (căldărari, lingurari etc);
2.Țigani stabili – acei care, deși nenomazi, sunt condamnați recidiviști sau nu au mijloace de existență sau ocupație precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă și constituie o povară și un pericol pentru ordinea publică.
În privința discriminării în spațiile publice, rezultatele studiului „Discriminarea multiplă în România” [14] pun în evidență faptul că femeile roma (5,8 pe o scală de la 1 la 10, unde 1 reprezintă discriminare minimă iar 10 discriminare maximă), femeile cu dizabilități (5,8), și femeile sărace (5,7), sunt cele mai afectate de tratamente diferențiate/discriminatorii în locuri precum restaurantele, parcurile sau chiar pe stradă.
În general (3,4) din femeile rom sunt supuse tratamentului diferențiat și pe baza apartenenței lor la alte grupuri care sunt țintă a discriminării precum etnia romă, persoanele cu dizabilități sau persoanele sărace[15].
Susținător și apărător al prestigiului familiei este bărbatul, el acționează în spațiul public și este responsabil de interacțiunea cu lumea externă. El este și în interior șeful familiei și … are autoritatea și puterea de decizie. În lucrarea „Tradiții ale romilor în spațiul românesc”[22] întâlnim afirmația conform căreia capul familiei la romii căldărari este bărbatul, cel care și aduce bani în casă. În numeroase grupuri, produsul muncii sale este mai curând utilizat pentru cheltuieli excepționale sau de prestigiu (sărbătoare, mese mari, automobil etc.). Deseori el este plecat de acasă, în căutare de lucru, în discuții cu prieteni pentru a menține legăturile sociale și a regla afacerile sociale[21].
Femeia trebuie să aibă grijă de copii, să-i spele, să le gătească, să-i educe și să-i învețe limba romani. Ea își învață fetele să coasă, să spele, să gătească și le pregătește pentru viața de femei măritate. Tatăl își învață fiii să confecționeze căldări și cazane.
Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române în 1998 arată gradul de ocupare al populației romilor:
– în 1992 de 23,4 % dintre persoanele active, romi, erau salariate. În 1998, numărul acestora a scăzut la 12,9 %. A scăzut și numărul patronilor de la 0,8 % în 1992, la 0,5 % în 1998. Singura variabilă în creștere este cea a activităților pe cont propriu (zilieri) de la 22,1 % în 1992, la 33,6 % în 1998.
– gradul de ocupare a populației de romi din România este mult mai mic decât cel al populației la nivel național (47 % față de 61,7 %). Din totalul populației ocupate,aproximativ 27,5 % sunt salariați, procent reprezentat în proporție de 65 % de către bărbați.Ponderea femeilor casnice este de peste 4 ori mai mare în rândul populației de romi decât în cea la nivel național și arată slaba participare a femeiipe piața muncii[39].
În privința discriminării percepute la angajare, trebuie subliniat că aceasta reprezintă un determinant major al marginalizării și excluziunii sociale. Percepțiile indivizilor arată că handicapul (85,8 %), vârsta înaintată (79,7 %) și etnia romă (77 %) sunt principalele trei criterii „responsabile” de discriminarea la angajare[41]. Astfel, ca și în cazul școlarizării fetelor , și în ceea ce privește accesul pe piața muncii putem observa faptul că femeia romă este discriminată atât de propria familie, care îi îngrădește accesul la piața muncii, cât și de societate, datorită faptului că aparține etniei .
[1] Mălina Voicu, Raluca Popescu „Nașterea și căsătoria la populația de romi” în Revista Calitatea Vieții, XVII, nr. 3–4 (2006: 253–279) p. 253.
[2] Cătălin Zamfir, Elena Zamfir, coord., Țiganii – între ignorare și îngrijorare, Editura Alternative, București 1993; Marian Preda, Cătălin Zamfir, coord., Romii din România, Editura Expert, București, 2002
[14] Cristina Mocanu, coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de Analize Feministe și Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, București, 2008.
[15] Cristina Mocanu, coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de Analize Feministe și Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, București, 2008, p. 12.
[21] Jean-Pierre Liegeois, Romii în Europa, Consiliul Europei, traducere de Biroul de Informare al Consiliului Europei , 2008, p. 64.
[22] Gabriel Alexandrescu, coord., Tradiții ale romilor din spațiul românesc, Organizația Salvați Copiii, București, 2004, p. 21.
[38] Studiul ICCV, 1998 apud. Gelu Duminică Gelu, Marian Preda, Accesul romilor pe piața muncii, ECA – Editura Cărții de Agribusiness, București, 2003, p. 17.
[39] Gelu Duminică, Marian Preda, Accesul romilor pe piața muncii, ECA – Editura Cărții de Agribusiness, București, 2003, p. 26.
[41] Cristina Mocanu, coord., Discriminare multiplă în România, Societatea de Analize Feministe și Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale, București, 2008, p. 15.
(The Role of Roma Women in Public and in Private Life. A Gender Perspective) Diana Maria HULEA
http://www.revistapolis.ro/numarul-curent-al-revistei/212-rolul-femeilor-roma-%C3%AEn-via%C5%A3a-public%C4%83-%C5%9Fi-familial%C4%83-o-perspectiv%C4%83-de-gen-the-role-of-roma-women-in-public-and-in-private-life-a-gender-perspective.html
Știți foarte bine că avem un alt fenomen care se manifestă destul de pregnant;
atunci când se ajunge la patru, cinci, șase copii, familia de romi se mulțumește să trăiască din ajutorul social. Cred că trebuie să găsim soluții aici. Nu putem stimula la nesfârșit acest tip de existență.
(Traian Băsescu, Discursul prezidențial rostit cu ocazia lansării Raportului asupra Strategiei Nationale de îmbunătățire a situației romilor, 22 februarie 2010, www.presidency.ro).
În rândul unui segment important al populației de etnie romă, sărăcia constă nu
doar în veniturile reduse și dotarea deficitară a gospodăriilor, dar și în lipsa utilităților de
bază (canalizare, electricitate, gaz metan), condiții de locuit inadecvate, mediu de viață
poluat și adesea izolat de facilitățile publice, accesul dificil la servicii publice și bariere
sociale impuse de deficitul de capital educațional și prejudecățile majoritarilor.
Sărăcia poate fi altfel pentru etnicii romi nu pentru că sunt romi, ci pentru că sunt catalogați în mod disprețuitor (și uneori își asumă această etichetă) drept „țigani”.
În „Sărac lipit, caut altă viață!” (2003) Manuela Stănculescu și Ionica Berevoescu
critică expresia asistenților sociali „Nu da pește săracului, ci învață-l cum să
pescuiască!”
Incluziune adversă. Prestații sociale și persistența sărăciei
în rândul romilor din România Cristina Raț
Publicat în: Toma, Stefania și Foszto, Laszlo (2011). Spectrum. Cercetări sociale despre romi. : ISPMN și Kriterion, pp. 159-180.
Diferența urbană/rurală în privința sărăciei
Veniturile mici, viața scumpă și aglomerația pun presiune din ce în ce mai multă pe persoanele cu vârstă cuprinsă între 35-50 de ani și încearcă să scape de "poverile" traiului de la oraș.
Aproximativ 100.000 de români renunță anual la apartamentele din cutiile de chibrituri și își cumpără o de pământ măcar la periferia în afara orașelor, sau undeva la țară.
Cei mai mulți părăsesc orașele în prezent pentru că nu-și permit costul ridicat al vieții. Rămași fără loc de muncă sau cu venituri insuficiente, oamenii sunt forțați să se mute la sat, unde traiul este mai ușor.
Există, de asemenea, o migrare a celor care și-au dezvoltat o carieră într-un mediu urban și care se fac antrepenori sau vor să realizeze proiecte în zona socială.„Persoanele care au migrat de la orașe la sate se împart în două categorii.
Primii sunt foști angajați sau antreprenori care caută să trăiască în mediul rural pentru că este mai ieftin, mai aproape de natură și vor să facă afaceri în zona respectivă.
Cealaltă categorie, este reprezentată de oamenii săraci care pleacă de la oraș la sate pentru că este mai ieftin, deci este o migrație de supraviețuire“, este de părere Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București.
În România 46% din populație locuiește la sat dar față de anul 2002 ponderea fiind în ușoară când s-a făcut recensământul anterior. Cu toate acestea, sociologii atrag atenția că acest „blocaj“ al urbanizării în jurul procentului de 55%, menținut în ultimii 20 de ani în România, accentuează diferențele față de media din Uniunea Europeană, unde circa 70% din populație trăiesc la orașe.
Din 1997 până în prezent, ponderea deplasărilor oraș-sat în totalul deplasărilor interne rămâne dominantă. În 1996, numărul de persoane care s-au mutat de la sate la orașe (72.000 de persoane ) era mai mare decât cel al populației care s-a mutat de la orașe la sate (68.000 de persoane), situația s-a inversat ulterior: în 2012, 118.000 de persoane s-au mutat de la orașe la sate, iar în trendul invers (de la sate la orașe) s-au încadrat doar 74.000 de persoane.
„Este o situație anormală, pentru că o nu se dezvoltă economic prin migrația de la orașe la sate pentru supraviețuire. Ne-am fi așteptat ca situația să se schimbe în perioada 2007- 2008, când se vorbea de relansarea economică, dar nu s-a schimbat, în continuare există un flux mai redus al deplasărilor în interes de afaceri de la orașe la sate“, spune profesorul Dumitru Sandu.
http://www.gazetaromaneasca.com/focus/romania/9113-srcia-apas-romania-orenii-se-mut-la-ar.html
Diferențele între săracii din mediul urban și cei din rural sunt vizibile atât în transferurile publice, cât și în cele private.
Rata de sărăcie relativă (exclusiv autoconsumul) este de 25% la nivelul gospodăriilor (15,4% în urban și 35,7% în rural) și 31,5% la nivelul persoanelor (20,6% în urban și 42,3% în rural).
A székelyföldi elszegényedésről. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997. [pdf, 222.1k]
Încrederea în “majoritatea oamenilor” diferă puțin și este ușor mai ridicată în rândul gospodăriilor rurale decât în cele urbane 30% din populația săracă trăiește înghesuit în locuințe mici, din care jumătate nu au WC cu apă curentă și mai bine de 70% nu au baie (Tabelul A). Lipsa unei bai, a unui WC cu apă curentă și a apei calde caracterizează aproape întreaga populație rurală, dar în mediul urban doar pe cea săracă în mare parte. Un procent relativ mare din populația urbană săracă se găsește în situația de a nu putea achita costul utilităților publice, acumulând datorii (peste 50%) sau fiind deconectată de la sistemul de termoficare și/sau apă caldă (8%).
Sărăcia reflectată în alimentație este mai extinsă la populația săracă din urban (50%), decât cea din rural (28%). La nivelul țării 14% din populație nu au sobă alimentată cu gaze și 22% nu au frigider. Nivelul dotării cu bunuri de folosință îndelungată este mai ridicat în rândul populației non-săracă și cea .
Sărăcia și caracteristicile comunității:
Diferențele privind serviciile sunt semnificative între săraci și non-săraci, precum și diferențe între mediul urban/rural(Tabelul B).
Raport Nr. 26169 – RO. : Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
Saracie si somaj
Între somaj si saracie exista o legatura. Aproximativ 45% din somerii adulți având vârsta între 15 si 64 de ani sunt săraci, fata de 26% din adulții de aceeași vârsta care fie lucrează, fie nu participă la forță de muncă. Dar 56% din adulții care lucrează pe cont propriu în agricultură sunt săraci.
Somajul predomina cu deosebire în rândurile romilor, tinerilor si absolventilor de școli
profesionale. Somajul nu este un fenomen obișnuit în rândul populatiei mai vârstnice, deși implicațiile situației de somer ar putea fi mai grave pentru cei mai în vârsta.
Raport Nr. 26169 – RO. : Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
SOLUȚII
Noi ignorăm persoanele fără adăpost pentru mai multe motive:
Sceptic că au nevoie de bani de fapt și nu sunt doar leneș și fără loc de muncă.
Să presupunem că vor folosi banii pentru droguri și alcool.
Teama de a fi o capcană de jaf sau furt, sensibile la pericol.
Gândiți-vă că sunt cetățeni din clasa de mijloc "dur în sus", persoane fără adăpost ca să profite de banii oamenilor.
Persoanele fără adăpost de obicei, rezultă dintr-o criză economică, care ar putea fi cauzate de orice situație: pierderea locului de muncă, costurile legate de locuințe, o relație se încheie sau divorțuri, abuz de substanțe,boli mintale, dizabilități fizice și intelectuale, precum și multe alte situații în viață vă schimbă.
Cauzele persoanelor fără adăpost sunt un motiv suficient pentru a ajuta pe cei aflați în nevoie. Ei au pierdut aproape tot din cauza situației lor, indiferent de ceea ce această situație este.
Știați că:
1 din 4 persoane fără adăpost este angajat full sau part-time.
1 din 4 persoane fara adăpost este un copil.
Multe persoane fără adăpost au absolvit liceul; Adevărat … nu există o șansă să poată avea un loc de muncă part-time sau să termine școala, dar asta nu înseamnă că sunt escroci sau că nu au nevoie cu adevărat de ajutorul tău. Mai ales în această economie , oamenii trec prin diferite tipuri de crize care le afectează viața: dacă este la cotitură medicamentele le distrug viața, pierderea locului de muncă și incapacitatea de a obține altul, pierderea casei într-un dezastru sau din cauza pieței, etc. . Și în final a fost lovit de sărăcie și a ajuns om al străzii. Chiar și cei care nu sunt fără adăpost și stau din punct de vedere financiar bine au nevoie de ajutor cu probleme personale sau familiale cum ar fii: abuz, vicii, și alte crize din viața lor.
Cuvintele care ne vin deseori în minte când ne gândim la o persoană fără adăpost sunt: murdar, microbi,sărac
Unii oameni fără adăpost pot fii dependenți de droguri sau alcoolici.
Ajutorarea persoanele fără adăpost nu înseamnă întotdeauna oferirea banilor, ar trebuii să conste și în îngrijire, hrană, îmbrăcăminte, adăpost, loc de muncă, etc.
http://www.ehow.com/how_2157478_recognize-homeless-scam.html
Sugestii
Fiți întodeauna prudent atunci când un străin se apropie de dumneavoastră pentru a vă cere bani și nu lăsați niciodată un străin să intre la dumneavoastră în casă să vă ceară bani sau de mâncare.
http://www.ehow.com/how_2157478_recognize-homeless-scam.html
Ce trebuie făcut pentru a câștiga bani mai ușor?
– schimbare:
Ne păstrăm de multe ori locurile de muncă deșii sunt prost plătite pentru că le este frică de schimbarea mediului în care s-au obișnuit.
-responsabilitate:
Fuga de responsabilitate și speranța de a se îmbogății de la o zi la alta fără să depună efort. De multe ori angajații nu sunt mulțumiți de salarii și dau vina pe alte instituții, atunci când aceștia refuză să lupte pentru prosperitate.
-cumpătare:
Din punct de vedere psihologic oamenii nu se bazează pe atracția banilor. Multora le este teamă să investească sume de bani în proiecte rezonabile.
http://www.publika.md/de-ce-sunt-unii-oameni-saraci-si-ce-trebuie-sa-faci-ca-sa-castigi-mai-multi-bani_2241111.html
-Asigurările sociale și istoria programelor de protecție socială și sărăcia:
Asistența socială știința care se ocupă cu sprijinirea categoriilor sociale defavorizate, bazată pe orientare, sistem de valori, tip de practică utilizat de asistenții sociali, prin care conceptele psihosociale, comportamentale sunt traduse prin diferite abilități destinate ajutorării indivizilor, famililor, grupurilor, pentru rezolvarea problemelor de natură interpersonală, socio-economică și de mediu prin relațiile directe față în față.
Asistența socială este cunoscută din vremuri străvechi, câteva exemple: în sec. XVIII î.Hr. în cetatea Babilonului, regele Hamurabi elaborează un cod cu o serie de prevederi legale. Oamenii trebuiau să se ajute între ei la vreme de restriște (inundații, secetă, calamități naturale, etc.). În Grecia antică în timpul domniei lui Pericle în sec. V î.Hr. funcțiile publice erau trase la sorți, pentru a acorda acces și săracilor la aceste funcții, plătite prin acordarea unui salar. În anul 500 î.Hr. grecii aveau și ei principiul filantropiei ajutoarele erau oferite în special de temple.
În Roma, în anul 100 î.Hr, familii bogate, respectiv patricienii, împărțeau alimente săracilor, plebea. În tmpul domniei lui Traian, circa 10 milioane de indivizi erau beneficiari de servicii, Împăratul Traian era cel mai apreciat împărat din istoria umanității, fiind numit “optimus princeps” (cel mai bun conducător) . Roma a oferit cea mai mare protecție socială.
Primele demersuri nu aveau în vedere doar persoanele fără adapost, ci se adresau tuturor celor care se aflau într-o situație socială disperată. Astfel, încă din secolul IV, au apărut așezăminte de asistență a nevoiașilor. Este vorba de celebra Vasiliada, organizată în anul 374 de arhiepiscopul Cezareei Capadochiei, Sfântul Vasile cel Mare. Aceasta era un complex religios social care cuprindea: azile de bătrâni, o clădire pentru găzduirea călătorilor străini, case pentru îngrijirea leproșilor (probabil primul spital din lume) și școli pentru copii, în care invățau și meserii. Tot acest ansamblu de clădiri era înconjurat de grădini. Un alt mare părinte bisericesc, Sfântul Ioan Gură de Aur, are o activitate socială pentru tutelarea văduvelor, ajutorarea celor în nevoie, recuperarea celor pierduți, vizitarea celor din închisori. În aceste lăcașuri erau îngrijiti cei străini găsiți în oraș, sau cei care, atunci când se îmbolnăveau, nu aveau pe nimeni să le poarte de grijă.
(EVALUAREA ȘI ASISTAREA PSIHOLOGICĂ A PERSOANELOR ADULTE FĂRĂ ADĂPOST DOCTORAND VICTOR BADEA COORDONATOR PROF. UNIV. DR.NICOLAE MITROFANhttp://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCQQFjAB&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fstudies%2FDoctorate2008Iulie%2FBadea%2520Victor%2520-%2520Evaluarea%2520si%2520asistarea%2520psihologica%2520a%2520persoanelor%2520adulte%2520fara%2520adapost%2Frezumat%2520doctorat%2520Badea%2520Victor.doc&ei=I4H8VOzrD5Dbau7YgsgE&usg=AFQjCNFbIFUJlxHaT_QkBn_9s8iUQ_NZCA&sig2=HJ5pkreT9gx-F7NllO_LsA&bvm=bv.87611401,d.d2s)
În anul 650 d.Hr, urmașii profetului Mahomed spuneau că oamenii au datoria de a plătii o taxă, zacat.
În 1697 în apare sistemul Casework care obliga orfanii să muncească la diferite școli de ucenicie.
În 1853 în SUA reverendul Charles Loringh Brace înființează școli ajutătoare pentru copii vagabonzi, îi transporta din vest în est pentru a fi integrați în familii bogate de fermieri. În 1919 în SUA existau 17 școli care pregăteau asistenții sociali.
Asistența socială în România se practica la început în cadrul mănăstirilor numite bolnițe. În 1565 în Mățăul de Jos, lângă Câmpulung, Radu Negru înființează un ospiciu pentru adăpostirea handicapaților, a bolnavilor și săracilor beneficiind de scutirea de taxe. În 1886 este introdusă o lege prin care protopopiatele aveau obligația de a justifica fondurile pentru săraci. Contribuții mai importante au mai avut Regina Elisabeta, Alexandru Vodă Ipsilanti, Generalul Pavel Kiseleff, Elena Doamna (sotia lui Alexandru Ioan Cuza).
În perioada interbelică 1920 – 1945
România a adoptat sistemul comutativ al asigurărilor sociale și a realizat un sistem de asigurări sociale obligatorii de stat doar pentru titularii contractelor de muncă și meseriași, alte categorii socio – profesionale au simțit nevoia să realizeze sisteme proprii de asigurări sociale. Primul sistem privat de securitate socială apărut în România a fost cel al avocaților. Alte sisteme private de asigurări sociale: cel al bisericii ortodoxe române, cel al membrilor uniunilor de creație (scriitori, muzicieni, artiști plastici).
http://www.referat.ro/
http://www.filbuc-caa.ro/ro/istorie/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-Romania
Programele de protecție socială
Protecție socială și persistența sărăciei
Pentru programele de protecție socială România alocă circa 10% din produsul intern brut (PIB). Din populație aproximativ 87% beneficiază de cel puțin un transfer de protecție socială, direct sau indirect (ca membri ai unei gospodării, prin intermediul venitului și consumului comun). Două cazuri situate la poli opuși sunt cel al alocației pentru copii (în 2002 transferurile au reprezentat 0,63% din PIB pentru ceva mai puțin de 5 milioane de beneficiari) și al programului VMG cu țintă foarte precisă (cu transferuri care în 2002 au reprezentat 0,28% din PIB pentru puțin peste 1 milion de beneficiari). Dacă în 2002 doar 20% din alocațiile pentru copii au ajuns la chintila cea mai săracă, programul VMG a reușit ca de 62% din prestațiile acordate să beneficieze populația din chintila cea mai săracă (performanță foarte bună comparativ cu cea a programelor asemănătoare ale altor țări din această regiune).
Raport Nr. 26169 – RO. : Evaluarea saraciei. (în doua volume) Volumul I. Raportul principal, Octombrie 2003
http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf393.pdf
– Beneficiarii locuințelor sociale
Interesul major al centrului îl reprezintă persoane adulte fără adăpost (cu sau fără copii),, și are ca scop principal reintegrarea socio-profesională a persoanelor adulte fără adăpost. Având în vedere faptul că privarea de libertate duce la izolare socială, marcare negativă în dezvoltarea personalității, acea a unei intervenții educative care să introducă noi modele și rețele de relaționare face să emeargă la minorii internați sentimentul utilității sociale, cu efecte pozitive asupra structurării imaginii de sine.
– cărora li s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de reeducare
– Asigurarea unui standard de viață care să permită dezvoltarea armonioasă a fiecărue persoana
– Cazare
· Protecție împotriva oricărei forme de abuz fizic sau psihic;
· Respectarea și promovarea drepturilor fiecărui minor;
· Individualizarea tratamentului în funcție de caracteristicile fiecărui minor;
· Dezvoltare fizică și psihosocială echilibrată;
· Păstrarea și dezvoltarea legăturilor cu familia și comunitatea;
· Realizarea unui proces educațional continuu, format din activități de școlarizare, calificare și resocializare, care să garanteze formarea echilibrată a persoanei; Evaluare psiho-socială
Activitatea de recuperare a minorilor este una individualizată, plecând de la evaluarea nevoilor de dezvoltare ale fiecărei persoane (ținând cont de vârsta, starea de sănătate, familia de proveniență, caracteristicile de personalitate și comportamentale, capacitățile individuale, nivelul educațional, cauzele și motivația care au determinat săvârșirea infracțiunii). Activități de autogospodărire, de educație igienico-sanitară, de pregătire pentru locul de muncă, Administrarea activității și a resurselor pentru întreținerea unei locuințe. Crearea unor echipe interdisciplinare care să realizeze traseul educațional și psihoterapeutic la capătul căruia fiecare minor să fie capabil să nu mai comită infracțiuni.
http://www.dgaspctm.ro/index.php/asistenta_sociala/centrul_de_integrare_socio_profesionala_pentru_adultii_fara_adapost_bacova
http://anp.gov.ro/web/centrul-de-reeducare-buzias/despre-noi
-Exemple
STUDIU DE CAZ ÎN MIERCUREA CIUC
Un concept între "săraci și sărăcie" este de a transmite raportul că mulți dintre cei care au situația financiară foarte proastă, în care nu există nici o cale de "evedare", care nu au ce mânca, nu au îmbrăcăminte sau nu au condiții acceptabile în care să trăiască. Această definiție include, de asemenea că sărăcia este un lucru "nenatural".
Bazat pe conceptul introdus de Peter Townsend, atunci vorbim despre sărăcie, dacă persoanele vizate, familii, grupuri nu au resurse pentru a se hrănii, în astfel de condiții cei vizați se angajează pentru un trai mai bun (Townsend 1979).
În această regiune nu a fost nici o inițiativă de a dezvolta conceptul de politică socială din 1993.
Această regiune a cunoscut multe forme de sărăcie. Modelul țăran sărac ca și „strat” s-a dezvoltat, dar unele familii au statutul de „sărac” în cadrul unei localități. Etniile din comunitatea satului adesea sunt marginalizate. Familii foarte diferite (de exemplu: alcoolism, handicap fizic, performanțe scăzute în muncă etc.), de obicei cei care primesc numele de "familie săracă" sunt marginalizați.
exemplu
Fundația “Ajutor Creștin” în 1990-1991 au oferit ajutor financiar în satul Bazinul Ciucului de Jos din județul Harghita unde 600 de familii în vârstă, care din motive de sărăcie erau marginalizate din punct de vedere social. Astăzi, se estimează că mai mult de 1.500 de persoane sunt lăsate singure în sate mici și mijlocii. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de persoane au aceeași soartă în următorii ani pe măsură ce populația din sate îmbătrânește.
Sărăcia Secuilor potrivit datelor Comitetului Național de Statistică puterea de cumpărare pentru persoanele care aveau salariul mediu în luna februarie 1997 a fost de 41,8%, mai mic decât în octombrie 1990. Prețurile într-un an (februarie 1996 – februarie 1997) au avut o creștere de 105,4% . (Barr, 1995: 109)
Elszegényesedési folyamatok a Csíki-medencében. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997 [pdf, 206.2k]
http://www.celodin.org/read.php?lang=ro&pid=757
-Saracie in Transilvania
Nu mai exista locuri de munca sigure, serviciile publice, sistemul alimentar, servicii medicale înainte erau gratuite sau la preț avantajos acum au costuri mari. Tinerii care au terminat scolarizarea nu prea au reusit sa se incadreze in societate,fara o viziune spre viitor. Numărul de șomeri a scăzut în ultimii ani, dar rata șomajului în rândul tinerilor sub 30 de ani continuă să fie foarte mare. (Harghita pl.54 județ%)
A székelyföldi elszegényedésről. In Bodó Julianna – Oláh Sándor (szerk.): Így élünk. Elszegényedési folyamatok a Székelyföldön. KAM-Regionális és Antropológiai Kutatások Központja – Pro-Print Könyvkiadó, Csíkszereda, 1997. [pdf, 222.1k]
-Saracia la nivel local
În județul Harghita peste 6% (aproape 18.000 de persoane) din populația județului se află în situații de risc după statisticile efectuate.
În evidența primăriilor din Harghita se regăsesc în astfel de situații de risc: 2.451 de copii; 1.752 de vârstnici; 960 de persoane (adulți și copii) cu handicap, care necesită sprijin; 2.615 de familii fără venit sau venituri foarte mici; 69 de persoane fără adăpost. Iar în evidența organizațiilor non-guvernamentale sunt: 2.731 de persoane (adulți sau copii) cu handicap, care necesită sprijin; 1.726 de copii; 90 de persoane din zone izolate; 46 de familiile în care sunt persoane cu autism; 353 de persoane sau familii fără venituri sau cu venituri foarte mici; cinci mame minore; 310 tineri proveniți din sistemul de protecție a copilului; precum și 4.732 de vârstnici.
Din totalul populației stabile de peste 10 ani, 43,94% au nivel scăzut de educație (au absolvit ciclul primar, gimnazial sau fără școală absolvită), 46,45% nivel mediu (postliceal, liceal, profesional sau tehnic de maiștri) și 9,61% nivel superior. În data de 20 octombrie 2011, în județ erau 3.228 persoane analfabete. Tot din datele recensământului din 2011 rezultă că numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puțin un an, dar care nu fac parte din populația stabilă, este de 3.445 persoane, care, evident, nu cuprinde decât o parte a numărului real de emigranți externi. Dintr-o altă analiză efectuată rezultă că județul Harghita se situează pe locul 2, în , privind dezvoltarea serviciilor sociale publice și pe locul 1 în cel privat, în anul 2011.
Justificarea necesității centrelor sociale
PRINCIPALELE CONCLUZII
Cei cinci factori ai sărăciei (ca problemă socială) includ: ignoranța, boala, apatia, lipsa de onestitate și dependența) se influențează reciproc.
Zicala "gândește global și acționează local" se folosește în orice schimbare socială. Dacă fiecare dintre noi luptă împotriva factorilor care duc la sărăcie, efortul personal va avea un efect multiplu asupra altora iar în acest fel, contribuim la eliminarea factorilor meționați mai sus și în cele din urmă la eliminarea sărăciei.
Conștiența Comunitară; Sănătatea și Igiena: http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/modules/emp-poru.htm
Capitolul 2;
Motto:
Clădirile industriale dezafectate:
,,ambalaje umplute cu amintirile unor generații întregi, ce și-au păstrat încă farmecul lor poet,,
( Andrei Lakatoș)
LAKATOȘ, Andrei Eugen, Spatiile cu valență culturală în contextul conversiei funcționale a patrimoniului industrial, Ed. Universitară " Ion Mincu", București, 2013, p. 42
/,, Istoria cladirilor create de om de-a lungul anilor este marcata de o schimbare . Regimurile politice, religioase si economice infloresc si decad, dar cladirile supravietuiesc peste generatii. ,,
arh. Sebastian SAVESCU
[Total vizite – 111 / Vizite astazi – 1]
In actualitate: Reconversia functionala a cladirilir ( I)
Cuvinte cheie: Industrializare, patrimoniu, economie, istoric, tactici de regenerare , platforme industriale, reconversie, conversia spatiilor industriale, reutilizarea spațiului industrial, reabilitarea unui spațiu în ruină, sustenabilitate
-PATRIMONIUL INDUSTRIAL
1. Definirea si clarificarea conceptului de patrimoniuindustrial
Termenul de„patrimoniu turistic”este definit ca fiind un complex de elementenaturale, sociale, economice, culturale si istorice, alăturate amenajărilor deinfrastructură (capacitatea de cazare, infrastructură rutieră, tratament, odihnă,agrement, alimentație, etc.).
Legat de această definiție, putem dezvolta și conceptul de
„patrimoniu industrial”. Acest termen se referă la toate unitățile industriale înființate demult, careprin arhitectură, istorie și funcție se dovedesc a fi apte de a deveni obiective turistice.Pentru a putea introduce toate obiectivele industriale deosebite într-un circuit sau traseuturistic este necesară o documentare amănunțită și o identificare în prealabil, apoi unproces de conservare bine structurat.
http://ro.scribd.com/doc/51836639/Arhitectura-industriala-word#scribd
Arhitectura industrială:
Arhitectura industrială – la limita dintre monument și depreciere
deține un patrimoniu industrial – imobil și mobil
remarcabil pentru sud-estul European, datând în principal din perioada
secolelor al XVII-lea – al XX-lea. Pe lânga obiecte singulare valoroase, se
regăsesc pe teritoriul țării noastre eșantioane coerente de dezvoltare
ilustrând toate fazele cunoscute ale evoluției industriale – de la cea
preindustrială, manufacturieră, industrială, fin-de-siecle până la perioada
hiperindustrializată . Această diversitate are un rol pozitiv în percepția
societății, prin continuitatea cronologică a fenomenului și prin înțelegerea exemplificată a istoriei sale.
Fenomenul industriei a marcat încă de la apariția lui societatea aducând un sistem de valori diferit care l-a înlocuit treptat pe cel traditional. Însăsi viteza de derulare a evenimentelor a crescut odata cu revolutia industrială prin apariția transporturilor mecanizate. Valorile societății au migrat spre latura pragmatică, materialistă a vieții, spre
consum și confort. Și din punct de vedere al arhitecturii civile, valorile au migrat spre
o diminuare a esteticului ornamentului în favoarea esteticului simplității.Aceste noi valori ale arhitecturii au avut ca origine însă arhitectura fabricilor care prin logica lor strict funcțională răspundeau într-un mod economic societății în plină dezvoltare.
Arhitectura industrială a cunoscut, ca de altfel și arta vremii, o evoluție treptată spre abstractizare, pornind însă de la modele clasice, profund stăpânite de creatorii lor.
Pentru a înțelege mai bine esența aspectului estetic al arhitecturii industriale, este interesant de analizat direcțiile de evoluție și influențele dintre arhitectura civilă și cea industrială. Astfel, primele fabrici de la începutul Revoluției Industriale din au fost amenajate în case mai mari (așa-numitele ,,cottage”), care ofereau spațiul și condițiile necesare procesului tehnologic.
Ornamentele erau preluate automat din arhitectura clădirilor civile, la o amploare mai redusă, dar păstrând totuși aerul unei arhitecturi ,,culte”.
Dacă am compara arhitectura cladirilor industriale între primul și al doilea
val de industrializare, sar putea observa influența pozitivă a arhitecturii civile, prin
atmosfera am putea spune ,,familiară” a spațiilor din prima
perioadă. Odată cu al doilea val de industrializare fabricile și spațiile de producție se
îndepărtează tot mai mult de arhitectura civilă tradițională. Acestea se detașează prin ducerea la extrem a laturii raționale și economice, fără o preocupare specială pentru latura estetică.
Excepție fac doar creațiile marilor arhitecți care au reusit sa confere unor spații neconvenționale, cum sunt cele de producție, valoare artistică.
Arhitectura industrială – la limita dintre
monument și depreciere Radu Andrei
http://www.monumentul.ro/pdfs/Radu%20Andrei%2009romii
– PATRIMONIU ARHEOLOGIC IMOBIL – RUINA
,,Patrimoniul cultural imobil constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce privește valoarea materială directă, cât și în raport cu posibilitățile de inserție a unor componente extraculturale. Trebuie menționat că patrimoniul cultural imobil este o sintagmă care desemnează ceea ce, în termeni generici, poartă numele de monumente istorice și include nu doar monumentele istorice, ci și ansamblurile și siturile istorice.
O foarte mare parte din trecutul nostru este ascuns. Pe lângă cladirile vechi, încă utilizate, putem vorbi de forme ale trecutului mult mai vagi sau mai puțin consistente: ruinele. Termenul de ruină se referă de cele mai multe ori la pierderea sau scăderea considerabilă a capacității de funcționare a unei construcții. Dacă astăzi o parte dintre aceste urme mai sunt încă vizibile, e o problemă de șansă, dar cu siguranță ele dovedesc că multe altele așteaptă să fie descoperite și cu ajutorul arheologilor, s-ar putea umple multe goluri în întelegerea evoluției istorice a unei așezări sau culturi.
-Tipuri de ruine
Când vorbim de ruine, ne referim la un stadiu sau la o stare a unei construcții care este dovada unei civilizații trecute; pe lânga pitorescul imaginii, acestea poartă în sine informații, care sunt esențiale pentru întelegerea culturii al căror produs sunt.
Alte tipuri de ruine sunt cele pentru care dintr-un motiv sau altul evoluția a fost mult mai scurtă: au fost lăsate să decadă și să ajungă în stare de ruină. Ambele tipuri apațin unui trecut mai mult sau mai puțin recent, însă ce le diferențiază este raportul cu timpul prezent: prima categorie nu suportă decât intențiile de conservare și protecție, cealată suportând o gamă mult mai largă de intervenții.
– Valoarea ruinelor
Trebuie menționat că ambele cazuri conțin noțiunea de abandon sau ieșirea dintr-un circuit al vieții. Dacă în cazul ansamblurilor la care integritatea fizică încă este prezentă, revitalizarea este mult mai ușoară (refuncționalizare), în cazul ruinelor acțiunea este practic imposibilă, datorită mutațiilor de valoare produse. Funcțional ar fi imposibil de reintegrat, datorită hiatului temporal, însa primesc o valoare atipică ( dovada a unui timp trecut ) cu funcție inactivă în mod real, ci pasiv – contemplativă.
Din acest punct de vedere ruinele crează un peisaj ce “sugerează o stare fractală (asemănătoare celei de care vorbește Mandelbrot atunci când descrie modelul matematic al coastelor) de organicitate cu teluricul și natura. Căci nu se poate spune exact nici unde incepe ruina și nici unde se termina vegetația, solul. E vorba de un continuum imposibil de separat, chiar dacă nu omogen. Așa cum o descrie și Mandelbrot, starea fractală nu e "informa" sau omogenă, dar suferă de acea ambiguitate între forma finită (recognoscibilă de către ochiul uman ca atare) și mototolire infinită și greu diferentiabilă.” 5
5 www.horia-marinescu.net (21.02.2006) – articol despre proiectul Efes- Hanghaus II, construcție de protecție arheologică, Turcia;
– Reabilitarea unui spațiu în ruină
„Spațiul urban care se tot reînnoiește, în loc să se reinventeze, își pierde caracterul și esența”.
(Tim Edenson – Space, aesthetics and materiality)
Clădirile industriale aflate în ruină sunt văzute ca fiind fără valoare, inutile acolo nu se mai găsește nimic. Așadar trebuie reconstruit ceva nou în loc, dar fiecare clădire păstrează în structura sa o energie acumulată în timp. Ruinele se aseamănă prin "oamenii trecuți în neființă". Fiecare încăpere când intrăm în ea ne transmite din energia ei, ne oferă posibilitatea experimentării și confruntării unor sentimente intense: frică, pericol, nesiguranță.
Ce cauză a determinat la apariția acestor clădiri? Cine se face responsabil și pe cine putem trage la răspundere? Putem arăta cu degetul pe câte un responsabil de deciziile
proaste pe care le-a luat la un anumit moment, însă în momentul de față nimic din toate astea nu mai contează. Tot ce contează acum e viitorul și ce putem face pe mai departe. E important, touși să cunoaștem factorii care au determinat la apariția acestor clădiri, deoarece astfel putem înțelege mai bine situația reală și putem propune intervențiile potrivite.
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_proza_Anca-Pandelea.html
3.Expansiunea urbană, dezvoltarea industrialului
(Istoria de inceput a constructiilor industriale din )
Arhitectura este o artã complexã și grandioasã. Ea satisface nu numai o cerințã oarecare, ci un complex de cerințe ale societãții omenești și întruchipeazã în ea valori foarte mari ale culturii și tehnicii universale.
Grija pentru om constituie conținutul principal al arhitecturii sovietice, al arhitecturii realismului socialist.
În Uniunea Sovieticã, arhitectul e chemat sã creeze condiții optime nu numai pentru traiul contemporanilor sãi, ci și pentru generațiile viitoare. Aceasta îi cere o înțelegere deosebit de profundã a gândurilor și cerințelor poporului sãu, a idealurilor sale estetice, un simț al naturii patriei și o cunoaștere științificã a materialelor, a construcției și a tehnicii.
Marii arhitecți din trecut spuneau, conform celebrei triade a lui Vitruviu, cã opera de arhitecturã cu adevãrat artisticã trebuie sã fie solidã, utilã și frumoasã. În trecut aceasta se referea numai la opere cu caracter de unicitate. Principiile arhitecturii sovietice contemporane pot fi definite pe scurt: confort, soliditate, frumusețe, nu numai pentru cei aleși ci pentru tot poporul. Asupra acestui lucru insistã mereu Partidul Comunist și Guvernul Sovietic.
Ha mindenegyes tervezett epulet meglenne epitve nem lenne egy m2 szabad sem a Foldon…ezert is elonyos a RECONVERSIE.
Noi construim foarte mult. Dacã fiecare clãdire ce se proiecteazã și se construiește de cãtre arhitecți și constructori ar corespunde în totalitate destinației ei, iar ca aspect exterior ar fi simplã și expresivã, viața oamenilor sovietici ar fi mai confortabilã și ar fi și mai frumoasã.
Despre adevãrata și falsa frumusețe în arhitecturã:Academician I.Joltovski (Articol tradus din Stroitelnaia Gazeta, nr. 18/10 octombrie 1954, republicat în revista Arhitectura, 1954)
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/Despre-adevarata-si-falsa-frum65253.php
Revoluția industrială
Perceperea arhitecturii în revoluția industrială a impus un nou mod, o ruptură în peisajele tradiționale, atât personajele cât și spațiul au noi forme. Răspunderea o are de această dată cel care produce obiectele industrializate, muncitorul care se bazează pe: putere, agilitate, atenție, disciplină, logica productivă a fabricii. În acest context industrial, arhitectura pornește de la semifabricat. Acest stil s-a regăsit mai ales în Europa de est.
Sursa: Sorin Radu, Introducere in istoria contemporana a Romaniei
http://istpedia.blogspot.ro/2013/02/industria-romaneasca-in-perioada.html
Industria romanească în perioada interbelică
Războiul a provocat distrugeri enorme în industrie și a dezorganizat aproape totalmente producția, dar, cu toate acestea, refacerea în anii ’20 a fost rapidă și substanțială….
Criza economică de la începutul anilor ’30 a stopat temporar această creștere promițătoare a industriei. În anii 1929-1932 numărul marilor întreprinderi industriale, volumul capitalului investit în acestea și numărul muncitorilor pe care îl foloseau au scăzut, iar producția în aproape fiecare ramură industrială a suferit o scădere drastică.
Odată ce industria a depășit efectele depresiunii, ea a atins noi niveluri de productivitate între 1934-1938.
În ciuda dezvoltării impresionante din toate sectoarele industriale, structura economică de bază a țării nu s-a schimbat în mod semnificativ. În 1939, 78 % din populația activă continua să-și găsească în agricultură principala sursă de venit, în timp ce doar 10 % era angajată în industrie. România era încă dependentă de importuri pentru a-și echipa industria și a asigura consumatorilor o gamă largă de bunuri.
Sursa: Sorin Radu, Introducere in istoria contemporana a Romaniei
http://istpedia.blogspot.ro/2013/02/industria-romaneasca-in-perioada.html
Industrializarea în perioada comunistă 1947-1989
Procesul de industrializare în țara noastră a început în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și ulterior s-a dezvoltat lent. În timpul regimului comunist, țara noastră a devenit o țară industrială, chiar dacă acest fapt s-a realizat și prin acumularea multor probleme. Ele au plecat de la bun început, chiar din modul în care ideologia comunistă considera industrializarea, cu principal efect că procesul de industrializare a fost grăbit, forțat, și nu lăsat să se desfășoare rațional, cumpătat. Încercarea de a recupera anumite decalaje e întotdeauna bună, dar nu ușoară, nici benefică dacă se face cu prea multe sacrificii. Acest caracter industrial a luat însă amploare în timpul regimului comunist, fenomenul aducând după sine o serie de probleme datorate unui ritm alert, forțat și irațional.
http://industrializarearomaniei.blogspot.ro/p/despre-indro.html
Noile construcții ce îndeplineau nevoile orașenilor au reușit în 20 de ani, prin extindere și prin impunerea unui stil arhitectural total diferit, să schimbe radical imaginea a cel puțin 29 de orașe din Romania.
Dezvoltarea peisajului industrial românesc s-a suprapus perfect cu următoarele perioade: antebelică, interbelică, comunistă și postcomunistă structură în care se încadrează și Bucureștiul.
ARHITECTURA ȘI URBANISMUL DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL tipuri de programe de arhitectură
– efectele asupra arhitecturii și urbanismului:
– este desfințată libera practică a arhitecților; aceștia devin funcționari ai statului în instituțile de proiectare, controlându-se și limitându-se, astfel, în mod sever, posibilitățile de creație urbanistică și arhitecturală; relația arhitectului cu autoritatea statului.
– politica de industrializare forțată a avut drept consecință creșterea rapidă a populației urbane, impulsionarea dezvoltării orașelor, sporirea necesarului de locuințe (spații de cazare) și a dotărilor colective, realizarea unor numeroase noi zone industriale. Dirijarea investiților s-a făcut după un program strict centralizat. Locuința era cel mai important program de arhitectură realizat după război, din punct de vedere cantitativ; tipizarea și industrializarea și efectele asupra configurației orașelor.
– dotări de interes public: categorii, exemple, arhitecți importanți.
Restaurarea monumentelor: rolul Direcției Monumentelor Istorice; desființarea acesteia în 1977
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/ARHITECTURA-SI-URBANISMUL-DUPA1511124611.php
– statul a dispus de toate verigile actului de construcție: întocmirea temei, elaborarea proiectului, terenul, finanțarea, execuția.
2. Evoluția arhitecturii și urbanismului:
– etape ale arhitecturii și urbanismului:
a. prelungirea, în anii `50, a culturii arhitecturale interbelice, prin limbajul raționalist și căutările unei arhitecturi de factură națională
b. episodul arhitecturii realismului socialist (prima parte a anilor `50)
c. arhitectura "funcționalistă", spre sfârșitul anilor `50, și evoluția ei în următoarele 2 decenii – cea mai fertilă perioadă a arhitecturii românești postbelice
d. variante ale postmodernului și recrudescența arhitecturii clasicizante ca expresie a regimului totalitar, după 1977.
http://www.scritub.com/stiinta/arhitectura-constructii/ARHITECTURA-SI-URBANISMUL-DUPA1511124611.php
Dezindustrializare și democrație
Dezindustrializarea a început în anii `60 -`70, este procesul prin care un stat sau o regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie servicilor sau a informației. Acest fenomen e specific perioadelor de tranziție, când se trece de la un regim politic sau economic la altul.
Dezindustrializarea României reprezintă un proces de pierdere în special a industriei grele din România care are loc după revoluția de la 1989, moment când regimul comunist a fost înlocuit cu cel capitalist.
După ce perioada comunistă a fost marcată de o industrializare forțată a economiei românești, în prezent se observă o tendință total opusă. Dezindustrializarea poate fi definită ca un rezultat al tranziției de la o economie centralizată de tip socialist, la o economie de piață.( scăderea ponderei industriale în economia țării).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezindustrializarea_Rom%C3%A2niei
Sursa marilor probleme economice și sociale la noi reprezintă faptul că nu s-a dus până la capăt procesul de industrializare și de urbanizare, început în anii 30 ai secolului trecut, întrerupt de război, și relansat de comuniști, cu toate problemele sale.
În perioada comunistă în România nu a existat nici o practică economică în raport cu sistemul existent, nu a existat nici o „inițiativă de preluare a sistemului căruia să-i propună vreo schimbare, așa cum s-a întâmplat cu alte țări comuniste precum Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia care și-au pus această problemă, cu toate că se menținea controlul partidului”[1]. Așadar, „absența oricărei dezbateri deschise în legătură cu modul de funcționare a economiei a avut influențe negative asupra întregii țări”[2]. Dorința de revanșă a unora care au crezut că pot răzbuna suferințele din anii stalinismului distrugând tot ce s-a construit în perioada industrializării, plus dorința capitalului străin de a face din Estul Europei o piață de desfacere și un rezervor de forță de muncă ieftină, dar bine calificată, toate au provocat un adevărat dezastru.
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constiinta unui liberal de stanga
Evoluția peisajului industrial în cadrul orașului
Dezindustrializarea în România a apărut ca urmare a trecerii rapide de la producția manufacturieră la servicii și centre de consum. Rezultatul a fost un proces de „descentralizare”, prin scoaterea industriilor din centrele orașelor, spre periferii. „Pentru România, dezindustrializarea a însemnat o încadrare brutală în exigențele de eficiență ale economiei bazate pe forțele pieței”[10], însă slaba capacitate de administrare a acestui proces din ultimii 20 și ceva de ani a dus economia spre o pierdere continuă. „Astfel o serie de unități industriale depășite tehnologic, din industrii aflate în declin au fost nevoite să se închidă” [11].
Cu toate că lipsea o strategie coerentă în domeniul industrial, economia a reușit să dezvolte o serie de întreprinderi ce s-au menținut, reușind chiar să dezvolte și să înființeze noi unități. Cel mai adesea aceste dezvoltări s-au bazat pe investiții străine, ceea ce a făcut ca „deciziile în domeniul industrial să nu mai fie autohtone” [12]. „Vechile hale au fost abandonate, determinând o supraîncărcare a spațiului urban în fostele zone industriale. Aceste zone au fost propuse spre reconversie , însă procesul de restructurare și reabilitare este lent” [13]. Investitorii preferă să dărâme și să construiască noi clădiri, adaptate sistemelor occidentale.
NOTE
[1]. http://www.ecol.ro/content/gandirea-economica-romaneasca-in-perioada-postcomunista
[2]. Ibidem.
[10]. www.ugir-1903.org/download/ReindustrializareaRomaniei
[11]. Ibidem.
[12]. http://www.timisoaraexpress.ro/ghid-util/starea-economica-sociala-si-de-mediu-a-municipiului-timisoara-industria_11410
[13]. Ibidem.
CLĂDIRILOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE;
În contextul actual, construcțiile industriale sunt pe cale de dispariție în țesutul urban, alcătuind o imagine ce stârnește curiozitatea, atât prin aspectul vechi cât și prin starea ridicată de degradare în care se află.
Astăzi fabricile vechi reprezintă elemente pe cale de dispariție, „ruine ale momentului” (Maria Bostenaru) ce intră în alcătuirea imaginii urbane a orașelor românești, o combinație de ,,mort-viu” între ruinele industriale, construcții înființate înainte de 1900 și mai noi, 1950-1989, ce dau naștere unor serii de întrebări, stârnind sau nu interes, reprezentând de fiecare dată altceva, în funcție de mediul în care sunt discutate sau analizate. Fiind într-o stare avansată de degradare nu ne oferă posibilitatea de a vedea dincolo de ele și să le considerăm elemente cu potențial, pentru a le stabilii o nouă semnificație în ceea ce privește dezvoltarea orașului. Cum au apărut aceste clădiri ce nu mai folosesc astăzi la nimic, ce a declanșat această stare în care se află acum și care sunt cele mai optime soluții cu privire la această problemă.
Țările din Europa centrală și de est au avut probleme grave de pe urma dezindustrializării din cauza sfârșirii regimului comunist.
Majoritatea spaților industriale se află în zone centrale sau sunt înconjurate de cartiere rezidențiale. În momentul în care această activitate a încetat clădirile în cele mai bune cazuri au fost restaurate, unele au fost folosite pentru furnizarea deșeurilor metalice sau a cărămizilor ori au fost demolate și pe locul lor s-au ridicat noi clădiri. Pe lângă caracterul economic, dezindustrializarea mai poate fi privită și ca un fenomen cultural, atâta timp cât stimulează preocupări artistice, modificări ale țesutului urban și ale cadrului social, astfel, sensurile sale se schimbă în funcție de mediul în care este discutată. Pentru arhitecți și pentru reprezentanții urbanismului fabricile ating problema funcționalului, a patrimoniului și al esteticului. În cea ce privește nivelul european, generația moderniștilor a încercat să suporte acest proces mergând pe idea de distrugere a oricărei urme de nostalgie. Fostele clădiri industriale găzduiesc astăzi alte funcții, de cele mai multe ori culturale, sociale sau în sectorul servicilor.
EXEMPLE
1. Gare d’Orsay din Paris, o clădire salvată în prag de demolare, făcându-se conversia în 1978 într-un muzeu de artă impresionistă, atrăgând cu aproximație 2,5 milioane de vizitatori/an.
România nu și-a pus amprenta pe această modernitate, nu a avut o dezvoltare a conversiei la fel de mare ca și în statele dezvoltate din vestul europei.
Conform unor statistici din anii 1992, 2002 și 2005 referitoare la ocuparea forței de muncă ne arată că localitățile au suferit pierderi importante în industrie. Anii 2002 și 2005 afirmă o creștere economică generală, cu adaosuri scăzute în zona de prelucrare și mai crescute în zona: comerțului, infrastructură, construcții și tranzacții imobiliare.
În România fenomenul dezindustrializării ca și cel al indistrualizării s-a desfășurat la fel, într-un ritm alert. Un recensământ din anul 2007 ne arată că 1 din 5 fabrici a fost demolată total sau parțial și numai 1 din 3 mai funcționa. Pe o perioadă de zece ani în perioada 1992-2002, numărul fabricilor a scăzut la jumătate.
O parte integrantă a structurii unui oraș o au terenurile industriale dar ele afectează calitatea vieții urbane. Aceste platforme industriale dezafectate au probleme multiple și necesită o intervenție hotărâtă pentru a fi readuse la stadiul unei reutilizări și să fie reintegrate într-un ciclu economic.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
Astăzi simțim o puternică tendință de a plasa industria în zonele periferice, de a-i găsi alt loc în afară de centrul orașului, lucru ce a dus atât la refuncționarea anumitor spații (în special servicii), cât și la apariția terenurilor virane, situri a căror funcțiune încă nu este decisă, dar care adăpostesc riunele industriale. Cu atât mai mult zonele industriale dezafectate au o pierdere severă de locuri de muncă și care duce la declinul mediului urban. Cu alte cuvinte zonele industriale dezafectate au asupra situației economice și sociale un impact negativ.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
-TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI
(După arhitectură. Transformare)
Majoritatea clădirilor industriale au un tranzit accelerat, fiind prevăzute cu diferite anunțuri de închiriere. O statistică ne arată că 50% din ele sunt folosite în aria industriei prelucrătoare sau a servicilor, a comerțului, transportului și comunicaților.
Trist este faptul că construcții de oțel și de beton care au structuri metalice fracturate zac părăsite și astăzi "ghetoizate în urbele noastre" (Revista Kombinat).
Revitalizarea zonelor industriale dezafectate joacă un rol important în evitarea dezvoltărilor imobiliare haotice, contribuind astfel la crearea condiților necesare pentru o dezvoltare durabilă, de înaltă calitate.
Calitatea rară și de o mare importanță: flexibilitatea utilizării. Când vine vorba de construcțile industriale este vorba atât conservare cât și de conversie.
Zonele industriale – elemente de patrimoniu si potential pentru Bucuresti
BY AMALIA BALESCUAPRIL 28, 2014ARHITECTURA, ORGANIZARE SI SERVICII
http://www.artaurbana.ro/zonele-industriale-elemente-de-patrimoniu-si-potential-pentru-bucuresti/
Terenurile industriale dezafectate oferă noi posibilități de reamenajare în această dezvoltare trebuie să aibă o implicare mai mare partea sectorului public și privat.
Prin regenerarea platformelor industriale dezafectate putem avea o mai bună dezvoltare . Un proiect se concentreaza pe restaurarea și introducerea proceselor naturale și a caracteristicilor de peisaj. În decursul ultimilor ani dezvoltarea imobiliară a atins un prag maxim, suprafețe post-industriale necesită "o curățare" și o reprogramare inteligentă a terenului.
La nivel european au fost implementate aproximativ 120 de astfel de proiecte în cadrul programului de regenerare . În funcție de evoluția lucrărilor de construcție noi spații exterioare se vor naște, vor dispărea, vor fi mutate. Conturarea unei strategii privind patrimoniul istoric și memoria sitului este necesară, obiectivele găsite să fie refolosite iar demolarea lor fiind ultima opțiune.
http://www.urbanistique.ro/%E2%80%98packing-industry%E2%80%99-reconversia-platformelor-industriale-scenariu/
-DEZVOLTAREA ȘI TEORITIZAREA FENOMENULUI CONVERSIEI ARHITECTURALE
-Echilibrul între prezervare, transformare și distrugere
Cantitatea semnificativă de obiecte relicve rămase după revoluția industrială pune iar problema utilizării lor; este într-un fel o nouă influență a arhitecturii industriale asupra arhitecturii "civile", de data asta una prin ricoșeu.
În goana spre o investiție cu o amortizare rapidă a acesteia, în foarte multe cazuri, intervenția se rezumă la reconstrucția de la zero a unui sit. Cum, în unele cazuri, există clădiri de patrimoniu, în această situație, intervin o serie de probleme legate de tipul intervenției pe sit.
Ruinele industriale care nu au ornamente au un trecut al omului obișnuit ele sunt obiecte ale istoriei spre deosebire de cele arhitecturale. Ele nu au o valoare de monument dar valoarea de patrimoniu e evidentă.
Istoria clădirilor create de om de-a lungul anilor este marcată de o schimbare . Regimurile politice, religioase și economice înfloresc și decad, dar clădirile supraviețuiesc peste generații.
Templele grecești și romane devin locașuri creștine, mănăstirile englezești sunt preschimbate în locuințe, iar palatele rusești devin muzee post-revoluționare.
In actualitate: Reconversia functionala a cladirilor (I)
18/10/2011
http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/10/18/in-actualitate-reconversia-functionala-a-cladirilor-i/#.VPdgqvmsV8E
În anii 50 apar primele simptome de regenerare a fondului construit industrial. Apar noi industrii și noi tehnologii. Avântul determinat de finalizarea războiului și necesitatea unei reconstrucții rapide a omenirii a determinat o reevaluare clară a fondului construit. Lipsa acută de resurse de după război a fost tradusă printr-o reciclare masivă a materialelor primare de construcție. În anii următori, aceste simptome s-au mai atenuat, întrucât s-a produs o urbanizare rapidă, fapt ce a condus la crearea unor noi relații
industriale prin dezvoltarea masivă a industriei grele.
Toate aceste intervenții au condus la creionarea unor identități puternice și la nevoia de brand. În anii 1980 se vorbește deja de organisme vii a căror relaționare crea interdependență controlată – așa-numitele eco parcuri industriale.
http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii Etichete: Augustin Ioan, conversie ArhiForum
Conversiile par să fie pornite concomitent din Marea Britanie și Statele Unite și ridică problema utilizării unor spații care, cu doar o jumătate de secol în urmă, ar fi fost demolate fără ezitare spre a face loc noului.
http://atelier.liternet.ro/articol/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.
html
Forța motoare a reconversilor era doar de factura financiara si functionala. De abia în secolul al XIX-lea sentimentalismul istoriei a făcut să trezească respectul și conștientizarea valorilor trecutului.
John Summerson se temea că „dictatura în restaurare“ poate, cu usurință, devenii un ritual național, un fetisism glorios. Dar, arhitectura funcționează ca o afacere, și arhitecții trebuie să învețe să lucreze cu structurile vechi și de asemenea, să le valorifice. În anii ’80 – ’90, pretutindeni, lucrul cu clădirile „vechi“ a devenit un element cheie în practica de arhitectură.
Trebuie să acceptăm ca, odată cu schimbările apărute în societate, trebuie să se schimbe și clădirile care constituie cadrul fizic al vieții cotidiene.
Arhitecții secolului XX au pus bazele unei noi strategii de abordare, bazată pe respectul pentru trecut, fără a apela, însă, la o judecată rațională a diverselor cauze și motive care au influențat gândirea meșterilor din respectivele perioade.
In actualitate: Reconversia functionala a cladirilor (I)
18/10/2011
http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/10/18/in-actualitate-reconversia-functionala-a-cladirilor-i/#.VPdgqvmsV8E
RECONVERSIE Este bine de știut faptul că majoritatea obiectelor ce iși pierd funcțiunea inițială, iși găsesc o altfel de valoare. Reconversia presupune regândirea unei clădiri pentru a putea găzduii o nouă funcțiune, în condițiile impuse de aceasta. Mai ales estetica, prin reinterpretare și decupaje și este foarte probabil că aceste rămășițe industriale să reprezinte elemente de potențial, din care să se poată naște o nouă abordare a mediului edificat. "Această schimbare de funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spațiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Ceea ce este însă esențial este că, în final, cele minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente". ……….1
1…..http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii Etichete: Augustin Ioan, conversie ArhiForum
Orice reconversie implică și o intervenție la nivel de structură care poate fi tradusă prin: consolidări, realizarea de noi goluri, refacerea acoperișului sau schimbarea învelitorii, reorganizarea spațială prin introducerea de noi compartimentări etc.
doctorand MIREA Delia – Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului București
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/MIREA%20DELIA%20ADRIANA%20-%20Met%20de%20eval%20a%20efect%20conversiei%20peisaj%20indus%20-%20Bucuresti/Mirea%20Delia_Metode%20de%20evaluare%20a%20efectelor%20reconversiei%20peisajului%20industrial%20in%20starea%20mediului%20.pdf
,,Între restaurare, renovare și schimbarea la față cu totul a unui obiect arhitectural prin operațiuni violente (demolare totală sau parțială, re-fațadări…, „reconstrucții radicale de felul celor propuse de Lebbeus Woods pentru Havana sau, mai ales, Sarajevo) șade un obiect straniu al arhitecturii de azi: conversia (iar nu cum eronat mai e numită: "reconversia", ca și când ar fi vorba despre o dublă operațiune de conversie).
1…..http://www.arhiforum.ro/agora/despre-conversii Etichete: Augustin Ioan, conversie ArhiForum
În trecut reconversia clădirilor se făcea fără a ține seamă de istoria și caracterul acestora: unui amfiteatru roman i-a fost, pur și simplu, însușită funcțiunea unei fabrici sau cu locuințe construite pe ruinele acestuia și umplerea spațiului central cu construcții îngrămădite.
O casă în formă de casă e plictisitoare; o casă în formă de biserică, distilerie, antrepozit, termocentrală etc. devine excitantă. Dorul de alteritate, de diferență excentrică al anumitor categorii socioprofesionale este proiectat și asupra caselor lor neasemenea.
Dacă mantra mesiană a modernității este "adevărată" și "forma urmează funcției", atunci casele construite după aceasta se vor supune greu conversiei. Însemnează că ar trebui să fim descurajați:
schimbând funcțiunea, mai cu seamă atunci când o facem radical, fațada ar fi să fie situată în plin neadevăr.
După Gademer conversia este de natură să saboteze "soluția fericită" pe care el o vedea la conjuncția dintre funcțiune, formă și relație cu amplasamentul. Conversiile interesante se petrec la intersecția dintre investigație filosofică și actare spontană. Conversia este interpretare la (cel puțin) două mâini, joc pe mâna "adversarului" (cel care a proiectat înaintea ta), gândire dublă și, nu rareori, proces de intenție făcut predecesorului. Coprezența celor două case înseamnă totodată și coprezența a cel puțin două intenții auctoriale în aceeași zidire.
http://atelier.liternet.ro/articol/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.
html
Renovarea presupune o intervenție de cosmetizare și îmbunătățire a existentului prin realizarea lucrărilor de mentenanță și de consolidare, dar și lucrări de refuncționalizare parțială acolo unde este cazul.
Dat fiind faptul că o dezvoltare durabilă, așa cum este ea definită, ca fiind acea dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde, la rândul lor, proprilor necesități, așa ar trebui ca orice intervenție pe un sit industrial să răspundă și nevoilor viitorilor investitori.
Reglementările în domeniul construcțiilor impun, potrivit noilor norme europene, că orice intervenție într-un sit cu probleme legate de mediu cum sunt cele industriale, să asigure înainte de toate igienizarea și purificarea zonei, fapt ce duce la creșterea investiției.
doctorand MIREA Delia – Metode de evaluare a efectelor reconversiei peisajului industrial în starea mediului municipiului București
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/MIREA%20DELIA%20ADRIANA%20-%20Met%20de%20eval%20a%20efect%20conversiei%20peisaj%20indus%20-%20Bucuresti/Mirea%20Delia_Metode%20de%20evaluare%20a%20efectelor%20reconversiei%20peisajului%20industrial%20in%20starea%20mediului%20.pdf
-CONVERSIE sau RECONVERSIE
….de ce conversii, și nu reconversii, cum vine din franceză? Pentru că reconversie în română înseamnă ceva convertit de două ori și, mai ales, pentru că trebuie păstrat ceva din amintirea convertirii: conversia este o schimbare dramatică de funcțiune, așa după cum convertirea este o schimbare de religie, deci o schimbare dramatică în fondul intimstrăin, cum ar zice dl. Liiceanu.
http://www.liternet.ro/versiuneimprimabila/atelier/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.html
Ce este acest obiect straniu al arhitecturii contemporane? Conversia este în primul rând o schimbare de funcțiune, dar una în care există o tensiune, uneori chiar una acută, între funcțiunea inițială și funcțiunea finală. Această schimbare de funcțiune aduce cu sine modificări importante ale partiului, ale organizării spațiului, uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora.
Ceea ce este însă esențial este că, în final, cele minimum două straturi ale clădirii sunt recognoscibile ca atare, sunt, așadar coprezente. Câteva exemple: Tate Modern de , conversiile de antrepozite în ateliere și rezidențe de artiști, lofturile, Fabrica de Glucoză preschimbată în Hotelul Caro în București, locuințe în distilerii de whisky sau chiar în biserici și multe altele. Redescoperită de deconstrucție, conversia este de fapt un mod perpetuu de a fi al arhitecturii, de la, să zicem, casa lui Pitagora transformată în templu după moartea lui la bazilica
devenită biserică. Acest mod de a face arhitectură a devenit unul predilect în ultimele două decenii.
http://atelier.liternet.ro/articol/14280/AugustinIoan/Conversienureconversie.
html
-A restaura/reconversie sau a conserva?
O problemă care se ridică mereu când se pun față în față un spațiu sau o clădire cu… modernitatea; așadar, o luptă între tradiție și prezent, în care părerile sunt totdeauna împărțite. Dar, din moment ce spațiile sunt goale și golite, transformarea lor ar însemna nu
doar o coordonată practică, pentru cei care doresc să folosească acel spațiu (de tipul „Ce putem să facem din locul acesta?”), ci și una care să înscrie, din nou, clădirea sau spațiul pe harta orașului, transformând un loc mort într-unul unde au loc evenimente.
„TOȚI BLEGII SUNT ÎN CENTRU!”
Mihai POP în dialog cu Alexandra Lucia BĂCANU
FABRICA DE PENSULE ,, INTERVENTIE ÎN CETATE,,
Andreea CHINDRIȘ
Pentru arhitect Conservarea arhitecturii nu este doar o chestiune de rezervare istorie și spațiu fizic. Renovare de arhitectura este, de asemenea, mai mult de reciclare clădiri vechi pentru noi functii. Reconversia unei foste fabrici este un experiment de redescoperire a existenței spațial pierdut și experiența prin studiu arhitectural pe relicve industriale contemporane.
http://www.archdaily.com/489408/sz-hk-biennale-silo-reconversion-o-office-architects/
Conservarea arhitecturală a început cu o preocupare pentru păstrarea monumentelor, dar a evoluat spre un concept ce privește formele urbane și viața pe care acestea o exprimă, esența istoriei și continuitatea vieții. Mișcarea modernă a fost, de asemenea, preocupată, în mod constant, de restaurarea monumentelor.
Cea mai mare provocare reală pentru secolul XXI o reprezintă capacitatea de a-și însuși moștenirea acțiunilor arhitecților secolului trecut. Noua arhitectură trebuie, mai degrabă, să proceseze și să reconsidere resursele existente decât să producă noi obiecte/ ansambluri. Mai presus de toate ea pune preț pe diversitate recunoscând valoarea vechiului și noului, tradiției și modernității.
In actualitate: Reconversia functionala a cladirilor (I)
18/10/2011
http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2011/10/18/in-actualitate-reconversia-functionala-a-cladirilor-i/#.VPdgqvmsV8E
Avantajele conversiei
Decizia de a construi o nouă clădire este ușor de argumentat economic: aceasta oferă un
design contemporan, este proiectată pentru a acomoda ultimele tehnologii în materie de
infrastructură și durabilitate iar că rezultat, oferă un profit din închiriere mult mai ridicat
comparativ cu cel obținut în cazul clădirilor reabilitate. În plus, întregul proces de construcție poate fi atent estimat și controlat. Cu toate acestea, în funcție de strategia de piață stabilită și al standardelor de calitate impuse de client, reabilitarea este recomandată pentru rapiditatea și bugetul scăzut al intervenției.
An cotextul analizei de necesar a unui incubator de afaceri: costuri reduse de punere în
funcțiune, posibilitatea de a oferi chirii reduse clienților fără a crește costurile de finanțare din bugetul local și posibilitatea de reconversie rapidă a spațiilor în funcție de tipul de firme care îl folosesc, conversia funcțională este varianta evidentă de interenție.
Avantajele:
• un raport mai bun între riscurile investiției și profitul acesteia;
• introducerea mai rapidă pe piață sau reabilitarea în timpul folosirii. În funcție de gradul de îmbunătățire necesar, lucrările se pot realiza cu 15%, până la 70% mai repede;
• maximizarea valorii unor construcții existente. În cazul conversiei, investitorul are
oportunitatea de a conferi un stil unic noului ansamblu prin potențarea caracteristicilor
existente.
• în unele cazuri, caracteristicile și funcțiunile clădirilor existente nu mai pot fi atinse în cazul unor noi constructi datorită reglementărilor actuale de urbanism;
• o abordare mult mai avantajoasă financiar; reabilitarea evită în majoritatea cazurilor
reconstrucția elementelor structurale majore dar păstrează posibilitatea de a realiza spații
noi și inovatoare. În funcție de gradul de reabilitare dorit, costul acesteia este cu
aproximativ 10%, până la 75% mai mic decât în cazul construcțiilor existente.
• reducerea amprentei de carbon a clădirii existente este principalul argument care susține
refunctionalizarea.
Conversia funcțională este o metodă pragmatică de intervenție asupra construitului. Ea
trebuie să evalueze în urma unei ample analize multicriteri ale, potențialul de transformare al existentului și să identifice metodele de intervenție care oferă cel mai bun raport investiție calitate. 40
40 HUNT Matthew, BEEDEN Dan, BRINK Bart, FRECK Ben, MCLEAN Alice, ROELOFS JessicA, STOUTHUYSEN
Peter – Cradle 2 Cradle Network – Perspective Study: Build Theme – European Regional Development Found,
INTERREG IVC, p. 21
Refuncționalizarea clădirilor existente a căpătat din ce în ce mai multă actualitate și interes în lumea arhitecturii.
Prezența puternică a vechii structuri de rezistentă, urmele vizibile ale fostelor procese de producție și rămășițele decorațiunilor interioare specifice locului de muncă dintr-un timp de mult apus sunt numai o parte din factorii care pot fi luați în calcul pentru contextualizarea noii intervenții. Noul proiect devine astfel o oportunitate de a renegocia relația nou-vechi dar și o oportunitate de a proiecta utilizând elemente vechi într-o manieră conteporana.
Clădirea trecută prin acest proces devine un hibrid temporal: suspendat între vechimea să, înrădăcinată în viziuni diferite asupra spațiului și a modului de funcționare, și contemporanul suprapus prin realocarea spațiului interior pentru noi utilizări și programe.
Noțiunea difuză a timpului este divizată în trei perioade, trecut, prezent și viitor. Fiecare act uman este automat plasat în una dintre categorii. Proiectul – în esența sa o proiecție – leagă prezentul de o existență viitoare.
,,Conversia Funcțională a Spațiilor Industriale in Contextul Regenerării Urbane Integrate,, Stud. Arh. Răzvan Zamfira
CONCLUZIE
Încercarea de a reintegra zonele industriale dezafectate în cursul normal al amenajării
urbane constituie un demers natural și este sigur că lucrările în acest sens se vor
înmulți în anii următori. Teama de a se confrunta cu costuri de decontaminare
substanțiale este justificată, dar cel mai adesea o abordare prudentă pe faze va putea
face să apară soluții realizabile.
DOCUMENTARE PRIVIND REGLEMENTĂRILE TEHNICE ÎN ȚĂRILE OCCIDENTALE REFERITOARE ȘI RECALIFICAREA – A ZONELOR INDUSTRIALE DEZAFECTATE
www.pdffactory.com
Capitolul 3;
-EXEMPLE
Exemple de reconversii ale arhitecturii industriale în construcții cu funcțiuni actuale:
1.6. Concluziile
Capitolul 4;
1.8.RELEVANȚA STUDIULUI ÎN PROPRIUL PROIECT DE DIPLOMĂ
(Conversia unei construcții industriale în Centru de urgență pentru recuperarea si integrarea socială a persoanelor aflate în risc de a devenii fără adăpost)
Conversia unei construcții industriale într-un centru social
Centrul de urgență pentru recuperare si integrare socială
-CONTEXT: O SECȚIE A FOSTEI FABRICI DE TRACTOARE în Miercurea Ciuc
-prezentarea Orașului,Zona și fabrica….
Municipiul Miercurea Ciuc este un oraș verde prin prezența pronunțată a peisajului natural exterior orașului în interiorul său: cele două lanțuri muntoase Munții Ciucului și Munții Harghitei, fiind dominante ale perspectivelor din oraș, asigurând un fundal de valoare direcțiilor care se deschid din peisajul construit.
Principalul profil economic al orașului a fost în mod tradițional comercial, Miercurea Ciuc fiind de fapt o așezare formată la intersecția a două drumuri comerciale importante. Orașul a pierdut treptat din importanța sa ca nod comercial regional, astfel că este perceput în primul rând ca centru administrativ, reședință de județ. Avantajele care decurg din poziția geografică (centrul țării- accesibilitate rutieră, feroviară bună etc.) precum și cele legate de statutul de centru administrativ pot fi valorificate.
Turismul reprezintă momentan și în perspectivă ramura cu cel mai mare potențial de dezvoltare. Miercurea Ciuc este o locație deja cunoscută ca destinație turistică religioasă- culturală, sportivă importantă.
-dezvoltarea industriei
În a doua jumătate a scolului al XIX-lea industria lemnului începe să se dezvolte prin exploatarea pădurilor din masivele Călimani, Ciuc și Harghita. Regiunea Harghita a fost mai puțin industrializată decât restul Transilvaniei așa că mulți locuitori s-au stabilit în alte localități sau au emigrat peste ocean.
AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/08/04/destinatie-romania-judetul-harghita-scurt-istoric-12-17-17
La sfârșitul secolului al XIX-lea orașele Odorheiu Secuiesc și Miercurea-Ciuc au început un proces de modernizare, aici concentrându-se cele mai importante instituții, apărând primele stabilimente industriale. Au fost introduse electricitatea, poșta, telegraful, a început viața culturală (biblioteci, ziare, tipografii, asociații culturale, sportive, comerciale) iar în anul 1897 s-a inaugurat calea ferată. După construirea căii ferate, economia a cunoscut o tendință de dezvoltare, în primul rând în domeniul industriei lemnului, deși este de remarcat că zona a fost destul de înapoiată din punct de vedere socio-economic față de alte regiuni ale Monarhiei Austro-Ungare.
În primul deceniu al secolului XX după construirea căii ferate Reghin-Miercurea Ciuc industria de cherestea cunoaște o permanentă dezvoltare pe văile celor două râuri Mureș respectiv Olt (în 1909 erau 9 fabrici, iar după 18 ani în anul 1927 numărul fabricilor a crescut la 53)
AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/08/04/destinatie-romania-judetul-harghita-scurt-istoric-12-17-17
După primul război mondial, Transilvania s-a unit cu România, iar în perioada interbelică viața economică și culturală a județului a cunoscut progrese semnificative.
După al doilea război mondial, în perioada regimului comunist (1947-1989), vechea ordine economico-socială a fost schimbată complet prin naționalizarea, colectivizarea și industrializarea forțată.
Miercurea-Ciuc a devenit municipiu-reședință de județ din 1968, astăzi județul are patru municipii: Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Toplița. Printre orașe se numără Băile Tușnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Vlăhița.
AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/08/04/destinatie-romania-judetul-harghita-scurt-istoric-12-17-17
Imaginea orașelor din județ a fost schimbată profund prin construirea de cartiere de blocuri și amplasarea unor zone industriale fără tradiție în zonă (fabrica de tractoare din Miercurea-Ciuc, fabrica de mobilă din Miercurea-Ciuc și Odorheiu Secuiesc, Intreprinderea de Oțeluri Speciale Forjate din Cristuru Secuiesc, Întreprinderea Mecanică din Gheorgheni).
http://www.prefecturahr.ro/ro/scurt-istoric-al-judetului-harghita-15.php
Sectorul de servicii este slab dezvoltat datorită faptului că veniturile reduse ale populației nu pot susține o creștere semnificativă a cererii cantitativ și calitativ, capabile să determine schimbări rapide.
Deși investiții noi se pot găsi in toate zonele, nu se poate vorbi despre o integrare judicioasă din punct de vedere spațial și funcțional a acestora in oraș: unele investiții ocupă locații mult prea valoroase pentru dezvoltarea orașului pe termen mediu și lung riscand astfel inchiderea relației ecologice oraș-cadru natural prin crearea unor centuri etanșe de hale și parcaje pe limita cartierelor de mare densitate/ Lunca Mare/ ori la mare distanță de oraș, cu efort infrastructural mare, și consum inutil al resursei de teren.
Consecințele acestei evoluții sunt dezavantaje precum poluare, perturbări de trafic, blocarea unor dezvoltări viitoare și incurajarea speculei in detrimentul unei dezvoltări durabile. Marea parte a platformelor industriale tradiționale, cea de vest și cea de est decad sau sunt utilizate mult sub capacitatea reală in pofida echipării și conectării lor la căile principale de trafic, favorabile investițiilor. Prelungirea orașului in cadrul orașului inseamnă o utilizare neeficientă a suprafețelor (resursă limitată și nemultiplicabilă), o extindere nejustificată și costisitoare a rețelei de infrastructură și o formă incoerentă. Astfel densificarea unor structuri urbane centrale rarefiate sau reconversia vechilor platforme industriale sunt binevenite in fața extinderii exterioare a orașului.
Miercurea Ciuc beneficiază deja de exemple pozitive in acest sens. Suprafețele introduse in intravilan prin Planul Urbanistic General depășesc capacitatea orașului de a le ocupa chiar pe termen mediu. In schimb importante suprafețe interne răman neutilizate: platforma industrială de est, golurile- terenuri virane din zona centrală etc.
Politica de industrializare forțată precum și intervențiile urbane semnificative din socialism au afectat în mare măsură municipiul Miercurea Ciuc. O mare parte din moștenirea industrială a fost dezafectată, în special cea mai importantă unitate industrială dezafectată a fost HART, fabrica de tractoare.
Fosta platformă industrială est – denumită în continuare „Centru Est“ – este situată la marginea estică a trupului principal al orașului, între zona centrală și zona naturală Șumuleu. Cea mai mare parte a unităților industriale amplasate în zonă între anii 60 și anii 80 au fost dezafectate pe parcursul restructurărilor economice din ultimii 16 ani. Prin urmare, majoritatea suprafețelor, construite sau nu, sunt astăzi subutilizate sau în stare de abandon.
Dezvoltarea în continuare a activităților industriale este dezavantajoasă, în primul rând din cauza proximității cartierelor de locuințe și a zonei naturale.
În starea actuală, zona reprezintă nu numai o importantă suprafață centrală nevalorificată, dar și o barieră . Incintele industriale neaccesibile, lipsa activităților urbane și a legăturilor auto și pietonale fac ca zona să blocheze relația între centrul orașului și zona Șuta, destinată în perspectivă dezvoltării unui pol de dotări de agrement.
Situația actuală a zonei, precum și potențialul dat de poziția în oraș, la intersecția a două axe importante de legătură și dezvoltare, fac din Centru Est o zonă prioritară de intervenție în cadrul strategiei de dezvoltare a orașului.
https://www.yumpu.com/ro/document/view/12605308/plan-urbanistic-zonal-str/21
În zona respectivă în strada Iancu de Hunedoara nr. 26 se găsește o construcție industrială părăsită, care a fost construită în anul 1978 de către: Ing. și Ing. Antonescu R.
Atelierul de construcție și prelucrare a utilajelor, a fost o secție a fostei fabrici de tractoare din Miercurea-Ciuc, împreună cu clădirile de birouri conexe – clădire etajată, și terenuri aferente.
Clădirea respectivă este proprietate privată.
Dimensiuni:
a. Clădiri (suprafață utilă) , din care:
1. atelier de prelucrare (S, P, P+1):
2. Clădire birouri (P+3):
b. Terenuri:
1. în partea de vest a construcției :
2. în partea de est :
După reglementări PUG 2007 au propus urmatoarele funcții:
servicii administrative, servicii financiar-bancare, activități cu funcții culturale, de sănătate, educație, turism urban, zonă rezidențială, infrastructură de transport public, servicii legate de zona rezidențială, parcare etajată, zonă verde, activități de recreație.
În construcție este disponibilă:
rețeaua electrică, apă, rețele de gaz, rețele de canalizare.
În cadrul revitalizării ansamblului fabricii, am propus o regândire a spațiilor publice și private. Activitatea industrială este readusă la viață sub forma unor producții mult mai restrânse, dar mai specializate. Am propus un centru social pentru persoane aflete in dificultate.
În realizarea acestui proiect am plecat de la analiza clădirilor industriale părăsite, pentru a le readuce la ,,viață,,. Prin proiectarea acestui centru intenționez scăderea numărului de persoane aflate în dificultate. Consider că proiectul, prin funcțiunea aleasă, trebuie să rezolve în primul rând o restructurare a zonei la nivel urban, asigurând o bună utilizare a acesteia atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Din punct de vedere al costurilor pentru noua destinație nu sunt însemnate deoarece aplicăm reconversia. Beneficiarii au șansa unei reșcolarizări gratuite în cadrul centrului indiferent de vârstă, etnie sau sex.
Astfel, am optat pentru realizarea unui centru social pentru persoane aflate în dificultate.
Acest studiu axat pe creșterea copiilor familiilor mici și mijlocii de clasă, și am suspectat că au existat elemente relevante în această linie de gândire care pot avea o influență asupra reabilitarea cu succes a persoanelor fără adăpost, precum și cei care au trăit sub pragul sărăciei.
http://www.archdaily.com/203786/almost-home-competition-winners/
1.9. Bibliografia
Cărți
Publicații:
Web-sites:
1.9. Anexele
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Reabilitarea Oamenilor Si Cladirilor (ID: 145663)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.