Reabilitarea Creditelor Neperformante

Economie

Reabilitarea Creditelor Neperformante

Byadmin ianuarie 1, 2024

REABILITAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE

ÎN B.C. „BANCA DE ECONOMII” S.A.

CUPRINS

ABSTARACT

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ABORDAREA TEORETICĂ PRIVIND CONCEPTUL DE CREDIT

Concept teoretic privind creditul

Clasificarea creditelor bancare

CAPITOLUL II. REABILITAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE ÎN CADRUL B.C. „BANCA DE ECONOMII” S.A

2.1. Analiza portofoliului de credite în cadrul B.C. „Băncii de Economii” S.A.

2.2. Metode și tehnici de minimizare a riscului de credit și de reabilitare a creditelor neperformante

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFECUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

, Reabilitarea creditelor neperformante în cadrul B.C. „Banca de Economii” S.A., Chișinuă 2014

Proiectul de licență cuprinde introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 15 surse, 3 anexe, 1 tabel, 9 figuri, și este perfectată pe 38 pagini de bază.

Actualitatea și importanța prezentei teme de cercetare „Reabilitarea creditelor neperformante” reiese din realitatea cu care se confruntă sistemul financiar, în special cel european. Problema elaborării metodelor aplicative privind reabilitatea creditelor neperformante, avînd ca scop minimizarea pierderilor la portofoliul de credite, la momentul actual este extrem de actuală pentru sistemul bancar național.

Scopul și obiectivele prezentei lucrări sunt determinate de necesitatea dezvăluirii conceptului de gestiune eficientă a creditelor neperformante, determinării diferitor metode de gestiune a acestora și identificării unor direcții de dezvoltare a sistemului de gestiune a creditelor.

Proiectul are ca obiect de cercetare activitatea băncilor comerciale din Republica Moldova, precum și B.C. ”Banca de Economii” S.A., în activitatea cărora reabilitarea creditelor neperformante ocupă un loc important în activitatea curentă.

O bancă poate deveni rapid nefavorabilă sau chiar insolvabilă, ca urmare a unor divieri necorespunzătoare privind creditele, care au ca rezultat active neperformante. Sistemul de gestionore al creditelor pune accentul pe analiza profisională a cererilor de solicitare a creditelor și determinarea solvabilității.

Cuvinte cheie: credit, credite neperformante, risc de credit, portofoliu de credit, politica de credit, perioadă de rambursare, active neperformante.

ANNOTATION

, Reahabilitation of non-performing loans in

the B.C. „Banca de Economii” S.A., Chișinău 2014

Draft license incledes the introduction, two chapters, conclusions and recomendations, bibliograhpy of 15 souces, 3 annexes, 1 table, 9 figures and is perfected on …. basic pages.

The projects licence is divided into two parts, the first of which heals from a theretical point of view, the approach is the basis of the concept of credit and the second includes, from the point of view of the application, description of project rehabilition of problem loans.

News and importance of this research theme "Rehabilitation non-performing" emerges from the reality faced by the financial system, especially in European. Problem of rehabilitation methods applied on non-performing loans, with the aim to minimize losses from the loan portfolio at present is extremely topical for the national banking system.

Area of research is theoretical, methodological and practical aspects of mananging the credit portfolio of the B.C. „Banca de Economii” S.A., in order to reduce the percentage of problem loans. The aim of the process is the study of the methodological analysis tools implemrnted by the „Banca de Economii” S.A., to minimize the adverse loans from the general portfolio of credits, in the current conditions and development of proposals for improve the credit’s situation. The control system of credits the emphasis is on the analysis of professional applications for credit and determination of solvency.

Keywords: credits, non-performing credits, credit’s risc, loan portfolio, credit policy, repayment period, non performing assets.

The bank can quickly offensive or even insolvent as the result of a wrong deviation on loans, which acive bad.

LISTA ABREVIERILOR

RM – Republica Moldova;

BNM – Banca Națională a Moldovei;

BEM – Banca de Economii;

S.A. – Societate pe Acțiuni;

B.C. – Bancă Comercială;

LISTA FIGURILOR

Fig.1.1. Clasificarea creditelor bancare……………………………………………………………………………..13

Fig.1.2. Ratele creditelor neperformante a sistemului bancar din RM……………………………………17

Fig.1.3. Soldul datoriei la credite a sistemului bancar din RM……………………………………………..17

Fig.1.4. Rata creditelor neperformante pe țări 2000-2012%…………………………………………………18

Fig.2.1. Evoluția portofoliului de credite și a fondului de risc în cadrul Băncii de Economii S.A. pentru perioada 2011-2013………………………………………………………………………………………………21

Fig.2.2. Structura portofoliului de credite după categorie de risc în cadrul Băncii de Economii S.A. (mil lei)………………………………………………………………………………………………………………….22

Fig.2.3. Structura portofoliului de credite în cadrul Băncii de Economii S.A. 2013…………………22

Fig.2.4. Structura creditelor acordate clienților după termen de scadență în cadrul Băncii de Economii S.A…………………………………………………………………………………………………………………24

Fig.2.5. Structura portofoliului după forma de proprietate clienți în cadrul Băncii de Economii S.A……………………………………………………………………………………………………………………………….24

Fig.2.6. Evaluarea situației financiare a clienților corporativi……………………………………………….27

LISTA TABELILOR

Tabelul 2.1. Diversificarea structurii portofoliului de credite în diviziune pe ramură………………23

INTRODUCRE

Pentru mulți observatori principala operațiune bancară este creditarea. Într-adevar, între plasamentele băncilor, pe primul loc se situeaza creditele. Felul în care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influența într-un mod hotîrător dezvoltarea economică la nivel local sau național. Pe de alta parte, orice banca își asumă, într-o oarecare măsură, riscuri atunci cînd acordă credite și, în mod cert, toate băncile înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cînd unii dintre debitori nu-și onorează obligațiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operațiunile de creditare sunt organizate și gestionate cu profesionalism.

Actualitatea și importanța prezentei teme de cercetare „Reabilitarea creditelor neperformante” reiese din realitatea cu care se confruntă sistemul financiar, în special cel european. Problema elaborării metodelor aplicative privind reabilitatea creditelor neperformante, avînd ca scop minimizarea pierderilor la portofoliul de credite, la momentul actual este extrem de actuală pentru sistemul bancar național.

Una din atribuțiile cele mai importante ale băncilor este calitatea portofoliului de credite. În acest scop băncile se ocupă cu formarea resurselor, atragerea clienților, acordarea creditelor, urmărirea modului de folosire acestora, rambursarea creditelor și elaborarea strategiei de creditare în care un loc important îl ocupă corelația dintre resurse și necesități. Sistemul bancar reprezintă o verigă indispensabilă a strategiei de dezvoltare a unei țări. Fiecare stat își stabilește propria structura în domeniul bancar, în funcție de obiectivele strategice propuse.

Pentru RM activitatea de creditare, deși este una profitabilă, nu se caracterizeză prin dinamism, ceea ce poate fi determinat de criza economică din ani precedenți (2008), instabiliatatea politică, socio-economică,etc. Însă pentru băncile comerciale, creditul reprezintă un produs de bază, reprezentând modalitatea principală de plasament a resurselor financiare atrase de la clienți.

Importanța unui credit derivă din avantajele pe care le asigură utilizarea lui în condiții de maximă eficiență și rentabilitate. Dintre aceste avantaje enumerăm:

creditul pune la dispoziția investitorului o parte din necesarul de capital, contribuind astfel la transformarea economiilor in investiții;

creditul conduce la diminuarea investițiilor nerentabile sau ilicite, prin supravegherea efectuată de bancă asupra afacerii creditate;

prin finanțarea consumului și prin crearea unor instrumente și tehnici eficiente de finanțare a devenit un instrument indispensabil în activitatea agenților economici;

creditul contribuie la creșterea vitezei de rotație a banilor;

prin intermediul ratei dobânzii, creditul diminuează fenomenul inflaționist;

creditul favorizează orientarea investițiilor spre ramurile economice rentabile conducând la dezvoltarea acestora;

creditul contribuie la dezvoltarea și stimularea exportului;

prin influența pe care o exercită asupra cererii și ofertei de mărfuri, creditul contribuie la fundamentarea pe baze economice a prețurilor.

Trebuie remarcat că oricât de avantajos este creditul, utilizarea lui defectuoasă sau abuzivă este extrem de periculoasă pentru echilibrul economic al unei țări. De aceea, corecta funcționare a creditului trebuie analizată permanent și reglementată din punct de vedere economic, social, juridic și politic.

Proiectul de licență are ca domeniu de cercetare aspectele teoretice, metodologice și practice ale gestiunii rentabile a portofoliului de credite, în scopul reducerii riscului de credit, ca urmare a apariției și dezvoltării creditelor clasificate după gradul de risc substandart, dubioase și compromise.

Scopul proiectului constă în studierea și analiza managementului operațiunilor de credit în sistemul bancar din RM, în condițiile actuale, și elaborarea unor propuneri relevante privind perfecționarea și eficientizarea portofoliului de credite în scopul reducerii creditelor neperformante și totodată, de a determina tendințe în dezvoltarea operațiunilor de active în sistemul național bancar.

Pentru realizarea scopului propus s-au trasat următoarele obiective:

abordarea teoretică privind conceptul de credit;

examinarea situației existente în cadrul unei bănci comerciale din RM, în special în scopul determinării politicii de creditare, structura portofoliului de credit;

diagnosticarea portofoliului de credit după gradul de risc în scopul elaborării unor metode de minimizare a acestora;

formularea propunerilor privind amiliorarea creditelor neperformante.

Drept bază teoretică și metodologică a investigațiilor au survenit manualele conteporane în domeniul activității bancare, aspectele reglementării activității bancare, gestiunea riscurilor bancare ale autorilor Cociug V., Grigoriță C., Cinic L., etc, cît și acte normative fiind reprezentate de legi, regulamente atît interne a bancii comerciale cît și externe reglementate de BNM.

CAPITOLUL 1. ABORDAREA TEORETICĂ PRIVIND CONCEPTUL DE CREDIT

1.1.Concept teoretic privind creditul bancar

Termenul de credit, abordat semantic, are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotrivă în activitatea comercială, bancară, în contabilitate, dar și în relațiile cotidiene (nu numai economice) între oameni; dar cea mai largă utilizare a creditului aparține domeniului financiar-bancar și comercial. În esență, creditul exprimă o relație bănească ce ia naștere în legătură cu acordarea de împrumuturi bănești sau sub forma de bunuri materiale și servicii unor persoane fizice sau juridice, care urmează a se rambursa ulterior, la o dată numită scadență. Această calitate a creditului ține de funcția banilor ca mijloc PRIVIND CONCEPTUL DE CREDIT

1.1.Concept teoretic privind creditul bancar

Termenul de credit, abordat semantic, are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotrivă în activitatea comercială, bancară, în contabilitate, dar și în relațiile cotidiene (nu numai economice) între oameni; dar cea mai largă utilizare a creditului aparține domeniului financiar-bancar și comercial. În esență, creditul exprimă o relație bănească ce ia naștere în legătură cu acordarea de împrumuturi bănești sau sub forma de bunuri materiale și servicii unor persoane fizice sau juridice, care urmează a se rambursa ulterior, la o dată numită scadență. Această calitate a creditului ține de funcția banilor ca mijloc de plată și se concretizeaza în separarea în timp a actului de transmitere a unei valori și a celui de transferare a echivalentului acestora.

Creditul reprezintă relația bănească între o persoană fizică sau juridică, numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani în general cu o dobandă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă cred-itorul sau de reputația debitorului”. Etimologic, cuvantul „credit” își are originea în limba latină „creditum-creditare”, care înseamna „a crede” sau „a avea încredere”, fapt ce scoate la iveala un element de ordin psihologic: încrederea, care presupune existența unei anumite culturi sociale, a unei „psihologii colective”, care diferă însa în timp și de la o colectivitate la alta. Avand în vedere ca raporturile de credit au o însemnatate deosebită, atît prin dimensiune, varietate, cît și prin impactul lor asupra desfașurării activității economice.

Pentru a putea contura rolul și funcțiile creditului bancar trebuie evidențiate și analizate următoarele particularități specifice creditului bancar:

Obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilitățile bănești sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;

Participanții (subiecții) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) și cel care primește și folosește creditul, numit debitor (agenți economici, populația, statul, alte bănci și instituții financiare);

Scadența – momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenței băncile comerciale iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiții. Astfel vor fi stabilite și ratele ce vor fi rambursate la scadență. Ratele pot fi rambursate în mod egal, în ordine crescătoare ori descrescătoare, sau în funcție de caracterul afacerii de credit;

Asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziția sau solicitarea creditului sau a unui terț pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligațiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobînzilor și a taxelor de credit;

Dobînda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentru împrumutul acordat pe un termen determinat și pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a obligațiunilor de credit [5, p.182].

Rolul și importanța creditului în economiile moderne de piață este reliefat de mai multe funcții, realizate în concordanță cu interesele fiecărei țări, generînd deopotrivă avantaje pentru creditor și debitor, dar și pentru evoluția de ansamblu a economiei naționale. În primul rînd, creditul îndeplinește o funcție distributivă, mijlocînd procesul de mobilizare a resurselor bănești temporar disponibile în economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de împrumuturi persoanelor fizice și juridice a caror nevoi sunt mai mari decît posibilitățile proprii de acoperire. Pe baza creditelor acordate întreprinzătorilor, se creează o putere de cumparare suplimentară care abordează lărgirea volumului de producției și creșterea cifrei de afaceri, se amplifică forța productivă a capitalului și sporește eficiența marginală a acestuia. În al doilea rînd, creditul este un important factor al creșterii economice. Punînd la dispoziția întreprinzătorului capitalul necesar, creditul asigură transformarea economiilor, în investiții, contribuind la consolidarea și dezvoltarea economiei de piață. Pe de altă parte, obligativitatea utilizării lui conform destinației stabilite la acordare, este de natură să diminueze investițiile economice duboase, nerentabile, să stimuleze proliferarea întreprinderilor mici și mijlocii promotoare, de cele mai multe ori, ale inovației, să favorizeze concurența cu toate efectele pozitive asupra consolidării și dezvoltării economiei de piață. În al treilea rînd, creditul stimulează desfacerea marfurilor pe o arie mai largă, creșterea consumului și alături de alți factori asigurarea stabilității prețurilor. În al patrulea rînd, creditul îndeplinește și o importantă funcție în procesul de reglare a masei monetare. Prin punerea în circulație a banilor de credit sporește capacitatea de plată a economiei naționale. În al cincilea rînd, creditul are un rol important în promovarea și desfășurarea relațiilor economice internaționale.

Locul și importanța creditului în relațiile social-economice sunt evidențiate prin funcțiile sale. Astfel încît:

Funcția distributivă. Această funcție constă în mobilizarea resurselor bănești, disponibile la momentul dat în economie, de către bănci și redistribuirea lor-prin acordarea de credite-spre anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare. Disponibilitățile bănești se referă la surplusurile de capital de circulație, aflate temporar sub formă inactivă în conturile bancare –ale firmelor, în economiile populației, depuse la băncile comerciale. Oferind agenților asemenea disponibilități, creditul sporește puterea de acțiune productivă a capitalului, punînd astfel în mișcare forțele economice latente și contribuind la creșterea avuției reale a societății.

Funcția de transformare a economiilor în investiții. În acest mod se concretizează una din legile obiective ale economiei de piață, și anume realizarea echilibrului macroeconomic. Orice individ poate economisi o anume sumă de bani, mai mare sau mai mică, în funcție de venitul și comportamentul său economic. Economisirea care nu este urmată de investire constituie o tezaurizare și reprezintă un factor de dezechilibru pentru viața economică. În același timp, nu orce individ poate fi întreprinzător, nu orcine își poate asuma riscurile unei investiții, iar dacă se si întîmplă acest lucru, investițiile nu pot fi valorificate din lipsă de capital [5, p.182].

Creditul bancar este cel care pune la dispoziție întreprinzătorului capitalul necesar, asigurînd tranformarea economiilor inactive în investiții. Sub acest aspect, creditul este un important factor al creșterii economice.

Funcția de emisiune monetară. Urmare a consolidării ideii de credit bazat pe încredere între participanții la actul economic a fost creată monedă fiduciară, adică biletele de bancă. Pe lîngă acestea, determinate de nevoile schimbului, a apărut o multitudine de alte instrumente și tehnici de plată. Astfel de instrumente și tehnici (viramentul, cecul, compensația, cambia, cardurile de credit etc.) au condus la diminuarea numerarului din circulație și la creșterea monedei scripturale. Prin aceasta s-a realizat și o reducere considerabilă a cheltuelilor produse de circulația monetară, s-au implimentat noile tehnici și instrumente de plată determinate de acțiunea creditului, asigurîndu-se o creștere a volumului și a valorii tranzacțiilor economice.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor. Se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, prin creditarea de către bănci a consumului și prin crearea stocurilor [ 5, p.182].

Dincolo de locul și rolul creditului în economiile de piață, acentuez și faptul că abuzul de credit, nerespectarea principiilor ce stau la baza acordarii lui genereaza o serie de dezavantaje, intre care mai importante sunt:

Dereglarea masei monetare cu impact asupra inflației;

Disproporții între ramurile și sectoarele activitățății economice cu consecințe grave asupra achilibrului;

Exacerbarea operatiunilor speculative cu efecte negative asupra sistemului bancar prin prăbușirea în lanț a băncilor cu toate consecințele negative atît economic, social cît și politic.

1.2.Clasificarea creditelor bancare

Creditul a cunoscut și cunoaște numeroase forme apărute, tocmai pentru a raspunde cît mai bine necesităților resimțite de persoanele fizice și juridice în diferite împrejurări. În literatura de specialitate există numeroase criterii folosite pentru clasificarea creditelor. Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale, astfel acestea la rîndul lor acordă clienților săi diverse tipuri de credite, care pot fi clasificate în baza mai multor criterii (Figura 1.1).

Fig.1.1.Clasificarea creditelor bancare

[elaborat de autor]

1. În dependență de perioada de acordare se desting:

credite la vedere este creditul care se acordă persoanelor fizice/juridice pe un termin scurt, cu scadență nedefinită de rambursare a tranșelor de credit;

credite la termen creditele cu scadență de rambursare sabilită și negociată între creditor și debitor, se acordă persoanelor fizice/juridice. Creditele la termen la rindul lor se împart în: a) credite acordate pe termen scurt (<1 an);

b) credite acordate pe termen mediu (de la 1 la 5 ani);

c) credite acordate pe termin lung (mai mult de 5 ani);

2. În dependență de debitor:

credite acordate persoanelor fizice;

credite acordate persoanelor juridice;

credite acordate băncilor;

credite acordate statelor;

3. După modul de acordare și rambursare:

credit ordinar – acest credit se acordă integral la începutul derulării creditului și se rambursează conform graficului de rambursare a creditului;

linia de credit – această modalitate presupune efectuarea creditării în contul curent care permite accesul debitorului la sumele ale căror valoare se înscriu într-un plafon maxim aprobat de bancă;

linia de credit revolving – în acest caz se negociază valoare tranșei și de cîte ori această tranșă va fi impusă de împrumut acestei persoane;

overdraft – este credit pe termin scurt de regulă pînă la o lună destinat pentru executarea plăților curente a agentului economic, care prevede creditarea lunară a debitorului în concordanță cu disponibilul din contul curent. Adică banca creditează persoana c-un cont curent.

4. În funcție de destinația creditului:

credite de consum – este creditul acordat persoanelor fizice/juridice pe un termen scurt sau mediu, fiind destinat pentru acoperirea costurilor bunurilor și serviciilor de care beneficiază ei;

credite productive – sunt credite pentru activitatea curentă și credite pentru investiții, ele se acorda persoanelor fizice și juridice, pe o perioda scurtă, medie și lungă. Rambursarea creditului se efectuează conform contractului de credit. Drept asigurare pentru acest credit pot servi ipoteca, gajul, depozitele bancare, garanții bancare, și insăși invetiția plus alte obiecte aparținînd agentului economic.

5. În dependență de asigurarea a creditului:

credite asigurate – sunt garantate prin garanții materiale;

credite neasigurate – care nu implică garanții materiale dar garanții morale;

6. În funcție de gradul de risc al creditului:

Principalele operațiuni active efectuate de băncile comerciale din Rpublica Moldova sunt operațiunile de creditare a persoanelor fizice și juridice. Ținînd cont de faptul că operațiunile de creditare impun un grad mare de risc, băncile comerciale din țară sunt obligate să respecte anumite principii, norme și limite de creditare, impuse de BNM prin reglementările corespunzatoare.

În scopul minimizării riscurilor de creditare, băncile comerciale din țară sunt obligate să formeze și să mențină un fond de risc, conform Regulamentului cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale, Aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administrație al BNM nr. 224 din 30.08.2007. Suma necesară a mijloacelor pentru alocarea la fondul de risc, se formează în urmatoarele marimi de la suma activelor și angajamentelor condiționale clasificate în categoriile [14] :

standard (2%) – cînd nu are plăți expirate, nu a fost renegociat, cînd sunt respectate toate condițiile contractuale în cazul cînd banca despune de informații actualizate privind informația financiară a debitorului;

supravegheate (5%) – există probleme potențiale legate de situația financiară, activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevazute în contract. Banca primește toate informațiile despre evaluarea situației financiare a debitorului, recuperarea plăților se face cu întîrziere de la data de 31 pînă la 90 de zile, a avut loc cel puțin o dată modificarea a contractului;

substandard (30%) – situația financiară se înrăutățește, garanția este insuficientă sau se înrăutățește, banca nu primește periodic informații despre satrea financiară. Recuperarea plăților se face cu întîrziere de la 91-180 zile;

dubioase (60%) – există probleme legate de situația financiară și mediul de afacere al debitorului, probabilitatea pierderilor este extrem de mare, recuperarea plăților se face cu întîrziere de la 180-360 zile, a fost intentat procesul de insolvabilitate a debitorului;

compromise(100%) – debitorul se afla în proces de lichidare, obiectul gajului lipsește, recuperarea plăților se face cu întîrziere de 360 și mai multe zile.

Băncile comerciale clasifică, în categoriile menționate mai sus, activele și angajamentele condiționale, cel puțin trimestrial, ca urmare a diminuării valorii acestora cu valoarea asigurării. Drept asigurare, servesc valorile mobiliare de stat emise de către Ministerul Finanțelor, valorile mobiliare emise de BNM, valorile mobiliare de Guvernul unei țări-membre a OCED și gajul în forma de depozite banești, comsemnate la bancă. Mijloacele rezervate în fondul de risc sunt utilizate de către bănci pentru acoperirea activelor clasificate ca compromise (pierderi) [17, p.124].

Creditele dubioase precum și cele compromise, reprezintă pentru bănci credite în stare de neacumulare, adică credite la care nu se efectuiază nici un fel de plăți, a trenșelor de credit sau a dobînzii, o perioadă ce depășește 60 de zile. Băncile comerciale din țară, sunt obligate să prezinte organelor de urmărire penală materialele privind creditele dubioase și compromise.

Un credit neperformant este un împrumut obișnuit care poate fi sau deja este înregistrat de către bănci drept pierderi. În Republica Moldova băncile comerciale clasifică creditele drept neperformante atunci când ratele de plată al acestui credit înregistrează restanțe de 90 de zile sau mai mult. Creditele pot fi clasificate neperformante înainte de 90 de zile în cazul în care companiile datornice prezintă indicii clare de incapacitate de plată precum ar fi falimentul companiei propriu zise [6].

Creditele neperformante sunt virusul care pune la îndoială existența lumii de creditare. Acestea reprezintă datoriile care cel mai probabil nu vor fi rambursate, astfel creînd probleme și dificultății creditorilor în cauză.

Creditele neperformante sunt una dintre principalele cauze ale stagnării economice naționale și internaționale. Fiecare credit neperformant din sectorul financiar poate fi privit ca o oglindă ce se reflectă de la o întreprindere neprofitabilă. Din acest punct de vedere, rata creditelor neperformante demonstrează cît de sănătos este mediul economic în țară. Micșorarea ratei creditelor neperformante trebuie să fie indubitabil una dintre cele mai mari preocupări al sistemului bancar, pentru că prin minimizarea acesteia vor fi create condțiii necesare pentru îmbunătățirea sistemului economic național. Totuși dacă toate creditele neperformante vor continua să existe și să se extindă, atunci resursele financiare generate prin depozite vor fi blocate în întreprinderi și sectoare neprofitabile, care în urmare vor împiedica creșterea și eficiența economică. Rata creditelor neperformante este infleunțată de riscurile valutare, de inflația monedei în cauză, de crizele economice din acea țară și de capacitatea managementului băncii de a lua decizii importante cu privire la debitorii mari.

Băncile care au o rată ce trece peste limita de 5% impusă de către BNM pot fi puse sub controale dure, care prevăd crearea unor stimulente de restructurare și de renegociere al creditelor neperformante înainte de a le pierde necontenit.

Conform datelor oficiale BNM din septembrie 2012 pînă în august 2013 rata creditelor neperformante a scăzut cu 1.8 p.p. Cea mai mare schimbare în rata creditelor neperformante a avut loc în martie 2013 unde aceasta s-a diminuat cu 1.5 p.p. față de luna precedentă (figura 1.2).

Fig.1.2.Ratele creditelor neperformante în sistemul bancar din RM în anul 2012-2013 [8]

Rata creditelor neperformante din RM pe parcursul anului analizat este destul de fluctuant și instabil. Deși rata creditelor neperformante s-a diminuat considerabil în ultimul an, soldul datoriei la credite a avut parte de creșteri constante, cu mici diminuări nesemnificative (figura 1.3.).

Fig.1.3. Soldul datoriei la credite a sistemului bancar din RM în 2012-2013 [8]

Soldul datoriei la credite a crescut cu 4.73 miliarde de lei în ultimele 12 luni. Această creștere în dinamică se observă din luna martie cu 0.82 față de luna aprilie, și față de luna august o cestere considerabilă cu 3.55 miliarde de lei.

În graficul de mai jos este reprezentată rata creditelor neperformante în 10 țări ale lumii pentru anii 2008-2012. Anul 2008 reprezintă anul de bază, unde criza financiară globală încă nu își lăsaseră toate urmele asupra economiei mondiale. Anul fost critic pentru economia mondială, ceea ce se observă și prin creșerile aspre ale ratei creditelor neperformante. China este țara care a profitat cel mai mult în ultimii ani în urma crizei, datorită numeroaselor investiții reușite care rămân profitabile până în ziua de azi. Celelalte țări au avut mai puțin noroc unde economiile naționale au avut stagnări economice importante, care în unele cazuri nu și-au revenit la condițiile din anul 2008. Polonia este unica țară din Uniunea Europeană care nu a avut stagnări economice după criza financiară, însă totuși rata creditelor neperformante a suferit creșteri datorită comerțului dezvoltat cu UE și datorită politicilor monetare implementate de către Banca Națională a Poloniei cu scopul de menține inflația monedei locale [6].

Fig.1.4. Rata creditelor neperformante pe țări 2008-2012% [8]

Economiile României și a Bulgariei au avut parte de perioade grele după criză, unde rata creditelor neperformante a crescut până în anul 2012 cu 14 p.p. și respectiv 14.4 p.p. Pentru prima dată după zeci de ani, ratele creditelor neperformante în SUA și în Marea Britanie au atins cote mai mari de 3%. Economiile naționale au avut pierderi de sute de miliarde de dolari și sute de întreprinderi mari au dat faliment. Comparativ cu ratele creditelor neperformante al celorlalte țări analizate în tabel, rata din Republica Moldova a suferit fluctuații dure, unde această rată pe perioada a 4 ani de aproximativ 3 ori, cu circa 10 p.p.[8].

Rata creditelor neperformante este un indicator puternic ce arată situția curentă a economiei naționale, dar și al eficienței bancare. Micșorarea ratei creditelor neperformante este indirect proporțională cu creșterea economică a țării. Pentru creșterea economiei naționale singura soluție la îndemână este extinderea producției prin favorizarea și avantajarea investițiilor. Cei mai mari jucători care influențează direct și indirect economia națională este banca națională și guvernul. Deci pentru a crea o economie durabilă, rolul guvernului este maximizarea efortului asupra atragerii investițiilor și al capitalului în economia națională, iar cel al băncii naționale este de a regula cu eficacitate și onest sistemul bancar și de a menține ratele inflației stabile.

CAPITOLUL 2. REABILITAREA CREDITELOR NEPERFORMANTE ÎN CADRUL B.C. „BANCA DE ECONOMII” S.A.

2.1. Analiza portofoliului de credite în cadrul B.C. „Banca de Economii” S.A.

B.C.“Banca de Economii” S.A. este o bancă comercială universală, cu cea mai veche tradiție bancară din Republica Moldova și cu o imagine de integritate și conformitate pe piața bancară. Inițial, la 11 noiembrie 1940, pe teritoriul republicii au fost inaugurate 7 direcții județene ale Caselor de Stat de Economii. În anul 1987, odată cu reorganizarea sistemului financiar, Casele de Stat de Economii provenite din muncă au obținut statutul de Banca de Economii provenită din muncă și Creditare a populației. Ulterior a devenit o subdiviziune a Băncii de Economii a URSS, fiind numită Banca Republicană din Moldova. După proclamarea independenței Republicii Moldova, instituția a fost reorganizată în Banca de Economii a Moldovei, devenind astfel banca comercială pe acțiuni cu capital de stat. La decizia acționarilor, în anul 1994, banca este reorganizată în societate pe acțiuni de tip deschis, iar doi ani mai târziu în banca comercială pe acțiuni „Banca de Economii”. În anul 2001 banca a fost înregistrată ca Societate pe Acțiuni, statutul pe care-l deține până în prezent (Anexa1).

Banca de Economii S.A. reprezintă o instituție de referința pe piața financiara-bancară autohtonă. În cei 74 de ani de activitate, Banca a confruntat etape diferite în evoluția sa ca instituție, notorietatea numele, calitatea serviciilor, profesionalismul angajaților și încrederea clienților au reprezentat întotdeauna forța care a asigurat mișcarea înainte.

Una dintre principalele activități desfașurate de BEM este acordarea de credite. În conformitate cu actele normative bancare și cu obiectivele principale de activitate a băncii, banca elaborează politica de creditare, care este orientată spre protejarea activelor, obținerea profitului, îmbunătățirea stării economice a creditorului, concomitent punînduse acccentul pe securitatea depozitelor clienților. Politica și procedeele de creditare se conțin în instrucțiunile de politică generală a băncii și în instrucțiunile specifice creditarii, aprobate de consiliul băncii.

Banca emite instrucțiuni privind politica generală de creditare a băncii, care cuprinde următoarele componente: structura organizatorică, autoritățile de creditare, strategia de afaceri și marketing, tipurile de credite, limitele generale de creditare, activitatea de creditare la nivel de filială, gajul considerat acceptabil și suficient, modul de acordare și rambursare a creditelor, pricipiile stabilirii mărimii ratei dobînzii, distribuirea și diversificarea pe ramuri a portofoliului de credite, revizuirea și controlul portofoliului de credite etc.

De asemenea, banca pune accent pe elaborarea instrucțiunilor specifice amănunțite despre politica și procedeele pentru fiecare tip de credit în parte, care conține: procedeele interne de evaluare a credibilității debitorului, dirijarea și verificarea riscului, garanțiile necesare, limitele de acordare a creditului, stabilirea prețului, autorizările, creditele problematice și recuperarea lor, formarea rezervelor, descrierea metodelor analitice de evaluare a credibilității clienților.

Unul dintre cele mai importante elemente ale politicii de creditare este organizarea și dirijarea activității de creditare. În scopul existenței unui control eficient și de mimizare a apariției riscului de credit, “Banca de Economii” S.A. a implementat două comitete ale băncii: Comitetul de Administrare a Activelor și Pasivelor precum și Comitetul de Credite. Scopul activității acestor structuri organizatorice constă în realizarea politicii și procedeelor de creditare ale băncii într-un mod sigur și prudent. Latura metodologică și tehnică de gestiune a riscurilor constituie o preocupare importantă permanentă a managmentului băncii și a subdiviziunilor implicate în acest proces. Activitățile privind administrarea riscurilor semnificative au în vedere asigurarea realizării indicatorilor obiectivi în condiții de risc controlat care să asigure atît continuitatea în desfașurarea activității Băncii pe baze sănătoase cît și protejarea intereselor acționarilor și clienților. Evaluare capacității băncii de a face față riscurilor provenite din posibile evenimente sau modificări viitoare ale condițiilor cu impact negativ asupra situației financiare este realizată prin intermediul testărilor la stres.

Riscul de credit este gestionat prin: stabilirea împuternicirilor diferențiate de acordarea a creditelor și constituirea a activelor purtătoare de risc; utilizarea unui sistem eficient de minitorizare a calității portofoliului de active, inclusiv respectarea restricțiilor stabilite de Banca Națională a Moldovei; utilizarea unui sistem intern de apreciere complexă și multilaterală a potențialelor împrumutați; clasificara activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru acestea în conformitate cu reglementările Băncii Naționale și reglementările interne ale băncii în acest sens; implimentarea reglementărilor interne referitoare la diversificarea portofoliului de credite și miminizarea riscului; implimentarea unei politici conservatoare și totodată flexibile de asigurare a creditelor, inclusiv ținînd cont de evoluțiile înregistrate pe piețele de tranzacționare a garanțiilor acceptate etc [ 13, p.34].

În anul 2013 Politica de creditare a Băncii de Economii S.A. a fost axată pe menținerea bazei de clienți, inclusiv prin aplicarea unor soluții și abordări individuale, îmbunătățirea calității și monitorizarea permanentă a creditelor, scopul principal rămînînd menținerea competitivității băncii în condițiile unei concurenței strînse pe piața locală. Loialitatea grupurilor de clientelă a fost obținută prin implementarea metodelor eficiente de conlucrare cu clienții și creșterea calității deservirii acestora.

În cadrul acțiunilor de diversificare a spectrului de servicii prestate, Banca de Econimii S.A. a practicat creditarea persoanelor juridice și fizice în următoarele scopuri: finanțarea proiectelor investiționale; finanțarea capitalului circulant; comerț extern, modernizarea și lărgirea procedurii; finanțarea operațiunilor de pre-export; susținerea necesităților de consum, credite Lombard, procurarea imobilului ș.a. Clienților fideli și cu istoria creditară pozitivă au fost oferite credite overdraft asigurate doar cu cesiunea mijloacelor bănești înregistrate în conturile curente deschise în bancă, ceea ce a asigurat continuitatea activității operaționale în condiții optimale.

La finele anului 2013 soldul creditelor acordate în portofoliul de credite s-a cifrat la 1,476 milioane lei. Portofoliul net (diminuat cu reducerile pentru pierderi din depreciere și cu ajustarea valorii la cost amortizat) a constituit 1,077 milioane lei. În decursul anului 2013 banca a acordat credite în suma de 282 milioane lei [13].

Ratele dobînzii la creditele acordate de bancă în monedă națională și valută străină, care sunt corelate cu costul resurselor băncii, au variat la finele anului între 3.5% și 25.2% pentru creditele în lei și între 5.9% și 18.5% pentru creditele în valută străină. Dat fiind nivelul ratelor dobînzilor și structura bazei de resurse, portofoliul de credite s-a modificat în comparație cu anul precedent, cota creditelor contractate în moneda națională situîndu-se la nivelul de 42.61%, iar a creditelor eliberate în valută străină -57.39%.

Către 31.12.2013 reducerile calculate în scop prudențial pentru pierderi la active au constituit 811 mil lei aferente soldului creditelor. Dinamica portofoliului total de credite și evoluția reducerilor pentru pierderi la credite calculate în scop prudențial este prezentată în figura 2.1.

Fig.2.1. Evoluția portofoliului de credite și a fondului de risc în cadrul „Băncii de Economii” S.A. pentru perioda 2011-2013 (milin lei) [13, p. 47].

În urma efectuării analizei a portofoliului de credite și a fondului de risc a BEM pe perioada 2011-2013, sa constat o diminuare a portofoliului de credite în 2013 în corelație cu anii 2011,2012 cu aproximativ cu 10 și 14 la sută. Calitatea portofoliului de active a constituit în anul 2013 o provocare pentru întreg sistem bancar. Astfel, la 31.12.2013 suma fondului de risc prudențial pentru active și angajamente condiționale a înregistrat 5.218 milioane lei, față de 4.720 milioane lei în 31.12.2012, ceea ce reprezintă o creștere cu 10.6 la sută. Fondul de risc prudențial la credite, raportat la total credite la31.12.2013 a înregistrat 9.7 la sută față de 10.7 la sută31,12,2012. O dinamică similară au înregistrat și alți indicatori ai calitățiiportofoliului de active. O parte considerabilă este alocată de catre bancă în active cu grad înalt de lichiditate și risc scăzut: numerar și echivalente de numerar. La sfîrșit de an soldul acestora s-a cifrat 24.346 milioane lei sau 32 la sută din total active pe sistem bancar.

Evoluția portofoliului de credite și a fondului de risc, structura detaliată a portofoliului după categorii de risc în anul 2013 este prezentată în figura 2.2.

Fig.2.2. Structura portofoliului de credite după categorii de risc în cadrul „Băncii de Economii” S.A. (milin lei) [13, p. 47]

Din figura ilustrată mai sus, se remarcă o creștere considerabila a creditelor neperformante (creditele compromise și dubioase), ceea ce se apreciază negativ. În anul 2013 a crescut rata creditelor compromise și dubioase, clasificate dupa gradul de risc din total structura portofoliului de credite după grad de risc cu 52%, față de 2012.

Stabilirea unei structuri echilibrate a portofoliului de credite în diviziunea pe sectoarele economiei are drept scop minimizarea riscului pierderilor la care este expusă Banca ca rezultat al plasării excesive a resurselor sale financiare în una sau cîteva ramuri ale economiei naționale, prin segmentarea riscului de ramură (Figura 2.3.).

Fig.2.3. Structura portofoliului de credite în cadrul „Băncii de Economii” S.A. 2013 [13, p.46]

Diversificarea structurii portofoliului de credite în diviziune pe ramuri, ca una din prerogativele Politicii de creditare a băncii, a permis un nivel înalt de acoperire a necesităților actuale ale clienților în materie de creditare în diferite sectoare ale economiei RM. La finele anului 2013 ponderea majoritară în total portofoliu o dețin creditele acordate comerțului, fiind urmate de creditele acordate industriei alimentare, creditele acordate industriei productive, creditele de consum, creditele acordate în domeniul prestării serviciilor, creditele acordate agriculturii etc.(Figura 2.3. inclusiv Tabelul 2.1.) [13, p.45].

Tabelul 2.1. Diversificarea structurii portofoliului de credite în diviziune pe ramură

[elaborat de autor în baza sursei 13]

Majorarea ponderii creditelor acordate industriei și comerțului în total portofoliul de la 37.51 % în anul 2012 pînă la 50.73 % în anul 2013 a fost balansată cu micșorarea ponderii creditelor acordate industriei energetice de la 17.93% în anul 2012 pînă la 0.09% în 2013. Creditele acordate pentru tarnsport și telecomunicație au crescut ca pondere de la 6.25% în 2012 pînă la 11.03% în 2013 în structura portofoliului după ramură.

Pe parcursul anului 2013 au fost eliberate 34 garanții bancare la 19 clienți ai băncii, la 31.12.2013 soldul garanțiilor eliberate constituind echivalentul a 90 milioane lei.

În 2013 Banca de Economii S.A. a continuat realizarea strategiei de majorare a volumelor de creditare pe termen lung a întreprinderilor din RM, contribuind în acest fel la dezvoltarea în ansamblu a economiei RM. Ponderea creditelor eliberate pe termen mediu și lung a constituit 77.6% din portofoliul total înregistrat la data de 31.12.2013 (Figura 2.4) [13, p.46].

Fig.2.4. Structura creditelor acordat clienților după termen de scadență în cadrul Băncii de Economii S.A. [13, p.46]

Pentru diversificarea portofoliului de credite și utilizarea eficientă a resurselor disponibile, banca a plasat mijloacele pe piața interbancară. Creditele acordate sectorului privat (inclusiv persoanelor fizice) dețin ponderea majoritară în total portofoliu: 89.5% din portofoliul total de credite (în scădere cu 3.9% comparativ cu 2012). În același timp, banca este una din cele mai active organizații financiare care susține și întreprinderile de stat, cota creditelor pentru care a constituit 10.5% din portofoliul total al băncii (Figura 2.5).

Fig.2.5. Structura portofoliului după forma de proprietate a clienților în cadrul Băncii de Economii S.A. [13, p.46]

Pe parcursul anului 2013 numărul de clienți s-a cifrat la 701 benificiari de credite. În afară de persoane fizice și întreprinderile mici și mijlocii, au beneficiat de finanțare și clienți corporativi noi, care își desfășoară activitatea în diferite sectoare ale economiei naționale, precum: producerea documentelor din sistemul național de pașapoarte, activitatea particulară de pază, prestarea serviciilor medicale, agricultura etc.

În anul de gestiune banca a continuat conlucrarea cu ÎM „Biroul de credite” SRL prin transmiterea informației referitor la istoriile de credit a beneficiarelor de credite și utilizarea acesteia cu scopul micșorării riscurilor de credit la etapa analizei cererilor de acordare a facilităților de credit, precum și monitorizării eficiente a portofoliului de credite existent.

În 2013 rata medie anuală a dobînzii la creditele acordate în monedă națională clienților a constituit 12.3 la sută și pentru creditele în valută: 7.8 la sută. Trendul descendent al ratei dobînzii la credite înregistrat în perioada precedentă a fost menținut și în 2013: față de anul precedent rata pentru creditele în monedă națională s-a micșorat cu 1.1 p.p. și pentru cele în valută străină s-a micșorat cu 0.5 p.p. Veniturile băncii de la operațiunile de creditare pe parcursul anului 2013 au constituit 172.5 milioane lei.

2.2. Metode și tehnici de minimizare a riscului de credit și de reabilitare a creditelor neperformante

Orce activitate bancară comportă un risc, din acest motiv riscul există permanent, el însoțind ca o umbră toate afacerile băncii, producîndu-se sau nu, în funcție de condițiile care i se creează. Activitatea băncilor comerciale în această periodă dură de tranzacție economică, se caracterizează prin existența unor riscuri. Ceea ce nu presupune realizarea imediată a perdirilor, generate de ele. Mai întîii de toate ele trebuie indentificate, să fie cunoscute și utilizate instrumente, tehnici și metode specifice de diminuare și/sau evitare a influenței lor negative asupra activității bancare.

Riscul de credit este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de incapacitatea debitorului de a acționa în termenele și condițiile contractuale încheiate între ambele părți (debitor-creditor).

Sub acest aspect riscul de credit poate fi structurat astfel:

– risc de nerambursare a valorii creditului;

– risc de neîncasare a dobînzei;

În scopul prevenirei riscului de nerambursare, trebuie sa se analizeze temeinic împrumutatul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competență, moralitate), economice (situația internațională, națională, cadrul profisional), financiare (situații financiare, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi). Prevenirea riscului este în strînsă corelație cu procedura de asigurare a împrumutului.

Evaluarea riscului de credit rămîne a fi cea mai principală și acută în etapa preliminară de acordare a creditului. Băncile obțin mari rezultate atunci cînd riscurile admise de ele sunt acceptate de ele, controlabile, și se află în limitele capacităților și competențeleor financiare. Băncile comerciale tind mereu să obțină profituri maxime, dar aceasată tendință se limitează la posibilitatea de a suporta pierderi, astfel riscul bancar presupune probabilitatea faptului că profitul băncii efectiv va fi mai mic decît cel programat sau așteptat. Cu cît investițiile efectuate sunt mai mari, cu atît și gradul de risc este mai mare.

Riscul de credit este unul din principalele tipuri de riscuri bancare, cu care are de confruntat o instituție bancară. Riscul de credit abordează faptul că împrumutații sau emitenții de titluri ar putea să nu-și onoreze obligațiile față de bancă la scadență. Riscul de credit eprimă pierderile cauzate de imposibilitatea clienților de a-și onora obligațiile față de bancă. Acest risc este considerat un risc comercial, care rezultă din algerea pieților și a clienților.

Rezlultă ca scopul principal al activității de credit, în cazul oricărei bănci comerciale îl reprezintă acordarea de credite în condiții de redurere la maximum a expunerii la riscuri și de asigurare a unei profitabilități corespunzătoare riscului asumat.

Evaluare riscului de credit are dimensiuni cantitative și calitative, dimensiunea calitativă a evaluării riscului este, în general, mai greu de estimat. În evaluarea calitativă a riscului se referă la obținerea informațiilor referitoare la situația financiară a clientului, determinarea scopului real pentru care acesta dorește creditul, indentificarea risculor cu care se confruntă activitatea clientului, ținînd cont de tendințile de evoluție a condițiilor economice în viitor și estimarea eforturilor reale pe care le va face în vederea rambursării.

Dimensiunea cantitativă a evaluării riscului constă în analiza istoricului datelor financiare ale clientului și proectarea viitoarelor rezultate financiare, pentru a evalua capacitatea debitorului de a rambursa la scadență creditul și capacitatea sa reală de a supravețui în cazul unor fenomene economice imprevizibile.

Importanța evaluării a ricului de credit în etapa de inițiere este extrem de importantă. De corectitrudinea evaluării depinde volumul de risc pe care banca comercială și-l asumă și realitatea acestui risc. Fiecare bancă are metodologia proprie de evaluare, care se bazează pe politica de credite a băncii și pe experiența din activitatea de creditare din trecut.

Analiza riscului de creditare este realizată în scopul evaluării bonității clientului, a posibilității sale reale de rambursare a creditului la scadență. Aceasta presupune organizarea analizei clientului pe baza unor principii care să asigure luarea în considerare a tuturor aspectelor financiare sau nefinanciare care au impact asupra clientului, activității sale, a profitului său, a capacității sale de rambursare. Aceste principii sunt cunoscute sub denumireade cei șase C ai creditului- Caracterul, Capacitatea, Cash-ul, colateralul, Condițiile și Controlul. Pentru acordarea creditului, banca trebuie să fie satisfăcută de toate aceste aspecte care privesc fiecare principiu în parte (Anexa2) [3, p.67].

Evaluarea situației financiare a clienților corporativi poate fi aplicată prin mai multe metode (Figura 2.6):

metoda analizei bilanțiere în baza coeficienților de bonitate a clientului, în special, se identifică următorii indicatori generali:

lichiditate – numerarul, mijloacele din cont, fiind sursa de rambursare a creditului;

solvabilitate – banca este interesată de capacitatea de a-și onora obligațiunile la scadență;

profitabilitatea – profitul este sursa principală de achitare a dobînzelor bancare;

de rulaj – oferă informații cu privire la termenul de scadență în cazul creditului pe termin lung sau a tranșelor la rambursarea creditului;

metoda punctajului;

metoda de prevenire a falimentului: Metoda Z a lui Altman;

Fig.2.6. Evaluarea situației financiare a clienților corporativi

[elaborat de autor în baza sursei 2]

Analiza performanțelor economico-financiare presupune că o firmă nu poate încheia un contract de credit, decît dacă prezintă o situație performantă economică și financiară pentru perioada precedentă, precum și estimările pentru perioada de angajare a creditului. La efectuarea analizei solvabilității clientului este nevoie destudierea a cinci factori de bază:

caracterul – analiza calității și performanței manageriale ale conducătorului firmei;

credibilitatea și solvabilitatea debitorului;

activitatea economică a firmei solicitante de credit nu trebuie să prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului;

metode ale marketingului aplicate de manageri, competitivitatea prouselor și stabilitatea segmentelor de piață concurente;

condițiile de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materie primă și materiale;

Solvabilitatea clienților bancari este o stare financiar-economică care dă încredere în capacitatea debitorului de a rambursa creditul bancar în condițiile menționate în contract.

Pentru aprecierea solvabilitățiiclientului în condițiile actuale, băncile folosesc următorii indici economici [3, p.70]:

coeficienții lichidității bilanțului organizației economice;

coeficientul acoperirii creanțelor cu active pe termen scurt;

coeficentul atragerii mijloacelor împrumutate;

coeficientul asigurării debitorului cu mijloace proprii.

Modelul punctajului se bazează pe coeficienții bonității debitorului, însă acești coeficienți nu sunt analizați pentru fiecare client în parte, ci își au o pondere în cifra rezutatului final, în conformitate cu importanța lor. Însumîndu-se coeficienții ponderați, se obține un indicator sumativ, dupa care se face o comparație a datelor obținute cu schema de acordare a creditelor, adoptată de bancă și transcrisă în politica de creditare, adoptată de bancă, în scopul politicii de creditare. Dacă indicatorul respectiv a depășit limita minimă stabilită de bancă, banca va acorda acest credit, și dacă nu, acest credit nu va fi acordat. Pentru creditele aprobate în funcție de același indicator sumativ se vor forma condițiile cantractului. În cazul unui indicator mai performant, dobînda va fi mai mică, pentru unul mediu – mai mare.

Termenul Z analiză a fost introdus de Altman, Haldeman, narayanan, în anul 1977. Ei au dedus că următorii șapte parametri deosebesc firmele profitabile, de cele mai puțin profitabile:

Venitul de pe urma acordării creditului;

Stabilitatea profitului;

Deservirea datoriilor;

Cumularea profitului;

Lichiditatea;

Capitalizarea;

Mărimea portofoliului de credite.

Acești parametri sunt utilizați la determinarea: profotului scontat; a riscului sau a variației profitului; posibilitățile debitorului de a-și onora obligațiunile de plată; profitului pe termin lung; a lichidității; a legăturii dintre capitalul acționar și credite; a mărimii portofoliului creditar.

Acest model conține cinci ecuații, a căror soluționare este utilizată pentru eficientizarea gestiunii portofaliului de credite:

X1= capitatul circulant/ active totale;

X2= profit nerepartizat/ total credite;

X3= profit brut/ total credite;

X4= prețul de piață a capiatalului/ datorii totale;

X5= credite totale/ active totale.

Modelul Z – analiză folosește metode statistice sau analiza multilaterală. Forma liniară a acestui model este:

Z = 1.2X1 + 1.4X2 + 3.3X3 + 0.6X4 + 1.0X5 (2.1)

Dacă Z < 2.675, rezultă că debitorul va fi capabil să ramburseze creditul;

Dacă Z ≥ 2.675, gestiunea portofoliului de credite este ineficientă.

Pentru intervalele Z< 1.81, Z>2.99, modelul nu funcționează, Altman denumește aceste intervale “zone de necunoaștere” [3, p.71].

Pentru evaluarea riscului de nerambursare a creditului acordat clienților corporative în cazul unor proiecte investiționale, se determină și riscul de senzitivitate.

Majoritatea modelelor analizate sunt bazate pe un anumit sistem de calculare a coeficienților financiari. Acest sistem de indeci include:

Coeficientul lichidității absolute (Cla) arată în ce măsură pot fi stinse obligațiile pe termen scurt pe contul activelor cu o înaltă lichiditate, se determină prin împărțirea activelor pe termen scurt la pasivele pe termen scurt.

(2.2)

unde Mb exprimă mijloace bănești, Ifts – investiții financiare pe termen scurt, Ots – obligații pe termen scurt. Valoarea normativă a coeficientului lichidității absolute se înscrie în limitele de la 0.2 și mai mult.

Coeficientul lichidității intermediare (Cli) se determină după formula:

(2.3)

unde Di indică datoriile de încasat. Valorile suficiente și acceptabile ale acestuia sunt cuprinse între 0.7 – 0.8 [3, p.72].

Coeficientul acoperirii (Ca) caracterizează lichiditatea generală. De aceea, la numărătorul formulei (2) se introduce valoarea rezervelor și cea a cheltuelilor (Vrc) întreprinderii:

(2.4)

Coeficientul acoperirii caracterizează suficiența activelor lichide pentru stingerea obligațiilor pe termen scurt (a pasivelor mobile).

În funcție de forma decontărilor, a vitezei de circulație a mijloacelor circulante și a particularităților de producție ale întreprinderii, solvabiliatatea acesteia se consideră asigurată, dacă Ca = 1- 2.5.

Spre deosebire de lichiditățile curente, raportul dintre activele pe termen lung și pasivele pe termen lung caracterizaează corelația dintre încasările și plățile îndepărtate în timp sau solvabilitatea în perspectivă.

Coeficientul independenței financiare (Cif) se determină prin raportul dintre propriul capital și totalul bilanțului și se exprimă în procente:

(2.5)

Aceasta caracterizează asigurarea întreprinderii cu propriile mijloace, pentru a-și desfășura activitatea. De regulă, investitorii și creditorii apreciază drept destul de stabilă situația financiară a întreprinderii, dacă valoarea Cif se situează la nivelul de 50-60% [3, p.71].

După cum am menționat în capitolul unu al proiectului de licența un credit neperformant este sau poate aparea dintr-un împrumut obișnuit care banca îl consideră ca pierdere, din motivul neasumării obligațiunilor debitorului de rambursare a creditului și a dobînzelor. Banca de Economii S.A. clasifica creditele drept neperformante atunci cînd ratele de plată al acestui credit înregistrează restanțe de 90 de zile sau mai mult. În creditele neperformante se includ creditele clasificate conform gradului de risc reglementate de BNM [14], astfel creditele dubioase, compromise și substandart reprezintă pentru bancă credite în stare de neacumulare, mai bine zis credite la care nu se mai efectuiaza niciun tip de plăți, a tranșelor sau a dobînzelor de credit, o periodă ce depășește 60 de zile. În această etapă banca este obligată să prezinte organelor de urmărire penală informația privind creditele compromise și dubioase.

Analizînd structura portofoliului de credite a BEM conform gradului de risc a operațiunilor de activ a situației din 31.12.2013, ponderea creditelor neperformante (clasificate în categoria substandart, dubios și compromis) în total portofoliu a înregistrat 58.4 la sută, față de 55.3 la sută la sfîrșitul anului 2012. Soldul reducerilor pentru pierderi din deprecierea creditelor și plăților aferente la 31.12.2013 a înregistrat 489 milioane lei, crescînd față de începutul perioadei cu 5.4 la sută (Anexa3).

Conform datelor oficiale a Băncii de Economii sfîrșitul anului precedent celui gestionar (2012), și pentru trimestru IV anului 2013, rata creditelor neperformante în mii lei a scăzut cu 517786. Astfel se constată o situatie pozitivă, care contribuie la reabilitarea atît a creditelor neperformante (în care se includ creditele dubioase și compromise), cît și a portofoliului de credite. Acest fapt mai poate fi demonstrat facînd analiza pe perioda trimestrului precedent celui gestionar si trimestrul gestionar, diminuarea creditelor neperformante cu 78249 mii lei.

Situația de amiliorare a creditelor nefavorabile poate fi constatată din analiza comparativă a total credite nefavorabile din total active în %, luînd în calcul perioada sfîrșitului anului precedent celui gestionar față cu 2,83%. Aceeași situație poate fi evidențiată a total creditelor neperformante în raport cu total credite în % pe același interval a perioadei de raportare: sfîrșitul anului precedent celui gestionar/ trimestrial gestionar, se detestă o creștere cu -5,07%, ceea ce se apreciază negativ, dar pentru perioda trimestrului precedent celui gestionar și trimestrului de gestiune se constată o scădere cu 1,93%, ceea ce se apreciază pozitiv în dinamică.

În urma efectuării analizei comparative atît absolută cît și relativă a situației generale a creditelor neperformante, pe perioda sfîrșitul anului precedent celui gestionar–trimestrului gestionar, se constată o apreciere pozitivă în dinamică, soldat cu diminuarea ratei creditelor neperformante.

O analiză a portofoliului de credite după gradul de risc poate oferi o informație despre corectitudinea modelelor de estimare a riscului de credit, în etapa de acordare a creditelor, fiind o acțiune analitică post-factum. Pentru a estima gradul de risc de credit, asumat de bancă, se face calculul coeficientului asigurării contra riscului de credit prin prin raportarea fondului de risc format prin defalcarile din cele cinci tipuri de credite clasificate la reducerile pierderilor la active și ale provizioanelor pentru pierderi la angajamentele condiționale:

(2.6)

Acest coeficient de evidență a riscului de credit poate fi sau este utilizat la evaluarea eficienței politicii de credtit a băncii, precum și a mecanismelor de detectare a riscului de credit, în etapa conlucrării cu debitorul, la evaluarea mărimii minime a fondului de risc. O tendință pozitivă în gestiunea riscului de credit în structura portofoliului de credit o constituie diminuarea mărimii acestui coeficient pe parcursul perioadei de analiză a activității bancare.

O analiză calitativă a portofoliului de credit în domeniul riscului presupune separarea portofoliului în credite performante, cum sunt creditele din categoria standart și Supravegheate. Îmbunătățirea calității portofaliului de credite poate fi obținută de creșterea următorilor coeficienți:

(2.7)

Nivelul creditelor clasificate nefavorabile este suma totală a creditelor clasificate în categoria Substandart, Dubios, Compromis. O comparare a nivelului creditelor clasificate nefavorabile pe parcursul unei perioade de analiză va indica o tendință negativă în caliatea portofoliului de credite și ca consecință ar putea majora defalcările la reducerile pentru pierderi la active și a provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale.

(2.8)

Pentru a rezuma ideea, valoarea creditelor neperformante trebuie comparată cu Capitalul Normativ Total și Activele Totale.

(2.9)

(2.10)

În RM s-a implimentat o nouă normă care constă în faptul că, dacă totalul creditelor clasificate ca neperformante depășesc 50% din Capitalul Normativ Total, atunci calitatea activelor este categoric joasă.

O altă analiză eficientă a coeficientului este de a compora nivelul creditelor expirate cu Total credite. În mod normat, atunci cînd creditele expirate reprezintă 20% sau mai mult din portofoliul de credite al băncii, atunci calitatea activelor este joasă și orice procent peste 40% este o problemă serioasă pentru bancă.

(2.11)

Credite expirate și în stare de neacumulare a dobînzii sunt:

credite dubioase și compromise;

credite cu termenul expirat de 90 zile și mai mult;

creditele cu achitarea la vedere, la care a fost expirată prima plată a dobînzei;

creditele rambursate prin plăți parțiale egale, la care a fost expirată rata de amortizare a creditului [3, p.78].

O analiză a raportului pierderilor efective la media de credite acordate, pe parcursul unei perioade de timp, va indica evoluția atît pozitivă cît și negativă a managementului riscului de credit.

(2.12)

Dacă coeficientul crește, acesta presupune un risc sporit pentru bancă, generat de diminuara efectelor politicilor creditare ale băncii sau de incapacitatea băncii de a se conduce de o politică stabilită sau de expansiunea actvităților de creditare ale băncii în domenii cu risc mai înalt.

Pentru a raspunde exigenților și cerințelor clienților, BEM a diversificat posibilitățile și modalitățile de creditare. Banca creditează agenții economici, acordundu-le acestora o gamă variată și diversificată de credite (linii de credit a programelor de finanțare, leasing, credite investiționale, credite pentru procurarea de echipamente etc) răspunzînd astfel la nevoiele acestora în capitalul circulant sau în fondurile de investiții. În cazul creditelor acordate persoanelor fizice, banca ofera și pentru acest segment de piață o gamă diversificată, însă ponderea o dețin creditele de consum și cele pe termen lung.

La baza derulării operațiunilor de creditare a BEM stau un șir de principii ale operațiunii de creditare, nerespectarea acestora ar duce la majorarea riscului de credit al băncii, sau mai bine zis la mojorarea procentuală a creditelor neperformante. Principiile esențiale a „Băncii de Economii” S.A. în operațiunile de creditare sunt:

prudența bancară este un principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii;

credibilitatea împrumutaților este un suport moral și un element psihologic foarte important în luarea deciziei de acordare a creditului de catre inspectorul de credite. Credibilitatea presupune cunoșterea clientului printr-o permanentă activitate de informare și documentare, în scopul acumulării informației necesare privind aspectele concrete ale activității acestuia. Toate operațiunile de credit se inregistrează în documente contractuale. Pe parcursul derulării creditului în scopul minimizării riscului de nerambursare banca monitorizează activitatea creditului;

planificarea creditelor reprezintă planificarea resurselor bănești din care banca acordă credite , dar totodată și planificarea clasificării portofoliului de credite conform diverselor destinații;

rambursarea și achitarea creditului. Înainte de a aorda un credit, creditorul analizeaza profitabilitaeatea creditării, creditul trebuie să fie avantajos atît pentru bancă cît și pentru debitor. Dobînzele și comisionele băncii sunt negociate și specificate în contractul de credit.

Asigurarea creditului. Creditele se acordă pe bază de garanții. Ca garnție pentru bancă poate fi: gajul, ipoteca, depozitul bancar, bunuri imobiliare/mobiliare etc. Garanția trebui să acopere datoria totală a clientului către bancă, formată din credite, dobînzi și comisioane.

În cazul respectării princiipiilor de creditare de către BEM, în procesul de acordare a creditului, ar permite menținerea unei performanțe ridicate a calității activității de creditare:

banca își permite păstrarea depozitelor bancare în siguranță;

se atestă o creștere a portofoliului băncii prin reducerea proporției de credite problematice în total portofoliul de credite a băncii;

se asigură dezvoltarea economico-financiară de ansamblu a clientului;

stabilirea unei influențe pozitive la nivel macroeconomic;

se menține o performanță sporită a activității de creditare;

activitatea de recuperare a activelor neperformante trebuie să comporte un caracter flexibil pentru păstrarea unei imaginii intactă și prestigiul băncii.

În majoritatea cazurilor, un credit neperformant este determinat de mai mulți factori decît de o singură cauză. Acțiunia multor factori nu poate fi influențată de bancă. Depistarea cauzelor care provoacă credite neperformante și stabilirea unor măsuri adecvate de eliminare a acestor cauze depinde într-o mare măsură de modul de organizare și de experiența fiecărei bănci în parte și în cele din urma de pregatirea, talentul și personalul încadrat în activitatea de creditare. O bună înțelegere a celor mai obținute cauze ale apariției creditelor neperformante este prima etapa în indentificarea și soluționarea acestor credite, aceasta este etapa premergătoare de acordare a creditului.

Creditele restante înregistrate de bănci pot fi recuperate fie prin restituirea de către împrumutat a sumelor datorate din proprie inițiativă, fie, cînd acest lucru nu se realizează, prin procedee specifice băncilor. La orice bancă comercială această activitate este desfășurată prin departamente de specialitate.

Recuperarea creditelor restante se poate realiza pe două căi:

– calea amiabilă;

– calea juridică.

Calea amiabilă de recuperare este cea mai indicată a se utiliza pe tot parcursul desfășurării creditului, până la recuperarea lui integrală.

Un credit ajuns la scadență și nerambursat este trecut automat în categoria creditelor restante și este începută procedura de recuperare atît a creditului cît și a dobânzilor datorate.

Calea juridică de recuperare este utilizată doar după epuizarea tuturor posibilităților amiabile, dar fără a se renunța la ele. Printr-o hotărîre a Comitetului de Credite se decide executarea silită a creditului restant. Pentru realizarea acestui deziderat analistul de credit care s-a ocupat de creditul respectiv va întocmi dosarul complet al c1ientului, care cuprinde factorii ce au condus la apariția creditului restant și măsurile întreprinse pentru recuperarea lui și îl va trimite către consilierul juridic, ce va demara procedura de recupera a creditului pe cale juridică. Rezultatele obținute prin punerea în practică a măsurilor luate se vor reflecta într-un sistem de rapoarte care va fi remis centralei Băncii. Rapoartele vor fi însoțite de documentele scriptice aferente ca: avizele de înștiințare a clientului, note de constatare întocmite cu ocazia vizitării clientului, acte adiționale la contractul de credit.

Putem grupa cauzele generatoare de credite neperformante ținînd cont de împrumutători, împrumutați, precum și de acțiunia factorilor din exterior, care acționează independent.

Cauze determinate de greșeli comise de banca. Aceste cauze urmează din punct de vedere cronologic etapele din activitatea de creditare, după cum urmează cauze care apar în studiul de analiză:

eșecul de a pune întrebări pertinente, izvorite din teama de a nu-l supara pe client și, implicit de a nu-l pierde;

neînțelegerea tipului de afacere al solicitantului;

existența unor relații de prietenie între creditor și debitor;

analiza necorespunzatoare a solicitantului împrumutului, datorită lipsei informațiilor. Această analiză trebuie să evidențieze capacitatea și dorința solicitantului de a rambursa viitorul credit, bazat și pe imaginea sa publică, pe experiența în domeniu și pe activitatea sa anterioară;

analiza necorespunzătoare a situațiilor finaciare a solicitantului creditului etc.

Reabilitarea creditelor neperformante:

În scopul perfecționării managmentului privind organizarea activității de creditare la nivel de bancă, propun:

implimentarea unui sistem ce trebuie să conducă la obținerea de performanță pe termen lung și nu pe termen scurt. Un astefel de sistem se poate realize numai într-o organizație orientate pe realizarea de parteneriat cu clienții, pe înțelegerea corectă a nevoilor lor și a evoluției în timp a acestora;

schimbarea filozofiei de abordare a băncilor de la orientarea pe produs la orientarea catre client care ar conduce la schimbări strategice ce necesită o gestiune eficientă a relației bancă-client pentru înțelegerea nevoilor clientului;

noile reglementări bancare amplifica necesitatea monitorizării îndeaproape a performanțelor clientului, a riscului asociat produselor și serviciilor vîndute ceea ce conduce la cerințe suplimentare de date și informații complexe și detaliate despre client;

pregatirea și experiența membrilor angajați în biroul de creditare și de caracterul de banci universale al băncilor comerciale. Personalul implicat în activitatea de creditare trebuie să aibă o experiență corespunzătoare, lucrul dificil de realizat la nivelul rețelelor bancare în permanentă dezvoltare. Aceasta face ca în zonele mai îndepartate să nu poata fi găsit personal cu experiență, chiar dacă prin intermediul competențelor reduse acordate unor subunități, bancile au încercat să prevină și sa reducă riscul de credit, experiența ne arată ca este mai oportun specializarea agenților și filialelor mici în atragerea resurselor și acordarea de credite retai, lăsînd filialelor mari acordarea de credite pentru personae juridice. Chiar dacă această propunere ar putea însemna o îndepărtare de client ea ar fi benefică pentru bancă, iar clientul ar avea avantajul ca ar colabora cu personal de calitate cu experiență care i-ar dimensiona mai bine necesitățile financiare.

În scopul perfecționării mecanismului de creditare- propun crearea unor programe individuale de creditare a clienților (tehnologie, mecanism) mai avansata de conlucrare cu debitorul, ceea cear duce la o imbunătățire esențială a calității portofoliului de credite și la dezvoltarea tehnico-științifică a relațiilor dintre sectorul bancar și cel real al economiei (relație bancă client);

În scopul minimizării riscurilor aferente operațiunilor de credit consider oportun dezvoltarea biroului de credit, care va avea ca funcție principală colectarea informațiilor referitoare la benificiarii de credite, datoriile acestora față de bănci, precum și a altor informații aferente procesului de creditare. Implimentarea în practică bancară națională a sistemului de colectare a informațiilor referitoare la benificiarii de credite, la care vor avea accesul toate instituțiile bancare, va contribui la minimizarea riscurilor de credit suportat de bancile comerciale și respective la protejare în complex a sistemului bancar.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Odată cu relansarea economiei și îmbunătățirea mediului de afaceri din Republica Moldova, sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare accelerată – mult mai accentuată decît a celorlalte sectoare economice – atît din punct de vedere cantitativ, cît mai ales din punct de vedere calitativ.

B.C. “Banca de Economii” S.A. a cărei activitate de creditare a fost studiată în prezenta lucrare face parte din categoria băncilor comerciale pentru care creditul reprezintă un produs de bază și una dintre principalele oferte făcute clienților săi. B.C. “Banca de Economii” S.A. este liderul incontestabil la nivel de sistem bancar în ceea ce privește acoperirea teritorială: gestionând cea mai extinsă și dezvoltată rețea la nivel național, numarul de subdiviziuni ale băncii constituind 571, banca gestionând activitatea a 37 filiale și 534 agenții, asigurînd oferirea tuturor produselor și serviciilor bancare pe întreg teritoriul țării.

Fiecare subdiviziune a Băncii de Economii S.A. implimentează politicile și procedurile băncii în ceea ce privește calitatea și performanța produselor și serviciilor puse la dispoziția clienților băncii.

Anul 2013 pentru Banca de Economii a fost un an dur, cu o experiență nu prea plăcută. În perioada anului 2013, banca s-a confruntat cu brobleme ce țin de calitatea portofoliului de credite, conform opinie de audit extern Grant Thornton, la 31 decembrie 2013 conducerea Băncii a estimat valoarea reducerilor pentru pierderi din deprecierea creditelor analizate individual în sumă totală de 471,882 mii lei, aceste reduceri au fost estimate în baza valorii așteptate a fluxurilor de numerar primite din vînzarea activelor gajate, evaluate atît de către experți independenți cît și de către experții interni.

Situația activității operațiunilor de credit spre finele anului a fost amiliorată, banca înregistrînd indicatori de performanță, fiind axată pe menținerea bazei de clienți, inclusiv prin aplicarea unor soluții și abordări individuale, îmbunătățirea calității și monitorizarea permanetă a credtelor, scopul principal rămînînd menținerea competitivității băncii în condițiile unei concurențe strînse pe piața locală.

Astfel cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare. Pentru a depăși deficientele sistemice și procedurile de acest gen, care duc la creșterea pierderilor de portofoliu de credite, băncile trebuie să conceapă și să implementeze politici de creditare performante și să angajeze/pregătească un personal cu un profesionalism ireproșabil, care să ințeleagă și să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al calității creditelor, astfel încît cele cu probleme sa fie detectate și corectate (în limita posibilităților) din timp.

Pentru buna gestionare a activității financiare a Băncii de Economii S.A., și ameliorarea a acesteia vin cu urmatoarele recomandări:

intensificarea mecanismului de control intern;

implimentarea unor limite mai aspre privind reglementarea activității bancare, decît cele impuse de către BNM;

dezvoltarea relațiilor ca o necesitate a business internațional;

realizarea mai fregventă a procederilor de evaluare și raportare a riscurilor;

selectarea personalului adecvat implicat în luarea deciziilor cu privire la managmentul riscurilor;

specificarea activităților, investițiilor, și instrumentelor autorizate, stabilirea celor acceptabile și inacceptabile;

dezvoltarea sau întocmirea noilor proceduri de indentificare, evaluare, monitorizare si raportarea riscului, etc.

Pentru anul 2014 Banca de Economii S.A. are stabilite în calitate de obiective gestiunea eficientă a constrîngirilor apărute privind riscul reputației instituției, asigurarea încrederii clienților prin creșterea oportunităților de a benificia de noi produse și servicii, prin lărgirea accesului la serviciile bancare oferite și prin perfecționarea infrastructurii, precum și a potențialului și calitații de prestație a angajaților.

BIBLIOGRAFIE

Analiza activității de creditare bancară din Republica Moldova în trimestru I 2013. http://www.bank.md (vizualizat 05.04.2014).

Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare, instrumente și tehnici. București: Didactică și Pedagogică, 1996. 358 p.

Cociug V., Cinic L. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: ASEM, 2008. 214p.

Grigoriță C. Activitate bancară, ediția a III-a. Chișinău: Cartier, 2005. 423 p.

Grigoriță C.Activitatea bancară, ediția a II-a. Chișinău: Cartier, 2004.432p.

http://bancamea.md (vizualizat 26.02.2014).

http://bem.md (vizualizat 15.04.2014).

http://www.bnm.md (vizualizat 03.03.2014)

http://www.statistica.md (vizualizat 03.02.2014).

Informații privind activitatea financiară a Băncii de Economii S.A. pentru trimestru IV anului 2013. http://www.bem.md/files/reports/informatie%20privind%20activitatea%20financiara.pdf. (vizualizat 06.03.2014)

Informații privind descrierea generală a dirijării riscurilor. http://www.bem.md/risk-management (vizualizat 27.02.2014).

Legea RM “Instituțiilor financiare”, nr.550-XIII din 21 iulie 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.1, cu modificări și completări.

Raport anual 2013 a B.C. « Băncii de Economii» S.A. http://www.bem.md/files/reports/BEM.raport_Anual_2013.pdf. (vizualizat 06.03.2014)

Regulament BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor condiționale și formarea reducerilor pentru pierderi la active și provizioanele pentru pierderi la angajamentele condiționale., Nr.224 din 30.08.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2007, nr.149-152/560.

Regulament cu privire la modul de garantare a creditelor acordate de Banca Națională a Moldovei, nr.51 din 15.11.96, În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.83/110, 26.12.96.

Regulamentul BNM cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova, nr.45 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 8, art. 24.

Soltan A. Aspecte ale reglementarii activitatii bancare. Bucuresti: Semne, 2012. 225 p.

Anexe

Anexa1

Anexa2

Cei șase C ai creditului

Anexa3