Războiul din Vietnam [608429]

Războiul din Vietnam
Alexandra Georgiana Bonca1

Rezumat
Războiul din Vietnam a avut loc între 1 noiembrie 1961 -30 aprilie 1975, căderea Saigonului.
Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită
de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de Statele Unite.2
Conflictul s -a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere
comunistă. Trupele americane s -au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile
eșecuri ale politicii externe americane. Războiul din Vietnam este cea mai dureroasă amintire din
istoria Americii, întrecută doar de Războiul Civil. Nu pentru că a fost singurul război pierdut vreodată
de ameri cani, ci pentru că a fost un război purtat fără sens pentru prea mult timp, cu prea multe
victime, din cauza greșelilor continue ale administrației. De aceea, războiul din Vietnam a și schimbat
radical relația dintre poporul american și guvern, dar pentru asta a fost nevoie de greșelile succesive a
cinci președinți și 58.000 de soldați morți.
Însă prin Războiul din Vietnam , în sens mai larg, se înțelege cel de -al doilea război din
Indochina (1955 -30 aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns, intervenția ameri cană (între 1965 -1973).

Cuvinte cheie: război, tragedie, comunism, democrație, eșec politic.

Introducere
Subiectul ales de mine pentru acestă prezentare este „ Războiul din Vietnam”, deoarece consider
că acest eveniment reliefează cel mai bine eșecul pol iticii externe americane. În continuare voi include
patru capitole care vor arăta cum acest razboi al doctrinelor a dus a pierderea multor vieți omenești,
însă lupta pentru democrație fiind pierdută. Metodologia utilizată este pusă în evidență de harta
conflictului, împărțirea țarii în două emisfere total opuse, arborele, cât și curba conflictului, care va

1 Anul III, Grupa I, Email: [anonimizat]
2 http://www.zf.ro/business -international/cel -mai-mare -esec -al-americanilor -razboiul -care -a-costat -cel-mai-scump –
statele -unite -60-000-de-tineri -si-au-pierdut -viata -15101325

evidenția cum puterile comuniste reușesc să câștige teren în defavoarea a tot ce înseamna democrația,
țara cufundandu -se într -un abis al controlului sovi etic.

1. Cauzele conflictului

– la sfarșitul celui de al Doilea Război M ondial , japonezii se retră geau din Indoch ina
(colonie franceză);
– contra japonezilor se luptau arma tele coloniale franceze, populația vietn ameză si armata
anglo -americană;
– influența ideologiei comuniste în colonia franceză a provocat revolte militare contra
ocupantului francez;
– francezii avâ nd slab e resurse militare postbelice s -au retras ;
– in locul francezilor , SUA trimite armata pentru a ¨apăra¨ interesele si viețile cetățenilor
americani din Vietnamul de S ud;
– masivul ajutor primit din partea statelor comuniste a fa cut ca armata SUA sa se retragă
definitiv din Vietnam .

Razboiul care a adus Vietnamului independenta si unitate sub un guvern comunist, poate fi
impartit in doua episoade:
 Primul episod, cunoscuta si ca “razboiul din Indochina”, a durat din 1946 pana in 1954 si a
marcat sfarsitul dominatiei franceze in Vietnam (divizat in Vietnamul de Sud si Vietnamul de
Nord);
 Al doilea episod, din 1957 pana in 1975, a insemnat in frangerea regimului anticomunist din
Vietnamul de Sud (sprijinit de interventia directa a SUA) de catre luptatorii din Frontul
National de Eliberare si din Vietnamul de Nord.
După eș ecul americanilo r de a -l elimina pe Castro, aceș tia aveau de ref acut imaginea citadelei
democraț iei mondiale. Mlaștina vietnameză a fost aleasă ca scena pe ca re comunismul asiatic trebuia
să fie supus unei înfrâ ngeri spectaculoase.

Principiul dominoului

Pentru a împiedica extinderea comuniș tilor de la Nord spre Sud, in 1955 SUA a solicitat crearea
republicii Vietnamului de Sud sub conducerea lui Ngo Di nh Diem. Americanii incercaseră din 1964,
prin bombar damente continue si masive, sa împiedice toate activitățile de producț ie din Vietnamul de
Nord, precum ș i orice posibi litate de ajutor pentru trupele Vietcong( organizație politică comunistă). Î n
tot acest timp, nord -vietnamezii ș i viet congul au primit continuu arme ș i sprijin economi c din partea
Uniunii Sovietice ș i a Chinei comuni ste.

Trupele vietcong erau de ș apte o ri mai putin numeroase decat trupele lui Diem – echipa te si
antrenate de americani – însa dispuneau de atuuri importante: ardoarea lor revoluționară și naționalistă ,
experiența lor în luptele de gherilă , ajutorul pe c are-l primeau din partea populaț iei sat elor si spriji nul
Nordului care furniza arme și combatanți, dirijaț i pe un drum care trecea prin Laosul si Cambodgia ,
vecine, prin as a numita “poteca Ho Shi Min”.

În august 1964 a avut loc “incidentul din golful Tonkin”: o nava de război americană, Madd ox,
a fost mitraliată de vase de patru lare nord -vietnameze. Momentul î nceperii celui mai controversat
război din istoria Americii n u a fost fixat printr -o declaraț ie ofici ală de razboi, ci de o rezoluț ie a
Congresului american care preciza ca “Statele Unit e consideră că menținerea păcii si a securității
internaționale în Asia de Sud -Est sunt esențiale pentru interesele lor naționale ș i pentru pacea
lumii”.3

2. Actori implicați în conflict
Cele două tabere implicate în conflict erau comuniștii, iar de cealaltă parte susținătorii
democrației. Uniunea Sovietică împreuna cu China au susținut Vietnamul de Nord în lupta sa pentru
teritoriu și unificarea celor doua țari, iar în cealalta parte a baricadei se afla Vietnamul de Sud, susținut
de SUA.

3 https://razboiulrece.weebly.com/razboiul -din-vietnam.html

În principiu , războiul a fost purtat pentru reunificarea Vietnamului despărțit, temporar, de
înfrângerea decisivă din 1954 a armatei coloniale franceze. În acest conflict, cele două mari puteri
comuniste concurau și una cu cealaltă și pentru influența în Asia de sud -est, iar SUA încerca să
împiedice răspândirea comunismului în țările fragile din Asia, care, recent, deveniseră independente.
Conflictele militare terestre s -au purtat, în mare parte, în Vietnamul de Sud, respectiv
în Laos și Cambodgia, în zonele de graniță cu Vietnamul.4

3. Desfășurarea conflictului
Curba conflictului

În prima perioadă a războiului, trupele armatei Vietnamului de Sud, pregătite de consilierii
militari americani, au încercat să elimine forțele de gherilă care se ascundeau în zonele rurale și în
sistemul de canale subterane, dar, datorită haosului și opresiunii politice din sud, numărul acestora, în
loc scadă, a crescut. În anii 1960 conducerea politică și militară americană a decis că, pe lângă
consilierii și instructorii militari americani, să trimită în zonă și trupe. Gherilele din nord erau sprijinite

4 http://www.zf.ro/business -international/cel -mai-mare -esec -al-americanilor -razboiul -care -a-costat -cel-mai-scump –
statele -unite -60-000-de-tineri -si-au-pierdut -viata -15101325

de trupele armatei Vietnamului de Nord, încercând, de mai multe ori, să cucerească Vietnamul de Sud,
doar intervenția militară americană a putut să salveze situația.
Ca răspuns, aviația SUA a încercat să distrugă industria Vietnamului de Nord, dar efectele nu
au fost cele scontate din cauza ajutorului acordat Vietnamului de Nord de URSS și China. Datorită
imaginilor necenzurate transmise de televiziune, opinia publică din toată lumea a putut să vadă
cruzimile războiului fără frontiere, ceea ce a condus la întărirea mișcărilor pacifiste și creșterii
rezistenței americanilor față de serviciul militar obligatoriu. În paralel, politicienii din SUA au încercat
permanent să obțină independența părții din Sud, dar Vietnamul de Nord nu ceda din pretențiile sale,
dorind ca toți militarii străini să părăsească sudul, țara să fie reunificată și să se desfășoare alegeri
libere, mizând pe faptul că, datorită haosului din Vietnamul de Sud, alegerile vor fi câș tigate de
comuniști. În final, în anul 1972, delegațiile SUA și cea a Vietnamului de Nord s -au înțeles, fără știrea
delegației Vietnamului de Sud. Conducerea americană încă din 1968 a avut intenția să se retragă din
conflict, dar dorea să facă acest lucru cu un minim de pierdere de prestigiu. După semnarea acordului
de pace, în 1973, SUA și -a retras forțele militare din regiune.
Forțele Vietnamul de Sud, rămase fără sprijin, s -au diminuat, iar Vietnamul de Nord, încălcând
acordul de pace, în 1975, a atacat Vietnamul de Sud, ocupând Saigonul, capitala acestuia. Cele două
țări au fost unificate, oficial, în anul 1976, sub numele de Republica Socialistă Vietnam.5

3.1 Declanșarea războiului

Vietnamul a fost o colonie franceză înființată în 1884 în care s -au dus lupte permanente, pentru
că, vietnamezii au depus o rezistență armată, în special în nord. În 1940, în urma invadării Franței de
către germani, japonezii ocupă colonia. Aceștea vor fi alungați în urma lansării Revoluției din August
1945 de către Ho Chi Minh, conducătorul Partidului Comunist Vietnamez fondat în 1941, cu ajutorul
Chinei și sprijint atunci și de americani. Dar, după război aliații aveau să declare că Vietnamul aparține
Franței. Ho Chi Minh câștigă însă alegerile în nordul și centrul țării și începe să -și consolideze puterea

5 http://www.zf.ro/business -international/cel -mai-mare -esec -al-americanilor -razboiul -care -a-costat -cel-mai-scump –
statele -unite -60-000-de-tineri -si-au-pierdu t-viata -15101325

în zonă. Luptele de gherilă purtate cu ajutorul Chinei (furnizorul de arme), îi determină pe francezi să
considere retragerea o opțiune la care vor renu nța însă în urma sprijinului masiv de la începutul anilor
1950, primit din partea administrației Truman care hotărâse că securitatea lumii libere cerea ca
Indochina să fie ținută în afara influenței comuniste .6
La data când fortăreața de la Diên Biên Phu a capitulat în 7 mai 1954, iar francezi se retrag,
contribuția SUA se ridica deja la peste 80 de procente din bugetul militar francez.
În același an, în perioada 26 aprilie -20 iulie, are loc Conferința de la Geneva la care au
participat Uniunea Sovietică, S tatele Unite, Marea Britanie, Franța și Republica Chineză. Conferința
avea două obiective: unificarea Koreei și restaurarea păcii în Indochina.7 Acordurile de la Geneva au
produs un document prevăzând încetarea ostilităților și împărțirea provizorie a Viet namului în lungul
paralelei 17. În momentul semnării acordurilor de la Geneva, Statele Unite nu aveau în Vietnam decât
un singur scop: să consolideze prin orice mijloace regimul din Sud, pentru a evita căderea acestuia, la
rândul său, în orbita comunistă ș i, pentru început să -l facă capabil să reziste unei eventuale agresiuni
din Nord. Ho Chi Minh dorea așa cum erau cerute în acorduri, alegeri naționale. Acestea însă nu erau
dorite de către Ngo Dinh Diem premierul Vietnamului de Sud și guvernul său controla t din umbră de
către francezi și americani care anticipau câștigarea alegerilor de către Ho Chi Minh .8 În plus la
Washington se exprima, într -adevăr, îndoială că Viet -Minh -ul va accepta alegeri libere sub control
internațional . Americanii au investit într -un proiect de întemeiere a unei țări în sud cu Ngo Dinh Diem
la „cârmă”. Diem a creat Republica Vietnam (Vietnamul de Sud) și prin niște alegeri aranjate a devenit
președinte al noii țări. Încet războiul francez -vietnamez devenea vietnamez -american.
Încă d in 1956, Diem declara că guvernul său se confruntă cu atacuri din partea Vietnamului de
Nord comunist. În realitate însă el își omora opozanții politici și reușea prin fraudă să câștige alegerile
cu un procent zdrobitor de 98, 2 % deși americanii îl sfătui seră să câștige doar cu 60 -70 % .9 După
alegeri abuzurile acestuia au sporit, Diem instalând în toate posturile cheie membri ai familiei sale.
Poliția la ordinele lui Ngo Din Nhu, fratele președintelui, va spori abuzurile, în special contra
budiștilor, care se vor revolta în mai multe rânduri. Diem avea să se înșele foarte tare atunci când
declara la 31 ianuarie 1957, că a zdrobit rebelii feudali, că a oprit categoric subversiunea comunistă în
mediul rural, că a readus pacea și siguranța în întreaga țară .10 Dictatura lui Diem va duce la apariția
Viet-Congului . Ho Chi Minh a sprijinit lupta lor din 1956, cerând însă ca aceștia să nu se atingă de

6 Henry Kissinger, Diplomația , Editura BIC ALL, București, 2002, p.547.
7 Marsha E. Ackermann, Michael J. Schroeder et al. , Encyclopedia of World History vol. VII, Facts On File, Inc., 2008, p.451.
8 Spencer C. Tucker, Vietnam , Virginia M ilitary Institute , UCL Press, 1999, p. 79.
9 Spencer C. Tucker, op.cit., p.85.
10 André Fontaine, Istoria războiului rece , Editura Militară, București, 1994, p.185 .

populația de rând, ci să -i ajute dacă pot. Viet Cong -ul a început să elimine toți corupții din
administrația Diem, re ducându -i guvernul la o fantomă. Cabinetul SUA afirma că Nordul a creat
Frontul de Eliberare Națională pentru a -i ajuta pe comuniști în încercarea lor de a răsturna regimul
Diem, întrucât ei au ratat unificarea țării prin mijloace politice. Războiul a deve nit, conform unei
sintagme celebre ce îi aparținea lui Sir Gerald Templer, o întrecere pentru cucerirea “inimilor și
minților” țăranilor sud -vietnamezi care reprezentau circa 80% din populație. Războiul americano –
vietnamez avea să ducă la primele operațiu ni psihologice moderne și a cuprins detașarea de
propagandă și instituționalizarea armei psihologice ca instrument distinct de luptă în războiul modern.
Războiul purtat în jungla vietnameză sau în aer cu arme convenționale a fost dublat de la fel de aprig e
confruntări psihologice între militarii din cele două tabere aflați pe teatrul de operațiuni, dar și de
dueluri propagandistice rezervate politicienilor din arena internațională, cu conținut ideologic purtat în
limbajul specific războiului rece .11 Spre deosebire de sistemul comunist centralizat de propagandă și
acțiuni psihologice, cel american a intrat în războiul vietnamez profund divizat ca arie de
responsabilitate. În cadrul guvernului american funcționa USIA – Agenția de Informații a Statelor
Unite – ce se ocupa de programe și operații educaționale, culturale și informative, având drept organ
executiv în străinătate USIS -Sistemul Informativ al Statelor Unite. La rândul ei, armata americană
dispunea de propriile ei unități specializate în acțiuni psihol ogice PSYOP, care, în urma unei autorizații
a președintelui, puteau desfășura operații acoperite de sprijinire acțiunilor USIA în străinătate. Unitățile
militare americane PSYOP dispuneau de capacități de propagandă, producție audio -vizuală, grafică,
radio , editare, cercetare și analiză, precum și de studiouri mobile, transmițătoare și stații de amplificare.
În final, nu mai puțin de nouă instituții diferite au fost implicate în operațiile psihologice desfășurate de
americani în Vietnam: ambasada americană din Saigon, Comitetul misiunii PSYOP, Biroul Integrat de
Relații Publice al Statelor Unite, Comandamentul de Asistență Militară a Statelor Unite în Vietnam,
Operațiuni Civile și Sprijinul Dezvoltării Revoluționare, Armata americană din Republica Vietnam,
Grupurile 4 și 7 de Operațiuni PSYOP, Forțele navale americane din Vietnam, Forțele aeriene
americane din Vietnam. Obiectivele stabilite pentru cei peste 250 de ofițeri americani și 600 de sud –
vietnamezi antrenați în operațiunile psihologice din Vietnam au fost: subminarea sprijinului popular
acordat insurgenților comuniști; îmbunătățirea imaginii guvernului sud -vietnamez, explicarea și
creșterea susținerii populare pentru prezența și politica americană în Vietnam. Pornind de la aceste
obiective, Biroul Inte grat de Relații Publice al Statelor Unite (JUSPAO -Joint US Public Affairs Office )
a stabilit o listă de opt priorități: Imaginea guvernului sud -vietnamez, Programul Chieu Hoi (Vino

11 Călin Hentea, Propagandă fără frontiere , Editura Nemira, București, 2002, p. 111.

acasă), Popularizarea progreselor însemnate în agricultură și a proiectelor de ajutorare, Programul
pentru refugiați, Securitatea publică, Imaginea Statelor Unite, Consultanță pentru mass -media sud –
vietnameze, Versiunea oficială americană referitoare le evoluția conflictului vietnamez. Cel mai vast
program a fost cel îndreptat sp re insurgenții comuniști, programul “Vino acasa” prin care le erau
promise avantajul de a deveni cetățeni liberi și argumentul supraviețuirii ca individ, în locul unei morți
inutile pentru o cauză nedreaptă. Aceste operațiuni “deschise” ale americanilor er au însoțite și de altele
secrete de “propagandă neagră” încredințate unei societăți speciale SOG12 (Studies & Observation
Group –OPS 33) formate din voluntari proveniți din unitățile speciale ale beretelor verzi, din
comandourile forțelor aeriene și din tru pele speciale SEALS. Acest birou se ocupa de exploatarea la
maximum a punctelor psihologice slabe ale adversarului prin două metode Humidor ce presupunea
răpirea pescarilor nord -vietnamezi care erau ademeniți cu informații false în scopul dezbinării tabere i
comuniste, și cea de a doua a Scrisorilor otrăvite de la prieteni (Poison Pen Letters ) care presupunea
fabricarea de materiale compromițătoare pentru descreditarea unor oficialități comuniste nord –
vietnameze în speranța că acestea vor fi acuzate de spion aj sau trădare.
În ceea ce privește operațiile de propagandă și război psihologic desfășurate de nord –
vietnamezi, ele au ocupat pe toată durata conflictului o poziție prioritară, de maximă importanță în
planificarea și desfășurarea campaniilor militare. De altfel, responsabilii cu munca de propagandă au
deținut întotdeauna o poziție de frunte în ierarhia politică comunistă. În unitățile Vietcong sau nord –
vietnameze sloganuri precum Activitățile politice sunt mai importante decât cele militare sau Lupta
este mai puțin importantă decât propagandai au constituit pilonii unei îndoctrinări masive și
permanente, cultivând fanatismul tuturor luptătorilor comuniști, astfel încât și în cele mai grele condiții
ei să dispună de resurse morale pentru a continua lupta, f ără a se preda sau retrage. Vietcong -ul a
utilizat trei categorii de operațiuni de influențare psihologică, denumite dan van, dich van și binh van .13
Conceptul de dan van reunea operațiunile de suport psihologic în teritoriile controlate de Vietcong, în
timp ce dich van se referea la cele din zona sud -vietnameză și americană de influență. Tehnicile de
persuasiune binh van – cele mai delicate, dat fiindcă urmăreau recuperarea unui număr cât mai mare de
vietnamezi și chiar recompense bănești pentru cei care car e la dezertare sustrăgeau sau distrugeau
tehnica militară. Un atu în plus a fost reprezentat de incapacitatea americaniilor de a anihila imaginea
invadatorului străin imprimată în mintea vietnamezilor de rând.
“Principiul Dominoului” formulat în 1952 într -un document al Consiliului Național de
Securitate ale Statelor Unite, conform căruia căderea unei țări sub puterea comuniștilor ar duce și la

12 John L . Plaster, SOG. The Secret Wars of American Commandos in Vietnam, Simon &Schuster, 1997.
13 Călin Hentea, op cit. , p. 119.

prăbușirea celorlalte din zonă, principiu pe care s -a bazat politica și propaganda americană în anii 50 –
60 a fost infirmată de evoluțiile politice ulterioare deznodământului vietnamez .14
În 1961, John F. Kennedy era presat de înfrângerile pe care americanii le sufereau în Războiul
Rece. Președintele J.F. Kennedy tocmai eșuase în tentativa de răsturnare a regimului C astro. Simțea
nevoia de a executa un nou asalt împotriva comunismului. Kennedy avea de refăcut imaginea citadelei
democrației și a ales ca teatru de operațiuni junglele sud -estului Asiei. Până în 1963, aproximativ
16.000 de militari americani au ajuns acol o, la început doar să ajute armata sud -vietnameză, dar aceasta
era formată din oameni care mai mult dezertau decât luptau .15 Diem și fratele său sunt asasinați într -o
lovitura de stat în 1963 sprijinita de americani, deși Kennedy avea unele rețineri. În data de 22
noiembrie 1963, Kennedy este și el asasinat .16 Fostul vice -președinte Lyndon B. Johnson este numit
președinte. El dorea să extindă războiul, dar avea nevoie de sprijinul publicului. Ca și în alte cazuri, se
folosește de un incident în care SUA es te atacată. Pe 2 august 1964, 3 bărci au fost scufundate după ce
au lansat niște torpile asupra unor nave americane care efectuau o misiune de spionaj, în cadrul
operațiunii Desoto, și care au început să tragă asupra bărcilor. După acest incident, 2 zile m ai târziu,
aceleași nave, Maddox și Turner Joy, au primit ordine să -și desfășoare activitatea mai departe de țărm,
când, spun americanii, au fost atacate de nord -vietnamezi în Golful Tonkin .17
Prima mișcare a noii strategii americane a fost trimiterea în Vi etnamul de Sud a 100 de militari
din trupele speciale, care să se alăture celor 700 de consilieri militari implicați deja în sprijinirea
regimului Diem. Curând, după aceea s -a decis trimiterea în Vietnam a unui corp expediționar american
numărând 150.000 d e militari. În scurt timp s -a ajuns la cifra de 250.000, iar numărul consilierilor s -a
ridicat la 16.000. Bugetul implicării, până în 1963, s -a triplat. Locuitorii din zonele de gherilă au fost
instalați în „sate strategice“, încercuite de sârmă ghimpată. Cu toate acestea, acțiunile Viet -Congului
căpătau amploare. Momentul începerii celui mai controversat război din istoria Americii nu este fixat
de o declarație oficială de război, ci de o rezoluție a Congresului SUA, adoptată la 7 august 1964 .18
După ce a o rdonat raiduri de bombardament ca represalii, președintele Johnson a cerut
Congresului mână liberă pentru a acționa. Aprobarea forului legislativ a fost cvasiunanimă, doar doi
senatori refuzând să -și dea acordul.

14 Marilyn B. Young, John J. Fitzgerald, The Vietnam – A History in Documents , Oxford University Press, 2002, p. 141.
15 Marsha E. Ackerm ann et. al., op. cit., p. 450.
16 Patrick J. Hearden, The Tragedy of Vietnam , Longman, 1991, p.97 -98.
17 Marilyn B. Young, John J. Fitzgerald, op. cit., p. 73, Patrick J. Hearden, op. cit., p. 107 -109.
18 Marsha E. Ackermann et. al., op. cit., p.451.

Urmarea a fost declanșarea bombardamentelor sistematice asupra Vietnamului de Nord și
trimiterea, în Sud, a pușcașilor marini cu misiuni de luptă. Ceea ce a nu a împiedicat ofensivele
impetuoase ale Vietcongului, care a ajuns să controleze jumătate din teritoriul Vietnamului de Sud.
Acuzațiile la a dresa președintelui Johnson, căruia i se reproșa că „a pierdut“ Vietnamul, au
început să devină tot mai puternice în societatea americana.
Între martie 1965 și noiembrie 1968 a avut Operațiunea Rolling Thunder. În 1968, nivelul
trupelor americane în Vie tnam depășise 500.000 de militari, iar avioanele US Air Force lansaseră mai
multe bombe decât trupele aliate în cel de -al doilea Război Mondial. În zadar, Lyndon Johnson nu a
mai fost reales președinte, iar mișcările populare de protest împotriva războiulu i din Vietnam au
devenit capul de afiș al actualității americane, mai ales după ce pierderile de vieți în rândul corpului
expediționar american au început să se acumuleze în mod dramatic.19 Tot odată scădea și moralul
militarilor angajați în operațiunile Search and destroy din junglele Vietnamului. Un aspect tragic cu
totul neprevăzut al războiului a fost folosirea pe scară largă a drogurilor de către soldații din Vietnam .

3.1.1 Harta conflictului

Fig. 1 Împărțirea Vietnamului în timpul războiului

19 Idem.

3.1.1.2 Arborele conflictului

Război Retragerea Japoniei
din Indochina
(colonie franceză) Influența comuni stă
creeaza revolta
militara împotriva
ocupantului colonial Francezii se retrag
de pe teritoriul
vietnamez Intrarea SUA în
conflict
(Vietnamul de
Sud)
Implicarea URSS
și China în
conflict
Retragerea
americană din război
– unificarea țarii sub
influența comunistă

4. Concluzii

Războiul din Vietnam a fost o confruntare între forțe clasice și forțe de gherilă, între rezistența
vietnameză, sprijinită masiv de sovietici, și unitățile americane, care nu erau nici pregătite, nici
motivate pentru un astfel de război. S -a tras însă prea devreme concluzia că pierderea acestui ră zboi de
către americani înseamnă o victorie categoricăa rezistenței împotriva invaziei, a războiului întregului
popor împotriva armatelor profesioniste, bine dotate și bine instruite. În realitate, era vorba de un război
pe care americanii nu l -au pregătit nici din punct de vedere politic, nici stra tegic, nici militar. Și nici nu
și-au pus mintea cu el.
Acest război a avut ecouri foarte mari și pe termen lung. El a creat o emoție puternică în rândul
populației americane, existentă încă și azi, la începutul mileniului al III -lea, și o nemulțumire
accentuată în rândul militarilor care au suportat nu numai pierderile de pe câmpul de luptă, ci și
umilința lucrului prost făcut. De aceea, ulterior, americanii au luat măsuri categorice pentru delimitarea
prin lege a responsabilității factorilor politici și a celor militari și pentru pregătirea forțelor armate în
vederea îndeplinirii cu minimum de pierderi (conceptul pierderi zero) a misiunilor foarte bine fixate,
susținute politic, mediatic și financiar și elaborate în cele mai însemnate detalii.
Episodul V ietnam nu s -a mai repetat. De aceea, considerăm că, din punct de vedere al artei
militare, războiul din Vietnam aparține filosofiei războaielor specifice procesului de lichidare a
colonialismului fizic și industrial, care vor fi din ce în ce mai rare (dar nu excluse) în noul tip de
societate.
Astfel de războaie reprezintă o rezistență la invazie și ele nu vor dispărea. Totuși, avându -se în
vedere complexul proces al frontierelor la început de mileniu, astfel de războaie sunt completate și,
uneori, precedat e de acțiuni neconvenționale de tot felul, inclusiv de terorism. Terorismul care, la
sfârșitul mileniului al II -lea și începutul mileniului al III -lea devine un adevărat război, are însă o sferă
mult mai largă și cauze complexe.

Bibliografie
Cărți :
 Henry Kissinger, Diplomația , Editura BIC ALL, București, 2002
 Marsha E. Ackermann, Michael J. Schroeder et al. , Encyclopedia of World
History vol. VII, Facts On File, Inc., 2008
 Spencer C. Tucker, Vietnam , Virginia Military Institute , UCL Press, 1999
 André Fontaine, Istoria războiului rece , Editura Militară, București, 1994
 Călin Hentea, Propagandă fără frontiere , Editura Nemira, București, 2002
 John L. Plaster, SOG. The Secret Wars of American Commandos in Vietnam,
Simon &Schuster, 1997
 Marilyn B. Young, John J. Fitzgerald, The Vietnam – A History in Documents ,
Oxford University Press, 2002
 Patrick J. Hearden, The Tragedy of Vietnam , Longman, 1991

Site-uri:
 http://www.zf.ro/business -international/cel -mai-mare -esec -al-americanilor -razboiul –
care-a-costat -cel-mai-scump -statele -unite -60-000-de-tineri -si-au-pierdut -viata –
15101325
 https://razboiulrece.weebly.com/razboiul -din-vietnam.html

Poză preluată
 https://www.google.ro/search?q=harta+razboiul+din+vietnam&sourc
e=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0 ahUKEwi6iaGR –
9TYAhXMPFAKHfDLAdcQ_AUICigB&biw=1366&bih=654#imgr
c=PmcwY_GVCyr1uM :