Razboiul Bazat pe Retea

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: “RĂZBOIUL BAZAT PE REȚEA- CONCEPT INOVATOR ÎN ARTA MILITARĂ”

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

CONCEPTE SI TEORII PRIVIND EVOLUȚIA ȘI IMPACTUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIEI ASUPRA ACȚIUNII MILITARE

1.1.Conceptele mediul operațional și mediul informational

1.2.Era informațională în spațiul de luptă

1.3.Noile tehnologii și mutațiile produse în zona misiunilor de luptă clasice

1.4.Riscuri și amenințări în spațiul acțiunilor militare

RĂZBOIUL BAZAT PE REȚEA –OPERAȚIONALIZARE ÎN ARTA MILITARĂ

2.1.Conceptul RBR-apariție si evoluție

2.2.Implicații ale conceptului RBR asupra acțiunii militare

2.3.Operațiile centrate pe rețea

2.4.Comanda si controlul în operațiile militare

III.Studiu practic privind

3.1 Implicații asupra sistemului de pregatire

3.2.Sisteme de comunicații moderne si operative.

1.2. Mediul informațional în acțiunile militare

Acțiunile militare au cunoscut în ultimele decenii cele mai profunde transformări, unele sesizabile cu relativă ușurință, altele mai puțin sesizabile, fiind mai profunde, exprimate doar prin efectele produse în situații concrete. Sub impactul saltului tehnologic uriaș, acțiunile militare evoluează în paralel cu societatea informațională. Caracteristicile confruntărilor armate scot în evidență, în primul rând, trăsăturile „distinctive care le diferențiază în sfera confruntărilor impuse de război“13 . La nivelul forțelor terestre, americanii definesc mediul informațional militar (MIE) ca fiind o parte a mediului informațional global (GIE), ce cuprinde sistemele informaționale (INFOSYS) și organizațiile amice/inamice, militare/nonmilitare, care pot iniția, sprijini sau influența în mod semnificativ o operație militară specifică. O altă definiție o regăsim în JP 3-13, Doctrina pentru Operații Informaționale întrunite ale Forțelor Armate Americane, care prezintă mediul informațional ca fiind spațiul unde personalul uman și sistemele automatizate observă, se orientează, decid și acționează în conformitate cu informațiile și, de aceea, constituie mediul de elaborare a deciziilor. Mediul informațional are trei dimensiuni ce interactionează între ele (Anexa nr.2). Pentru a înțelege cât mai bine modul în care informația și mediul informațional afectează acțiunile militare, opinăm că aceste dimensiuni trebuie privite în interconexiune, având un rol crucial în formarea percepțiilor factorilor de decizie.

Dimensiunea fizică este reală, materializată prin sistemele de comandă și control și infrastructurile de sprijin care permit forțelor armate să desfășoare operații în toate domeniile: aerian, maritim, terestru, spațial. Reprezintă zona unde operațiile informaționale se desfășoară prin lovituri directe, fizice asupra platformelor fizice, rețelelor de comunicații, mijloacelor de comunicații, infrastructurii teritoriale, tehnologiilor și populației. Dimensiunea fizică este cea mai ușor de măsurat și, în consecință, puterea de luptă este evaluată, în primul rând în cadrul acesteia.

Dimensiunea informațională reprezintă zona abstractă în care informația este colectată, prelucrată, stocată, diseminată, afișată și protejată. Unește dimensiunea fizică cu dimensiunea cognitivă și în cadrul acesteia se obțin informațiile pentru comanda și controlul forțelor, mijloacelor și sistemelor de armament și este transmisă intenția comandantului la forțele de execuție. Ea constă în fluxuri informaționale și conținutul acestora și, ca urmare, reprezintă dimensiunea care trebuie protejată.

Dimensiunea cognitivă este cea mai importantă și cuprinde mintea factorului de decizie și publicului țintă. În cadrul acesteia se formează percepțiile și se iau deciziile. Reprezintă zona unde operațiile informaționale au ca obiectiv principal influențarea factorilor de decizie și publicului țintă prin distorsionarea informației transmisă către aceștia. Operațiile pot fi pierdute în domeniul cognitiv. Factori ca leadership-ul, moralul, nivelul de coeziune, emoția, starea mentală, nivelul de instruire, experiența, cunoașterea situației, precum și opinia publică, percepțiile, mass-media, informațiile publice și zvonurile pot influența această dimensiune.

Cele trei dimensiuni sunt strâns legate între ele. Sistemele informaționale din dimensiunea fizică creează și direcționează fluxurile informaționale spre dimensiunea informațională, pentru a fi folosite în scopul desfășurării procesului de comandă și control și mai departe spre dimensiunea cognitivă, în scopul influențării procesului de luare a deciziei. Astfel, activitățile desfășurate în oricare dimensiune afectează acțiunile din celelalte două dimensiuni, având repercusiuni chiar și în afara teatrului de operații.

Un alt aspect important de care trebuie să țină cont planificatorii militari îl reprezintă amenințările care provin din mediul informațional. Aceste amenințări se focalizează pe următoarele elemente: comandantul sau alți factori de decizie importanți, sistemele C2 și sistemele informaționale (INFOSYS).

Multe amenințări pentru unitățile angajate în operații militare clasice sau în sprijinul păcii sunt simple și cunoscute. Pe timpul acestor tipuri de operații, comandanți anticipează că adversarii vor desfășura unele forme ale operațiilor informaționale împotriva lor și a sistemelor de comandă și control. Ei presupun că adversarii vor utiliza mijloace multiple pentru a încerca să ascundă informații, să creeze îndoieli asupra informațiilor pe care ei le dețin și să perturbe procesul de luare a deciziei. Mediul informațional conține și alte amenințări cu arie de răspândire globală, diverse sub aspect tehnic și în continuă creștere. Acestea vin din partea unei game largi de surse cu capabilități variabile, de la personalități, la organizații și state. Ele pot fi motivate de factori militari, politici, sociali, culturali, etnici, religioși sau personali.a

Capabilitățile inamicului care acționează în mediul informațional sunt următoarele:

primul nivel – indivizi sau mici grupuri de amatori, care utilizează metode și tehnici specifice hacker-ilor într-un mod nesofisticat fară sprijin semnificativ din parte altor organizații sau persoane;

al doilea nivel – indivizi și grupuri mici sprijiniți de entități de afaceri, grupuri criminale sau alte grupuri transnaționale, care utilizează instrumente uzuale specifice hacker-ilor, într-un mod mai complicat. Acest nivel al adversarului cuprinde teroriști și organizații terorist nonguvemamentale. Activitățile lor cuprind spionajul, colectarea datelor, cunoașterea sau recunoașterea rețelelor și furtul de date;

al treilea nivel – indivizi sau grupuri mici sprijiniți de instituții militare sau civile finanțate de stat cu resurse înseninate, care utilizează mijloace sofisticate pentru spionaj, colectare de date, planificarea sau recunoașterea rețelelor și furtul de date;

al patrulea nivel – operații informaționale ofensive finanțate de stat, în special atacuri la adresa rețelelor de calculatoare, utilizând echipamente de ultimă generație și tehnici secrete, desfășurate în coordonare cu operațiile militare.

Sursele de amenințare din mediul informațional, așa cum le percep specialiștii militari americani sunt următoarele:

Hackerii sunt utilizatori neautorizați care încearcă sau obțin acces la sistemele C4I și cele informaționale, sau ascund folosirea lor față de utilizatorii legitimi. Ei sunt adesea persoane care se bucură explorând detaliile unor sisteme programabile și determinând modul cum să ajungă la capabilități ale acestora. Răspândii ea pe scaiă largă a sistemelor informaționale, m general, și organizarea Internetului, în particular, au condus către o nouă amenințare: atacuri de largi proporții ale hacker-ilor pentru a face declarații politice. Acest fenomen este important deoarece traversează granițele naționale. Când un grup de activiști crede că o entitate acționează în mod contrar intereselor lor, ei lansează o chemare globală a hacker-ilor pentru a ataca adversarii observați de ei;

Personalul din interiorul sistemelor ("insider" – persoană care are acces la informații speciale) este personalul militar sau civil care are permis accesul la elementele sistemului C4I și care reprezintă una din cele mai serioase amenințări, care dacă sunt recrutați sau auto-motivați pot dezvălui informații protejate din sistemele informaționale;

Actorii nonstatali, de la cartelurile de droguri la activiștii sociali, pot beneficia de avantajele pe care le oferă posibilitățile mediului informațional. Ei pot poseda capabilități de a ataca sistemele C4I ale adversarului cu un cost foarte redus. Mai mult, pot ataca, cu o libertate relativă, de la distantă. în plus, atacând adversarii direct, acești actori utilizează mass-media internațională pentru a încerca să influențeze opinia publică mondială și să modifice percepțiile factorilor de decizie;

Acțiunile teroriste cuprind activități de la obținerea accesului neautorizat la sistemele C4I până la atacurile fizice împotriva comandanților și factorilor de decizie. Grupurile teroriste au fost identificate ca utilizând sisteme informaționale cu echipamente comerciale, în special ecrane pentru afișarea datelor de la calculatoare, pentru a transmite informații de cercetare și date tehnice dincolo de frontierele internaționale;

Activitățile din operațiile informaționale străine. Pe timp de pace, criză și război, națiunile străine desfășoară operații informaționale împotriva sistemelor C4I, sistemelor informaționale și informațiilor adversarului. Aceste acțiuni, în cele mai multe cazuri, vor imita activități ale hackerilor, teroriștilor și activiștilor, inclusiv ale actorilor nonstatali. Pe timpul crizei sau la război, operațiile informaționale ale adversarului pot ataca sistemele C4I și sistemele informaționale construite cu echipamente comerciale pe care se bazează forțele proprii. Aceste atacuri pot lua forma bruiajului, difuzării semnalelor false și transmisiunilor cu scopul de a induce în eroare sau generarea de impulsuri electromagnetice. In asemenea cazuri, adversariipot întrerupe funcționarea mult mai multor elemente ale sistemelor de comunicații. Senzorii de la toate nivelurile pot fi bruiați sau activați pentru a produce informații false. Sistemele comerciale și senzorii sunt, în mod particular, vulnerabile la efectele impulsului electromagnetic datorită unor arhitecturi relativ neprotejate;

Fratricidul informațional este rezultatul întrebuințării unor elemente componente ale operațiilor informaționale într-un mod care determină efecte în mediul informațional ce întârzie conducerea operațiilor proprii sau influențează nefavorabil forțele proprii. Un exemplu familiar este bruiajul emis de tehnica proprie, care are ca efect secundar degradarea propriilor comunicații prin interferențe. Oricum, fratricidul informațional acoperă și alte aspecte ale operațiilor informaționale. Acțiunile, percepțiile și informațiile de la trupele proprii pot crea impresii incorecte care afectează în mod nefavorabil operațiile informaționale în situații speciale.Inamicul poate utiliza diferite metode pentru a ataca sistemele C4I și informaționale proprii/amice sau să modifice mediul informațional în favoarea lui. Natura mediului informațional face asemenea atacuri greu de detectat. Unele atacuri, precum coruperea bazelor de date și controlarea programelor (software-ului), pot fi proiectate cu efecte întârzietoare. Alții pot întrebuința acțiuni imediate pentru a degrada sau distruge centrele informaționale. Posibilele atacuri sunt numite incidente.

Un incident este un eveniment de analiză a unei încercări de penetrare, acces neautorizat sau un atac informațional asupra unui sistem informațional automat. Acesta cuprinde: explorarea și citirea neautorizată a documentelor; întreruperea sau refuzul serviciului; alterarea sau distrugerea intrărilor, prelucrării, stocării sau ieșirilor informațiilor; schimbarea caracteristicilor hardware, softwa să modifice mediul informațional în favoarea lui. Natura mediului informațional face asemenea atacuri greu de detectat. Unele atacuri, precum coruperea bazelor de date și controlarea programelor (software-ului), pot fi proiectate cu efecte întârzietoare. Alții pot întrebuința acțiuni imediate pentru a degrada sau distruge centrele informaționale. Posibilele atacuri sunt numite incidente.

Un incident este un eveniment de analiză a unei încercări de penetrare, acces neautorizat sau un atac informațional asupra unui sistem informațional automat. Acesta cuprinde: explorarea și citirea neautorizată a documentelor; întreruperea sau refuzul serviciului; alterarea sau distrugerea intrărilor, prelucrării, stocării sau ieșirilor informațiilor; schimbarea caracteristicilor hardware, software și firmware" ale sistemului informațional sau a caracteristicilor software cu sau fară cunoașterea instrucțiunilor și intenției utilizatorilor.

Era informațonală în spațiul de luptă

Pe prim plan în era informaționala se situează exploatarea tehnologiei informației pentru a utiliza potențialul exploziv al răspândirii și prelucrării rapide a acesteia.Acesta, la rândul lor, revoluționează modul în care interacționează statele, instituțiile și oamenii, schimbă radical principiile tradiționale ale managementului și organizării.Implicațiile militare ale noii științe a organizării care tratează comparativ modelele de sisteme ierarhice și distribuite sunt încă în studiu. Tehnologia erei informațtionale și ideile managementului modern exercităo mare influență asuprea armatelor în ceea ce privește organizarea, dotarea , instruirea, lupta și operația, protecția și modul în care participă la rezolvarea conflictelor.

Pentru a scoate în evidență cât mai aproape de realitate problemele specifice științei militare este util să se caracterizeze unele medii informaționale care au impact asupra aspectelor studiate.Mediul informațional global cuprinde personalitățile, organizațiil, sistemele,etc. În interiorul acestui mediu au loc toate operațiile militare.

Tehnologiile electronice existente permit ca orice aspect al operațiilor militare să fie adus la cunoștință în timp aproape real și fără posibilitatea de a fi filtrate.Imaginea tradițională a conflictului militar poate fi influențată de pătrunderea diverselor organizații și a agenților care nu aparțin mediului militar în mediul informațional.cum tehnologia permite ca un număr din ce în ce mai mare de persoane, grupuri, organizații și națiuni să fie conectate cu lumea prin intermediul mediului informațional global, este de așteptat ca aceștia să-și realizeze interesele prin încercarea de a manipula și controla fluxurile de informații din acest mediu.

Infrastuctura informațională națională are în compunera sa rețele de comunicații publice și private, tehnologiile de satelit, terestre și radio care livrează informațiile instituțiilor și la domiciliul persoanelor, informația și conținutul acesteia care circulă în infrastructură pentru baze de date,terminalele tehnice si software pentru accesul la informații, personalul care furnizează, prelucrează, stochează șo generează noi informații.

Mediul informațional militar constă din sistemele informaționale și structurile organizatorice proprii și ale adversarului, militare și de alte categorii care sprijină sau influențează în mod semnificativ operațiile militare.În interiorul acestui mediu,liderii militari vor exercita conducerea operației și se vor confrunta cu mukte noi provocări și situații diverse.

Infrastructura informațională a apărării cuprinde resursele necesare pentru transferul și prelucrarea informațiilor, stocarea datelor și afișarea acestora, mijloacele tehnice pentru comandă și control, cercetarea și alte categorii de mijloace pentru transmiterea vocii, imaginilor fixe și în mișcare,servicii multimedia etc. utile sistemului de apărare.

Sistemele informaționale constau din infrastructură, structurile organizatorice, personalul și componentele care colectează, prelucrează, stochează, transmit, afișează, distribuie și acționeză în conformitate ci informațiile obținute.

Dezvoltarea accelerată în tehnologia informației a creat noi tehnici pentru gestionarea și prelucrarea datelor.Explozia tehnologiilor informaționale alterează dramatic economia informației.Organizațiile militare care învață să opereze eficient în această zonă a mediului informațional, vor reuși, de fapt, să creeze un avantaj informațional și să-l transforme într-un avantaj competitiv. Vorbind despre avantajul informațional putem aduce în discuție diferite niveluri ale acestuia dar în contextul acestei lucrări va fi abordată numai superioritatea informațională.Aceasta este o stare dezechilibru într-o anumită arie din domeniul informațional, care se poate atinge datorită posibilității de a obține informația cea mai bună, de la cine trebuie, la timpul potrivit și în forma optimă. Împiedicând adversarul să facă același lucru.Superioritatea informațională nu trebuie văzută numai îm termenii informațiilor și posibilităților de comunicare.

Superioritatea informațională derivă din abilitatea de a crea un avantaj informațional relativ în comparație cu adversarul. Surprinderea ,unul din principiile de bază ale luptei armate, poate fi văzută ca o modalitate de a obține avantaj informațional.

În figura 2 este reprezentată modalitatea prin care se poate obține avantajul informațional.

Organizațiile miliatare care dețin arta dea crea și utiliza un avantaj informațional, folosesc mai bine oprtunutățile și reduc riscurile în acțiunile intreprinse.

Definirea avantajului informațional se poate face ținând cont de:

capacitatea sistemelor de transmisiuni dea vehicula întregul flux de informații;

performanțele tehnicii destinate culegerii de informații și capacitatea acesteia de a prelua informațiile în format fi;

gradul de protecție și securitate a datelor și informațiilor;

posibilitatea dea culege o cantitate mare de informații din mai multe surse și medii;

Avantajul informațional este determinat prin compararea capabilității informaționale în raport cu nevoile misiunii.Sintetizând, o informație, în raport cu nevoile, nu reprezintă o strategie câștigătoare;armonizarea concepției operațiilor informaționale cu capabilitățile, reprezintă o condiție esențială pentru obținerea succesului unei misiuni.

CAPITOLUL II

RĂZBOIUL BAZAT PE REȚEA –OPERAȚIONALIZARE ÎN ARTA MILITARĂ

Conceptul de război bazat pe rețea- apariție și evoluție

"Ca și concept, NCW nu poate avea o definiție precisă, pentru că definițiile și conceptele sunt ca și materia și antimateria. Astfel, dacă un concept este definit, el nu mai poate fi deloc un concept."

(Viceamiral Arthur K.Cebrowski)

Conceptul de război bazat pe rețea a apărut și a evoluat ca o componentă a revoluției în problemele militare, inițiale în teoria și practica militară a SUA după sfârșitul războiului rece. În literatura de specialitate este denumit “Network Centric Warfare (NCW)”. Premisa de la care s-a pornit în fundamentarea conceptului a fost că societatea s-a schimbat profund datorită informației, iar domeniul militar nu trebuie să rămână în urmă.

Schimbările au fost generate de evoluția integrată a proceselor și organizațiilor economice, tehnologiei informaționale și de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficienței.

Astăzi, mulți sunt de acord cu aprecierea că lumea este în mijlocul unei revoluții în domeniul militar. Schimbările constau, în special din punct de vedere tehnologic în progresele tehnologiei informaționale, care aduc câștiguri în comunicare, precizie și letalitatea armelor convenționale. Ca parte a acestei revoluții, dezvoltarea conceptului RBR depinde de schimbările tehnologice, investiții pentru reducerea decalajelor economice și tehnologice, dezvoltarea sistemelor și adaptarea abordărilor operaționale pentru a profita de această nouă capacitate

Odată cu intrarea în noul mileniu, domeniul militar a intrat la rândul său într- o nouă eră a războiului, o eră în care războiul este afectat de schimbările strategice ale mediului și de schimbările rapide ale tehnologiei. Statele lumii experimentează tranziția de la Era industrială la Era informațională.

Angajamentul total în războiul global împotriva terorismului, în noua eră a globalizării, precum și experiența câștigată în timpul operațiilor militare recent încheiate sau în desfășurare au determinat tendința de orientare a forțelor armate spre Războiul bazat pe Rețea/Network Centric Warfare, ca element central al acestor eforturi.

Conceptul american pornește de la câteva obiective și concepte strategice prezentate în documentul american „Joint Vision 2020”: superioritatea informațională, decizia la nivel superior, manevra dominantă, precizia angajării, logistica focalizată si protecția la toate dimensiunile.

El implică, în general, o nouă abordare privind îndeplinirea misiunilor, o nouă înțelegere asupra organizării și interrelaționării, precum și asupra modului în care se achiziționează și se introduc în exploatare sistemele și capabilitățile pe care le folosim.

Principalele dogme ale Războiului Bazat pe Rețea sunt următoarele;

forța robustă interconectată în rețea îmbunătățește distribuția informației;

distribuția informației întărește calitatea acesteia și asigură accesul la cunoașterea situației de luptă;

distribuția situației de luptă cunoscute asigură autosincronizarea colaborarea, dar mărește gradul de susținere și viteza de comandă;

angajarea precisă, autosincronizarea și viteza de comandă conduc la o creștere substanțială a eficacității în misiuni.

Războiul cuprinde, în general, caracteristici ale epocii sale. RBR continuă această tendință și este răspunsul atât la provocările, cât și la oportunitățile create de epoca informațională.

Ducerea războiului centrat pe rețele presupune, totodată, utilizarea rețelelor integrate de calculatoare și de comunicații pentru comanda și controlul acțiunilor militare în contextul mai larg al sistemelor de tip C4I (comandă, control, comunicații computere și informații).

Cu privire la războiul centrat pe rețea, există o mulțime de elemente care trebuie integrate pentru a face capabilitatea centrată pe rețea să devină o realitate. Aceasta pentru că, prin natura sa, acest tip de capabilitate implică noi căi de gândire despre modul în care misiunile pot să fie îndeplinite, schimbă responsabilitățile și rolul organizațiilor, cere ca informația să fie distribuită în exteriorul comunității existente, depinde de dezvoltarea de noi tehnologii, reclamă o mai bună înțelegere a modalităților de creare, diseminare și exploatare a cunoștințelor, creează valoart prin noi modalități.

Potrivit autorilor concepției, pentru ca RBR/NCW să devină realitate, trebuie îndeplinite o serie de condiții, care includ: infrastructură robust interconectată, care să poată asigura distribuția informației și colaborarea; atmosferă sau climat care să alimenteze creșterea inovațională; bază tehnologică corespunzătoare și înțelegerea corectă a problematicii; modalitați de analiză și evaluare a capabilităților conceptului.

Se spune că Network Centric Warfare este pentru război ceea ce comerțul electronic reprezintă pentru domeniul afacerilor. În mod consecvent, termenii Network Centric Operations și Network Centric Warfare sunt utilizați pentru a descrie tipuri variate de operațiuni militare, în aceeași manieră în care termenii de afaceri electronice și comerț electronic sunt utilizați pentru a descrie o largă clasă de activități comerciale, care sunt permise și suportate de Internet.

Termenul de Război Bazat pe Rețea descrie combinația strategiilor, tacticilor, tehnicilor și procedurilor organizațiilor, pe care o forță bazată pe rețea le poate angaja, pentru crearea unui avantaj decisiv în luptă. Teoria NCW are aplicabilitate la toate nivelurile războiului strategic, operațional și tactic și pe întreaga gamă a operațiilor militare, de la operații combative majore la operații de menținere a păcii.

O forță bazată pe rețea, care conduce operații bazate pe rețea, este un element esențial ce permite conducerea operațiilor bazate pe rezultat. Operațiile bazate pe rezultat (Effects based Operations – EBO) sunt seturi de acțiuni direcționate către modelarea comportamentului amicilor, neutrilor și inamicilor în timp de pace, criză și război.

Forțele armate ale multor state se mișcă rapid spre aria NCW și dezvoltă capabilități proprii pentru a conduce operații bazate pe rezultat (EBO). Conducerea operațiilor militare caută să obțină avantajul maxim derivat din puterea NCW. în același timp, trebuie subliniat faptul că inamicii și potențialii adversari, inclusiv organizațiile internaționale teroriste, pot căuta să obțină capabilități bazate pe rețea, în scopul utilizării acestora împotriva forțelor opozante, atunci când conduc operații de supraveghere sau de planificare, ori când realizează efectiv atacuri, fiind de așteptat ca organizațiile adversare/teroriste să analizeze și să exploateze, la rândul lor, vulnerabilitățile și slăbiciunile rețelei adversarului.

Aproape nimeni nu se mai îndoiește azi de necesitatea RBR și a unor strategii militare adecvate. Operațiile militare trebuie să se desfășoare după regulile unei afaceri economice profitabile și practic urmează să se supună acelorași modele acționale caracterizate prin:

-focalizare dinspre platformă, cu limitele ei specifice pentru senzori și elementelede lovire, către rețea,ceea ce oferăposibilități cvasinelimitate;

-tratarea actorilor (entităților luptătoare) nu ca elemente independente, ci ca făcând parte dintr-un mediuîn adaptarepermanentă;

-deschidere la opțiuni strategice rapide pentrua se asigura adaptarea sau chiar supraviețuirea în asemenea medii în schimbare.

Cadrul conceptual general al războiului bazat pe rețea cuprinde elemente implicate în conectarea surselor , analiștilor și decidenților pentru a dezvolta capabilități operaționale.

Dimensiunea informațională cuprinde aspectele referitoare la managementul informației. Atributele acestei dimensiuni sunt: culegerea informațiilor și punereea lor la dispoziția celor care au nevoie de ele, interpretarea și translatarea datelor în formate comune, calitatea informației, prezentarea și fuziunea informațiilor, asigurarea securității informațiilor , politici clare de management al informațiilor.

Dimensiunea de rețea creează mediul pentru partajarea informațiilor cu următoarele caracteristici: un sistem de rețele care se extind la organizații internaționale și nonguvernamentale, o lărgime de bandă care să satisfacă toate nevoile operațiilor militare dar și civile, ușurința în desfășurare și reconfigurare, precum și asigurarea securității datelor transportate.

Războiul a fost întotdeauna o reflectare a epocii sale. În era informațională, războiului i se vor imprima cu siguranță trăsăturile care să-l deosebească de perioadele anterioare. Se consideră că RBR este conceptul care reflectă cel mai fidel modul în care se va organiza și desfășura acțiunea militară în era informațională.Conceptul de RBR este construit în jurul noțiunii de diseminare a informațiilor și mijloacelor. Activitatea în rețea face acest lucru posibil. O rețea este constituită din noduri (entități) și legăturile dintre ele. În RBR, toate capabilitățile sunt integrate robust în rețea prin legături digitale.

Transformarea conceptului RBR în realitate va depinde de măsura în care vor fi definite câteva dintre problemele legate de entitățile spațiului luptei:

− rolul acestora, responsabilități, misiuni, decizii;

− conectivitatea lor, îndeosebi natura legăturilor dintre ele;

− natura informațiilor și produselor diseminate, care va reflecta gradul de integrare.

Există trei entități ale spațiului luptei:

1. Senzorii sunt acele entități ale căror funcții definitorii sunt cele de senzorizare. Senzorii includ toate entitățile care contribuie la cunoașterea spațiului luptei, de la satelit până la cercetașul din teren, inclusiv structurile de analiză.

2. Decidenții îndeplinesc o gamă largă de funcții în procesele C2 și se regăsesc la toate nivelurile ierarhice.

3. Actorii sunt acele entități care creează valori sub forma „puterii de luptă“ în spațiul luptei. Ei folosesc mijloacele tradiționale, letale, cât și netradiționale, nonletale. Actorii sunt elemente ale tuturor categoriilor de forțe începând de la trăgător, piesă platformă etc.

Esența conceptului RBR constă în calitatea și cantitatea informației, în mediul în care aceasta circulă și este procesată și în securitatea ei. Principalii factori care duc la succes rapid și sigur, în cadrul aplicării conceptului RBR, constau în:

◊ cantitatea și calitatea informațiilor (primare și prelucrate);

◊ viteza de culegere, prelucrare, diseminare și transport a informațiilor;

◊ puterea de procesare a datelor;

◊ existența unor algoritmi performanți și siguri de prelucrare;

◊ protecția informațiilor împotriva accesului neautorizat și a acțiunilor efectelor războiului electronic;

◊ funcționarea tolerantă la defecte și perturbații a celor trei grile (senzori, sisteme de comandă și control și execuție);

◊ performanțele elementelor componente (utilizarea high tech);

◊ flexibilitatea, adaptabilitatea și compatibilitatea sistemelor;

◊ standardizarea sistemelor și procedurarea proceselor;

◊ managementul resurselor și informațiilor.

În esență, conceptul RBR prefigurează războiul viitorului, un nou tip de angajare și o nouă filozofie a confruntării armate. Ne aflăm deci, în plină revoluție în domeniul militar, iar aceasta constă nu numai în realizarea unor sisteme de arme cu înaltă precizie, ci și într-o nouă filozofie a confruntării. Conceptul RBR se bazează pe o altfel de doctrină, esența lui constând în faptul că nu câștigă războiul cel care are cea mai mare cantitate de forțe, ci acela care are cele mai bune informații și comunicații. Acest lucru facilitează principiul supleței, care este foarte important în confruntarea actuală, și tinde să ducă la înlocuirea ierarhiei cu organizarea în rețea.

INFLUENȚA RĂZBOIULUI BAZAT PE REȚEA ASUPRA ACȚIUNILOR MILITARE ACTUALE

Conceptul RBR a fost utilizat in plenitudinea lui în campania din Irak, din martie-aprilie 2003. Această campanie a constituit un adevărat laborator experimental în cadrul proiectului Pentagonului de a constitui o infosferă (Global Information Grid, GIG), pe termen mai lung.

Acest concept schimbă aproape totul: maniera de concepere și ducere a războiului, securitatea statelor, evoluția industriei de apărare și de securitate, viața oamenilor. Din când în când, este obligatoriu să se producă un astfel de salt, o astfel de schimbare. Această schimbare este de cele mai multe ori determinată de revoluția tehnologică, iar omenirea cunoaște câteva asemenea mari revoluții: inventarea motorului cu ardere internă, a avionului, a vehiculelor spațiale, descoperirea energiei nucleare și iată, acum a sistemelor informaționale și high-tech extrem de performante.

Implicațiile conceptului de război bazat pe rețea în cadrul acțiunilor militare sunt multiple, acestea apărând atât ca urmare a schimbărilor produse în totalitatea mediului în care acestea își desfășoară activitatea, cât și ca urmare a capabilităților mărite de acțiune puse la dispoziție prin aplicarea conceptului. Forțele militare care vor aplica conceptul vor reuși să obțină dominația ecosistemului în care își desfășoară activitatea, prin dezvoltarea și exploatarea superiorității informaționale astfel realizată.

Războiul bazat pe rețea a fost definit ca bazându-se pe superioritatea informațională pentru a potența aplicarea concepției operațiilor și care determină creșterea capacității de luptă prin interconectarea sistemelor de senzori, organelor de decizie (comandamentelor) și mijloacelor de luptă (platformelor de armament) pentru a realiza cunoașterea distribuită a spațiului de luptă, creșterea capacității de comandă (în special prin reducerea duratei ciclului de comandă și control), un ritm înalt de ducere a operațiilor, producerea de pierderi substanțiale în forțe și mijloace inamicului concomitent cu creșterea nivelului viabilității și autosincronizării trupelor proprii.

Determinările militare asupra strategiilor RBR sunt axate pe două mari coordonate. Unele definesc locul, rolul și structura forțelor armate și a operațiilor militare în ansamblul acțiunilor pe care le presupune RBR, iar celelalte țin de adaptarea strategiilor tradiționale la noile cerințe.

Superioritatea informațională reprezintă abilitateade a colecta, prelucra și disemina (distribui) un flux neîntrerupt de informații pentru forțele noastre concomitent cu desfășurarea unor activități specifice de exploatarea a informațiilor inamicului și de împiedicare a acestuia să-șideruleze, îm condiții mormale, activitățile informaționale proprii.

Războiul bazat pe rețea transformă superioritatea informațională în putere de luptă prin interconectarea efectivă a entităților cu un înalt nivel de informare din spațiul de conflict. În definiția războiului bazat pe rețea se întâlnesc câteva elemente esențiale, astfel: utilizarea forțelor și mijloacelor dispersate pe mari spații geografice ceea ce permite trecerea de la o abordare bazată pe masarea entităților luptătoare la cea privind masarea (concentrarea) efectelor; creșterea nivelului de informare, forțele noastre dispun de capacități de cunoaștere a spațiului de luptă care depind de abilitățile de obținere și prelucrare oportune a informațiilor pentru a le transforma în produse informative utile entităților luptătoare; interconectarea efectivă a entităților organizatorice din spațiul de luptă ceea ce înseamnă că aceste entități dispersate și distribuite într-o anumită manieră pot genera sinergie, responsabilități și acțiuni care pot fi adaptate dinamic la noile situații din teren; interconectarea efectivă a entităților din spațiul de luptă solicită realizarea unei infrastructuri (infostructuri) informaționale carea asigură accesul elementelor luptătoare la servicii informaționale de înalt nivel calitativ.

Revoluția în tehnologia comunicațiilor și informației va aduce o creștere geometrică în capacitatea de prelucrare a informațiilor și, implicit, va conduce la creșteri ale capacităților de prelucrare în toate categoriile de aplicații aferente acestui domeniu. Peste |10 – 15 ani, capacitățile crescute de prelucrare vor asigura mijloace de procesare, colaționare și analiză a unei vaste cantități de date de la senzori.

Rețeaua de senzori este compusă din diferite tipuri de senzori dispuși în aer, pe mare, la sol, în spațiul fizic sau în spațiul cibernetic. Rețeaua de senzori cuprinde senzori dedicați, senzori logistici încorporați, senzori instalați pe platformele de armament, senzori întrebuințați de indivizi. Câmpurile de senzori din spațiu și de la sol pot fi interconectate pentru a descoperi, localiza, identifica, urmări și evidenția potențiale amenințări sau vulnerabilități și să distribuie cantități însemnate de date de supraveghere la toate nivelurile de comandă.

Rețelele de angajare (platformele de armament). Arhitectura operațională a rețelelor de angajare permit forțelor luptătoare întrunite să planifice și să execute acțiuni într-o asemenea manieră care să realizeze efecte substanțiale în locuri precise și în timp oportun. Noile capacități operaționale în acest domeniu cuprind următoarele:

planificarea predictivă – abilitatea de a evita prin procesul de planificare confruntarea directă (prin întrebuințarea mijloacelor alternative), să reacționeze oportun și să exploateze toate oportunitățile când are loc confruntarea directă și de a adapta acțiunile proprii pentru a avea un ciclu de comandă și control mult mai rapid decât inamicul;

managementul forței integrate – capacitatea de a realiza sincronizarea dinamică a misiunilor și resurselor la nivelul componentelor și coaliției (sincronizarea forțelor dispersate utilizate în operații);

executarea misiunilor în timpi critici – capacitatea rapidă de a cerceta și achiziționa țintele, coordonarea luptei și selecția țintelor, angajarea acestora în timpul critic (achiziția țintelor și executarea oportună a ripostei);

Asigurarea tuturor elementelor din spațiul de luptă cu 100% informații relevante, cu precizie de 100% și întârzieri care tind spre zero este provocarea fundamentală realizată de superioritatea informațională. Pentru a îndeplini aceasta, trebuie să adăugăm și necesitatea de trecere la operațiile bazate pe rețea. Punctul de plecare îl reprezintă rețeaua informațională combinată cu dorința de a explora noi forme de organizare și noi doctrine.

Rețeaua informațională este o „rețea de rețele” care asigură servicii informaționale sub formă de transmisii de voce, date și video. De asemenea, rețeaua informațională va oferi o creștere a calități serviciilor ca urmare a măririi capacității de transmitere, fiabilității, securității. Interoperabilității rețelelor și mijloacelor de comunicații și informatice.

RBR se manifestă simultan la toate nivelurile ierarhice, de la cel tactic până la cel strategic, ceea ce oferă factorilor de decizie o imagine completă și în timp real a spațiului de luptă. Putem astfel aprecia că RBR influențează direct sau indirect acțiunile militare prin:

trecerea treptată de la conducerea ierarhică (centralizată) la conducerea în rețea (descentralizată);

accesul nelimitat la informație a tuturor actorilor, prin folosirea rețelei globale de comunicații;

creșterea gradului de securitate, stabilitate și siguranță a forțelor;

realizarea unor structuri de forțe și mijloace de lovire adecvate precum și posibilitatea modelării și reconfigurării lor în funcție de cerințele spațiului de luptă ;

creșterea vitezei de acțiune și de reacție;

realizarea și menținerea unei cooperări și coordonări superioare și continue pe întreaga durată a acțiunii, la toate nivelurile (strategic, operativ, tactic).

Elementul esențial al RBR constă în poziționarea platformelor de luptă. Ele vor fi amplasate în nodurile rețelelor de informații și de comandament, ceea ce oferă posibilitatea activării lor rapide.Se realizează astfel o adevărată revoluție în interoperabilitatea mijloacelor, interconexiunea platformelor și a elementelor asociate.

În era informației sau a societății epistemologice, unde cunoașterea științifică, deci informația, are rolul hotărâtor, întrucât întreaga acțiune se bazează pe predominanță informațională și, deci, pe cunoașterea situației, a cauzelor și determinărilor ei, în timp real, se produc, între altele, și următoarele mutații esențiale:

revenirea la un sistem de difuzare a responsabilității securității și apărării în întreaga societate și îndeosebi în domeniile ei cele mai performante;

dispariția „economiei de război“ și fuziunea dintre tehnologiile necesare războiului și cele necesare producției și producerii bunurilor de consum;

transformarea din ce în ce mai mult a războiului într-o chestiune de afaceri, deci cuantificarea lui pe baza unor criterii de costuri, de consum și de eficiență;

introducerea tot mai accentuată și în ritm rapid a tehnologiilor de rețea, care asigură conectarea eficientă, în orice tip de acțiune – economică, socială sau militară a tuturor factorilor de potențial;

reducerea costurilor.

Comanda și controlul în operațiile militare

Comandanții forțelor armate moderne au nevoie de informații pentru eleborarea deciziei, de control pentru a coordona și monitoriza acțiunea forțelor subordonate și de comunicații pentru a putea exploata în mod oportun informațiile la dispoziție.

În condițiile progresului tehnologic și doctrinar, opinăm că o comandă eficientă trebuie să se sprijine pe sisteme automatizate de prelucrare a informațiilor, care să asigure culegerea automată și/sau manuală a informațiilor, transmiterea, memorarea, prelucrarea și distribuirea rezultatelor la destinatari.

Acestea includ sistemele de comandă și control, sistemele de informații specializate, sistemele de asigurare cu informații a armamentului și tehnicii de luptă(nota de subsol pg 107). Folosirea acestor tipuri de sisteme, în special a celor de comandă și contro, pentru conducerea eșaloanelor strategic, operativ și tactic, reprezintă o condiție obligatorie pentru executarea unei comenzi eficiente, întrucât numai cu ajutorul acestora comandanții pot să facă față fluxului crescând de informații, care provine de la cele mai moderne mijloace de cercetare și să ia cu rapiditate deciziile impuse de ducerea acțiunilor militare în spațiul de luptă modern.

În opinia specialiștilor militari români, comanda(notă de subsol pg 108) reprezintă autoritatea cu care este investită o persoană sprijinită de un organ de decizie, prin care aceasta sau acesta își impune voința organelor de execuție, determinându-le să acționeze în sensul dorit pentru realizarea obiectivului prestabilit. Comanda include autoritatea și responsabilitatea pentru utilizarea eficientă a resurselor la dispoziție și pentru planificarea utilizării forțelor militare în scopul îndeplinirii misiunilor primite. De asemenea, controlul este procesul prin care comandantul, asistat de statul său major, organizează, conduce, verifică, îndrumă, și coordonează acțiunile forțelor subordonate. Aceasta reprezintă verificarea transpunerii în practică a deciziilor și dispozițiilor comandantului în scopul supravegherii și adaptării acțiunii eșaloanelor subordonate în conformitate cu decizia și intențiile comandantului. Controlul trebui văzut, însă, aici ca un feedback, reprezentând un flux informațional care poate veni din toate direcțiile, oferind informații despre starea trupelor proprii sau informații despre inamic . Feedback-ul indică diferența dintre obiective și situația care există, fiind un mecanism care permite comandanților să se adapteze la situațiile schimbătoare, să exploateze oportunitățile apărute, răspunzând astfel la cerințele crescânde ale conducerii. În acest fel, sistemul de comandă și control este, strict, ceva prin care comandanții/superiorii impun subordonaților deciziile; mai mult, întreg sistemul se bazează pe feedback-ul referitor la situațiile schimbătoare. Astfel comanda și controlul devin procese interactive care includ toate părțile implicate ca părți ale sisitemului, rezultatul fiind un sistem de sprijin mutual, în care elementele de comandă și cele controlate interacționează, asigurând forța, necesară adaptării la cerințele schimbătoare.

În acest sens, apreciem că aceste două procese trebuie privite și înțelese ca un tot unitar, întrucât comandantul nu poate comanda efectiv fără a avea un control eficient al modului de îndeplinire a ordinelor, iar aceasta nu se poate executa fără comandă.

În opinia noastră, sintagma comandă și control (C2) exprimă esența procesului de comandă, modul în care comandanții, împreună cu structurile aferente, asigură desfășurarea, organizarea, conducerea, coordonarea, îndrumarea și contrololul pentru îndeplinirea misiunii ordonate. Autoritatea cu care este investit comandantul asupra subordonaților poate fi formală, conferită de gradul, nivelul și gradul funcției și informală, conferită de calitățile celui investit în funcția respectiv. Autoritatea formală îți dă dreptul de a-ți exercita voința asupra subordonaților, dar aceasta este rareori suficientă. De aceea, cei mai eficienți comandanți sunt cei care posedă o autoritate formală puternică, bazată pe o personalitate dezvoltată a acestora și pe un sistem informațional performant, cu funcționare în timp real.

Procesul de comandă și control, deși supus unor modificări și adaptări continue, determinate de noile cerințe și realități ale luptei moderne exprimate prin dezvoltarea strategiei militare, a rămas, în esență același, și anume, asigurarea ordonării și dirijării structurilor subordonate în vederea îndeplinirii misiunilor stabilite cu un efort și consum minim de resurse. În cadrul procesului de comandă și control, se desfășoară mai multe activități specifice (prevederea, planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea și controlul) aflate într-o succesiune determinată și o înlănțuire logică. Acest proces presupune, în primul rând, desfășurarea activităților legate de elaborarea deciziei, precum și procedurile utilizate de statul major pentru a asigura îndeplinirea misiunii. La nivel global, procesul de comandă și control (notă pg 109) reprezintă o succesiune logică a activităților iar desfășurarea acestui proces depinde, în mod esențial, de informații, control și comunicații.(figura x)

Pentru exercitarea comenzii și controlului, în conformitate cu obiectivele și misiunile ce revin comandanților și forțelor aflate sub autoritatea sa, comandantul instituie un sisitem de comandă si control (C2).

Figura y.Modelul global al sistemului de comandă și control

Sistemul de comandă și control (nota pg 110) poate fi definit ca fiind ansamblul de proceduri, structuri organizatorice, personal, echipamente și comunicații, interconectate structural și funcțional pentru sprijinul și optimizarea exercitării procesului de comandă în toate fazele operației. În cadrul sistemului de comandă și control sunt cuprinse următoarele componente: organizarea comenzii și controlului; procesul de comandă și control; sistemul punctelor de comandă; sistemul de procesare a informațiilor (figura y)

Figura y.Componentele sistemului de comandă și control

Sistemul de comandă și control încorporează sistemul informațional și trebuie să asigure posibilitatea repetării procesului de pregătire și planificare a unei operații, comprimând timpul necesar luării deciziei, corelat cu informațiile culese de structurile specializate despre reacția inamicului la modificările produse în desfășurarea operațiilor, urmărindu-se îndeosebi capacitatea acestuia de a se adapta noilor schimbări survenite și încadrării în timpul impus de comandamentele proprii pentru elaborarea și transmiterea deciziei către subordonați. Reducerea timpului de luare a deciziei și schimbarea frecventă a cursurilor acțiunii, este posibilă doar printr-un sistem de comandă și control performant, care să răspundă cerințelor unui război complex, atât din punct de vedere al tehnologiei de luptă avansate cât și a spațiului larg de acțiune. Comandanții, folosind sistemele C2, își sincronizează și integrează forțele în timp ce direcționeză execuția în termenii stabiliți de către eșalonul superior, privind planificarea și intenția. Sistemul de procesare a informațiilor este reprezentat de rețeaua locală de calculatoare, care asigură interconectarea fizică și funcțională a calculatoarelor și terminalelor incluse în sistemul de comandă și control (calculatoare personale, stații de lucru, servere de rețea, dispozitive de criptare și secretizare, comunicații, imprimante, dispozitive de afișare).

Analiza proceselor desfășurate în cadrul sistemului de comandă și control conduce la concluzia că acesta este un proces ciclic, deschis, cu conexiune inversă, a cărui inițiere se face prin ordinul de acțiune primit de la eșalonul superior sau prin misiunea dedusă și care reprezintă o succesiune logică a unor activități specifice. Desfășurarea procesului de comandă și control depinde, în mod esențial, de informații, control și comunicații. De aceea, comandantul are nevoie de informații pentru elaborarea deciziei, de control pentru a coordona și monitoriza acțiunea forțelor subordonate și de comunicații pentru a putea exploata în mod oportun informațiile la dispoziție și decizia luată.

Analiza și sinteza informațiilor obținute, în esență studiul și coroborarea acestora, trebuie să reliefeze problemele esențiale privind situația de ansamblu și de detaliu a tuturor elementelor și structurilor implicate în crearea și/sau modificarea situației operative (adversar, trupe proprii, teren, resurse, condiții meteorologice etc.), pentru a putea desprinde concluziile necesare luării deciziei.

Sintetizând, putem cuantifica C2 prin prisma eficacității și funcționalității. Astfel, dacă privim războiul ca o confruntare de voințe opuse (nota pg112), putem măsura eficacitatea comenzii și controlului numai în raport cu adversarul și aceasta presupune: protejarea forțelor proprii; protejarea propriilor procese și sisteme de comandă, control și informații; monitorizarea, manipularea și perturbarea proceselor și sistemelor de comandă și control adverse. Un proces de comandă și control eficient este indisolubil legat de asigurarea informațiilor necesare desfășurării proceselor informațional-decizionale, informații care trebuie să reflecte starea, situația sau condițiile de producere a unor evenimentecu privire la sistemul condus sau la mediul ambiant. Aceste informații sunt culese și transmise sistemului de comandă și control, prin diferite modalități, mijloace și canale, unde sunt filtrate și analizate.

În urma analizei și sintezei acestora rezultă mai multe variante de acțiune, dintre care va fi aleasă doar una, ce va fi transmisă executanților sub formă de ordine și/sau dispoziții. Considerăm că funcționalitatea comenzii și controlului este testată prin pregătirea personaluluin concepția strategică și operațională, eficacitatea sprijinului logistic, calitatea comunicațiilor, dexteritatea comandantului și procedeele folosite de acesta în aplicarea, direcționarea, coordonarea și controlul forțelor și mijloace pentru îndeplinirea misiunilor.

Prin urmare, putem afirma că, în viitor, sub impactul conceptelor moderne de desfășurare a acțiunilor miliatare, conținutul proceselor C2 nu se va schimba, deoarece acesta este legat direct de asiguarea informațională, de natură și structura gândirii umane. În schimb, viteza proceselor va crește direct proporțional cu gradul de dezvoltare a sistemului de comunicații și informaică.

Forțele armate moderne, în special cele ale statelor membre NATO, au alocat, în ultimii ani, fonduri însemnate pentru realizarea Sistemului de Management (comandă și control) al Luptei (Battle Management Systems-BMS). Acest sistem a fost o cerință imperativă, datorată modernizării tehnicii de luptă și creșterii spectuloase a vitezei de desfășurare a acțiunilor militare, în special, în ultimele doua decenii. Astfel, sistemele de comandă și control au fost adaptate la noile cerințe, oferind practic, comandanților, o nouă imagine comună operațională a spațiului de luptă.