Razboi Si Societate In Dialogul Epistolar Romanesc Ardelean (1914 1918)
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918)
CUPRINS
Pag.
CUPRINS
INTRODUCERE
Surse, metodologie și istoriografie
Considerații generale
Scrisori din timpul primului război mondial scrise de românii ardeleni
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN TRANSILVANIA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
2.1. Natalitatea în Transilvania, în perioada 1914-1918
2.2. Mortalitatea în Transilvania între anii 1914-1918
2.3. Căsătoria în Transilvania primului război mondial
2.4. Despre migrația la românii transilvăneni în anii primului război mondial
2.5 . Satul românesc în anii Marelui Război
III. SCRISORI DE LA CEI AFLAȚI ACASĂ,PE FRONTUL INTERIOR, CĂTRE SOLDAȚI
3.1. URĂRI DE SĂNĂTATE celor aflați pe front
3.2. DESPRE STAREA DE SĂNĂTATE a celor rămași acasă
3.3. PROBLEME FINANCIARE în scrisorile trimise soldaților
3.4. CREDINȚA ÎN DUMNEZEU în scrisorile trimise de către cei de acasă
3.5. BUCURIA DE A PRIMI VEȘTI
3.6. TRISTEȚEA DE A NU PRIMI VEȘTI de la cei plecați
3.7. DESPRE STAREA GOSPODĂRIEI
3.8. DESPRE LUMEA SATULUI
IV. SCRISORI DE LA SOLDAȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL CĂTRE FAMILII
4.1. DORUL de cei dragi, de familie, de locurile natale
4.2. Despre STAREA DE SĂNĂTATE în scrisorile trimise de soldații .transilvăneni
4.3. URĂRI DE SĂNĂTATE primite de la cei departe plecați
4.4. CREDINȚA ÎN DUMNEZEU
4.5. VIAȚA DE PE FRONT
4.6. ASPECTE FINANCIAR
4.7. SENTIMENTE RIMATE
V. CONCLUZII
Lista de Scrisori studiate din fondul “Scrisori din primul război mondial”
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I :
INTRODUCERE
Lucrarea „Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918)” încearcă să realizeze o caracterizare mai detaliată a trăirilor și sentimentelor la românii transilvăneni ai primului război mondial. Se încearcă o analiză a societății românești din Transilvania anilor 1914-1918 din perspectiva celor care au așternut în scris aceste sentimente și trăiri, în scrisori adresate celor plecați pe front , cât și în sens invers, de la cei plecați către familiile lăsate acasă.
Motivația științifică principală o reprezintă existența a sute de scrisori românești care prin studierea mai amănunțită a lor pot ajuta la o mai bună analiză a fenomenului reprezentat de către primul război mondial din perspectiva oamenilor simpli. Se dorește, de asemenea, o scoatere la lumină a unor documente cu opinii ale oamenilor care se regăsesc pe acest drum al istoriei anilor 1914-1918, drum la capătul caruia se regăsește împlinit idealul de secole al națiunii române, Marea Unire.
Motivația afectivă care m-a determinat să aleg această temă este dată de dorința de a cunoaște și de a aprofunda date mai amănunțite referitoare la primul război mondial, cum a fost trăit el de către românii simpli ai Transilvaniei, de aceea am încercat să adun cât mai multe informații, în special , din memoriile participanților, pentru a realiza o lucrare cât mai interesantă. Lucrarea „Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918)” se dorește a fi un instrument util celor care vor să pătrundă în cercetarea memorialistică a primului război mondial.
Lucrarea este stucturată pe cinci capitole :
INTRODUCERE
2. EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN TRANSILVANIA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
3. SCRISORI DE LA CEI AFLAȚI ACASĂ, PE FRONTUL INTERIOR, CĂTRE SOLDAȚI
4. SCRISORI DE LA SOLDAȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL CĂTRE FAMILII
5. CONCLUZII
Scopul acestei lucrări este de a forma anumite abilități necesare pentru elaborarea unei lucrări științifice de mare întindere și complexitate , precum și obținerea diplomei de dizertație.
Bazele lucrării :
Informațiile și datele istorice care au fost folosite pentru realizarea acestui studiu au fost preluate dintr-o bibliografie atent selectată sub îndumarea profesorului dr. Ioan Bolovan , cadru didactic al Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca.
Materialul bibliografic folosit a fost pus la dispoziție de catre Biblioteca Centrală Universitară, Cluj Napoca, și de către biblioteca afiliată acesteia, cea a Institutului de Istorie Modernă din Cluj Napoca, precum și de către Arhivele Nationale din orașul Cluj Napoca.
Metode de cercetare
-metode de cercetare și de interpretare a datelor bibliografice
-analiză a scrisorilor românești din perioada 1914-1918
-analiză a documentelor politice și diplomatice din perioada 1914-1918
Utilitatea lucrării:
-importanță teoretică
Mulțumiri pentru sprijinul acordat:
Cu acest prilej, țin să mulțumesc instituțiilor care mi-au pus la dispoziție baza de date (Biblioteca Centrală Universitară și Biblioteca Institutului de Istorie Modernă, Arhivele Naționale, toate din Cluj Napoca), mulțumesc persoanelor care m-au susținut și m-au ajutat, Dl. Profesor Doctor Ioan Bolovan, îndrumătorul științific al acestei lucrări.
1.1 SURSE, METODOLOGIE ȘI ISTORIOGRAFIE
Primul război mondial, prima mare tragedie a istoriei , a fost pentru români un moment major. Din circa 12 milioane de români , câți se aflau la începutul secolului XX, jumătate dintre ei trăiau încă sub stăpâniri străine.
Deși, în primii doi ani ai conflictului ,România va adopta o poziție de neutralitate, foarte mulți cetățeni români se vor găsi pe diferite câmpuri de luptă , luptând pentru o cauză care nu era a lor, a celor aflați sub stăpânire austro-ungară. Este vorba de românii bănățeni, bucovineni și transilvăneni organizați de către Marele Stat Major al armatei austro-ungare în unități care au acționat în special pe frontul rus.
În timpul confruntărilor care au avut loc, foarte mulți dintre ei, alături de alți militari aparținând Puterilor Centrale, au căzut prizonieri ai Rusiei țariste, fiind concentrați în lagăre dispuse pe tot teritoriul Imperiului Rus. Alți români care se vor înscrie ca voluntari ai armatei române sunt și printre prizonierii din Italia și Franța ai armatei austro-ungare. Până in vara anului 1916, atunci când România a intrat în război de partea Antantei, deci, și de partea Rusiei, prizonierii români „nu și-au putut manifesta sentimentele lor naționale decât în mod individual, prin scrisori trimise oficialităților române” , în cadrul lagărelor prizonierii români se vor organiza apoi în organizații cu caracter național, „pregătind sufletește terenul pentru momentul oportun al trecerii în țară și a înrolării în armata română”.
Români ardeleni aflați pe frontul fierbinte, dar și cei de acasă, aflați pe frontul interior, își dezvăluie trăirile, intimitatea, în scrisori care vor deveni suportul principal de cercetare al acestei lucrări. Se impune o analiză cantitativă a acestei corespondențe pentru ca apoi la o prelucrare statistică să se poată obține o ierarhizare a temelor care se regăsesc în dialogul epistolar. Analiza și interpretarea sociologică a acestui eșantion cercetat va fi în măsură să releve sensibilitatea românească din Transilvania în anii primului război mondial care prin dimensiunile cronologice, spațiale, umane și materiale, a constituit o experiență inedită pentru locuitorii Transilvaniei și, în general, ai Europei.
Considerații generale
Primul Război Mondial a fost întâia conflagrație care a zguduit din temelii conștiința contemporanilor datorită numărului mare de victime, a multiplelor consecințe economice, politice, demografice, etc. Istoricii și demografii din Europa (dar nu numai) i-au acordat atenția cuvenită, încercând să-i reconstituie toate implicațiile asupra populației. Menționez câteva lucrări, dintre cele mai recente, cărți devenite notorii în ultimele două decenii, care reprezintă referințe de neocolit pentru toți cei ce se ocupă de o atare problematică. Un „expert” al unor asemenea abordări este fără îndoială britanicul Jay M. Winter. Autor al mai multor studii despre implicațiile demografice ale războiului, el este și autorul unei cărți care a fost bine prizată de specialiști în anii ’80 ai secolului trecut: The Great War and the British People (MacMillan, London, 1986). Lucrarea pune în evidență modul în care omul de rând a căutat să supraviețuiască presiunii războiului prin atitudini situate uneori la limita moralității tradiționale și a unor norme prescrise de stat sau/și de biserică.
Apoi, mai trebuie apreciat conținutul volumului The Upheaval of War. Family, Work and Welfare in Europe, 1914-1918, editat de către Jay M. Winter și Richard Wall (Cambridge University Press, 1988), care a stimulat interesul specialiștilor și pentru alte aspecte decât strict pierderile demografice datorate războiului, între care instituția familiei a ocupat un loc central (repoziționarea rolurilor de gen, mutațiile comportamentale etc.). Așa cum arată în introducere Richard Wall și Jay M. Winter, cercetările asupra Primul Război Mondial incluse în volum, din perspectiva istoriei sociale, culturale și nu în ultimul rând demografice, arată caracterul contradictoriu al războiului. Mai întâi, el a bulversat viața familială ca urmare a mobilizării militare și industriale, dar apoi a eliberat forțele sociale și politice care au ajutat la restructurarea vieții de familie în formele ei vechi. Un război care a distrus milioane de vieți a creat condiții care au acționat nu în sensul slăbirii ci mai degrabă a întăririi legăturilor de familie și a instituției căsătoriei. Astfel, în termenii istoriei sociale, pentru familia europeană Primul Război Mondial a fost mai degrabă conservator decât o forță revoluționară.
Istoriografia românească a tratat primul război mondial mai mult din punct de vedere politic și militar, domeniul social fiind mai puțin cercetat. Totuși, tratând probleme legate de domeniul social, economic, probleme legate de demografie, pot fi reamintite: lucrarea Eugeniei Bârlea-Perspectiva lumii rurale asupra primului război mondial (Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2004), dar și câteva studii precum : Demografie și asistență socială în Transilvania(1916-1918). Înființarea orfelinatelor destinate orfanilor de război al Danielei Mârza, Mutații demografice în Transilvania în anii primului război mondial de Sorina-Paula Bolovan și Ioan Bolovan, precum și studiul Valeriei Soronișteanu- Populația satului românesc transilvănean în anii primului război mondial. Mobilitate și imobilitate afectivă, toate aceste studii regăsindu-se în volumul coordonat de Sorina-Paula și Ioan Bolovan-Mișcări de populație și aspecte demografice în România în prima jumătate a secolului XX : lucrările Conferinței internaționale "Mișcări de populație în Transilvania în timpul celor două războaie mondiale" : Cluj-Napoca, 24-27 mai 2006 (Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,2007).
Primul război mondial, reprezintă “un fenomen istoric total, de o complexitate aproape fără egal, care a provocat o producție istoriografică apreciabilă, greu comparabilă cu alte evenimente istorice”.
Lucrarea Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918) se dorește a fi o analiză a societății românești ardelene din timpul primului război mondial dintr-o perspectivă mai puțin cercetată, cea a dialogului epistolar dintre românii ardeleni aflați pe diferite fronturi și cei rămași acasă. Dacă până acum istoriografia românească a tratat în mare parte perioada 1914-1918 din punct de vedere politic și militar, această lucrare va pătrunde prin destăinuirile societății românești ardelene pentru a putea fi conturată o imagine mai puțin cunoscută a acesteia, în dialogul epistolar dintre soldații primului război mondial și familiile lor, dialog în ambele sensuri, regăsindu-se o multitudine de aspecte ale vieții cotidiene atat din diferite tranșee cât și de acasă.
1.3. Scrisori din timpul primului război mondial scrise de românii ardeleni
Metodologia folosită în elaborarea acestei lucrări va fi cea specifică antropologiei, sursele folosite vor fi o parte din sutele de scrisori românești din timpul primului război mondial aflate într-un fond special în cadrul Arhivelor Naționalinței internaționale "Mișcări de populație în Transilvania în timpul celor două războaie mondiale" : Cluj-Napoca, 24-27 mai 2006 (Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,2007).
Primul război mondial, reprezintă “un fenomen istoric total, de o complexitate aproape fără egal, care a provocat o producție istoriografică apreciabilă, greu comparabilă cu alte evenimente istorice”.
Lucrarea Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918) se dorește a fi o analiză a societății românești ardelene din timpul primului război mondial dintr-o perspectivă mai puțin cercetată, cea a dialogului epistolar dintre românii ardeleni aflați pe diferite fronturi și cei rămași acasă. Dacă până acum istoriografia românească a tratat în mare parte perioada 1914-1918 din punct de vedere politic și militar, această lucrare va pătrunde prin destăinuirile societății românești ardelene pentru a putea fi conturată o imagine mai puțin cunoscută a acesteia, în dialogul epistolar dintre soldații primului război mondial și familiile lor, dialog în ambele sensuri, regăsindu-se o multitudine de aspecte ale vieții cotidiene atat din diferite tranșee cât și de acasă.
1.3. Scrisori din timpul primului război mondial scrise de românii ardeleni
Metodologia folosită în elaborarea acestei lucrări va fi cea specifică antropologiei, sursele folosite vor fi o parte din sutele de scrisori românești din timpul primului război mondial aflate într-un fond special în cadrul Arhivelor Naționale din orașul Cluj-Napoca.
Lucrarea Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918) are la bază scrisori aflate în colecția „Scrisori din primul război mondial” grupate în mai multe secțiuni , precum :
Scrisori trimise de soldați rudelor sau prietenilor;
Scrisori adresate soldaților de pe diferite fronturi de către rude sau prieteni;
Scrisori adresate de către cei aflați acasă, în diferite sate trasilvănene, către soldați
Scrisori adresate soldaților spitalizați în diferite spitale din Transilvania;etc.
Au fost studiate un număr de 300 de scrisori românești din timpul primului război mondial, scrisori aflate în Colecția SCRISORI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, din cadrul Arhivelor Naționale, filiala Cluj-Napoca. Au fost studiate :
Scrisori trimise de către soldați:
Cota 30- Scrisori de la soldați către rudele din Deleni <Magyar Sáros>Comitatul Târnave
Cota 90- Scrisori de la soldați către rudele din Zimbor<Magyar Nagy Zsombor>, comitatul Cluj
Cota 38- Scrisori de la soldați către rudele din Iara <Also-Jàra>, comitatul Turda
Cota 58-60- Scrisori de la soldați către rudele din Rimetea <Toroczkós>, comitatul Turda-Arieș
Cota 522- Scrisori de la soldatul Anca Nicolae
Cota 531- Scrisori de la soldatul Sfara Augustin
Cota 549- Scrisori de la soldatul Todoran David
Cota 549- Scrisori de la prizonierii de război
Scrisori adresate soldaților:
Soldați repartizați pe regimente:
Cota 163- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 4
Cota 176- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 51
Cota 180- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 63
Cota 181- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 64
Scrisori către soldații spitalizați
Cota 214-244- Scrisori către soldații spitalizați în Bistrița, Cluj, Sibiu, Brașov, Budapesta
Scrisori primite de membrii de familie, rude, prieteni:
Cota 249- Familia Alb din Lupșa
Cota 252- Albu Varvara din Lupșa
Cota 257- Avram Teodor din Abrud
Cota 269- Familia Balint din Stoboru
Toate scrisorile prezintă, fiecare în parte, emoții , trăiri românești din timpul primului război mondial, imagini mai puțin cunoscute ale nevoilor românilor transilvăneni. Temele prezente în aceste scrisori vor fi analizate pentru a scoate în evidență temele principale care se regăsesc în cadrul acestui dialog epistolar dintre românii aflați pe front și cei aflați acasă .
Scrisorile românești din timpul primului război mondial, „demonstrează că, pentru cea mai mare parte a populației rurale, nu era o modalitate de comunicare la îndemână”, dar totuși, în multe dintre ele se regăsesc acea sensibilitate, acea durere care au răscolit sufletul românului din timpul primului război mondial.
Soldații de pe front trimit acasă , părinților sau diferitelor rude, scrisori prin care încearcă să-i mai liniștească pe cei de acasă cum că sunt bine și sunt sănătoși, le fac un apel acestora să le trimită la rândul lor scrisori. Într-o scrisoare datată 31 martie 1915, trimisă lui Avram Teodor de către nepotul său, Avram Peter, acesta din urmă scria: „iubite unchiule și mătușă,
primiți de la mine această mică epistolă
și aflați despre mine că mă aflu sănătos
care sănătate vo poftesc și Dtră,
la mulți ani buniși fericiți.
Și veți ști că eu petrec bine și
cum vam mai trimes 2 cărți și
nu știu primituleați ori ba
că eu nu am primit nici una de la Dtră”.
Balint Gabor , îi scria mamei sale, Irina Balint din Stoboru, că el fiul „celu îndepărtat și de multe năcazuri mâncat ” e sănătos și le dorește sănătate și celor de acasă .
Într-o scrisoare scrisă de către 2 prizonieri români, Constantin Calance și Constantin Moroșanu, își exprimă într-o epistolă durerea prizioneratului prin versuri de o mare sensibilitate:
„dumnezeu să vă feriască
De robia cătăniască…
Of, a mele surorele
Pliviți și florile mele
Le pliviți și le udați
Dacor cresce le purtați
Și pe mine nu mașteptați…”.
Printre scrisorile trimise de către cei de acasă se numără și scrisorile primite de către Ilie Buzilă de la soția sa. Soția lui Nicolae Băltesu, îl roagă pe acesta să-i trimită scrisori pentru a afla despre starea lui de sănătate.
Prin lucrarea Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918) analizând societatea românească transilvăneană din timpul primului război mondial prin prisma dialogului epistolar, se dorește a se creea un instrument util celor care vor să pătrundă în viața românilor ardeleni, lucrarea putând deveni un suport util pentru o cercetare sociologică mai complexă și mai valoroasă.
CAPITOLUL II :
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN TRANSILVANIA ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Primul război mondial, sau Marele război, declanșat în 28 iulie 1914, prin declarația de război a Austro-Ungariei, împotriva Serbiei, și întins pe durata a patru ani, până în toamna anului 1918, a produs pe lângă numeroasele victime și „un impact deosebit în mentalitatea colectivă; fie că a fost vorba de elita politică, de cea militară sau pur și simplu de întreaga masă de oameni; prin consecințele dezastruoase pe care le-a provocat a schimbat concepția umană despre lume în general și despre moarte în special”.
Și în Transilvania, ca de altfel în alte teritorii, în anii primului război mondial s-au produs schimbări în mai multe planuri, Transilvania a cunoscut „mutații semnificative în plan politico-militar, economico-social dar și cultural-mental, toate acestea influențând regimul demografic din provincie”. Mortalitatea, natalitatea, căsătoriile dar și migrațiile din Transilvania în regatul României au fost influențate de război, un război care a lăsat „urme adânci în societatea transilvană”. Acest crunt război, cu o durată care a depășit patru ani, a fost trăit și de românii transilvăneni cu aceiași intensitate ca a altor popoare afectate, durerea fiind amestecată cu simțul datoriei față de Imperiu, față de Bunul Împărat, un mit care se regăsea la locuitorii din Transilvania de mulți ani.
2.1. Natalitatea în Transilvania, în perioada 1914-1918
La fel ca celelate elemente demografice, precum mortalitate, căsătoria, și natalitatea a cunoscut evoluții specifice în Transilvania în anii primului război mondial. În fiecare an al războiului, se consemnează în Transilvania, o scădere a natalității, datorată în principal a plecării bărbaților pe diferite fronturi.
Nașterile din Transilvania scad de la an la an , de la 102.555 copii în anul 1914 la 42.336 în anul 1918:
Tabel 1: Natalitatea în Transilvania în perioada 1914-1918
An de an războiul a diminuat natalitatea și în Transilvania, la fel cum s-a întâmplat și în alte teritorii. În primul an de război, în 1914 , s-au consemnat în Transilvania un număr de 102.555 de nașteri, un număr mare datorită concepției în ultimele luni ale anului anterior și în primele luni din 1914. Și anul 1915, cu 70.099 de nașteri, este definit ca un an intermediar , în care s-au născut , în primele luni ale anului, copii concepuți în lunile aprilie-iulie 1914, adică înainte de izbucnirea războiului. Abia anii 1916-1918 „reflectă cu adevărat comportamentul nupțial și fertilitatea din anii de război”. Raportat la 1000 de locuitori, rata brută de natalitate a scăzut în Transilvania de la 34‰ în 1914 la 14,2 ‰ în anul 1918.
Graficul care prezintă evoluția natalității în Transilvania ,în anii primului război mondial se prezintă astfel:
Un prim motiv al scăderii masive a numărului de nașteri în Transilvania în anii 1914-1918 e datorat plecării pe front a bărbaților tineri aflați la vârsta căsătoriei, plecare pe front care i-a împiedicat să-și întemeieze familii și să conceapă copii. Iar bărbații căsătoriți aflați pe front au lipsit multă vreme de acasă , ceea ce a împiedicat foarte vizibil sporirea numărului membrilor dintr-o familie.
Se mai poate presupune că războiul „cu întreg cortegiul de suferințe și privațiuni , a contribuit și la o creștere a interogațiilor individuale sau colective în legătură cu responsabilitățile cuplului față de apariția de noi membri în familie în acei ani”. Și femeile-soții, care în anii războiului deveneau practic stâlpul casei, îngrijindu-se de gospodărie, de grija copiilor născuți deja, erau destul de rezervate în ceea ce privește procreerea de noi prunci.
2.2. Mortalitatea în Transilvania între anii 1914-1918
Despre moarte în primul război mondial s-au scris numeroase studii, moartea pe diferite câmpuri de bătălie fiind considerată o „moarte eroică, sacrificiul suprem pe care cineva îl face pentru țara sa”. Soldații erau convinși de către reprezentanții Bisericii că sacrificiul suprem pentru țară le va asigura fericirea veșnică, indiferent de comportamentul lor anterior.
Moartea pe front trezea „temeri pentru sufletele aflate în această situație, ca și pentru comunitate ”, temeri datorate subitului morții dar și faptului că ea se întâmpla în străinătate , fără un loc de veci și un ritual corespunzător. Cântece de cătănie reflectă aceste temeri ale soldaților români, cântece de o sensibilitate majoră :
„frunză verde sălcioară
Trage-o cătană să moară
Și-așa trage de cu milă
Că moare-n țară străină
Ba moare fără lumină
Și la cap fără perină
Și-așa trage cu necaz
Că nu-s scânduri de sălaș…” .
În Transilvania, mortalitatea în anii primului război mondial a cunoscut diferite oscilații datorate factorilor socio-economici, factorilor politico-militari în primul rând. Pentru primul an de război, anul 1914, se înregistrează în Transilvania un număr de 73.718 de decese, număr datorat și primelor cinci luni de război. Anul următor, anul 1915, un an complet de război, se constată o creștere a deceselor la 83.065, o cifră record pe durata celor cinci ani de război. În anii 1916-1917 numărul deceselor este într-o scădere vizibilă, chiar sub media anilor de pace (65.285 și 59.918). Starea de mizerie a celor patru ani de război, gripa spaniolă care a cuprins Europa, au crescut numărul de decese în anul 1918 la 70.307 de morți. Cu excepția anului 1915(27,4‰), rata brută a mortalității s-a situat sub nivelul perioadei dinainte de război .
Tabel 2 : Mortalitatea în Transilvania în anii 1914-1918
Graficul evoluției mortalității în Transilvania în anii primului război mondial se prezintă astfel :
Declinul numeric al populației Transilvaniei în anii de război se datorează „nu atât unei crize acute de mortalitate, cât reducerii drastice a ratei natalității ”, starea de război și implicațiile ei precum lipsa de alimente, îngrijire medicală precară, afectând mai mult natalitatea, decât mortalitatea.
Gheorghe Negustor, în studiul intitulat „Oamenii și moartea în primul război mondial”, distinge, la românii de pe front, patru moduri de a muri în timpul războiului și anume : „moartea eroică, pe câmpul de luptă, lovit de gloanțe sau împuns de baioneta unui dușman; moarte provocată de diferite răni sau boli, dimensiunea ei fiind accentuată de condițiile precare de igienă din timpul războiului; moartea prin execuție, întâlnită mai ales la soldații români din armata austro-ungară și moartea cu ghinion , specifică celor care și-au găsit sfârșitul în urma unor accidente banale”. Moartea din anii primului război mondial a afectat societatea transilvană în profunzime, a lăsat răni adânci care vor fi resimțite în anii care vor urma încheierii războiului.
2.3. Căsătoria în Transilvania primului război mondial
În raport cu modificările specifice anilor de război, se pot remarca în Transilvania și schimbări în ceea ce privește căsătoria, întemeierea familiei fiind afectată precum natalitatea și mortalitatea, de Marele război. Și cum întemeierea și formarea familiei au loc numai în urma căsătoriei, este necesară și analiza evoluției acestui fenomen în Transilvania primului război mondial.
Durata războiului a influențat și nupțialitatea, aceasta fiind perioada în care s-au încheiat mai puține căsătorii decât în mod normal, „fapt reflectând atât lipsurile materiale, cât și mobilizarea pe front a bărbaților”.
Dinamica , în perioada 1914-1918, a căsătoriilor prezintă următoarea evoluție : în anul 1914 se înregistrează în Transilvania un număr de 19.929 de căsătorii, iar apoi, în anii următori numărul acestora scăzând brusc (9.351 de căsătorii în 1915, 8.046 în 1916 și 9.466 în 1917). Anul 1918 este anul în care se înregistrează o creștere mai semnificativă a numărului căsătoriilor în Transilvania, mai exact 15.289 de căsătorii.
Despre creșterea numărului căsătoriilor din anul 1918, se consideră că marea parte a lor s-au încheiat în lunile noiembrie-decembrie, după încheierea războiului, perioadă în care „oamenii s-au grăbit să reintre în ciclul demografic normal, o bună parte a soldaților care s-au întors de pe front au și contractat rapid căsătorii, fenomen lesne de înțeles nu numai din punct de vedere biologic, dar și ca un semn al dorinței lor de a uita de traumele războiului, de a întemeia familii care să dea vieții un alt sens ”. Un fenomen asemănător s-a petrecut și în alte spații din Europa, acolo unde după sfârșitul războiului s-a putut constata o creștere a numărului căsătoriilor și a natalității.
Tabel 3 : Căsătoriile în Transilvania anilor 1914-1918
Creșterea numărului căsătoriilor în ultimul an de război descrie încercarea românilor din Transilvania de a intra în normalitate în ceea ce privește viața de familie, grav afectată de lunga durată a conflictului mondial. Românii transilvăneni revin la adevăratele valori, familia reprezentând pentru ei cadrul natural al continuității vieții românești.
Graficul care prezintă manifestarea fenomenului nupțial în Transilvania , în anii primului război mondial, arată astfel :
Căsătoria la români a reprezentat și în anii primului război mondial instituția sacră în cadrul căreia erau concepuți urmașii care să poarte mai departe numele familiei. Era și locul unde omul avea lângă el o consoartă alături de care să împărtășească și binele și răul în viață.
2.4. Despre migrația la românii transilvăneni în anii primului război mondial
Începutul primului război mondial a însemnat și mobilizarea românilor din afara regatului României în cadrul armatei austro-ungare sau țariste. Românii transilvăneni vor răspunde chemării la arme , reacția acestora față de mobilizare „a întrecut așteptările autorităților”, dovadă a loialismului dinastic care fusese întreținut mai bine de un secol în conștiința locuitorilor imperiului austro-ungar.
Entuziasmul primelor săptămâni de război în cadrul românilor transilvăneni era determinat , citându-l pe Liviu Maior în lucrarea Românii în armata habsburgică, convingerii acestora că erau chemați să răzbune moartea principelui Franz Ferdinad.
Dar trecerea timpului, prelungirea stării de război , cu toate mizeriile și persecuțiile sale, au redus starea de spirit a soldaților români, în inimile lor gasindu-și locul amărăciunea și decepția. Starea de amărăciune și decepție nu se regăseau doar în rândul soldaților de pe front, ci și în rândul multor intelectuali români care „erau decepționați de decizia de neutralitate a României, alții se temeau de eventualitatea alianței cu Rusia care în condițiile date ar fi păstrat în continuare sub stăpânirea lor Basarabia. Circula chiar și zvonul , îngrijorător, despre posibilitatea anexării Maramureșului, iar în vest, a Banatului de către Serbia”.
În intervalul 1 august 1914-1 noiembrie 1914, au fost chemați să participe la război un număr de 926.500 de soldați transilvăneni , din care :
484.924 de soldați români , reprezentând 52,27 % din totalul de soldați transilvăneni recrutați;
257.110 de soldați maghiari , adică 27,75 %
87.500 de soldați germani , adică 9,44 %
Iar 10,52 % erau alte naționalități precum : evrei, slovaci, ruteni, țigani, etc.
Ceea ce se întâmpla pe front , eșecurile suferite de armata austro-ungară , prelungirea războiului , poziția de neutralitate adoptată de către România , au dus la erodarea loialismului dinastic. Are loc creșterea anuală a numărului dezertorilor prinși, de la 6.700 de soldați în anul 1914 la 81.800 în 1917, și la 44.000 în primele trei luni ale anului 1918.
Intrarea României în Război în anul 1916, de partea Antantei și împotriva Puterilor Centrale și a Austro-Ungariei, a crescut brusc numărul celor care dezertau din armata imperială. Aproape 38.000 de soldați români transilvăneni s-au predat rușilor, aliata României, pe frontul din Galiția, mai ales după ce Marele Stat Major al armatei române lansase manifestul în care li se spunea românilor transilvăneni că „de astăzi locul vostru nu este în armata austro-ungară, părăsiți rândurile sale , veniți sub steagul român fără rezerve, să luptați împreună pentru fericirea noastră și a voastră. Veniți să înfăptuim România Mare ” .
Înaintarea trupelor române în Transilvania va înregistra importante progrese, până la 30 august 1916, îngrijorarea factorilor de decizie austro-ungari e întemeiată, într-un raport al lui A. Nostitz se fac referiri despre înaintarea forțelor române și ruse, la lipsa de reacție a bulgarilor despre care se crede că ar negocia cu Antanta , admite posibilitatea ca datorită unor „trădări, cum n-au mai existat în istorie, începând cu Italia, Puterilor Centrale să le scape victoria care era aproape sigură”. Într-un alt raport, din ziua imediat următoare, 31 august 1916, acesta susține că ocuparea primelor orașe ungare este deja anunțată de ziare, trupele române silesc puținele gărzi grănicerești să se retragă.
Românii transilvăneni care au trecut Carpații în regat, „nevoind să participe la un război, care dacă ar fi dus la biruință ar fi însemnat moartea elementului românesc din împărăția habsurgică” au luat parte la întărirea frontului „solidarității naționale pentru idealul de dezrobire a tuturor românilor și de desăvârșire a unității statale”.
Românii refugiați din Austro-Ungaria, s-au remarcat prin sacrificiul lor pe frontul românesc , sacrificându-și viața pentru ideea de naționalitate, pentru împlinirea unui vis românesc de secole, Unirea cea mare , pentru care au trudit înaintașii lor , și de care urmau să se bucure urmașii acestor eroi ai neamului românesc.
Nu ideea de lașitate i-a făcut pe românii transilvăneni să părăsească rândurile armatei austro-ungare ci credința într-o Românie Mare, o Românie a tuturor românilor, în care să se regăsească toate teritoriile locuite de către aceștia. Și această credință nu i-a părăsit, ci le-a dat putere de luptă și i-a călăuzit spre ziua de 1 decembrie 1918, ziua cea Mare a tuturor românilor.
Școala, biserica și armata sunt trei elemente de bază care au asigurat coeziunea națională a poporului român , iar „ ca instituție fundamentală a societății, armata modernă la români s-a născut și a evoluat în strânsă interacțiune cu lumea din care s-a plămădit și pe care era menită a o apăra și proteja ”. Efortul de unire al tuturor românilor a fost posibil pe de o parte datorită acțiunilor politico-diplomatice ale clasei politice românești din regat și din afara granițelor, cât și datorită sacrificiilor și faptelor de vitejie ale armatei române, participarea trupelor române la conflictul mondial alături de statele care i-au oferit României garanții pentru înfăptuirea unirii, a fost un moment salutat de către opinia publică internațională.
Participarea românilor transilvăneni , migrați din imperiul dualist, la marile victorii ale armatei române din vara anului 1917 a făcut ca aceste victorii să aducă un imens prestigiu internațional armatei române , fiind victorii care „rămîn pentru poporul român glorii nepieritoare, care vor arăta generațiunilor următoare cum generația marelui război și-a făcut datoria față de neamul său” . Și românii transilvăneni și-au făcut pe deplin datoria față de poporul român!!!
2.5 . Satul românesc în anii Marelui Război
Satul este locul unor drame repetate de nenumărate ori, cu fiecare plecare în război, cu veștile despre moartea sau rănirea celor plecați, cu sărăcia și demoralizarea care se instalează pentru câțiva ani. Dar, cu toate aceste nenorociri și neajunsuri, oamenii au învățat să meargă mai departe și să suporte apropierea imediată a morții.
După plecarea primilor bărbați pe front, lumea satului se obișnuiește cu aceste plecări, ordinele de recrutare succedându-se cu repeziciune. În mai 1915 erau chemați cei de 18 ani și cei de 45-50 ani obligați la serviciul de glotași. Țiganii nomazi erau opriți în locul unde se aflau , fiind asentați în comuna respectivă bărbații de 18-50 ani, ceilalți fiind trimiși la muncă , fiindu-le luați caii și căruțele. În toamna anului 1915, erau chemați să se prezinte la o nouă recrutare toți cei care fuseseră clasificați “neapți ” la recrutările anterioare.
Pe alocuri, atmosfera în lumea satului se destinde, satul intra într-o normalitate forțată. Uneori, se ajunge până la neglijarea normelor morale, mai ales cele privitoare la morala conjugală; imoralitatea de care au dat dovadă multe femei ai căror soți se aflau în gura morții va fi fost, dincolo de efectul unei societăți dezorganizate, o izbucnire de vitalitate, o sfidare a morții permanent prezentă. Oamenii în satul așezat înadins în jurul bisericii și al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu și al morților, trebuie să se obișnuiască cu moartea sub mii de fețe. Oamenii se obișnuiesc cu moartea pe front, o moarte care devine o moarte eroică.
Războiul a schimbat radical viața oamenilor, a celor rămași acasă cât și a celor plecați pe front. Celor de acasă, rămași în vatra satului, războiul le-a modificat rosturile și ritmul muncii . Viața lor de zi cu zi se leagă printr-o mulțime de fire cu a celor duși în foc, cei rămași acasă neuitând nici un moment că e război .
O calitate de frunte a lumii satului este reprezentată de hărnicie, care reprezenta la începutul secolului XX un criteriu de apreciere esențial. Hărnicia era apreciată nu în sine ci drept o condiție a bunăstării sau a bogăției, sărăcia nebucurându-se de aprecierea lumii satului , cu toată pledoaria Bisericii contra averilor adunate pe pământ.
Lumea satului , chiar și prin plecarea principalelor brațe de muncă, cele ale bărbaților mobilizați pe front, continua să își dovedească hărnicia. Rostul gospodăriei era asigurat de către efortul depus de către cei rămași acasă, în special al femeilor și al bătrânilor încă in putere.
Înainte de Primul Război Mondial rolul femeilor în societate, în țările occidentale, în general, a fost limitat la sfera domestică (dar nu neapărat propria casă) și la anumite tipuri de locuri de muncă: "munca femeilor". În timp ce unele femei au reușit să primească o educație și să meargă în cariere non-tradiționale, pentru celelalte femei cea mai mare parte au fost de așteptat să fie implicate în principal în "taxe la domiciliu" și "munca femeilor". Înainte de 1914, doar câteva țări (Noua Zeelandă, Australia, și mai multe națiuni scandinave) au dat drept de vot pentru femei. Atât în timpul primului război mondial cât și în al doilea război mondial, femeile au fost chemate, de necesitate, pentru a face muncă bărbătească și să-și asume roluri pe care anterior nu le avuseseră. În Marea Britanie, aceasta a fost cunoscută ca un proces de "diluare" și a fost puternic contestată de sindicate, în special în industria construcțiilor de mașini și nave .
În lumea satului femeia prelua rolul bărbatului, era cea care mergea la lucrul câmpului, la arat , la semănat, era cea care aducea lemne de foc pe care le tăia. Ea nu își neglija nici rolul pe care îl avusese anterior războiului, ea era cea care vedea de grija copiilor, de interiorul casei, și se putea socoti norocoasă dacă avea copii mai mărișori care o puteau ajuta. Sau dacă avea părinți sau socrii în putere.
Satul românesc, chiar și prin plecarea bărbaților la arme, continua să trăiască chiar dacă războiul îl răscolea , femeile , bătrânii și copiii nu îl lăsau să piară ci îl mențineau în viață prin speranță, speranța într-un viitor mai bun.
Capitolul III :
SCRISORI DE LA CEI AFLAȚI ACASĂ,PE FRONTUL INTERIOR, CĂTRE SOLDAȚI
Declanșat în urma declarației de război a Austro-Ungariei împotriva Serbiei, la 15/28 iulie 1914, primul război de factură mondială se va extinde rapid, cele două blocuri militare rivale create până în acel moment, Antanta și Puterile Centrale, își vor mobiliza toate forțele pentru victoria unuia sau altuia dintre blocuri care încorporau principalele armate europene.
În timp ce bărbații în putere erau plecați pe diferite fronturi, cei aflați acasă, femei, copii sau bătrâni, se îngrijeau de gospodărie. Recoltele erau strânse, pământul era arat , administrația funcționa. Viața societății transilvănene își urma dureros cursul . Femeile deveneau stâlpul gospodăriei în locul bărbaților mobilizați pe front, ele trebuind să suplinească brațele celor duși.
Acest capitol se bazează pe analiza unui număr de o sută (100) de scrisori trimise de către cei aflați acasă, scrisori adresate soldaților aflați pe front sau în diferite spitale răniți, fie ei soți, copii sau frați. Cei de acasă, cei de pe frontal interior transmit celor aflati pe frontul fierbinte, informații despre viața satului, despre starea de sănătate a celor aflați acasă. Informațiile oferite de cele 100 de scrisori vor fi cuantificate pentru a fi depistate principalele teme epistolare plecate spre diferite fronturi din lumea satului.
Din studierea celor o sută (100) de scrisori trimise din Transilvania, de familie către soldați au fost scoase în evidență următoarele aspecte epistolare:
Urări de sănătate, către cei plecați, prezente în 96 de scrisori din totalul celor 100 studiate, reprezentând 96 % din totalul scrisorilor studiate
Despre starea de sănătate a expeditorilor, se regăsesc informații în 98 de scrisori din cele 100 studiate, reprezentând 98 %
Probleme financiare se regăsesc în 18 scrisori, reprezentând 18 %
Credința în Dumnezeu este prezentă în rândurile unui număr de 30 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate
Bucuria de a primi vești de la cei plecați departe este exprimată 27 de scrisori, adică în 27 %
Tristețea de a nu primi vești, de la soldați, se regăsește într-un număr de 17 scrisori trimise de către cei rămași acasă, reprezentând 17 %
Despre starea gospodăriei primesc informații 18 soldați în 18 % din scrisorile trimise de familii
Despre lumea satului am regăsit informații într-un număr de 8 scrisori, reprezentând 8 % din totalul scrisorilor studiate.
Reprezentând într-un grafic informațiile culese din cele 100 de scrisori românești trimise către soldații primului război mondial se poate contura o imagine mai detaliată a aspectelor epistolare prezente:
În continuarea acestui capitol vor fi prezentate mai detaliat cele opt (8) aspecte epistolare prezente în cele o sută (100) de scrisori trimise de românii transilvăneni către cei dragi ai lor plecați departe pentru a lupta pentru un steag care nu era cel tricolor, ci steagul unui asupritor de secole.
3.1. URĂRI DE SĂNĂTATE celor aflați pe front
În 96 % din scrisorile studiate , cei de acasă le transmit soldaților urări de bine, de fericire și sănătate. În scrisorile trimise de către familie aceste urări se împletesc cu speranța că Dumnezeu le va rândui pe toate așa cum își doresc cu toții. Toți visează la momentul reîntâlnirii cu cei plecați în gura focului.
Urările de sănătate transmise de familii către soldații plecați de acasă și așezate în epistole simple dar sincere, au rămas peste ani dovada că românii primului război mondial știau să fie alături de cei dragi, alături de suferința lor pe care încercau, așa cum puteau, să le-o mai aline.
Într-o scrisoare nedatată, din timpul primului război mondial, o soție adresa soțului ei urările ei de bine, însoțite de asigurarea că cele lăsate acasă de acesta sunt în regulă, viața gospodăriei urmându-și cursul firesc :
„Martanus Iulia, 17
Iubitul și mult doritu
mieu soți atat vei avla
și despre mine că mă
aflu sănătoasă cu copiii
dimpreună care sănă-
tate ți-o poftesc să ți-o dă-
ruească B.ul D-zeu și D.ta
și vei ști că am primit
cartea poștală și foarte
mam bucurat aflând
că ați este mai bine
și ați venit mai aproa-
pe și vei ști că a fătat
vaca și a fătat o ițea
și vei ști că am secera-
t și am făcut 10 clăi și
jumătate și vei ști că
timpu este bun și pă-
pușioiu este bun dar cele-
lant știă D.zeu că ne este
greu destul .Alt nemai-
având ce scri rămâi
de bine voitoare soția
ana …
”. Dumnezeu, prezent în această scrisoare de două ori, este ultima speranță a soției că își va revedea soțul acasă, viu și nevătămat.
Șerban Sandu , soldat aflat în spitalul din Cluj, primea de acasă, din localitatea Crăciunel, de la familia sa , o scrisoare datată 12 aprilie 1915. Lui Șerban Sandu i se transmiteau urările de sănătate, el fiind „prea mult doritul meu soț și fiu și frate care te dorim mult poftim ca mica noastră epistolă să te găsească în momentele cele mai fericite ale sănătăț și tete dragă să ști că țam trimes o carte căpătatai ori ba scriene să ști și scriene carte mai des să știm de tine și scriene cum betegești”.
Multe alte scrisori prezintă urări de sănătate către cei aflați în bătaia gloanțelor, cei de acasă fiind mereu cu gândul la ei și rugându-se Divinității pentru sănătatea acestora. Cei de acasă sunt conștienți că războiul e dur și cere sacrificii umane dar sunt optimiști că familiile lor se vor reîntregi prin întoarcerea acasă a celor plecați pe front.
Primul război mondial, pe lângă suferința produsă, i-a învățat pe oameni să se gândească unul la celălalt, la starea de sănătate, de fericire a aproapelui. Relațiile dintre cei dragi, chiar separați de distanțe mari, devin din ce în ce mai strânse, dorul de celălalt fiind o constantă prezentă în dialogul epistolar dintre actorii implicați direct sau indirect în Marele Război.
3.2. DESPRE STAREA DE SĂNĂTATE a celor rămași acasă
Pe lângă urările de sănătate care le transmit celor plecați pe front, cei de acasă, părinți, frați, surori, copii sau neveste, îi asigură pe aceștia că și ei, la rândul lor, sunt sănătoși, nerăbdători de a-i revedea pe cei duși.
În 98 de scrisori trimise către soldați din cele 100 studiate, regăsim diferite aspecte legate de starea de sănătate a celor aflați acasă. În majoritatea scrisorilor cei aflați departe de casă sunt informați , poate și pentru a li se asigura liniștea sufletească , că cei rămași să ducă greul gospodăriilor sunt sănătoși.
Litian Ferari spitalizat în Bistrița primea în 2 decembrie 1914 o scurtă scrisoare de la soția sa Ileana prin care aceasta îl informa că „noauă acasă ni tare bine
Numa âs cu gându tot la
Tini sați dăruiască Dzeu bini
Tare frumos âți mulțumesc pentru brifurile
Care mi leai trimes și să faci
Bine sămi scri câte brifuri
Ai căpătat de la mine. Multe
Salutări de la mini și de la Lucreția”.
Într-o altă scrisoare din 24 ianuarie 1915, socrul îi scria ginerelui său aflat rănit în spital că ei, cei de acasă, sunt sănătoși, sănătate care i-o transmit și lui. Scrisoarea socrului către ginere se prezintă astfel : „Iubite Jinere !
Îți fac de cunoscut că țam
Primit epistola care mi o ai trimis și
Neam bucurat de ia. Noi încă ne aflăm
Cu toții bine și sănătoși și îți dorim și ție
Totdeauna voie bună și sănătate de la
Dzău și să te însănătoșească. Din când în
Când când vei avea vreme mai scriene
Câte o carte. Îți doresc eu, soacrăta și toată
Familia noastră voie bună de la Dzău
Să țio dee și să țio rânduiască bunul Dzău.
Îți fac de cunoscut că și da la noi să duc
În 15 februar cei de 28-32 ani, iar de la 32-36 ani
Să duc în 1 mărțișor
Nireș la 24 iunuarie 1915
Al tău iubitor socru
Năchita ”.
Urările de sănătate pe care le primesc soldații primului război mondial reprezintă aspectul principal care se regăsește în cele 100 de scrisori trimise către aceștia de către familii.
Scrisorile mențin legătura dintre cei aflați acasă și cei plecați la arme, le oferă acestora din urmă informații despre lumea care au lăsat-o în urmă atunci când au fost chemați la oaste, informații despre familie, despre lumea satului natal.
3.3. PROBLEME FINANCIARE în scrisorile trimise soldaților
Marele Război a produs a produs distrugeri imense și a cerut un sacrificiu financiar de neimaginat până atunci. Europa întreagă a fost măcinată în perioada 1914-1918 și de probleme financiare cauzate de cheltuielile militare tot mai mari o dată cu prelungirea conflictului.
Problema banilor a fost des întâlnită pe toată perioada primului război mondial și la românii transilvăneni. În scrisorile acestora se întâlnesc diferite aspecte legate de bani, în 18 % din cele 100 de scrisori trimise către soldați se regăsesc aspecte legate de problemele financiare cu care se confruntau cei rămași acasă.
Într-o scrisoare din data de 10 februarie 1915, cei de acasă îi trimit celui de pe front asigurări că va primi în curând banii de care avea mare nevoie : ”dragul tati, noi am primit epistola ta în care niai rugat săț tremetem 4 cor. Dară țoi tremete cam pînă pe sîmbătă ori duminică lei căpăta că amu nu avem la mînă”. Cei de acasă fac eforturi deosebite pentru a-i ajuta pe cei plecați, fac eforturi deosebite pentru a întreține gospodăria și a-și asigura cele necesare traiului de zi cu zi.
Lazea Gheorghe, soldat spitalizat în Cluj, primea în data de 29 mai 1915 o scrisoare de la părinții săi din Lăpuș, în care aceștia îi prezentau aspecte din gospodărie și aspecte legate de banii pe care îi trimiseseră de acasă: ”Iubite fiule Gheorghe
Am primit epistola de la tine
Noi toți suntem sânătoși
Mulțămită la bunul Dzeu
Vitele leam așezat acasă
Numai calul îl vom da în
Munte dacă o mai merge
și alți oameni cu vitele
Păstoare am băgat pe sorămea
Omul care ția dat cele
4 cor și ce să scrii predat
Ai bani la cine a zis săi dai ?
Cufărul căpătatulai?
Scriene că cine mai sunt
În Cluj cunoscuți de pe la
Noi. Și aceia ne scrie că cum trăești și că mai sânătos ești….
De noi nu fii tu supă-
Rat că mulțumită lui
Dzeu că avem cele de lipsă
și suntem sânătoși. Nu-
mai să să îndure bunul
Dzeu să te aducă eară întră
Noi și pe tine că atunci toate ar fi bune.
Toți îți dorim sânătate
și te sărutăm
Al tău
Tată”.
Toți actorii primului război mondial, principali sau secundari, soldați sau cei rămași acasă, s-au confruntat cu probleme financiare. Cei care au rămas acasă, în epistolele lor către cei plecați, își exprimă dorința de a-i ajuta financiar, cât mai repede cu putință, pe aceștia. Soldaților le mai sunt prezentate și informații despre diferitele tranzactii financiare făcute de cei de acasă, tranzacții financiare fiind , de exemplu, vinderea sau cumpărarea unui animal, a unui teren.
Războiul a afectat sistemele economice ale tuturor țărilor participante – și chiar și pe cele ale neutrilor – , a influențat comerțul intern prin crearea unei cereri neobișnuit de mari pentru anumite bunuri și servicii (fier, oțel, cărbuni, muniții, vapoare, îmbrăcăminte din lână, transporturi), respectiv restrângerea cererii pentru altele (precum articolele de lux sau confecțiile din bumbac).
3.4. CREDINȚA ÎN DUMNEZEU în scrisorile trimise de către cei de acasă
Românii primului război mondial fac apel , în scrisorile lor, la ajutorul lui Dumnezeu ca ultimă speranță că îi vor mai revedea pe cei dragi, acasă, teferi și sănătoși, pe cei de care au fost separați de către cruntul conflict.
Episcopul sârb Nicolae Velimirovici în lucrarea sa „Războiul și Biblia” descria ca fiind cauza oricărui război doar „lepădarea oamenilor de Dumnezeu și de legea Lui. Lepădarea de Dumnezeu și netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoacă războiul. Atunci când oamenii merită războiul, atunci când acumulează cauze de război, războiul vine fie că o vor ei, fie că nu o vor. Precum cei ce beau apă cu bacili de tifos se molipsesc de tifos și tifosul este inevitabil, așa și cei ce, lepădându‑se de Dumnezeu, se adapă cu gânduri, pofte și fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima războiului, și războiul devine inevitabil. Atâta vreme cât oamenii se războiesc cu Dumnezeu prin gândurile, poftele și faptele lor, degeaba visează la pace. Fie că vor sau nu, războiul n‑are cum să nu vină acolo unde este semănată sămânța războiului.”. Despre participarea României la primul război mondial, Nicolae Velimirovici menționa că aceasta „a intrat în război târziu, și atunci cu socoteala să câștige, iar nu pentru dreptate și pentru slava lui Dumnezeu. De aceea , a fost lovită și înfrântă fulgerător de către vrăjmaș, care i-a ocupat și capitala. Asta s-a întâmplat din pricina depravării și vieții ușuratice a bogaților ei boieri care făceau ceea ce este rău înaintea Domnului. Dar în cele din urmă România a intrat în rândul învingătorilor și mult pământ a câștigat. Și asta datorită poporului ei pătimitor și iubitor de osteneală, precum și datorită dreptății aliatului ei , Serbia”.
Revenind la subiectul acestui capitol, în 30 % din scrisorile trimise de către familie către soldații români din Transilvania, apare cuvântul „Dumnezeu” , cuvântul pe care cei care îl scriu cu credința într-o fericită reîntâlnire cu cei plecați pe frontul fierbinte.
Într-o scrisoare către soldatul Vasile Nistor, soldat rănit spitalizat în Cluj, scrisoare datată 9 septembrie 1914, sora acestuia îi făcea „de cunoscutu că suntemu sînătosă care sînătate țo poftim și țîie să țo rînduiască Dumnezău și țamu trimăsu pînă acuma șapte cărîțî și noi tare ne supărăm că toți așe ne scriu că nai căpătatu nici una” .
Vasile Neamț, îi scria cumnatului său, soldatul Ștefan Sîrghi, următoarea epistolă în care regăsim cuvântul Dumnezeu de două ori folosit :
„cumnate dragă,
Află despre noi că sîntem cu toții sănătoși
Și o ducem și noi de pe az pe mîne.
Au fost asentările și au ras de la noi 24.
Grîu și secara o ieșit tare slab.
Fii curajos și răbdător,
Marei Dumnezeu.
De ar da Dumnezeu să fie un sfîrșit
Să scapi Dta și Ambrosie sănătoși.
Despre noi nu ave grijă că vom
Face cum o fi mai bine.
În așteptarea unei întâlniri bucuroase
Te salut cu drag, al tău
Vasile Neamț”. Expeditorul fiind convins de măreția lui Dumnezeu îndrăznește să viseze la vremuri mai bune pentru el și toți cei dragi lui.
O soție, Floarea Niga, îi scria în data de 6 aprilie 1915 o scrisoare soțului ei, Alexa Niga prin care îl informa că , în ziua de Crăciun a anului 1914, născuse un băiețel căruia îi pusese numele Stefan. Și ea era tare îngrijorată că nu primea vești de la soțul ei dar spera ca Dumnezeu să îl țină pe acesta sănătos și în viață:
„măînch de sănătate la mita soțule
Câ sîntem sănătoși care sănătate
La mita să dăruiască bunul Dumne
Zeu și dumita că de cându
Teai dus mita nam
Căpătat nici o carte de
La mita și am
Gândit că noi mai căpăta
Nemică de la mita drag
Soți că eu am
Făcut un băiet în zîoa
De crăciun și eu stau
La tata acasă. Și te rog
Scriem mai vo carte. Și
La botezat Ioana lui
Roman și ia pus numele Ștefan”.
Despre primul război mondial, tot episcopul sârb Nicolae Velimitovici menționa că acesta „a fost o încheiere a conturilor între Dumnezeu pe de o parte, oameni și popoare pe de alta. În balanța cea mai sensibilă și fină, în care se măsoară nu numai faptele ci și sufletele, gândurile și simțămintele oamenilor, Dreptatea Veșnică a cântărit și a dat fiecăruia ceea ce a meritat ”. Dumnezeu , Judecătorul Suprem, ultima speranță a creștinilor, se regăsește în 30 % dintre scrisorile trimise de diferite familii către soldații transilvăneni ai primului război mondial.
3.5. BUCURIA DE A PRIMI VEȘTI
Atunci când cei plecați la arme trimit acasă scrisori și acestea și ajung la destinație, familiile își exprimă în scris bucuria de a primi vești, de a afla că cei dragi sunt sănătoși chiar dacă sunt în bătaia focului nemilos.
În 27 dintre scrisorile trimise către soldați, adică 27 % din totalul scrisorilor studiate trimise de familii, regăsim aspecte privind bucuria de a primi informații despre starea soldaților români ai primului război mondial.
Într-o scrisoare a anului 1916, primită de un soldat român spitalizat în Cluj de la soție , scrisă cu ajutorul învățătorului local, regăsim bucuria că au primit vești de la cel drag, căruia îi doresc în continuare să se însănătoțească grabnic:
„Voie bună și de la mine învățătorul local
Iubite Toadere
Epistoala ta în care ne faci cunoscut că ești în
Spital și că nu ești rănit ci numai dejerat o am
Primit și ne-am bucurat foarte tare că ești în
Viață și că ești bine îngrijit. Eu ț am scris
mai multe epistoale, dar nu știu căpătatu-leai
ori ba! Nu fi neliniștit pentru noi de aca-
să căci noi cu soție ne aflăm bine și suntem
sănătoși! Locul din ( ) lam sămănat cu
grâu, la casă am plătit ujura și am mai plătit
unde am fost dător. La copii leam
cumpărat haine și îs bine. Numai tu să te însănă
toșeșt și să dee Dzeu să vii acasă cât de iute.” .
Ioan Mateș , soldat român spitalizat în Cluj, primea de la soția lui Veta, în data de 2 aprilie 1915, o scrisoare prin care cei de acasă își exprimau bucuria că au aflat informații despre cel plecat departe de casă. Acestuia îi sunt prezentate știri referitoare la situația gospodăriei, la diverse tranzacții financiare făcute de cei de acasă, tranzacții legate de cumpărarea sau vinderea anumitor animale:
„prin această mică epistolă îț fac de cunoscut că
Noi suntem sinatos și tata și eu și copii și vitele care
Sinatate și ție îț poftim dela bunul Dzeu la mulți
Ani buni și fericiți și mai departe iată am vindut 2
Oi una cu melul cel mic și berbecele cu 20 de zloț
Și am mers la tîrg se cumpăr soț la junc cu bani
Care au rămas de la tine și cu cei de pe oi dar nam
Putut lua și bani miam stricat și vacile nu
Sor gonit decum teai dus tu și se nu fi gîndit
De noi nici de vite că câștig eu cît pot și sun-
Tem toț sînătoși și avem de toate celea și
Iată astăz în joi mari am căpătat cartea de
La tine și cît îi primi carte de la noi se ne
Și scrii și de ești lipsit de ceva scriene și nu te
Lăsa se venim careva la tine ori eu ori tata
Seți aducem ce ai lipsă nemai având ce scrie
Îț poftim sînătate și sărbători fericite
Al teu tata Mitre și soție Veta” . Această epistolă trimisă în pragul sărbătorilor pascale îi descrie destinatarului imaginea unei lumi dragi lui, cea a familiei și a gospodăriei, o gospodărie în care vitele ocupă un loc important.
Scrisorile pe care le primesc de la soldații primului război mondial cei aflați acasă, familii, vecini, trezesc în rândul acestora din urmă o rază de bucurie, o liniște sufletească datorată faptului că cei plecați sunt , cu ajutorul lui Dumnezeu, în viață.
3.6. TRISTEȚEA DE A NU PRIMI VEȘTI de la cei plecați
Multe familii de români din Transilvania își exprimă în scrisorile lor tristețea și dezamăgirea că nu au primit încă vești despre cei plecați la război, în bătaia gloanțelor. Grijile pe care și le fac cei rămași acasă se pot regăsi în rândurile epistolelor pe care aceștia le trimit spre diferite fronturi.
În 17 scrisori studiate din cele 100 trimise către soldați, reprezentând 17 %, românii rămași acasă, în satele transilvănene, descriu starea lor de dezamăgire datorată faptului că nu știu nimic de cei plecați departe.
Un soldat din regimentul de infanterie 63, pe numele lui Birsovan Aron, primea în data de 20 noiembrie 1914, de la soția lui o scrisoare în care aceasta se declara dezamăgită de faptul că nu știa nimic de soțul ei, nu știa dacă acesta primise scrisorile pe care i le trimisese. Soția îi mai povestea în această scrisoare și despre faptul că „Arone team visat odată și dacă mam trezit forte mam supărat dacă am văzut că numai vis. Inimuța mine plâns”.
Iurian Gyorgye, soldat român spitalizat în Cluj, primea în data de 1 august 1915, de la soție, o scrisoare în care aceasta descria efortul celor de acasă de a afla vești despre cel plecat , căutările pe care aceștia le-au făcut, și starea de supărare pe care o simt, o stare generată de lipsa de informații despre cel drag. Scrisoarea se prezintă astfel :
„dorite soțiule suntem sănătoși
Toți aseminea sănătate îți poftim
Vei ști că am trimisu 2 cărți în
Medes și au vinit înnapo dacă
Nu teau aflat măcar teau cătat și în Sibiu
Și una țiam trimis în Sibiu 3 cărți țam
Trimis și nu team aflat, vei ști
Că și eu și cu fratetău Vasilie
Team cătat în Cluj 2 zile și nu
Team găsit și forte superați ne
Am întors acasă după ce 2 zile
Team cătat în ruptu capului.
Cine unde au zis că pote acolo
Să fie eu am umblat pînă amu
Că am primit epistole nam știut
Unde ești chear cîndu ai scris
Epistola asta întra 24-25 martie am
Fost în Cluj team cătat
Pe a doua zi de paști oii veni
La tine”.
În cele 17 % din scrisorile trimise de familii, regăsim detalii în care expeditorii se declară triști din cauza faptului că dețin informații foarte puține sau deloc despre destinatari, soldații transilvăneni ai primului război mondial. Primul război mondial a produs , pe lângă numeroasele victime, și dezamăgire, și tristețe, și speranță, toate aceste elemente regăsindu-se și în scrisorile românești.
3.7. DESPRE STAREA GOSPODĂRIEI
Pentru țăranul român al anilor primului război mondial gospodăria sa însemna universul în care se desfășura întrega sa viață , o viață care cuprindea toate ciclurile existenței umane: naștere, căsătorie, moarte. Rupt de acest univers, românul primului război mondial va suferi profund, doar informațiile primite de la cei rămași acasă alinându-i dorul de gospodăria sa.
Pentru țăranul acelor vremuri gospodăria sa avea o valoare mult superioară față de cea pe care omul actual o acordă bunurilor sale . El a investit în universul în care trăia valori spirituale, morale. Gospodăria sa e strâns legată de celelalte, ele alcătuiesc un univers , o lume marcată de coeziune și sens . perturbarea și bulversarea acesteia echivalau cu o criză majoră a macrocosmosului, cu amenințarea extincției sale.
Într-un număr de 18 scrisori din cele 100 studiate pentru acest capitol, reprezentând 18 %, soldaților transilvăneni ai primului război mondial, le sunt prezentate de către cei dragi rămași acasă , informații despre starea gospodăriei lăsată în urmă, despre silința celor rămași în a asigura continuitate treburilor gospodărești. În locul bărbaților plecați, femeile de obicei devin stâlpul casei, ele sunt cele care cosesc fânul, merg la arat , au grijă de animalele din ogradă și , în plus, își îndeplinesc și obligațiile corespunzătoare statului de femeie.
Soldatul Toma Vasile, soldat spitalizat în Cluj, primea în data de 5 mai 1915, de la soția sa Eva, o scrisoare în care aceasta îl anunța că „am sămînat 3 banțe de cucuruz și trifoiul lam cumpărat jumătate de part cu 9 flo. Și lam fost vîndut cu 72fl. De vacă ți-am scris că a fost tare slabă și am vînduto cu 60 fl și aceia cari au rămas cătană se îmbracă în 15 mai adecă de sâmbătă întro săptămînă. Vine vizitația de la 18 ani până la 50 ani”.
Un alt soldat spitalizat, și anume Dumitru Kuicza, primea în 27 septembrie, o scrisoare de la mătușa sa , Maria Nicoară, în care aceasta îl informa cum au decurs lucrările agricole în gospodărie, despre starea de sănătate a animalelor și a întregii familii. Scrisoarea mătușii Maria se prezintă astfel :
„iubite nepoate îmi pare bine că ai căpătat banii și
Rugarea și iată îți fac cunoscut, dragă nepoate
Că noi cu toții suntem sănătoși !
Și că cu vremea aeasta bună nea ajutat Dzeu
De am făcut 2 clăi de otavă, cucuruzu jumătate
E copt, dar jumătate e crud aici.
Oile îs tot cum leai lăsat, nu lipsesc din
Ele și îs sănă toasă,
Copii muierea ta și ieu cu toții suntem sănătoși
Care sănătate și ție țio dorim din inimă”.
Pop Dumitru era informat de către soția sa, Maria, într-o scrisoare datată 20 noiembrie 1914 , că „zorie misaroșu are un porc mare și o zis că vinde untura și spunaria cu slănina și o zis so cumpăr io că mio dauo mai lesnă și o zis că îi trăbuie bani amu că are de băgat la casă și sămi scri că ce să fac…”. Soția acestui soldat se sfătuiește prin intermediul epistolelor cu soțul ei, deciziile privind gospodăria , privind hrana de zi cu zi a familiei, fiind luate la comun.
Primul război mondial a avut consecințe dezastruoase, în special asupra micilor gospodării, contribuind la reducerea drastică a producției agricole și la scăderea numărului de animale. Plecarea pe front a bărbaților în putere a golit satele românești ceea ce a dus la o dezorganizare a vieții economice rurale.
Dar , cum notează și Eugenia Bărlea, cu toate neajunsurile și nenorocirile inerente condiției umane și situației generate de război, omenirea a învățat să trăiască și să le suporte cu demnitate. Lumea satului românesc , după șocul plecării primelor contingente de soldați, se obișnuia cu aceste plecări și , măcar pe alocuri, atmosfera se destindea, iar satul intra într-o normalitate forțată.
3.8. DESPRE LUMEA SATULUI
Până la izbucnirea conflictului mondial ocupațiile oamenilor de la sat erau: agricultura, creșterea vitelor, albinăritul, pescuitul, meșteșugurile. Locuințele erau construite din lemn la deal și la munte și din chirpici la șes. Țăranii erau buni creștini, mergeau la biserică si țineau posturile.
La izbucnirea primului război mondial, satul românesc își schimbă fața, are loc un declin al societății rurale. Satul golit de principala mână de lucru încearcă să își urmeze cursul existențial, femeile devenind în timpul războiului stâlpul din gospodăria și din satul românesc.
În 8 scrisori trimise de familii către soldați din cele 100 studiate, reprezentând 8 %, regăsim detalii despre lumea satului , despre oamenii care au mai rămas în el .
O scrisoare către Rus Peter, soldat spitalizat în Cluj, primită de la sora sa Anica, scrisoare datată 1 iunie 1915 , îl informa pe destinatar că și pe „ficiori eștea de 18 ani io strigatu la cătănie și fratele meu Iuănu și tata mergu amîndoi…să știi iubite dragă că așa sunt de năcăjită acuma căci rămîiu numa singură”. Femeile rămân în vatra satului pentru a înfrunta greutățile gospodăriei de care îngrijesc, pentru a avea grijă de copii și de bătrâni.
Soldatul Laurențiu Salcău, într-o altă scrisoare datată 14 iunie 1915, este informat de către familia sa despre situația recrutărilor din sat.
Un socru îl informa pe ginerele său, soldat al primului război mondial, următoarele :
„Îți fac de cunoscut că și da la noi să duc
În 15 februar cei de 28-32 ani, iar de la 32-36 ani
Să duc în 1 mărțișor
Nireș la 24 iunuarie 1915
Al tău iubitor socru
Năchita”.
Satul românesc al primului război mondial reprezintă locul unde românii acelor vremuri trăiesc adevărate drame care le bulversează existența. Universul lor este perturbat de tot ceea ce înseamnă Marele război, un eveniment major al istoriei universale.
*
* *
În capitolul „SCRISORI DE LA CEI AFLAȚI ACASĂ,PE FRONTUL INTERIOR, CĂTRE SOLDAȚI” am încercat să scot în evidență principalele aspecte prezente într-un număr de 100 scrisori trimise din cadrul familiilor românești din Transilvania, din timpul primului război mondial , către soldați.
În urma analizei scrisorilor aflate în cadrul Arhivelor Naționale din Cluj Napoca, am realizat următoarea structurare a informațiilor oferite de scrisori :
Urări de sănătate, către cei plecați, prezente în 96 de scrisori din totalul celor 100 studiate, reprezentând 96 % din totalul scrisorilor studiate
Despre starea de sănătate a expeditorilor, se regăsesc informații în 98 de scrisori din cele 100 studiate, reprezentând 98 %
Probleme financiare se regăsesc în 18 scrisori, reprezentând 18 %
Credința în Dumnezeu este prezentă în rândurile unui număr de 30 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate
Bucuria de a primi vești de la cei plecați departe este exprimată 27 de scrisori, adică în 27 %
Tristețea de a nu primi vești, de la soldați, se regăsește într-un număr de 17 scrisori trimise de către cei rămași acasă, reprezentând 17 %
Despre starea gospodăriei primesc informații 18 soldați în 18 % din scrisorile trimise de familii studiate
Despre lumea satului am regăsit informații într-un număr de 8 scrisori, reprezentând 8 % din totalul scrisorilor studiate
Reprezentând grafic informațiile oferite de scrisorile trimise către soldați, am realizat următorul grafic :
CAPITOLUL IV:
SCRISORI DE LA SOLDAȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL CĂTRE FAMILII
Epoca modernă s-a încheiat cu intrarea sângeroasă a lumii în Primul Război Mondial . Luptele de tranșee, cu imense pierderi materiale și de vieți omenești, au dus la abrutizarea , deziluzionarea și demoralizarea unor trupe inițial entuziaste. Noile arme s-au folosit pe scară largă și au provocat un număr de victime fără precedent . În timp ce populația civilă suferea din cauza războiului care părea să nu mai aibă sfârșit, majoritatea militarilor se întorceau acasă distruși din punct de vedere moral, fizic și psihic. Câmpurile de luptă semănau cu niște peisaje selenare devastate.
Istoricul Liviu Maior în lucrarea „Românii în armata habsburgică ” apreciază că mobilizarea din anul 1914, anul de început al primului război mondial, a însemnat un moment crucial pentru românii din armata austro-ungară. Reacția românilor la ordinele de mobilizare a fost peste așteptările guvernanților, primul ministru Tisza considerând-o „o mare victorie pe frontul intern al monarhiei dualiste”, chiar dacă evenimentele viitoare vor dovedi că aprecierile acestuia erau premature. Răspunsul aparent surprinzător al românilor la chemarea la arme are explicații multiple. O primă cauză a fost , în special pentru masa poporului, conștiința datoriei tradiționale față de „bunul împărat”, care întruchipa în ochii omului simplu suprema autoritate, după Dumnezeu.
Războiul a produs în rândul românilor din Imperiul dualist grele sacrificii umane, numeroase drame și nenorociri de tot felul, care au afectat profund societatea românească în toate structurile sale.
În fața nedreptăților pe care le îndurau românii soldați ai primului război mondial din partea ofițerilor proveniți majoritatea din rândul națiunilor dominante, sentimentul datoriei față de „tron și patrie” s-a erodat continuu. Românii s-au convins din ce în ce mai mult că luptau pentru o cauză străină de idealurile lor naționale. Înfrângerile înregistrate la începuturile războiului de către armata imperială au creat printre românii transilvăneni o stare de neîncredere în capacitatea combativă a armatei austro-ungare , asociată cu nădejdea că în cele din urmă monarhia dualistă va fi înfrântă iar ei , românii aflați sub coroana imperială, vor fi liberi și în cadrul unui stat național român.
În scrisorile trimise de către soldații români , cum notează și Eugenia Bărlea, se regăsesc puține aspecte referitoare la experiențele soldaților și prizonierilor dea lungul războiului. Cenzura îi obliga pe cei care scriau acasă să-și restrângă conținutul mesajelor remarcând în același timp, diferențele dintre scrisorile soldaților țărani și cele ale soldaților cu un anumit grad de alfabetizare ori ale ofițerilor. Este ,de fapt, cum apreciază Eugenia Bârlea, diferența dintre cele două lumi, dintre cultura orală și cea a scrisului , dintre mentalitatea tradițională și cea modernă. În ceea ce privește forma scrisorilor românești din primul război mondial, putem remarca că pentru majoritatea populației rurale nu era o modaliate de comunicare la îndemână. Eugenia Bârlea consideră că „stângăcia transpare nu numai din stil , cât mai ales din recurgerea la versuri din cântecele populare, din incapacitatea de a-și exprima nuanțat sentimentele . Universul satului tradițional era cel al cântecului ”.
Acest capitol al lucrării Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918)” se bazează pe analiza unui număr de 200 (două sute) de scrisori trimise de către soldații români din cadrul armatei dualiste, scrisori adresate celor de acasă, aflați pe frontul interior. În aceste scrisori soldații aflați pe frontul fierbinte își dezvăluie trăirile și sentimentele , descriu Marele război din perspectiva lor, a simplilor combatanți.
Informațiile oferite de cele 200 de scrisori vor fi cuantificate pentru a fi depistate principalele teme epistolare plecate spre lumea satului transilvănean dinspre diferitele fronturi, spitale unde se aflau răniți soldații sau din prizonierat .
Din studierea celor două sute (200) de scrisori trimise către familii au fost scoase în evidență următoarele aspecte epistolare:
Dorul de cei dragi, de locurile natale, manifestat într-un număr de 34 de scrisori trimise de soldații români, din cele 200 studiate , reprezentând un procent de 17 %;
Despre starea de sănătate a soldaților transilvăneni ai primului război mondial se regăsesc referiri într-un număr de 187 scrisori, reprezentând 93.5 % din totalul scrisorilor studiate;
Urări de sănătate către cei dragi, către cei lăsați acasă, prezente în 181de scrisori din totalul celor 200 de scrisori studiate, reprezentând 90.5 %;
Credința în Dumnezeu este prezentă în rândurile unui număr de 47 de scrisori , reprezentând 23.5 % din totalul celor studiate;
Viața de pe front este descrisă de către expeditori, soldații români ai primului război mondial, într-un număr de 60 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate ;
Aspecte financiare se regăsesc într-un număr de 28 de scrisori, reprezentând 14 % din totalul scrisorilor studiate ;
Sentimente rimate prezente în epistole în care soldații ardeleni ai primului război mondial scriu versuri, își exprimă trăiri, își plâng soarta crudă de care au parte. Într-un număr de 5 scrisori, reprezentând 2.5 %, regăsim aceste sentimente rimate.
Reprezentând într-un grafic informațiile culese din cele 200 de scrisori românești trimise de soldații transilvăneni ai primului război mondial se poate contura o imagine mai detaliată a aspectelor epistolare prezente:
4.1. DORUL de cei dragi, de familie, de locurile natale
Primul război mondial pe lângă suferințele fizice a provocat și mari suferințe sufletești în rândul tuturor, al celor plecați la luptă sau al celor rămași acasă cu greutățile gospodăriei. În scrisorile trimise de către soldații transilvăneni ai primului război mondial, soldați români, regăsim aceste suferințe sufletești.
În 34 de scrisori, din cele 200 studiate pentru acest capitol, reprezentând 17 %, se regăsesc trăiri interioare dureroase reprezentate de către dorul de cei lăsați în urmă, dorul de gospodărie, de lumea satului în care s-au născut. Dorul în scrisorile românești trimise de pe diferite fronturi e depistat în rândurile simple ale acestor epistole, redând imaginea sensibilității românești din timpul primului război mondial.
Într-o scrisoare , datată 21 ianuarie 1915, un soldat având prenumele Simion, îi scria tatălui său o mică epistolă în care descria condițiile meteorologice de pe front și își exprima credința că într-o zi îi va revedea pe cei dragi:
„Tată dragă
Foarte rar vam scris așa încât veti fi crezând că nu
Mai sunt printre vii dar veț ști că până la facerea
Acestei epistole mă aflu încă bine numai dela bobotea-
ză sau făcut frig aspru și e grea viața tot afară
și ziua și noaptea, barem de ar avea George noroc să
nu l mai trimită eară la năcaz , deși nu suferiți
chiar așa ca noi totuși cred că nu vă aflați prea
bine că va fi scumpete mare de toate cele, D-zeu
să le dăruiască o soarte mai bună la Mircea și la
Coriolan , m au ajuns doru de ei
D-zeu să se îndure să ne miluiască și mântuiască
Din năcaz , al d-voastră fiu Simion”.
Într-o altă scrisoare datată 15 iulie 1915 , soldatul Todoran Iohan încheia puținele rânduri scrise cu „mult dor pentru scumpii mei măicuță și tată și mamă bătrână și dulce sorioară , Domnul fie cu noi totdeauna”.
Lumea satului românesc zguduită profund de efectele primului război mondial era capabilă să își exprime sentimentele pentru cei dragi, să își exprime dorința de a-i revedea pe aceștia. Multe din scrisorile românești ale primului război mondial au în centrul lor dorul de celălalt, părinte, frate, soră, soție și copii, vecini, etc.
4.2. Despre STAREA DE SĂNĂTATE în scrisorile trimise de soldații transilvăneni
Aspectul principal prezent în scrisorile studiate pentru acest capitol este reprezentat de Starea de sănătate, aspect care se regăsește într-un număr de 187 de scrisori, reprezentând 93.5 %.
Românii ardeleni, soldați ai primului război mondial, le transmit informații despre starea lor de sănătate si se interesează de a celor de acasă, familie, animalele din gospodărie, vecini, cunoscuți. În scrisorile lor expeditorii încearcă să nu-i îngrijoreze mai mult pe cei de acasă pe care încearcă să îi liniștească făcând apel la Dumnezeu și la bunătatea Lui.
Saz George, îi scris în data de 2 iunie 1915, soției sale Nastasia, o scrisoare în care o anunța că e teafăr , transmite urări de bine celor dragi și se interesează de situația finaciară a familiei. Scrisoarea acestui soldat arată astfel :
„aciastă mikă epistolă datată de la mine
Saz George în 2 iunie iată iubită draga
me soție Nastasio eu îți fak de kunoskut
prekum sunt viu și sănătos și mă
aflu în viață până în acest cias în kare
îț poftesk Ioniță Sănătate și voie bună
ție dragă Nastasio și la fătuța Nostră
Maria și la Saka .Mai Departe Dragă
Nastasio farte frumos îț Mulțumesk pentru
kartia kare maț trimis o eu am primito
în 1. Iunie Dar (Dalamu ?) nu lam primit
pănă akuma tat la Ștept din Zi în Zi
dară lai kăpăta și am preceput kum
kă Șogoru au murit și Du-zeu săl
erte Mai departe dragă Nastasio te rog
Skriem kum mai trăiț peakas mai
aveț vrun ban deKeltiuală sau nu
și skriațim mai des kărț ka să Știu
și eu ce faceț peakas , vă las ku Du-zeu
Sănătosă Du-zeu vă ajute să ne mai
Vedem la alalta akas kă tare vă Doresk
kă demultă vreme nu niam văzut fața
sănătate și voie bună
”.
Soldatul Sfara Augustin aflat la Praga , își informa familia din Sălaj, într-o scrisoare datată 14 decembrie 1915 că „pînă la timpul de fata mă aflu bine și sunt sînătos și sunt în Praga…și veț ști că pote pe Crăciun oi veni acasă la urlaț de mi-a ajuta bunul Dzău. Și vă rog doar deț căpăta cartea asta sămi scrieț ”. Din studiul celorlate scrisori trimise acasă de către soldatul Sfara Augustin rezultă că acesta nu a petrecut Crăciunul anului 1915 în sânul familiei.
Starea de sănătate a soldaților români este un aspect foarte important în cadrul acestui dialog epistolar românesc din timpul Marelui război. Majoritatea scrisorilor trimise către cei dragi conțin acest aspect util în a-i liniști câtuși de puțin pe destinatari.
4.3. URĂRI DE SĂNĂTATE primite de la cei departe plecați
Un aspect la fel de important ca precedentul este reprezentat de Urările de sănătate pe care cei plecați pe frontul fierbinte le transmit, prin intermediul scrisorilor, celor dragi, aflați pe frontul interior. Într-un număr de 181 de scrisori, reprezentând 90.5 % din totalul scrisorilor studiate pentru acest capitol, regăsim transmise urări de bine, de sănătate, de voie bună, toate demonstând faptul că cei plecați erau mereu cu gândul la cei dragi, la familii, prieteni, vecini.
Soldatul Albu Vasilie îi scria soției sale Albu Varvara, în data de 25 aprilie 1916, o scrisoare în care îi transmitea toate gândurile de bine pentru ea și pentru ceilalți membri ai familiei :
„epistolă făcută în 25 aprilie 1916
Află despre mine dorita mea soție
Că eu mă aflu sănătos carea sănătate
Și ție âți poftestu și la iubiți mei copii
Și la tote neamurile și vecini mei la toți
Le poftescu voie bună și sănătate și
Vă fac cunoskut că eu nu sunt în lipsă
De nimica și mă rog să faceți bine
Se-mi trimiteți respuns îndărăptu
Ca se știu că în ce stare vă aflați cu toți”.
Un alt soldat român al armatei austro-ungare, pe numele său Avram Peter, îi scria unchiului său Avram Tudor din Abrud că e sănătos, sănătate și voie bună pe care le transmitea și familiei destinatarului.
Și alte 179 de scrisori , din cele 200 studiate pentru acest capitol, conțin aspecte referitoare la urările de sănătate pe care cei plecați la luptă le transmit celor dragi, celor rămași acasă.
4.4. CREDINȚA ÎN DUMNEZEU
În 47 de scrisori, reprezentând 23.5 % din totalul celor studiate, regăsim cuvântul Dumnezeu și sentimentul de credință prezent la expeditori, soldații români din Transilvania primului mare conflict mondial. De multe ori Dumnezeu apare în aceste scrisori ca singura nădejde că războiul se va termina, iar ei se vor putea întoarce acasă, la cei dragi, vii și nevătămați.
Chiar dacă înfruntă iadul românii Marelui război au nădejde că Dumnezeu îi va scăpa de moartea sub bătaia gloanțelor și Va face posibilă reîntoarcerea acestora acasă, în sânul familiilor rămase îndurerate. Soldații apelează și la rugăciuni pentru ca Dumnezei sa îi ajute să supraviețuiască și să fie sănătoși, împreună co toți ai lor.
Într-o scrisoare datată 11 mai 1915, soldatul Sfara Augustin, își informa famila din Sălaj următoarele :
„veț ști despre mine că pînă în zîlele ce vam scris
Aciastă mică epistolă mă aflu încă în viață și sînătos
Care sînătate nencetat rog pe puternicul Dzău să viuă
Dăruiască și Dvoste. Iubiți mei la mulț ani buni și feri-
Ciți și vă fac decunoscut că cărțîle care miaț scris
Că aț primit lungi de la mine liam căpătat
Îmi scrieț tot cele ce se mai întîmplă pe la noi decînd
Am plecat eu deacasă ”.
Soldatul Todoran Iohan în scrisoarea datată 15 iulie 1915, făcea apel la Dumnezeu atunci când le transmite celor dragi urări de sănătate:
„scumpilor mei părinți și soră
Scumpi părinț mult vă doresc și mult bine vă poftescu
De la bunul Dumnezeu , să vă feriască de rău, de
Năcazuri vă feriască, rugămintea vio primească, și soră
Pentru tine mult năcazu , și dor îmi vine dacă
Mă gîndesc napoi ce dulce traiu avem noi, cînd eram
Toț deîmpreună , noi doi fraț șo soră bună … ”.
Chiar și dacă se aflau în apropierea morții, soldații români ai primului război mondial nu își pierd credința în puterea lui Dumnezeu, demonstrând faptul că poporul român a fost dintotdeauna un popor credincios, un popor care a știut să-L cinstească pe Dumnezeu. Acesta este prezent nu numai în gândurile și în rugăciunile românilor ci și în scrisorile trimise de către aceștia celor dragi.
4.5. VIAȚA DE PE FRONT
Scrisori trimise către familii descriu viața pe care o trăiesc soldații pe câmpul de bătălie; sunt prezentate informații care , chiar dacă sunt supuse cenzurii , conturează imaginea dureroasă provocată de conflictul mondial. Se regăsesc descrieri referitoare la mizeria și suferința care au bântuit lumea acelor ani, aspecte care îi vor marca ulterior într-un mod profund pe supraviețuitorii primului război mondial.
Un număr de 60 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate pentru acest capitol , prezintă aspecte referitoare la atmosfera prezentă pe diferite fronturi ale conflictului. Românii soldați în armata austro-ungară aștern în mici epistole scurte informări despre traiul lor de zi cu zi în bătaia gloanțelor.
O scrisoare datată 13 septembrie 1915 , scrisoare adresata soției Maria, descria următoarele :
„1915, sept. 13
Dragă Mariți,
Află despre mine că cu
ziua de Duminică ce am
trecut sa schimbat în mai
bine și anume am ajuns ca vicemanipulant la a 9
compane. Dzeu bunul sa în-
durat și mia schimbat sor-
tea, deci să plătești o rugă-
ciune de multă milă să
facă preotul. Acum mai
am speranță că voi fi
adecă voi rămânea mai
sănătos din resbelul acesta
aici acum mi mai porț atâta
povară dar iar am mult de
lucru cu fusulasul pentru comp.
Ce va mai fi îți voi scrie.
Despre asta săi scri și lui ( )………………
Te sărut ”.
O mamă din Sălaj primea în data de 11 martie 1915, de la fiul ei soldat Sfara Augustin , o scrisoare în care acesta îi informa pe cei de acasă că „eu sunt sînătos numai picioarele mis înghețate căi tare mare frigu , în martie o nins și so făcut ger”.
Un alt soldat , Prada Demeter, îi scria în data de 10 noimbrie 1914 o scrisoare vărului său prin care îl informa că se află „în corhaz în budapesta de 3 săptămîni că îs rănit printron picior dar acuma îmi mai trece mulțam lui Du-zeu”.
Alte scrisori descriu și ele la rândul lor mizeria, frigul pe care îl îndură iarna soldații, descrieri la care se adaugă imaginea morții pe câmpul de bătălie. Moartea soldaților este descrisă ca o moarte eroică, în care cei morți s-au jertfit pentru „Bunul împărat”, pentru o cauză care nu era a lor , a românilor transilvăneni ai primului război mondial.
4.6. ASPECTE FINANCIARE
Și soldații români ai primului război mondial dezvăluie în scrisorile lor către cei dragi aspecte referitoare la bani, la diferitele operațiuni financiare pe care le fac. Ei, ca și cei de acasă, se confruntă cu greutățile provocate de lipsa banilor.
Într-un număr de 28 de scrisori, reprezentând 14 % din totalul celor studiate pentru acest capitol, regăsim detalii despre problemele financiare pe care le întâmpină expeditorii, soldații români ai armatei austro-ungare. Ei se mai interesează și de situația financiară a celor dragi, le mai oferă sfaturi acestora în ceea ce privește gestionarea puținilor bani pe care îi au aceștia.
Soldatul Sfara Augustin îi scria mamei sale o scrisoare emoționantă, scrisoare datată 21 mai 1915, în care o sfătuia pe aceasta ce să facă cu banii care îi avea. Scrisoarea arată astfel :
„dată din anul 1915, mai 21-lea iacă dulce
Mamă vei ști despre mine al Dtale dorit fiu
Agustin că pînă la timpul de față mă aflu
Bine și sunt sînătos rog pe bunul
Dzău să țîuă trimită și Dtale dulce mamă
Și zîle cu viață. Și cărțile de la Dvostă liam
Primit și forte mam bucurat văzînd că vă aflaț
Sînătoși și miai scris mămucă dulce cai căpătat
Și de la notărași 27 de zloț. Și eu țam trimăs
15 și batâr un purcel îț ține din banji acei
Pentru nimică numa griji de Dumneta mi
Flămînzî că ești slabă că eu nu știu că
Mai am zîle cu viață săț mai cîștig ceva
Numa grij batâr de ce ai prins în mînă”.
Alți expeditori cer ajutorul financiar al familiilor pentru a putea face față condițiilor mizere de pe diferite fronturi. În alte scrisori soldații își exprimă tristețea că nu îi pot ajuta financiat pe cei de acasă .
4.7. SENTIMENTE RIMATE
În vremuri de restriște, românii au știut să ducă mai departe iubirea de țară și neam. Nu toți înaintașii au știut să scrie și să citească, dar doinele,baladele, poveștile și faptele de vitejie au fost transmise prin viu grai, din generație în generație, de multe ori ferite de urechi care nu trebuiau să le audă.
Într-un număr de 5 scrisori studiate pentru acest capitol , expeditorii își transformă mesajele către cei dragi în versuri , versuri simple dar încărcate de o înaltă sensibilitate. Românul a știut, chiar și în bătaia gloanțelor , să își exprime trăirile la cele mai înalte cote, demonstrând sensibiliattea care caracterizează poporul român.
Soldatul Anca Nicolae îi scria fratelui său într-o scrisoare datată 25 noiembrie 1914 următoarele versuri :
„neo făcut maica pe doi
Și nare noroc de noi
Alta are cîte opt
Și la toț are noroc.
Dear fi dată Dumnezeu
Să nu mă fi născut eu
Să umblu pe drum mereu.
Vină frate să bem vin
Că altu nu ne tîlnim
Tu te duci în țivilie
Eu mă duc în bătălie
Bătaia muscalului
Pe munții carpatului
Muscai șerpe nedormir
Stă sun tufă acoperit
Și de nu iai sama bine
Îți pune capuș sub tine”.
Alte versuri de o deosebită sensibiliate sunt și cele ale soldatului Sfara Augustin, versuri așternute într-o scrisoare adresată familiei din Sălaj :
„Foaie verde o lămîie
Eu aicen cătănie
Încep carte a vă scrie
Șimi scriu patimile mele
Grele , bune, mai mult răle
La care io mam gîndit
Când deacasă am pornit
Căci în europa totă
Mulți prunci rămîn fără tată
Că sau sculat Împăraț
Cari de care mai armaț
De la noi spre mez de noapte
Stă muscanu co lui oste
De la noi spre miazăzî
Stă grecia cu sîrbi
Și din jos din nemția
Stă armata franția
Când lolaltă sor tîlni
Rîu de sînge so ivi”.
*
* *
Capitolul „SCRISORI DE LA SOLDAȚII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL CĂTRE FAMILII” a scos în evidență principalele aspecte epistolare prezente într-un număr de 200 de scrisori trimise către lumea satului transilvănean de către soldații români ai primului război mondial.
Fiind analizate informațiile culese din cele 200 de scrisori am obținut următorul grafic:
CAPITOLUL V :
CONCLUZII
Lucrarea „Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918)” a incercat să realizeze o caracterizare mai detaliată a trăirilor și sentimentelor la românii transilvăneni ai primului război mondial. S-a încercat o analiză a societății românești din Transilvania anilor 1914-1918 din perspectiva celor care au așternut în scris aceste sentimente și trăiri, în scrisori adresate celor plecați pe front , cât și în sens invers, de la cei plecați către familiile lăsate acasă.
Lucrarea Război și societate în dialogul epistolar românesc ardelean (1914-1918) are la bază scrisori aflate în colecția „Scrisori din primul război mondial” grupate în mai multe secțiuni , precum :
Scrisori trimise de soldați rudelor sau prietenilor;
Scrisori adresate soldaților de pe diferite fronturi de către rude sau prieteni;
Scrisori adresate de către cei aflați acasă, în diferite sate trasilvănene, către soldați
Scrisori adresate soldaților spitalizați în diferite spitale din Transilvania;etc.
Au fost studiate un număr de 300 de scrisori românești din timpul primului război mondial, scrisori aflate în Colecția SCRISORI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, din cadrul Arhivelor Naționale, filiala Cluj-Napoca. Au fost studiate :
Scrisori trimise de către soldați:
Cota 30- Scrisori de la soldați către rudele din Deleni <Magyar Sáros>Comitatul Târnave
Cota 90- Scrisori de la soldați către rudele din Zimbor<Magyar Nagy Zsombor>, comitatul Cluj
Cota 38- Scrisori de la soldați către rudele din Iara <Also-Jàra>, comitatul Turda
Cota 58-60- Scrisori de la soldați către rudele din Rimetea <Toroczkós>, comitatul Turda-Arieș
Cota 522- Scrisori de la soldatul Anca Nicolae
Cota 531- Scrisori de la soldatul Sfara Augustin
Cota 549- Scrisori de la soldatul Todoran David
Cota 549- Scrisori de la prizonierii de război
Scrisori adresate soldaților:
Soldați repartizați pe regimente:
Cota 163- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 4
Cota 176- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 51
Cota 180- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 63
Cota 181- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 64
Scrisori către soldații spitalizați
Cota 214-244- Scrisori către soldații spitalizați în Bistrița, Cluj, Sibiu, Brașov, Budapesta
Scrisori primite de membrii de familie, rude, prieteni:
Cota 249- Familia Alb din Lupșa
Cota 252- Albu Varvara din Lupșa
Cota 257- Avram Teodor din Abrud
Cota 269- Familia Balint din Stoboru
Toate scrisorile prezintă, fiecare în parte, emoții , trăiri românești din timpul primului război mondial, imagini mai puțin cunoscute ale nevoilor românilor transilvăneni. Temele prezente în aceste scrisori au fost analizate pentru a scoate în evidență temele principale care se regăsesc în cadrul acestui dialog epistolar dintre românii aflați pe front și cei aflați acasă .
Din studierea celor o sută (100) de scrisori trimise din Transilvania, de familie către soldați au fost scoase în evidență următoarele aspecte epistolare:
Urări de sănătate, către cei plecați, prezente în 96 de scrisori din totalul celor 100 studiate, reprezentând 96 % din totalul scrisorilor studiate
Despre starea de sănătate a expeditorilor, se regăsesc informații în 98 de scrisori din cele 100 studiate, reprezentând 98 %
Probleme financiare se regăsesc în 18 scrisori, reprezentând 18 %
Credința în Dumnezeu este prezentă în rândurile unui număr de 30 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate
Bucuria de a primi vești de la cei plecați departe este exprimată 27 de scrisori, adică în 27 %
Tristețea de a nu primi vești, de la soldați, se regăsește într-un număr de 17 scrisori trimise de către cei rămași acasă, reprezentând 17 %
Despre starea gospodăriei primesc informații 18 soldați în 18 % din scrisorile trimise de familii
Despre lumea satului am regăsit informații într-un număr de 8 scrisori, reprezentând 8 % din totalul scrisorilor studiate.
Din studierea celor două sute (200) de scrisori trimise către familii de soldații români ai armatei austro-ungare au fost scoase în evidență următoarele aspecte epistolare:
Dorul de cei dragi, de locurile natale, manifestat într-un număr de 34 de scrisori trimise de soldații români, din cele 200 studiate , reprezentând un procent de 17 %;
Despre starea de sănătate a soldaților transilvăneni ai primului război mondial se regăsesc referiri într-un număr de 187 scrisori, reprezentând 93.5 % din totalul scrisorilor studiate;
Urări de sănătate către cei dragi, către cei lăsați acasă, prezente în 181de scrisori din totalul celor 200 de scrisori studiate, reprezentând 90.5 %;
Credința în Dumnezeu este prezentă în rândurile unui număr de 47 de scrisori , reprezentând 23.5 % din totalul celor studiate;
Viața de pe front este descrisă de către expeditori, soldații români ai primului război mondial, într-un număr de 60 de scrisori, reprezentând 30 % din totalul celor studiate ;
Aspecte financiare se regăsesc într-un număr de 28 de scrisori, reprezentând 14 % din totalul scrisorilor studiate ;
Sentimente rimate prezente în epistole în care soldații ardeleni ai primului război mondial scriu versuri, își exprimă trăiri, își plâng soarta crudă de care au parte. Într-un număr de 5 scrisori, reprezentând 2.5 %, regăsim aceste sentimente rimate.
Primul război mondial pe lângă imensele pagube umane și materiale a afectat și societatea românească transilvăneană în profunzime, a afectat viața de familie a acesteia, și –a pus amprenta asupra dezvoltării viitoare a acesteia. Implicațiile sociale ale acestui prim mare conflict mondial au fost multiple, în scrisorile românești ale primului război mondial putându-se observa dereglările produse în societatea românească din Transilvania.
Lista de scrisori studiate din fondul “Scrisori din primul război mondial”
Scrisori trimise de familii către soldați
Expeditor familia, 10 feruare 1915, cota 229
Expeditor soția, 14 septembrie 1915
Expeditor Ileana Ferari, 2 decembrie 1914, cota 214
Destinatar Nicolae Moroșan, 8 decembrie 1914
Destinatar Kretz Pavel, 1 decembrie 1914
Expeditor Șerban Maria, 9 iulie 1917, cota 163
Expeditor soția, 20 noiembrie 1914, cota 180
Expeditor frate, 10 aprilie 1915, cota 217
Destinatar Ulita Marcu, 8 februarie 1915, cota 215
Destinatar Doboș Gabor, 10 iunie 1915, cota 218
Expeditor Toma Eva, 5 mai 1915
Destinatar Moise Demeter, 18 martie 1915
Expeditor Morar Pavel, 21 ianuarie 1915, cota 216
Destinatar Traian Todoran, 25 ianuarie 1915
Expeditor Crișan Miklos, 16 iunie 1915
Expeditor soția Ana, nedatată
Expeditor învățătorul, nedatată
Expeditor socrul Nechita, 24 ianuarie 1915
Destinatar Sonku Ironim , 7 aprilie 1915, cota 227
Expeditor soția, 8 martie 1915, cota 228
Expeditor fratele Macovei
Destinatar soldatul Iosif, 21 aprilie, cota 226
Expeditor familia, nedatată, cota 234
Expeditor familia, nedatată
Destinatar Vasile Nistor, 9 septembrie 1914, cota 235
Destinatar Papp Dumitru, 10 noiembrie 1914
Expeditor Vasile Neamț, 1914
Expeditor Pop Maria, 14 decembrie 1914
Destinatar Rus Ianos, , nedatată
Expeditor nepoata Ana, 10 decembrie 1914
Destinatar Râpan Gyorgy,21 decembrie 1914
Expeditor Kozma Ștefan, 9 decembrie 1914
Destinatar Ioan Utcuș, 9 decembrie 1914
Destinatar Miulescu Petre, 29 decembrie 1914
Expeditor Galeș Ironim, 13 noiembrie 1914
Expeditor Pop Maria,, nedatată
Decembrie 1914
Expeditor Pop Maria, 20 noiembrie 1914
Expeditor Popescu Bazili, 16 septembrie 1914
Expeditor Muntean Ianoș, , 24 decembrie 1914
Expeditor Surducan Ianos, 28 decembrie 1914
Destinatar Alexa Rusu, 25 decmbrie 1914
Expeditor Elena Vlad, 11 decembrie 1914
Nedatată, de la familie
Expeditor sora Nastasia, 12 decembrie 1914
Expeditor soția ana Tyiorean, 5 decembrie 1914
Destinatar Morar Demeter, nedatată
Expeditor Ștefan Marian, 5 august 1915, cota 242
Destinatar Iurian Gyorgy, 1 august 1915
Expeditor Floarea Niga, 6 aprilie 1915
Expeditor fiica Junka Ana, 26 aprilie 1915
Expeditor soția Veta Mateș, 2 aprilie 1915, cota 241
Destinatar Mărginean N., 18 februarie 1915
Destinatar Merea Vasile, 7 august 1915
Destinatar Mititean Vasile, 30 mai 1915
Destinatar Gavril Merza, 22 iulie 1915
Destinatar Cornea George, nedatată
Destinatar Lazea Gheorghe, 29 mai 1915
Destinatar Cornea George, 4 iunie 1915
Expeditor sora Anica, 1 iunie 1915
Destinatar Mărginean Vasile, nedatată
Destinatar Meda Petru, 31 august 1915
Destinatar Ghera Petru, 17 august 1915
Destinatar Popa Vasile, 26 februarie 1915
Destinatar Pop Laszlo, 30 martie 1915
Destinatar Moroșan Nicodim, 3 octombrie 1915
Destinatar Marchiș Ștefan, 11 ianuarie 1915
Destinatar Ion Fleschiu, 20 septembrie 1915
Destinatar Vasile Olar, 17 octombrie 1915
Expeditor Man Luca, 2 aprilie 1915, cota 243
Expeditor Laczia Nicolae, 17 februarie 1915
Destinatar Mica Simion , 4 februarie 1915
Destinatar Chișiu Teofil , 22 iunie 1915
Destinatar Kuicza Dumitru, 27 septembrie 1915
Destinatar George Pordei, 29 mai 1915
Destinatar Ștefan Selejan, 25 mai 1915
Destinatar Șerban Sandu, 12 aprilie 1915
Destinatar Lakatos Janos, 14 decembrie 1917
Destinatar Avram Ion, 9 martie 1915, cota 240
Destinatar Laurențiu Salcău, 14 iunie 1915
Destinatar Felada Sandru, iunie 1915
Destinatar Ilie muntean, 3 martie 1915
Destinatar Oresan Gheorghe, 22 martie 1915
Expeditor familia, 8 mai 1915
Expeditor familia, 22 iulie 1915
Expeditor mama Maria, 3 martie 1915
Expeditor soția, 14 aprilie 1915
Expeditor familia, 15 februarie 1914
Expeditori părinții, 3 iunie 1915
Destinatar Oltean Iosif, 14 mai 1915, cota 242
Destinatar Dragomir Galatian, 13 decembrie 1915
Destinatar Dragomir Galatian, 27 octombrie 1915
Destinatar Iurian Gheorghe, 1 aprilie 1915
Destinatar Grova Silvestru , 14 ianuarie 1915
Destinatar Ion Hivoi, 7 ianuarie 1915
Destinatar Ion Hivoi, 7 februarie 1915
Destinatar Ioan Farcaș, 25 ianuarie 1915
Destinatar Pintye Gyorgy, 28 martie 1915
Destinatar Plesa Sofronie, 23 iulie 1915
Destinatar Plosca Demeter, 29 aprilie 1915
Scrisori trimise de soldați către familii:
Expeditor Gheorghe Calance, nedatată, cota 234
Expeditor Saz, George, 2 iunie 1915,
Expeditor soldatul Simion, 21 ianuarie 1915
Datată 13 septembrie 1915
Datată 24 decembrie 1915
Expeditor Damian Gyorgy, nedatată, cota 30
Expeditor Ilarie Debu, 24 februarie 1915, cota 181
Destinatar Bria Ion, 13 martie 1915,
Expeditor Ștefan Bucșa, nedatată
Expeditor Ilie Buzilă, nedatată
Expeditor Nicolae nBălteșu, 10 noiembrie 1915
Datată 27 decembrie 1914
Către prietenul George
Către Bart Nicolae
Expeditor Berivoi Micu, 29 septembrie 191-
Expeditor Avram Peter, anul 1915, cota 257
Destinatar Avram Todor, 17 ianuarie 1915,
Expeditor Avram Peter, 20 iunie 1915
Expeditor Avram Peter, 31 martie 1915
Expeditor Avram Peter, 31 martie 1915
Expeditor Avram Peter, 14 ianuarie 1915
Expeditor Avram George, 10 ianuarie 1915
Expeditor Balint Iohan, 19 decembrie 1914, cota 269
Expeditor Balint Iohan, 5 februarie 1915
Expeditor Balint Gabor, 11 mai 1915
Expeditor Balint George, 21 mai 1915
Expeditor Balint Petre, 25 august 1915
Expeditor Balint Petre, 7 septembrie 1915
Expeditor Balint Iohan, 10 decmbrie 1915
Destinatar Cozma Maria, 29 august 1915
Expeditor Cozma Laszlo, 30 august 1915
Expeditor Todoran Iohan, 15 iulie 1915
Expeditor Albu Vasile, 25 aprilie 1916, cota 252
Expeditor Albu Vasile, 27 aprilie 1916,
Expeditor Traian Alb, septembrie 1914, cota 249
Expeditor Todoran David, 4 februarie 1915, cota 544
Expeditor Todoran David, 8 septembrie 1915
Expeditor Todoran David, 25 august 1915
Expeditor Todoran David , 30 august 1915
Expeditor Anca Nicolae, octombrie 1915, cota 522
Expeditor Anca Nicolae, 11 ianuarie 1916
Expeditor Anca Nicolae, 25 noiembrie 1914
Expeditor Sâncrăian Petru, 28 august 1914, cota 549
Expeditor Sâncrăian Petru , 10 septembrie 1915
Expeditor Sâncrăian Petru, 12 august 1915
Expeditor Sâncrăian Petru, 13 august 1915
Expeditor Hulpa Ioan, 29 iulie 1915
Anul 1915
Expeditor Nicolae Sabadus, 24 martie 1915
Expeditor Ștefan Hulpai, 24 martie 1915
Expeditor Nicolae Vesia, 8 mai 1916
Expeditor Tomus Alexe, 4 noiembrie 1916
13 august 1917
Expeditor Balint Kostan, 10 decembrie 1915, cota 269
Expeditor Balint Kostan, 25 decembrie 1915
Expeditor Balint Iohan, 28 decembrie 1915
Expeditor Balint Kostan , 11 mai 1916
Expeditor Balint Iohan, 19 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 2 septembrie 1914, cota 531
Expeditor Sfara Augustin, 5 noiembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin, 22 noiembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin, 29 noiembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin
Expeditor Sfara Augustin, 4 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 9 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 februarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 martie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin , 11 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 8 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 10 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 30 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 4 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin , 3 august 1915
Expeditor Sfara Augustin, 1 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin , 6 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin , 15 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin
Expeditor Sfara Augustin, 9 decembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 2 septembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin, 5 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 5 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 15 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 10 februarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 17 decembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin, 29 decembrie 1914
Expeditor Sfara Augustin, 18 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 26 ianuarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 20 februarie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 martie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 10 martie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 15 martie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 26 martie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 27 martie 19151
Expeditor Sfara Augustin, 3 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 13 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 15 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 16 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 24 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 21 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 25 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 27 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 28 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 29 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 30 aprilie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 29 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 31 mai 1915
Expeditor Sfara Augustin, 1 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 1 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 13 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 18 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 8 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 28 iunie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 3 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 10 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 10 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 13 iulie 1915,
Expeditor Sfara Augustin, 15 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 13 iulie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 1 august 1915
Expeditor Sfara Augustin, 1 august 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 august 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 11 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 12 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 16 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 16 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 septembrie 1915,
Expeditor Sfara Augustin, 22 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin 24 epembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 27 septembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 3 ontombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 3 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 4 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 7 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 7 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 12 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 17 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 22 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 24 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 31 octombrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 3 noiembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 3 noiembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 8 noiembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 12 noiembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 14 decembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 16 decembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 30 Decembrie 1915
Expeditor Sfara Augustin, 8 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 9 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 10 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 13 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 13 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 17 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 2 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 24 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 26 ianuarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 2 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 5 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 5 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 5 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 7 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 10 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 16 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 18 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 20 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 22 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 24 februarie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 10 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 11 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 11 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 16 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 26 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 24 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 31 martie 1916
Expeditor Sfara Augustin, 1 aprilie 1916
Expeditor Sfara Augustin, nedatată
Expeditor Sfara Augustin, nedatată
Expeditor Anca Nicolae, 25 noiembrie 1914, cota 522
Expeditor Anca Nicolae, 23 ianuarie 1915
Expeditor Anca Nicolae, 1916
Expeditor Anca Nicolae, 2 februarie 1916
Expeditor Kratz Timoftei, 1 decembrie 1914, cota 214
Expeditor Giurutan Ianos, 10 aprilie 1915, cota 217
Expeditor Crișan Mikloș, 16 iunie 1915
Expeditor Prada Demeter, 10 noiembrie 1914, cota 235
Expeditor Bita George,
Expeditor Galeș Ironim , 13 noiembrie 1914
Expeditor Merea Șandor, 7 august 1915, cota 241
Expeditor Man Luca, 2 aprilie 1915, cota 243
Expeditor Mica Adam, 4 februarie 1915
BIBLIOGRAFIE
Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, fondul „Scrisori din primul război mondial”
Scrisori trimise de către soldați:
Cota 30- Scrisori de la soldați către rudele din Deleni <Magyar Sáros>Comitatul Târnave
Cota 90- Scrisori de la soldați către rudele din Zimbor<Magyar Nagy Zsombor>, comitatul Cluj
Cota 38- Scrisori de la soldați către rudele din Iara <Also-Jàra>, comitatul Turda
Cota 58-60- Scrisori de la soldați către rudele din Rimetea <Toroczkós>, comitatul Turda-Arieș
Cota 522- Scrisori de la soldatul Anca Nicolae
Cota 531- Scrisori de la soldatul Sfara Augustin
Cota 549- Scrisori de la soldatul Todoran David
Cota 549- Scrisori de la prizonierii de război
Scrisori adresate soldaților:
Soldați repartizați pe regimente:
Cota 163- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 4
Cota 176- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 51
Cota 180- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 63
Cota 181- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 64
Scrisori către soldații spitalizați
Cota 214-244- Scrisori către soldații spitalizați în Bistrița, Cluj, Sibiu, Brașov, Budapesta
Scrisori primite de membrii de familie, rude, prieteni:
Cota 249- Familia Alb din Lupșa
Cota 252- Albu Varvara din Lupșa
Cota 257- Avram Teodor din Abrud
Cota 269- Familia Balint din Stoboru
Eugenia Bârlea-Perspectiva lumii rurale asupra primului război mondial, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2004
Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan-Mutații demografice în Transilvania în timpul primului război mondial în Studii și materiale de istorie modernă, vol. XVIII, București, 2005
Liviu Maior –Românii în armata habsburgică, Ed. Enciclopedică, București, 2004
Ștefan Meteș –Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, Ed. Științifică , București, 1971
Gheorghe Negustor – Oamenii și moartea în primul război mondial în Războiul și societatea în secolul XX/ Guerra e società nel XX secolo, coord. Gheorghe Mândrescu, Giordano Altarozzi, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2007
Toader Nicoară-Istoriografia “Marelui război ” de la istoria politico-diplomatică la noua istorie culturală în Războiul și societatea în secolul XX/ Guerra e società nel XX secolo, coord. Gheorghe Mândrescu, Giordano Altarozzi, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2007
The Upheaval of War. Family, Work and Welfare in Europe, 1914-1918, edited by Jay M. Winter, Richard Wall, Cambridge University Press, 1988
Vasile Dudaș- Voluntarii Marii Uniri, Ed. Augusta, Timișoara,1996
Direcția Generală a Arhivelor Statului-1918 la români. Desăvârșirea unității național-statale a poporului român.Documente externe 1916-1918,vol. II, Ed. Științifică și Pedagogică, 1983
Destrămarea monarhei austro-ungare, 1910-1918, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964
J.U.Urnic , A. Bârseanu-Doine și strigături din Ardeal, București, 1885
T.Pavel, N.Ciobanu- Armata română și Marea Unire.Contribuții la realizarea Unirii și la consolidarea statului național, Ed. Daco-Press, Cluj Napoca, 1993
General Alexandru Averescu-Notițe zilnice din război, vol. 2, Ed. Militară, București,1992
Episcop Nicolae Velimirovici-Războiul și Biblia, Ed. Sophia ,București, 2002
Petre Nemoianu –Prizonier la ruși, rob la unguri, Editura Librăria Pavel Suru, București, 1933
http://en.wikipedia.org/wiki/Women%27s_roles_in_the_World_Wars#Women.27s_role_prior_to_World_War_I
BIBLIOGRAFIE
Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, fondul „Scrisori din primul război mondial”
Scrisori trimise de către soldați:
Cota 30- Scrisori de la soldați către rudele din Deleni <Magyar Sáros>Comitatul Târnave
Cota 90- Scrisori de la soldați către rudele din Zimbor<Magyar Nagy Zsombor>, comitatul Cluj
Cota 38- Scrisori de la soldați către rudele din Iara <Also-Jàra>, comitatul Turda
Cota 58-60- Scrisori de la soldați către rudele din Rimetea <Toroczkós>, comitatul Turda-Arieș
Cota 522- Scrisori de la soldatul Anca Nicolae
Cota 531- Scrisori de la soldatul Sfara Augustin
Cota 549- Scrisori de la soldatul Todoran David
Cota 549- Scrisori de la prizonierii de război
Scrisori adresate soldaților:
Soldați repartizați pe regimente:
Cota 163- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 4
Cota 176- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 51
Cota 180- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 63
Cota 181- Scrisori de la familie către soldații din regimentul 64
Scrisori către soldații spitalizați
Cota 214-244- Scrisori către soldații spitalizați în Bistrița, Cluj, Sibiu, Brașov, Budapesta
Scrisori primite de membrii de familie, rude, prieteni:
Cota 249- Familia Alb din Lupșa
Cota 252- Albu Varvara din Lupșa
Cota 257- Avram Teodor din Abrud
Cota 269- Familia Balint din Stoboru
Eugenia Bârlea-Perspectiva lumii rurale asupra primului război mondial, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2004
Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan-Mutații demografice în Transilvania în timpul primului război mondial în Studii și materiale de istorie modernă, vol. XVIII, București, 2005
Liviu Maior –Românii în armata habsburgică, Ed. Enciclopedică, București, 2004
Ștefan Meteș –Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, Ed. Științifică , București, 1971
Gheorghe Negustor – Oamenii și moartea în primul război mondial în Războiul și societatea în secolul XX/ Guerra e società nel XX secolo, coord. Gheorghe Mândrescu, Giordano Altarozzi, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2007
Toader Nicoară-Istoriografia “Marelui război ” de la istoria politico-diplomatică la noua istorie culturală în Războiul și societatea în secolul XX/ Guerra e società nel XX secolo, coord. Gheorghe Mândrescu, Giordano Altarozzi, Ed. Accent, Cluj Napoca, 2007
The Upheaval of War. Family, Work and Welfare in Europe, 1914-1918, edited by Jay M. Winter, Richard Wall, Cambridge University Press, 1988
Vasile Dudaș- Voluntarii Marii Uniri, Ed. Augusta, Timișoara,1996
Direcția Generală a Arhivelor Statului-1918 la români. Desăvârșirea unității național-statale a poporului român.Documente externe 1916-1918,vol. II, Ed. Științifică și Pedagogică, 1983
Destrămarea monarhei austro-ungare, 1910-1918, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1964
J.U.Urnic , A. Bârseanu-Doine și strigături din Ardeal, București, 1885
T.Pavel, N.Ciobanu- Armata română și Marea Unire.Contribuții la realizarea Unirii și la consolidarea statului național, Ed. Daco-Press, Cluj Napoca, 1993
General Alexandru Averescu-Notițe zilnice din război, vol. 2, Ed. Militară, București,1992
Episcop Nicolae Velimirovici-Războiul și Biblia, Ed. Sophia ,București, 2002
Petre Nemoianu –Prizonier la ruși, rob la unguri, Editura Librăria Pavel Suru, București, 1933
http://en.wikipedia.org/wiki/Women%27s_roles_in_the_World_Wars#Women.27s_role_prior_to_World_War_I
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Razboi Si Societate In Dialogul Epistolar Romanesc Ardelean (1914 1918) (ID: 167854)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.