Rationamente Profesionale Privind Sfarsitul Exercitiului Financiar

Economie

Rationamente Profesionale Privind Sfarsitul Exercitiului Financiar

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

Contabilitatea a devenit astăzi un domeniu controversat și plin de interes pentru toți cei implicați în lumea afacerilor, numărul utilizatorilor de informații financiar contabile crescând și diversificându-se, de la acționari, manageri, salariați la investitori, bănci, parteneri comerciali, burse de valori, fisc, etc. Creșterea importanței contabilității este subliniată și de nouă definire a acesteia că “limbajul afacerii”.

Creșterea rolului contabilității în ultima perioadă, corelat cu fenomenul de migrație al capitalurilor, dezvoltarea firmelor multinaționale în contextul globalizării, a determinat mutații majore și anume, normalizarea practicilor contabile la nivel național și internațional. Asistăm la o nouă orientare a contabilității, care se deplasează de la aspectul static, la cel dinamic și se îndreaptă către o standardizare internațională și o utilizare mai evidentă a unor judecați de valoare contabilă unanim acceptate, formulate în funcție de aparatul conceptual, evoluția și mutațiile din lumea afacerilor și cerințelor impuse de piață.

Normele contabile care ghidează practică contabilă, se bazează pe teorii care fundamentează actul de producere, de furnizare și de valorificare a informației contabile. Rolul contabilității este de a furniza o informație adevărată despre realitatea economică, despre tranzacțiile și poziția financiară a entităților patrimoniale, informații necesare atât pentru luarea deciziilor manageriale cât și investiționale. Informațiile oferite de contabilitate trebuie să fie credibile, să aibă o validare socială și internațională, în sensul că utilizatorii acestei informații, indiferent din ce zonă a globului se afla să o înțeleagă și să aibă încredere în această.

În prezent, rolul contabilității și implicit al profesionistului contabil s-au schimbat mult. Contabilitatea generală a primit denumirea de contabilitate financiară, iar în paralel s-a constituit contabilitatea managerială, numită “de gestiune”. Expansiunea rapidă a tehnologiei informaționale și a comunicațiilor în timp real, transferul extern al fondurilor, migrația capitalurilor și creșterea nemaiîntâlnită a cifrei de afaceri, au determinat creșterea rolului contabilității și necesitatea adaptării corespunzătoare a procedurilor acesteia. Profesia contabilă la rândul ei, introduce proceduri de prelucrare, control și sinteză corespunzătoare cerințelor informațiilor financiare dematerializate, reflectării contabile a operațiunilor patrimoniale și extrapatrimoniale în conturile anuale pe care le prezintă proprietarilor, brokerilor, băncilor și altor utilizatori, cu scopul identificării și gestionarii corecte a riscurilor, funcționarii pieței de capital și a proceselor investiționale. Rolul informației contabile devine hotărâtor pentru toți utilizatorii acesteia în procesul decizional.

În condițiile actuale, profesionistul contabil trebuie să fie un cunoscător competent, un analist al activității economico financiare și nu un simplu “bookeeper”.

Evoluția fără precedent a complexității și importanței contabilității în gestionarea patrimoniului întreprinderilor și furnizarea de informații utilizatorilor interni și externi, determină necesitatea că pregătirea profesionistului contabil să fie controlată, supravegheată și atestată de către un organ de specialitate și confirmată de practică.

CAPITOLUL I. EXERCIȚIUL FINANCIAR

1.1. Definiție

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie. În acest scop, pe baza situațiilor financiare se determină poziția financiară, performanța și trezoreria întreprinderii.

Relația de principiu prin care se evaluează poziția financiară este de forma: capitalul propriu = activul – datoriile.

Performanța se calculează prin relația,

rezultatul contabil = venituri – cheltuieli, iar dacă se are în vedere variația capitalului, ea devine: rezultatul contabil = capitalul propriu la închiderea exercițiului financiar ±

aportul proprietarului în cursul exercițiului ( + în cazul rambursării de capital,- în situația aportului de capital). În ceea ce privește trezoreria întreprinderii, se determină pe baza relației: trezoreria netă = fluxurile de încasări – fluxurile de plăți.

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exercițiului financiar sunt situațiile financiare.

Pe baza acestora se asigură o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare cât și a rezultatului obținut.

1.2. Situațiile financiare

Situațiile financiare întocmite de societate trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și poziției financiare a acesteia la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori. În funcție de natură și dimensiunea evenimentelor ce au loc între data bilanțului și data la care sunt semnate situațiile financiare, aceste tranzacții pot fi, de asemenea, incluse în situațiile financiare sau prezentate în notele la situațiile financiare.

Valorile ce trebuie incluse sau prezentate în situațiile financiare întocmite de societate se stabilesc utilizându-se raționamente profesionale. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiți factori ca de exemplu, cât de semnificative sunt informațiile și dacă acestea trebuie prezentate separat fie în bilanț, fie în contul de profit și pierdere, fie în notele la situațiile financiare, precum și cât de interesați sunt utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste informații, chiar dacă acestea pot să nu se refere la tranzacții de valoare.

Este deosebit de important ca cei în măsură să întocmească situațiile financiare ale unei societăți să cunoască și să înțeleagă:

principiile și considerentele ce stau la baza politicilor contabile;

distincția curent / imobilizat (pe termen lung) și cum se aplică această distincție la întocmirea bilanțului;

principalele prevederi ale reglementarilor sub incidența cărora intra respective societate în ceea ce privește întocmirea bilanțului și a contului de profit și pierdere;

ce informații trebuie prezentate în bilanț și în contul de profit și pierdere și / sau în notele la situațiile financiare.

1.2.1. Cadrul general de întocmire și prezentare al situațiilor financiare

Cadrul general stabilește conceptele care stau la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare pentru utilizatorii externi, abordând:

obiectivul situațiilor financiare;

caracteristicile calitative care determina utilitatea informațiilor prezentate în situațiile financiare;

definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor care stau la bază întocmirii situațiilor financiare;

conceptele de capital și de menținere a nivelului acestuia.

Cadrul general se referă la situațiile financiare cu scop general, inclusiv la situațiile financiare consolidate, care trebuiesc întocmite de către entitățile patrimoniale aparținând atât sectorului public cât și celui privat, reprezentând principala sursă de informare pentru utilizatori.

Situațiile financiare sunt de regulă întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a nivelului capitalului financiar nominal. Alte modele și concepte ar putea fi mai adecvate pentru a satisface obiectivul de furnizare a informației, care să fie utilă la luarea deciziilor economice, dar până în prezent nu există un consens pentru această modificare. Cadrul general a fost creat astfel încât să poată fi aplicat unei serii de modele contabile și de concepte privind capitalul și menținerea nivelului capitalului.

Situațiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care sunt comunicate informații comune necesare majorității utilizatorilor. Așa cum se arată în Cadrul general IASC, aproape toți utilizatorii consumă informații pentru a lua decizii economice pentru:

a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiție de capital;

a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;

a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi;

a evalua garanțiile pentru creditele acordate întreprinderii;

a determina politicile de impozitare;

a determina profitul și dividendele ce pot fi distribuite;

a elabora și utiliza date statistice despre venitul național;

a reglementa activitatea întreprinderilor.

Discutate prin prisma procesului de raportare financiară, ca parte componentă a acestuia, situațiile financiare sunt alcătuite de regulă din: bilanț, contul de profit și pierdere, situația modificărilor poziției financiare (care pot fi prezentate în diverse moduri, de exemplu ca situație a fluxurilor de trezorerie sau situație a fluxurilor de fonduri), note explicative, alte situații și alte materiale suplimentare care sunt parte integrantă a situațiilor financiare. Nu se includ rapoartele directorilor, declarațiile președintelui, discuțiile și analizele conducerii și elementele similare care pot fi incluse într-un raport financiar anual.

Situațiile financiare în formația definită prin Cadrul contabil general IASC se aplică întreprinderilor comerciale și industriale din sectorul public și cel privat. Conceptual, reprezintă întreprindere reportatoare acea entitate contabilă pentru care există utilizatori de informații, iar situațiile financiare constituie principala sursă de

informații financiare.

Dacă se face recurs la IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, un set complet de situații financiare anuale include:

bilanțul;

contul de profit și pierdere;

o situație care să reflecte, după caz:

toate modificările capitalului propriu;

fie modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuirile către proprietari;

d. situația fluxurilor de trezorerie (numerar);

e. politicile contabile și notele explicative.

Directiva a IV-a a UE definește situațiile financiare prin apelația de conturi anuale care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexa sau notele la conturile anuale. Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.

În Programul de dezvoltare a contabilității din România, situațiile financiare anuale cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor capitalului propriu, politicile contabile și notele explicative.

O rezolvare nuanțată este reglementată prin Legea contabilității nr. 82/1991 care adoptă sintagma de raportări contabile anuale alcătuite după cum urmează:

Pentru persoanele juridice care aplică reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de contabilitate, raportările contabile anuale, denumite în contextul prezentei legi „Situații financiare” , se compun din: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative.

Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementărilor armonizate prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificare, armonizate cu directivele europene, care se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.

Situațiile financiare anuale, pentru toate celelalte persoane cu excepția celor menționate mai sus se compun din bilanț și cont de profit și pierdere.

Societățile comerciale încadrate prin reglementări speciale în categoria microîntreprinderilor aplică reguli contabile specifice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Situațiile financiare anuale pentru microîntreprinderi se compun din bilanț și cont de profit și pierdere.

Situațiile financiare anuale sunt însoțite în toate cazurile, de raportul administratorilor.

Entitățile contabile au obligația să întocmească raportări contabile anuale, precum și în situația fuziunii, divizării sau încetării potrivit legii a activității acestora.

Întocmirea situațiilor financiaăzute mai sus întocmesc situații financiare anuale simplificare, armonizate cu directivele europene, care se compun din bilanț, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.

Situațiile financiare anuale, pentru toate celelalte persoane cu excepția celor menționate mai sus se compun din bilanț și cont de profit și pierdere.

Societățile comerciale încadrate prin reglementări speciale în categoria microîntreprinderilor aplică reguli contabile specifice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Situațiile financiare anuale pentru microîntreprinderi se compun din bilanț și cont de profit și pierdere.

Situațiile financiare anuale sunt însoțite în toate cazurile, de raportul administratorilor.

Entitățile contabile au obligația să întocmească raportări contabile anuale, precum și în situația fuziunii, divizării sau încetării potrivit legii a activității acestora.

Întocmirea situațiilor financiare cu întreaga lor formație de documente de sinteză reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico – financiari privind situația patrimoniului și rezultatele obținute. Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanțului.

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exercițiului, fiind structurate astfel:

Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere.

Inventarierea generală a patrimoniului.

Contabilitatea operațiilor de regularizare privind:

diferențele de inventar;

amortizările;

provizioane pentru deprecieri;

provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

diferențele de conversie și diferențele de curs valutar;

delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor.

4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii.

6. Redactarea bilanțului contabil.

1.2.2. Utilizatorii situațiilor financiare

O schimbare semnificativă vizează categoriile de utilizatori de informații financiar contabile, cărora li se adresează situațiile financiare întocmite conform Standardelor Internaționale de Contabilitate.

Numărul utilizatorilor de informație financiar contabilă a crescut concomitent cu diversificarea necesitaților de informare. Standardizarea internațională a situațiilor financiare a avut în vedere satisfacerea unor cerințe comune a unui număr cât mai mare de utilizatori, recunoscându-se limita că nu pot fi satisfăcute toate necesitățile de informație a tuturor utilizatorilor.

Principalii utilizatori de informații contabile sunt:

Investitorii prezenți și potențiali își extrag din situațiile financiare informații referitoare la:

capacitatea entității de a genera profit și de a plăti dividende;

evaluarea modului cum este administrat patrimoniul în vederea

menținerii sau înlocuirii managementului în cazul unor performanțe slabe;

evaluarea riscului de a învești sau nu într-o afacere;

cumpărarea, păstrarea sau vinderea unei investiții.

Furnizorii, alți creditori comerciali și creditorii financiari, care sunt interesați de informații referitoare la poziția financiară, pentru a fi siguri că își vor primi la scadențaa sumele datorate. În timp ce creditorii comerciali sunt interesați de poziția financiară pe termen scurt, cei financiari vizează un orizont de timp mediu și lung.

Clienții analizează situațiile financiare prin prisma continuității activității, fiind interesați de o colaborare pe termen lung.

Angajații împreună cu sindicatele au nevoie de informații legate de profitabilitate, poziție financiară și continuitate, pentru a se asigura că :

își vor primi salariile, pensiile și alte avantaje bănești;

nu își vor pierde locul de muncă;

vor avea oportunități de promovare.

Guvernul și instituțiile sale care utilizează informațiile furnizate de situațiile financiare pentru determinarea politicii fiscale, a pârghiilor economice și din rațiuni statistice pentru calculul venitului național și alți indicatori statistici.

Bursele de valori interesate de evoluția unor societăți multinaționale de valori mobiliare, societăți internaționale de valori mobiliare și alte societăți cotate la bursă.

Publicul larg interesat de evoluția entității și influența acesteia în economia locală, posibilitatea unor eventuale colaborări și oportunități de afaceri.

După cum se poate observa, guvernul și instituțiile sale nu reprezintă principalii utilizatori de informații cărora li se adresează situațiile financiare întocmite conform Standardelor Internaționale de Contabilitate. Totuși contabilitatea trebuie organizată în așa fel încât să poată să furnizeze și informații solicitate de instituțiile guvernului pentru necesități fiscale. Acest lucru este recunoscut și de Consiliul IASC, care precizează că guvernele pot stabili în particular cerințe diferite sau suplimentare pentru scopuri proprii, dar cu amendamentul că acestea nu trebuie să influențeze în nici un caz situațiile financiare publicate. Raportările speciale în scopuri fiscale se situează în afară cadrului general al situațiilor financiare întocmite conform standardelor internaționale.

Este evident că nu pot conviețui libertatea raționamentului profesional impus de noile standarde cu menținerea în perimetrul aplicațiilor contabile a legislației și reglementărilor de ordin fiscal.

1.2.3. Structura situațiilor financiare

Situațiile financiare întocmite conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară au ca scop final prezentarea fidelă a rezultatelor și a poziției financiare a unei entități patrimoniale la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații pertinente și utile unei game largi de utilizatori în vederea luării de decizii economice. În funcție de natura și evenimentele ce au loc între dată întocmirii bilanțului și data la care sunt semnate situațiile financiare, ca element de noutate, aceste tranzacții pot fi incluse în situațiile financiare.

Valorile ce trebuiesc incluse sau prezentate în situațiile financiare cu scop general se stabilesc folosind raționamentul profesional. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiți factori, cum ar fi: cât de semnificative sunt informațiile și dacă acestea trebuie prezentate separat fie în bilanț, fie în contul de profit și pierderi, fie în note, precum și cât de interesați sunt utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste informații.

La întocmirea situațiilor financiare conform noilor reglementări, trebuie să se țină cont de:

principiile și considerentele ce stau la baza politicilor contabile;

nouă terminologie și distincția curent/termen lung.

Situațiile financiare întocmite conform IFRS, prezintă ca principal avantaj asigurarea comparabilității a poziției financiare, a rezultatelor si a fluxurilor de numerar ale entităților patrimoniale. Un set complet de situații financiare întocmite conform standardelor are următoarea componență:

bilanțul;

contul de profit si pierdere;

o situație care sa reflecte:

toate modificările capitalului propriu; sau

modificările capitalului propriu, altele decât cele provenind din tranzacții de capital cu acționarii și distribuiri către acționari

situația fluxurilor de numerar;

politicile contabile si notele explicative.

Bilanț – distincția curent/imobilizat (termen lung)

Standardele precizează elementele minimale ce trebuiesc obligatoriu prezentate în bilanț. Conform IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, entitățile patrimoniale trebuie să determine, pe baza naturii operațiunilor pe care le desfășoară, dacă să prezinte sau nu în bilanț activele curente, activele imobilizate, datoriile curente și cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea, Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE și IFRS, cere ca acestea să fie clasificate și raportate separat în bilanț.

Este important ca entitatea patrimonială să facă distincție între:

active curente și datorii curente (termen de exigibilitate 12 luni de la data bilanțului)

active imobilizate și datorii pe termen lung (termen de exigibilitate mai mare de 12 luni de la data bilanțului)

Informații ce trebuiesc prezentate în bilanț sau în note

Raționamentele privind prezentarea separată în bilanț a altor elemente care dau substanța informației prezentate, au la baza trei criterii:

natura și lichiditatea activelor precum și pragul lor de semnificație, conducând la prezentarea separată a fondului comercial și a activelor provenind din cheltuieli de dezvoltare, a activelor monetare și nemonetare, precum și a activelor curente și a celor imobilizate.

funcția activelor în cadrul entității patrimoniale, conduce la prezentarea separată a activelor financiare și de exploatare, a stocurilor, creanțelor, disponibilităților bănești și echivalente.

suma, natura și delimitarea în timp a datoriilor conducând la prezentarea separată a datoriilor purtătoare și nepurtătoare de dobândă și a provizioanelor, clasificate in curent si pe termen lung.

Contul de profit si pierderi

Informațiile minimale care trebuiesc prezentate în contul de profit și pierdere, conform standardelor cuprind:

Veniturile din exploatare;

Cheltuielile din exploatare;

Rezultatul brut al exploatării.

Venituri financiare;

Cheltuieli financiare;

Rezultatul din activitatea financiară.

Partea din profituri și pierderi aferentă întreprinderilor asociate și în participație contabilizată prin metoda punerii în echivalență.

Elemente extraordinare;

Cheltuielile cu impozitul pe profit;

Profitul net/pierderea perioadei.

Contul de profit și pierdere conform IAS1 structurat după natura elementelor

Contul de profit si pierdere din exploatare conform IAS 1 structurat după funcții

Informații ce trebuie prezentate fie în contul de profit și pierdere, fie în note

Conform IAS 1, o entitate patrimonială trebuie să prezinte fie în contul de rezultate, fie în note, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată pe natura cheltuielilor sau pe destinația lor. Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente ale unei entități patrimoniale diferă ca stabilitate, risc și previzibilitate, motiv pentru care prezentarea detaliată a elementelor de performanță fie în contul de profit și pierdere, fie în note ajută la perceperea corectă a performanțelor realizate și la extrapolarea rezultatelor, în vederea proiectării activității viitoare.

Situația modificărilor capitalului propriu

Conform IAS 1, există posibilitatea prezentării uneia din următoarele două situații referitoare la capitalurile proprii, respectiv:

toate modificările capitalului propriu;

modificările capitalului propriu, altele decât cele provenind din tranzacții de capital cu acționarii și distribuiri către acționari.

Prima din cele două situații este cel mai des întâlnită în practică, ea prezentând în mod complet modificările capitalului propriu.

Situația modificărilor capitalurilor proprii trebuie să cuprindă:

tranzacțiile de capital cu proprietarii sau distribuțiile către aceștia;

modificări ale profitului sau pierderii cumulate;

fiecare element de câștig sau pierdere recunoscut în capitalurile proprii;

efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale;

o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii, prime de capital, rezerve, cu prezentarea fiecărei modificări apărute.

Elementele de capitaluri sunt elemente nemonetare, și ele trebuiesc retratate pentru a ține seama de efectele inflației.

Ca particularitate prezentată de IAS 10, „dacă dividendele deținătorilor de instrumente de capital propriu sunt propuse sau declarate după data bilanțului, acestea nu vor fi recunoscute ca datorie la data bilanțului”. Prin urmare acestea se vor reflecta în profitul nerepartizat și rămân reflectate în capitalul propriu.

Informații ce trebuie prezentate fie în situația capitalurilor proprii, fie în note

Mai sunt o serie de informații utile, ce trebuiesc prezentate utilizatorilor, acestea referindu-se la:

numărul de acțiuni autorizat

numărul acțiunilor emise și vărsate integral

numărul acțiunilor emise și revărsate

valoarea nominală a acțiunilor

reconcilierea acțiunilor existente la începutul și la sfârșitul anului

acțiunile proprii deținute de societate sau de societăți afiliate

acțiunile rezervate pentru emisiune în baza opțiunilor de conversie

descrierea naturii și scopul fiecărei rezerve

valoarea dividendelor preferențiale

Modificarea capitalurilor proprii este determinată de următoarele evenimente:

aporturile în bani și natura aduse de acționari ;

distribuiri în favoarea acționarilor;

activitatea de gestiune din contul de profit și pierdere;

activități neobișnuite:

reevaluări, ajustări și corecția erorilor fundamentale;

conversia filialelor din străinătate;

modificarea politicilor contabile.

Variația capitalului propriu (Ä Cp), unde Cp reprezintă capitalul propriu la sfârșitul exercițiului financiar, iar Cp capitalul propriu la începutul exercițiului, poate fi prezentată schematic astfel:

Situația fluxurilor de numerar (cash flow)

Apariția acestui nou element al situațiilor financiare era previzibilă, ținând cont de necesitățile informaționale ale utilizatori de informație financiar contabilă. Este un truism faptul că una din informațiile esențiale pentru investitori și creditori o reprezintă capacitatea unei entități patrimoniale de a obține câștiguri viitoare și de a transforma profitul în disponibilități.

Utilizatorii de informație financiar contabilă raționează în primul rând în funcție de fluxurile monetare, care sunt fenomenele concrete, fiind interesați de modalitățile de finanțare ale afacerii și de modul de investire a fondurilor, și nu în funcție de profitul din exploatare, ce reprezintă un concept abstract, artificial, fără o prezentare reală.

Situația fluxurilor de trezorerie, reflectă evoluția financiară a activității de exploatare, de finanțare și de investiții. Doctrina anglo-saxonă, critică valenta fondului de rulment utilizat pentru caracterizarea sănătății financiare pe termen scurt și recomandă prezentarea evoluției situației financiare pe baza fluxurilor de trezorerie, în detrimentul utilizării fondului de rulment. Acest lucru a fost determinat și de limitele inerente ale bilanțului și contului de profit și pierdere.

Bilanțul, ca document de sinteză, este un document static, un filtru între două imagini, unde din punct de vedere tehnic, apar șoldurile care deși sunt o rezultantă, disimulează fluxurile înregistrate în conturi, iar prisma costului istoric, nu reflectă valorile actuale. În contul de profit și pierdere apar fluxuri care determină rezultatul, înțeles, în principiu ca variație a capitalurilor proprii în cursul exercițiului financiar. Dar atâta timp, cât acest rezultat este determinat pe baza unor elemente aflate sub acțiunea principiilor contabile, generează anumite insatisfacții, noțiunea de venituri și cheltuieli din exploatare, îndepărtându-se de conceptul de fluxuri de trezorerie.

Mărimea rezultatului depinde de politicile contabile folosite. Dacă două entități patrimoniale similare, utilizează metode diferite de amortizare, respectiv liniară și accelerată, vor obține rezultate diferite. Evident că prima va obține un rezultat mai mare comparativ cu a doua. O analiză realistă trebuie să țină seama de aspectul calitativ al rezultatelor obținute de o entitate patrimonială și nu numai de aspectul cantitativ. Din acest punct de vedere, valoarea adăugată că indicator al performanței și ca instrument de gestiune, poate fi discutabil, și chiar atacat. Capacitatea de autofinanțare nu reprezintă un surplus monetar real ci unul potențial.

Standardele Internaționale de Contabilitate, respectiv IAS 7 „Tablourile fluxurilor de trezorerie” (Cash flow statements) oferă un tablou complet și detaliat al tuturor intrărilor și ieșirilor de fonduri, al tuturor proveniențelor și utilizărilor de disponibilități, făcând din tabloul fluxurilor de trezorerie o componentă distinctă a situațiilor financiare, apreciată de utilizatori. Noțiunea de trezorerie, nu este definită în mod expres în standarde, ea reprezentând ansamblul de lichidități și echivalente ale acestora, iar fluxurile de trezorerie desemnează ansamblul inputurilor și outputurilor de lichidități și echivalente de lichidități.

Pentru atingerea obiectivului de furnizare a unei informări relevante privind fluxurile de trezorerie în timpul exercițiului și pentru a facilita utilizatorilor analiza trezoreriei, această situație trebuie să prezinte incidenta trezoreriei asupra activității operaționale, de investiții și finanțare, precum și creșterea sau diminuarea netă a trezoreriei.

Fluxurile de trezorerie pot fi determinate prin doua metode:

metoda directă – operează numai cu informații de tipul încasări și plăți, deci cu informații concrete;

metoda indirectă – operează cu informații degajate din bilanț, contul de profit și pierderi și alte informații degajate din contabilitatea de angajamente, informații care au un caracter abstract.

Metoda directă

Fluxurile monetare prezentate conform acestei metode, sunt grupate în categorii

diferite de încasări și plăti, care nu sunt prezentate în mod expres de IAS 7, oferindu-se

doar un model orientativ, dovadă a flexibilității normei internaționale.

Această metodă directă este agreata mai ales de investitorii existenți și potențiali și de creditori, datorită concreteții sale, aceștia putând evalua activitatea entității pe baza de cash- flow. Existența numerarului este în opinia generală dovada unui înalt grad de lichiditate și flexibilitate al unei entități patrimoniale, entitate care este privită în noua viziune a afacerilor că „o mașină de produs numerar”.

O situație a fluxurilor de trezorerie realizată prin metoda directă ar putea arăta

astfel:

A. NUMERAR DIN ACTIVITATEA OPERAȚIONALĂ (NO)

(+) numerar încasat de la clienți;

(-) numerar plătit către furnizorii de bunuri, materiale și servicii;

(-) numerar plătit pentru donații și/sau sponsorizări;

(-) numerar plătit angajaților;

(-) numerar plătit pentru impozite și taxe, exceptând impozitul pe profit;

(+/-) alt numerar primit/plătit, în afară activității de finanțare sau investiții

(subvenții pentru activitatea de exploatare)

B. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE INVESTIȚII (NI)

(+) dobânzi și dividende încasate;

(+/-) cumpărări/vânzări de imobilizărilor corporale și necorporale;

(+/-) cumpărări/vânzări de imobilizărilor financiare (valori mobiliare).

(+/-) alte încasări – plăți din activitatea investițională (subvenții pentru

investiții).

C. NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE FINANȚARE (NF)

(+/-) schimbări în structura capitalului (încasări de aport sau restituiri);

(+/-) schimbări în structura creditelor și a împrumuturilor (încasări sau

rambursări);

(-) dividende plătite acționarilor;

(-) dobânzi plătite la credite și împrumuturi;

(+/-) alt numerar primit/plătit pentru a finanța entitatea

patrimoniala(leasing financiar).

D. NUMERAR DIN PLATA IMPOZITELOR (NPI)

(-) impozitul pe profit plătit

Fluxul de numerar net pentru o perioadă (FNN)

Sursele fluxului de numerar, se bazează pe cele trei tipuri de activități majore ale unei entități patrimoniale, operațională, investiționala și de finanțare. Impozitul pe profit este tratat separat, deoarece el rezultă din toate cele trei activități, dar nu se impune în acest caz o cuantificare separată, deoarece se plătește impozitul total, deci avem o singură ieșire de cash aferenta impozitului pe profit.

Fluxul de numerar net pentru o perioadă, se calculează pe baza fluxurilor prezentate

astfel:

FNN= NO + NI + NF – NPI

Trebuie menționat faptul că cele trei fluxuri de numerar, pot avea uneori valori negative. Dacă din activitatea operațională rezulta flux de numerar negativ, înseamnă că sunt necesare noi surse de finanțare sau vânzarea unor investiții pentru obținerea de surse adiționale de numerar.

Numerarul de deschidere (ND) sau numerarul de la începutul perioadei la care se adaugă fluxul de numerar net al perioadei (FNN), flux care poate avea o valoare negativă, rezultă numerarul de închidere (NS) sau numerarul disponibil la sfârșitul perioadei.

Formula de calcul este:

NS = ND + FNN

Metoda indirectă

Această metodă de calcul a fluxurilor de numerar, operează numai într-o mică măsură cu informații de tipul încasări și plăti, făcând apel la informațiile degajate din contul de profit și pierderi și din bilanț, care de multe ori necesita și unele ajustări.

Metodă este agreată mai ales de manageri, pentru ușurința calculului, dar prezintă inconvenientul pentru utilizatori că poate masca unele aspecte legate de imaginea reală a lichidității și solvabilității, deoarece operează cu elemente abstracte obținute din situațiile financiare.

O situație a fluxurilor de trezorerie realizată prin metoda indirectă ar putea arăta astfel:

Rezultatul exercițiului înaintea impozitării (ajustat cu veniturile și cheltuielile

excepționale, care nu se iau în calcul);

(+) amortizarea;

(+) alte cheltuieli care nu folosesc capitalul circulant;

(-) venituri care nu intra în capitalul circulant;

(+/-) variații ale conturilor de creanțe;

(+/-) variații în structura stocurilor;

(+/-) variații ale cheltuielilor făcute în avans;

(+/-) variații ale conturilor de datorii (sunt incluse toate datoriile);

(+) dobânzi și dividende încasate;

(+/-) cumpărări/vânzări de imobilizărilor corporale și necorporale;

(+/-) cumpărări/vânzări de imobilizărilor financiare (valori mobiliare).

(+/-) alte încasări-plăți din activitatea investițională (subvenții pentru

investiții).

(+/-) schimbări în structura capitalului (încasări de aport sau restituiri);

(+/-) schimbări în structura creditelor și a împrumuturilor (încasări sau

rambursări);

(-) dividende plătite acționarilor;

(-) dobânzi plătite la credite și împrumuturi;

(+/-) alt numerar primit/plătit pentru a finanța entitatea

patrimoniala(leasing financiar).

Situația fluxurilor de numerar, reprezintă barometrul activității unei entități patrimoniale, permițând utilizatorilor să evalueze modificarea activului net, structura sa financiară, respectiv lichiditatea și solvabilitatea și capacitatea de a influența valoarea și momentul de apariție a fluxurilor de numerar în vederea adaptării la circumstanțele și oportunitățile în continuă schimbare. De asemenea, mărește comparabilitatea raportării rezultatelor din exploatare între entități patrimoniale similare, deoarece elimina efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru același tip de tranzacții și evenimente.

Politici contabile și note explicative

O implicație importantă a caracteristicii calității informației de a fi comparabilă este că utilizatorii să fie informați despre politicile contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare și despre orice schimbare a acestor politici, precum și despre efectele unor astfel de schimbări.

Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferențele dintre politicile contabile pentru tranzacții și alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeași entitate patrimonială de la o perioadă la alta, precum și de alte entități similare. Conformitatea cu Standardele Internaționale de Contabilitate, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate ajută la realizarea comparabilității.

Odată ce politicile contabile adecvate entității patrimoniale au fost stabilite, este important ca acestea să nu se modifice în timp, pentru a asigura astfel o bază consecventă de raportare a rezultatelor, care vor putea fi comparate cu ușurință de utilizatori. Aceasta înseamnă că orice variație a rezultatelor, de la un an la altul, reflectă fluctuații reale ale activității, și nu reprezintă doar influenta modificărilor contabile.

Standardele de contabilitate restricționează gama politicilor contabile ce pot fi utilizate, pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor activității din același sector de activitate.

Politicile contabile sunt modificate în cazuri extrem de rare, de aceea este foarte important să se evidențieze orice modificare, pentru că utilizatorii să poată analiza:

corectitudinea și necesitatea noii politici;

influența politicii contabile asupra rezultatelor perioadei;

tendința reală a rezultatelor activității entității patrimoniale.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar atunci când:

sunt impuse prin statut;

sunt impuse de un standard de contabilitate nou;

când au ca rezultat furnizarea unor informații mai relevante.

Situațiile financiare cuprind note, materiale suplimentare, precum și alte informații. În note se prezintă informații suplimentare relevante pentru necesitățile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanț și contul de profit și pierdere. Pot fi incluse, de asemenea, informații privind riscurile și incertitudinile ce afectează activitatea, precum și orice resurse și obligații care nu apar în bilanț. Informațiile despre segmentele geografice și industriale, precum și despre efectul modificării prețurilor asupra entității pot fi, de asemenea, oferite sub forma informațiilor suplimentare.

Structurile componente ale situațiilor financiare se inter-relaționează, ele reflectând diferite aspecte ale acelorași tranzacții sau ale altor evenimente.

Deși fiecare situație oferă informații diferite, este probabil că nici una să nu servească unui singur scop sau să ofere toate informațiile impuse de necesitățile specifice ale utilizatorilor. Ele au fost concepute în așa fel, încât să furnizeze informații utile unei game diversificate și sofisticate de utilizatori. Situațiile financiare trebuiesc citite și interpretate în mod unitar, ca un sistem complex, astfel contul de profit și pierdere oferă o imagine incompletă a performanței dacă nu este interpretat împreună cu bilanțul și situația modificărilor poziției financiare.

Situațiile financiare cuprind, de asemenea, note, materiale suplimentare, precum și alte informații non financiare utile. O implicație importantă a caracteristicii calității informației de a fi comparabilă este că utilizatorii să fie informați despre politicile contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare și despre orice schimbare a acestor politici, precum și despre efectele unor astfel de schimbări.

Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferențele dintre politicile contabile pentru tranzacții și alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeași entitate de la o perioadă la alta, precum și de alte entități cu același profil. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate și nu trebuie lăsată să devină un impediment în introducerea de standarde de contabilitate îmbunătățite. Deoarece utilizatorii doresc să compare poziția financiară, performanta și modificările poziției financiare a unei entități în dinamica, este important că situațiile financiare să prezinte informații corespunzătoare pentru perioadele precedente.

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situațiilor financiare necesită evaluarea capacității unei entități patrimoniale de a genera numerar sau echivalente ale numerarului și a perioadei și siguranței generării lor. În ultimă instanță de aceasta depinde, de exemplu, capacitatea unei entități patrimoniale de a-și plăti angajații și furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite și de a remunera pe proprietarii acesteia, prin plata dividendelor. Utilizatorii sunt interesați în mare măsură să evalueze capacitatea de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informații concentrate asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare.

Poziția financiară a unei entități patrimoniale este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea și solvabilitatea sa, precum și de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor rapide ale mediului de afaceri. Informațiile despre resursele economice controlate de entitate și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor.

Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes față de entitatea patrimonială, acestea fiind utile și pentru anticiparea șanselor de a primi finanțare în viitor.

CAPITOLUL II. LUCRĂRI DE ÎNCHIDERE A EXERCIȚIULUI FINANCIAR

2.1. Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere.

Pentru centralizarea și controlul exactității datelor înregistrate în conturi se întocmește balanța de verificare înainte de inventarierea patrimoniului. Discutată din acest punct de vedere, balanța pregătește datele de referință necesare comparării soldurilor din inventarul contabil și inventarul faptic. Balanța conturilor înainte de inventariere poate fi abordată ca un inventar contabil.

Relațiile de control proprii balanței sunt cele dintre debitul și creditul conturilor, înregistrarea sintetică și analitică. Dintre acestea, cea care oferă informații de control privind înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative este aceea că totalul rulajului debitor sau creditor din balanță trebuie să fie egal cu totalul rulajului calculat în Registrul – jurnal.

Situația de referință a inventarului faptic o reprezintă soldurile finale calculate în balanță. De aceea, balanța poate fi interpretată și ca un inventar contabil.

Balanța conturilor poate fi discutată și prezentată și ca instrument de verificare a conținutului soldurilor conturilor contabile, în sensul ca acestea să reflecte operații economice și financiare reale consemnate în documentele justificative și înregistrate în concordanță cu normele metodologice de utilizare a conturilor. Din spectrul controlului documentar de fond, o atenție deosebită se acordă conturilor: 401 “Furnizori”; 404 “Furnizori de imobilizări”; 408 “Furnizori – facturi nesosite”; 409 “Furnizori – debitori”; 4111 “Clienți”; 4118 “Clienți incerți sau în litigiu”; 418 “Clienți – facturi de întocmit”, 419 “Clienți – creditori”; 461 “Debitori diverși”; 462 “Creditori diverși”; 447 “Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate”; 473 “Decontări din operații în curs de clarificare”; clasa 6 “Conturi de cheltuieli” și clasa 7 “Conturi de venituri”.

2.2. Inventarierea generală a patrimoniului

Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă lucrarea preliminară prin care se stabilește situația reală a patrimoniului. Determinatorul real se referă atât la constatarea mărimii faptice a elementelor patrimoniale cât și la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Nu se poate concepe un bilanț, adică nu se pot determina patrimoniul, situația financiară și rezultatele unei întreprinderi la un anumit moment și pe o anumită perioadă de timp, fără să se alcătuiască în prealabil inventarul.

Numai printr-un bilanț alcătuit pe baze reale, întreprinzătorul se poate orienta și menține într-o economie însoțită de variația prețurilor și puterii de cumpărare a banului.

Relația proprie inventarului prin care se determină situația reală a patrimoniului la un moment dat este de forma:

Patrimoniul net (Capitalul propriu) = Activul inventariat – Datoriile inventariate

Constatarea existenței elementelor inventariate se face prin observarea directă (prin numărare, cântărire, măsurare, cubare și calcule tehnice după caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe bază de registre sau documente (extrase de cont confirmate de terți), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanțe și datorii. În ceea ce privește evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumită valoare de inventar.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimată în funcție de prețul pieței, utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. De acea, în mai multe lucrări de specialitate se apreciază că valoarea de inventar este egală cu valoarea de întrebuințare.

Costul amortizat al unui activ sau datorie financiară reprezintă valoarea la care activul

financiar sau datoria financiară a fost evaluată la momentul recunoașterii inițiale, minus rambursările de capital, plus sau minus amortizarea cumulată a oricărei diferențe dintre valoarea inițială și valoarea la scadență și minus orice trecere pe cheltuieli (directă sau prin utilizarea unui cont de compensare) a scăderii sau imposibilității de încasare.

Toate bunurile care se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care pot fi distincte sau reprezintă prima parte a registrului de inventar, diferențiate în raport de felul și natura activelor și pasivelor constatate efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, producție în curs de execuție, etc.).

Rezultatele inventarierii și modul lor de regularizare se consemnează într-un proces – verbal de inventariere, în care se înscriu, în principal: perioada de gestiune inventariată, persoanele care au făcut inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, creanțele și datoriile incerte și în litigii, creanțele, datoriile și lichiditățile în devize; constituirea și regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizărilor și alte elemente specifice inventarierii.

Așa cum s-a anticipat, listele de inventariere pot fi tratate ca și documente distincte de registrul – inventar, urmând ca prin conținutul său acesta să fie circumscris numai la recapitulația elementelor inventariate.

Registrul – inventar reprezintă o recapitulație a elementelor inventariate grupate în funcție de natura lor, conform postului din bilanțul contabil.

2.3. Contabilitatea operațiilor de regularizare

Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar

Odată stabilite rezultatele inventarierii, plusurile și minusurile de inventar, se procedează la înregistrarea și decontarea lor gestionară. A efectua această operație înseamnă a regulariza rezultatul inventarierii.

În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul întreprinderii, iar minusurile se impută. Dacă lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se decontează, după caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii. De asemenea, se pot admite compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile, în cazurile în care există riscul de confuzie între sorturile aceluiași produs, fără a se diminua patrimoniul unității. Compensarea se admite, de regulă, numai pentru aceeași perioadă de gestiune și la același gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate cu pierderi se acordă scăzăminte fără a depăși valoarea constatată în minus. De asemenea, pentru aceste valori, în cazul compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scăzămintele se calculează numai în situația când cantitățile lipsă sunt mai mari decât cantitățile în plus. Calculul se efectuează în primul rând pentru valorile materiale la care s-au constatat lipsurile, iar dacă mai rămân diferențe cantitative în minus cotele de scăzăminte se pot aplica și pentru celelalte valori materiale admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferențe. Diferența stabilită în minus în urma compensării și aplicării tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând un prejudiciu pentru patrimoniu, se recuperează de la persoanele vinovate în conformitate cu dispozițiile legale.

Lipsurile imputabile se evaluează la valoarea de înlocuire. Aceasta reprezintă costul de achiziție al bunului respectiv la data constatării pagubei, format astfel:

• prețul de cumpărare practicat pe piață

( + ) taxele nerecuperabile

( + ) cheltuielile de transport – aprovizionare

(+) alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune

Dacă bunurile lipsă imputabile nu pot fi cumpărate pe piață, valoarea de imputare se stabilește de specialiști în domeniul respectiv.

Cu ocazia stabilirii diferențelor de inventar se înregistrează și stocurile finale sau variația stocurilor în cazul metodei inventarului intermitent. Mărimea stocurilor se determină prin inventarul fizic al acestora, iar ieșirile prin calcul pe baza relației:

Ieșirile de stocuri = Stocul inițial + Intrările de stocuri – Stocul final

Tipurile de înregistrări au fost prezentate la contabilitatea operațiilor privind stocurile. Așa cum prevăd „Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului”, în cazul inventarului intermitent, valorile materiale se evaluează la prețul de înregistrare a ultimei intrări în gestiune (o asemenea soluție este contrară metodelor de evaluare a stocurilor).

Calitatea inventarului ca metodă de evidență și calcul se extinde și la determinarea unor indicatori economico – financiari sau asigurarea unor date primare de intrare în contabilitate.

Rezultatele inventarierii se consemnează în „Procesul – verbal de inventariere”, în care se înscriu, în principal, perioada de gestiune inventariată, persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, creanțele și datoriile incerte și în litigii, datoriile și lichiditățile în devize, constituirea și regularizarea provizioanelor, regularizarea amortizărilor, alte elemente specifice inventarierii.

Operații privind calculul amortizărilor

În principiu, amortizarea activelor imobilizate se calculează și înregistrează pe baza planului de amortizare sau a fișelor mijloacelor fixe. La închiderea exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar să fie egală cu valoarea rămasă de amortizat. Dacă valoarea de inventar este mai mică decât cea rămasă de amortizat, diferența se regularizează astfel:

a) înregistrarea unei amortizări, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă (exemplu mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru casare);

b) constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, în cazul când se constată o depreciere reversibilă sau relativă ca urmare a unor cauze cum sunt:

apariția unei deprecieri de care nu s-a ținut seama cu ocazia amortizării;

supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluării anterioare;

lipsa de utilitate în momentul inventarierii (trecute în conservare, inutilizabile temporar);

alte cauze care determină ca valoarea actuală să fie mai mică decât valoarea rămasă de amortizat.

Operații privind provizioanele pentru deprecieri

Provizioanele pentru deprecieri vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror valoare de inventar la data închiderii exercițiului este mai mică decât valoarea contabilă de intrare. Aceste micșorări de valoare au un caracter reversibil, în consecință sunt regularizate la închiderea conturilor. În acest scop se procedează astfel:

a) în situația în care deprecierea calculată pe baza inventarului (valoarea contabilă – valoarea de inventar) este superioară provizionului constituit (soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecieri), se constituie un provizion suplimentar.

Pentru deprecierea stocurilor o importanță deosebită cu implicații asupra mărimii provizioanelor are structura luată în calcul ca unitate de observare. În acest sens pot fi reținute pentru studiu prevederile Standardului de Contabilitate Internațional nr. 2:

a) costul istoric al stocurilor poate să nu fie recuperabil dacă prețurile de vânzare ale acestora s-au redus, sau dacă stocurile s-au deteriorat sau dacă au devenit în totalitate sau parțial învechite (desuete);

b) deprecierile sunt calculate separat pentru fiecare articol, pentru o grupă de articole similare, pentru o categorie întreagă de articole în stoc (exemplu produsele finite) sau pentru produsele aferente unui sector de activitate sau dacă acestea sunt calculate global pentru totalitatea stocurilor întreprinderii;

c) practica calculării deprecierii stocurilor pe grupe, sector de activitate sau globală are ca rezultat compensarea pierderilor generate, prin profituri nerealizate;

d) în situațiile financiare stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric și valoarea realizabilă netă conform principiului prudenței adoptat de contabilitate;

e) practica stabilirii deprecierii stocurilor sub costul istoric, în funcție de valoarea realizabilă netă, corespunde în principiu cu activele pe termen scurt ce nu trebuie evaluate la nivelul superior sumelor ce pot fi obținute;

f) stocurile normale de materii prime și materiale consumabile deținute pentru a fi încorporate în producția de bunuri nu trebuie să fie evaluate sub costul istoric dat, dacă produsele finite în care ele vor fi încorporate apar că ar trebui să fie vândute la costul istoric sau deasupra lui. Totuși, o scădere a prețului materiilor prime indică faptul că mărimea costului istoric al produselor finite care vor fi fabricate va depăși valoarea realizabilă netă. În aceste condiții este necesară o reducere a prețului stocurilor, costul de înlocuire fiind în acest caz baza de evaluare a valorii realizabile nete.

Operații privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli

Așa cum s-a arătat, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se constituie pentru finanțarea acelor cheltuieli și pierderi a căror realizare sau plată este incertă ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare.

La închiderea exercițiului, provizioanele constituite efectiv se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli și creditul conturilor de provizioane pentru riscuri și cheltuieli. De asemenea, se analizează provizioanele constituite la finele anului precedent și cele în cursul exercițiului.

O întreprindere poate desfășura activități în străinătate în două moduri: (1) ea poate realiza tranzacții în valută și; (2) poate avea operațiuni în străinătate.

Tranzacția în valută este o tranzacție care este exprimată sau care necesită decontarea în valută, inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o întreprindere: cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută; împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, sumele ce urmează a fi încasate sau plătite fiind exprimate în valută; achiziționează sau înstrăinează active; contractează sau achită datorii exprimate în valută; devine parte a

unui contract de schimb valutar nerealizat.

Diferența de curs valutar este diferența ce rezultă din raportarea aceluiași număr de unități ale unei valute în moneda de raportare, la cursuri de schimb diferite.

Pentru recunoașterea diferențelor de curs valutar, conform IAS 21 „Efectele variațiilor cursurilor de schimb valutar” se pot utiliza două tratamente contabile:

Tratamentul contabil de bază. Diferențele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării elementelor monetare sau a raportării elementelor monetare ale unei întreprinderi la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul perioadei ori față de cele la care au fost raportate în situațiile financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar, cu excepția diferențelor de curs valutar tratate ca fiind capital propriu.

Având în vedere posibilitățile de decontare ale tranzacției și anume în cursul aceluiași exercițiu sau într-un exercițiu financiar ulterior, diferențele de curs valutar vor fi recunoscute astfel: când tranzacția este decontată în cursul aceluiași exercițiu financiar în care ea a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acel exercițiu. Când tranzacția este decontată într-un exercițiu financiar ulterior, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare exercițiu ce intervine până în momentul decontării.

Tratamentul contabil alternativ permis. Diferențele de curs valutar pot rezulta dintr-o devalorizare sau depreciere monetară accentuată, împotriva căreia nu se pot lua nici un fel de măsuri de acoperire a riscului și care afectează datoriile ce nu pot fi decontate și ce apar din achiziția recentă a unui activ facturat în valută. Asemenea diferențe de curs trebuie incluse în valoarea contabilă a activului respectiv, cu condiția ca valoarea contabilă ajustată să nu depășească minimul dintre costul de înlocuire și valoarea recuperabilă prin vânzarea sau utilizarea activului.

IAS 21 „Efectele variațiilor cursurilor de schimb valutar” permite unei întreprinderi să includă diferențele de curs valutar din împrumuturi în valoarea contabilă a activelor, ca urmare a unei devalorizări severe recente.

a) Conform IAS 21 „Efectele variațiilor cursurilor de schimb valutar” nu se constituie provizioane pentru pierderi din diferențe de curs valutar. Prin urmare soldurile acestor conturi existente precum și a celor de diferențe de conversie activ și pasiv trebuie eliminate.

b) Diferențele de curs valutar nu se mai pot transfera direct în conturi de rezerve. Deci rezerva creată în anii anteriori pentru diferențele de curs înregistrate la reevaluarea disponibilului în valută în sumă egală sau mai mică cu capitalul social vărsat în valută trebuie anulată.

c) Pentru realizarea operațiilor prezentate mai sus se introduce un cont nou 1172 „Rezultat reportat provenind din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29” care este un cont bifuncțional. Astfel, creditul contului înregistrează rezultatul favorabil provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, cu excepția IAS 29, debitul înregistrează rezultatul nefavorabil provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, cu excepția IAS 29.

Soldul creditor reprezintă profitul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, cu excepția IAS 29, iar soldul debitor pierderea reportată aferentă acesteia.

Operații privind delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercițiului este necesară separarea în timp a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în cursul exercițiului sau preluate ca sold din exercițiul precedent. În sfera regularizării cheltuielilor și veniturilor se cuprind: operațiile privind înregistrarea cheltuielilor de plată (facturi neprimite, documente de plată neîntocmite) și veniturilor de realizat (facturi neîntocmite pentru bunuri materiale și prestații furnizate), operații privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fără bunuri materiale și prestații (la cumpărător) și veniturilor pentru facturile întocmite fără expedierea bunurilor materiale sau recepția prestațiilor (la vânzător), operațiile privind regularizarea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans (prestații care afectează două exerciții), operații privind etalarea (repartizarea) cheltuielilor pe mai multe exerciții.

2.4. Stabilirea balanței conturilor după inventariere.

După efectuarea inventarierii și contabilizării regularizărilor de inventar se întocmește o nouă balanță a conturilor. Funcția acesteia se manifestă cu precădere pentru pregătirea informației necesare determinării rezultatului exercițiului și asigurarea suportului informațional necesar redactării bilanțului contabil.

Opinând pentru o asemenea balanță, este de remarcat că în spiritul principiului divulgării integrale a informației, în cadrul balanței contabile este necesară redactarea conturilor de cheltuieli și venituri, după caz, cu soldurile debitoare și creditoare. Este împotriva transparenței informației, actuala practică a întocmirii balanței după închiderea conturilor de cheltuieli și de venituri. Balanța se redactează înainte de stabilirea rezultatului exercițiului și nu după determinarea acestuia. Ea se delimitează și ca suport informațional pentru închiderea conturilor de cheltuieli și de venituri

2.5. Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii.

Principial, formula generală de calcul a rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Din punct de vedere contabil pentru a stabili rezultatul exercițiului se procedează la închiderea conturilor de cheltuieli și de venituri. Relațiile dintre conturi intervenite cu această ocazie sunt:

a) închiderea conturilor de cheltuieli, pentru soldurile debitoare:

121 = 6xx

Profit și pierdere Conturile de cheltuieli

b) închiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare:

7xx = 121

Conturile de venituri Profit și pierdere

Procedura generală prezentată mai sus se nuanțează în contabilitatea din România, având în vedere prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 și Legii pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. Astfel, în prima lege se prevede că în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar. Cea de a doua lege stabilește că profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și evidențiază lunar cumulat de la începutul anului fiscal. Întrucât contabilitatea este conectată la fiscalitate, calculul și evidența nu se pot realiza decât prin contabilitate.

În baza celor arătate mai sus, la închiderea exercițiului, situația în contul 121 “Profit și pierdere” fără înregistrarea cheltuielilor și veniturilor pe luna decembrie se prezintă astfel:

La închiderea exercițiului financiar contul 121 “Profit și pierdere” încorporează cheltuielile pe luna decembrie, inclusiv impozitul calculat pe luna decembrie și veniturile realizate pe aceeași lună. Se precizează că mărimea impozitului pe profit pe luna decembrie este egală cu impozitul calculat pe luna noiembrie.

Modul specific de calcul și impozitare a profitului în România generează la închiderea exercițiului financiar definirea în plan teoretic a relației de calcul a rezultatului contabil. În componența cheltuielilor corespondente veniturilor realizate se includ și cheltuielile cu impozitul pe profit calculat și evidențiat (plătit) în cursul exercițiului.

De aceea, se poate aprecia că rezultatul contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula:

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea că nu în toate cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în totalitate cu principiile impunerii fiscale. De aceea, trebuie făcut distincție între rezultatul contabil și rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii exercițiului financiar ce figurează în contul 121 “Profit și pierdere” înainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exercițiului, stabilit potrivit regulilor fiscale și în funcție de care se calculează volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile).

În sistemul de contabilitate din România, potrivit legislației și reglementărilor fiscale se utilizează numai metoda impozitelor curente. În aceste condiții masa profitului impozabil se determină pe baza relației:

Dacă se face recurs la Legea impozitului pe profit, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adună cheltuielile nedeductibile.

Cota generală de impozitare este 25 % cu excepțiile prezentate prin lege.

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

impozitul pe profit datorat și impozitul pe venitul realizat din străinătate;

amenzile și penalitățile datorate către autoritățile române sau străine;

cheltuielile pentru protocol, reclamă și publicitate care depășesc limitele prevăzute de legea bugetară anuală;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și provizioanelor peste limitele legale. În cazul rezervelor legale în limita a 5 % din profitul contabil anual până ce acesta va atinge 20 % din capitalul social;

cheltuielile de sponsorizare care depășesc limitele cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea;

sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetelor anuale;

alte cheltuieli stabilite prin Legea nr. 414 privind impozitul pe profit.

O structură componentă a calculării masei profitului impozabil este cea destinată deducerilor fiscale cum sunt: dividendele primite de la altă persoană juridică română, sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5 % din profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20 % din capitalul social, veniturile din provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea, alte elemente stabilite prin normele legale.

Profitul impozabil stabilit potrivit prevederilor prezentate mai înainte se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului.

Calculul impozitului pe profit se face pe baza „declarației privind impozitul pe profit” depusă la organele fiscale până la data menționată mai înainte acesta fiind și termenul de plată a impozitului.

Modelul de calcul a rezultatului fiscal, implicit impozitarea profitului ce stă la baza declarației de impunere se prezintă astfel:

• Venituri din exploatare, financiare și extraordinare

– Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare (inclusiv cheltuielile privind impozitul pe profit),

financiare și extraordinare

= Total profit (pierdere)

– Deduceri fiscale

• dividendele primite de la altă persoană juridică română

• sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5 % din

profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20 % din capitalul social

– veniturile din provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea

• alte deduceri fiscale prevăzute de lege

– Alte venituri neimpozabile

+ Cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal:

• impozitul pe profit, din care impozitul pe venitul realizat în străinătate

• amenzile și penalitățile datorate către autorități române sau străine

• cheltuieli pentru protocol, reclamă și publicitate , care depășesc

limitele prevăzute de legea bugetară anual

• sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor

peste limitele prevăzute de lege

• cheltuielile de sponsorizare ce depășesc limita legală

• pierderile din surse externe, calculate pe fiecare sursă de venit

• alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal

= Profitul impozabil (pierderi) înainte de reportarea pierderii

– Pierderile de recuperat din anii precedenți

= Profitul impozabil (pierderi)

Impozitul pe profit = Profitul impozabil × 25 % (la contribuabilii ale căror venituri se impun cu cota normală); 50 % pentru profitul obținut în baruri și cluburi de noapte; 5 % pentru profitul contribuabililor care obțin venituri din activitățile desfășurate pe ază de licență în zona liberă

– Creditul fiscal din care:

Creditul fiscal extern

Impozit pe profit scutit

– Reduceri de impozit pe profit cumulate potrivit legislației în vigoare

= Impozitul pe profit datorat (a)

– Impozitul pe profit pe anul curent, plătit cumulat de la începutul anului (b)

= Impozitul pe profit de plată (a-b) sau impozitul pe profit plătit în plus (b-a)

2.6. Redactarea bilanțului contabil

Lucrările de completare a situațiilor financiare reprezintă, prin conținutul lor în cea mai mare parte operații de prelucrare și transcriere a datelor din situațiile financiare precedente și din balanța conturilor. Prin structura lor operațiile de prelucrare a datelor privind exercițiul curent constau din selectarea, gruparea și însumarea soldurilor din balanța conturilor. Aceste operații necesită cunoașterea posturilor din bilanțul contabil și din contul de rezultate care corespund conturilor din balanță.

Bilanțul este conceput ca un document de sinteză prin care se prezintă activul și pasivul întreprinderii la închiderea exercițiului. El pune în evidență situația patrimoniului descrisă prin ecuația

Arhitectura activului și pasivului da expresie mai multor criterii cum sunt: natura economică a activului și natura juridică a pasivului, lichiditatea activelor și exigibilitatea pasivelor, activul, destinația sau utilizarea resurselor, pasivul, originea sau proveniența resurselor.

De asemenea, într-o optică de gestiune, activul cuprinde gruparea elementelor inactive de investiții și active de exploatare, după cum pasivul cuprinde gruparea elementelor în capitaluri proprii și datorii din care datorii de exploatare.

Schema bilanțului adoptată în Noul Sistem Contabil grupează și ierarhizează masa activelor și pasivelor după mai multe criterii pe următoarele structuri.

Anexa la bilanț

Anexa la bilanț reprezintă un set de situații financiare și care cuprind informații complementare și explicative în raport cu bilanțul și contul de profit și pierdere și o prezentare sub formă de text privind regulile și metodele contabile.

Rolul anexei este de a completa și de a comenta informațiile cifrice din bilanț și contul de profit și pierdere pentru a contribui la obținerea imaginii fidele a conturilor anuale.

În plus alte informații apar în anexa deoarece întreprinderea indica principiile contabile pe care le-a respectat.

Imaginea fidelă este indisociabila de anexa deoarece numai bilanțul și contul de profit și pierdere chiar dacă respecta principiile sincerității și regularității nu pot da o imagine clară și completă a întreprinderii.

Pentru a nu transforma anexa într-un document voluminos care să prezinte informații inutile, doctrina contabilă a stabilit ca în aceasta să figureze doar informațiile ce au o valoare semnificativă.

Este semnificativă:

Orice definiție a cărui importanta poate afecta evaluările și deciziile

Orice informație care dacă nu e comunicată ar fi susceptibila de a modifica judecata societăților.

Orice informație pertinenta și utilă care nu apare clar în bilanț și contul de profit și pierderi.

În concordanță cu regulile prezentate mai sus în bilanțul contabil – sistem de bază – anexa e definită de : repartizarea profitului, situația stocurilor și a produselor în curs de execuție (valori brute), situația creanțelor și datoriilor, situația altor provizioane decât cele pentru deprecierea imobilizărilor, date informative, plăti restante, impozite, taxe și alte obligații datorate statului, situația activelor imobilizate.

Situația activelor imobilizate cuprinde 3 părți:

Valoarea brută definită prin prisma informației privind soldul inițial, intrări, virări interne, previziuni și reevaluări, ieșiri și soldul final.

Amortizări pentru deprecieri are ca obiect informația de sold inițial privind amortizarea, amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale, cea inclusă în cheltuieli, aferenta clădirilor de active imobilizate și șoldul final.

Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor consolidează informația de sold inițial și final, precum și cea de includere în cheltuieli și reluări de provizioane pentru deprecierea reversibilă a activelor imobilizate și sold final.

Situația stocurilor și a producției în curs prezintă informația privind valoarea brută a stocurilor cumpărate și a celor fabricate.

O asemenea informație este complementara în raport cu valoarea netă în formularul de bilanț.

Situația creanțelor și datoriilor cuprinde în cazul creanțelor informația privind creanțele – active imobilizate, active circulante evaluate la valoarea brută cu indicarea termenului de lichiditate, sub un an și peste un an.

Pentru datorii informația se diferențiază pe datorii financiare și asimilate (împrumuturi și creanțe pe termen lung, mediu și scurt) și alte datorii. Valoarea brută a fiecărei naturi de datorii este diferențiata în funcție de termenul de exigibilitate: sub 1 an; 1-5 ani și peste 5 ani.

Informația de șold inițial și final, cheltuieli și venituri privind provizioanele reglementate pentru riscuri și cheltuieli și pentru deprecieri (altele decât cele privind activele imobilizate) este redată în „Situația altor provizioane”.

Distribuirea rezultatului pe destinații prevăzute de dispozițiile legale în vigoare este redată în plan informațional prin situația cu titlul „Repartizarea rezultatului exercițiului”.

Partea descriptivă a anexei intitulate ”Alte informați privind regulile și metodele contabile și datele complementare” cuprinde informații suplimentare cu privire la:

metodele de evaluare aplicate pentru diferite posturi din bilanț și contul de profit și pierdere menționate și justificarea cazurilor de modificare a metodelor de evaluare;

metode utilizate pentru calculul amortizărilor și provizioanelor;

indicarea și justificarea derogărilor de la principiile generale; menționarea motivelor pentru care unele posturi din bilanț și contul de profit și pierdere nu sunt compatibile de la un exercițiu financiar la altul și alte informații pe care unitatea patrimonială le considera semnificative;

angajamente financiare reglementate în conturi în afară bilanțului;

informații referitoare la modificarea capitalului; analiza conturilor de acțiuni proprii, cheltuieli și venituri excepționale și venituri pentru exercițiul financiar anterior, diferențele de conversie, alte conturi.

CAPITOLUL III. INCHEIEREA EXERCITȚIULUI FINANCIAR LA

S.C. TURSIM HOLDING S.A.

În conformitate cu prevederile OMFP 1775/2004, Societatea a aplicat și în acest exercițiu financiar Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.94/2001.

Fără ca prin aceasta să exprimăm o opinie cu rezerve, facem următoarele precizări:

Situațiile financiare au fost întocmite pe baza balanței de verificare rezultată după aplicarea IAS, mai puțin IAS 29 „ Raportarea în economiile hiperinflaționiste” și SIC 19 „Moneda de raportare – Evaluarea și prezentarea situațiilor financiare în conformitate cu IAS 21 și IAS 29” – fapt permis de OMFP 1827 /2003;

Societatea nu a aplicat IFRS – prevăzut de OMFP 1775/2004, prin abrogarea art.6 al OMFP 1827/2003

Sub acest aspect, Situațiile financiare nu prezintă de o manieră fidelă poziția financiară a Societății și rezultatele operațiunilor efectuate în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară – care impun conformitatea cu toate cerințele fiecărui standard. De aceea, situațiile financiare nu sunt întocmite pentru uzul persoanelor care nu cunosc impactul neaplicării acestor standarde.

În exercițiul financiar analizat, cifra de afaceri, de 20.249.241 lei a fost cu 13,14 % mai mare decât cea aferentă anului anterior. În schimb, profitul net, de 194.498 lei, a reprezentat numai 26,87 % din cel realizat în anul precedent ( profitul din exploatare din anul 2010 a depășit de 5,2 ori nivelul anului anterior )– cauza principală fiind volumul mare al cheltuielilor financiare, respectiv diferențe de curs valutar și dobânzi.

În Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 19 decembrie 2010 s-a aprobat angajarea unui credit de 40 milioane euro de la un sindicat de bănci internaționale, pentru finalizarea renovării complexului hotelier. Apreciem oportună adoptarea, împreună cu auditorul intern, a unui set de proceduri, special în acest sens și monitorizarea strictă a acestei activități, pentru evitarea apariției oricăror riscuri sau sincope, care ar putea avea efecte nefaste asupra rezultatelor viitoare ale Societății

Pentru evidențierea patrimoniului la valoarea justă, Societatea a procedat la reevaluarea construcțiilor și a terenurilor la data de 31.12.2010.

Situațiile financiare încheiate de Societate la data de 31 decembrie 2010, sunt prezentate într-o manieră adecvată, sub toate aspectele semnificative, cu respectarea prevederilor OMFP 1775/2004 și a OMFP 94/2001.

Acest raport este întocmit exclusiv în vederea informării Adunării Generale a Acționarilor , a Conducerii Societății, a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, a Pieței RASDAQ și în vederea depunerii situațiilor financiare ale Societății, aferente exercițiului financiar 2010 la Ministerul Finanțelor Publice și la Registrul Comerțului și nu poate fi utilizat fără aprobarea scrisă a autorilor, în alte scopuri decât cel pentru care a fost realizat.

3.1. Prezentarea societății

Denumire: S.C. TURISM HOLDING S.A.

Sediul social : București, Calea Victoriei nr.63-81, sector 1.

Număr la Registrul Comerțului : J 40/167 / 1991

Cod Unic de Înregistrare : R 1567802

Cod SIRUES : 400847549

Domeniul principal de activitate: Hoteluri , cod CAEN 551,

Obiectul principal de activitate: Hoteluri, cod CAEN 5510. Obiectele secundare de activitate sunt în număr de 19, legate de activitatea de bază a Societății.

Forma de proprietate : capital privat 100 %

Tipul societății: societate deținută public și tranzacționată pe Bursa Electronică Rasdaq

Număr mediu de salariați / 2010 : 118 persoane ( în cursul anului 2009 a fost de 115 persoane)

Cifra de afaceri / 2010 : 20.249.241 lei ( 17.895.685 lei la 31.12.2009 )

Conducerea societății :

Administrator unic : ARTLIT HOLDING B.V. din Olanda, prin Reprezentantul Permanent Luc Frans Marie Ronsmans

Conducerea executivă:

Prof. univ. dr. Ioan Bari – Director general executiv

Ec. Catrinel Petrescu – Contabil șef

Capitalul social este împărțit în 2.506.333 acțiuni comune, nominative, dematerializate. În cursul perioadei analizate, capitalul social al emitentului a rămas nemodificat având o valoarea de 62.658.325 mii ROL.

Structura sintetică a acționariatului nu a suferit modificări privind deținerile semnificative de acțiuni – aceeași structură regăsindu-se și în registrul consolidat furnizat de REGISCO S.A. la data de 03.04.2011 – data de referință pentru Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor din 25-26/04.2011 Aceasta se prezintă după cum urmează :

Adunarea Generală a Acționarilor s-a întrunit în perioada analizată, astfel:

A.G.O.A. din data de 20.04.2010- cu următoarea ordine de zi:

1. Aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2009, pe baza Raportului de gestiune și a Raportului auditorului financiar.

2. Aprobarea proiectului bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2010 și a programului de activitate pentru exercițiul financiar 2010.

3. Stabilirea destinației profitului net realizat de Societate în anul 2009.

4. Descărcarea de gestiune a Administratorului Unic al Societății pentru exercițiul financiar 2009.

5. Numirea Directorului general al Societății de către Administratorul Unic.

6. Aprobarea strategiei în scopul finalizării problemelor legate de litigiile de muncă.

7. Împuternicirea persoanelor mandatate să efectueze formalitățile legate de hotărârile adoptate în adunare.

8. Împuternicirea Reprezentantului permanent al Administratorului Unic de a ipoteca parțial sau total activele Societății, în vederea obținerii finanțării pentru renovare în sumă de 20 milioane euro.

A.G.E.A. din data de 19.12.2010 – cu următoarea ordine de zi:

1. Aprobarea contractului de credit pentru finalizarea renovării complexului hotelier, în sumă de 40.000.000 euro, de la un sindicat de bănci internaționale.

2. Aprobarea constituirii în garanție a unor active imobilizate ale Societății.

3. Împuternicirea Administratorului Unic al Societății Artlit Holding Bv, prin reprezentanții săi, acționând separat și nu împreună, de a se ocupa de formalitățile necesare în vederea îndeplinirii cerințelor legale pentru îndeplinirea hotărârilor adunării.

4. Aprobarea datei de identificare pentru acționarii asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor A.G.E.A. din data de 19.12.2010, propunerea fiind data de 06 ianuarie 2011.

La adunare au fost prezenți acționari deținând 80,025 % din capitalul social. Hotărârile din ordinea de zi au fost aprobate astfel: pentru punctele 1,2 și 4 – cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți în adunare, iar punctele 3 și 5 – cu unanimitate de voturi.

Pentru data de 25-26.04.2011, a fost convocată Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, cu următoarea ordine de zi:

1. Aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2010, pe baza raportului de gestiune al administratorului unic și a raportului auditorului financiar.

2. Stabilirea destinației profitului realizat de societate în anul 2010.

3. Aprobarea proiectului bugetului de venituri și cheltuieli aferent exercițiului financiar 2011 și a programului de activitate pentru exercițiul financiar 2006.

4. Descărcarea de gestiune a administratorului unic al societății pentru exercițiul financiar 2010.

5. Aprobarea prelungirii mandatului administratorului unic ARTLIT HOLDING B.V. începând cu data de 25.04.2011, pe o perioadă de doi ani și stabilirea remunerației acestuia; numirea directorului general al societății de către administratorul unic.

6. Stabilirea datei de înregistrare a acționarilor în conformitate cu prevederile art.238( 1) din Legea nr.297/2004 privind piața de capital, data propusă fiind 12 mai 2011.

7. Împuternicirea d-lui Luc Frans Marie Ronsmans sau a d-lui profesor universitar doctor Ioan Bari, acționând în mod separat sau împreună, pentru a se ocupa de oricare și toate formalitățile necesare în vederea îndeplinirii tuturor cerințelor legale privind hotărârile adoptate în adunare, incluzând dar fără a se limita la publicarea și/sau înregistrarea la oricare autorități sau instituții a tuturor documentelor rezultate ca urmare a aplicării hotărârilor adunării.

3.2. Tranzacții pe piața de capital

Situația macroeconomică în anul 2011

În cursul anului 2010 economia românească în ansamblu a obținut rezultate mediocre, mult sub nivelul rezultatelor anului 2004. Astfel, după ce în anul precedent s-a realizat o creștere economică de 8,4 %, în 2010 abia s-a atins nivelul de 4,1 %, mult sub cel previzionat de guvern de 5,7 %. Inflația de 8,6 %, deși sub nivelul celei din 2009 de 9,3 %, este mult mai mare comparativ cu angajamentele coaliției aflate la guvernare.

Acestea au fost coordonatele „macro” care au marcat viața economică din țara noastră.

Unii analiști consideră că realizarea unei creșteri economice de peste 4 % este de bun augur din moment ce se situează peste ritmurile înregistrate în țările cu ștaif din Uniunea Europeană ( ritmul de creștere în zona euro a fost de doar 1,4 % ). Cu toate acestea rezultatele nu sunt satisfăcătoare. România dacă dorește o cât mai rapidă aliniere, măcar la nivelul minim al țărilor comunitare, trebuie să asigure pe termen lung ritmuri de creștere economică de 7-8 %. În caz contrar decalajele între noi și ei vor crește.

Un mare semnal de alarmă trebuie să constituie însă faptul că chiar și această creștere de 4,1 % nu s-a obținut atât pe seama producției cât mai ales pe cea a consumului. În anul 2010 industria a realizat o creștere de numai 2 % , restul fiind compensat de consum, importuri și mai ales de servicii (ponderea serviciilor în PIB a ajuns la 48,3 %). În mare măsură această structură a creșterii economice a fost influențată de aprecierea rapidă și artificială a leului, fără o acoperire în creșteri de productivitate a muncii. Pentru obiectivitate trebuie recunoscut că realizările anului 2010 au fost puternic influențate în sens negativ de scăderea producției agricole cu peste 14 %, comparativ cu anul precedent, în urma inundațiilor care au avut loc. Deci, agricultura nu numai că nu a contribuit la creșterea economică dar a avut chiar un efect contrar.

Mai mult întărirea leului a sufocat exportul, care este unul din pilonii creșterii economice și a impulsionat importurile. Aici trebuie amintit că în cursul anului 2010 exporturile au crescut cu 18,6 % ( în principal autoturisme Logan, produsele industriei. chimice și ușoare, precum și produsele petroliere procesate la noi ), iar importurile au crescut cu 23,9 % ( în mare parte datorită creșterii prețurilor la țiței brut, produse siderurgice , gaze naturale și bunuri de larg consum ). Toate acestea au determinat un deficit de cont curent al României de 6,8 mld EUR, nivel care înseamnă circa 9 % din PIB. Această imagine nu este însă tocmai corectă, deoarece deficitul de cont curent ar fi ajuns la 14,4 % dacă nu ar fi existat remiterile ( bani trimiși acasă din străinătate ) a căror pondere în 2010 a crescut la 5,6 % din PIB.

În aceste condiții relativ vitrege, piața de capital a avut o evoluție bună, indicii Bursei de Valori București marcând creșteri importante în cursul anului 2010. Astfel, indicele BET a crescut cu 50,98 %, BET C cu 38,18 %, în timp ce BET FI cu 175,22 %. Indicii Bursei Electronice RASDAQ au evoluat contradictoriu, în sensul că RAQ I a scăzut cu 23 %, iar RAQ II a crescut cu 55,32 %.

Cu toate că în anii precedenți s-au lansat mai multe programe de impulsionare a pieței, autoritățile nu au fost capabile să deruleze nici o ofertă inițială de acțiuni, cu adevărat serioasă, de câteva zici de milioane de euro. Deși au existat promisiuni, nu au apărut pe piață nici Transelectrica, nici Electrica Transilvania, nici Electrica Muntenia, nici Transgaz, nici Administrația Porturilor Maritime Constanța. Pe lângă aceste minusuri trebuie să mai amintim o serie de fenomene care au avut efect perturbator asupra pieței, cum ar fi : – scandalurile din jurul emitentului Rompetrol Rafinare (simbol RRC ), discuțiile și incertitudinile din jurul celor 8 % din capitalul SN P Petrom ( SNP ) promise salariaților.

Tranzacții pe piața de capital cu acțiuni emise de TURISM HOLDING S.A.

Acțiunile emitentului S.C. TURISM HOLDING S.A. sunt urmărite pe piață de capital conform simbolului – BUTU- ca și în anii precedenți. La fel ca și în anii anteriori, aceste valori mobiliare sunt cotate pe Bursa Electronică RASDAQ. În cursul anului 2010 pe piață au fost înregistrate 31 de tranzacții ( 65 în 2009 și 175 în anul 2003 ), cu un preț mediu de tranzacționare de 12,065 lei/acțiune.

Această situație este urmarea faptului că doi dintre acționari – Domino International Hotels și SIF Transilvania, care dețin împreună 76,42 % din capitalul social, nu și-au scos la vânzare pachetele proprii, deci rămâne disponibil pe piață un număr relativ redus de acțiuni ( 590.854 buc, reprezentând 23,75 % din capitalul social ), care ar putea face obiectul unor tranzacții. În plus, mai sunt doi factori care îi influențează pe potențialii cumpărători și pe ofertanți și anume:

Diminuarea interesului potențialilor investitori pentru acțiunile Societății se datorează scăderii indicatorilor de eficiență în anul precedent, ca urmare a închiderii temporare a unor active ale firmei, în vederea modernizării acestora.

Deținătorii de acțiuni sunt tentați să nu le înstrăineze încă, în condițiile creșterii evidente ale valorii de piață ale acestora. Dacă în cursul anului 2009 prețul mediu de tranzacționare a fost de 8,8097 lei, în anul 2010 s-a ajuns la 12,065 lei. Prețul mediu de tranzacționare în anul 2010 fiind cu 36,9 % mai mare decât cel din anul precedent, a asigurat acționarilor un câștig de 4 ori mai mare decât un depozit bancar.

3.3. Situațiile financiare auditate întocmite pentru exercițiul financiar 2010

A. BILANȚUL

Imobilizări necorporale

Imobilizările necorporale deținute de Societate la 31.12.2010, cuprind cheltuielile efectuate pentru marca “CENTRE VILLE” și programe informatice – software , care însumează 303.943 lei. La acestea se adaugă 528 lei, reprezentând avansuri pentru această categorie de imobilizări.

Nu s-au înregistrat ieșiri de imobilizări necorporale în acest exercițiu financiar.

Pentru imobilizările necorporale s-a stabilit o perioadă de amortizare de 3 ani. Înregistrarea amortizării pe cheltuieli în anul 2010 a însumat 78.009 lei, iar amortizarea cumulată la 31 decembrie 2010 este de 227.604 lei.

Recunoașterea acestor imobilizări s-a efectuat în momentul avansării sumelor către furnizori, la nivelul costurilor efective, apreciindu-se probabilitatea realizării unor beneficii viitoare atribuibile activelor respective – potrivit IAS 38 Active necorporale.

Valoarea netă a acestor imobilizări la finele anului 2010 este de 76.339 lei, reflectată corespunzător în Bilanțul contabil.

Imobilizări corporale

În categoria imobilizărilor corporale, Societatea are înregistrate în evidența contabilă terenuri, mijloace fixe și imobilizări corporale în curs.

La înregistrarea și evaluarea imobilizărilor corporale, S.C. TURISM HOLDINGS.A. a respectat prevederile IAS 16 Imobilizări corporale. Societatea a optat pentru tratamentul contabil alternativ permis, efectuând la data de 31 decembrie 2010 reevaluarea terenurilor și a construcțiilor din patrimoniu – reevaluarea precedentă s-a efectuat potrivit HG 403/2000 la finele anului 2002. Reevaluarea a fost efectuată de o firmă specializată în luna ianuarie 2011.

Terenurile au fost înregistrate în patrimoniu în baza Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0198 / 04.08.1994 și M 08 nr.0199 / 04.08.1994, emise de Ministerul Turismului. Astfel, terenurile din patrimoniul Societății, în suprafață de 19.202 mp, erau evidențiate la 01 ianuarie 2010, la valoarea de 4.212.867 lei.

Valoarea terenurilor s-a majorat, în urma reevaluării, cu 38.151.737 lei, ajungând la 31.12.2010 la 42.364. 604 lei.

Pentru construcții, a fost adoptată metoda reevaluării valorii nete. Astfel, valoarea netă a construcțiilor a crescut cu 30.409.917 lei, și anume:

35.625.240 lei – creșterea valorii de înregistrare;

5.215.323 lei – diminuarea valorii cu amortizarea cumulată până la data reevaluării.

Intrările de mijloace fixe în exercițiul financiar analizat, au însumat 9.454.218 lei, printre cele mai importante numărându-se:

– 6.915.861 lei – modernizarea structurii de cazare de la tronsonul Fitness Club, intrată în circuitul hotelier;

– 2.538.357 lei – achiziții de aparatură electronică de calcul, mijloace de transport, mobilier, birotică și alte mijloace fixe.

Ieșirile de mijloace fixe din exercițiul financiar 2010, în sumă de 515.982 lei, se prezintă astfel :

Valoare de inventar………………..515.982 lei

Valoare amortizată…………………500.140 lei

Valoare rămasă………………………15.842 lei

Valoare recuperată…………………..16.120 lei

Cheltuielile cu întreținerea și reparația mijloacelor fixe au fost recunoscute ca și cheltuieli de exploatare în momentul efectuării lor.

Mijloacele fixe integral amortizate la 31.12.2010 și utilizate în continuare, au o valoare contabilă de 1.060.777 lei. Societatea nu deține mijloace fixe aflate în conservare.

Imobilizări financiare

Imobilizările financiare însumează la 31.12.2010, 8.817 lei și reprezintă garanții achitate pentru utilități.

Imobilizările financiare sunt detaliate în Nota nr.1 la Situațiile financiare.

Societatea nu a constituit provizioane pentru deprecierea imobilizărilor. Din declarațiile factorilor de răspundere ca și din rezultatele inventarierii rezultă că nu există imobilizări corporale uzate suplimentar, care să necesite constituirea de provizioane pentru depreciere.

Evoluția activelor imobilizate și a deprecierii acestora în exercițiul financiar analizat, se prezintă astfel :

EVOLUȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE

SITUAȚIA AMORTIZĂRII ACTIVELOR IMOBILIZATE

Stocuri

Stocurile din evidența societății cuprind la 31 decembrie 2010:

materii prime, materiale și alte consumabile;

obiecte de inventar;

materii prime și materiale la terți;

mărfuri;

ambalaje.

Stocurile se trec pe cheltuieli în momentul dării în folosință sau al vânzării acestora. Evidența obiectelor de inventar date în folosință se ține pe fișe de magazie și într-un cont în afara bilanțului, conform prevederilor OMFP nr.94/2001.

Din testele efectuate, am constatat că valoarea realizabilă netă se situează la nivelul costului pentru toate pozițiile din eșantionul verificat.

Metodele utilizate de societate pentru evaluarea, contarea și înregistrarea stocurilor sunt cele utilizate și în anii precedenți , cu respectarea prevederilor IAS 2.

Prețurile elementelor de stocuri aprovizionate în luna ianuarie 2011 au fost mai mari sau cel puțin egale cu cele aferente aprovizionărilor din luna decembrie 2010. Pe de altă parte, din declarația factorilor de răspundere din Societate, rezultă faptul că nu există stocuri cu vechime mai mare de un an. În aceste condiții, se poate afirma că stocurile nu sunt supraevaluate în bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2010.

Modalitatea de evaluare și de evidențiere a stocurilor este detaliată în Situațiile financiare la notele nr. 6 și 10 din Politici contabile și note explicative.

Evoluția stocurilor în exercițiul financiar 2010, se prezintă astfel:

Creanțe

La 31 decembrie 2010, ponderea cea mai mare în cadrul creanțelor din mijloace circulante ( 51,99 % ), o deține taxa pe valoarea adăugată de recuperat, de 2.267.512 lei – ca efect al înregistrării facturilor de investiții, cu un volum considerabil de TVA deductibilă. Suma urmează să fie compensată cu datorii către bugetul statului.

Clienții – cu o pondere de 32,19 % – însumează 1.403.876 lei, față de 1.207.586 lei la începutul anului.

Pentru clienții incerți, care la 31 decembrie 2010 însumează 585.141 lei, sunt constituite provizioane pentru depreciere. În total sunt 31 de clienți, împotriva cărora au fost declanșate procese pentru recuperarea creanțelor. Dintre acestea 20 provin dinainte de 31.12.2000 și însumează 114.515,74 lei. Multe sunt deja în faliment, iar Societatea este înscrisă la masa credală.

În tabelele alăturate, este prezentată situația creanțelor în funcție de vechimea acestora la valoarea de intrare, precum și provizioanele constituite pentru deprecierea lor.

Creanțe

-lei-

Provizioane

-lei-

Casa și conturi la bănci

Societatea are deschise conturi în lei și în devize la mai multe bănci din București: Banca Comercială Ion Țiriac ( în RON, EUR, GBP și USD ), la BCR ( în RON, USD și EUR), la LIBRA Bank ( în RON și USD ), Emporiki Bank ( RON ), Piraeus Bank ( RON, EUR, USD ), BancPost ( RON ), precum și la Trezorerie. Evidența acestora se efectuează pe fiecare bancă și cont în parte, cu respectarea normelor legale în materie și a regulamentelor emise de B.N.R. în acest sens.

La fiecare sfârșit de lună, se face punctajul între extrasele de cont și situațiile analitice din contabilitate.

Au fost trimise scrisori de confirmare a soldurilor la toate băncile. La băncile care nu au răspuns solicitării auditorului, au fost verificate confirmările transmise Societății. Toate soldurile confirmate corespund cu cele din evidența Societății.

În această categorie de active circulante, mai sunt înregistrate, casa – în lei și în valută – alte valori, dobânzi, avansuri de trezorerie și viramente interne.

Casa și conturile la bănci însumează la 31.12.2010, 8.114.469 lei, față de 2.570.360 lei la începutul anului.

Cheltuieli în avans

Contul 471 Cheltuieli înregistrate în avans, cuprinde:

25.316 lei – dobânda rămasă de achitat aferentă contractelor de leasing,

197.515 lei – cheltuieli cu abonamente, asigurări de clădiri, mijloace de transport și alte bunuri, care urmează a fi decontate în exercițiul financiar 2006.

La 31 decembrie 2009, cheltuielile în avans prezintă un sold de 222.831 lei – cu 22,4 % mai mic decât la începutul anului.

Datorii

Datoriile Societății pe termen scurt, la data de 31 decembrie 2010, sunt de 39.567.404 lei – cu 211 % mai mari decât la începutul anului. Acest fapt se datorează creșterii tuturor posturilor de datorii – cu excepția avansurilor încasate în contul comenzilor – și în primul rând al volumului împrumuturilor bancare, care s-au majorat de 5,6 ori în perioada analizată.

Împrumuturile au fost angajate la Piraeus Bank sub forma unor facilități de credit, în baza contractului nr.2011/15.12.2009, reînnoit prin acte adiționale succesive, după cum urmează:

1.600.000 USD –utilizat integral la 31.12.2010;

6.400.000 EUR – linie de credit, din care 5.611.953 EUR – angajat la 31.12.2010;

1.500.000 EUR – integral utilizat la 31.12.2010.

Garanțiile pentru aceste împrumuturi sunt detaliate în Notele la situațiile financiare.

Datoriile comerciale sunt de 6.813.460 lei- cu 16,5 % mai mari decât la începutul anului. Din acestea, cele cu o vechime mai mare de un an sunt de 1.901.700 lei. Trebuie acordată o atenție deosebită acestor restanțe, care pot aduce penalități de întârziere semnificative, cu un impact nedorit asupra rezultatelor.

Obligațiile legate de plata salariilor, ca și cele datorate bugetului de stat, sunt constituite în luna decembrie 2010, cu scadența în ianuarie 2006.

Clienții creditori au la 31 decembrie 2010 un sold de 493.624 lei și cuprind garanțiile reținute pentru apartamentele închiriate.

Societatea are în derulare la 31.12.2010, 2 contracte de leasing financiar, după cum urmează:

Contractul nr. 3159/02.11.2004 cu EURIAL LEASING SRL pentru achiziționarea unui Peugeot 307, pentru o perioadă de 24 luni, cu valoarea de 16.839,64 EURO.

Contractul nr. LSO2-CL10331/958/04-11659 / 17.11.2004 cu Unicredit Romania, pentru achiziționarea de echipamente dotare hotel în valoare de 262.191 EURO, pentru o perioadă de 24 luni.

Au fost trimise scrisori de confirmare a soldurilor și nu s-au constatat diferențe între evidențele Societății și cele ale terților.

Situația datoriilor pe termen scurt la 31.12.2010 în funcție de vechimea acestora, se prezintă astfel:

-lei-

*Garanțiile, contractele de leasing și dobânzile aferente nu sunt relevante din punct de vedere al vechimii – drept urmare, au fost trecute la datorii sub 31 de zile.

B. CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Creșterea cifrei de afaceri în anul 2010 cu 13,15 % față de exercițiul financiar precedent, a devansat ritmul de creștere al cheltuielilor de exploatare. Drept urmare, s-a înregistrat o creșterea a eficienței activității în această perioadă, prin realizarea unui profit de 2.728.991 lei – de 5,2 ori mai mare decât cel al anului 2009.

Acest trend nu a fost însă urmat și de profitul brut realizat, datorită creșterii substanțiale a cheltuielilor financiare – de la 527.096 lei în 2009, la 3.051.420 lei în 2010 – consecință a angajării creditelor pentru investiții ( aproximativ 8,4 milioane euro ), care au determinat un volum uriaș de dobânzi, comisioane bancare și cheltuieli cu diferențele de curs valutar.

În aceste condiții, profitul brut realizat în acest an, de 227.538 lei, se situează la un nivel de numai 23,39 % față de cel al anului precedent.

Pentru exercițiul financiar 2011, Adunarea Generală a Acționarilor din luna decembrie 2010 a aprobat angajarea unui credit de 40 milioane euro de la un sindicat de bănci internaționale, în vederea finalizării renovării complexului hotelier. În opinia noastră, este strict necesară elaborarea unor proceduri speciale pentru această activitate, pentru a se realiza o sincronizare perfectă între momentul obținerii creditului, al utilizării acestuia și cel al dării în folosință al investiției vizate. Costurile îndatorării vor fi atât de ridicate, încât efectele negative produse de acestea pot fi contracarate numai prin realizarea în cel mai scurt timp a veniturilor scontate din complexul renovat.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit a fost determinat prin ajustarea rezultatului contabil realizat, de 227.538 lei, cu cheltuielile nedeductibile și sumele neimpozabile înregistrate, astfel:

Profit brut………………………………………………………….227.538 lei

Cheltuieli nedeductibile………………………………………….296.499 lei

Amortizare contabilă nedeductibilă……………………………31.621 lei

Sponsorizare……………………………………………………………12.032 lei

Depășirea cheltuielilor de protocol, inclusiv TVA………………119.002 lei

Amenzi, penalități, chelt.de judecată…………………………………..48.334 lei

Provizioane……………………………………………………………………..10.402 lei

Val.neamortiz.a mijl.fixe casate………………………………………….15.842 lei

Taxe vize, transport, diurnă neded………………………………………59.266 lei

Sume neimpozabile……………………………………………… .267.521 lei

Rezerva legală……………………….…………………………11.377 lei

Anulări provizioane………………………………………………7.411 lei

Amortizare fiscală 20 % pt.achiziții mijl.fixe………………………248.733 lei

Profit impozabil……………………………………………………………….256.516 lei

16 %………………………………………………………………………………..41.043 lei

Sponsorizare deductibilă………………………………………………………8.003 lei

Impozit pe profit datorat…………………………………………………….33.040 lei

În opinia noastră, cheltuielile nedeductibile ar fi trebuit majorate cu sumele plătite foștilor angajați, conform hotărârilor judecătorești. Valoarea impozitului suplimentar de plată, se situează sub pragul de semnificație.

Recomandăm aplicarea IAS 12 pentru impozitul pe profit amânat aferent amortizării fiscale a mijloacelor fixe.

C. MODIFICĂRILE CAPITALURILOR PROPRII

Capitalul social

Capitalul social este de 6.265.833 lei pe tot parcursul exercițiului financiar analizat, cu structura acționariatului detaliată la subpunctul 3.1.

Prime de capital

Acest cont de capitaluri proprii, are soldul de 3.143.262 lei, preluat din balanța de verificare întocmită la data de 31.12.2009 și care nu a suferit modificări în acest an.

Rezerve din reevaluare

La 01 ianuarie 2010, rezervele din reevaluare aveau un sold de 15.970.080 lei.

Acestea au crescut în perioada analizată cu 73.660.923 lei, astfel:

s-au diminuat cu cota-parte din reevaluare aferentă mijloacelor fixe ieșite din patrimoniu, în sumă de 116.055 lei, care s-au transferat în contul Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare, potrivit prevederilor pct.39 din IAS 16 Imobilizări corporale;

s-au majorat cu 73.776.978 lei, reprezentând diferența rezultată din reevaluarea terenurilor și a construcțiilor la data de 31.12.2010.

Rezervele din reevaluare însumează la finele anului 2010, 89.631.003 lei.

Rezerve legale

Rezervele legale au la finele anului 2010 un sold de 958.087 lei, mai mare cu 11.377 lei decât cel existent la începutul anului, reprezentând suma repartizată la rezerve legale din profitul net realizat în acest exercițiu financiar. Rezervele legale reprezintă 15,29 % din capitalul social al Societății la 31.12.2010.

Alte rezerve

Alte rezerve însumează 5.770.733 lei, din care, 5.095.461 lei – constituite în anii precedenți și 675.272 lei – repartizare la alte rezerve din profitul net al exercițiului financiar 2004.

Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare

Surplusul din reevaluare se consideră integral realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. În exercițiul financiar 2010, au ieșit din patrimoniu mijloace fixe al căror surplus din reevaluare a fost în sumă de 116.055 lei, care a majorat corespunzător acest cont.

Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS

Suma de 75.048 lei, reprezentând soldul creditor al acestui cont, rezultat în urma retratării situațiilor financiare în vederea aplicării Standardelor Internaționale de Contabilitate, a rămas nemodificat și în acest exercițiu financiar. Odată cu aplicarea OMFP 1752/2010, începând cu exercițiul financiar 2011, această sumă va fi evidențiată la contul de rezerve.

Capitalurile proprii s-au majorat în anul 2010 cu 73.971.476 lei, astfel:

73.776.798 lei – din reevaluarea terenurilor și a construcțiilor;

194.498 lei – profitul net realizat în acest exercițiu financiar.

Evoluția capitalurilor proprii este redată în tabelul următor.

D. FLUXURILE DE TREZORERIE

Societatea a întocmit această situație în conformitate cu metoda indirectă, care presupune ajustarea rezultatului brut cu elementele nemonetare.

Situația fluxurilor de numerar auditată se prezintă astfel :

Fluxul de numerar are o valoare pozitivă, de 5.544.109 lei, față de 801.368 lei în anul precedent, ca urmare, în principal, a angajării de noi credite semnificative în acest exercițiu financiar.

La întocmirea acestei componente a Situațiilor financiare, s-a avut în vedere respectarea prevederilor IAS 7 Situațiile fluxurilor de numerar .

E. NOTE ASUPRA SITUAȚIILOR FINANCIARE

1. Indicatori de eficiență

1.Rata rentabilității financiare ( Rf ):

Rf = Profit net x 100 / Capital propriu

Rf / 2009 = 2,23 %

Rf / 2010 = 0,18 %

2. Rata rentabilității capitalului avansat ( Ra ) :

Ra = Rezultatul curent x 100 / Active fixe + Active circulante

Ra / 2009 = 2,12 %

Ra / 2010 = 0,15 %

3. Rata profitului ( Rp ):

Rp = Profit brut x 100 / Cifra de afaceri

Rp / 2009 = 5,43 %

Rp / 2010= 1,12 %

4.Profit per acțiune ( EPS ):

EPS = Profit net / Număr de acțiuni comune

EPS / 2009 = 0,2.888 lei / acțiune

EPS / 2010 = 0,0776 lei / acțiune

5.Dividend per acțiune ( Da ):

Da = Profit net repartizat pt.dividende / Nr.de acțiuni

Nu s-au repartizat dividende din profitul net realizat de Societate în ultimii ani, avându-se în vedere necesitatea capitalizării tuturor resurselor, pentru susținerea proiectelor de investiții.

6.Lichiditatea generală ( Lg ):

Lg = Active circulante x 100 / Datorii pe termen scurt

Lg / 2009 = 31,32 %

Lg / 2010 = 30,32 %

7.Perioada de rambursare a datoriilor ( Rd ):

Rd = Datorii pe termen scurt la 31.12.200N x 365 / Cifra de afaceri

Rd / 2009 = 259,49 zile

Rd / 2010 = 713,22 zile

8.Perioada de recuperare a creanțelor ( Rc ):

Rc = Creanțe din active circulante la 31.12.200N x 365 / Cifra de afaceri

Rc / 2009 = 26,98 zile

Rc / 2010 = 67,60 zile

9. Productivitatea muncii / salariat ( PM ):

PM = Cifra de afaceri / Nr. mediu de salariați

PM / 2009 = 155.615 lei / salariat

PM / 2010 = 171.604 lei / salariat

Scăderea semnificativă a ratei rentabilității financiare și a ratei rentabilității capitalului avansat, s-a înregistrat în principal din următoarele cauze :

înregistrarea rezultatului reevaluării terenurilor și a mijloacelor fixe – neimputabilă conducerii Societății ; fără aportul de capital realizat prin această operațiune, acești indicatori ar fi avut următoarele valori : Rf = 0,59 %, Ra = 0,32 % ;

scăderea cu 76,61 % a rezultatului curent și respectiv cu 73,13 % a profitului net, este consecința scăderii eficienței activității generale în acest an, cauzată în primul rând de volumul extrem de mare al cheltuielilor financiare (3.051.420 lei), cu diferențe de curs valutar , dobânzi și alte cheltuieli financiare – respectiv comisioane bancare.

dacă acționarii minoritari nu ar fi contestat în repetate rânduri, Societatea ar fi putut alege soluția majorării de capital social prin aportul de numerar. Această variantă ar fi scutit emitentul de o serie de cheltuieli financiare inutile și ar fi îmbunătățit în mod substanțial indicatorii de eficiență.

Creșterea perioadei de recuperare a creanțelor nu este îngrijorătoare la data de 31.12.2010, deoarece 60 % din valoarea creanțelor nete o reprezintă taxa pe valoarea adăugată de recuperat, cu care se achită o parte din datoriile către bugetul de stat. În schimb, majorarea de peste două ori a perioadei de achitare a datoriilor față de începutul anului, poate avea repercusiuni considerabile asupra cheltuielilor viitoare cu majorări și penalități datorate terților.

Creșterea productivității muncii pe salariat este rezultatul eficienței sporite în activitatea de bază – cifra de afaceri crescând în anul 2010 cu 13,15 % față de anul precedent.

2. Inventarierea

Inventarierea patrimoniului – la care noi am asistat prin sondaj, s-a desfășurat în exercițiul financiar analizat în baza deciziei nr. 18/01.11.2010 a Reprezentantului permanent al Administratorului unic, dl. Luc Frans Marie Ronsmans. Casările propuse de comisiile de inventariere au fost operate în exercițiul financiar 2010, iar rezultatele inventarierii au fost evidențiate corespunzător în bilanțul contabil.

3. Întocmirea situațiilor financiare

La întocmirea situațiilor financiare, a fost avută în vedere respectarea principiului continuității activității. Nu au existat evenimente ulterioare care să pună la îndoială acest fapt.

Situațiile financiare au fost prezentate conform cerințelor legale și profesionale, în forma prescrisă de cadrul legal în vigoare

A fost efectuată o revizuire a evenimentelor ulterioare (IAS 10), inclusiv verificarea prin sondaj a documentelor înregistrate în luna ianuarie a anului următor (ex. registrul de casă, bancă, aprovizionări, angajamente, etc.). Nu au fost identificate elemente care să necesite ajustarea situațiilor financiare din acest punct de vedere.

SITUAȚIA LITIGIILOR

Societatea este implicată în numeroase litigii ( în calitate de reclamant sau de părât ), începând cu cele pornite împotriva clienților rău platnici și terminând cu diferitele dosare penale pentru fals și uz de fals, produse de o serie de foști salariați.

Am prezentat la capitolul creațe-clienți incerți, că toți cei 31 de clienți au fost acționați în instanță. Peste 24 dintre aceste litigii privesc evenimente produse în perioada ultimului consiliu de administrație și sunt pe rol de peste 4 ani. Unele procese s-au finalizat , 14 dosare se află în faza de executare silită, iar la altele s-a declarat deja falimentul, fără șanse de recuperare a creanțelor. Aceste sume nu sunt semnificative, dar influențează totuși rezultatele financiare.

Dintre litigiile mai importante aflate pe rol în cursul anului 2010 menționăm :

Dosarul 1220 /2010 în care Pargest SA Franța a pierdut definitiv și irevocabil ( la Înalta Curte de Casație și Justiție ) procesul intentat TURISM HOLDING, privind dizolvarea societății București Internațional SRL.

Dosarul 20.904 /2002 – ROMEXTUR SA contra TURISM HOLDING( BUTU) privind o suprafață de teren de 78 mp și un spațiu de 692 mp de la parterul hotelului. BUTU are șanse mari de câștig.

5 dosare privind anularea unor adunări generale ale acționarilor din anul 2002. Probabilitatea de a pierde este minimă.

4 dosare privind anularea hotărârilor nr. 1-7 luate în AGA din data de 20.04.2010. În urma AGEA din 19.12.2010 aceste procese nu mai au obiect.

Peste 70 de dosare cu litigii de muncă, având drept reclamanți, foști salariați ai Societății. În mod cu totul inexplicabil, unele dintre aceste procese sunt pierdute, iar altele identice câștigate la aceeași instanță.

3 dosare penale sunt pe rol având BUTU drept reclamant împotriva a peste 10 foști salariați pentru fals în declarații ( au intentat proces împotriva BUTU în numele unui mare număr de foști salariați. Câțiva indivizi semnând în fals un întreg tabel de reclamanți ) .

Sunt mai multe dosare pe rol pornite împotriva acționarului majoritar, privind privatizarea societății. Considerăm că aceste acțiuni nu sunt serioase și nu au șanse de câștig.

Reținem din nou această ură surdă a unui număr de foști salariați, împotriva acționarului majoritar și a reprezentanților acestuia. Această stare de spirit se simte de fapt în toate adunările generale, unde în loc de o acțiune concertată de angajare a acționarilor în folosul societății, se duce o luptă acerbă împotriva Societății.

Din acest motiv există pe rolul diferitelor instanțe de judecată un număr impresionant de litigii care îmbracă cele mai variate forme. Există un nucleu de acționari, foști salariați care contestă în instanță orice decizie a conducerii Societății. Această stare de lucruri este dăunătoare progresului societății, limitează eficiența deciziilor luate, duce la o mare risipă de timp, de energie și de bani din partea emitentului.

Marea majoritate a acestor procese nu aduce pierderi financiare directe ( cu excepția cheltuielilor de judecată ), ci suspendă pe diferite perioade deciziile luate și prelungește în mod inutil aplicarea acestora.

Mai multe sesizări din partea grupului mai sus amintit sunt și în prezent în cercetarea organelor de poliție. Anchetele derulate în cursul anului 2010 au fost infirmate fără excepție, organele de poliție constatând inexistența faptelor reclamate de petenți.

CONCLUZII

Societatea a întocmit situațiile financiare în conformitate cu principiul continuității activității. Conform IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”, la întocmirea situațiilor financiare, conducerea a evaluat capacitatea întreprinderii de a-și continua activitatea.

S.C. TURISM HOLDINGS.A. nu a aplicat Standardul Internațional de Contabilitate 29 pentru raportarea financiară în economii hiperinflaționiste în întocmirea contului de profit și pierdere al exercițiului financiar încheiat la 31.12.2010 .

Au fost respectate prevederile celorlalte Standarde Internaționale de Contabilitate aplicabile, mai puțin – parțial – IAS 12 Impozitul pe profit.

Trebuie transformate/ rambursate creditele pe termen scurt angajate deja. Conform hotărârii AGEA din decembrie 2010, Societatea poate contracta un credit de 40 milioane de euro pentru investiții. Considerăm că este mai ușor de gestionat un singur credit mare, decât mai multe de valori mici. În acest fel scade și îndatorarea emitentului pe termen scurt .

Revenim cu recomandarea privind monitorizarea detaliată a creditului pentru investiții care urmează să fie contractat în perioada imediat următoare și luarea tuturor măsurilor pentru finalizarea obiectivului în cel mai scurt timp posibil.

Constituie un semnal de alarmă pierderea unor procese cu foștii salariați, care înseamnă cheltuieli inutile, nedeductibile din punct de vedere fiscal, cu repercusiuni sensibile asupra rezultatelor societății. Considerăm că trebuie revizuit modul de abordare al acestor cauze în instanță – în măsura în care se mai poate redresa ceva.

Asigurarea privind funcționarea sistemelor este determinată de gradul de confidență, rezultând din concluziile auditului de sistem și auditului operațiunilor din eșantionul selectat printr-o metodă de eșantionare statistică aleatoare. În vederea obținerii unui grad înalt de încredere, respectiv un risc redus de audit, Autoritatea de Audit trebuie să combine rezultatele auditului sistemului și ale auditului operațiunilor. Autoritatea de Audit evaluează mai întâi siguranța sistemelor (înaltă, medie sau scăzută), ținând cont de rezultatele auditului de sistem, în vederea determinării parametrilor tehnici ai eșantionării, în special, ai nivelului de încredere și ai ratei așteptate a erorii.

Statele Membre pot utiliza, de asemenea, rezultatele raportului privind evaluarea conformității potrivit Articolului 71 (2) al Regulamentului (CE) nr. 1083/2006.

Nivelul combinat de încredere obținut din auditul sistemului și auditul operațiunilor trebuie să fie ridicat. Nivelul încrederii utilizat pentru operațiunile de eșantionare nu trebuie să fie mai mic de 60%, cu un nivel maxim de materialitate de 2%. Pentru un sistem evaluat cu coeficient de siguranță scăzut, nivelul de încredere utilizat pentru operațiunile de eșantionare nu va fi sub 90%. Autoritatea de Audit trebuie să descrie în raportul anual de control metoda prin care a fost obținut gradul de încredere.

BIBLIOGRAFIE

Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002

Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000

Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo 2002

Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil, Editura de Vest 2000

Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura Economica 2002

Mates D.-Contabilitatea întreprinderii –Aplicatii practice,Editura Mirton 2004

Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura Mirton 2003

Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo 2003

Peres I.,Mates D.,Peres C.-Bazele contabilitatii,Editura Mirton 2005

Ristea M.-Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura Universitara 2004

***** Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr. 48/2005

***** OMFP 1752/2005 pt aplicarea reglementarilor contabile conforme directivelor Europene,M.Of. 1080 bis/2006

***** Legea 571/2003 privind Codul fiscal

***** Standardele Internationale de Raportare Financiara 2006, Editura CECCAR 2006

***** Ghid de aplicare a Standardelor Interntionale de Contabilitate,Editura Economica 2001

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Rationamente Profesionale Privind Sfarsitul Exercitiului Financiar (ID: 145654)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Rationamente Profesionale Privind Sfarsitul Exercitiului Financiar

Copyright Notice

Criza Economica In Mass Media Romaneasca

Influenta Veniturilor Si a Preturilor In Procesele Decizionale de Cumparare

Locul Si Rolul Serviciilor In Economie

Studiul de Fezabilitate Si Importanta Acestuia In Luarea Deciziei de Investitii

Auditul Creantelor Comerciale Obiective Si Tehnici

. Promovarea LA Nivelul Punctului DE Vanzare Aplicatie LA Sc “aliment Murfatlar” S.r.l

Copyright Notice

Similar Posts