Rațional și irațional [618385]

ISTORIA
FILOSOFIEI III

Rațional și irațional
la omul contemporan

Teologie Pastorala
Anul II

Profesor Ionut Popescu
Student: [anonimizat] 2 | 6

1. Un secol pentru sinele tuturor
Prin insasi natura lui de limita ontologica, subiectul rationalului si irationalului se situeaza la
granita dintre mai multe stiinte sau domenii de cercetare – toate doritoare de a explicita (daca se
poate exhaustiv si irefutabil) natura (i)rationalului, pozitionarea limitelor dintre rational si
irational, legatura dintre ele si modul utilitar prin care putem sa ne folosim de ele (social –
constructiv, personal -motivational, comunitar -ideologic etc.)

Filosofic, proprietatea si capacitatea de rationare a fost adusa ca aspect ontologic definitoriu –
daca nu chiar unic – pentru a dezvalui si pozitiona existential omul intr -un univers tacut, insa
inevitabil prezent prin manifestare si accident conjunctural. Totusi, mai bine de 2.000 de ani de
rationalitate clasica nu au putut sa ascunda ce lalalt aspect important al umanului: irationalul.
Necunoscut, negat, blamat, exorcizat si in ultima etapa ignorat, in jurul inceput ului de secol XX
irationalul izbucneste nestavilit si viguros intelectual prin ideile radical eferevescente ale lui
Nietzsche , Kierkegaard , Sartre si culminand cu aparent dezolantul Cioran cel cu certitudinile
naruite (Cioran, 2003) sau mai potolitul (dar exceptionalul) Heidegger.

Religios, dupa cateva secole in care credinta a fost impinsa in corzi de iluminism si rationalism
(si lasand in urma varfurile de exceptie ale misticii catolice sau ale isihasmului ortodox) , trairile
religioase reusesc sa apara iar in domeniul teologic – mai timid la inceput sub forma populara de
actiuni de vraja (Mihu, 2002) , dar mai apoi cu destul de multa profunzime, desi in cercuri
restranse sau comunitati adunat in jurul unor duhovnici s au centre monahale de exceptie. Si asta
din dorinta de a atinge autenticul ( Uspensky, 2009 ) practicii teologice dar si al legaturii
personale prin rugaciune (Lossky , 1995) care sa te duca mai aproape de dumnezeire – sau chiar
la unire cu Dumnezeu .

Psihologic (si mai apoi psihanalitic), psihopatologia finalului de secol XIX nici nu banuia ce
irumpere de emotii, tipuri psihologice si patologii avea sa de declanseze o banala (dar la moda!)

P a g i n a 3 | 6
boala de curte a secolului: isteria (***, 1997) . Aceasta nevroza gresit inteleasa inital va duce la
aparitia psihanalizei – si ea cu scoli si interpretari diferite : de la Freud si Jung la Adler si Lacan.
Un merit extraordinar revine psihanalizei: a adus irationalul in obiectivul stiintei (nu doar cel de
manifestare, ci si cel subconstient , oniri c sau sublimat in opere de arta) , cu influente variind de la
sociologie la antropologie. Mai mult, travaliul visului (Freud, 2009 ) ajunge sa se reflect e plenar
(si uneori de o esteti ca grotesca) si in arta – exemplu operelor lui Francis Bacon e evident -socant.

Istoric, implementarea productiei de masa si dezvoltarea ideilor nationaliste – ambele ca o
consecinta directa a culturii si educatiei iluministe – au constituit declansatorii unor schimbari
radicale pe plan politic. Vechi imperii au cazut sub ambiti i monarhice desuete, ideologii aberante
au declansat orori de neimaginat: un comunism declansat de conditii de munca precare (Flores,
2007) si de dorinte anarhiste fantasmagorice, un fascism politienesc si aberant (Tacchi, 2006)
care va culmina cu un nazis m dezaxat care a cuprins nu doar populatia proprie, ci si guvernele
colaborationiste ale tarilor ocupate ( Minerbi, 2006) . Pe de alta parte, si omul nou si emancipat a
ajuns la culmi culturale , artistice si stiintifice nebanuite pana atunci.

2. Omul prezentului – eul absentului
Dupa un secol de experimente, zbucium si definiri, ajungem intr -o contemporaneitate care nu e
cu mai prejos tulburata decat secolul trecut. Diferenta o face faptul ca acceptam totul, dar nu mai
recunoastem nimic.

Dupa ce a ajuns la o faramitare de sine cultural, omul secolului XXI incearca sa se recladeasca
asa cum stie el: adunand paradigme despre sensuri si dorinte, job -uri si diete , psihotipologii de
revista si horoscoape puerile – totul decis de un eu care este deja de mult intronat ca suprem
autoritar.

P a g i n a 4 | 6
Desi pretins a fi complet rational si lucid, contemporanul se supune totusi unor influente
antropologice ale simbolicului ( Tarot, 2001 ) care lucreaza la un nivel profund subconstient –
deci irational. Facand parte – alaturi de real si imaginar – din triada lacaniana a modelului
psihologic (***, 1997), simbolicul isi simte facuta prezenta in toate actiunile omului, trairi
inconstiente (mai ales prin vise ce in ultima instanta pot conditiona esential siguranta de sine –
Thomä & Kächele, 2000 ) sau in tot ceea ce il inconjoara (reclame, anunturi, programe TV etc.).

Traitor prin tendinte, contemporanul se vede un atotcunoscator ce poate lua decizii algoritmic,
continuand a se bucura usor hedonist de viata, nebanuind efecte adverse subconstiente care sa -i
conditioneze viitoarele alegeri .

Desi animat de un sens ontic care mai tot timpul ii scapa, contemporanul se arunca brav (desi
uneori si depresiv -anxios) in abordarea realitatii: psihoze toxice provocate de alcool s i
halucinogene ( Pamfil & Ogodescu, 1976 ), rabufniri emotionale necontrolate ce -l imping
copilareste in bratele unui prieten – chiar ale unui necunoscut (Eibl -Eibesfeldt, 1998 ), entuziasm
halucinogen ce poate personifica atat pe un artist cat si pe un intemeietor de secte ( Jung, 2015 ),
orbescul si absurdul political correctness american (Behr, 1999 ) – ca un pat al lui Procust ca
tribunal kafkian arbitrar si accesibil orica rui frustrat social – sau mereu -prezentul nationalism ca
exces de patologi e latenta de grup facil manipulabil.

3. Perspective
In toata aceasta mare de informati e si libertate, razbaterea omului spre un lucid care sa includ a
atat partea rationala cat si pe cea irationala ramane totus i dificil de prezis.

Pe de o parte, ratiune a face progrese imense in tehnica augmentata cu sisteme IT tot mai facile si
complexe care deschid noi drumuri in aproape toate domeniile, schimband astfel si AND -ul

P a g i n a 5 | 6
cultural al umanitatii prezente si viitoare – mai ales prin accesul nelimitat la informati e si
cunoastere.

Pe de alta parte, irationalul se mani festa si el plenar si pozitiv in tot ce inseamna creativitate si
simt artistic, cu abordari cat mai provocatoare cromatic, tehnic si tematic – lasand loc astfel unei
manifestari artistice ce nu are precedent in istorie ca acoperire geografica concomitenta.

Oglinda insa, asa cum am vazut anterior, toate aspectele pozitive au si derapaje care variaza de la
infantilism de bravada la comportamente antisociale aberant -distructive – si in ultima vreme
chiar anarhice .

Depinde totusi de noi , cu mi xul nostru de rational si imaginar, ca o conjunctura istorica sa incline
favorabil balanta spre un bine comun si implinitor omului – si nu spre un rau generalizat si fatal
umanitatii .

P a g i n a 6 | 6
BIBLIOGRAFIE
1 *** (1997). Dictionar de psihanaliză (Larousse). București: Editura Univers
Enciclopedic, pp. 171 ; 322 -325.
2 Behr, Edward (1999). O America infricosatoare. Bucuresti: Humanitas, pp. 47-59.
3 Cioran, Emil (2005). Caiete I (1957 -1965) (ed. a II -a). București: Humanitas , pp.
204.
4 Eibl-Eibesfeldt, Irenäus (1998). Iubire și ură. Rădăcinile biologice ale valorilor
morale. București: Editura Trei, pp. 143.
5 Flores, Marcello (2007). Istoria ilustrată a comunismului. București: Enciclopedia
RAO , pp. 10.
6 Freud, Sigmund (2009). Interpretarea viselor . Bucuresti: Editura Trei, pp. 586.
7 Jung, Carl Gustav (2015). Psihologia fenomenelor oculte (ed. a 2 -a) [Opere
Complete – Vol. 1]. București: Editura Trei , pp. 23.
8 Lossky, Vladimir (1995). Teologia mistica dogmatica a Bisericii d e Rasarit.
Bucuresti: ANASTASIA, pp. 75 .
9 Mihu, Achim (2002). Antropologia culturală. Cluj -Napoca: Editura Dacia , pp. 228.
10 Minerbi, Alessandra (2006). Istoria ilustrată a nazismului. București: Enciclopedia
RAO , pp. 168.
11 Pamfil, Eduard & Ogodescu, Doru (1976). Psihozele. Timișoara: Editura Facla , pp.
223-231.
12 Tacchi, Francesca (2006). Istoria ilustrată a fascismului. București: Enciclopedia
RAO , pp. 50.
13 Tarot, Camille (2001). De la Durkheim la Mauss, Inventarea Simbolicului.
Timișoara: Editura Amarcord , pp. 237.
14 Thomä, Helmut & Kächele, Horst (2000). Tratat de Psihanaliza Contemporana –
Volumul II: Practică. București: Editura Trei , pp. 226.
15 Uspensky, Leonid (2009). Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă. București:
Editura Fundația Anastasia , pp. 284.