Ratele de Ocupare a Fortei de Munca In Romania Si Ue

Ratele de ocupare a forței de muncă în Romania si UE

Importanța ocupării este fundamentală, atât la nivel individual, aducând valoare individului și fiind considerată rațiunea „de a trăi”, dar și la nivel de societate, în condițiile în care taxele și impozitele provin în cea mai mare măsură din activitățile aducătoare de profit.

Situația ocupării în România se află într-un echilibru adus de dezvoltarea economică din ultimii ani, de noul proces de globalizare dar și pus în pericol de două fenomene de mare importanță: îmbătrânirea populației și migrația continuă a forței de muncă.

În prezent, în condițiile crizei economice care încă persistă în Europa, economia românească se confruntă cu probleme serioase în domeniul utilizării forței de muncă, cu o serie de distorsiuni pe piața muncii, care se traduc prin coexistența unui deficit de forță de muncă, în anumite ramuri economice sau zone geografice, cu slaba utilizare a acesteia pe ansamblu.

Rata de ocupare a forței de muncă la nivel național este în continuare scăzută, iar șomajul este semnificativ, deși rata acestuia este mai mică decât media europeană. Din această perspectivă, în viitor programele naționale de reformă și politicile în domeniul forței de muncă în România vor trebui să se axează pe atragerea și menținerea mai multor persoane în muncă, prin preocuparea privind reducerea costurilor nesalariale, prin flexibilizarea dispozițiilor contractuale, prin dezvoltarea sistemului educațional și al formării profesionale și prin sporirea capacității serviciilor publice de ocupare a forței de muncă.

Scopul studiului îl reprezintă oferirea unei analize ample și obiective a dinamicii forței de muncă și ocupării populației în corelație cu evoluția demografică pe termen mediu și lung. Sistemele europene în materie de ocupare a populației se află actualmente într-o perioadă de transformare datorită fenomenului îmbătrânirii demografice, la rândul său cauzat în cazul Europei în principal de sporirea speranței de viață, concomitent cu declinul ratei natalității.

Rezolvarea problemelor legate de subocupare în țările Uniunii Europene, între care și România, devine vitală în contextul actual al crizei economice prelungite și în raport cu cerințele ambițioase stipulate în Strategia Europa 2020.

În acest context, statele, mai mult astăzi ca în trecut, trebuie să-și intensifice eforturile pentru găsirea celor mai adecvate măsuri care să permită inversarea trendului de descreștere a ratei ocupării sau cel puțin să-l stopeze. În caz contrar, efectele pot fi dintre cele mai grave, nu doar pe plan economic, dar și pe plan social și chiar politic.

În 2014 rata de ocupare a forței de muncă din UE-28 pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, astfel cum a fost măsurată în cadrul anchetei UE asupra forței de muncă (LFS a UE), a fost de 64,9 %. Rata de ocupare a forței de muncă din UE-28 a atins un nivel record de 65,7 % în 2008 și a scăzut în mod succesiv până în 2010 când a atins un nivel de 64 %.

Această scădere survenită în contextul crizei financiare și economice mondiale – un total de 1,7 puncte procentuale, a fost urmata de o perioada de stabilitate intre 2010 si 2013 cand rata de ocupare a forței de muncă din UE-28, a fost de 64,1 % si 64.2% .

In 2014, rata de ocupare a revenit la trendul ascendent observant inainte de criza, in crestere cu 0.8 puncte procentuale, comparativ cu 2013, pentru a ajunge la 64.9%. – a se vedea tabelul 1.

Dintre statele membre ale UE, ratele de ocupare a forței de muncă din 2014 au atins printre cele mai înalte cote în Austria, Marea Britanie Danemarca, Germania și Țările de Jos, fiind cuprinse între 71 % și 74 %, nivelul maxim de 74,9 % fiind înregistrat în Suedia. La cealaltă extremitate, ratele de ocupare a forței de muncă s-au situat sub nivelul de 60 % în 4 dintre statele membre din UE-28, cea mai scăzuta valoare fiind înregistrata în Croația (49,4 %) .– a se vedea figura 1.

De la începutul crizei financiare și economice până în 2014, au existat diferențe semnificative în ceea ce privește realizările de pe fiecare piață a muncii. Cu toate că rata generală a ocupării forței de muncă pentru UE-28 a scăzut în 2014 cu 0,8 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în 2009, 11 state membre ale UE au raportat o creștere a ratelor respective. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în Malta (până la 6,8 puncte procentuale) și Ungaria (5,4 puncte), în timp ce Luxemburg si Germania au raportat creșteri de peste 3 puncte procentuale. În schimb, rata de ocupare a forței de muncă a scăzut în Grecia de la 61,9 % în 2008 la puțin sub 50 % în 2013 si 2014. Au existat, de asemenea, scăderi semnificative – de cel puțin 5 puncte procentuale – între 2009 și 2014 ale ratelor de ocupare a forței de muncă din Spania, Cipru, Croația, Portugalia si Danemarca.

Ratele de ocupare a forței de muncă sunt în general mai scăzute în rândul femeilor și al lucrătorilor în vârstă. În 2014, rata de ocupare a bărbaților a atins 70.1 % în UE-28, in comparatie cu 59,6 % la femei. O comparație pe termen mai lung arată că, în timp ce rata de ocupare a bărbaților în 2014 s-a situat sub nivelul corespunzător înregistrat cu 10 ani în urmă (70,3 % în 2004), a existat o creștere semnificativă a procentului de femei angajate – de 4.1 puncte procentuale, de la 55,5 % în 2004 – a se vedea tabelul 2.

Ratele de ocupare a bărbaților au fost în mod constant mai ridicate decât cele de ocupare a femeilor, în toate statele membre ale UE în 2014. Cu toate acestea, au existat disparități considerabile, întrucât diferența dintre ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex s-a ridicat la 25,6 puncte procentuale în Malta – unde s-a înregistrat cea mai scăzută rată de ocupare a femeilor (49.3 %). Grecia, Italia si Republica Ceha au raportat o diferență cu puțin sub 18 puncte procentuale, Grecia raportând cea mai scăzută rată de ocupare a femeilor (41,1 %), în timp ce ratele de ocupare a femeilor au fost, de asemenea, mai mici de 50 % în Malta și Italia.

Diferentele de gen pentru rata de ocupare, au fost scazute in Finlanda si Lituania, unde rata de ocupare a femeilor a fost cu 2 puncte procentuale mai mica decat rata de ocupare a barbatilor. Acestea au fost relativ mici si in Suedia si Letonia.

Dintre statele din afara UE indicate în tabelul 2 Turcia a înregistrat de departe cea mai mare diferență a ratelor de ocupare în funcție de sex, rata de ocupare a femeilor de 29,5 % fiind cu 40 de puncte procentuale mai mică decât rata de ocupare a bărbaților; fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei si Japonia au raportat, de asemenea, diferențe relativ mari, cu o rată de ocupare a bărbaților mult mai mare. În schimb, diferența dintre ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex a fost aproape inexistentă în Lituania, unde procentul înregistrat de femei (64,9 %) a fost cu numai 1,6 puncte procentuale mai mic decât cel înregistrat de bărbați; diferența a fost, de asemenea, relativ mică în Finlanda (1,5 puncte procentuale), Letonia (3,4 puncte) și Suedia (3,8 puncte); Norvegia a înregistrat, de asemenea, o diferență relativ mică dintre ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex (3,8 puncte) – a se vedea figura 2.

Ca și în cazul ratei de ocupare a femeilor, s-a dovedit că rata de ocupare a lucrătorilor în vârstă (cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani) a continuat să se majoreze într-un mod accelerat, în pofida crizei financiare și economice. În cazul UE-28, această rată a atins 51,8 % în 2014; această rată a continuat să crească în fiecare an începând cu 2004. În 2014, în 11 state membre din UE-28 rata ocupării lucrătorilor în vârstă s-a situat între 50 % și 66 %, în timp ce rata cea mai ridicată a fost înregistrată în Suedia (74 %) – a se vedea tabelul 2. Cele trei țări AELS pentru care sunt disponibile date au înregistrat, de asemenea, rate ridicate ale ocupării lucrătorilor în vârstă, fiecare cu peste 70 %, cel mai mare nivel de 83,6 % fiind atins în Islanda. De asemenea, Japonia și, într-o măsură mai mică, Statele Unite au înregistrat rate ale ocupării lucrătorilor în vârstă relativ mari. O analiză mai detaliată a ratelor de ocupare a forței de muncă în funcție de categoria de vârstă este furnizată în figura 3 – care confirmă că cele mai ridicate rate de ocupare a forței de muncă au fost înregistrate în mod constant în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani.

Ratele de ocupare variază în mod semnificativ și în funcție de nivelul de studii: pentru statisticile privind acest aspect, ratele de ocupare a forței de muncă se bazează pe categoria de vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani, nu pe cea cuprinsă între 15 și 64 de ani. În 2014, rata de ocupare a persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ terțiar (învățământ terțiar cu ciclu scurt, studii de licență sau echivalent, master sau echivalent și studii doctorale sau echivalent), în UE-28 în ansamblu, a fost de 83,7 % (a se vedea tabelul 3), mult mai ridicată decât rata de ocupare a persoanelor care au absolvit cel mult o instituție de învățământ primar sau secundar inferior (52,6 %). Rata de ocupare a persoanelor cu un nivel de studii secundar superior sau postliceal neuniversitar a fost de 73,4 % în UE-28. Cele mai pronunțate scăderi ale ratelor de ocupare a forței de muncă de la începutul crizei financiare și economice (conform comparației între anii 2008 și 2014) au fost înregistrate în cazul persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ primar sau secundar inferior (in scadere cu 3.9 puncte procentuale), iar cele mai mici scăderi au fost înregistrate în cazul persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ terțiar (in scadere cu 1.4 puncte procentuale).

Rata de ocupare în România a stagnat între anii 2007 și 2011, este vorba în special de situația ocupării forței de muncă în rândul tinerilor. Diferențele dintre rata generală a ocupării și cea din rândul tinerilor este, în România, de 16%, față media europeană, de 10%.

Potrivit oficialului european, aproape o treime din forța de muncă din România se află în domenii cu productivitate scăzută, în timp ce la capitolul educației și formării profesionale situația este îngrijorătoare.

Prin urmare, funcționarea pieței muncii în România necesită îmbunătățiri, în condițiile în care rata de ocupare a forței de muncă este de 63%, România fiind a șasea țară în clasamentul țărilor cu performanțe scăzute în acest domeniu.

Dinamica nesatisfăcătoare a ratei ocupării în deceniul trecut reflecta problemele dificile cu care se confruntă majoritatea statelor UE în domeniul forței de muncă și pentru asigurarea echilibrului dintre cerere și ofertă pe piața muncii.

Aceasta în condițiile în care actualmente aproximativ 16% din populația Uniunii Europene este amenințată de sărăcie. În acest context, UE trebuie să găsească soluții pentru a inversa tendințele în plan economic și social.

În anul 2010 a fost lansată Strategia Europa 2020. Conform acesteia, obiectivul fundamental îl reprezintă crearea mai multor locuri de muncă și asigurarea unor condiții mai bune de viață. Prin această strategie se are în vedere asigurarea unei creșteri inteligente, durabilă și favorabilă incluziunii. În mod concret, există cinci priorități strategice, între care pe prima poziție este înscrisă creșterea ratei de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani de la nivelul de 69% la cel puțin 75%.

Considerându-se unul dintre elementele de bază în viitoarea dezvoltare a economiei UE, creșterea ocupării este totodată strâns legată de celelalte obiective strategice, în special de cele din zona educației și a reducerii sărăciei și excluziunii.

În acord cu specificul economiei naționale, cu potențialul său real de implementare a unor măsuri eficace pentru atingerea țintelor, în cazul României, comparativ cu valorile la nivel european, țintele sunt mai reduse pentru rata de ocupare (cu cinci puncte procentuale), pentru ponderea în PIB a investițiilor în cercetare-dezvoltare (cu un punct procentual), pentru creșterea eficienței energetice (cu un punct procentual) și pentru rata populației cu vârsta de 30-34 ani absolventă a unei forme de educație terțiară (cu 13,3 puncte procentuale).

Tot sub media europeană se plasează ținta privind reducerea numărului persoanelor cu risc de sărăcie și excluziune socială, cu 1,3 puncte procentuale (cele 580 mii persoane reprezintă în cazul României aproximativ 2,7% din totalul populației, în vreme ce ținta de 20 milioane la nivelul UE echivalează cu aproximativ 4% din totalul populației). În schimb, în cazul ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final brut și al ratei părăsirii timpurii a școlii țintele naționale au valori mai ridicate (cu patru puncte procentuale și respectiv cu 1,3 puncte procentuale).

În prezent, în condițiile crizei economice care încă persistă în Europa, economia românească se confruntă cu probleme serioase în domeniul utilizării forței de muncă, cu o serie de distorsiuni pe piața muncii, care se traduc prin coexistența unui deficit de forță de muncă, în anumite ramuri economice sau zone geografice, cu slaba utilizare a acesteia pe ansamblu.

Măsuri pentru stimularea ocupării și creșterea capitalului uman

În vederea îndeplinirii obiectivelor legate de ocupare și creșterea capitalului uman, la nivel național s-au identificat o serie de măsuri care pot fi implementate în perioada viitoare.

În domeniul ocupării, fundamentală este realizarea obiectivului prevăzut în Strategia Europa 2020 pentru România, anume o rată de 70% pentru grupa de vârstă 20-64 ani, la orizontul anului 2020 (comparativ cu ținta la nivelul UE de 75%).

Pentru aceasta se impune un set de măsuri pentru creșterea gradului de ocupare a populației, dintre care menționăm:

reforma cadrului legal privind stimularea ocupării forței de muncă și formarea profesională continuă;

investiții în formarea profesională continuă, incluzând printre altele operaționalizarea comitetelor sectoriale, formarea profesională a angajaților, cu accent special pe aceea a persoanelor din grupuri vulnerabile (zonele rurale și persoanele inactive), realizarea de studii privind corelarea cererii cu oferta pe piața muncii și estimarea necesarului de calificări;

măsuri de susținere a tranziției din șomaj sau inactivitate în starea de ocupare;

îmbunătățirea cadrului legislativ și a stimulării prelungirii vieții active

consolidarea dialogului social;

flexibilizarea cadrului legal privind relațiile de muncă în contextual implementării principiului flexisecurității;

măsuri în domeniul migrației forței de muncă;

creșterea operativității și eficienței în corelarea mai bună a sistemului de asistență socială cu cel de ocupare;

modernizarea sectorului agricol și extinderea activităților economice în mediul rural (serviciile și mica industrie).

O problemă prioritară în cadrul Uniunii Europene, dar și în cazul României, o reprezintă creșterea ocupării în rândul tinerilor, a reducerii șomajului pentru această grupă de populație, știut fiind că rata șomajului în cazul lor este peste medie. Printre acțiunile pe termen scurt și mediu care pot stimula creșterea ocupării în cazul tinerilor se numără:

sprijinirea pentru obținerea primului loc de muncă și începerea unei cariere prin aplicarea unor măsuri de stimulare a angajatorilor în vederea încadrării în muncă a absolvenților de învățământ;

promovarea uceniciei la locul de muncă pentru tinerii cu un nivel scăzut de instruire și fără calificare;

acordarea de stimulente fiscale pentru întreprinderile care utilizează contracte cu durată nedeterminată sau pentru convertirea contractelor temporare în contracte cu durată nedeterminată;

promovarea serviciilor de informare, orientare și consiliere profesională;

consolidarea cursurilor de formare profesională, consultanță pentru înființarea de mici afaceri;

acordarea de sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi de către tineri urmărindu-se consolidarea antreprenoriatului în rândul tinerilor;

promovarea acțiunilor pentru integrarea pe piața muncii a tinerilor și a șomerilor tineri, care vor fi finanțate și din Fondul Social European;

promovarea unor stagii de calitate în cadrul programelor de educație și formare profesională și/sau a programelor de ocupare a forței de muncă;

promovarea de oportunități profesionale și de formare profesională pentru tineri dincolo de frontierele naționale, inclusiv familiarizarea de timpuriu a tinerilor cu mediul de muncă.

Tabelul 1: Rata ocupării forței de muncă, categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2004–2014 (in procente)

Sursa:http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Employment_statistics/ro#Publica.C8.9Bii

Figura 1: Rata ocupării forței de muncă, categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2014

Tabelul 2: Rata ocupării forței de muncă pentru anumite categorii de populație, 2004–2014

Tabelul 3: Rata ocupării forței de muncă în funcție de cel mai înalt nivel de studii, categoria de vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani, 2014