Raspunsul Fondului Social European la Criza Economica

Răspunsul Fondului Social European la criza economică

Consecințele negative ale crizei economice

Economiile statelor europene s-au bucurat de o creștere puternică și de o rată crescută de angajare pentru cea mai mare perioadă de timp, între anii 1990-2000, dar cu relative rate crescute de șomaj în anumite regiuni și pentru anumite categorii de populații cum ar fi tinerii sau vârstnicii, oamenii cu diverse probleme de sănătate sau cu dizabilități, cei cu calificări redundante sau fără caificare și alte categorii de persoane excluse din cauza diferiților factori de discriminare.

Dezvoltarea la nivelul pieței muncii pe teritoriul statelor membre începând cu anul 1990 până în 2007 au creat un spațiu propice dezvoltării socio-economice pentru ca eforturile susținute de FSE să se îndrepte către atenuarea diferențelor dintre grupurile dezavantajate, dintre rezidenții din zone dezavantajate și media angajrărilor la nivelul economiilor statelor membre, în vreme ce era susținută dezvoltarea economică a statelor membre prin investirea în adaptabilitatea și formarea capitalului uman.

În al doilea trimestru al anului 2008, UE a intrat într-o recesiune care a durat cinci trimestre. De la recesiune, creșterea globala a PIB-ului a fost lentă..

Impactul global al crizei asupra PIB-ului și asupra ocupării forței de muncă între 2007 și 2011 a fost cel mai ridicat în cele trei state baltice (Letonia, Estonia și Lituania), în Irlanda, Grecia și Spania. Statele baltice și Irlanda au început din nou să înregistreze o creștere în 2010 sau 2011. Spania și Grecia, însă, nu au revenit la o traiectorie de creștere constantă. Spania a nceput să crească în 2011, însă PIB-ul său s-a contractat în 2012. Ratele de creștere provizorie a PIB ului pentru Grecia indică continuarea și consolidarea recesiunii. PIB-ul a scăzut cu aproximativ 7 % în 2011 și 2012 și pot începe să crească numai în 2014.

O altă consecință negativă a crizei economice este legată de creșterea semnificativă a datoriei totale a guvernului prin acțiunea a 4 direcții:

1. încetinirea activității economice a crescut cheltuielile sociale o dată cu reducerea veniturilor din impozite.

2. sprininirea sectorului financiar prin recapitalizarea băncilor și tranferuri de active.

3. guvernele au adoptat măsuri care să stimuleze cererea.

4. nivelul scăzut al PIB-ului conduce inevitabil la creșterea datoriei guvernamentale.

Toate aceste reprezintă practic un cerc vicios, deoarece creșterea datoriei guvernamentale poate conduce la rambursarea dificilă a datoriilor pe termen lung, care se traduce prin creșterea taxelor, respectiv care acționează ca o piedică în calea creșterii economice.

Dintre sectoarele cele mai afectate de recesiune sunt construcțiile și industria prelucrătoare. Mai mult, investițiile și consumul au fost reduse automat ca efect negativ al crizei economice, conducând automat la scăderea drastică a exporturilor. De asemnea, investițiile straine directe au scăzut o dată cu declansarea crizei, mulți dintre investitorii străini direcționându-și resursele către societățile proprii.

O altă consecință majoră a recesiunii globale a fost dată de reducerea cheltuielilor publice într-un număr mare de state membre. Mai mult, în țări ca Irlanda, Grecia, Spania și Portugalia au fost reduceri majore la capitolul cheltuieli publice.

La nivelul UE, criza a determinat creșterea procentului populației expuse riscului de sărăcie și inclusiv de excluziune socială. Mai multe dintre statele membre mari au înregistrat doar creșteri mici, cum ar fi cazul Germaniei și al Regatului Unit, sau chiar o ușoară scădere a riscului de sărăcie sau excluziune, cum ar fi cazul Poloniei și al României. Principala cauză de sărăcie este dată de pierderea locului de muncă sau a reducerii drastice a salariului.

În Grecia, Spania și Irlanda, care au niveluri de venit disponibil considerabil mai mari decât statele baltice, situația este mai eterogenă. În Spania și Irlanda, efectul crizei a început să se resimtă în 2009. De atunci, ambele țări au pierdut aproximativ 8 % din venitul lor disponibil, revenind la nivelurile la care erau în 2005. În Grecia, scăderea venitului disponibil a început să se manifeste ușor în 2007. În 2009 și 2010, a înregistrat o scădere bruscă. Ca urmare, venitul disponibil din Grecia în 2011 a fost cu mult sub nivelul celui din 2005. (…) În Irlanda, procentul de persoane expuse riscului de sărăcie a crescut față de pragul din 2005 de la 10 % în 2008 la peste 15 % în 2010 (a se vedea figura 5). Acest procent a ajuns la 20 % în Spania și 23 % în Grecia. Din cauza creșterii puternice a veniturilor din prima parte a perioadei 2005 – 2011, ratele riscului de sărăcie în raport cu pragul din 2005 au crescut doar ușor după criză în statele baltice, ajungând la 10 % sau mai puțin și nu au ajuns la nivelurile de dinaintea crizei. .

De asemnea, o altă consecință negativă a crizei economice este creșterea ratei șomajului la nivelul tărilor membre. Astfel, la nivelul UE, rata șomajului a crescut de la 7 % la 10 % între 2008 și 2012. Rata șomajului a crescut semnificativ și în Letonia, Estonia, Slovenia, Slovacia și Danemarca. Pe de altă parte, rata șomajului a scăzut efectiv în Germania și a rămas aproape neschimbată în Luxemburg, Malta, Belgia și Austria.

Instaurarea crizei a făcut necesară impunerea de măsuri adaptabile contextului care să conducă în cele din urmă către realizarea obiectivelor propuse inițial.

Deși unele state membre, cum ar fi Germania și Polonia, au ieșit din criză neafectate, cele mai multe dintre ele se confruntă cu mai multe probleme și mai puține resurse publice.

Acestea includ, pentru majoritatea statelor membre:

PIB-uri și niveluri de ocupare a forței de muncă care încă nu au revenit la nivelurile de dinainte de criză.

Niveluri mai ridicate ale șomajului, sărăciei și excluziunii.

Venituri reduse ale gospodăriilor, care diminuează consumul și importurile.

Niveluri fără precedent ale datoriilor publice și necesitatea consolidării fiscale.

Bineînțeles, impactul acestor probleme variază în Uniunea Europeană, fiecare stat membru reacționând diferit, cu grade de intensitate diferite.

Mitigarea efectelor crizei economice prin măsuri specifice FSE

Fondul Social European 2007-2013 a fost lansat într-un moment de creștere economică și prosperitate în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Problemele pieței muncii aveau la bază actualizarea formărilor în funcție de progresele tehnologice, crearea de noi locuri de muncă, diminuarea inegalităților dintre diferite grupuri, regiuni si state membre. Planurile pentru perioada de programare 2007-2013 au primit un șoc major o dată cu debutul recesiunii globale.

Această situație a condus inevitabil la o creștere a ratei de șomaj și a ratei de inactivitate în statele membre; de asemenea, s-a înregistrat o reducere a locurilor de muncă, acest fapt îngreunând pătrunderea pe piața muncii a persoanelor cu risc de excluziune socială, a tinerilor sau a persoanelor vârstnice. Mai mult, majoritatea intervențiilor finanțate din FSE se concentrează pe angajări, lucru greu de îndeplinit într-o piață a muncii în scădere. Ca răspuns la această criză economică, intervențiile FSE s-au confruntat cu provocări majore în urma cărora angajatorii au fost nevoiți să aleagă dintr-o multitudine de candidați pentru un singur loc de muncă.

Implementarea FSE în perioada 2007-2013 a fost o provocare considerabilă având în vedere și reducerea cheltuielilor bugetare, acest lucru crescând problemele în termenii cofinanțării Fondului Social European.

La un stadiu destul de precoce, FSE a trebuit să se confrunte și să răspundă provocărilor date de recesiunea economică de la nivel global. Astfel, resursele FSE s-au concentrat pe relansarea economică în sensul accentuării importanței creării de locuri de muncă și de formare în sectoarele menite să asigure o creștere economică în tările Uniunii Europene. În aceste condiții, obținerea de rezultate eficiente în contextul recesiunii globale a devenit o provocare pentru statele membre care au trebuit să găsească mai multe soluții inovative și să creeze diferite parteneriate pentru atingerea rezultatelor propuse înainte de declanșarea crizei economice.

Reacția Statelor Membre la criza economică a fost rapidă. Raportul privind Evaluarea Reacției FSE la Criza Economică și Financiară a notat:

– 27 de state membre au raportat o creștere cu 28% a cheltuielilor în cadrul politicilor pieței muncii (de la 201 bn euro la 256 bn euro).

– noi domenii de intervenție au fost introduse incluzând contracte de muncă parțiale, acordarea de subvenții parțiale, reducerea costurilor non-salariale, sprijinirea antreprenoriatului și a stat-up-urilor, sprijinirea formării și promovarea mobilității.

Măsuri concrete pe care au fost luate ca răspuns la criza economică:

– rapoartele furnizate de statele membre au arătat că FSE a generat realizări substanțiale în termeni de volum al activităților cofinanțate din FSE la sfârșitul lunii decembrie 2012.

– au fost înregistrați peste 68 de milioane de participanți individuali.

– au fost implicate peste 35,2 miliane (52%) participanți, tineri peste 20,9 (31%), șomeri peste 22,1 milioane (32%) și persoane cu un nivel scăzut de pregătire peste 26,7 milioane (39%).

– au fost create peste 5,7 milioane de locuri de muncă și aproape 8,6 milioane de calificări obținute. Rezultate bune au fost obținute în unele state și în relație cu deschiderea de noi afaceri și antreprenoriat, înregistrându-se aproape 550,000 de realizări în acest domeniu.

– rezultatele cu privire la intervențiile în domeniul incluziunii sociale sunt mai greu de măsurat întruct acestea reprezintă o urmare a progresului. În multe state membre s-au înregistrat rezultate semnificative în ceea ce privește rămânerea în școală a a tinerilor, precum și a continuării studiilor și perfecționării continuue a tinerilor și persoanelor adulte.

– alocarea financiară planificată pentru perioada 2007-2013 este de 116 miliarde de euro, din care 76,7 miliarde reprezentând contribuția CE, 35,6 miliarde reprezentând cofinanțarea autorităților publice naționale și 3,7 miliarde de euro reprezentând cofinanțarea din sursele private naționale. La sfârșitul lunii decembrie 2012, aproape 55 de miliarde de euro au fost certificate de statele membre. Acesta sumă reprezintă 47,4% din fondurile alocate.

– multe din statele membre s-au dovedit a fi flexibile și adaptabile noilor contexte impuse de criza economică, permițând mai multor resurse să se îndrepte către activități specifice, precum susținerea înființării de noi afaceri, lucru care contribuie în mod evident la relansarea economică a statelor membre. În mod similar, în mai multe state membre, ca răspuns la creșterea dramatică a șomajului în rândul tinerilor, au fost redirecționate resursele FSE către operațiuni pentru tineri.

– la nivelul guvernării locale, FSE a fost un investitor cheie în susținerea dezvoltării și prin menținerea furnizării de servicii sociale de la nivel local pe baza de parteneriate.

– prin setarea unei priorități pentru grupurile vulnerabile cum sunt femeile, emigranții și minoritățile, FSE a adus beneficii majore în rândul acestor gurpuri vulnerabile și în rândul politicilor respective.

– în majoritatea rapoartelor de țară, evaluarea domeniului incluziunii sociale s-a dovedit a fi cel puțin pozitivă.

O altă direcție asupra căreia s-a insistat ca urmare a efectelor negative ale crizei economice este îmbunătățirea capacității administrative, în special că în acest sector au existat restrângeri de activitate.

Raportul Forumului Economic Mondial privind competitivitatea globală stabilește o relație directă între calitatea serviciilor publice și nivelul de productivitate al unei țări, care influențează, la rândul său, prosperitatea. Climatul economic impune ca fondurile publice să meargă mai departe și să producă mai multe realizări. În același timp, provocarea de a răspunde concurenței globale este tot mai presantă. Întreaga Uniune Europeană are nevoie de servicii publice care să ajute, nu să obstrucționeze, afacerile și crearea de locuri de muncă. Fondul social european (FSE) reprezintă o contribuție europeană concretă la reformele naționale ale politicilor în domeniul administrației publice. Sprijinirea instituțiilor publice în eficientizarea activității lor nu este doar o chestiune tehnică de formare a funcționarilor publici. Aceasta este legată și de modul în care autoritățile publice interacționează cu mediul de afaceri și cu publicul, precum și de modul de furnizare a serviciilor. Scopul este „buna guvernanță”, deoarece aceasta consolidează încrederea și ajută societatea să funcționeze eficient.

Obiectivul dublu al unei „mai bune reglementări” și al „bunei guvernanțe” poate fi atins numai printr-un parteneriat mai strâns între administrațiile publice și societatea pe care o deservesc.

Consultările publice oferă posibilitate de exprimare și persoanelor din afara administrațiilor. Modul de organizare a acestora trebuie gândit în context local. Instrumentele online pot încuraja implicarea mai multor oameni, fiind atractive atât pentru întreprinderi, cât și pentru publicul larg și grupurile de interese. FSE sprijină proiectele care vizează aceste aspecte.

Ca răspuns la extinderea crizei economice, Uniunea Europeană a elaborat un Plan European de Relansare Economică. Politica de coeziune, prin instrumentele sale de finanțare,incluzând si Fondul Social European, reprezintă punctul central al acestei strategii de susținere a Europei pe perioada crizei si de asigurare a unei reveniri rapide la o crestere economic sustenabilă.

Potrivit Comunicării – „Un plan european de redresare economică” [COM(2008) 800] statele membre trebuie să abordeze următoarele materii:

– susținerea puterii de cumpărare a consumatorilor prin funcționarea îmbunătățită a pieței: politici de îmbunătățire a funcționării piețelor cheie;

– abordarea problemelor de competitivitate, în sensul sporirii legăturii între mecanismul de stabilire a salariilor și productivitate;

– susținerea ocupării forței de muncă și facilitatea tranziției de pe piața muncii, în sensul unei flexibilități mai mari a reglementării în organizarea timpului de lucru, respectiv a serviciilor de ocupare a forței de muncă;

– reducerea poverii de reglementare și administrative asupra întreprinderilor (inclusiv în ceea ce privește reducerea timpului de înființare a unei întreprinderi).

În contextul crizei economice, Fondul Social European este principalul instrument financiar al UE în ceea ce priveste investiția în capitalul uman și mitigarea efectelor negative ale crizei. Au fost luate măsuri concrete de susținere a ocupării si pentru acordarea de sprijin persoanelor în a-si îmbunătăți nivelul educațional si competențele, astfel încât să-si sporească perspectivele de ocupare.

Astfel, prioritățile FSE contribuie la:

Identificarea si implementarea unor metode de lucru inovative si productive, precum sprijinul acordat organizațiilor în ceea ce priveste restructurarea proceselor si strategiilor proprii de ocupare pentru a susține locurile de muncă si competitivitatea angajaților.

Accelerarea sprijinului acordat angajaților si companiilor în direcția dobândirii de noi competențe necesare pentru iesirea din criza economică.

Implementarea măsurilor active si preventive de susținere a ocupării. Criza economic poate accentua schimbările, iar FSE poate ajuta, de exemplu, prin recalificarea lucrătorilor, astfel încât să fie capabili să se orienteze către sectoare în care există o cerere mai mare de forță de muncă.

Susținerea lucrătorilor care desfăsoară activități pe cont propriu si inițierea de noi afaceri. Sectorul IMM reprezintă cel mai mare angajator din UE, astfel încât încurajarea spiritului antreprenorial si crearea de noi afaceri sunt vitale pentru relansarea economică.